Nu avem timp

Acum, ia-mă de mână, trage-mă către tine și strânge-mă tare în brațe. Vreau doar să-ți mai simt parfumul. Iar înainte să pleci, mai ceartă-mă încă o dată că m-am îndrăgostit de tine, când chiar tu mi-ai zis să nu fac asta, că tu nu îți dorești relație, că tu ai nevoie de timp...de timp să cunoști o persoană înainte să o iubești, de timp să te cunoști pe tine, de timp să-ți pui în ordine viața...

Dar baby, tu nu îți dai seama că timpul nu e de partea noastră? Că noi suntem doar niște pioni naivi ai unui desăvârșit păpușar?

Sărută-mă repede și uită-mă iar. Dar de data asta, să fie definitiv. Nu te mai întoarce la mine. Da, te iubesc, dar nu am tot timpul din lume la dispoziție să te aștept; iar tu vii așa de târziu și obosit...calci în sufletul meu siluit și nici măcar nu te uiți să vezi ce pagube lași în urma ta. E pustiu și e întuneric și doare, știi? Doare când vii ca o furtună și imi răscolești sentimentele iar apoi, nici nu apuc să mă trezesc din zbuciumul pe care mi-l provoci, că ai și dispărut...exact ca o nălucă. Iar eu rămân cu gândurile mele ostenite, cu frământările dureroase și cu...mine.

Nu mai avem timp. E ori da, ori ba. Nu te mai juca cu mine. Daca pleci acum, pleci pentru totdeauna, nu mai privești în spate, chiar dacă știi că acolo voi fi eu. Să nu mai crezi că te voi mai aștepta, pentru că mai târziu, va deveni prea târziu. Și noi deja am ajuns în punctul ăla.

De ce?

Nu mă întreba de ce, asta o știi și tu prea bine, chiar daca nu ai vrut niciodată să rostești cuvintele cu voce tare. Mi-ai spus odată că ți-s dragă, undeva cam la început, cam pe vremea când eu deveneam dependentă de tine. Sunt curioasă...acum, ți-s destul de dragă încât să fii doar al meu?

Grăbește-te, timpul nu stă în loc doar pentru noi. Șoptește-mi răspunsul la noapte, printre așternuturi și sărutări. Lasă-mă, indiferent care ar fi răspunsul, să te mai trăiesc încă o dată, să-ți mai gust atingerile și să-ți savurez parfumul.

Și nu uita, baby...e acum ori niciodată.