Nr.8 Anul 2007 - Fundaţia “Baylor - Marea Neagră”

Invitatul ediţiei........................................................................... 1Bucurie şi tristeţe de chirurg Conf.Univ. Dr. Unc Octavian Dumitru

Info medical................................................................................ 2Femeile tinere din Africa au început să folosească mai des prezervativul www. aidsmap.com - traducere Cristina Vladimirov

Evoluţia rapida a epidemiei HIV în Marea Britaniewww. aidsmap.com - traducere Cristina Vladimirov

Terapia genetică poate încetini semnificativ evoluţia infecţiei cu HIVLevine BL - PNAS Early Edition, 2006 - traducere Cristina Vladimirov

Este rezistenţa la terapia HIV în declin în Europa?www. aidsmap.com - traducere Cristina Vladimirov

Iniţiative pentru Sănătatea Familiei Ana Maria Schweitzer - Director Executiv

Info asistenţa socială.................................................................. 6Fundaţia Baylor Marea Neagră - Servicii psihosociale de succesSam Atanasiu - Asistent social

Condamnare la închisoare pentru infectare premeditatăMichael Carter, Monday - traducere Cristina Vladimirov

Info psihologic............................................................................ 8Sarcina la adolescenteLuiza Popa - Psiholog

Mesaje beneficiari....................................................................... 9Cum mi-a schimbat viaţa un loc de muncă …Marius - beneficiar

Educaţie pentru sănătate........................................................... 10A început sezonul virozelor respiratorii!Dr. Vasiliu Emanoil - Medic primar pneumolog

Reflecţii în oglindă..................................................................... 11Un miracol africanChristine Gorman, Time - traducere Cristina Vladimirov

Activităţi ale fundaţiei................................................................ 13 “O viaţă pozitivă pentru pozitivi”Nicoleta Iacob - Asistent manager, Fundaţia Baylor Marea Neagră

Bijuterii pentru sufletMihaela Mocanu - Coordonator Departament Voluntari

Ziua Internaţională Anti-SIDA- „SĂ ACŢIONĂM ACUM!”Reli Mureşeanu - Asistent Medical Coordonator

Centrele de excelenţă................................................................. 16Centrul din MalawiLuiza Popa - Psiholog

Când mi s-a spus că aş putea să scriu în această revistă un articol, m-am gândit că va fi destul de uşor; voi căuta pe internet o documentaţie

care să mă ajute şi voi scrie repede ceva. Am urmărit în primul rând materiale despre SIDA şi chirurgie. Astfel, am descoperit că, în chirurgie, o problemă importantă este riscul de contaminare a chirurgului de la pacienţii infectaţi cu HIV. „Primele cazuri de contaminare accidentală în SUA au fost descrise în 1984. În Canada a fost celebru cazul unei doctoriţe chirurg; în Elveţia, în anul 1996, se raporta că din 22.000 de infecţii HIV din care peste 5000 au ajuns şi la chirurg, s-au semnalat doar două contaminări accidentale survenite la asistente medicale.” Aş fi putut continua pe aceste coordonate dar mi s-a părut totul prea sec, prea puţin interesant. Am început să mă gândesc la pacienţii pe care eu i-am întâlnit în sala de operaţii. Mi-am amintit de Andra, de Edi, de Lena, pacienţi pe care îi operasem în ultimul timp. Le am şi acum în minte chipurile. Mă întrebam ce aş putea transmite cititorilor din experienţa de chirurg. Mi-au revenit din nou figurile celor trei pacienţi. Edi intrase pe uşa cabinetului meu, pentru prima oară, cu sfială dar parcă şi cu un fel de speranţă în ochii săi albaştri. Mă intriga ceva în aspectul lui şi abia atunci mama sa mi-a şoptit că este infectat cu HIV. După vreo doi-trei ani, ne-am reântâlnit încă o dată în sala de operaţii, de data aceasta pentru ceva mult mai uşor. Avea aceeaşi expresie. Am avut şi un incident cu asistentele de la sală din cauza lui Edi. Mi-am amintit apoi de Lena, o domnişoară drăguţă, cu un diagnostic chirurgical complicat, dar care a evoluat bine.

Nici Andra nu mi se ştersese din minte.

Înăltuţă, slăbuţă, cu ochii mereu miraţi şi un anume

surâs sfios.

Retrăiam momentele noastre de despărţire la

plecarea lor din clinică. Am realizat dintr-o dată că exista

un fel de numitor comun, cel puţin pentru mine, în

analiza acestor cazuri. Un amestec de bucurie şi tristeţe,

de fericire şi durere!

Mi-am dat seama că, spre deosebire de pacienţii

„normali”, aceşti pacienţi cu infecţie HIV m-au învăţat

ceva. Toţi trei au fost de fapt nişte curajoşi, acceptând

operaţiile mult mai senini decât ceilalţi pacienţi. Cu aerul

lor serios dar şi uşor speriat, parcă, au zâmbit la plecare

într-un mod aparte. Îşi exprimau mulţumirea pentru că

îi ajutasem să treacă peste boala

chirurgicală dar, în acelaşi timp,

am avut senzaţia că îmi şi

comunicau ceva. Acest ceva

este ceea ce am învăţat eu de la

aceşti pacienţi ai mei !

Să nu priveşt i cu

resemnare sau fatalism viaţa,

indi ferent de g rav i ta tea

problemelor pe care le ai.

Să poţi să zâmbeşti atunci când

eşti mai trist decât oricare şi să

speri, să doreşti, chiar dacă

gustul trăirilor are mult amar al

deznădejdii.

Vă mulţumesc vouă,

celor care, cu bucuria tristeţii şi cu surâs de lacrimi, mi-

aţi arătat o altă lumină a existenţei. Mulţumesc Edi,

mulţumesc Andra, mulţumesc Lena !

Conf.Univ. Dr. Unc Octavian Dumitru

Bucurie şi tristeţe de chirurg

Femeile tinere din Africaau început să folosească

mai des prezervativul

Sentimentul de eşec asociat eforturilor de prevenire a transmiterii HIV în Africa Sub-Sahariană este nejustificat, întrucât în ultimii ani

s-a produs o creştere semnificativă a numărului de femei tinere care afirmă că folosesc prezervativul şi abstinenţa sexuală, conform unui studiu publicat în ediţia din 18 noiembrie 2006 a cotidianului The Lancet. Autorii au constatat că motivaţia intensificării folosirii prezervativului a fost adesea contracepţia şi adaugă faptul că “programele care promovează planificarea familială şi prevenirea transmiterii HIV luptă într-o direcţie comună.” R ă s p â n d i r e a continuă a infecţiei HIV în ţările sărace şi în curs de dezvoltare a făcut mulţi cercetători şi iniţiatori de p o l i t i c i s ă d e v i n ă pesimişti în privinţa d i rec ţ i i lo r adopta te pentru prevenirea HIV şi i-a angajat în dezbateri aprinse, adesea de natură i d eo l o g i c ă , p r iv i n d m e r i t e l e d ive r s e l o r abordări referitoare la prevenirea transmiterii HIV. Cercetătorii de la Şcoala Londoneză de Igienă şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii au făcut o analiză a rezultatelor obţinute de la aproximativ

133.000 de femei n e c ă s ă t o r i t e c u vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, din A f r i c a S u b -S a h a r i a n ă , p r i n sondaje demografice şi de sănătate, pentru a determina schimbări înprivinţa nivelurilor de abstinenţă sau de folosire a prezervativului.Cercetătorii s-au

axat pe modificările nivelurilor de abstinenţă primară (virginitate), abstinenţă secundară (fără relaţii sexuale în ultimele trei luni) şi folosirea contracepţiei, inclusiv a prezervativelor, în ultimele trei luni.

Aceştia au constatat că folosireap r e z e r va t i v u l u i a crescut de la 5% la 19%. Această creştere în folosirea prezervativului a fost semnificativă din punct de vedere statistic în 13 ţări şi a fost de peste 10% în 9 ţări. Semnificativ este faptul că nivelurile crescute de folosire a prezervativului nu par a fi în strânsă legătură cu severitatea epidemiei HIV la nivel local, având în vedere că ţările

din vestul Africii înregistrează niveluri ridicate de folosire a prezervativului; în schimb, în ţările mai putenic lovite din estul şi sudul Africii folosirea acestuia rămâne scăzută. Cercetătorii cred că această constatare ar putea avea implicaţii importante pentru modul în care este promovată folosirea prezervativului în campaniile de promovare a transmiterii HIV. Concluzia lor este că: „o tânără ar putea considera mai uşor de negociat folosirea prezervativului cu un partener pentru prevenirea sarcinii decât pentru protecţia împotriva transmiterii HIV.”

Sursă: www. aidsmap.comTraducere: Cristina Vladimirov

rei studii din Europa prezentate la cel de-al TVIII-lea Congres Internaţional de la Glasgow cu privire la terapia ARV în infecţia HIV

sugerează faptul că rezistenţa la terapia HIV, în special la câteva clase de medicamente, este în declin, în mod deosebit datorită eficienţei crescute a tratamentului.

Jurgen Vercauteren de la Institutul Rega Institute din Leuven, Belgia, a analizat 3093 probe de HIV la la pacienţi multi-experimentaţi din punct de

vedere terapeutic care au fost incluse în Baza Portugheză de Date cu Cazuri de Rezistenţă la Terapie în perioada iulie 2001 şi martie 2006. Aceste 3093 de probe HIV proveneau de la 2373 pacienţi.

Vercauteren a definit virusul HIV cu ‘rezistenţă multi-terapeutică’ (RMT) ca un virus al cărui genotip indică o susceptibilitate faţă de cel mult un medicament antiretroviral, cu excepţia medicamentelor enfuvurtide (T-20), tipranavir şi darunavir. Un număr aproximativ egal de probe virale a fost trimis anual către Baza de date, dar, în perioada studiului, proporţia celor multi-rezistenţi a scăzut de la 5.7% în 2001 la 2,1% în 2005. Declinul a fost constant, cu o medie de

scădere de 20% pe an, şi foarte semnificativ din punct de vedere statistic. Cei doi factori asociaţi cu existenţa unui virus multi rezistent au fost: lungimea duratei de tratament (creştere de 16% pe an de tratament) şi inexistenţa unei date certe de începere a terapiei, ceea ce a crescut de opt ori şansele de a avea un virus rezistent la terapie. Vercauteren a spus că deşi descoperirile sale au arătat

doar că incidenţa rezistenţei HIV a scăzut într-o singură ţară– Portugalia – el se aşteaptă ca acestea să fie replicate în toată Europa, spunându-le participanţilor la conferinţă că “depinde de voi să ne arătaţi acest lucru” Rezultatele lui Vercauteren au fost puse la îndoială de către câţiva specialişti în tratament. Este foarte puţin probabil ca într-o ţară cu cea mai mare prevalenţă HIV din vestul Europei să se fi efectuat doar 3093 teste de rezistenţă din anul 2001 iar Baza de date este posibil să nu reflecte realitatea. Este de asemenea important de observat că incidenţa rezistenţei la terapie este mult mai uşor de măsurat decât prevalenţa acesteia.

De asemenea, este cazul ca unele medicamente folosite acum ca terapie de primă linie şi care au fost iniţial concepute ca terapii de salvare să fie analizate mai ales ca urmare a nivelului înalt de rezistenţă. În mod clar, acesta este încă un atribut al oricărei terapii noi.

Sursă: www. aidsmap.comTraducere: Cristina Vladimirov

Este rezistenţa la terapia HIV în declin în Europa?

În anul 2006, Marea Britanie a avut una dintre cele mai mari rate de cazuri nou diagnosticate cu HIV din Europa, depăşită doar de Portugalia, Ucraina,

Estonia şi Rusia, conform unui raport al Centrului European de Control şi Prevenire a Bolilor. Cifrele colectate din programele de monitorizare HIV au arătat că Marea Britanie a avut 148 de cazuri noi cu infecţie HIV la 1 milion de locuitori în anul 2006, comparativ cu 30 la 1 milion în Germania, 99 la 1 milion în Franţa şi 100 la 1 milion în Elveţia. Datele nu au fost disponibile pentru Italia sau Spania ca urmare a lipsei unei raportări naţionale. O întâlnire recentă a experţilor internaţionali din Stockholm a evidenţiat următoarele probleme în prevenirea transmiterii HIV în Europa: Continua creştere a ratei de cazuri nediagnosticate cu infecţie HIV, în special în Europa de Est; Nevoia unei coordonări în abordarea prevenirii HIV în rândul homosexualilor, dată fiind extinderea reţelelor sexuale t r a n s n a ţ i o n a l e d e c ă t r e homosexuali i din Europa O c c i d e n t a l ă , a ş a c u m d e m o n s t r e a z ă c r e ş t e r e a numărului de cazuri cu sifilis în rândul bărbaţilor seropozitivi şi rata ridicată a migraţiei şi traficul intens între marile oraşe precum London, Berlin, Amsterdam, Barcelona şi Paris; Activităţi de prevenire care vizează comunităţile imigrante, atât din exteriorul cât şi din Uniunea Europeană.

Sursă: www. aidsmap.comTraducere: Cristina Vladimirov

Evoluţia epidemiei HIV în Marea Britanie una dintre cele mai rapide din Europa

Un nou tip de terapie genetică, pe baza unei versiuni modificate de virus HIV, s-a folosit cu succes pe oameni pentru prima dată, cu

rezultate încurajatoare, conform studiului publicat această săptămână în ediţia on-line a Proceedings of the National Academy of Sciences (Descoperiri ale Academiei Naţionale de Ştiinţe). Acest mic studiu sugerează faptul că terapia genetică folosind virus HIV modificat genetic ar putea fi utilizată pentru a lupta nu doar împotriva HIV, ci şi împotriva altor boli, spune investigatorul principal, Dr. Carl June, de la Universitatea de Medicină din Pennsylvania. Scopul terapiei genetice este de a modifica materialul genetic al celulelor vii în scop terapeutic. Cercetările actuale investighează potenţialul terapiei genelor de a trata tulburările genetice moştenite, iar cercetătorii speră că este posibilă corectarea anomaliilor genetice care pot cauza boli considerate anterior drept incurabile. Deşi infecţia cu HIV nu este o boală moştenită genetic, aceasta poate fi considerată o tulburare genetică dobândită ca urmare a a faptului că-şi inserează materialul genetic in ADN-ul uman. În consecinţă, terapia genelor poate fi folosită pentru a ţinti genele HIV din celulele infectate, în acelaşi mod în care acestea ţintesc genele umane „defectuoase” ce cauzează tulburări genetice moştenite. Cercetătorii de la Universitatea de Medicină din Pennsylvania au folosit un sistem de cultură a celulei care permite celulelor T CD4 din organismul unui individ să fie prelevate şi multiplicate. Concluziile primare ale studiului s-au axat pe siguranţa procedurii şi au vizat reacţiile adverse, precum şi diferenţele de încărcătură virală şi număr de

celule CD4. Cercetătorii au dorit de asemenea să găsească dovezi că virusul HIV modificat genetic nu se mai reproduce. Concluziile secundare au inclus referiri la durata de viaţă a celulelor CD4 modificate genetic,precum şi la funcţia imună a individului. Această fază a studiului a implicat cinci voluntari seropozitivi aflaţi sub tratment. Toţi erau neaderenţi la terapia antiretrovirală înainte de înrolarea în studiu iar patru dintre ei au decis să-şi continue terapia pe perioada de studiu de nouă luni. Toţi participanţii au fost de sex masculin, dintre care trei caucazieni şi doi afro-americani care luaseră în medie şapte medicamente antiretrovirale anterior. Toţi aveau nivele virale de peste 20.000 copii/ml iar numărul de CD4 varia între 220 şi 316 celule/mm3. Primul participant a fost infuzat în iulie 2003, iar ultimul participant a fost infuzat în septembrie 2004. Fiecare dintre cei cinci participanţi a fost infuzat cu propriile lui celule celule CD4 modificate genetic. Nivelul viral a rămas stabil sau a scăzut în cursul studiului iar unul dintre indivizi a avut o scădere semnificativă a nivelului viral. Numărul de celule CD4 a rămas constant sau a crescut la patru dintre cei cinci indivizi. De asemenea, funcţia imună specifică infecţiei HIV s-a îmbunătăţit la patru dintre cei cinci participanţi. Cercetătorii nu au gasit nici o dovadă a a replicării virusului HIV modificat genetic, dar s-a constatat că celulele CD4 modificate genetic au persistat mai mult de un an la doi dintre cei cinci indivizi. Per ansamblu, rezultatele studiului sunt semnificative, spun cercetătorii, fiindcă este prima demonstraţie sigură de vector lentiviral (printre care şi HIV) la oameni.

Sursă: Levine BL et al. Gene transfer in humans using a conditionally replicating lentiviral vector.

PNAS Early Edition, 2006.Traducere: Cristina Vladimirov

Terapia genetică poate încetini semnificativ evoluţia infecţiei cu HIV

5

Iniţiative pentru Sănătatea Familiei

roiectul a fost iniţiat de Asociaţia Speranţa în Pparteneriat cu Fundaţia Baylor şi instituţii locale

precum Inspectoratul Şcolar, Direcţia de

Sănătate Publică, Universitatea Andrei Şaguna şi Radio

Constanţa. Pe parcursul derulării acestui proiect,

partenerii au organizat mese rotunde cu reprezentanţi ai

tinerilor, părinţilor, profesorilor şi cu reprezentanţi ai

instituţiilor constănţene în cadrul cărora s-au prezentat

aspecte cum ar fi:

– ce este infecţia HIV;

– care sunt problemele persoanelor cu infecţie

HIV şi cum pot fi ajutate;

– cum se poate îmbunătăţi comunicarea între

instituţii pentru a scurt-circuita anumite trasee

informaţionale şi decizionale.

Au fost publicate o serie de materiale

informative care vor fi folosite şi în continuare în

activităţile de educaţie în comunitate. Dar cea mai mare

realizare a proiectului rămâne îmbunătăţirea

parteneriatelor între instituţiile locale care au fost

sensibilizate în legătură cu modalităţile de îmbunătăţire

a asistării persoanelor cu infecţie HIV. Ana Maria Schweitzer

Director Executiv

Reţeaua Regionala HIV-SIDA …un proiect finanţat de FONPC în cadrul programului PROCOPIL

roiectul Iniţiativa pentru Sănătatea Familiei în PRomânia, finanţat de USAID şi susţinut de Ministerul Sănătaţii a început în anul 2001 şi a

continuat până la sfârşitul anului 2006. Iniţiativa pentru sănătatea familiei a avut drept scop creşterea accesului şi a utilizării serviciilor de planificare familială şi sănătate a reproducerii de către femeile cu vârste între 15 şi 49 de ani. Importanţa controalelor ginecologice preventive, a adoptări i unui comportament sănătos, inclusiv utilizarea planificării familiale pentru a avea numărul de copii doriţi, atunci când familia este pregătită, au reprezentat câteva dintre aspectele de bază ale acestui proiect. Fundaţia Baylor a fost partener în cadrul acestui proiect. Am încercat să facem cunoscute în rândul tinerelor cu infecţie HIV urmatoarele aspecte:– Faptul că pot face teste HIV rapide şi controale ginecologice de rutină şi pot cere mijloace contraceptive precum prezervative şi sterilete de la sediul Baylor. Servicii asemănătoare pot fi obţinute şi de la sediul SECS - Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (la cabinetul din str. Cuza Vodă).– Faptul că pot primi contraceptive gratuite de la Centrul de Planificare Familială din cadrul Policlinicii 2 din Constanţa.– Faptul că întreruperea de sarcină NU este o metodă potrivită de a împiedica venirea nedorită pe lume a unui copil. Avortul la cerere este extrem de riscant pentru femei, este o experienţă traumatizantă şi periculoasă, el constând în secţionarea, zdrobirea, dezmembrarea sau aspirarea fătului şi răzuirea pereţilor uterului. În cadrul acestui proiect a fost realizată şi o telenovelă intitulată FEMEI ADEVĂRATE, în limba română, cu 6 episoade. Telenovela poate fi vizionată şi la Fundaţia Baylor- Centrul de Copii Romano-American. Cereţi informaţii personalului de la centru despre cum puteţi vedea telenovela sau despre cum vă puteţi face o programare la ginecolog.

Ana Maria SchweitzerDirector Executiv

upă mai bine de doi ani de la înfiinţarea DFundaţiei Baylor Marea Neagră, asistarea psihosocială a beneficiarilor seropozitivi şi a

familiilor acestora este un succes recunoscut. Dobândit cu multa trudă, cu dăruire şi înţelegere, succesul nu face altceva decât să ne oblige la mai mult, la intervenţii de calitate, la maximizarea performanţelor în contextul evoluţiei pozitive a beneficiarilor noştri. De-a lungul timpului, au existat situaţii în care ne-am confruntat cu diverse probleme care aparent nu aveau nici un fel de rezolvare, cazuri sociale deosebit de afectate, adolescenţi care traversau perioade de criză, comportamente de risc, părinţi iresponsabili, d i scr iminare, s t igmat izare ş i abuz . Însă , profesionalismul şi seriozitatea cu care specialiştii au abordat fiecare dintre cazurile asistate au făcut ca aceste situaţii să devină cazuri izolate, ca beneficiarii să dobândească un comportament responsabil iar cazurile de stigmatizare şi discriminare să se reducă simţitor. Astfel, o familie de sinistraţi în urma inundaţiilor din iulie 2006 a fost ajutată să îşi construiască o altă casă, să îşi îngrijească corespunzător fiica adolescentă însărcinată, să asiste sarcina până la termen şi să ajute la integrarea nou-născutului şi a noii mămici în familie. O alta situaţie gravă a fost rezolvată prin intervenţia echipei psihosociale la autorităţi pentru ca o familie din comunitate, cu probleme financiare, să primescă încuviinţarea de a plăti eşalonat o datorie mare ce intrase în vizorul unei societăţi de recuperare. Această familie a reuşit să achite o parte din datorii şi astfel a rămas în posesia casei care ar fi putut fi confiscată în vederea achitării restanţelor. Tot datorită echipei psihosociale, o mamă seropozitivă văduvă, cu cinci copii minori, dintre care unul este infectat HIV, a primit suport material şi asistenţă de specialitate pentru a primi drepturile legale ce se cuvin persoanelor cu handicap, a beneficiat de suport financiar pentru racordarea la apa curentă după ce, timp de doi ani, singura sursă de apă potabilă a fost dereaua de la marginea satului. Această familie beneficiază în continuare de asistenţă psihosocială şi suport material. Cazurile de adolescenţi cu comportament de

risc au fost evaluate şi s-au format grupuri de suport, evoluţia fiecarui beneficiar al acestor grupuri fiind într-o mai mare sau mai mică măsură pozitivă. Numeroase cazuri de adolescente seropozitive au fost îndrumate către cabinetele de planificare familială, către cabinetele de obstetrică-ginecologie, evitându-se astfel sarcini şi naşteri nedorite. Au existat şi situaţii în care tinerele au dat naştere copiilor, aceştia fiind monitorizaţi lunar atât de departamentul medical cât şi de cel psihosocial. În evidenţa nostră sunt în prezent în jur de 20 de copii cu vârste între zero şi cinci ani, copii care se dezvoltă normal, primesc îngrijire şi tratament corespunzătoare statusului lor, copii care în marea lor majoritate sunt seronegativi şi duc o viaţă normală. În ultimii doi ani, activităţile departamentului psihosocial s-au dezvoltat, în asistarea acestuia intrând şi cazurile de adulţi seropozitivi. Au fost înregistrate aproximativ 80 de cazuri pentru care specialiştii au făcut evaluări şi monitorizări individuale, intervenind ori de câte ori a fost nevoie; de asemenea, au primit solicitări ori au identificat anumite probleme ce necesitau intervenţia lor. Relaţia echipei psihosociale cu personalul medical din Spitalul de Boli Infecţioase este extraordinară mulţumită sprijinului oferit de către asistenţii şefi de secţie şi medicii şefi de secţie dar şi datorită profesionalismului şi seriozităţii de care aceştia dau dovadă. În anii următori, problematica HIV-SIDA se va diversifica, aşa cum s-a întâmplat până acum. Profesioniştii Fundaţiei Baylor Marea Neagră sunt pregătiţi să facă faţă oricăror situaţii, totul pentru a facilita viaţa persoanelor seropozitive HIV.

Sam AtanasiuAsistent social

Fundaţia Baylor Marea Neagră Servicii psihosociale de succes

femeie din sudul Londrei a fost Ocondamnată la închisoare pentru doi ani şi jumătate după ce a infectat cu HIV pe unul

dintre partenerii săi sexuali. Cazul a ridicat o îngrijorare deosebită iar Poliţia Metropolitană a lansat o anchetă intensivă pentru a găsi partenerii sexuali ai femeii şi pentru a afla dacă infectase cu HIV pe cineva. Fostul partener al lui Sarah Jane Porter s-a plâns la Poliţie că, deşi ea statusul seropozitiv, avusese relaţii sexuale neprotejate cu el fără să-i dezvăluie diagnosticul. Deşi el nu era infectat HIV, Poliţia Metropolitană a lansat o anchetă timp de un an pentru a găsi partenerii sexuali anteriori ai lui Sarah Porter, dintre care unul era seropozitiv.

Cu toate că mai multe persoane din Anglia au

fost condamnate în ultimii ani pentru infectare

premeditată cu HIV a partenerilor sexuali, aceste

cazuri au pornit de la o plângere iniţială către Poliţie

după ce o persoană s-a testat şi a fost diagnosticat cu

HIV. Cazul Porter pare să deschidă o nouă abordare

întrucât Poliţia din Brixton, o zonă cu criminalitate

ridicată din sudul Londrei, a lansat o anchetă intensivă

în condiţiile în care singura activitate raportată către ei

a fost sex neprotejat cu o persoană seropozitivă, ceea

ce nu este o crimă în sine. Scopul anchetei de Poliţie a

fost să găsească cât mai repede partenerii sexuali ai

persoanei seropozitive.

Deborah Jack, Preşedinte al National AIDS

Trust, şi-a exprimat îngrijorarea faţă de acest caz,

spunând: "Situaţia în care Poliţia investighează într-o

manieră speculativă istoricul sexual al persoanelor

care trăiesc cu HIV este profund stigmatizantă şi pare

că ar trata fiecare persoană cu HIV ca pe un potenţial

criminal.

Parcă ne-am afla la începutul epidemiei, când

HIV era întodeauna vina cuiva. Cu un procent de doar

46% de persoane care foloseau constant prezervativul

în relaţia sexuală cu un nou partener, în 2005, este

momentul să încetăm să condamnăm anumite

persoane care trăiesc cu HIV pentru comportamentul

general. Trebuie să reevaluăm nevoia ca fiecare dintre

noi să-şi asume responsabilitatea pentru propriul

comportament sexual în loc să încercăm instinctiv să

dăm vina pe altcineva."

Declaraţia de presă iniţială a Poliţiei

Metropolitane menţionase în mod eronat că Porter

fusese condamnată pentru infectarea premeditată a

partenerului său sexual şi a fost schimbată după

depunerea unor plângeri, dar nu înainte ca această

eroare să fie mediatizata.

Cu toare acestea, Porter a fost condamnată la 32

de luni de închisoare.

Autor:Michael Carter, Monday

Traducere: Cristina Vladimirov

Condamnare la închisoare pentru infectare premeditată

Sarcina la adolescente

Statisticile arată faptul că din ce în ce mai multe adolescente rămân însărcinate. Se pare că sarcina este la modă în rândul fetelor care, uneori, abia

au împlinit vârsta de 18 ani. Putem afirma acelaşi lucru dacă avem în vedere numărul adolescentelor, paciente ale Centrului Româno-American, care au devenit mămici, vor deveni în curând sau au renunţat la sarcini mai mult sau mai puţin dorite. Care este cauza faptului că din ce în ce mai multe fete rămân însărcinate la o vârstă fragedă? Unii oameni cred că acest lucru se întâmplă din cauza lipsei educaţiei sexuale. Dacă în ceea ce priveşte adolescentele, în general, această ipoteză ar putea fi una reală, în ceea ce priveşte adolescentele infectate cu HIV ea nu este valabilă deoarece cea mai mare parte a adolescentelor au beneficiat de educaţie sexuală chiar la sediul centrului, unde în prezent funcţionează chiar un cabinet ginecologic şi de planificare familială. În plus, toţi beneficiarii noştri au fost educaţi în legătură cu transmiterea infecţiei HIV pe cale sexuală şi de necesitatea absolută a folosirii prezervativului în timpul actului sexual. Respectarea acestei norme de bază privind prevenirea transmiterii infecţiei le-ar fi protejat pe aceste adolecente şi de sarcina precoce. Explicaţia ar fi că cele mai multe dintre ele se implică într-o relaţie mai mult sau mai puţin stabilă şi cred că având relaţii intime cu partenerul vor consolida relaţia, vor evita să fie părăsite, vor fi iubite mai mult; au iluzia faptului că primesc atenţia de care au nevoie. Ceea ce ne îngrijorează este faptul că aceste adolescente se pun în anumite situaţii cărora nu sunt pregătite să le facă faţă. Multe dintre ele recunosc faptul că sarcina este nedorită şi aleg întreruperea

acesteia drept ”soluţie salvatoare” pentru rezolvarea problemei. Altele aleg să păstreze sarcina “bucuroase”

de perspectiva maternităţii, dar total nepregătite pentru aceasta. Din nefericire, prea puţine dintre ele se informează cu privire la starea lor medicală, la consecinţele acesteia asupra stării de sănătate a copilului pe care urmează să-l aducă pe lume, la nevoile acestuia şi la modul în care ele vor reuşi să răspundă acestor nevoi.

Oricare ar fi cauza, o s a r c i n ă î n t i m p u l adolescenţei îi afectează pe toţi. Datorită sarcinii cele mai multe dintre aceste fete nu se mai pot întoarce la şcoală, nu mai pot primi educaţia de care ar avea nevoie pentru a obţine o slujbă mai bine plătită, intră prea devreme şi prea brusc în viaţa adultă, rămânând apoi cu regretul unei adolescenţe pierdute. Însă, nu trebuie să tragem concluzia că mamele foarte tinere nu pot fi părinţi buni pentru copiii lor. Şi nu este nici o invitaţie pentru fete să continue să aibă relaţii sexuale neprotejate de la vârste foarte fragede.

Învăţându-vă fiicele când să-şi înceapă viaţa sexuală şi cum să ia decizia corectă este singurul mod în care le puteţi proteja viaţa şi sănătatea. În cazul în care se întâmplă ca ele să rămână însărcinate ar trebui să discutaţi cu ele, să le sprijiniţi în a lua decizia potrivită (dar nu să o impuneţi pe aceea “corectă”), să le acceptaţi deciziile şi să nu le părăsiţi în momentele în care, poate, au nevoie de dumneavoastră mai mult ca niciodată. La urma urmei, este posibil ca şi dumneavoastră să aveţi o parte din vină ca urmare a faptului

că nu aţi discutat cu ele la momentul potrivit. Cu timpul, va trebui să ne obişnuim cu ideea că fetiţele de altă dată au devenit femei şi, mai ales, mame. Ceea ce ar trebui să ştie o adolescentă seropozitivă este că:- Adolescenţa nu este o vârstă potrivită pentru a avea un copil; primordial este să-ţi termini studiile, să ai un serviciu, o familie în care copilul să fie dorit şi în siguranţă;- Starea ta de sănătate este esenţială; dovedeşte că eşti capabilă să ai grijă de tine ca să poţi avea, apoi, grijă şi de un copil;- Întreruperea de sarcina nu este o soluţie; consecinţele pot fi tragice şi, în plus, este mult mai uşor să previi sarcina decât să....; - Maternitatea nu este o joacă; nu trebuie să aduci pe lume un copil căruia să nu-i poţi asigura cele necesare, doar din capriciu sau din neglijenţă;- Dacă ţi-ai început viaţa sexuală, foloseşte prezervativul! Este datoria ta morală să-ţi protejezi partenerul şi o dovadă de inteligenţă şi respect să te protejezi pe tine.

Luiza PopaPsiholog

Cum mi-a schimbat viaţa

un loc de muncă …

Am început să muncesc încă de anul trecut. Aveam deja 20 de ani şi mi s-a părut un lucru firesc şi pe care îl

aştepam de mult.

Prima slujbă a mea mi-am găsit-o prin intermediul Fundaţiei Baylor-Marea Neagră. Am lucrat cam şase luni. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că m-a obişnuit să fiu mai organizat pentru ca să reuşesc să îndeplinesc la timp sarcinile de lucru. Nu aveam un program fix de lucru pentru că lucram în timpul liber, după ce veneam de la şcoală. Era destul de greu, dar am încercat să nu-i dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine şi mi-au oferit şansa de a munci.

La un moment dat, postul s-a desfiinţat şi a trebuit să-mi găsesc un nou loc de muncă. Mi-am găsit destul de uşor, dar mai greu a fost să reuşesc să mi-l păstrez. Am început cu s l u j b e t e m p o r a r e p e perioada verii. Am avut o singură dată probleme pentru că s-a aflat diagnosticul meu, dar oamenii au înţeles şi o perioadă nu au mai fost probleme.

La scurt timp, mi-am găsit o nouă slujbă, cea de acum, cu program fix, unde m-am obişnuit destul de repede având experienţă deja de la celelalte locuri de muncă. Aici am găsit oameni deosebiţi care m-au înţeles atunci când a trebuit să lipsesc pentru ca să mă duc la şcoală să îmi dau tezele. Sunt elev la un liceu din Constanţa –

la o clasă de S.A.M., clasa a X-a. La şcoală, profesorii au fost destul de înţelegători şi sper să reuşesc să termin doisprezece clase. Pentru mine, şcoala este foarte importantă şi nu vreau să renunţ la ea, dar nici la serviciu, mi-ar fi foarte greu dacă ar trebui să aleg.

Îmi place ceea ce fac şi nu mi se pare obositor. Prietenii mei încearcă să mă ajute atunci când am nevoie, m-am ataşat de

colegii de muncă şi este exact ceea ce îmi doream.

Îmi place noua mea slujbă, îmi place că oamenii m ă a p r e c i a z ă ş i m ă încurajează, îmi place că sunt şi eu util, şi, mai ales, că pot avea şi eu banii mei. Sunt fericit că pot fi şi eu ca orice adolescent de vârsta mea.

Faptul că muncesc cred că mi-a schimbat foarte mult viaţa. Înainte cheltuiam banii aiurea, aşa am început să cunosc adevarata valoare a banilor şi m-am făcut mai zgârcit. Acum am şi eu banul

meu, mi-am făcut noi prieteni care şi ei muncesc, ş i simt că sunt apreciat pentru ceea ce fac.

În viitor, îmi doresc să termin liceul la seral, să am o locuinţă a mea, să am un loc de muncă stabil, să fac şcoala de şoferi ca să conduc eu maşina de distribuţie şi să iau permisul de conducere de profesionişti.

Marius

A început sezonul virozelor respiratorii!

Este luna ianuarie, luni 16. Afară este destul de cald, chiar neobişnuit de cald pentru o lună de iarnă. Acum este sezonul virozelor respiratorii, al gripei. În momentul de faţă, peste 200 de virusuri respiratorii sunt în circulaţie pe teritoriul ţării noastre. Ai răcit? Ai puţină febră? Ai nasul înfundat? Te doare capul? Ai început să tuşeşti? Transpiri? Oboseşti repede? Ai frisoane? Te dor articulaţiile şi muşchii? Te-ai îmbolnăvit! Te sfătuiesc să apelezi la un consult al medicului de specialitate. Acolo, medicul poate să diferenţieze viroza respiratorie de gripa de sezon, care este mult mai periculoasă. Simptomele sunt asemănătoare. Însă, spre deosebire de viroze, gripa debutează brusc. O răceală, adică o viroză, poate fi dusă pe picioare; însă gripa ne pune la pat în câteva zile, cu febră puternică, durere de cap şi tuse. Virozele pot afecta: nasul (rinita), faringele (faringita), amigdalele (amigdalita), laringele (laringita), bronhiile (bronşita). Spre deosebire de viroze, gripa este provocată de un singur virus gripal, care suferă mutaţii în fiecare an. Complicaţiile gripei sunt mai accentuate decât cele ale virozei. Acestea constă în: suprainfecţii bacteriene, pneumonii sau infecţii ale muşchiului inimii. Tratamentul virozelor respiratorii şi al gripei este oarecum comun: repaos la pat, (atât timp cât este febră), suplimentarea aportului de lichide, suplimentarea vitaminelor (în special vitamina C), ceai cu lămâie, băi fierbinţi. Repaosul la pat se asociază cu medicamente: antitermice, antiinf lamatorii , dezinfectante nazo-faringiene, dezobstruante nazale, antitusive. Tratamentul durează aproximativ 5-7 zile. Dar, atenţie! Virozele respiratorii sunt infecţii virale care nu se vindecă folosind antibioticele. Administrarea abuzivă de antibiotice nu face decât să încurce lucrurile, iar în timp se poate dezvolta rezistenţă la acest tip de medicamente. Sfatul meu este să eviţi automedicaţia. Medicul este acela care poate preciza tratamentul necesar. Nu există un medicament ideal, care să nu aibă reacţii adverse. Picăturile penru nas nu trebuie să depăşească 7 zile de administrare, din cauza efectelor secundare. Antitusivele sunt indicate o perioadă scurtă de timp deoarece inhibă tusea şi mecanismele de apărare bronşică mucociliară. De altfel, antitusivele sunt contraindicate la copiii mai mici de doi ani. Atenţie la vitamina C (în comprimate): nu trebuie să depăşească 200 mg zilnic ! Dacă eşti bolnav de viroză respiratorie sau gripă, stai în casă şi evită aglomeraţiile! De ce?

Educaţie pentru sănătate

Numai stând la pat şi respectând sfaturile medicului, boala se poate vindeca uşor şi astfel nu vei avea complicaţii. Şi apoi, este important ca tu să nu îmbolnăveşti şi alte persoane. Virusul se transmite foarte uşor prin contact direct cu secreţiile respiratorii, aerosoli şi, indirect, prin obiectele contaminate. Virusul rămâne cu potenţial infecţios mai mult de şase ore pe suprafeţe şi circa 30 de minute pe haine şi pe şerveţele de hârtie cu care te-ai şters la nas (iată de ce este mai folositor să renunţi la batista textilă, în favoarea şerveţelelor de hârtie pe care le poţi arunca la coşul de gunoi după folosinţă). Cum să previi viroza respiratorie ?! Îţi propun câteva sfaturi: - să nu fumezi;- să ai o alimentaţie sănătoasă, folosind multe fructe şi legume crude;- să faci mişcare în aer liber;- să dormi aproximativ şapte ore pe noapte;- să foloseşti multivitamine în sezonul rece;- să ai un program de activitate astfel încât să previi situaţiile stresante şi să te relaxezi zilnic;- să te vaccinezi antigripal;- să eviţi aglomeraţiile atunci când afli că este sezonul de viroze respiratorii;- să nu stai aproape de o persoană bolnavă.

S-a încercat prepararea de vaccinuri şi pentru virozele respiratorii. Acum, există în lume preparate profilactice pe bază de anticorpi monoclonali. Fiind un „vaccin atipic”, dar cu rezultate extrem de favorabile în prevenirea infecţiilor cu viruşi respiratori, este doar o problemă de timp ca OMS să-l introducă în vaccinările curente. Şi nu uita! Mai util este să previi apariţia îmbolnăvirii, decât să o tratezi. Şi dacă ai avut totuşi neşansa să te îmbolnăveşti, prezintă-te la un control medical. Ascultă sfaturile medicale şi izolează-te pentru a nu îmbolnăvi şi pe prietenii tăi.

Dr. Vasiliu EmanoilMedic primar pneumolog

âţiva doctori şi nişte medicamente Cantiretrovirale au salvat un copil cu SIDA – şi alte mii ca el – de la moarte

Este greu de crezut că aceste fotografii sunt ale unui băieţel. Când Bokang Rakabaele a venit în noua clinică pediatrică de SIDA din Maseru, capitala statului Lesotho, la vârsta de opt ani, cântărea mai puţin de nouă kg şi suferea de SIDA, pneumonie şi tuberculoză. Astăzi, el are cu opt kg mai mult, zâmbetul i-a revenit pe faţă şi se joacă din nou cu ceilalţi copii din vecinătate. Când am vizitat clinica în luna august, Bokang era deja pe drumul cel bun. A fost întrebat printr-un interpret de ce crede că se simte mult mai bine, iar el a răspuns foarte simplu: "Datorită medicamentelor." Numai un copil poate surprinde atât de bine esenţialul. Timp de mulţi ani, administrarea de medicamente antiretrovirale (TARV) copiilor cu SIDA din cele mai sărace ţări din lume a fost percepută drept o cauză pierdută. Este destul de greu, s-au gândit experţii, să aduci TARV femeilor însărcinate, cu infecţie HIV, pentru a reduce posibilitatea ca acestea să-şi infecteze copiii în uter sau la naştere. Formulele pediatrice ale acestor medicamente sunt scumpe, iar micşorarea unei doze de adult pentru a o adapta unui copil este problematică. Totuşi, fără tratament, aproape o treime dintre copiii cu HIV decedează înainte de a împlini un an iar jumătate dintre ei înainte de vârsta de doi ani. Acum, Bokang şi mii de copii africani ca el, primesc tratamentul salvator de care au nevoie. Ce s-a schimbat? Cercetătorii au dovedit că, copiii răspund mai repede si mai bine decât adulţii la TARV şi, astfel, nu mai era corect să ignore tinerii cu SIDA. Apoi, alte câteva grupuri au început să atace problema. Planul de Urgenţă al Preşedintelui de Luptă împotriva SIDA a alocat, în anul 2006, 63 milioane de dolari pentru tratamentul pediatric SIDA. Fundaţia Clinton a negociat o reducere de 50% din preţul medicamentelor cheie. Câteva organizaţii non-profit, companii şi grupuri de bună credinţă au început să trimită mai mulţi doctori către ţările în curs de dezvoltare pentru a ajuta la remedierea unor lipsuri din îngrijirea medicală a copiilor. Nevoia este mare. Peste două milioane de copii din Africa, cu vârsta sub 15 ani, trăiesc cu HIV, conform unui studiu publicat săptămâna trecută de UNAIDS şi OMS. Dintre aceşti adolescenţi,

aproximativ 660.000 sun t su f i c i en t d e bolnavi încât să necesite intervenţii medicale. Totuşi, doar un copil din 20 care au nevoie de ARVT primeşte aceste m e d i c a m e n t e . D e asemenea, mai puţin de o mamă din zece cu infecţie HIV primeşte medicamentele de care are nevoie pentru a preveni transmiterea virusului la noii-născuţi. A c e s t a e s t e momentul în care cei mai mulţi dintre noi, cei din ţările dezvoltate, renunţăm. Nu şi Dr. Mark Kline, de la Colegiul de Medicină Baylor din Houston. "Dacă te concentrezi asupra enormităţii problemei, nu vei începe niciodată", spune Kline, care de-a lungul anilor a tratat sute de copii seropozitivi din SUA şi i-a văzut pe mulţi dintre ei crescând suficient de mult încât să aibă proprii lor copii. "Trebuie să abordezi problema puţin câte puţin." Planul lui Kline pentru a face faţă stării continue de urgenţă din Africa a fost de a crea câteva centre de excelenţă pentru îngrijire pediatrică SIDA. (Patru s-au deschis deja -în Botswana, Lesotho, Malawi şi Swaziland- iar alte patru sunt în stadiu de proiect.) Apoi, a început să caute oameni şi bani pentru a le pune în funcţiune. Întrucât nu sunt suficienţi doctori şi asistente în majoritatea ţărilor africane, a fost nevoie de recrutarea unor medici tineri din SUA pentru a lucra unu-doi ani în aceste clinici. Cea mai mare parte a fondurilor pentru primul grup de 52 de doctori din Corpul Pediatric SIDA provine de la Bristol-Myers Squibb (BMS) şi Baylor. Clinicile au fost construite cu bani de la BMS şi Abbott. Dar cheltuielile de întreţinere curentă a centrelor sunt reponsabilitatea guvernelor locale. Diferenţa se poate deja vedea în Lesotho, un mic regat muntos de două milioane de locuitori înconjurat de vecinul său mult mai mare si mai bogat, Africa de Sud. Cel puţin 22.000 de copii din Lesotho sunt seropozitivi dar, până acum doi ani, mai puţin de 20 dintre ei luau TARV, iar în toată ţara erau doar doi doctori care îngrijeau copiii cu SIDA. În anul în care s-a deschis clinica la periferia oraşului Maseru, 700 de copii -inclusiv Bokang- au primit tratament de la zece pediatri. Kline se aşteaptă ca afluxul de medici din SUA să fie temporar. Planul este de a creşte în mod

Un miracol african

12

semnificativ abilităţile personalului medical local de a trata copiii cu SIDA. În acest scop, personalul clinicii şi doctorii, inclusiv Corpul Pediatric SIDA, a instruit în ultimele şase luni ale anului 2006 aproximativ 3.600 de cadre medicale. Americanii sunt sprijiniţi în eforturile lor. Dr. Edith Mohapi s-a născut în Lesotho şi a plecat de aici când avea 17 ani pentru face studii aprofundate si a urma Facultatea de Medicină. S-a întors anul trecut pentru a conduce clinica din Maseru unde i s-a alăturat în acaestă vară fiica sa, Dr. Lineo Thahane, tot pediatru şi unul dintre primii membrii ai Corpului Pediatric SIDA. Asistentele medicale, asistentele sociale şi ceilalţi membri ai personalului sunt tot din Lesotho. Optimismul acestora în mijlocul unor dificultăţi extreme este contagios. "Este greu să vezi copii care sunt bolnavi," spune Mohapi. "Dar copiii răspund atât de repede-de aceea am intrat în pediatrie- şi doar după câteva săptămâni de tratament revin la noi şi zâmbesc, aleargă şi mănâncă mai bine."Încă nu merg toate aşa cum ar trebui. Chiar dacă TARV este gratuit, transportul până la clinică nu este gratuit. O cursă cu unul dintre microbuzele de transport public poate costa un dolar sau mai mult – o sumă exorbitantă în condiţiile în care ei trăiesc cu un dolar sau mai puţin pe zi. Întrucât a g e n ţ i a n a ţ i o n a l ă d e telecomunicaţii pretinde mai mulţi bani decât îi permite bugetul pentru a avea acces la Internet de mare viteză, clinica este dependentă de conexiunea lentă prin dial-up. Între timp, centrul a devenit practic o secţie de urgenţă pentru oamenii care locuiesc în vecinătatea lui –încă o dovadă a stării precare a sistemului de îngrijiri medicale din regiune. Ce se va întâmpla în continuare în Lesotho şi în restul Africii Sub-Sahariene depinde foarte mult de cât de mult se vor extinde aceste prime eforturi. Nici o terapie antiretrovirală din lume nu va ajuta foarte mult dacă copiii şi familiile lor nu au suficientă hrană pentru a-şi întări organismul sau apă curată pentru a-i feri de infecţii. Oricât a fost de greu să-şi concentreze atenţia asupra copiilor cu SIDA, a fost şi mai greu pentru clinici să obţină şi folosească antibioticele obişnuite pentru prevenirea pneumoniei şi a altor boli la copiii seropozitivi care încă nu au nevoie de TARV. "Unul dintre principalele obstacole în tratarea copiilor a fost

necesitatea existenţei unui tutore permanent," spune Dr. Martha Sommers, şeful serviciilor clinice din Spitalul Embangweni, o locaţie condusă de o biserică în zona rurală din Malawi. "Adesea, tutorele este bolnav sau pe moarte, iar copiii rămân orfani sau trec de la un tutore la altul."Unele dintre provocări sunt chiar mai puternice. "Nu am realizat cât de multe femei nu au drepturi de bază în această ţară," scrie Dr. Julia Kim din Swaziland, la nord de Lesotho. Conform tradiţiei, femeile dau tot ceea ce câştigă soţilor, spune ea, şi respectă părerea lor în privinţa tratamentului – o practică cu care Kim s-a luptat când a încercat să-şi convingă un tată că fiica sa

avea imediată nevoie de îngrijiri pentru că sistemul său imunitar era prăbuşit. În anumite părţi din Africa Sub-Sahariană, adolescentele sunt de opt ori mai predispuse să se infecteze cu HIV decât băieţii. Repetate studii au demonstrat că cea mai bună modalitate pentru ca a c e s t e t i n e r e s ă r ă m â n ă seronegative este de a le menţine şcolarizate, de a-şi amâna începerea vieţii sexuale şi căsătoria, a le ajuta să obţină locuri de muncă decente şi de a le permite să aibă un control mai mare asupra venitului propriu. To t u ş i , e x i s t ă s e m n e încurajatoare. Rata mortalităţii în rândul copiilor cu SIDA la clinica de pediatrie Baylor din Botswana a scăzut de la aproape 5% în 2003

la 0.3% în anul 2006. Peste 1.400 de copii primesc tratament antiretroviral în Rwanda -în creştere de la 354 în 2004- şi peste o treime dintre femeile însărcinate primesc tratament pentru a-şi spori şansele de viaţă şi pentru a reduce riscul naşterii de copii seropozitivi, conform UNICEF. Mai sunt multe de făcut, dar primele eforturi deja s-au făcut.

Autor: Christine Gorman, TimeTraducere: Cristina Vladimirov

13

În data de 17 decembrie 2006 la hotel “Ibis” s-a desfăşurat seminarul tehnic-consultativ intitulat “Nevoi şi soluţii în îngrijirea adolescenţilor şi tinerilor cu infecţie HIV”. Acest seminar a fost organizat de către Fundaţia Baylor-Marea Neagră sub egida BIPAI (Baylor College of Medicine International AIDS Pediatric Initiative) şi Abbott Fund, fiind o iniţiativă unică în judeţ, premergătoare întâlnirii regionale pentru Europa de Est din 2007 a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi UNICEF pentru problemele tinerilor seropozitivi. Au participat reprezentanţi din sistemul sănătăţii, medici şi asistente de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Spitalul Judeţean de Urgenţă; Autoritatea de Sănătate Publică, Centrul de Consiliere şi Testare, Ordinul Asistentelor şi Moaşelor din România, dar şi factori de decizie implicaţi în problematica adolescenţilor infectaţi cu HIV: Inspectoratul Şcolar Judeţean, Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului, Comisia de expertiză pentru adulţi/Consiliul Judeţean. Agenda seminarului a cuprins metode interactive, procese participative, individuale şi de grup, metode de grupare (clusterizare) a ideilor pentru identificarea şi soluţionarea nevoilor tinerilor HIV pozitivi, pentru definirea şi accesarea de servicii „prietenoase”. Iniţial, după prezentarea fiecărui participant şi a echipei Fundaţiei, au fost expuse scopul, obiectivele şi metodele de lucru ale întâlnirii. Directorul executiv al Fundaţiei Baylor Marea Neagră, Ana Maria Schweitzer, care a participat la întâlnirea globală OMS-UNICEF din Malawi, noiembrie 2006, a informat despre proiectele Fundaţiei, aceasta fiind un catalizator al serviciilor de sănătate HIV în Constanţa. A u r ma t p r ezen t a r e a r e zu l t a t e l o r chestionarului de atitudini aplicat asistentelor medicale de la diferite cursuri/seminarii de la Centrul de Copii Româno-American; acestea au confirmat, printre altele, necesitatea organizării şi susţinerii de cursuri acreditate despre infecţia HIV/SIDA pentru

personalul medical. La seminar au participat şi câţiva adolescenţi, voluntari ai Fundaţiei. Unul dintre aceştia a susţinut în plen cum văd adolescenţii serviciile oferite de sistemul sanitar şi dorinţele lor. După o pauză a urmat primul exerciţiu de grup: “Factori de succes şi insucces în sectorul sănătăţii” în care participanţii, împărţiţi în cinci grupuri au identificat factorii care contribuie la servicii de calitate pentru tinerii HIV+. Factorii au fost cunoscuţi în plen, dezbătuţi şi afişaţi. La următorul exerciţiu fiecare grup a analizat un factor de succes sau insucces din perspectiva: timpului, a partenerilor, a resurselor, a liderilor/persoanelor cheie, a oportunităţilor, cu expunere şi discuţii în plen. Ultimul exerciţiu a constat în definirea serviciilor „prietenoase” din perspectiva adolescenţilor. Au fost „votate” în plen o serie de servicii dezirabile şi prioritizate în funcţie de necesităţi. Lista de servicii cuprindea: servicii de îngrijire şi suport- “o viaţă pozitivă pentru pozitivi”, tratament, prevenire, sistem de referiri între instituţii. Seminarul tehnic consultativ a fost finalizat cu angajamentul participanţilor de a reitera întâlnirea după şase luni, pentru a realiza o parte din propunerile de servicii identificate şi pentru a evalua progresele. Fundaţia va redacta, tipări şi distribui fiecărui participant raportul întâlnirii cu rezultatele grupurilor de lucru, concluzii, la sfârşitul lunii februarie 2007. Închei articolul cu un extras din declaraţia de la întâlnirea mondială din 2006 care cuprinde direcţiile de acţiune viitoare, aplicabile şi în România, Constanţa.„Ne angajăm să răspundem cu hotărâre, ratelor de infecţie HIV aflate în continuă creştere, în rândul tinerilor din întreaga lume, pentru a ne asigura că generaţiile viitoare de tineri, nu vor mai fi afectate de această pandemie; vom implementa strategii de prevenţie comprehensive, bazate pe dovezi, vom promova comportament sexual responsabil ( incluzând folosirea prezervativelor, formarea deprinderilor sexuale sănătoase în rândul tinerilor, educaţia despre HIV adecvată tinerilor, intervenţii în mass-media) şi vom susţine dezvoltarea de servicii de sănătate prietenoase pentru tineri”

Nicoleta IacobAsistent manager

Seminarul “O viaţă pozitivă pentru pozitivi”

14

n perioada noiembrie – decembrie 2006, Fundaţia

ÎBaylor Marea Neagră a organizat, în parteneriat cu ANSIT, un proiect adresat beneficiarilor

organizaţiei (persoane seropozitive şi voluntari) ce a presupus confecţionarea de ornamente de Crăciun. În cadrul celor şase întâlniri, tinerii au avut ocazia să dobândească cunoştinţe despre diferitele tipuri de materiale folosite, să realizeze picturi şi felicitări, dar şi să-şi facă noi prieteni. În urma derulării proiectului,s-au obţinut următoarele rezultate imediate:- 50 debeneficiari au avut ocazia să dobândească abilităţi de realizare manuală a ornamentelor de Crăciun şi să cunoască semnificaţia sărbătorilor şi a obiceiurilor din această perioadă; - atelierele au facilitat, prin natura lor, intercunoaşterea şi socializarea iar activităţile realizate au oferit ocazia vparticipanţilor să stabilească legături spirituale, să se încarce pozitiv, să se bucure de rezultatele muncii depuse, să se distreze;- cele 326 de ornamente au dat o înfăţişare nouă spaţiului pe care cu toţii îl accesăm. Noul ambient a devenit mai primitor şi întăreşte percepţia legată de abordarea informală, neconvenţională a problemelor cu care beneficiarii se confruntă. Gânduri de la participanţi: „ În cadrul atelierelor de art terapie mi-am descoperit talentul de a desena şi de a crea ornamente pentru sărbători. Am fost extrem de încântată de faptul că mi-am reîntâlnit prietenii cu care nu mă mai văzusem de câteva luni bune. Dorinţa mea este ca şi cu alte ocazii să avem posibilitate de a ne întălni să facem lucruri frumoase şi în acelaşi timp să ne şi distrăm” - adolescentă, 17 ani „ ....nu am ştiut niciodată că ornamentele de Crăciun se pot realiza atât de uşor dacă ai atmosfera necesară. Sunt încântat că am fost invitat să lucrez în cadrul acestor ateliere în care, în afara celor lucrate, am ascultat colinde, am ascultat poveşti despre sărbători, ne-am distrat şi am băut Coca-Cola” - adolescent - 19

ani, „ Pentru mine, art-terapia este o modalitate de a mă relaxa şi distra alături de prieteni. Am realizat cel mai frumos tablou în ulei din viaţa mea. Mulţumesc organizatorilor pentru că mi-au oferit posibilitatea să particip” – adolescentă – 19 ani „ Mie mi-a plăcut cel mai mult să pictez în ulei. Niciodată nu am mai lucrat cu vopseluri în ulei. Am învăţat că fiecare dintre noi putem deveni mici artişti dacă ne implicăm şi suntem atenţi la indicaţii. Mulţumesc pentru tot, pentru distracţie, pentru cele învăţate si pentru că am mai ieşit din mediul meu de la ţară unde viaţa nu este aşa frumoasă ca în cadrul atelierelor.”- adolescentă –18 ani „ La început am privit cu indiferenţă afişul în care eram anunţaţi de începerea atelierelor de art terapie. După prima întâlnire am ştiut că voi participa la toate celelalte pentru că mi-a plăcut atât de mult să desenez, să decupez, să fac felicitări încât aş fi fost în stare să stau câte zece ore. Sunt mândră de lucrările mele care au fost apreciate de toată lumea în cadrul expoziţiei.” - adolescentă –19 ani, „Cel mai mult m-am bucurat să pictez şi să fac origami. Este greu dar, dacă eşti atent, poţi face nişte lucruri excelente. Mulţumesc pentru ocazie şi pentru tot ce am învăţat în cele şase întâlniri. Sarbători Fericite!” - adolescent –18 ani Impactul propus a fost ca acest proiect să reprezinte iniţierea unei tradiţii în cadrul organizaţiei care să se repete atât cu ocazia sărbătorilor de Crăciun cât şi a celor de Paşti şi să dea ocazia participanţilor să-şi planifice din timp participarea la atelierele organizate. Proiectul este o bună ocazie pentru îmbunătăţirea şi consolidarea relaţiilor dintre beneficiari şi personalul fundaţiei. Evaluarea noastră ne permite să concluzionăm că experienţa a fost apreciată şi că, la o reeditare a proiectului, beneficiarii se vor implica, iar când va deveni o tradiţie, efortul nostru de recrutare va fi minim. Am creat prin acest proiect o nouă activitate care se potriveşte unei părţi a beneficiarilor noştri.

Mihaela Mocanu,Coordonator Departament Voluntari

Bijuterii pentru suflet

15

La iniţiativa d-nei Iuliana Ginghină, reprezentând OAMMR Constanţa, şi a d-nei Reli Mureşeanu, Asistent Medical Coordonator la Fundaţia Baylor-Marea Neagră (FBMN), 1 Decembrie-Ziua Mondială de Luptă Anti-SIDA a fost marcată printr-un workshop intitulat „Ziua Internaţională Anti-SIDA – Să Acţionăm Acum!”. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul membrilor Fundaţiei Baylor-Marea Neagră, în data de 30 noiembrie 2006, la sediul FBMN din Str.Prelungirea Liliacului nr.10, Constanţa. Printre participanţi s-au numărat un grup de asistente din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, asistente de la cabinete medicale MF, invitaţi de onoare fiind doi membri ai OAMMR Brăila, dna Maria Dobre, Vicepreşedinte OAMMR Constanţa, însoţită de dna Liliana Cabuz, Directoare de Îngrijiri a Spitalului Judeţean Constanţa (SJCU). Workshop-ul a fost deschis cu mesaje de întâmpinare din partea psihologului Gabriela Bâzâitu, moderatorul evenimentulul, a membrilor FBMN şi OAMMR Constanţa şi Brăila, urmat de o prezentare generală despre Ziua Mondială de Luptă Anti-SIDA susţinută de către Nicoleta Iacob-Coordonator cursuri EMC al FBMN, ocazie cu care participanţii s-au familiarizat cu activităţile şi munca depusă de personalul care activează în domeniul HIV/SIDA. În întâmpinarea dorinţei de cunoaştere a situaţiei existente la momentul actual în Constanţa, d-na Dr.Stela Halichidis, Director General Adjunct Medical la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase, a susţinut prezentarea intitulată ”Infecţia HIV-SIDA în judeţul Constanţa”. Subiectul a dat ocazia invitaţilor să-şi satisfacă setea de cunoştere, putând astfel să adreseze o serie de întrebări lectorului. Pentru a lămuri şi mai multe aspecte de practică medicală, Reli Mureşeanu, As.Med.Coordonator FBMN, a prezentat ”Riscul Expunerii Profesionale-Norme de Protecţie şi Profilaxia Post-Expunere”, lucrare care a suscitat interesul şi a dat ocazia unor dezbateri foarte interesante. Simona Atanasiu, asistent social FBMN, a prezentat aspecte mai puţin ştiute din „Legislatie şi Drepturile Pacientului”care au îmbunătăţit nivelul cunoştiinţelor în domeniu în rândul participanţilor. A urmat Luiza Popa-psiholog FBMN, cu prezentarea ”Parteneriatul dintre Fundaţia Baylor-Marea Neagră şi Spitalul de Boli Infecţioase în îngrijirea pacienţilor HIV din Constanţa”. În timpul pauzei, participanţii au avut prilejul de a face turul FBMN, cunoscută şi sub denumirea de Centrul de Copii Româno-American. Aşa au cunoscut mai bine personalul FBMN, au adresat diferite întrebări cu privire la activităţile medicale şi psiho-sociale desfăşurate în centru. L a i n i ţ i a t i v a d - n e i R e l i M u r e ş e a n u -As.Med.Coord.FBMN, o parte dintre participanţi au beneficiat

de efectuarea unor teste rapide HIV, prilej cu care au învăţat şi care sunt paşii de lucru în testarea rapidă. În continuarea lucrărilor workshop-ului, Conf.Univ.Dr.Octavian Unc, Medic Primar SCJU, Secţia Chirurgie II, vechi colaborator al FBMN, a împărtăşit participantilor câteva aspecte din vasta experienţă a domniei sale în lucrul cu pacienţii seropozitivi. Cu toţii au fost uimiţi de sinceritatea declaraţiilor domnului doctor care nu a ascuns dificultăţile prin care a trecut, în cazurile când a intervenit chirurgical la bolnavi HIV/SIDA, fie datorită lipsei de materiale de protecţie, fie reticenţei şi lipsei de informaţie a personalului medical. Dr.Unc a apreciat ca fiind „benefică prezenţa Fundaţiei Baylor-Marea Neagră în viaţa medicală constănţeană” şi a menţionat necesitatea continuării informării cadrelor medicale despre infecţia HIV/SIDA, prevenirea şi căile de transmitere ale acesteia prin intermediul FBMN, pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical acordat seropozitivilor. Pentru a înţelege cât mai bine căile de transmitere ale bolii şi atitudinea pe care trebuie să o avem în relaţiile cu persoanele infectate, participanţii au fost atraşi de către Luiza Popa, psiholog FBMN, şi Mihaela Mocanu, Coordonator Departament Voluntari FBMN, într-un joc interactiv foarte interesant, urmat de dezbateri furtunoase. Ziua s-a încheiat într-un cadru solemn, cu înmânarea diplomelor de participare la workshop. În urma discuţiilor cu participanţii, concluziile au fost următoarele: o atitudine mai profesionistă, înţelegătoare şi tolerantă (faţă de persoanele infectate cu „flagelul secolului XX”) din partea personalului medical şi a societăţii, nevoia de cunoaştere cât mai bună a căilor de transmitere şi a măsurilor de prevenire (realizabilă prin ore de educaţie medicală atât pentru personalul medical cât şi pentru tinerii din şcoli), continuarea unor manifestări sociale menite să sensibilizeze societatea (mitinguri, memoriale, colocvii, simpozioane etc.). Mulţumesc pe această cale tuturor participanţilor pentru prezenţa lor la workshop; sper ca prin intermediul lor, colegii noştri din spitale să afle cât mai multe despre munca pe care o desfăşurăm în cadrul Centrului de Copii Româno-American şi să ne susţină cât mai mult în activităţile viitoare vizând beneficiarii noştri. Mulţumesc d-nei Dr.Stela Halichidis şi d-lui Dr.Octavian Unc care ne-au împărtăşit câteva dintre cunoştinţele pe care le au. Mulţumesc personalului Fundaţiei Baylor-Marea Neagră pentru ajutorul dat în organizarea evenimentului şi, mai ales, mulţumesc d-nei Ana-Maria Schweitzer, Director Executiv FBMN, pentru înţelegere şi suport în organizarea acestei activităţi. Mulţumesc tuturor beneficiarilor noştri care au încredere în noi şi care îşi încredinţează sufletul şi viaţa în mâinile noastre.

Reli MureşeanuAsistent Medical Coordonator

Ziua Internaţională Anti-SIDA- „SĂ ACŢIONĂM ACUM!”

16

În toamna anului 2006, a avut loc în Lilongwue, Malawi, cea de-a şasea întâlnire BIPAI. Aceasta s-a desfăşurat cu ocazia inaugurării Centrului de

Excelenţă Baylor, care va oferi asistenţă medicală şi tratament persoanelor seropozitive din această ţară africană. La întâlnire au participat specialişti din toate centrele BIPAI (medici, psihologi, asistenţi sociali, etc.) şi, pentru prima dată, tinerii medici ( pediatri americani) selectaţi de Colegiul de Medicină Baylor pentru a se alătura eforturilor medicilor africani în lupta împotriva HIV/SIDA. Aceştia fac parte din Pediatric AIDS Corps (Corpul Pediatric de Luptă anti-SIDA), ce reuneşte 52 de medici instruiţi în SUA şi trimişi în centrele de excelenţă din Africa pentru a contribui, alături de profesioniştii locali din domeniul sănătăţii, la îmbunătăţirea standardelor de îngrijire a persoanelor cu HIV/SIDA. Malawi este o ţară surprinzătoare; te întâmpină cu o aşteptare prelungită pentru obţinerea vizei şi apoi… cu o privelişte încântătoare, verdeaţă multă, multe flori foarte colorate şi cu speranţa că acest tablou te va însoţi peste tot. Dar plăcerea şi entuziasmul se consumă încetul cu încetul odată ce ai părăsit aeroportul şi te îndrepţi spre capitală. Căldura înăbuşitoare pare că a pârjolit totul. Un praf roşiatic pluteşte în aer; ici-colo, câte un pâlc de case sărăcăcioase şi oameni mergând pe marginea drumului. Nu ştim unde începe şi unde se termină o aşezare. Din când în când vedem câte o construcţie nouă, din cărămidă, care fie pare a fi o şcoală, fie vreo fabrică. Nu ştim nici când am ajuns în capitală. Oraşul este….altfel. Altfel decât ne-am aştepta să fie o capitală, dar începem să învăţăm că aici aproape totul este altfel. În capitală nu prea ai ce să vezi. Centrul cuprinde câteva străduţe, un restaurant în stil italian, un hotel, o bancă, câteva magazine cărora ei le spun mall şi în care găseşti aceeaşi marfă chinezească din buticurile de pe la noi şi un târg în care arta africană se negociază cu şi printre “meşterii locali” care te asaltează cu oferta din lemn de abanos. Am văzut în Malawi foarte mulţi copii purtaţi cu grijă la spate, de mame a căror vârstă este greu de ghicit. Am văzut în Malawi foarte mulţi copii trişti. Am văzut în Malawi foarte mulţi oameni bolnavi. Şi ce pot face aceşti oameni, ce şanse au la viaţă sau la o suferinţă demnă atunci când în toată ţara nu există decât un singur medic pediatru sau când abia acum a fost deschisă o şcoală care să pregătească asistente medicale?

Centrul din Malawi

supraaglomerat. În fiecare pat erau cel puţin doi copii şi fiecare dintre aceştia avea un însoţitor; multe suflete într-un spaţiu restrâns şi sufocant de cald. Pe jos, lipiţi de cimentul rece, stăteau copiii care nu mai puteau suporta căldura în timp ce alţii, care se simţeau mai bine, se jucau afară la umbră sau se răcoreau în chiuvetele de beton din curte. Şi totuşi, în această lume parcă fără speranţă, există oameni care îşi pun sufletul, mintea şi energia în slujba celor fără de ajutor. Astăzi, cu ajutorul singurului pediatru din Malawi, lângă această secţie a spitalului se înalţă Centrul de Excelenţă pentru persoane seropozitive, centru care se alătură altor iniţiative de asistare medicală şi tratament pentru seropozitivi, un centru modern care cu siguranţă va îmbunătăţi şi va

prelungi viaţa celor care vor alege să-i devină pacienţi. În Malawi există mai multe centre de zi pentru copii seropozitivi sau orfani din părinţi seropozitivi în c a r e , c u a j u t o r u l voluntarilor, aceştia învaţă noţiuni elementare despre viaţă. Am vizitat două centre de acest gen şi am fost surprinşi să constatăm cum peste 30 de copii învăţau în aceeaşi încăpere lucruri diferite. Organizaţi pe grupuri mici, într-un colţ al camerei unii învăţau să numere, un alt grup modela d i n p ă m â n t a n i m a l e domestice, alţii pictau iar alţii

învăţau literele. Afară, aşezaţi în praf, cei mai mici amestecau pămant cu apă, fiecare în cana lui, într-o linişte totală. La sfârşitul vizitei, ne-au cântat un cântecel despre un câine care a furat un peşte (după cum ne-a spus translatorul) şi ne-au dansat pe ritmuri africane. Nu este uşor să te naşti şi să trăieşti în Malawi. Simplul fapt că reuşesc să ajungă la vârsta maturităţii îi face pe localnici învingători în lupta cu viaţa, căci acolo viaţa este o luptă. Important este faptul că cei care pot să ajute, să susţină această luptă nu au rămas nepăsători. Trăiesc în Lilongwue şi în întreaga ţară oameni care, deşi beneficiază în ţara lor de tot confortul unei vieţi îndestulate, au ales să rămână în Africa şi să se alăture localnicilor în lupta pentru o viaţă mai bună, în lupta cu principalul duşman al „continentului negru”, virusul HIV. Văzând ce înseamnă această luptă, nu pot decât să îi admir şi să îmi plec capul în faţa lor.

Luiza PopaPsiholog

Imagini din Malawi

Bijuterii pentru suflet.