14. A lua functii ca păgânii si fariseii decăzuti. Ierarhia bisericească. Nu mai avem nevoie de preoti intermediari.

Mesajul DOMNULUI către discipoli:

9. Voi, cei care sunteţi primii cărora le-am transmis spiritul Meu, nu trebuie să vă credeţi mai buni decât ceilalţi oameni şi, sub pretextul că Eu v-am făcut acest dar, să nu credeţi că voi nu aveţi altceva de făcut decât să vă luaţi nişte funcţii, aşa cum fac păgânii, evreii şi fariseii decăzuţi. Voi nu aveţi decât un singur Domn şi sunteţi cu toţii egali, fraţi şi surori! Să nu existe niciodată diferenţe între voi!

“Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel” 5:26 Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

“Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”12:10 În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.

Epistola lui Pavel catre comunitatea din LaodiceeaCap.1 5 . Că voi v-ati ales un episcop si un cler, că voi vreti să faceti din Cristos un idol si că voi ati ridicat un edificiu într-o zi si v-ati făcut haine încărcate cu ornamente 6. cum era în parte cazul printre păgâni si evrei când valora înca în fata lui Dumnezeu circumcizia cărnii pe care El a ordonat-o pe timpul parintelui Avram în semn de vie circumcizie a spiritului lui Iisus Cristos în voi.

Cap.31.Eu, Pavel, vă spun asta : Mergeti si distrugeti Templul, stergeti din calendar zilele de sărbatoare prescrise, destituiti pe falsul episcop si pe servitorii săi care, ca aceia din Ierusalim, vor să se îngrase din munca mâinilor voastre si îsi fac un mare cufăr de aramă pentru a primi aurul vostru si banii vostri economisiti

1

Cine este cel mai mare ?

“Sfânta Evanghelie după Matei” 20:25 Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. 20:26 Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. 20:27 Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă

23:11 Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

“Sfânta Evanghelie după Marcu”9:35 Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.

10:42 Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.10:43 Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.

“Sfânta Evanghelie după Luca” 9:48 Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare.

22:25 Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. 22:26 Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.

Învătati odată să fiti smeriti si nu mai căutati slavă desartă si onoruri lumesti

“Pildele lui Solomon” 11:2 Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. 29:23 Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit.

2

“Sfânta Evanghelie după Matei” 18:4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.

“Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel”12:10 În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. 12:16 Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.

“Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel”5:26 Să nu fim iubitori de mărire deşartă,5:26. Să nu umblăm după o slavă deşartă,

“Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel” 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Biblia protestantă)

“Epistola a Sfântului Apostol Iacov” 4:6 Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".4:6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Biblia protestantă)4:10 Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

“Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Petru” 5:5 Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. (este vorba de preotii în Domnul nu celor din prezent ce actionează contrar învătăturilor divine)5:5 Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (Biblia protestantă)5:6 Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.

3

Domnul se dă exemplu ca smerenie prin faptul că a venit să slujească pe oamenii decăzuti, cu toate că El este Dumnezeu si că este Sfânt, iar iubirea Lui este asa de mare că îsi va da si viata pentru noi. Câti oare din preotii catolici sau ortodocsi ori din pastorii protestanti se consideră cei mai decăzuti oameni de pe planetă, adică ultimii, si câti din ei si-ar da viata pentru semenii lor care ar fi în pericol, chiar dacă acestia ar fi tâlhari sau criminali ?

“Sfânta Evanghelie după Matei” 20:28 După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea via a ca răscumpărare pentru mulţi.ț

“Sfânta Evanghelie după Luca” 22:27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

“Sfânta Evanghelie după Ioan” 10:11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.10:15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. (Biblia protestantă)

15:13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.15:13 Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îsi dă viaţa pentru prietenii săi. (Biblia protestantă)

13:14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să ca să spălaţi picioarele unii altora; 13:15 Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.

Pavel dă exemplu de smerenie si de jertfă supremă pe Domnul

“Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel” 5:6 Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi.

4

5:7 Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.

“Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel” 1:4 Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru,

“Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel” 5:2 Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă. 5:25 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,

“Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel” 2:6 Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,2:7 Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, 2:8 S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.

2:6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,2:7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.2:8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Biblia protestantă)

“Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel” 2:6 Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi,

“Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel”2:14 Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea

5

“Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel”2:16 Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat.2:17 Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului2:17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. (Biblia protestantă)

Petru dă exemplu de smerenie si de jertfă supremă pe Domnul

“Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Petru” 2:21 Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui3:18 Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,

Ioan dă exemplu de smerenie si de jertfă supremă pe Domnul

“Întâia epistolă a Sfântului Apostol Ioan”3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. 4:10 Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Care va fi soarta celor mândri ?

“Pildele lui Solomon” 16:18 Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. 18:12 Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa

6

“Sfânta Evanghelie după Matei” 23:12 Cel care se va înălţa pe sine va fi umilit, şi cel care se va smeri pe sine va fi înălţat.23:12. Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat. (Biblia protestantă)

“Sfânta Evanghelie după Luca” 1:52 Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi14:11 Căci, oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.18:14 Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi umilit , iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.

Dar au respectat oare preotimea si pastorii învătăturile de mai sus ? Nicidecum, căci ei si-au luat grade ierarhice după cum se stie.

Astfel, biserica otodoxă si cea catolică si-au însusit o multime de grade ierarhice pe când în bisericile protestante conducătorii lor se numesc pastori. Chiar dacă ei nu au grade ierarhice asemănătoare celor două biserici anterioare nu trebuie să aibă această titulatură care pleacă din mândrie, pentru că Unul singur este Păstorul nostru iar noi suntem cu totii niste oi rătăcite.

Exemple ale ierahiei bisericesti :

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este alcătuit din 53 de ierarhi: un patriarh, opt mitropoliţi, 11 arhiepiscopi, 19 episcopi eparhioţi, 2 episcopi-vicari patriarhali, 11 episcopi-vicari şi 1 arhiereu-vicar. În Biserica Ortodoxă Română sunt încadraţi şi activează 14.578 de preoţi şi diaconi, din care: 1.043 personal clerical de conducere şi 12.993 de preoţi şi diaconi,  532 de preoţi în instituţiile bugetare de stat. (date neactualizate) Ierarhia catolică presupune: Episcopi: Papa -Pontif Suprem al Bisericii Universale, Patriarhi, Arhiepiscopi majori, Cardinali, Primati, Mitropoliţi, Arhiepiscopi, Episcopi diecezani cu mai multe functii si denumiri, precum si alţi episcopi; Prezbiteri adică preoţii, ce sunt si ei la rândul lor împărtiti pe mai multe categorii si diaconii, ce sunt ierarhizati pe mai multe ordine.

7

Dar să vedem cu ce argumente vin ei în favoarea lor si dacă ele sunt veridice.

Ierarhia bisericească - este de origine divină de la Mântuitorul (Evr. VII, 12), care a si indicat întreita formă a ierarhiei în: apostoli, prooroci si învătători (I Cor. XII, 28); apoi Apostolii le-au denumit pentru uzul bisericesc: episcopi, prezbiteri si diaconi (Fapte, XIV, 23; I Tim. III, 1 si 8; V, 17 ; Tit I, 5 -7).

Mai jos am extras pasajele din Biblia ortodoxă pentru a fi cunoscute, pentru că eu nu vin doar cu pasaje sau părti de pasaje ce m-ar avantaja, cum fac ei, ci le iau în considerare si pe ale lor, pentru a le da si lor dreptul la opozitie, si ca oamenii să cunoască ambele variante si să-si aleagă Adevărul dacă bineînteles si-l doresc.

“Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel” 7:12 Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii. Cu acest pasaj chiar „m-au ajutat” căci veti vedea mai târziu tot contextul de unde a fost extras, care este în avantajul Adevărului. Însă, doar prin acest pasaj s-ar întelege că nu se poate renunta la ierarhia bisericească deoarece s-ar schimba legea si nu ai cum să schimbi legea lui Dumnezeu.

“Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”12:28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.

“Faptele Sfinţilor Apostoli” 14:23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

“Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel” 3:1 Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie , bun lucru doreşte. 3:8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig urât,

8

“Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel” 1:5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: 1:6 De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. 1:7 Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom(administrator) al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,

Dar eu nu vin doar cu aceste pasaje extrase de ei, ci îi ajut, venind si cu altele în avantajul lor :

“Faptele Sfinţilor Apostoli” 20:28 Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi , ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

“Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel” 4:11 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,

“Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel”1:1 Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii

Poate pasajele de mai sus vi se par convingătoare în favoarea lor si că prin acestea m-au redus la tăcere. Niciodată un copil al Domnului nu va fi redus la tăcere în fata minciunilor sau a falselor interpretări, căci acesta detine Adevărul si Adevărul va triumfa mereu în fața minciunii. Primul pasaj cu care vin ei: Evr. VII, 12 va fi amplasat în întreg contextul din care a fost luat si se va vedea că acest context este cel mai reprezentativ si cel mai amplu cu privire la Vechiul si Noul Legământ. Acesta se va prezenta mai jos, alături de o altă mare clarificare. În pasajele de mai sus am îngrosat cuvântul episcop. La prima vedere se pare că Însusi Domnul a lăsat această ierarhie, în care episcopii ar fi avut cea mai înaltă functie. Prin urmare la prima aparentă se pare că Domnul s-ar contrazice căci o altă învătătură a Sa spune să nu ne luăm functii ierarhice, că suntem toti egali- frati si surori si că cel mai mare va fi cel mai mic. Dar cum se stie, Domnul nu este ca

9

noi care ne răzgândim foarte des, ci când a zis ceva asa va rămâne, pentru că Cuvântul Său va dăinui etern. Prin urmare unde este neconcordanta ? Vă explic imediat, dar mai întâi cititi de unde provine si ce înseamnă cuvântul episcop:SEMNIFICATIA LINGVISTICĂ A CUVÂNTULUI EPISCOP Substantivul επισκοπος, în accepţiunea sa iniţială, înainte de a deveni un termen bisericesc avea semnificaţia de: supraveghetor. Episcopul era cel care sta într-un turn de veghe şi privea de deasupra ce se întâmplă în aria de jos a turnului sau a muntelui. De aceea, cel care ocupa această funcţie anunţa dacă vin duşmani, dacă ei se apropie de cetate sau avea evidenţa a ce se întâmpla în apropiere. Era santinelă. Astfel, în greaca veche, επισκοπος însemna cel care priveşte din turn, care vede toate, care e atent la toate. Vedeti că este foarte usor de înteles, căci acest cuvânt nu însemna în acele vremuri o functie ierarhică bisericească ci doar o functie de supraveghere. Deci apostolii nu îsi luaseră functii ierarhice căci aceasta ar fi însemnat mândrie -să spună că unul e mai presus de celălalt. Dar această ierarhie bisericească a apărut ulterior când oameni decăzuti, dornici de putere, bogătie si plăcere de a fi venerati, si-au luat aceste functii în dorinta de a se ridica prin mândrie deasupra semenilor lor. Astfel, smerenia a fost înlocuită cu mândrie si ca urmare egalitatea dintre semeni a dispărut. Si aceasta se vede foarte bine în titulaturile lor: unii nu mai sunt doar sfinti ci au depăsit demult acest statut si sunt acum „Înalt Prea Sfintiti, Prea Fericiti, Prea Întelepti si Prea Îndumnezeiti” în comparatie cu semenii lor care sunt prea păcătosi. Dar într-un pasaj ales de ei stă scris: Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Nici aici nu este vorba de vreo ierarhie ci de darurile diferite date de Duh (sau de Spirit) anumitor crestini, deci primite în administrare, ca să se folosească de ele în folosul oamenilor. Asta nu înseamnă deloc că unul din acesti oameni ar fi fost mai presus decât celălalti. Iar prin aceste haruri nu lucrau ei de la ei, ci Duhul Sfânt lucra prin ei. Mai jos puteti citi pasajele care ne arată că ei erau doar niste administratori ai acestor haruri si de asemenea care sunt darurile Duhului Sfânt.“Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel” 4:1 Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi (administrator) ai tainelor lui Dumnezeu.

10

“Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel” 3:2 Dacă în adevăr aţi auzit de iconomia (administratia) harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,“Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel” 1:25 Al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei (administratiei) lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, “Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Petru” 4:10 După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi (administrator) ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.

“Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”12:4 Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. 12:5 Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. 12:6 Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi. 12:7 Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos. 12:8 Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei. 12:9 Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh; 12:10 Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor. 12:11 Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.“Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel” 12:4 Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, 12:5 Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora; 12:6 Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; 12:7 Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; 12:8 Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună!

11

Dar ce profeție face Pavel cu privire la viitorul preoțimii:“Faptele Sfinţilor Apostoli” 20:29 Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. 20:30 Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.

Revenind la Epistola către evrei, cap.7:12, am să prezint în continuare ce au exclus ei din prezentarea lui Pavel si care este foarte util în descoperirea Adevărului. În această epistolă este prezentat în detaliu tot ceea ce este util să stim despre Vechiul si Noul Legământ. Pentru o mai bună întelegere anumite pasaje au fost marcate si subliniate.

“Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel” 7:11 Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? 7:12 Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.7:13 Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului, 7:14 Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic. 7:15 Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec, 7:16 El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare, 7:17 Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 7:18 Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei; 7:19 Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. 7:20 Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ,

12

7:21 El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 7:22 Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament. 7:23 Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască. 7:24 Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică). (24. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. Biblia protestantă)7:25 Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei. 7:26 Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile. 7:27 El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi. 7:28 Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului.

8:1 Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta tronului slavei în ceruri, 8:2 Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul. 8:3 Apoi, orice arhiereu este pus ca să aducă daruri şi jertfe; de aceea trebuincios era ca şi acest Arhiereu să fi avut ceva ce să aducă. 8:4 Dacă ar fi pe Pământ, nici n-ar fi preot, fiindcă aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii, 8:5 Care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum a primit poruncă Moise, când era să facă cortul: "Ia seama, zice Domnul, să faci toate după chipul ce ţi-a fost arătat în munte". 8:6 Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe. 8:7 Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; 8:8 Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou,

13

8:9 Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit - zice Domnul. 8:10 Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu. 8:11 Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său zicând: Cunoaşte pe Domnul! - căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; 8:12 Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte". 8:13 Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte, aproape este de pieire.

9:1 Deci şi cei dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar pământesc, 9:2 Căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea aceasta se numeşte Sfânta. 9:3 Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor, 9:6 Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; 9:7 În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului. 9:8 Prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat, câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare, 9:9 Care era o pildă pentru timpul de faţă şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau putere să desăvârşească cugetul închinătorului. 9:10 Acestea erau numai legiuiri pământeşti - despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări - şi erau porunci până la vremea îndreptării. 9:11 Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; 9:12 El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.

14

9:13 Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, 9:14 Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu?9:15 Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice. 9:16 Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut testamentul. 9:17 Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. 9:18 De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinţit fără sânge.

10:9 Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea. 10:10 Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna. 10:11 Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele. 10:12 Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu, 10:14 Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; 10:15 Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis: 10:16 "Acesta este aşezământul (legământul) pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor". 10:18 Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate. 10:19 Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus, 10:20 Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, 10:21 Şi având Mare Preot peste casa lui Dumnezeu

Si pentru cei care totusi, nu au înteles prea bine, pentru că nu sunt crescuti în spirit, am să vin cu extrase dintr-o Mare Revelatie, care sunt mai clare decât cerul senin. Bineînteles că preotimea va respinge aceste

15

învătături, neconsiderându-le ca fiind divine, cum de altfel a respins orice altă nouă revelatie care a fost dată de-a lungul timpului. Cel putin acesti oameni alesi nu au mai fost omorâti cu pietre cum făceau preotii evrei cu profetii, ci doar au fost considerati eretici.

MESAJUL DOMNULUI CU PRIVIRE LA ÎNVĂȚĂTURA SA :5. De aceea, este important să nu vă lăsaţi păcăliţi de vreunul dintre vechile obiceiuri, care ar putea să vi se pară respectabil! Nici sabatul, nici luna nouă, nici Scriptura sau Templul, nici mormintele profeţilor sau locurile în care Eu am fost împreună cu voi, nici simpla magie a numelui Meu, nici templele, nici casele patriarhilor, nici anumite ore ale zilei şi nici orice alt aspect material nu trebuie să vă îndepărteze de la adevărul pe care l-aţi aflat aici! 7. Acum numai iubirea pentru Dumnezeu şi pentru semeni este totul, dar nu numai în vorbă, ci şi în faptă. Iar pentru aceasta, nu mai sunt necesare nici sabatul, nici luna nouă, nici Templul sau vreun moment anume, nici veşmintele speciale, nici rugăciunile lungi şi lipsite de sens sau jertfele fără rost, ci singură iubirea, după cum v-am dezvăluit deja de atât de multe ori. 9. Dar dacă veţi lega vreo ceremonie veche de învăţătura Mea şi veţi începe să ţineţi anumite zile memoriale sau să respectaţi alte reguli ale Templului, oricât de neînsemnate, acestea vor căpăta cu timpul o tot mai mare amploare şi, în câteva sute de ani, binecunoscutele «grajduri ale lui Augias» vor fi din nou la locurile lor, trebuind să fie purificate în final, printr-o nouă Mare Judecată.”

1. (Domnul): „Eu vă ofer o nouă învăţătură divină şi o morală de viaţă, care este la fel de departe de orice ritual(ceremonie), pe cât este de departe un pol al universului de celălalt pol. Nu vă mai sunt necesare nici sabatul, nici Templul, nici casele de rugăciune, nici veşmintele speciale, nici acoperământul cu două părti pentru cap, nici chivotul, nici cădelniţa, nici apa binecuvântată şi, cu atât mai puţin, cea blestemată! În această nouă învăţătură, omul şi numai omul este totul şi el nu are nevoie de nimic altceva decât de DUMNEZEU şi de el însuşi. 2. În învăţăturile străvechi, omul îşi îndrepta atenţia doar prea puţin spre cele spirituale, fiind foarte mult orientat către materie; tocmai de aceea, era necesar ca aspectele spirituale să fie reprezentate prin tot felul de forme corespunzătoare, de vase şi de acţiuni ceremoniale. 3. Această nouă învăţătură a Mea arată cum omul se poate unifica pe deplin cu DUMNEZEU în sine şi cu sine, unindu-se într-un singur

16

punct, întocmai aşa cum şi Eu însumi sunt acum total unit cu TATĂL CERESC cel etern şi infinit. Luaţi aminte căci Eu Mă aflu în faţa voastră pentru a vă spune că, de acum înainte, Împărăţia TATĂLUI CERESC şi dreptatea Sa nu mai trebuie să fie căutate doar în Templul din Ierusalim sau la Garizim şi că nu doar acolo trebuie să vă închinaţi lui Dumnezeu, ci mai ales în inima voastră!4. Inima cea neprihănită a omului va trebui să fie templul cel viu al unicului şi adevăratului Dumnezeu. La rândul ei, iubirea ce este mărturisită şi prin fapte va putea fi o minunată ceremonie religioasă adevărată. Unica rugăciune supremă şi adevărată va fi şi va rămâne iubirea pentru Dumnezeu!6. Eu pun astfel capăt legilor vechi, chiar şi legii lui Moise, dar nu vreau să spun prin aceasta că ea nu mai trebuie să fie respectată - departe de Mine aceasta; prin noua lege pe care v-o revelez, Eu anulez acum doar ceea ce era o constrângere exterioară care, dacă nu era urmată întocmai, atrăgea după sine pedepse pământeşti. Căci aşa cum a fost în trecut, legea era pentru fiecare om întocmai ca un judecător care-l urmărea permanent, iar judecata sa era una de lungă durată, de la care nimeni nu se putea sustrage. Tocmai pentru că omul este împovărat de lege, el este supus unei permanente judecăţi; iar omul care se afla în această stare era mort din punct de vedere spiritual, ceea ce - indirect - reprezenta un blestem pentru libertatea vieţii divine interioare. 7. Însă atunci când legea divină vine din lăuntrul fiinţei sale, iar libertatea sa este astfel subordonată de bunăvoie liberului său arbitru, abia atunci iau sfârşit pentru om orice formă de judecată, toate blestemele şi chiar moartea. Tocmai de aceea am venit Eu în această lume, pentru a aduce tuturor oamenilor eliberarea de jugul legii, al judecăţii, al blestemului şi al morţii. Tocmai de aceea îndepărtez acum de la voi tot ceea ce este exterior - redându-vă în felul acesta cu adevărat pe voi vouă înşivă - şi, prin aceasta, vă ajut şi totodată vă fac să deveniţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi domni asupra tuturor legilor şi judecăţilor. 8. Dacă atât voi, cât şi ucenicii voştri veţi rămâne statornici în această regulă - prin înţelegerea ei deplină -, nici o judecată nu se va mai putea abate asupra voastră, pentru că prin înţelegerea şi aplicarea în practică a acestui principiu pe care vi l-am revelat veţi fi în felul acesta mai presus de lege. Dar dacă nu veţi înţelege ceea ce v-am revelat şi veţi mai accepta vreo lege exterioară veche sau veţi accepta să mai depindeţi de vreo formalitate exterioară, vă veţi supune - voi înşivă - din nou judecăţii, iar moartea va pătrunde din nou în voi tot atât de mult pe cât de mult vă veţi supune voi înşivă vechilor legi formale!”

17

Avem nevoie neap ă rat de preoți ? Ce spune Petru în legătură cu aceasta :

“Întâia Epistolă a Sfântului Apostol Petru”2:5 Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;2:9 Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată, 2:10 Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu;

Vorbeste oare Petru de preotimea acelor vremuri ? Nicidecum, căci se stie destul de bine ce fel de oameni erau fariseii. Petru transmite acest mesaj oamenilor care doreau să devină crestini după cum se vede destul de clar în pasajul de mai jos:1:1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,

MESAJUL ESTE DESTUL DE CLAR : OMUL ESTE PROPRIUL LUI PREOT, SUFLETUL ESTE TEMPLUL SI NU TRUPUL, PENTRU CĂ ACESTA ESTE UN INSTUMENT ÎN EVOLUTIA SUFLETULUI ; OMUL TREBUIE SĂ-SI MENTINĂ TEMPLUL CURAT (SUFLETUL) PRIN JERTFELE DUHOVNICESTI, ADICĂ NU PRIN JERTFE DE ANIMALE SAU PRIN POMENI DATE PENTRU DUMNEZEU, CĂCI ACESTEA NU AU NICI O VALOARE, CI PRIN ABTINEREA DE LA PĂCAT SI ÎNDEPĂRTAREA LUI, CĂCI ACEASTA ESTE ADEVĂRATA JERTFĂ ; IAR PRIN PURIFICAREA LUI DEVINE UN ALES, UN PREOT CARE ÎMPĂRĂȚE TE PESTE PROPRIUL SĂU SUFLET, CE E TRIMIS ÎNȘ LUME SĂ VESTEASCĂ ÎMPĂRĂ IA LUI DUMNEZEU SI IUBIREAȚ ACESTUIA, CARE L-A SCOS DIN ÎNTUNERICUL PĂCATULUI SI L-A ADUS ÎN LUMINA SA MINUNATĂ. NU SPUNE ÎNSUSI DOMNUL : „În această nouă învăţătură, omul şi numai omul este totul şi el nu are nevoie de nimic altceva decât de DUMNEZEU şi de el însuşi.” DAR BINEÎNTELES CĂ ACEASTĂ ÎNVĂTĂTURĂ SFÂNTĂ INTRĂ ÎN CONTRADICTIE CU ÎNVĂTĂTURILE BISERICESTI SAU TRADITIILE LOR CREATE DE OAMENI CE NU AU NICI O LEGĂTURĂ CU DIVINITATEA, CĂCI DACĂ AR URMA-O ATUNCI EI SI-AR PIERDE

18

TOATE PRIVILEGIILE CE LE AU ÎN URMA PRACTICILOR LOR. DECI, CU ALTE CUVINTE EI SI-AR PIERDE BOGĂTIILE DACĂ SI-AR ARUNCA BLANA DE OAIE CARE LE ACOPERĂ TRUPUL DE LUP SI AR ÎNCEPE SĂ PREDICE OAMENILOR ADEVĂRUL. CĂCI ACESTA, ADEVĂRUL, ELIBEREAZĂ PE OAMENI DE LAN URILE SCLAVIEI LORȚ SPIRITUALE, DACĂ OAMENII L-AR PUNE ÎN APLICARE, CĂCI STĂ SCRIS : „CĂUTATI ADEVĂRUL I ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI ”.Ș

Ce spune Domnul despre c ărturari şi farisei ce se poate aplica perfect si în zilele noastre: “Sfânta Evanghelie după Matei” Cap 23

5.Si toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. 6.Si le place sa stea in capul mesei la ospeţe, şi in bancile dintâi în sinagogi,(în prezent catedrale si biserici) 7.Si sa li se plece lumea in pieţe şi să fie numiti de oameni: "Rabi!" (invatatori)8.Voi insă sa nu vă numiţi rabi ca Unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 10.Nici invatatori să nu vă numiţi, că Invatatorul vostru este unul: Hristos. MESAJUL DOMNULUI ESTE DESTUL DE CLAR SI ASA DE LUMINOS CA SOARELE LA AMIAZĂ, ASA CĂ NU MAI ESTE NEVOIE DE NICI O PREZENTARE SAU PRECIZARE.

Dar de când s-a anuntat inutilitatea preotilor ? Chiar din Vechiul Testament. Iată un exemplu:

“Iezechiel” 34:1 Fost-a Cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 34:2 "Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel, prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?

19

34:3 Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. 34:4 Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. 34:5 De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută. 34:6 De aceea, ascultaţi păstori, Cuvântul Domnului:34:7 Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că voi face dreptate; pentru că oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns mâncarea tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut. 34:8 De aceea ascultaţi, păstori, Cuvântul Domnului. 34:9 Asa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor şi îi voi împiedica să nu mai pască oile Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat. 34:10 Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta. 34:11 Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa voi cerceta şi Eu oile Mele şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua cea ceţoasă şi întunecată. 34:14 Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu. 34:15 Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate. 34:21 Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie. 34:22 Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte; voi pune pe robul Meu David; el le va paşte şi el va fi păstorul lor. 34:23 Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi prinţ între ei. Eu, Domnul, am grăit acestea. 34:30 Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.

20

37:24 Iar robul Meu David va fi rege peste ei şi păstorul lor al tuturor, şi ei se vor purta după cum cer poruncile Mele şi legile Mele le vor păzi şi le vor împlini.24. Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor.(Biblia protestantă)

Sper că este destul de clar de înteles că „oile” se iau din mâna păstorilor si se aduc în mâna Adevăratului Păstor care este Domnul, numit în anumite pasaje biblice si David.

21