Agricultorii români nu s-au prea înghesuit să înfiinţeze plantaţii de nuci, deşi acestea ar fi contribuit la protejarea şi conservarea mediului şi le-ar fi adus venituri frumuşele. De pe cele aproape 450 de hectare de plantaţii de nuci din ţară se obţin cam 185 de tone de miez de nucă. La un preţ mediu de vânzare de 23 de lei/kilogram, se obţine mai mult de un milion de euro, adică aproape 2.252 de euro pe hectar.

În ţara noastră, este răspândit şi propus un sortiment de 20 de soiuri de nuc (Vasilescu V. şi Stanciu Gh., 1997), însă într-un anume centru pomicol se cultivă numai câteva dintre acestea (cele provenite din centrul pomicol respectiv).

Astfel:

- în centrul Sibişel, jud. Hunedoara, vor fi promovate, în continuare, soiurile înmulţite la S.C.P.P. Geoagiu, şi anume: Sibişel precoce, Geoagiu 65, Germisara, Orăştie şi Sarmis; - sortimentul centrului pomicol Piteşti va fi alcătuit din soiurile: Jupâneşti, Bratia, Argeşan, Muscelean, Roxana şi Mihaela, care se înmulţesc în pepiniera I.C.P.P. Iaşi; - în judeţul Gorj sunt admise şa înmulţire soiurile Novaci, Suşiţa, Victoria şi Peştişani. Recent s-a trecut la înmulţirea nucului prin altorire şi la S.C.P.P. Vâlcea. La alcătuirea sortimentului de nuc trebuie să se aibă în vedere comportarea soiurilor în procesul polenizării (dicogamia).

La nuc, sortimentul este mai puţin dinamic decât la alte specii pomicole, datorită duratei foarte mari a plantaţiilor (50 – 60 de ani la nucii altoiţi pe J. regia). Şi raportul dintre pomii tineri şi pe rod este diferit, fiind în favoarea celor maturi. Totuşi, frecvenţa plantaţiilor tinere de nuc denotă o preocupare pentru dezvoltarea şi modernizarea culturii nucului.

Obiective prioritare în cultura nucului

Înfiinţarea de livezi specializate (de diferite mărimi), în asociaţii pomicole, a căror producţie de fructe să fie valorificată în principal la export. În perioada interbelică (1920 – 1940), ţara noastră a exportat cantităţi apreciabile de nuci în coajă şi miez de nucă;

Promovarea, în continuare, a culturii asociate de nuc cu specii pomicole de vigoare slabă şi foarte precoce (piersic, gutui, păr pitic). La păr vor fi asiguraţi polenizatori;

Stabilirea unor noi tipuri de plantaţii de nuc, ce pot fi folosite pe parcele mici, sub formă de “curele” (fâşi înguste de până la 7 - 8 m). Pe astfel de parcele, cele mai bune rezultate se obţin cu aliniamente de nuc formate dintr-un sigur rând de pomi, care nu cer o anumită orientare faţă de punctele cardinale, iar pe versanţi pot fi plantate paralel cu linia de apantă (de jos în sus). Nucii din aliniamente cu un rând au coroana foarte bine luminată, ceea ce constituie un mare avantaj pentru nuc, specie cu cerinţe foarte mari faţă de lumină;

Grăbirea intrării nucului în producţia economică (pomii altoiţi pe J. regia, nucul comun), cultivarea de soiuri precoce şi productive, cu fructificare şi pe lăstari laterali, cu 3 –5 fructe în influorescenţă, cele care au fructele grupate câte 1 – 2 sunt slab productive;

Atât pe pieţele interne, cât şi la export nucile se vând la preţuri avantajoase pentru producători. În anul 1996, la export, nucile au fost vândute cu 2 dolari americani pe un kg, iar miezul de nucă cu 4,50 dolari (Vasilescu V., 1997).

În anul 2000, pe pieţele din Bucureşti, miezul de nucă s-a vândut cu 75.000 – 80.000 lei kg, preţ care echivalează cu cel de pe pieţele vest – europene, pentru ca în august 2007 să ajungă la 18 – 20 lei RON.

Faţă de cele menţionate (şi de alte considerente) n-ar trebui să mai existe reţineri la plantarea nucului.

Chiar producătorii cu gospodării mici, dacă posedă numai 5 – 10 nuci în producţie, pot obţine disponibilităţi pentru piaţă, iar dacă cultura nucului se organizează la nivel de sat sau de comună (prin asocierea producătorilor), se poate realiza şi o concentrare a culturii nucului, îndeosebi în localităţi de tradiţie.

Conjunctura economică actuală este puţin favorabilă investiţiilor în pomicultură. Întrucât nucul necesită cheltuieli relativ mici cu înfiinţarea plantaţiilor (numărul de pomi la ha fiind de cca. 80 în sistem semiintensiv şi 200 în sistem intensiv), investiţia se poate realiza mai uşor, cu deosebire în cazul plantaţiilor mici.

Cultura nucului în ţara noastră are mari perspective, dacă se schimbă mentalitatea cultivatorilor.

Cultura nucului comun (Juglans regia) ocupă un rol important în economia producţiei de fructe din zona temperată.În ciuda faptului că există puţine studii privind piaţa producţiei de nuci, specialiştii în marketing sunt unanimi în a aprecia că, fie pe plan mondial, fie pe plan european, atât cererea de fructe cât şi aceea de lemn de nuc sunt mai mari decât oferta. Din aceste motive, cultura acestei specii tinde să iasă din “conul de umbră” în care s-e situază de multă vreme.Deoarece, în România, cultura nucului este foarte importantă, fiind totodată o parte integrantă din tradiţia naţională, în ultimul timp există un real interes pentru modernizarea plantaţiilor de nuc şi a tehnologiilor de cultură.

Cerinţele nucului faţă de factorii de mediu

Unul din factorii principali de care trebuie să se ţină seama la înfiinţarea plantaţiilor de nuc este asigurarea cerinţelor speciei faţă de factorii climatici, prin amplasarea plantaţiilor în zone de maximă favorabilitate, cu temperatura medie anuală de 9 – 100 C, temperatura medie a lunii ianuarie -1 … -20 C şi cu o frecvenţă cât mai redusă a brumelor şi a îngeţurilor târzii de primăvară.

Nucul creşte şi rodeşte constant în arealele în care precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 650 şi 700 l /m2 din care 100 – 200 l /m2 în perioada creşterii lăstarilor şi a fructelor.

În alte condiţii, un nivel al precipitaţiilor mai scăzute impune necesitatea compensării deficitului de apă prin irigare, în timp ce un nivel mai ridicat al precipitaţiilor conduce la necesitatea menţinerii sub control a bolilor cheie ale nucului, prin intermediul tratamentelor fitosanitare suplimentare.

De o importanţă deosebită pentru tehnologia de cultură care trebuie aplicată, precum şi pentru nivelul şi calitatea producţiei din plantaţiile moderne de nuci, este amplasarea acestora pe terenurile cele mai favorabile, uşoare, profunde, cu reacţie neutră şi cu apa freatică la 2,5 – 3,0 m.

Cercetările întreprinse în ţări cu tradiţie în cultura nucului (SUA, Franţa, Italia), precum şi cel întreprinse în ţara noastră au demonstrat că pentru cultura nucului cele mai favorabile terenuri sunt cele de pe terasele râurilor şi de pe văile cursurilor de apă, cu soluri luto-nisipoase sau nisipo – lutoase, terenurile cu soluri aluvionare formate recent, profunde, fertile.

Hărţile pedologice şi cartările agrochimice, atunci când există, sunt cu atât mai utile cu cât permit cunoaşterea mult mai precisă a fertilităţii solului şi a factorilor restrictivi de natură pedologică.

Este absolut necesară efectuarea unei analize fizico – chimice a solului pe care vor fi amplasate noile plantaţii de nuc (pentru adâncimi cuprinse între 0 şi 25 cm) pentru a avea o imagine la zi asupra potenţialului de fertilitate al acestuia.

În concluzie, la înfiinţarea noilor plantaţii de nuci se vor alege amplasamentele cele mai favorabile, evitând:

solurile puţin profunde, cu un conţinut ridicat în pietriş;

solurile cu textură foarte fină, care se tasează uşor, favorizând băltirea;

solurile care nu au un drenaj perfect asigurat, cu umiditate excesivă şi aerare insuficientă;

solurile cu exces de calcar, care favorizează apariţia clorozei;

solurile cu pericol de infestare cu boli şi dăunători, prezente mai ales pe amplasamentele pe care au mai fost plantaţii de nuci sau plantaţii cu caracter forestier.

Din aceste motive, nu este recomandată plantarea pomilor imediat după defrişarea unei plantaţii bătrâne sau a oricărei specii lemnoase, înfiinţarea unor plantaţii noi de nuci fiind posibilă doar respectând cu stricteţe regulile agrotehnice şi necesităţile agrobiologice ale acestei specii.

Autor: ing. Gheorghe Bora

Interviu cu preşedintele Uniunii Asociaţiilor producătorilor de culturi nucifere, dr. Alexandru Jolondcovschi: Oferta de nuci nu acoperă cererea

2010-05-19

Mai consideraţi ramura nuciferă una de perspectivă pentru economia ţării, în contextul crizei şi a scăderii cererii pentru produsele moldoveneşti?

Criza nu a redus din cererea pentru nucile din Republica Moldova. Ba dimpotrivă, nu am văzut o cerere mai mare pentru acest produs, decât cel care a fost în anul curent. În Moldova în prezent se discută problema promovării culturilor cu valoare adăugată şi a culturilor rezistente la schimbările climaterice, iar nucul se încadrează perfect în aceste două categorii. Ultimii doi ani au fost cu schimbări vizibile ale climei, iar nucile au rezistat la aceste încercări. De aceea, politica statului constă în prezent în promovarea acestei culturi. Statul continuă deja mai mulţi ani la rând să acorde subvenţii de 10 mii de lei la hectar pentru plantarea unui hectar de livadă. Pe de altă parte, rămâne reală şi oficială acea politică care a fost promovată, Legea culturilor nucifere este funcţională, Regulamentul pentru încurajarea dezvoltării nucului rămâne valabil, iar cel mai interesant lucru este că fermierii descoperă nucul şi îşi doresc să înceapă activităţile de plantare şi cultivare a acestuia. În ultimii ani în ţară au fost plantate peste 7 mii de hectare de livezi de nuc. Aşi considera acest fapt împlinit într-o perioadă de timp atât de scurtă ca un record mondial. Anul acesta vom avea prima livadă care va intra în rod din soiuri franceze. Recolta acestei livezi este contractată pentru anul curent şi pentru mulţi ani înainte. De aceea spun că Republica Moldova are o perspectivă bună în acest domeniu.

Care este productivitatea nucului ?n ultimii ani?

Problema e că livezile industriale care au fost sădite în ultimii ani încă nu au intrat în rod. Pomii care ne-au dat roadă pe parcursul ultimilor 15 ani sunt acei care cresc prin ogrăzile oamenilor, de-a lungul drumurilor şi pe fâşiile de protecţie. Aceşti pomi nu sunt îngrijiţi absolut deloc. Mai mult ca atât, recolta se culege înainte de coacere, de aceea nu putem vorbi deocamdată de o productivitate înaltă. Sperăm că în următorii ani noile plantaţii de nuc vor intra în rod şi atunci vom putea vorbi despre o productivitate bună la hectar.

Cum a mers exportul de nuci ?n anul trecut?

În 2009 au fost exportate cca şapte mii tone de miez de nucă. Solicitările însă, cum am spus mai sus, sunt foarte mari, în special pentru nucă selectată şi împachetată. Primim si acum apeluri din România, Federaţia Rusă, Germania, Grecia. Am avut numeroase discuţii la această temă cu producătorii, însă toţi au declarat într-un glas că nucă nu este. Am făcut o excursie pe la toate pieţele din ţară şi m-am convins că preţurile ajung la 120-150 de lei kilogramul, iar asta demonstrează că nuca este solicitată şi va fi şi mai solicitată. Sunt foarte optimist că culturile nucifere, posibil de cultivat în Republica Moldova, cum sunt alunul, pecanul, nucul forestier pentru obţinerea unui lemn de calitate, castanul comestibil pot fi foarte promiţătoare în perspectivă şi vor putea aduce un profit stabil şi foarte bun celor care se vor ocupa cu creşterea acestora. Republica Moldova nu se poate bucura de multe culturi cu o astfel de solicitare pe piaţă.

Şi câtă nucă se consumă pe piaţa locală?

Cu părere de rău, este greu de stabilit pentru că comerţul cu nuci nu este organizat. Un fenomen foarte interesant l-am descoperit anul acesta în datele statistice ale Asociaţiei Agroinform, care a constatat că Moldova importă foarte multă nucă, atât în coajă, cât şi în miez. Astfel de importuri se fac şi pentru prelucrarea nucilor la noi, cu exportarea ulterioară, iar asta din cauza că avem forţă de muncă ieftină. Preţul mediu de export anul acesta a fost de 5,6 dolari pentru un kilogram. Deşi preţul de export nu a fost în creştere, ne bucură faptul că preţul a rămas stabil faţă de anul trecut, iar asta este important în condiţii de criză.

Ce probleme nu permit extinderea mai rapidă a suprafeţelor cultivate cu nuc ?n Moldova?

Singura problemă ţine de contractarea creditului. Subsidiile acordate de stat sunt suficiente pentru că acoperă 70-80 % din costurile de plantare. Până a primi subsidiile de la stat este necesar însă ca agentul economic să facă investiţia proprie, iar asta este deseori problematic din cauza modului în care funcţionează la noi sistemul bancar. Fermierul are nevoie de gaj, însă de multe ori gajul de care dispune nu acoperă cheltuielile care sunt necesare. Noi am propus băncilor un mecanism de colaborare cu fermierii, astfel ca băncile să poată acorda credite fără gajul necesar în condiţiile în care dispun de acte care dovedesc dreptul de proprietate asupra terenului, acorduri de livrare a producţiei de lungă durată, existenţa unei înţelegeri contractuale cu o pepinieră legală, la fel şi un contract cu o companie de asigurare. Potrivit acestui mecanism, banca ar primi direct de la stat subsidiile care îi revin fermierului creditat în acest mod. Cu părere de rău, însă, acest proiect rămâne la nivel de discuţii.

Câte hectare ar putea fi plantate cu nuc în următorii ani?

Subvenţiile de la stat se alocă pentru toţi fermierii,chiar dacă ar fi plantate şi 3 mii de hectare anual. În anul 2004 s-a început plantarea activă a nucului. Programul naţional prevede sădirea a câte o mie de hectare anual, dar au fost ani când s-au plantat şi 1,4 mii -1,5 mii de hectare pe an. În 15 ani ar trebui să ajungem la 15 mii de hectare, dar asta este puţin. Din cele aproximativ 2,4 milioane de hectare teren arabil, cât are Republica Moldova, dacă măcar 100 mii de hectare sau peste 4% ar fi plantate cu nuc şi alte specii nucifere, cred că am părea mult mai serioşi la export. Nuca nu îngheaţă la temperaturile scăzute, cum au fost cele din iarna curentă. El poate să fie afectat doar în cazul îngheţurilor de primăvară, după ce a început mişcarea sucului şi doar în acele cazuri când nu a fost plantat conform tehnologiilor existente, inclusiv şi cele ce ţin de landşaft.

La ce venituri se pot aştepta cei care se ocupă în prezent de plantarea nucului.

Dacă ar exista cele 100 mii de hectare plantate cu nuc atunci calculele ar fi foarte simple. Din două mii tone de miez de nucă la hectar, din care 40% este miez, rezultă 80 mii de tone de miez. Înmulţind cu 5,6 dolari, avem 448 milioane de dolari venituri anuale. Cred că este o sumă destul de frumuşică pentru o ramură nuciferă. Mai mult ca atât, livada de nuci poate să dea profit dublu, de exemplu, dacă mai este semănată printre rânduri iarbă pentru a creste în paralel şi oi (se recomandă 4 - 5 oi la un hectar). Pe de o parte creşterea oilor poate să răscumpere cheltuielile de întreţinere a livezii până aceasta intră în rod, iar pe de altă parte – iarba stabilizează solul, stopează eroziunea şi menţine umiditatea. Concluzia este că, după ce a plantat livada de nuci, fermierul nu trebuie să aştepte cinci ani până intră în rod, dar poate avea venituri şi din alte activităţi. E bine de ştiut că în al şaselea an livada de nuci dă 20% din rod şi numai în al zecelea an se ajunge la capacitatea maximă. Asta însă este o investiţie pentru trei generaţii.

S-au pus bazele şi pentru producerea lemnului de nuc?

Pentru mobilă este necesară creşterea unor hibrizi de nuc forestier, la care trunchiul este lăsat să crească până la 7-8 metri. Nucul forestier creşte uşor, ca şi salcâmul, adică nu are nevoie de îngrijiri foarte speciale. Anul trecut, cu susţinerea Fondului Ecologic National, a fost creată prima plantaţie de nuc forestier în satul Ciuciuleni, raionul Nisporeni, care este o pădure comunală, sădită pe pământurile primăriei locale, pe o suprafaţă de peste 10 hectare. Plantarea nucului forestier se deosebeşte de nucul pentru roadă prin faptul că este sădit mult mai des. Dacă în cazul nucilor pentru miez se plantează 100 de pomi pe un hectar, atunci în cazul copacilor pentru lemn se sădesc 600 - 800 de copaci. Specia anglo-franceză de nuc forestier se maturizează în 25-30 de ani, pe când nucul negru în 60 - 70 de ani. Producţia mondială de lemn de nuc acoperă în prezent 25% din cerere. Deşi beneficiile de pe urma acestor plantaţii pot fi obţinute foarte greu, cheresteaua este foarte scumpă. De la un copac se poate de obţinut 0,75 metri cubi. La 600 de copaci de pe un hectar - 450 de metri cubi, care înmulţiţi cu 1500 de euro, cât este în prezent preţul unui metru cub, ar rezulta într-un venit de 600 mii de euro. Asta poate fi o investiţie a părinţilor pentru copiii şi nepoţii lor, la fel cum cineva a sădit odată codrii, de care beneficiem în prezent cu toţii.

Sursa: Eco