NR. 79 (7) ANUL MMXIX IULIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/07/vpr072019.pdf · ale țării,...

„Oglinda”apei

32

Misiune, viziuneși viitor

3

Cuptorulcu plătici

34

Dăunătoriivânatului

10

IULIE•2019

ww

w.a

gvps

.ro

NR. 79 (7)ANUL MMXIX

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDaCȚIaRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor corespondentarh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Foto copertă: Soru Epotok/Shutterstock.com

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502, E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

FONDAT 1919PESCARULVÂNĂTORULȘI

ROMÂN

Nr. 79 (7) / IULIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

8

17

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Veronica Ispas (Maramureș, Sălaj,Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALMisiune, viziune și viitor5 INTERVIUInterviu cu domnuldr. ing. Neculai Șelaru (II)7 MAPAMONDPoziția FACE privind utilizareamuniției cu plumb8 OPINIECinegetică și nu prea10 DE SEZONDăunătorii vânatului11 GASTRONOMIE VÅN~TOREASC~Mușchiuleț de căpriorcu sos vânătoresc12 STUDIUCinegetică (XIX)14 STUDIUMonitorizarea genetică a efectivelorde urs brun în Carpații Meridionali16 ECOLOGIEDegradarea pământurilor se accelerează17 LA ZISuspendarea vânării raței cu cap castaniu17 INFORMAREInformare privind confirscarea armelor încaz de nedepunere în termen la armurier18 DIN TERENPregătiri pentru noul sezon19 ACTUALITATEBilanț vânătoresc

20 ARMEO armă rară de vânătoare,Vierling Heym 37 V21 CHINOLOGIEOdihna și refacerea fizică merită toată atenția24 BOLILE ANIMALELORHipodermoza25 PLANTE T~M~DUITOARETeiul26 POVESTIRILecție de autoapărare

PESCUIT28 COMPETI}IIAGVPS din România la lucrările celuide-al 40-lea Congres CIPS 201930 R~PITORINu evitați nălucile mari! (II)32 TEHNIC~„Oglinda” apei33 GASTRONOMIE PESC~REASC~„Trunchi” de crap la cuptor34 PESCUIT DE SEZONCuptorul cu plătici36 PESCUIT PE RÅUPe râuri, la cleni, cu năluci topwater38 PESCUIT DE SEZONCombinată la păstrăv39 UMORCaricaturi • Buline 40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

36

32

M isiunea UGVR, înfăptuită prinacțiunile reprezentanțiloraleși democratic în fruntea

acesteia, a fost constant urmărită de-alungul timpului, indiferent dacă s-a de-numit UGVR ori și-a schimbat denumi-rea în Asociația Generală a Vânătorilor(AGV), în anul 1948, sau Asociația Ge-nerală a Vânătorilor și Pescarilor Spor-tivi, în anul 1953. Misiunea sa a fostcompletată și nuanțată în anul 1953,odată cu înglobarea organizațiilor depescari undițari în AGVPS, a căror re-

organizare, reprezentare și ridicare ainstruirii halieutice s-a adăugat obiec-tivelor anterioare. Mai târziu, ca urmarea schimbărilor administrativ-teritorialeale țării, înfăptuite în anul 1968, aso-ciațiile componente au fost reorganizatepe județe, căpătând personalitate juri-dică și libertate mai largă de acțiune.

Schimbări organizatorice esențialeau avut loc și după 1990, când maimulte asociații nou constituite și douăasociații tradiționale au ales să rămânăîn afara AGVPS.

De remarcat și faptul că în tot cursulistoriei sale, de aproape un secol, asociațianoastră și-a menținut caracterul repre-zentativ și a cultivat neutralitatea partinică,indiferent de culoarea politică a membrilorși conducătorilor vremelnici ai acesteia.A încercat astfel și a reușit să evite influ-ențe nedorite și segregări partinice, pentrua-și putea îndeplini, pe cât a fost posibil,misiunea sa istorică.

După mai bine de un sfert de veacde zbucium politic, social și economic,care a urmat evenimentelor din 1990,

IULIE 2019 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3Interviu 5

Mapamond 7Cinegetică 12

Ecologie 16Bolile animalelor 24

IULIE

Istoria AGVPS este în general cunoscută. S-a născut ca Uniunea Generală a Vânătorilor dinvechiul Regat în anul 1919 (UGV) și ca Uniunea Generală a Vânătorilor din România înanul 1922 (UGVR), prin contopirea UGV cu cele două societăți vânătorești reprezentativedin Ardeal și Bucovina. Încă de la început, prin actul de constituire și statut, UGVR și-astabilit misiunea, într-o viziune bazată pe realitățile socio-politico-economice din aceavreme. În foarte puține cuvinte, misiunea UGVR era de coagulare a vânătorilor, organizațiîn tot felul de societăți vânătorești, de reprezentare unitară a intereselor acestora, deridicare a gradului lor de cultură cinegetică și de propășire a vânatului.

Misiune, viziune și viitorNECULAI ȘELARU

Foto: ALIN-CODRU MANU

EDITORIAL

putem afirma, cu certitudine, că numaineutralitatea apărată cu atenție și co-eziunea extraordinară a organizațiilortradiționale, precum și a celor ce ni s-aualăturat pe parcurs, a făcut posibilă evi-tarea abandonării misiunii sale, din cauzaintențiilor de destabilizare și dezintegrarea asociației naționale reprezentative,blamată de ignoranți sau rău voitori, cafiind de „sorginte comunistă”.

Acum, după așezarea cât de cât alegilor care îi preorientează activitateași după reușita încheierii sau prelungiriicontractelor de gestionare sustenabilăa resurselor acvatice vii și respectiv ci-negetice până în anul 2027, lumea vâ-nătorilor și a pescarilor undițari s-amai liniștit și a căpătat o oarecare si-guranță pentru ziua de mâine.

De aceea, fără nici un fel de falsămodestie, se poate afirma că AGVPSși-a îndeplinit cu prisosință, mai alesde-a lungul perioadei 1990-2017, da-toria. Fiind consecventă respectării mi-siunii sale, a reușit să salveze, în repetaterânduri, de la destabilizare și dezinte-grare, o structură care s-a dovedit bene -fică protejării și conservării faunei ci-negetice și piscicole, precum și apărăriiintereselor majorității vânătorilor șipescarilor undițari, cu venituri modeste,din România.

În prezent, când eventualele riscuripentru unitatea, coeziunea și respectareamisiunii AGVPS par să nu mai existe,surprizele mai pot veni doar din interiorulorganizării noastre democratice, dincauza derapajelor nedorite ale unor con-duceri neloiale de asociații afiliate saua celor incapabile de a se adapta cerin-țelor economice impuse de austeritateaperioadei prin care trecem. De aceeatrebuie să acceptăm nevoia unor garanțiide viitor, care nu se pot materializadecât în modificări statutare inspirate,de natură reformatoare, pentru a îm-piedica orice fel de greșeli majore sautrădări de interese comune. În primulrând din partea conducerilor acelor aso-ciații afiliate care și-au condus, deliberatsau nu, asociațiile spre falimentare.

Obligația urmăririi consecvente amisiunii AGVPS – de unitate a membri-lor, de ridicare a gradului lor de instruireși de propășire a faunei cinegetice șipiscicole – revine mai întâi conduceriiAGVPS, compusă din reprezentanți lavârf ai asociațiilor afiliate. Desigur căne referim nu numai la conducerea ac-tuală ci și la conducerile de viitor,cărora le revine datoria morală de re-

formare a sistemului nostru de organi-zare, democratic și apolitic, salvat, dupăcum spuneam, de câteva ori, de vechileconduceri postdecembriste, de la dis-pariție. Și ca să fim și mai clari în ex-primare, această datorie a revenit, înultimul sfert de secol, și revine, deacum înainte, în principal președinteluiexecutiv și echipei sale de angajați înslujba intereselor vânătorilor și pescarilorasociațiilor afiliate. Fiindcă președinteleexecutiv a fost ales pentru capacitatea,loialitatea și responsabilitatea apreciatede alegători, dintre mai mulți candidațila funcție cu calități similare.

De aceea avem pretenția ca, pedeplin conștient și responsabil de mi-siunea și obiectivele asumate, să devinăinițiatorul conceperii, împreună cu alți

vizionari, a noului proiect de „Strategiea AGVPS”, într-o perspectivă pe termencel puțin mediu, care să țină seamă deevoluțiile probabile ale mediului încon-jurător în raport cu fauna cinegetică șide evoluțiile posibile politico-socio-eco-nomice ale țării în care trăim. De ase-menea, la conceperea proiectului destrategie preconizat, trebuie luată înconsiderare marea provocare actuală, aadaptării vânătorilor și pescarilor con-temporani la cerințele societății, pentrua nu pune în pericol perenitatea vânătoriiși pescuitului recreativ. Aceasta deoarecevânătorii și pescarii superdotați cu echi-pament extraordinar de performant, tre-buie să devină conștienți de rolul șilocul lor în natura pe care nu este permissă o afecteze prin excese de nici un fel.

În concluzie, misiunea inițială aAGVPS din România rămâne în liniimari aceeași, dar se impune a fi cât mairepede detaliată și nuanțată într-o „Stra-tegie pe termen cel puțin mediu”, de vi-zionari care se angajează, sunt capabiliși se simt obligați moral să o facă,pentru unitate, cultură cinegetică șihalieutică, pentru propășirea vânatuluiși peștelui și dăinuirea vânătorii șipescuitului cu undița, ca activitățiutil-recreative, necesare și folositoaresocietății românești.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Vânătoare de căprioriMisiune, viziune și viitor

(…) pentru unitate,cultură cinegetică

și halieutică, pentrupropășirea vânatului șipeștelui și dăinuireavânătorii și pescuitului cu undița, ca activități util-recreative, necesare și folositoare societățiiromânești

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

R: Interviul, pe care ați avut amabi-litatea să mi-l acordați în luna mai, afost primit cu interes, a reaprins discuțiitrecute și a stimulat gândirea vânătorilorși pescarilor recreativi sau de competițiespre optimizarea organizării lor actuale.Sunteți de acord să continuăm dialogulla fel de sincer și cu răspunsuri la fel dedeschise?

N.Ș.: Desigur, fiindcă în alte condițiinu aș fi acceptat provocarea.

R: Voi începe întrebările cu problemadelicată, ce se evită în general a fi abor-dată, a autonomiei grupelor de vânătoriși/sau de pescari recreativi. Ce opinieaveți în această privință?

N.Ș.: Aș vrea să lămurim mai întâice reprezintă grupa în cadrul organizăriinoastre statutare. Reprezintă unitateaorganizatorică de bază, compusă dinvânători sau din pescari recreativi grupațipentru a practica vânătoarea ori pes-cuitul recreativ, ca acte finale ale gos-podăririi, gestionării sau managemen-tului faunei sălbatice de interes cinegeticsau piscicol, într-un anumit fond devânătoare, în cazul vânătorilor, sau alunei zone ori mai multe de pescuit re-creativ, în cazul pescarilor. Pentru a fimai ușor de răspuns la întrebarea dum-neavoastră dați-mi voie să mă refer, încontinuare, doar la grupa de vânători,care ar fi moral să includă mai întâi lo-calnicii și deținătorii de terenuri dinfondul de vânătoare respectiv și, dupăaceea, vânătorii din alte zone, alipițicelor dintâi pe principiul afinității.

Potrivit tradiției și normelor în vi-goare, grupa de vânători se organizeazăla nivel de fond de vânătoare, iar vână-torilor le revin sau ar trebui să le revinătoate obligațiile ce decurg din contractulde gestionare, referitoare la asigurareapazei faunei cinegetice, la tarifele degestionare și managementul faunei dincuprinsul fondului. Grupei i-ar revenideci, obligațiile financiare impuse deocrotirea și îngrijirea faunei cinegeticedin fondul respectiv de vânătoare, chel-tuielile implicate de managementulacestei faune și, în plus, obligația uneicote de participare la cheltuielile gene-rale ale clubului, asociației și AGVPS.Dacă aceste lucruri simple sunt clare și

acceptate, atunci o autonomie limitatăși responsabilizată a grupei, stabilităprintr-o înțelegere de necontestat întreconducerea asociației, în numele căreiasemnează directorul și organizatorulsau șeful de grupă, care semnează înnumele grupei, nu poate fi decât beneficătuturor: asociației, grupei, membrilorvânători și faunei cinegetice. O astfelde inițiativă, corect concepută și aplicată,au avut-o, de exemplu, conducerileAJVPS Covasna și AJVPS Botoșani. Întreasociații, ca titulare ale contractelor degestionare și grupe, s-au încheiat con-tracte cu obligații și drepturi controlabile,inclusiv prin intermediul paznicilor devânătoare, care au rămas subordonațidirectorilor de asociații. Grupelor devânători autogestionare, le-au revenittoate obligațiile contractuale, inclusivobligația achitării tarifelor de gestionare,care puteau fi calculate și ca mediu/vâ-nător. De asemenea, le-a revenit obligațiasuportării unei părți din cota de parti-cipare la cheltuielile generale ale aso-ciațiilor (cheltuieli prin care se acoperăo parte corespunzătoare din salarii, cos-turile administrativ–funcționale, taxeleși impozitele asociației, cota către AGVPSetc.). În aceste condiții, grupelor le-arevenit corelativ și dreptul de a beneficia,după cum au considerat de cuviințămembrii acestora, de cota de recoltăaprobată, ale cărei niveluri au rămas șirămân dependente de eficiența mana-gementului faunei cinegetice realizatde grupe. Numai că, în aceste condiții,grupele trebuie să-și adopte propriilebugete realiste, pe care obligatoriu tre-buie să le realizeze pentru a nu pierdeînțelegerile contractuale încheiate cuasociațiile. De remarcat că din bugetulgrupelor rezultă cotizațiile anuale alemembrilor, care sunt nevoiți să decidăresponsabil cum valorifică cotele de re-coltă aprobate, pentru a putea ține co-tizațiile la un nivel acceptabil membrilormajoritari ai acestora. Nu intru în altedetalii. Vreau doar să spun că, în opiniamea, autonomia limitată și controlatăa grupelor poate fi salvatoare pentruasociațiile aproape falimentare în prezentși, în mod categoric, benefică gestionăriimai responsabile a faunei cinegetice.

Totul depinde însă de deciziile condu-cerilor asociațiilor, de exigența paznicilorde vânătoare și, mai ales, de competența,responsabilitatea și prestigiul organi-zatorilor de grupă, care nu ar mai trebuialeși pe principii de popularitate ori in-terese de grupuleț în grupă.

R: Ce părere aveți despre autonomiași menținerea sau desființarea cluburilor?

N.Ș.: Consider că și autonomia li-mitată și controlată a cluburilor ar fibinevenită la momentul actual, pentrucreșterea responsabilității conduceriloracestora față de gestionarea sustenabilăa faunei cinegetice și față de dezideratelemembrilor grupelor cuprinse în club.De fapt, o oarecare autonomie a clu-burilor a fost deja, la multe asociații șide mult timp, acordată. Vom puteaînsă vorbi de autonomie, în adevăratulsens al cuvântului, numai atunci cândfiecare club, fără personalitate juridică,va avea propriul buget, la care grupelesă contribuie din cotizațiile membriloracestora, diferențiate pe grupe.

În ceea ce privește menținerea clu-burilor tradiționale – succesoare alefostelor filiale de vânătoare, fără per-sonalitate juridică, înființate în anul1968 – opinez că nu trebuie să facăobiect de discuție, decât dacă numărulfondurilor de vânătoare gestionate deacestea scade foarte mult. De exemplu,sub două-trei astfel de fonduri. Altfel,ne găsim în situația unei centralizărianacronice, care nu ține seamă de po-sibilitățile și interesul stimulării activitățiimembrilor, ci doar de tendințele dicta-toriale ale unor conducători de asociații.Motivul reducerii cheltuielilor la nivelulclubului nu este convingător pentrudesființarea cluburilor, în condițiile încare unul dintre paznicii de vânătoareai cluburilor, cu mai puține fonduri îngestionare, poate prelua atribuțiile se-cretarului de club ori secretarul de clubpoate prelua în responsabilitate și pazăun fond de vânătoare.

R: Ce părere aveți despre cesionărilede fonduri de vânătoare?

N.Ș.: Cesionările sunt prevăzute delege și sunt legale. Oricum „vânzările”de contracte de gestionare se făceau, înmod mascat, și înainte de modificarea

IULIE 2019 | 5

Interviu cu domnuldr. ing. Neculai Șelaru (II)PREȘEDINTELE A.G.V.P.S. DIN ROMÂNIALIVIU MIRCEA

INTERVIU

legii. Am afirmat că cesionările de fonduride vânătoare sunt legale, dar nu suntîntotdeauna justificate și nu sunt în ge-neral morale, mai ales atunci când, prinastfel de cesionări, se urmăresc scopuriascunse, de multe ori personale sau degrup, în detrimentul intereselor majori-tății celorlalți membri asociați. Meritulreușitei recontractării faunei cinegeticedin cele mai multe fonduri de vânătoarela tariful de bază, l-a avut conducereaAGVPS din România, iar al contractării,în condiții acceptabile, a faunei cinegeticedin celelalte fonduri de vânătoare, ad-judecate prin licitație publică, l-au avutconducerile anterioare ale asociațiilor.Actualele conduceri de asociații carecesionează, în mod interesat sau nu,contracte de gestionare, pot fi acuzate,în foarte multe cazuri și pe bună dreptate,de lipsă de moralitate. Deoarece, cuunele excepții, nu au avut vreun meritla încheierea actualelor contracte degestionare și fiindcă sunt alte variantede soluționare a problemelor generatede gestionarea deficitară financiar aunor asemenea fonduri. Cesionarea con-tractelor de gestionare trebuie să rămânăultima soluție, iar atunci când se recurgela aceasta, ar trebui să se procedezefoarte deschis și responsabil, în interesulunității membrilor asociațiilor și al aso-ciațiilor afiliate la AGVPS.

Soluția alternativă ar fi, de exemplu,acordarea dreptului de gestionare unuimembru al asociației, pe bază de înțe-legere contractuală scrisă, prin careacesta se obligă să reorganizeze, pecheltuiala sa, grupa de vânători, cuautonomie limitată în cadrul asociației,și să redreseze, din punct de vedere fi-nanciar, activitatea desfășurată în fondulcinegetic respectiv. Există precedente,care se impun a fi însă mult îmbunătă-țite, în acest sens.

R: Cu privire la componența Consi-liilor asociațiilor, mulți membri considerănelegitimă, inoportună și/sau incompa-tibilă dubla postură de angajat și membruîn Consiliul asociației al unora dintreangajați. Dumneavoastră ce părere avețiîn cazul directorului și al celorlalți an-gajați?

N.Ș.: Structura consiliilor asociațiilorafiliate la AGVPS trebuie să respecteprevederile statutare, iar numirea dedrept a directorului asociației în consiliulacesteia este, în opinia mea, binevenită.Făcând parte dintr-un consiliu reprezen-tativ, cu mai mult de 10-15 membri, șiavând un singur drept de vot, directorul

nu poate influența, teoretic, cursul dez-baterilor și hotărârile adoptate. Prezențasa în consiliu este oportună, pentru căeste persoana obligată să întocmeascăși să prezinte diverse informări consi-lierilor și să ia cunoștință, în mod direct,de rezultatul dezbaterilor și al hotărâri-lor adoptate, pe care ulterior trebuie săle ducă la îndeplinire. Bineînțeles că nu-mai dacă acestea nu sunt contrare legiiși/sau statutului asociației. Directorulare însă și statut de angajat, retribuitcel puțin parțial din cotizația membrilor,pentru a le sluji profesional, loial și res-ponsabil interesele, nicidecum pentru a-i conduce, uneori despotic, prin derapajede la prevederile statutare. Organismullegitim, îndreptățit să conducă demo-cratic asociația, este Consiliul asociației,condus, la rândul lui, de un președinteales pentru un mandat limitat în timp.Așadar nu putem vorbi de nelegitimitateși inoportunitate în cazul numirii direc-torului asociației în consiliu. Putemvorbi de nelegalitate doar dacă directo-rul susține și votează hotărâri în care elsau afinii lui au un interes direct sau in-direct. Incompatibilitatea trebuie să oacceptăm însă, fără nici un fel de reți-neri, în cazul tuturor celorlalți angajațiai asociațiilor, retribuiți parțial din con-tribuția membrilor acestora pentru a lesatisface interesele, nicidecum pentru ale conduce activitatea, inclusiv prin in-fluențarea hotărârilor adoptate în con-silii. Incompatibilitatea alegerii acestoraîn Consiliu rezidă și din dubla posturăîn care sunt puși, de subordonați ai di-rectorului și de persoane care pot stabili,prin influențarea hotărârilor consiliului,sarcini pentru acesta.

R: Mulți membrii ai asociațiilor vâ-nătorești au rezerve și în privința alegerii

unor funcționari publici cu atribuții decontrol a asociațiilor, în consiliile acestora.În legătură cu astfel de alegeri și rezerve,ce ne puteți spune?

N.Ș.: Alegerea oricăror funcționaripublici care pot controla în vreun felactivitatea asociațiilor neguvernamen-tale ale vânătorilor și pescarilor re-creativi, în organele de conducere aleacestor asociații este legală și statutară,numai dacă nu contravine statutuluiprofesional al funcționarilor publici încauză. Și chiar dacă nu ar contravenistatutului lor profesional, nu este moralca astfel de funcționari publici (inspec-tori ai gărzii financiare, de mediu, fo-restiere, polițiști, etc) să facă parte dinconducerea unor asociații pe care auposibilitatea să le controleze, deoarecedin postura de „controlori” pot să-șiimpună anumite pretenții neprincipiale.

În cazul polițiștilor și foștilor polițiști,ca de altfel și al procurorilor și altor ca-tegorii de funcționari publici cu dreptde verificare a respectării legalității decătre concetățenii acestora, intervine înplus și o anumită deformație profesionalădobândită în timp, care nu îi recomandăpentru ocuparea unor funcții de condu-cere în organizații civile. Problema ră-mâne așadar deschisă, exclusiv de mo-ralitate și la discreția alegătorilor, încondițiile în care astfel de candidați lafuncții insistă să facă parte din conducereaasociațiilor civile pe care le pot controla.

R: Vă mulțumesc pentru acordareaacestui al doilea interviu și consider căeste necesară continuarea dialogului, îninteresul clarificării unor aspecte altfelînțelese și dezbătute până acum în rândulmembrilor asociațiilor noastre.

– va urma –


Interviu cu domnuldr. ing. Neculai Șelaru

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

• majoritatea țărilor din Europa auadoptat deja ori sunt în curs să adoptereglementări prin care interzic folosi-rea muniției cu plumb în zoneleumede;

• măsura adoptată în acest senseste în deplină conformitate cu princi-piul utilizării inteligente și durabile aresurselor sălbatice;

• măsura respectă angajamenteleeuropene și internaționale relevante îndomeniu, în special Acordul africanprivind păsările migratoare de apă(AEWA), Convenția privind speciile mi-gratoare (CMS), punctele de vedere aleUniunii Internaționale pentru Conser-varea Naturii (IUCN) și ale AdunăriiNațiunilor Unite pentru Mediu(UNEA), precum și Înțelegerea întreBirdLife International și FACE privindDirectiva Păsări;

• reprezentanții FACE și BirdLifeInternational au adoptat, ca urmare a

înțelegerii intervenite, o poziție favora-bilă comună, în 04.09.2004 și26.03.2010, privind restricția utilizăriimuniției cu plumb în zonele umede;

• cele două părți au adoptat și o de-clarație comună în privința măsurilorcare ar trebui să fie proporționale curiscul otrăvirii primare cu plumb a pă-sărilor;

• amploarea dezbaterilor implicatede utilizarea muniției cu plumb suntpublice și, depășesc acum problema pă-sărilor de apă și a zonelor umede;

• există, în prezent, alternativereale de înlocuire a muniției cu plumb;

• se constată, la momentul actual,o lipsă aparentă de progres în multețări europene, din punct de vedere aladoptării acestor măsuri;

• părțile sunt conștiente de riscurileviitoare, pentru reputația vânătorilor,dacă aceștia continuă să utilizeze mu-niție cu plumb în zonele umede.

FACE, prin reprezentanții membri-lor săi prezenți în Adunarea generalăextraordinară din 09.04.2019, au decisși comunică faptul că:

• se angajează să solicite membri-lor săi, în mod public, să renunțe la fo-losirea muniției cu plumb în toatezonele umede;

• invită factorii de decizie din toatețările europene și de la toate nivelurilerelevante, să implementeze și să im-pună, fără întârziere, interdicția folosi-rii muniției cu plumb în zonele umede;

• intensifică schimburile de cunoș-tințe și informații privind utilizareamuniției cu plumb;

• oferă consultanță prin „Grupul delucru pentru muniție FACE”, cu privirela orice probleme legate de utilizareamuniției cu plumb;

• îndeamnă membrii FACE să pro-moveze utilizarea muniției alternativenon-toxice (în rândurile vânătorilor dințara lor).

În concluzie, problema interziceriiutilizării muniției cu plumb în zoneleumede, abordată cu peste 20 de ani înurmă, se apropie de momentul soluțio-nării ei în UE, până la termenul limită,2021. Aceasta nu înseamnă însă, cădiscuțiile privind interzicerea completăa muniției cu plumb în celelalte zonede interes vânătoresc ar fi fost definitivînchisă.

IULIE 2019 | 7

Poziția FACE privindutilizarea muniției cu plumbDIAS

MAPAMOND

Reprezentanții FACE și ai asociațiilor naționale devânători, prezenți la Adunarea generală extraordinară aFACE din 09.04.2019, au luat act de faptul că:

Foto: ALIN-CODRU-MANU

D in păcate nu mai putem afirma,ceea ce se susține incorect șiacum, referitor la știința culturii

speciilor de interes vânătoresc, deoarecenumai științifice, raționale și pragmaticenu pot fi considerate unele reglementărioficiale, elaborate de reprezentanții înmaterie ai autorităților de mediu și devânătoare, și lucrările cercetătorilor „con-sacrați”, în ultimii douăzeci și ceva deani, în domeniul cinegetic. Și numai ca-pabili nu pot fi apreciați unii dintre maitinerii noștri colegi cinegeticieni, ajunșisă conceapă reglementări sau lucrări cucaracter științific în domeniul preocu-părilor comune, fără un minimum decunoștințe teoretice și de experiențăpractică în materie. Fiindcă școlirea „ladistanță” ori prin completarea studiilorprecare inițiale și însușirea aspectelorpractice „din birouri” sau „după ureche”nu pot ține loc de instruire temeinică înspecialitate.

Chiar dacă sunt și multe excepții îngenerația la care mă refer și chiar dacăunii dintre ei mai au o pregătire paralelă,care probabil i-a ajutat să ocupe funcțiilerespective, consider că nu pot devenispecialiști recunoscuți și cu atât mai puținperformeri în cinegetică, oricât și-ar dorisau ar fi sprijiniți de protectorii lor înacest sens, deoarece este prea târziu șiaproape imposibil de acoperit lipsuriledin educația și instruirea inițială.

Cele susținute mai sus sunt reliefatecum nu se poate mai convingător, pentruorice persoană informată și interesată,de conținutul multora dintre reglemen-tările actuale în domeniul protecției me-diului și cel cinegetic, precum și de „lu-crările cu caracter științific” elaborate înultimele trei decenii, sub semnătura unormediatizați sau mai puțin mediatizațicercetători ai institutelor, facultăților șiONG-urilor în profil, care „țin coada susprecum capra râioasă”.

Este cazul să reamintim, pentru a ficonvinși de cele afirmate, doar câtevadintre lucrările „eminențelor” actuale șidintre reglementările promovate orilăsate în așteptare la care ne referim.Ne rezumăm trimiterile doar la:

• arondările succesive ale fondurilorcinegetice, realizate de ICAS în anii1998 și respectiv 2002, mai întâi pebanii gestionarilor fondurilor cinegetice,apoi pe cheltuială publică, deoarececontinuă să genereze conflicte și sădea bătăi de cap majorității gestionarilorde fonduri cinegetice; deși prin Hotă-rârea de Guvern nr. 616/2015, com-pletată și modificată, au fost prevăzuți,în trei ani succesivi, bani suficienți ladispoziția administratorului fonduluicinegetic național în acest scop, lucrareanu s-a putut realiza, probabil în condi-țiile căutării indecise a posibilității deatribuire a acesteia tot ICAS, rebotezat„Institutul Național de Cercetare-Dez-

Cinegetica sau „știința culturii vânatului”, după cum o defineau profesorii noștri în biologia și managementul faunei cinegetice, ar fi trebuit să rămână o activitaterațională, de protecție și conservare echilibrată și durabilă a populațiilor speciilor deinteres vânătoresc, în efective și structuri nepăgubitoare pentru societate, acceptată deceilalți utilizatori principali ai mediului înconjurător (silvicultori, agricultori, crescători de animale).


Cinegetică și nu preaText și fotografie FRANC PLĂIEȘU

OPINIE

IULIE 2019 | 9

voltare în Silvicultură Marin Drăcea”; • studiile de management cinegetic,

elaborate de specialiști ai ICAS și ai Fa-cultății de Silvicultură din Brașov, princare ni s-a impus o voluminoasă macu-latură silvo-cinegetică, interesantă doarpentru categoriile de „aleși” ce urmau afi acreditați discriminatoriu în scopulelaborării acestora, nicidecum pentruun management pragmatic al faunei ci-negetice;

• impunerea indirectă a dublăriinumărului de instalații vânătorești și acantităților de hrană complementarăprevăzute prin „Studiul de managementcinegetic” pentru hrănirea faunei săl-batice „la iesle”, ceea ce reliefează oconcepție complet eronată a „oamenilorde știință” consacrați și a decidențilorcare au validat lucrarea și au impus-oprin ordin ministerial;

• rebonitarea absolut originală, darcategoric aiurită, a fondurilor cinegetice,în baza unor chei aștiințifice de deter-minare a bonității, plagiate după ante-cesorii ICAS care le-au stabilit „la masanegocierilor”; se cunoaște că lucrarea,doar cu pretenții științifice, nu se poateaplica ad-litteram, nici măcar de cei ceau conceput-o, fără riscul obținerii unorrezultate incredibile, complet eronate;

• studiile anuale de stabilire a efec-tivelor reale de urs în România și de îm-părțire, inechitabilă și interesată, a cotelorde recoltă (cifrelor de intervenție) pentruspecie, care au condus, până la urmă, lainterzicerea, sperăm doar temporară, avânării ursului în țara noastră;

• reglementări neinspirate, nepotri-vite, discutabile sau pur și simplu trăsnite,unele emise cu depășirea competențelorlegale, ale autorităților publice centralecare răspund de protecția mediului sauvânătoare, ori după bunul plac al celorce le-au redactat; reamintim, dintre aces-tea, doar reglementările care privescreautorizarea cotelor de recoltă autorizate,acordarea dreptului de vânătoare, exa-menele de vânător, capcanele etc.;

• instrucțiuni excesiv de birocratice,care ar deveni riscante dacă ar fi respec-tate întocmai, cum sunt cele de evaluarea efectivelor reale de faună cinegetică șide calcul „matematic” al cotelor de re-coltă, în funcție de efectivele reale, doarestimate, de cele optime, aiuristic stabilite,și de sporurile naturale exagerate, ne-corelate cu realitatea;

• neluarea în considerare a scăderiisuprafețelor productive cinegetic dinfondurile de vânătoare, ca urmare a ex-tinderii ariilor naturale protejate în carevânătoarea este interzisă și intravilanuluilocalităților, precum și a modificăriistructurii proprietății și schimbării folo-

sinței terenurilor, ceea ce constituie unrisc major, suprapus peste efectul aplicăriiinstrucțiunilor birocratice de stabilire aefectivelor reale și cotelor de recoltă,din cauza raportării rezultatelor evaluăriiîn piețe de probă la suprafețe productivecinegetic nereal de mari;

• lipsa deliberată de reacție a autoritățiipublice centrale care răspunde de vână-toare față de ignorarea cu bună știință,de către factorii responsabili din domeniulagriculturii, a bunelor practici agro-zoo-tehnice și de mediu, precum și indiferențafață de necesitatea modificării și comple-tării acestor practici în acord cu PoliticaAgricolă Comună, mai ales în ceea ceprivește folosirea pesticidelor, unele in-terzise în alte țări comunitare; aceasta încondițiile în care se cunoaște foarte bineefectul letal direct și indirect al folosiriiunora dintre pesticide, prin distrugereabazei trofice și otrăvirea progeniturii sauinstalarea infertilității, ceea ce a condus,în coroborare cu alți factori nocivi demediu, la reducerea drastică a populațiilorde iepuri, potârnichi, prepelițe etc.;

• acordul tacit pentru transferul ac-tivității de cercetare în domeniul cinegetic,de la institutele abilitate către instituțiide învățământ și ONG-urile „verzi”, in-teresate în principal de accesarea fon-durilor financiare alocate așa cum sealocă, nicidecum de finalitatea și aplica-bilitatea proiectelor avizate și recepționatede autoritățile statului în profil;

• „interzicerea” nelegală, de cătreunii reprezentanți ai administratoruluistatului, a efectuării unor studii concreteși pragmatice în domeniul cinegetic, lacare se angajau anumiți gestionari defonduri cinegetice, pe cheltuiala lor pro-prie și privată;

•reticența manifestată față de pro-movarea noutăților științifice în domeniulcinegetic.

Nu mai aducem în discuție concepțiaanticinegetică a unor reprezentanți de-

cidenți din Ministerul Mediului, respon-sabili de dezechilibrele grave generateîn habitatele naturale ale faunei cinege-tice, printr-o politică pe cât de dezas -truoasă ecologic, pe atât de anti-interesenaționale. Dacă ne gândim doar la politicaconservării „la infinit” a populațiilor deurs și la cheltuirea banilor europeniși/sau a celor acordați din bugetul publicpentru proiecte „de nimic”, realizăm de-căderea morală a celor implicați, maiales din interese financiare, într-o politicăcinegetică dezastruoasă pentru mediuși păgubitoare pentru societate.

Sunt multe alte acțiuni sau inacțiuni,precum și reglementări și lucrări critica-bile, adoptate fără știința, discernământulși rigurozitatea ce s-ar impune, dar nueste nici locul și nici timpul să le rea-mintim, exemplificativ, pe toate. Nici săenumerăm toate problemele neabordatede autoritate, a căror soluționare se im-punea de mult timp, în interesul uneiactivități cinegetice raționale și eficiente.Considerăm că cele de mai sus, îndeobștecunoscute, sunt suficiente pentru a neface o imagine clară despre „evoluțiaștiinței cinegetice” în România ultimelordecenii.

De aceea nu ne rămâne decât să re-gretăm trecutul și succesele aparte dinperioada predecembristă în cinegeticadin țara noastră – realizate de oamenicu știință de carte și practică demonstratăîn domeniul cinegetic, promovați înfuncții doar la maturitate, după ce probaucalitățile de înalți specialiști în producție,cercetare și/sau învățământ – și să sperămla o reîntoarcere spre o cinegetică com-petitivă, bazată pe cunoaștere, experiențăpozitivă și succesele științei, realizatăde viitori cinegeticieni, patrioți, capabiliși credibili, care să țină seamă de interesulnațional în domeniu, interes care artrebui să coincidă cu interesul interna-țional în domeniul conservării faunei ci-negetice și echilibrului ecologic.

F ie că este vorba de ciorile grive,de coțofene sau de vulpe orișacal, putem avea partide reu-

șite de vânătoare. Un pic de antrena-ment atât fizic cât și al tirului vor fi înmăsură să ne pregătească numai binepentru deschiderea sezonului de vână-toare din luna lui Gustar.

„Cunoștințe” mai vechi și mai noiCuibărind în arborii înalți de la li-

ziera pădurii și din crânguri sau folo-sind arbori izolați ce oferă pozițiiperfecte de observare, ciorile grive îșitrădează prezența prin gălăgia caracte-ristică, ținând sub observație terenuldeschis. Putem să le urmărim în timpulzilei observând traseele pe care se de-plasează. Le putem aștepta dimineața,când pleacă spre locurile de hrăniresau seara, când se înapoiază la locurilede înnoptat. De regulă, dacă nu suntderanjate, respectă cu „conștiinciozi-tate” aceste locuri și trasee.

La fel se întâplă și cu coțofenele pecare le găsim nu numai la țară, prin

sate sau prin crângurile de la marginealor, dar și în oraș, prin parcuri și gră-dini, printre mașini și mai nou, înnumăr uimitor de mare, în relativ noilecartiere rezidențiale, unde stau, ob-servă, și iau cu asalt orice s-ar putea

posibil mânca, dovedind nici mai mult,nici mai puțin, decât un imens tupeu.Oriunde s-a creat o cât de mică nișăunde hrana se poate procura ușor, aparși dumnealor, gata să ia în stăpânirenoul teritoriu. Și uite așa „suratele”


Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto

: RA

FAL

SZ

OZ

DA

/ S

HU

TTE

RS

TOCK

Luna lui Cuptor marchează filă după filă în calendarul verii iar până la deschidereasezonului la păsăret, în luna august, mai este ceva timp de trecut. Până atunci însă, putemface câteva ieșiri în teren, pentru combaterea răpitoarelor, cu pene sau cu păr, ocazii cucare ne putem menține condiția fizică și, în același timp, exersa tirul.

Dăunătorii vânatuluiMAC

DE SEZON

devin prezențe cât se poate de firești,poftite sau nepoftite, fiind de fapt cu-noștințe mai vechi și… mai noi!

Șacalul, o adevărată provocareDacă vulpea a cam rămas „de că-

ruță” în ultima vreme, atrăgând parcătot mai puțin atenția, atât prin numărulși pagubele relativ mai reduse pe carele face vânatului mic, altfel stau lucru-rile cu șacalul. De fapt, o parte din ob-servațiile din teren par a evidențiafaptul că acolo unde șacalul și-a făcutapariția, vulpile se împuținează și,uneori, chiar dispar.

Prădător relativ nou în multe dinterenurile de vânătoare, mai ales încele situate în interiorul arcului Carpa-ților și în vestul și nord-vestul țării, șa-calul pare să atragă tot mai multatenția, atât a managerilor responsabilicu fondurile de vânătoare, dar mai alesa vânătorilor. Primilor pentru că pagu-bele produse asupra vânatului mic suntdin ce în ce mai însemnate și expansiu-nea extrem de rapidă a speciei ridicătot mai multe semne de întrebare, iarvânătorilor pentru că, fiind un vânatdestul de greu de dobândit, a devenitun fel de „trofeu”, dacă îl putem numiastfel, cei ce reușesc să doboare unșacal devenind imediat un exemplu deinvidiat între mebrii grupei. Iar de aicinu mai încape nici o îndoială că toatălumea va acorda o atenție sporită șaca-lului, atât la vânătorile colective obiș-nuite sau de combatere a dăunătorilorcât și la vânătorile la picior.

Blana șacalului, în plină iarnă, deșimult mai puțin aspectuoasă decât avulpii, a ajuns la mare preț, nu neapă-rat material cât mai ales ca palmares.Dacă ne gândim că numai cu ceva aniîn urmă auzeam de șacali ici și colo, iaracum, unde apar și se împământenesccu repeziciune, mare parte din vânatulmic, inclusiv căpriorul, au de suferit iarvulpile ajung, încet dar sigur, să dis-pară, nu rămâne nici o îndoială că șa-calul a devenit o reală și adevăratăprovocare!

Cantități pentru 4 porții: doi muș-chiuleți de căprior, 25 g de unt, 15 g defăină, 40 g ulei, 50 g de slănină, 2 linguripastă de tomate, ½ litri vin roșu, 5 lin-gurițe oțet, morcovi, o ceapă, un cățelde usturoi, câteva foi de dafin, cimbru,pătrunjel verde, sare și piper boabe.

Preparare: se împănează carneacu bucățele fine de slănină și seașează într-o cratiță cu felioare ro-tunde de morcov și ceapă, un cățel deusturoi întreg, foile de dafin, cimbru,câteva fire de pătrunjel, sare, piperboabe, vinul rosu, oțetul, două linguride ulei și un pahar de apă. Se lasă car-nea în baiț, la frigider, 2-3 zile. Înaintede a o găti, se scoate, se zvântă într-un șervet, se unge bine cu unt și se

pune pe grătar, câte zece minute pefiecare parte pentru a fi pregătitmediu sau se lasă un pic mai multpentru a fi bine făcut.

Sosul vânătoresc: baițul în care astat carnea se pune să fiarbă într-ocratiță, până scade la jumătate. Setrece prin sită, se adaugă pasta de to-mate și făina, după care se ține la focmic 4-5 minute, mestecând perma-nent, până se leagă.

Servire: carnea rumenită se feliazăpe un platou, ornată generos cu sosulvânătoresc și se poate garnisi cu cartofinatur sau alte legume fierte sau date laabur. Un pahar de vin roșu demisec,shiraz/pinot noir, va adăuga un plus desavoare bucatelor. Poftă bună!

IULIE 2019 | 11

Preparatele gătite din carne de căprior cu sos vânătoresc,vor evidneția mereu măiestria culinară a gazdei și vor fiapreciate de musafirii invitați la masă.

MUȘCHIULEȚ DE CĂPRIORCU SOS VÂNĂTORESCNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TOREASC~

Prădător relativ nouîn multe din terenurile

de vânătoare, mai ales încele situate în interiorularcului Carpaților și învestul și nord-vestul țării,șacalul pare să atragă totmai mult atenția, atât amanagerilor responsabilicu fondurile de vânătoare,dar mai ales a vânătorilor.

Foto

: PA

SCA

L D

E M

UN

CK /

SH

UTT

ER

STO

CK

A pariția și evoluția omului, pre-cum și urmărirea scopurilorsale, au influențat din ce în ce

mai pregnant mediul, răsturnându-ibioechilibrul. Pe când în natura primitivă,transformările care influențează mediulau fost eșalonate pe sute sau mii deani, lăsând animalului, ca de altfel șiplantelor, timpul necesar pentru a seadapta, omul a acționat din ce în cemai rapid și dur, condamnând la împu-ținare, migrare sau extincție speciilemai puțin adaptabile.

GeneralitățiDin punctul de vedere al cinegeti-

cianului, acțiunile omului asupra fauneicinegetice sunt indirecte, prin transfor-marea mediului de viață al acestuia, șidirecte, prin uciderea sau protecția unorexemplare din această faună.

Influențe indirecte ale omuluiasupra evoluției mediului

Cucerirea spațiului vital de cătreom s-a petrecut în general de jos însus, de la malul apelor spre vârful mun-telui, începând de la prima simplălucrare a solului, pentru a produceplante de consum, până la agriculturași silvicultura din zilele noastre.

Această cucerire a spațiului vital seimpune să ne-o imaginăm atât din punctde vedere cantitativ, al lărgirii acestuia,cât și calitativ, al schimbărilor din inte-riorul lui, fiindcă pe lângă extindereaspațială, produsă cu ajutorul focului,toporului și plugului, omul a determinatși înlocuirea tipurilor de peisaj primitivecu altele succesive, din ce în ce mai an-tropizate. Astfel stepa și parțial mlaștinileau fost înlocuite prin peisajul omologal câmpului agricol, iar locul pădurii afost luat, pe alocuri, de crânguri, parcuri,livezi și vii. În mod similar a fost cucerit,tot parțial, și golul alpin.

Transformarea stepeiS-a desfășurat de regulă de la centru

spre periferie, altfel decât a avut loccucerirea pădurii, mlaștinilor și bălților,de la margine spre interiorul acestora.Minusculele petice cultivate la început,în imensitatea stepei existente, au con-stituit oaze de plante valoroase nutritivpentru fauna cinegetică plantivoră, pecare au favorizat-o și printr-un începutde mozaicitate extinsă în timp. Așadar,în afara surplusului de hrană oferitacestei faune, marginile create au oferitcondiții mai bune de adăpost și, maiales, de creștere a progeniturii. Ca ur-

mare, a avut loc o populare mai densăcu specii plantivore, iar pe seama aces-tora cu prădătoare, a noului peisaj,comparativ cu stepa monotipistă ne-desțelenită.

Extinderea culturilor inițiale, de orz,mei, secară, ovăz și grâu, au sporit întimp, ca necesitate determinată de creș-terea în stabulație a animalelor. Inter-calarea acestora cu comunitățile vegetaleoriginale a dăinuit însă câteva mii deani, constituind un mare avantaj ecologicpentru fauna sălbatică în general șipentru cea cinegetică în special.

De abia în sec. XVII au fost introduseplantele prășitoare de cultură (porumbul,cartofii, napii), împreună cu lucerna șitrifoiul. În această nouă etapă de evoluțiea agriculturii, a sporit stocul de animaledomestice și, totodată, densitatea umană.De la 200 de milioane de oameni, câtse estima că existau pe glob la apogeulimperiului roman, populația globului adepășit probabil un miliard până la în-ceputul secolului XIX. Culturile agricole,încă intercalate cu fânețe naturale, eraupline de buruieni, cu excepția culturilorprășitoare. De asemenea, aceste culturierau separate prin haturi și răzoaredense și lungi, care favorizau mozaici-tatea tipului de peisaj.


În tipul de peisaj primitiv, plantele și animalele s-au găsit într-o stare de echilibru relativși dinamic, bioechilibrul stabilindu-se la scurt timp după apariția oricărui factorperturbator.

Vânătoare la căprior

Foto: NECULAI ȘELARU

Cinegetică (XIX)EVOLUȚIA MEDIULUI SUB INFLUENȚA OMULUINECULAI ȘELARU

STUDIU

În sec. XX se înregistrează un nou pro-gres în practicarea agriculturii, prin folosireamecanizării și întrebuințării incipiente aîngrășămintelor chimice. Evoluția agricul-turii de la extensiv spre intensiv se produceîn acest secol, cu o repeziciune nemaiîn-tâlnită. Culturile de cereale au devenitmonoculturi din ce în ce mai întinse și cu-rate, iar fânețele naturale au fost treptat-treptat înlocuite prin culturi de plante fu-rajere, din ce în ce mai curate.

În prezent, agrotehnica actuală sebazează pe zonarea culturilor agricoledupă criterii ecologice, mecanizareaaproape completă a lucrărilor agricole,monoculturi din ce în ce mai întinse șipure, îngrășăminte anorganice, erbicideși insecticide pentru combaterea dău-nătorilor vegetali și animali, pășuni ar-tificiale încărcate cu număr redus despecii, eliminarea miriștilor și haturiloretc. Aceste adevărate șocuri ecologicepentru fauna sălbatică nu puteau rămânefără urmări pentru multe specii cinege-tice. Situația cea mai dificilă o întâlnimla câmpie, fiindcă la coline și deal, sis-temele de terase implică încă linii dehaturi cu tufe și ierburi sălbatice, cu ex-cepția terenurilor, altă dată cultivate,transformate în pășuni temporare, pentruoi și capre, cu aspect selenar.

Aceste evoluții ale transformării ste-pei în câmp agricol cultivat explică creș-terea densității speciilor cinegetice pânăla un moment dat, urmată, mai evidentîn ultimul secol, de afectarea treptată,până la dispariție a altora greu adaptabilesau inadaptabile noului tip de peisaj(dropia, spurcaciul, prepelița, potârni-chea, iepurele, etc.).

Asolamentul, prin care se urmăreșteși eliminarea buruienilor, dezmiriștirea,prin reducerea potențialului de hrănireși adăpost până la instalarea noii păturivegetale, mecanizarea, prin mortalitatearidicată produsă în rândul progenituri-lor, îngrășămintele chimice anorganice,prin distrugerea microfaunei și fauneinevertebrate din sol și de la suprafațaacestuia, precum și prin intoxicărileproduse faunei cinegetice, insecticideleși erbicidele cu aceleași efecte, dar in-comparabil mai accentuate, și raticidele,prin mortalitatea provocată direct înrândul unor specii cinegetice care con-sumă momelile otrăvite pentru șoareci,fiecare în parte contribuie la împuțina-rea, până la extincție, a unor specii ci-negetice din câmpul cultivat agricol.

Ca să nu rămânem numai la teoriefără suport în materie de distrugere afaunei cinegetice și până la urmă a

echilibrului ecologic în zona de câmpie,de care rămân răspunzători fermieriiagricoli actuali care întârzie să adopteși să respecte un cod de bune practiciagricole, suntem nevoiți să readucemîn atenție constatări de necontrazis dintrecut și prezent, referitoare la otrăvireafaunei cinegetice.

Cazuri de întoxicareDin trecut reamintim cazul otrăvirii

gâștelor în masă, prin folosirea thallium-ului pentru combaterea rozătoarelorîn SUA, și din Uniunea Sovietică, pieireaîn masă a iepurilor în urma combateriichimice a gărgăriței sfeclei de zahăr(Scerbak, 1957). De asemenea, elaniimorți în urma lingerii îngrășămintelorpotasice lăsate neîngropate pe câmp(Golovanov, 1957), otrăvirea potârni-chilor și iepurilor cu substanțe chimicefolosite ca îngrășăminte sau pentru tra-tarea semințelor (Vazakov, 1957), otră-virea iepurilor, dar nu numai, cu su-perfosfați și alte îngrășăminte fosfaticece conțin fluor (Simson, 1957) etc. Ca-zuri similare de intoxicare a faunei ci-negetice s-au constatat și cu îngrășă-minte potasice care conțin clor și august sărat și cu îngrășăminte chimicepe bază de mercur și cupru. Astfel decazuri s-au înregistrat în Ungaria, Cehiași alte state europene, printre care șiRomânia. Nu este cazul să ne reamintimdecât cazurile recente de otrăvire înmasă, conștientă și uneori repetată, acăprioarelor și iepurilor la Arad, a că-prioarelor, iepurilor, viezurilor, vulpilor,șacalilor și altor specii cinegetice la Ti-mișoara, a otrăvirii a mii de porumbeipopești în Delta Dunării, toate prezen-tate în revista VPR. Avem confirmărirecente privind otrăvirea iepurilor șialtor specii cinegetice cu raticide răs-pândite pe câmp, conștient dar ires-ponsabil, pentru combaterea șoarecilor,și constatări privind afectarea organelorgenitale ale iepuroaicelor ca urmare afolosirii pesticidelor riscante, în agri-cultura modernă. Mai presus de toate,constatăm împuținarea îngrijorătoarea iepurilor, potârnichilor, prepelițelorși altor specii cinegetice, peste tot undese practică agricultură intensivă și pă-șunat primitiv, ultimul grav degradantpentru structura solului.

Iată deci cum a evoluat transforma-rea stepei în câmp agricol și efecteleagrotehnicii moderne asupra faunei ci-negetice și echilibrului ecologic în acesttip de peisaj nou.

–Prelucrare concisă din „Biologia și principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

IULIE 2019 | 13

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Managementul ursului brun -Provocări actuale

Teoretic, managementul ursuluibrun trebuie să asigure viabilitatea petermen lung a speciei și diminuareaconflictelor cu comunitățile umane dinjurul Carpaților. În practică însă, ma-nagementul întâmpină probleme de fi-nanțare și blocaje legislative,înregistrându-se pagube atât în rânduloamenilor, cât și în rândul urșilor.

Pentru deblocarea situației este ne-voie de o schemă modernă de monito-rizare care să genereze date obiectivedespre mărimea populației de urși,date pe baza cărora să poată fi luatedecizii responsabile.

Metoda implementată în prezentproduce estimări incerte prin număra-rea acelorași exemplare pe mai multefonduri cinegetice învecinate (datorităcapacității mari de deplasare a speciei).

Cercetările au dezvoltat însă metodegenetice care adresează obiectiv pro-blema efectivelor populaționale.

Monitorizarea genetică Monitorizarea genetică presupune

colectarea de probe biologice non-inva-zive (excremente și păr) într-un timpsuficient de scurt cât să reducă „intră-rile” și „ieșirile” din populație (natali-tate, mortalitate, deplasări din afara/îninteriorul zonei de studiu). Pentru a ob-ține estimări exacte, colectarea probe-lor trebuie să vizeze o suprafață careacoperă deplasările sezoniere ale urși-lor (>800-1.000 kmp). Analiza probe-lor identifică genotipurile, adică

amprente genetice care iau forma unurcoduri unice atribuite fiecărui urs dinpopulație. Ulterior, urșii sunt „recunos-cuți” pe baza altor probe colectate, fi-indu-le astfel reconstruite deplasările.Nu se pot colecta probe de la toți urșiidin teren, însă o parte din populațieeste recapturată de două ori, altă partede trei ori, ș.a.m.d. Pe baza acestor re-capturi se estimează, prin calcul statis-tic, numărul de urși care există în teren,dar care nu au fost detectați. Alături decei identificați genetic, aceștia formeazămărimea estimată a populației.

Studiu de cazÎn 2017, Fundația Conservation

Carpathia a realizat un studiu pilot asu-pra populației de urs, pe o suprafață de900 kmp (Fig. 1), cu sprijinul Asociațieide Vânătoare Bârsa Brașov, RPL de Ad-ministrare a Pădurilor Zărnești, Admi-


Monitorizarea genetică a efectivelor de urs brun în Carpații MeridionaliRUBEN IOSIF, TOMAŽ SKRBINŠEK, MIHAI ZOTTA, BARBARA PROMBERGER

STUDIU

Foto: LIVIU UNGUREANU

nistrația Parcului Național Piatra Craiului, AVPS Jderul Argeș, AVPS GTSMuntenia Argeș, AV Piatra Craiului Fă-găraș Conservation și OS Carpathia. ÎnTabelul 1 sunt detaliate costurile stu-diului per unitate de 10.000 ha. Probeleau fost colectate în perioada august-no-iembrie, când detectabilitatea excre-mentelor proaspete este crescută.

Am analizat 774 de probe cu un suc-ces de genotipare de 69%. Am identificat173 de exemplare unice cu o rată mediede recapturare de 2,97/exemplar (Fig 1).Spre exemplu, un mascul a fost capturatde 10 ori pe suprafața a patru fonduri ci-negetice (Fig. 2). Modelele statistice au es-timat o abundență de 152 exemplare caretrăiesc în interiorul zonei de studiu (po-pulația locală; 95%CI (din statistică, în-semnând interval de confidență) =123-202) și 290 exemplare care alcătuiescpopulația generală (incluzând exempla-rele în tranzit; 95%CI = 258-345; Fig. 1).Densitatea locală este estimată la 16,9exemplare/100 kmp (95%CI = 13,7-22,5) dintre care 10,3 și 6,5 . Princomparație, datele oficiale din anul 2017redau o densitate medie locală de21.9/100 kmp pentru cele 8 fonduri cine-getice care se suprapun cu zona de studiu.

Studiul prezentat se alătură altor stu-dii europene care demonstrează că moni-torizarea genetică este realizabilă într-oabordare transdisciplinară, și cu resurseleactuale. Recomandăm ca metoda să fieimplementată în mod transparent la in-tervale de aprox. 5 ani pentru a ajusta me-todele clasice anuale, și realizată măcar încâteva zone pilot concomitent.

În condițiile creșterii populației deurs peste capacitatea de suport a habi-tatului specific, susținută cu argumen-tele de mai sus, decizia extrageriipreventive a surplusului populaționaltrebuia deja luată, măcar la nivelul extra-gerilor precaute de până în anul 2017(cca. 400 ex.), extrageri care nu au împie-

dicat trendul ascendent al acestei popu-lații. Indecizia ministrului mediului într-o astfel de situație, mai ales a creșteriiîngrijorătoare a accidentelor, mutilărilorși omuciderilor făptuite de urși, este ab-solut nejustificată, imorală și împotrivaintereselor naționale și internaționale deprotecție și conservare a unei populații

viabile, viguroase și sănătoase, fizic șicomportamental, de urs.

Nu avem nimic împotriva aplicării,pentru început în paralel cu metodele

clasice de evaluare, a „metodei monito-rizării genetice”, care este indiscutabilmai exactă, dar foarte scumpă, mai alesdacă fondurile financiare sunt europene.Risipa financiară nu se justifică însă în-deajuns, atunci când cei care o finan-țează nici măcar nu se gândesc la măsuride preîntâmpinare și de acoperire a pa-gubelor și accidentelor produse de urși!

În concluzie, monitorizarea geneticăa populației de urs din România, încompletarea metodelor clasice pentruînceput, este o inițiativă bună, dar în-târzierea luării deciziei de extragere pre-ventivă a surplusului populațional esteun lucru inacceptabil și contrar intere-selor naționale și internaționale în do-meniu.–N. ȘELARU

IULIE 2019 | 15

UN ALT PUNCT OARECUM DIFERIT DE VEDERE

De la bun început trebuie să remarcăm că susținerile autorilor,în privința așteptării luării deciziilor responsabile, practic adeciziei de împușcare a surplusului populațional de urși, pânăla momentul obținerii unei evaluări exacte a populației acesteispecii în România, nu sunt în măsură să rezolve problemaactuală și stringentă a urșilor. Fiindcă nimeni nu poatecontesta creșterea numerică a acestei populații în situațiaextinderii arealului speciei și bazei extraordinar de largi apiramidei vârstelor, precum și a creșterii îngrijorătoare apagubelor produse și atacurilor urșilor asupra oamenilor.

Tabelul 1. Cheltuielile pentru monitorizarea genetică a ursului brun pentru unsezon (3 luni de monitorizare) și pentru o suprafața de 10.000 ha.

Nr. Tip cheltuială Suma (lei) Descriere1 Personal teren 36.000 Salarii și echipament pentru 2 rangeri2 Combustibil 1.100 Consum pentru o mașina, cel puțin

30 de zile în teren3 Costul analizelor 33.000 Aprox. 100 kituri, consumabile,

genetice transport, analize de laborator4 Analiza statistică 23.500 Costurile sunt aprox. aceleași

a datelor și raport științific indiferent de suprafața studiată (5) Dezvoltare aplicație 46.000 Costuri opționale, pe termen lung,

colectare date din teren ce se aplică o singură dată indiferentde suprafața studiată

1+2+3+4 61.200 lei / 10.000 ha

Figura 1. Harta cu probele biologicecolectate în 2017 pentru specia urs.

Figura 2. Exemplul unui mascul capturat de10 ori pe suprafața a patru fonduri cinegetice.

1 2


U n interviu al reporterilor PierreLe Hir și Simon Roger cu dl.Ibrahim Thiaw, ne dezvăluie as-

pecte mai puțin cunoscute ale acestorprobleme.

Rep. 17 iunie este Ziua mondială aluptei contra deșertifcării și secetei. Careeste amploarea acestui fenomen?

I.T. „Două miliarde de hectare de te-renuri sunt degradate astăzi în lume, da-torită activităților umane și încălzirii cli-matice. Africa este, bineînțeles, cea maiafectată, dar este de semenea cazul Asiei,Americii Latine și chiar a Europei de Sud.Această situație afectează 3 miliarde deoameni – începând cu resursele lor ali-mentare și de apă – care sunt printre ceimai săraci și mai vulnerabili. Și se estimeazăcă aceasta antrenează 10% din PIB–ulmondial. Termenul „deșertificare”, ce seaplică zonelor aride, semi-aride sau celorcu umiditate scăzută, are un aspect res-trictiv. Această abordare poate crea impresiacă fenomenul este localizat doar în zoneledeșertice, deși degradarea terenurilor sepetrece, în realitate, la nivel mondial.”

Rep. Convenția Națiunilor Unitepentru lupta împotriva deșertificăriieste mai puțin cunoscută decât con-vențiile asupra schimbărilor climaticeși asupra biodiversității… .

I.T. „Acestea sunt, de fapt, cele treipiese ale aceluiaș puzzle. La începutul luniimai, raportul IPBES (Platforma intergu-vernamentală științifică și politică asupra

biodiversității și a serviciilor ecosistemice)a avertizat asupra faptului că un milionde specii sunt amenințate cu extincția.Cauza principală este destructurarea eco-sistemelor naturale care, dacă ar fi conser-vate și restaurate, ar favoriza menținereabiodiversității. În același fel, despăduririleși pierderea mediilor naturale contribuiefoarte mult la încălzirea planetară, reducândacumularea carbonului în soluri și în ve-getale. Calitatea pământurilor este, înacelași timp, o amenințare și o soluțiepentru climă și pentru biodiversitate.”

Rep. Această convenție, are un sfert desecol de existență. Care este bilanțul său?

I.T. „În primul rând, ea a permis săse înțeleagă mai bine realitatea degradăriipământurilor, despre care existau puținestudii și care face azi obiectul unui consensștiințific. Apoi, a permis o cooperare in-ternațională care nu exista în acest subiect.Având caracter de tratat juridic pentrustate, numără în prezent 197 de „parte-neri”, 196 de țări și UE, ajutând la orien-tarea politicilor naționale de agriculturăși folosirea solurilor pentru practici maidurabile. Dar rămân încă destule de făcut.Fiecare trebuie să fie conștient că sunteminterdependenți. Sărăcirea solurilor in-tensifică conflictele pentru a accede la pă-mânturi și apă, amenințând pacea socială,încurajând în același timp migrația po-pulațiilor, în special către Europa.”

Rep. Ce se așteaptă de la reuniuneadin septembrie, de la New Delhi, a ță-rilor membre ale Convenției asupra de-șertificării?

I.T. „Reuniunea va avea loc sub denu-mirea „Investind în pământuri, deschidemnoi oportunități”. Obiectivul nu este de aîncheia un accord internațional. El esteacela de a lărgi sfera de percepție a feno-menului și de a lansa un nou mesaj: res-taurarea, la nivel mondial, a terenurilordegradate, este garanția dezvoltării, se-curității, păcii și viitorului generațiilorcare vor urma.”

Degradarea pământurilorse accelereazăMUGUREL IONESCU

Înfiițată la Summit-ul Pământului de la Rio din anul 1992,alături de convențiile asupra schimbărilor climatice șiasupra biodiversității, Convenția Națiunilor Unite asupraluptei contra deșertificării are programată a 14-a saConferință în perioada 2-13 septembrie la New Delhi, înIndia. Noul său secretar executiv, Ibrahim Thiaw, originardin Republica Mauritania, va solicita o schimbare ametodelor de „producție” și de „consum” mondial.

BiodiversitateECOLOGIE

Este secretarul executiv al ConvențieiNațiunilor Unite pentru lupta împotrivadeșertificării, începând cu luna februariea acestui an, pentru un mandat de 3 ani,cu posibilitatea realegerii pentru încă unan. El a ocupat, în anul 2018, postul deconsilier special pentru Sahel și a contri-buit la dezvoltarea strategiei integrate aONU pentru această regiune. Acest di-plomat, născut în anul 1957, cunoaștebine problemele mediului înconjurător șide dezvoltare durabilă, dedicându-și oparte a carierei sale Programului Națiu-nilor Unite pentru Mediul Înconjurător,căruia i s-a alăturat în anul 2007, după cea lucrat în cadrul Uniunii Internaționalepentru Conservarea Naturii (UICN).(Traducere, prelucrare și adaptare din„Le Monde”, pag. 5, 16-17 iunie 2019)

PROFIL IBRAHIM THIAW

C a specie listată în anexa II aDirectivei Păsări, deci ca specieaflată populațional în declin,

ea ar trebui vânată numai în baza unui„Plan de gestionare sustenabilă”, careimplică măsuri de protejare a speciei,de conservare a habitatului și altemăsuri care să încetinească și, în celedin urmă, să inverseze declinul popu-lațional. Abordarea se bazează pe prin-cipiul „utilizării inteligente a resursei”,așa încât vânătoarea să nu periclitezeeforturile de conservare, ci să fie com-patibilă cu menținerea populației specieila un nivel satisfăcător.

Așadar, vânarea raței cu cap castaniueste posibilă pe mai departe în România,cu excepția cazului în care se stabileștecă vânătoarea periclitează eforturile deconservare a speciei, ceea ce nu estecazul în prezent. Dar vânarea ei în con-tinuare va fi condiționată de întocmirea„Planului de gestionare sustenabilă aspeciei” despre care am amintit deja.

În contextul expus, Comisia Europeană(CE) a solicitat statelor membre UE, îndata de 19.06.2019, să suspende temporar,până la întocmirea „Planurilor de gestionaresustenabilă”, vânarea raței cu cap castaniuși a încă opt specii de păsări migratoare

care nu fac obiectul vânătorii în România,dar în alte țări ale UE se vânează.

În consecință, CE solicită și Românieisuspendarea vânării raței cu cap casta-niu și în România, până la realizarea„Planului de gestionare sustenabilă aspeciei”. Din fericire pentru vânătoriiromâni, rața cu cap castaniu cuibăreșteîn număr suficient de mare în România,are sezon de vânătoare protecționiststabilit, s-au luat măsuri de conservarea habitatului specific (delimitându-senumeroase arii naturale protejate încare vânătoarea este interzisă) și, ceeace este foarte important de reținut, nuexistă temei legal pentru adoptarea mă-surii de suspendare a vânării speciilorcinegetice în țara noastră.

Dacă dorim să fim și mai exacți, nicisolicitarea CE nu are temei legal, ci afost forțată la cererea celei de a VII-areuniuni a părților (MOP) din Acordulprivind conservarea păsărilor de apămigratoare africano-euro-asiatic (AEWA).

România, ca și alte state membreale UE care doresc vânarea raței cucap castaniu și în viitor, va trebui săaibă, cât mai urgent, inițiativa elaborării„Planului de gestionare sustenabilă araței cu cap castaniu” valabil pentrusituația și condițiile din țara noastră.

Finlanda și-a exprimat deja, imediatdupă 19.06.2019, disponibilitatea de aparticipa la dezvoltarea planului europeande gestionare sustenabilă a celor 9 speciicare fac obiectul solicitării CE, printrecare și rața cu cap castaniu!

Proiectul de îmbunătățire a Legii nr.295/2004, a fost trimis la promulgareîn 20.06.2019.

Cu regret trebuie să vă informăm căsusținerile reprezentanților AGVPS în in-teresul vânătorilor, transmise în mod de-taliat și repetat la cererea unor deputați,nu s-au bucurat de atenția cuvenită.

De aceea apreciem ca foarte impor-

tantă sublinierea, în atenția vânătorilor,a Deciziei nr. 10/08.04.2019 pronunțatăde I.C.C.J. în recursul declarat în intere-sul legii de Colegiul de conducere al Cur-ții de Apel Timișoara.

În esență, I.C.C.J. a decis că nedepu-nerea armei/armelor la armurier autori-zat în termen de 10 zile de la expirareavizei permisului de armă, indiferent dacă

posesorul a fost sau nu notificat de or-ganele de poliție, constituie infracțiune,sancționată complementar cu confisca-rea armei/armelor înscrise în permis.

Decizia, de necontestat, a fost mo-tivată ca fiind adoptată în interesul si-guranței publice, indiferent de categoriade deținători și de categoria de armedeținute! –VPR

Suspendarea vânării rațeicu cap castaniuDIAS

IULIE 2019 | 17

Informare

Foto

: Alle

xxan

dar /

SH

UTT

ER

STO

CK

LA ZI

Rața cu cap castaniu (Aythya ferina) este listată în anexa IIa Directivei europene păsări și, prin urmare, poate fivânată în România doar în condițiile prevăzute în anexa I aLegii 407/2006, actualizată.

INFORMARE PRIVIND CONFISCAREA ARMELOR ÎN CAZ DE NEDEPUNERE ÎN TERMEN LA ARMURIER

INFORMARE


Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

P regătirile pentru noul sezon potîncepe: câteva ieșiri la poligon,câteva ieșiri la apă și în câmp cu

câinii pentru refacerea condiției fiziceși pentru a lucra comenzile de bază și averifica nivelu de obediență. Protejareaîmpotriva paraziților interni și externieste neapărat necesară. Deparazitareacorectă, efectuată la intervale regulate,conform recomandărilor făcute de me-dicul veterinar protejează atât câinele,cât și pe dumneavoastră.

Neefectuarea acestor tratamente latimp poate avea consecințe cât se poatede grave. În cazul în care frecventațisau locuiți în zonele cu lacuri și bălți,

cu mulți țânțari, există posibilitatea deinfestare cu Dirofilaria (viermii car-diaci). Larvele acestor viermi sunttransferate prin înțepătura de țânțar.Cu cât climatul este mai cald și țânțariiîn număr mai mare, cu atât crește pro-babilitatea de infectare. Un test desânge poate identifica prezența parazi-ților. Testele pot fi făcute anual iar înperioadele când iețiți cu câinele în zoneumede, puteți face și un tratament pre-ventiv, indicat de medicul veterinar.

Examinarea atentă a câinelui la în-toarcerea acasă, după ieșirea pe teren,se impune ca o măsură de siguranță șiprevenție. Trebuie să verificați cu răb-

dare și atenție prezența căpușelor, a se-mințelor de mohor sub pleoape și înblană, a scaieților și spinilor în zona lă-buțelor. Periajul blănii este de aseme-nea binevenit.

Un alt element important este asi-gurarea unei hidratări corecte și hrăni-rea corespunzătoare a câinelui în ziuade vânătoare, mai ales în cazul zilelormai călduroase, de sfârșit de vară și în-ceput de toamnă. Apa nu trebuie să lip-sească. În cazul în care rasa de câine pecare o aveți prezintă o robă cu un părmai lung sau cu franjuri este indicat sătundeți câinele. Părul scurt va fi maiușor de întreținut și va asigura și unconfort termic mai bun câinelui dum-neavoastră. Și dacă am vorbit de prie-tenii noști patrupezi, ce îi poate bucuramai mult decât ca după stârnirea vâna-tului vânătorul să reușească să îl do-boare cu tirul iscusit? Aportul din apăsau din câmp reprezintă pentru câineîncununarea cu succes a întregii saletrude. Dacă vânatul scapă, dezamăgi-rea câinelui va fi pe măsură. Deci, câ-teva treceri prin poligonul de tir, pentruantrenament, vă vor fi de mare folos.

Un alt lucru important pentru a văasigura o zi de vânătoare reușită îl re-prezintă socializarea câinelui. Vânătoa-rea este în general o activitate care seefectuează în grup. Fiecare membru alechipei își va dori să poată vâna fără afi deranjat de ceilalți. Câinele dumnea-voastră nu trebuie să aporteze vânatuldoborât de alți vânători și nu trebuie săderanjeze terenul răspândind vânatul.Câinele trebuie să acopere bine terenuldin fața dumneavoastră, fără să se de-părteze prea mult, și să răspundă la co-menzile pe care i le dați. Așa cum ammai precizat în alte articole anterioare,participarea la concursurile de frumu-sețe și de lucru vă vor ajuta foarte mult,atât la evaluarea calităților și aptitudi-nilor naturale ale câinelui, cât și laidentificarea aspectelor la care trebuiesă mai lucrați cu acesta. Astfel de eve-nimente vă oferă posibilitatea de a văîntâlni cu alți vânători sau crescători decâini și cu oameni de specialitate de lacare puteți învăța lucruri utile pentrueducarea și dresajul câinelui.

Pregătirea noului sezon este unuldin secretele care vă vor ajuta să vă bu-curați de zile reușite de vânătoare, ală-turi de prietenii din grupă și decamarazii patrupezi necuvântători.

Pregătiri pentru noul sezonMARIA SĂVULESCU

Se apropie cu pași repezi luna august. Nici nu știu cum atrecut deja jumătate din acest an. Și iată cum, din nou,ajungem să ne pregătim pentru deschiderea sezonului din15 august la cioara-de-semănătură, guguștiuc, prepeliță,rața fluierătoare, rața-cu-cap-castaniu, rața pestriță, rațasunătoare, rața lingurar, rața sulițar, rața-cu-cap-negru,turturică. Pasionații în domeniu așteaptă deschidereasezonului la vânatul cu pene. Perioada vânătorii la prepelițeeste benefică atât pentru câini, care își reîncep activitatea înteren, cât și pentru vânătorii ce se pot bucura de ieșirile îndiminețile răcoroase cu roua srălucind pe firele de vegetație.

DIN TEREN

Ș i ce așteptate sunt datele carearată că efectivele de vânat aucrescut la căprior, fazanul se

menține constant, adesea peste optim,datorită populărilor anuale și chiar lași la iepurele-de-câmp, pe anumite fon-duri cinegetice, se observă o ușoarăcreștere a numărului acestora.

Din bogăția de proverbe și zicătoriale românilor o remarcăm pe aceeacare spune că „pomul se cunoaștedupă roade și omul după fapte” iar re-zultatele muncii sunt pe măsura efor-turilor depuse. Cât de înțelepte suntaceste pilde și cât de mult ni se potrivescnouă, oamenilor. Că doar omul sfințeștelocul!

De-a lungul a douăsprezece luni dezile, activitatea vânătorească și de pes-cuit sportiv este complexă și, dacăamintim numai câteva dintre acestea,cum ar fi asigurarea hranei comple-mentare și sare pe fondurile cinegetice,popularea cu puiet de pește a iazurilordin folosință, combaterea dăunătorilorcu păr și pene, colaborarea cu organelede poliție și de jandarmi abilitate,pentru intensificarea acțiunilor de pre-venire și eliminare a braconajului, so-luționarea unor probleme dificile cucare se confruntă la nivel general actulvânătorii și al pescuitului recreativ saucompetițional privat și exemplele potcontinua, putem concluziona că sunteforturi deosebite pe care le depunasociațiile, prin autofinanțare, fără ni-ciun ajutor de la stat.

Un „NU” categoric braconajului!Acțiunile de prevenire și combatere a

braconajului constatat la fauna de interesvânătoresc sau la fondul piscicol, în co-laborare cu organe specializate ale Mi-nisterului de Interne s-au soldat în anul2018 cu rezultate pozitive pe multefonduri de vânătoare. Braconajul fie cuogari, ori folosind lațuri sau alte asemeneametode nelegale, cât și lipsa de combatererepetată și echilibrată a dăunătorilor cupăr și pene de către unele grupe de vâ-nători, la care trebuie să adăugăm, statistic,pagubele provocate în rândul vânatuluide vulpi, șacali și alți dăunători, au făcutsă secătuiască anumite fonduri cinegetice.Aici a fost luată măsura de întrerupere aorganizărilor de turism cinegetic, desigurcu repercusiuni în plan financiar.

Cât privește dăunătorii vânatului,un caz recent relatat de directorul AVPSDiana - București este cât se poate deconcludent. La o vânătoare de combaterela vulpi și șacali a fost împușcată ovulpe lângă care s-au găsit și doi iepuriomorâți de aceasta. Un simplu calcularitmetic argumentează, odată în plus,cauza care se alătură altora, cunoscuteca fenomene expansive și care contribuiela împuținarea vânatului. Și tot în cadrulacestei asociații, paznicii de vânătoareși organele abilitate amintite mai sus,au descoperit și instrumentat un numărde șase dosare penale dintre care 3cazuri cu câini ogari pe fondurile Mi-hăilești, Bragadiru, două cazuri cu in-stalarea de lațuri pe fondul Letca și Fer-

mecatu, din jud. Ilfov și Giurgiu. Personalul salariat, organizatorii și

membrii grupelor de vânători, s-au re-marcat în astfel de acțiuni la grupeleBragadiru, Mihăilești, Glodeanu, Siliștea,Letca și Gostilele. Îmbucurător este faptulcă prin măsurile luate de consiliul aso-ciației amintite s-a reușit să se stăpâneascăfenomenul infracțiunii de braconaj, evi-dențiindu-se colaborările cu specialiștidin Serviciul Arme al IGPR, IPJ Călărași,Giurgiu și Ialomița.

Desigur se pot evidenția și alte aspectenegative, cum ar fi cele de braconaj pepartea de pescuit sportiv și acvacultură.

La vânătoare „DA” și la datorii „BA”

Din păcate sunt multe situații deexemplificat în diferite asociații la careunii membri vânători sunt restanțieri laplata cotizației anuale, unii cu datoriimai mari de doi ani, deși este o obligațiestatutară și de etică vânătorească, fără amai adăuga faptul că repercusiunile serăsfrâng asupra veniturilor totale ale aso-ciațiilor de vânătoare. Aceastea se vădnevoite să acopere deficitul din alte sursecum ar fi vânătoarea cu vânători străini,atragerea de noi membri vânători, orga-nizarea de examene pentru promovareacelor interesați și pasionați de acest hobby.

Desigur că la moment de bilanț seanalizează cele bune și cele rele iar con-cluziile constructive rezultate sunt directivepentru anul în curs. Cum vânătoarea șipescuitul sportiv sunt componentele debază ale asociațiilor tradiționale, bazatepe criterii științifice fundamentate, acestehobby-uri istorice vor dăinui și se vorperfecționa an de an.

Bilanț vânătorescText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

An de an, ca o perpetuă obligație și accentuată tradiție,asociațiile tradiționale de vânătoare, pescuit sportiv șiacvacultură ajung la momentul în care analizează și dezbatactivitatea de profil desfășurată în anul anterior. Este ceas debilanț, cum ne-am obișnuit să-l numim, în care faptele vorbescdespre măsurile întreprinse de conducerea, personalul tehnicși membrii vânători ai fiecărei asociații, pentru creștereaefectivelor de vânat, administrarea rentabilă a iazurilor,sănătatea faunei, obținerea de trofee valoroase și nu numai.

IULIE 2019 | 19

ACTUALITATE

MAMIFERE: căprior (mascul),mistreț, șacal, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioară grivăsudică, coțofană; de la 10 iulie:stăncuță.

CE VÅN~M

V ierling-ul are de regulă, în com-punerea sa două țevi lise, oțeavă ghintuită de calibru mare

și o alta, tot ghintuită, de calibru mic,de 5,6 mm (eventual Magnum). El sefolosește în aceleași zone și cu aceleașidestinații ca drilling-ul, dar cu arie mairestrânsă. Concluzia autorului este căVierling-urile sunt destul de rare și sevăd astăzi mai mult în vitrinele colecțio-narilor decât în terenurile de vânătoare.

După lungi căutări, am găsit unVierling nou față de anul cărții lui IonȘmatoc, descris în ediția română a re-vistei Deutsches Waffen Journal nr. 2/2004, pag.36-41, sub titlul Luxus Combi.În sumarul revistei, lângă fotografianoului Vierling (Fig.1), citim: „ArmeleVierling sunt arme speciale și rare, fa-bricate exclusiv la comanda clienților”.Din această cauză este surprinzător căfirma Heym a introdus din nou în pro-gramul său de producție arma Vierling37 V. Închizătorul este identic cu cel aldrilling-ului Heym 37 fabricat în anul1977, cu pană dublă de zăvorâre șibolț transversal Greener, foarte robustși fiabil.

În Waffen Lexikon ed.11-1998 de Lam-pel-Mahrholdt la pag. 167-168, se men-ționează că firma Heym a fost fondată înanul 1865 la Suhl și mutată în 1945 laMuennerstadt, în landul vestic Turingia.

Revenind la modelul Vierling 37 Vremarcăm modul de ochire mecanicăcu înălțător reglabil, două trăgace cuschneller, au mecanismele țevilor lise înplatinile laterale (Fig.2), siguranța careblochează doar trăgacele, precum și celepatru țevi (Fig.3). Închiderea se face cudouă cârlige pe montura țevii și bolțGreener median. Lungimea țevilor estede 58 cm, lungimea totală de 102 cm,iar greutatea 4.300 g fără lunetă. Olunetă Schmidt und Bender 1,5-6x42,se poate monta cu sistemul de prindereRapid, cu pârghie (Fig. 4 ).

Regretăm că nu putem reproduceși frumoasele gravuri de AndreasScholtz: cap de bivol și de rinocer, ele-fant, leu cu pradă, mistreț, leopard însalt și antilopă Kudu.


O armă rară de vânătoare,Vierling Heym 37 VMATEI TĂLPEANU

Arme mixteARME

Vierling Heym 37 V, văzut de sus din stânga, cu țevile basculate

Cele 4 țevi ale Vierling-ului Heym 37 V,văzute din față

Inelul de montare a lunetei estegravat cu aur

2

3 4Platinile laterale, demontabile, conțin mecanismele țevilor lise

1

În anul 2002 Ion Șmatoc a publicat lucrarea Carabine și cartușe de vânătoare unde, la pag. 53, scrie despre armele Vierling, fabricate de firme renumite cum sunt: Krieghoff,Merkel, Sodia, Blaser, Antonio Zoli, Sauer und Sohn sau Heym, din Europa.

IULIE 2019 | 21

A m avut ocazia să observăm nu osingură dată, că un câine, ani-mat de pasiunea vânătorii, este,

dacă îl lăsăm, în stare să alerge pe terenpână la epuizare. Acesta nu este însă celmai înțelept lucru pe care să îl permitem.În plus, la fel ca și noi, și câinii au diferitecapacități cardiovasculare, respiratorii,diferite rezistențe la efort fizic și așa maideparte, iar a lăsa partenerul patrupedsă-ți epuizeze toate resursele fizice, fie laantrenament fie într-o partidă de vână-toare, ne va duce cu siguranță, mai de-vreme sau mai târziu, direct spredispensarul veterinar, lucru pe care cu si-

guranță, nici unul dintre noi nu îl dorește. Câinii mai tineri și cei mai în vârstă

nu au aceeași rezistență ca un câinematur, aflat în putere fizică deplină șila nivelul maxim de antrenament iar,pentru a menține câinele de vânătoareîn formă desăvârșită, acesta are nevoie,obligatoriu, și de odihnă și timp de re-facere fizică. Diferitele rase de câini devânătoare au, firesc, diferite capacitățifizice și de rezistență.

Pointerii sunt fizic conformați pen-tru deplasare rapidă, mai ușori și maiagili, evident mai bine pregătiți pentrua alerga în orele cât durează antrena-

mentul sau partida de vânătoare, spredeosebire de mai lenții și relativ mai„greoii” retrieveri. Dar și așa, după o zicu vânătoare, chiar în condiții devreme termic moderată, câinele vaavea nevoie de cel puțin o zi, uneorichiar de două, pentru a se reface.

Retrieverii sunt însă mult mai bineconformați fizic pentru a înnota, ade-sea chiar și în ape reci ca gheața, pen-tru a ne aduce la mal roadele zilei devânătoare. În schimb vara, dacă trebuiesă alerge mai mult, epuizează mai re-pede rezervele de energie decât poin-terii. La extrema opusă, iarna, cândtemperaturile scad drastic, organismularde rapid caloriile prețioase, pentru amenține temperatura corpului con-stantă, și astfel energia scade mult mairapid decât în condiții de vreme mode-rată din punct de vedere termic. Esteclar că și ei au nevoie de timp deodihnă, plus hrană de bună calitatepentru a se reface.

Dacă observăm la cățel semne deoboseală, moleșală, lipsă de energie,după o zi de vânătoare sau după un an-trenament mai intens, este evident căare nevoie, pe lângă o foarte bună hi-dratare și hrănire, și de mai multăodihnă. Cu cât condițiile de vreme alezilei de vânătoare au fost mai aspre, fiecăldură sau frig excesiv, cu atât timpulnecesar de odihnă crește. Dacă l-amlăsa, probabil ar continua să alergepână la epuizare, mânat de pasiuneamoștenită. În plus, să nu uităm, timpulde odihnă și refacere crește, de aseme-nea, odată cu vârsta și trebuie să i-lacordăm fără ezitare. De acest aspectNOI suntem responsabili. Este partene-rul nostru de vânătoare și, firește, tre-buie să-i purtăm toată grija!

Odihna și refacerea fizicămerită toată atențiaText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

Antrenamentul fizic, exersarea și repetarea comenzilor,au rolul lor important în menținerea tonusului câinelui de vânătoare și pe timpul verii, în perioada dinainteadeschiderii sezonului de vânătoare. Alături de acestea,odihna și refacerea fizică sunt două elemente importantede care trebuie ținută seama, atât în afara, cât mai ales în perioada sezonului de vânătoare. După un efort fizicsusținut, fie la antrenament fie la vânătoare, câinele arenevoie de odihnă și de o perioadă de refacere.

CHINOLOGIE

Dacă observăm lacățel semne de

oboseală, moleșală, lipsă deenergie, după o zi devânătoare sau după unantrenament mai intens,este evident că are nevoie,pe lângă o foarte bunăhidratare și hrănire, și demai multă odihnă”.

I nsectele adulte, cunoscute și subdenumirea de strechii, sunt ase-mănătoare unor muște mai su-

ple, de 10-12 mm lungime, cuun colorit viu, compus dinbenzi alternative abdomi-nale, colorate în cenușiuspre negru și galben în-chis, punctate cu perișoridiscreți.

În lunile de vară(mai-iunie), insectelezboară cu un bâzâit neli-niștitor în jurul animalelorgazdă și, deși acestea încearcăsă se apere prin mișcări bruște șiretragere în desișuri umbroase, strechiilereușesc să-și depună ouăle (400-800 ouăfoarte mici) pe firele de păr din zonadorso-lombară sau pe picioarele sau părțilelaterale ale corpului acestora. După 5-6zile, din ou apar larvele, care migrează șise localizează în țesutul conjunctiv sub-cutanat din zonele toracică superioară și

dorso-lombară. Larvele se dezvoltă sub-cutanat, în timp, și sunt reliefate prin no-

duli vizibili, care în lunile februarie-martie, când ajung de dimen-

siunea unei nuci, sunt perfo-rați. Aceste larve au corpulinelar, prevăzut cu benzide spini mici, și au formaunui sâmbure de cornsau de ghindă, cu di-mensiuni cuprinse între10 și 20 mm. Prin orifi-

ciile perforate ale nodulilorcu larve vii se scurge un li-

chid purulent, vizibil în părulaglutinat, iar în aprilie-mai larvele

ies afară, cad la sol și se transformă înnimfe, apoi în insecte adulte și ciclulvieții acestora se reia.

DiagnosticareLa vânatul din libertate, începând

de prin ianuarie, se pot observa, prin bi-noclu, perii zbârliți insular în regiunea

toraco-lombară, apoi, ceva mai târziu,aglutinarea acestora în jurul orificiilornodulilor. În general animalele parazitatesunt mai slabe și se deplasează maigreu, ceea ce constituie motiv de extra-gere prin selecție și, implicit, de combaterea bolii.

La jupuirea exemplarelor parazitatecu Hypoderma sp. se pot constata o mul-titudine de noduli sub piele, mici înluna decembrie, dar foarte dezvoltațiînainte de 15 februarie. De aceea suntdezagreabili în această perioadă și seconsideră că depreciază mușchii dorsalisubiacenți. Carnea, inclusiv mușchii dor-sali ai vânatului, sunt însă comestibili,cu toate că cicatricele lăsate de larve pepielea și mușchii dorsali, determină mulțivânători să renunțe la consumul acesteia.De reținut și faptul că, după eventualaargăsire a blănii, orificiile făcute delarvele de Hypoderma sp. sunt evidenteși asemănătoare perforărilor produse dealice, de care se diferențiază prin locali-zarea de o parte și de alta a șirei spinării,zonă în care nu se poate trage decât în-tâmplător de braconieri (în condițiile încare vânătorii nu trag într-un astfel devânat decât cu proiectil unic).

Măsuri preventive și de combatere

Deși sunt puțin eficiente, măsurileclasice de prevenire a parazitării vânatuluise impun a fi reamintite.

În primul rând, ocrotirea păsărilorinsectivore și a mamiferelor consumatoarede larve căzute la sol, printre care mis-trețul și viezurele. De asemenea, se rea-mintește modalitatea de tratament cuneguvon, experimentată în trecut, darfără rezultate concludente, prin îmbibareaunor bare buretoase mobile cu neguvonși amplasarea acestora la o înălțime co-respunzătoare, în jurul hrănitorilor frec-ventate de cervide, în perioada 15 fe-bruarie și 1 aprilie, în reprize de câte 7 zile, cu pauză între ele.

În ultimii ani au fost concepute îm-bunătățiri ale acestor metode prin atra-gerea faunei receptive cu atractanți spe-cifici în asociere cu chemosterilizanți.

De ultimă oră, au fost conceputemetode biologice de combatere a para-zitului incomparabil mai eficiente, înprincipal prin lansarea de insecte sterilesau purtătoare de gene letale.

Extragerea selectivă a femelelor decervide evident parazitate, de la sfârșitde decembrie până în 15 februarie, ră-mâne totuși, deocamdată, metoda ceamai eficientă și la îndemâna vânătorilor,pentru combaterea bolii, aproape eradi-cată la animalele domestice.

Este o boală parazitară a țesutului subcutanat, cunoscută sub denumirea populară de „coșurile spatelui”, produsă delarvele Hypoderma sp., care se întâlnește încă frecvent lacăprior, dar și la alte specii rumegătoare sălbatice (cerbcomun, cerb lopătar, capră neagră și muflon) și rumegătoaredomestice (cel mai frecvent la bovine). La speciile sălbatice,boala este produsă cel mai frecvent de Hypoderma diana, iar la cerb, adeseori, și de Hypoderma actaeon.


FAUN~ Bolile animalelor

Foto

: Wild

Med

ia/

SH

UTT

ER

STO

CK

HipodermozaDOCTOR VET

Î n prezent sunt cunoscute circa 30de specii de tei, arborii crescâdpână la înălțimea de 20-30 de

metri și atingând vârste considerabilridicate comparativ cu alți arbori ase-mănărori ca talie și mediu de viață. Înacest sens sunt cunoscute exemplarede tei cu vârsta estimată la 1000 deani, precum cel din Neuenstadt am Ko-cher, în provincia Baden-Württemberg,Germania, sau în vârstă de circa 700de ani precum teiul din Najevnik, con-siderat cel mai gros arbore din Slovenia.La noi în țară, la Iași, în parcul Copou,Teiul lui Eminescu este apreciat la vârstade aproximativ 500 de ani.

În mitologia Romei Antice teiul eraconsiderat arborle lui Venus și al Ju-nonei, zeițele iubirii și înțelepciunii,fiind folosit la împodobirea caselor ti-nerilor căsătoriți pentru stabilitate șiechilibru în viitor, iar la francezi, ocredință populară îndemna tinerii că-sătoriți, să treacă pe sub ramurile îm-preunate ale teilor înfloriți pentru trăi-nicia și binele căsniciei lor. La noi, în

Bucovina, mormintele vârstnicilor fa-miliei se împodobesc cu ramuri de teiînflorite pentru a aduce liniștea răpo-saților și pentru binele celor vii.

În scopuri terapeutice, de la tei sefolosesc atât florile cât și frunzele,scoarța și lemnul moale dintre scoarțăși măduvă. Principiile active ce se găsescîn acestea cuprind, între altele, flavonoizicu rol antioxidant, uleiuri volatile, vi-tamine și taninuri cu rol astringent.Substanțele mucilaginoase și uleiul vo-latil numit farnesol din bracteele/frun-zulițele florilor, contribuie la fluidizareasecrețiilor din căile respiratorii, dimi-nuează inflamațiile și intensifică trans-pirația, contribuind la scăderea febrei,ajutând în cazul răcelilor și afecțiunilorsistemului respirator în general. Infuziadin flori de tei are o acțiune calmantă,ușor sedativă, asupra sistemului nervos,ajutând și în cazul migrenlor și al du-rerilor de cap.

Alburnul, lemnul moale dintre scoar-ță și măduva arborelui, conține taninuricu proprietăți vasodilatatoare, putând

fi de ajutor în hipertensiunea arterialăși tulburările coronariene, are o acțiuneantispasmodică, ajutând în cazul du-rerilor de stomac și are de asemenea oacțiune coleretică și depurativă, ajutândîn afecțiunile biliare și renale, și con-tribuind la eliminarea toxinelor, dre-narea bilei și dizolvarea acidului uric.

Preparatele din tei sunt de regulăpulberea din planta uscată, infuzia fier-binte, decoctul, tinctura și apa de tei,precum și mierea produsă de albinedin flori de tei, recunoscută pentruproprietățile ei antiseptice și antiinfla-matorii. Preparatele cosmetice din tei,precum compresele cu infuzie din floride tei și decoctul folosit ca loțiune to-nică, ajută în păstrarea prospețimii șiintegrității pielii.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în scopuldiagnosticării sau tratării problemelorde sănătate sau pentru înlocuirea me-dicamentelor prescrise de persoanalulmedical autorizat. Înainte de a utilizaplantele medicinale în general, suborice formă, este recomandată vizitala medic iar administrarea preparatelordin tei să se facă numai la recomandareaacestuia. Opinia medicului este neapăratnecesară și se impune ca o măsură deprevedere, precauție și siguranță.

IULIE 2019 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

Teiul (Tilia Sp.) este un arbore care face parte din FamiliaMalvaceae, originar din zonele temperate ale emisfereinordice, fiind prezent atât în Europa cât și în Asia și parteaestică a continetului nord-american, fiind răspândit în păduride amestec sau solitar, mai rar în arborete pure, începând dinzona de câmpie și până în zona deluroasă și premontană.

Flori de teiFoto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

TeiulDOCTOR PLANT


V remea era minunată pentru ceaveam noi în plan, așa că pu-team să ne mișcăm în voie, ne-

fiind obligați ca să ne războim cu noroiul,în fața căruia nu prea aveam multeșanse de câștig. Vreo trei dintre noi serăsfirau pe un teren, iar ceilalți doi rea-lizau un fel de „ținere”, ceea ce era maibine decât nimic. Cum nu prea aveammulte șanse, mai mult ne uitam pe sus,în speranța că ne vor „filma” din aerceva gâște sau rațe. Dar eram bine dis-puși, știind că aveam câteva lișițe lacuptorul din cabană și câteva sticle cubere rece, care numai de noi aveau ne-voie.

După ce am bântuit pe unde amcrezut noi că era bine să trecem, adicăprintre bazinele de orezărie pline doarcu stuf și apă, unde poposeau constantrațe, lișițe și gâște, iar vulpile nu prealipseau, ne-am oprit pe digul cel marecare desparte pădurea de câmp, să nemai tragem sufletele și, totodată, sămai facem un plan, să nu mergem chiaraiurea.

La un moment dat, pe când stăteamcu fața în adierea ușoară și plăcută avântului, am fost surprins de aparițiaunei vulpi, care mergea nepăsătoarepe marginea unuia dintre bazine, lacirca 50-60 de metri de noi. Inițial amavut intenția să cobor de pe dig și să-itai calea, însă unul din camarazii meim-a oprit:

- Las-o baltă, ce naiba, doar nu eștiogar! Doar n-ai vrea să o ajungi dinurmă!

- Nu, însă bazinele alea două suntsecate, așa că aș putea măcar să mă maiapropii de ea.

- Ce să te mai apropii? m-a contratamicul meu. Trage de-aici, că arma ta,cu țevile alea lungi, precis o va da cu pi-cioarele-n sus!

Cum n-aveam de gând să-l mai con-trazic, am introdus un cartuș cu alice de4 mm și, cu o corecție potrivită, i-ampus focul astfel ca să-i prindă în principalcapul și gâtul. Am fost foarte satisfăcutcând am văzut cum a marcat focul,sărind ca arsă-n sus, când au ajuns-oalicele, după care s-a prăbușit în bazinulsecat pe marginea căruia mergea.

- Ai văzut? m-a privit zâmbindu-miamicul meu. Nu se cade ca să nu ai în-credere în arma ta, ori n-am dreptate?

- Da, mă… ai avut dreptate, i-ammulțumit eu, făcându-i cu ochiul. Ca în-totdeauna, de fapt!

- Bine, bine, lasă poveștile și du-te s-o iei, după care s-o punem pe gard șisă facem o poză cu ea, ca dovadă că n-am venit degeaba până aici.

- Dar, fii atent, intervine și celălaltcamarad, să facem poze numai după cese ușchesc puricii.

În timp ce ei mă tot înțepau, eu ampornit pe dig să recuperez vulpea și,când am ajuns la bazinul pe marginea

căruia o împușcasem, n-am mai găsitnicio vulpe, nici măcar o picătură desânge sau vreun fir de păr. Am cercetatcu cea mai mare atenție întreaga zonă,însă nici urmă de vulpe, așa că m-amcocoțat pe digul unde se afla codana șile-am făcut semn amicilor.

- Hai mă, ce faci ? Nu vii cu „puri-coasa” încoace?

- Băi, nu-i aici, nu-i nici urmă de ea!le-am strigat eu intrigat.

- Hai mă, că nu se poate! Caută maibine, vezi că trebuie să fie niscai urmede sânge pentru că n-a sărit în sus, așa,degeaba!

- Auzi, n-ați vrea mai bine să venițiși voi aici, să-mi arătați cum s-o caut,deoarece constat că eu nu mă preapricep.

În acel moment, amicii mei aflați pedig au sărit ca arși, gesticulând spre unloc aflat ceva mai departe de mine:

- Uite-o bă! Uite vulpea acolo, mamăce viteză are! comentau ei, arătându-mi undeva, dincolo de bazinul pe mar-ginea căruia mă aflam. Uitându-mă șieu în direcția indicată, am reușit să odescopăr pentru câteva clipe pe codanape care o crezusem împușcată, și carefugea de parcă mâncase jar. Evident,nu avea nimic!

Seara, stând la o bere rece și mângâ-iați de adierea ceva mai tare a vântului,care era suficientă pentru împrăștiereațânțarilor, am făcut un inventar al zileiși, bineînțeles, nu am uitat fițele pe careni le-a tras codana.

- Băi, ce hoață este! Doar ați văzut șivoi cum a marcat lovitura focului cândau împresurat-o alicele și ați văzut-ocum a sărit ca arsă și apoi s-a rostogolitde pe marginea bazinului…

- Pentru ca, apoi, am continuat șieu, să o vedem alergând vioaie tocmaipe marginea celui de al doilea bazin, deparcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

- Hm, iar voi îi tot dați înainte căanimalele-s proaste și numai noi, ăștia,suntem deștepții lumii.

- Așa e, mă să știi că ai dreptate. Artrebui să înțelegem că jivina a făcut totcircul ăsta numai ca să ne păcăleascăși, astfel, să ne facă să nu mai tragemîn ea!

- Corect! le-am dat și eu dreptate, șiparcă nici nu-mi mai părea rău că n-amreușit să o dobor. Era păcat să moară ovulpe așa de deșteaptă și, mai ales… obună artistă!

Lecție de autoapărareȚIȚI

Foto

: Alle

xxan

dar /

SH

UTT

ER

STO

CK

POVESTIRI

Mă aflam pe terenul de la Vlădeni, Ialomița, unde neduceam cât mai des, atât pentru a mai stăvili braconajul,dar și pentru a mai împuțina, cât de cât, vulpile și șacaliicare reprezentau un pericol potențial.

IULIE 2019 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitori 30„Oglinda” apei 32

Pescuit la feeder 34Pescuit pe râu 36

Lacurile de munte 38

IULIE

A sosit și luna lui Cuptor, cu tem-peraturi tot mai ridicate. Activitateade hrănire a peștilor din iazuri și he-leștee se desfășoară mai mult noap-

tea și în primele ore ale dimineții, pescuitul practicat în aceste ape deveninddestul de dificil, cu rezultate imprevizibile. Șanse mai mari sunt în apele curgă-toare și în lacurile de acumulare, cu adâncime mare și curenți sau valuri, careoxigenează apa. Peștii sunt cantonați în zonele cu vegetație, submersă sau plu-titoare, cu structuri, cu izvoare, la umbra sălciilor sau a perdelelor de stuf. O îm-brăcăminte ușoară, de culoare deschisă, care să vă ferească de razeledogoritoare ale soarelui, obigatoriu o umbrelă mare și o cantitate suficientă delichide, pentru a evita o deshidratare neplăcută, vă vor ajuta, și în acestă pe-rioadă, să vă bucurați de ieșirile pe malurile apelor.

CE PESCUIM

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

V om prezenta, în continuare,câteva aspecte semnificativeasupra discuțiilor care au avut

ca subiect sublinierea recunoașteriiA.G.V.P.S. ca membru cu drepturi de-pline în C.I.P.S.

Principalele obiective ale delegațieiau fost:

• exercitarea, de A.G.V.P.S., ca mem-bră a C.I.P.S., a dreptului statutar departicipare activă la lucrările CongreselorC.I.P.S., precum și la Adunările Generaleale federațiilor F.I.P.S.-ed și F.I.P.S.-Mouche, cu toate drepturile la dezbaterile

și aprobările prin vot a obiectivelor cu-prinse în lucrările congreselor;

• consolidarea calității A.G.V.P.S.de membră cu drepturi depline în acti-vitatea de pescuit sportiv amator (com-petițional privat) în C.I.P.S., organismsportiv de drept privat amator;

• reprezentarea internațională a in-tereselor tuturor pescarilor de competițiedin România, membri ai tuturor aso-ciațiilor și cluburilor afiliate la A.G.V.P.S.din România.

Principalele probleme de interesdezbătute în Raportul Prezidiului

C.I.P.S., prezentat în Adunarea Gene-rală, au cuprins informații și aprecieriasupra acțiunilor și activităților CIPSși a federațiilor afiliate, din anul 2018,care, în sinteză, au vizat:

• analiza asupra Jucurilor Mondialedin Africa de Sud, la care au participat51 de țări cu 1.600 participanți, cu fe-licitări pentru toate Organismele na-ționale care au trimis echipe la con-curs;

• dezvoltarea continuă a CIPS prinaderarea ca membre a noi națiuni, faptce a condus în prezent la un număr de

AGVPS din România lalucrările celui de-al 40-leaCongres CIPS 2019 Almaty – KazahstanText și fotografie MUGUREL IONESCU

În baza acordului Consiliului A.G.V.P.S., domnul Teodor Bentu, vicepreședinte cuprobleme de pescuit și competiții, a participat la cel de-al 40-lea Congres al ConfederațieiInternaționale de Pescuit Sportiv (C.I.P.S.), care a avut loc la Almaty - Kazahstan, în perioada 2-4 mai 2019.


Pescuit recreativ și competiționalCOMPETI}II

149 de Organizații afiliate din 77 dețări de pe cinci continente, din care 48europene, câte 10 din America și Africa,șapte din Asia și două din Australia;

• informații asupra actvității CIPSși a federațiilor afiliate, respectiv anualau fost organizate 32 de CampionateMondiale din care 16 de către FIPS-ed, 12 de către FIPS-Mer și 4 de cătreFIPS-Muche;

• colaborarea CIPS cu diverse Or-ganizații internaționale, care continuăsă se dezvolte prin contacte la diversereuniuni internaționale; de asemeneaexistă propunerea pentru un parteneriatCIPS - CIC (Consiliul Internațional deVânătoare) pe probleme referitoare laConvenția Internațională a SpeciilorAmenințate precum și cu alte organismeinternaționale pentru protecția anima-lelor, în domeniul mediului și al pro-tecției animalelor.

Raportul menționează faptul că auexistat și „nori care au umbrit”, imagineafrumoasă a Campionatelor Mondiale CIPSîn anul 2018. Concret, se face referirela Campionatul Mondial de pescuit lacrap Serbia 2018, la care FRPS în daunaAGVPS a făcut presiuni pe lângă orga-nizatori să participe ilegal deoarece nuera membră CIPS. Raportul menționează„agresivitatea unei federații din România,neafiliată la CIPS, în numeroase rânduriși chiar de multe ori în mai multe congreseCIPS, care de fiecare dată vroia cu totprețul să participe la competiție”.

În continuare se menționează: „Înfinal, grație tenacității Federației Interna-ționale de Pescuit Sportiv în apă dulce și aCIPS, acest «intermezzo» nu a avut niciun efect să tulbure Campionatul Mondial”.

Raportul Tribunalului Antidrog al C.I.P.S. a evidențiat două cazuri derezultate pozitive la controalele antido-ping, unul fără aplicare de sancțiune șiunul cu sancțiunea de suspendare pe operioadă de 4 ani. S-a apreciat faptulcă, nici concurenții, nici organizațiilelor, nu au cunoștiință de reglementă-rile în domeniul controlului antido-ping, în legătură cu obligația de aefectua, a priori, declarații în legăturacu documentele oficiale cerute deWADA, despre asumarea de medica-mente prescrise de medic, însoțite decertificatul medical oficial.

În continuare au fost prezentate șivotate în Adunarea Generală:

• Raportul Verificatorilor de Cont;• Aprobarea bilanțului pe anul 2018

cu venituri 142.513,92 Euro, cheltuieli136.502,80 Euro și cu rezultat financiarfinal 6.011,12 Euro;

• Descărcarea de gestiune a Preșe-dintelui și a Trezorierului;

• Stabilirea cotizațiilor pentru anul2020 și aprobarea bugetului pentruanul 2019 care rămân neschimbate,respectiv cele din 2019;

• Decizia privind locul și data ur-

mătoarelor Congrese, 2020 și 2021 aavut la bază propunerile pentru 2021prezentate, Cracovia - Polonia, ComanoTerme - Italia, Medugorje - Bosnia Her-țegovina, Minsk - Belarus, Cairo - Egipt.Adunarea Generală a votat pentru anul2021 organizarea Congresului CIPS înorașul Comano Terme - Italia.

Trebuie precizat faptul că lucrărilecelui de-al 40-lea Congres al Confede-rației Internaționale de Pescuit Sportiv(C.I.P.S.), care a avut loc la Almaty,Kazahstan, în perioada 2-4 mai 2019,au confirmat încă odată în plus faptulcă AGVPS din România este membrăcu drepturi depline în mod neîntreruptdin anul 1957 și până în prezent, pe-rioadă în care a îndeplinit în totalitateși conformitate condițiile statutare aleCIPS, precum și dorințele, interesele șidrepturile legitime ale membrilor săiafiliați, pescarii sportivi amatori autenticidin România.

IULIE 2019 | 29

Pe data de 25 iunie 2019,Secretariatul F.I.P.S.-e.d. ne-a transmis, ca dealtfel și celorlalte organizațiinaționale afiliate, calendarulcompetițional 2020, actualizatși definitivat după cel de-al 40-lea Congres al ConfederațieiInternaționale de PescuitSportiv (C.I.P.S.), care a avutloc la Almaty – Kazahstan, înperioada 2-4 mai 2019.

Pentru informarea membrilor noștri pescariinteresați, redăm în continuare calendarulcompetițional 2020.

• Pescuit pe Gheață – Siauliai - lacul Rekyva, Lituania – 12-16 februarie;• Pescuit la Răpitori – Spinning DE PE MAL - Arcos de Vedevez – râul Vez,

Portugalia – 1-3 mai;• Pescuit Staționar CLUBURI – Novi Sad - canal DTD, Serbia – 22-28 iunie;• Pescuit Staționar EUROPEAN – Coruche - râul Sorraia, Portugalia – 20-26 iulie;• Pescuit Staționar VETERANI/MASTERS/PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

– Radece - râul Sava, Slovenia – 2-7 iunie; • Pescuit Staționar TINERET – U 15/U 20/U 25 – Solnok - Nagykunsagi (U 15/U

20) – Alcsi-Holt Tisza; 9U 25), Ungaria – 4-9 august;• Pescuit Staționar FEMEI – Olanda - 24-30 august – parcursul nu a fost confirmat;• Pescuit Staționar NAȚIUNI – Peschiera Garda - râul Mincio, Italia –

7-13 septembrie;• Pescuit la PĂSTRĂV cu momeli naturale NAȚIUNI/CLUBURI – Pont de Cheruy

- râul Bourbre, Franța – 19-21 iunie;• Pescuit la Răpitori – Spinning DIN BARCĂ – Varșovia - lacul Zegrzynski,

Polonia – 7-11 octombrie;• Pescuit la BLACK-BASS – Columbia - lacul Murray, SUA – 18-22 noiembrie;• Pescuit la CRAP – Oblas Prylbychi - lacul Trident, Ucraina – 23-26 septembrie;• Pescuit la Feeder INDIVIDUAL – Rieux - râul La Vilaine, Framța – 6-12 iulie;• Pescuit la Feeder CLUBURI – Plovdiv - canal Rowing, Bulgaria – 25-31 mai;• Congresul C.I.P.S. – Acapulco, Mexic – 14-17 mai; • Comitetul Director F.I.P.S.-e.d. – Roma, Italia – 13-14 noiembrie.

NOUT~}I DE LA FIPS-ed

Trebuie precizatfaptul că lucrările

celui de-al 40-lea Congres alConfederațieiInternaționale de PescuitSportiv (C.I.P.S.), care aavut loc la Almaty,Kazahstan, în perioada 2-4mai 2019, au confirmatîncă odată în plus faptul căAGVPS din România estemembră cu drepturidepline în mod neîntreruptdin anul 1957 și până înprezent (…)”.

D in ce îmi amintesc acum, dupăprimul an de pescuit pe Var-laam, doar primăvara și

toamna, realizasem multe capturi deștiuci de dimensiuni normale, între 50și 70 de centimetri, și doar una mare,scăpată. Așa că, după ce am tras linieși am făcut analiza primului an de pes-cuit acolo, mi-am dat seama că, dacăvreau să scot știucile mari ale lacului

la lumină, trebuie să abordez cu totuldiferit lacul.

Schimbări în abordare, de la echipament la prezentare

Am făcut mai multe schimbări în sis-tem, cu excepția lansetei, care este unadintre cele mai adaptabile pe care le-amfolosit vreodată, și perfect potrivită pes-cuitului cu aproape orice fel de năluci,

la știucă. Am schimbat firele, mulineteleși, nu în ultimul rând, am trecut la o altăclasă de năluci: swimbait-urile, între 15și 23 de centimetri, cele mai mici fiindsoft, din plastic moale, iar cele mari dinplastic dur, armate de obicei cu douăsau chiar trei ancore triple.

Înțelesesem că știucile mari de acolo,câte or fi fost (la vremea respectivă chiarnu văzusem decât parțial una, ce scă-pată de mine), erau foarte „educate” înprivința nălucilor și a prezentărilor. Așacă prima măsură a fost să abordez totulîn modul „invizibil”: am înlocuit firultextil Sunline FX1 de 30 lbs., cu fir fluo-rocarbon FC Sniper de 14 lbs. (0,31mm), tot de la Sunline, pentru prezen-tări cât mai discrete. De asemenea, amschimbat strunele folosite până atunci,din titan multifilar, cu un fir din super-fluorocarbon de 0,70 mm, special creatpentru a rezista la abraziune și la dințiiascuțiți ai peștilor marini.

De atunci și până în ziua de azi, deșiam prins 10 știuci de peste 90 de centi-metri în următorii doi ani de pescuit peVarlaam, nu am avut nici măcar o sin-gură tăietură a strunelor. Firul folositse numește V-Hard de la Sunline și estespecial creat pentru lidere și strune.

Am avut o singură tăietură, din fațastrunei de 35 de centimetri, în condi-țiile în care pescuiam cu un swimbaitsoft de 20 de centimetri! Posibil să fifost „matroana” știucilor din Varlaam,însă de atunci nu am mai avut aseme-nea experiențe.


În ultimii ani am pescuit pe Lacul Varlaam din mai multemotive: atmosfera de acolo este una foarte civilizată,oamenii (adică administratorii) sunt, puțin spus,extraordinari și, nu în ultimul rând, auzisem că în trecut seprinseseră știuci-record, inclusiv una de 12 sau 13kilograme. Nu m-am dus acolo special pentru asta, cipentru că, în peisajul halieutic din jurul capitalei, lacurilecu știucă sunt foarte reduse ca număr.

Nu evitați nălucile mari! (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

Pescuit la răpitoriTEHNIC~

IULIE 2019 | 31

O mulinetă de distanță pentruswimbait-urile soft

Când pescuiești de pe mal, cum estecazul la Varlaam, distanțele de lansaredevin un factor de maximă importanță,nu doar la fiecare partidă, ci lanseudupă lanseu. Aveam nevoie de o muli-netă care să-mi poată duce swimbait-urile soft, între 12,5 și 18 centimetri,cât mai departe, cu fir fluorocarbon,dar și cu un control optim al perucilor.În primul an folosisem Daiwa TatulaType-R 100HL, mulinete foarte bune,dar cumva limitate la capitolul „dis-tanțe extreme de lansare”, și aici mărefer la peste 30 de metri, cel mai ade-sea plus 40 de metri. Așa că mi-am luato Daiwa Z Black Limited, cu frână delanseu Magforce 3D. În următorii doiani, 8 din cele 10 știuci de peste 90 cmau fost prinse și ca urmare a faptuluică am putut lansa constant cu 5 pânăla 10 metri mai departe, cu Daiwa Z2020SHL. De atunci am pescuit și cualte mulinete, modele cu frână digitalăde la Shimano, de a căror performanțesuperioare m-am convins personal, înurma testelor făcute, cel puțin cu plajade năluci pe care le folosesc în pescui-tul, de zi cu zi, la știucă. Mai nou, An-tares DC este cea mai „lungă” mulinetăpentru swimbait-uri soft de 12,5 și 15cm, din perspectiva distanței de lan-sare, iar foarte recent, modelul Tranx201, cu frână centrifugală, este cel pu-țin egal cu DC-ul, pe care l-a și depășitîn testele de distanță.

Echipamentul pentruswimbait-uri mari și grele

Celălalt „combo”, destinat swimbait-urilor soft sau hard între 20 și 25 cm, șipână la 200 de grame greutate, a rămasneschimbat, în sensul că lanseta a fost,de la început, perfect potrivită acestornăluci (EDGE Swim Bait 807-1IM), iarmulineta, o Daiwa Lexa 300HL, m-a ser-vit impecabil în ultimii ani.

La început, nu eram mulțumit dedistanțele de lansare obținute cuJointed Claw Magnum de 23 cm și 107grame, însă, după teste suplimentare,

m-am convins că, însăși nălucile, de-veneau anti-aerodinamice la asemeneadimensiuni, reducând lanseurile, maiales împotriva vântului. Între timp, credcă s-au rodat și rulmenții mulinetei șisunt mai împăcat cu distanțele pe carele ating. Frâna magnetică este una sim-plă, Magforce, dar, la asemenea greu-tăți, nu ai nevoie de frâne superavan-sate.

Însă voi schimba și aici mulineta,urmând să trec pe o Shimano Tranx301, după ce, pentru combo-ul de swim-bait-uri extreme, de 300 de grame șipeste, mi-am comandat, acum vreo doiani, un Tranx 401 din Germania. Frâna

centrifugală oferă lanseuri mai bune cuastfel de năluci.

De ce acord atâta importanțăechipamentului

Care este ideea descrierii echipamen-telor folosite în căutarea știucilor record?Simplu de tot: consider că echipamentulare o contribuție covârșitoare în succesulacestui stil de pescuit, cu swimbait-uri,unde ai una sau poate, cel mult, două ata-curi de știucă mare la o partidă, deși pottrece și mai multe partide făcă nici măcarun „bite” de știucă de peste 90 cm. În ase-menea condiții, este important ca totul,dar absolut fiecare componentă a ansam-blului lansetă-mulinetă-fir-strună-nălucăsă funcționeze perfect. Din momentul ata-cului, ai o singură șansă, să înțepi bineacea presupusă știucă mare, care se duceîn decurs de una sau două secunde. Gân-diți-vă cât de important este echipamentulpentru pescarii cu swimbait-uri de pe LaculBiwa din Japonia, care pot petrece și câtedouă săptămâni adunate fără un atac debass. Dar și când se întâmplă, este unexemplar record.

– va urma –

Mai nou, Antares DCeste cea mai „lungă”

mulinetă pentru swimbait-uri soft de 12,5 și 15 cm, dinperspectiva distanței delansare, iar foarte recent,modelul Tranx 201, cu frânăcentrifugală, este cel puținegal cu DC-ul, pe care l-a șidepășit în testele de distanță.

A flând că în lacul din Parcul Ti-neretului au continuat repopu-lările, de această dată cu

crap-oglindă, nu am rezistat provocării.Nu mai prinsesem crap-oglidă de cevatimp, ultima dată avându-l în miciog pemalul unor bazine amenajate din nord-vestul țării. Este tot crap, dar cu altcomportament, mai agresiv și mai bătă-ios, dacă ști să-l ademenești.

Standul de pescuitPentru ca o partidă de pescuit să-ți

aducă satisfacțiile scontate, aceasta tre-buie pregătită cu atenție. Orice omisiune,neglijență sau delăsare, poate marca ne-gativ ieșirea planificată. Nu ține cu „lasămă, că merge și așa!”. Părerea mea!

Prima condiție este amenajarea stan-dului de pescuit. Dacă tot ce îți trebuieeste pus în ordine, sub control, la înde-

mână, poți manevra cu ușurință și co-moditate echipamentul, contribuind laplăcerea desfășurării activității. În plus,poți evita accidente neplăcute, care potapare în cursul unui drill solicitant, cudeplasări neregulate, impuse, de-a lun-gul standului.

Iată accesoriile necesare obligatorii,care vor mobila standul, în ordinea mon-tării lor:


Vara s-a instalat, agresiv, în toată Europa. Valuri de aer cald, tropical, alternând cufurtuni, căderi masive de grindină și vijelii nimicitoare, au afectat zone extinse, ajungândpână în Groenlanda și la calota glaciară a Polului Nord. Bineînțeles că aceste fenomene auafectat toate habitatele, incusv pe cel acvatic, modificând comportamentul ihtiofaunei.Dar, microbul e microb, iar pentru cei cuprinși de „febra pescuitului”, nu prea existăcondiții restrictive pentru a sta departe de oglida apei.

Pentru ca o partidă de pescuit să-ți aducă

satisfacțiile scontate,aceasta trebuie pregătităcu atenție.

„Oglinda” apeiText și fotografie MUGUREL IONESCU

TEHNIC~ Pescuit de sezon

• un scăunel pliant, destul de comodîncât să permită o poziționare conforta-bilă, dar și o intervenție rapidă la sesiza-rea atacului;

• o măsuță, tot pliantă, pe care vomașeza cutiuțele cu momelile folosite, bor-cănelele, flacoanele și mini-accesoriilenecesare (croșetă, cleștișor, pensă, de-gorjor, etc). Sub ea își vor găsi locul hu-sele pliate și diversele recipiente, plinesau goale. Tot ea va proteja și recipientulcu nadă, instalat în apropiere, acoperitcu prosopul folosit pentru curățareamâinilor;

• stativele pentru vergi, montatesolid, în poziții care să faciliteze mane-vrabilitatea;

• vergile de pescuit, alese conformstilului adoptat, care se vor monta și sevor așeza, pregătite, pe stative;

• minciogul desfăcut, pus, de aseme-nea, la îndemână;

• o găletușă cu apă, pentru spălareamâinilor după utilizarea nadei sau ma-nevrarea capturilor;

• eventual, o saltea de primire, dacăpreconizăm capturi de dimensiuni mediisau mari, pe care dorim să le eliberămnevătămate;

• un troller rezonabil, care să ne per-mită transportul echipamentului.

La pescuitAm ales, ca de obicei în ultima

vreme, vergile, monturile și accesorilepentru pescuit la feeder.

Am folosit montura clasică, cu năditorculisant de 50 g, coșuleț centrat pe tubanti-tangle, pe fir textil, legătura cu forfa-cul fiind protejată cu un opritor siliconic,și cârlig nr. 8, montat pe „fir de păr”.

Am utilizat ground-bait „Benzar Mix”Ponty Mezeș (crap miere), aditivat cuCSL (alcool de porumb), de la SenzorPlanet.

Nu am făcut economie de efort, al-ternând micro pop-up – urile, folosindDudi bait – pineapple (ananas) de 11mm și special fruits de 8 mm, cu 4CARP– cranberry (merișor de munte) de 10mm și garlic (usturoi) de 8 mm.

Oglidă, oglinjoară... Așezat la umbra sălciilor, sub adierea

unui vânticel timid, admiram rățușteleîncolonate, care înotau, urmând rața-mamă, ce deschidea coloana. Pe zonanădită se obsevau ochiuri concentrice di-fuze. Vârful vergii din stânga tremuraușor. O crenguță adusă de vânt se agă-țase de fir. Apoi se încovoaie semnifica-tiv. Înțep prompt și începe drillul. Dupăaproape două minute, oglinda apei sesparge în apropierea malului, lăsând lavedere „oglida” din adâncuri.

IULIE 2019 | 33

Crapul rămâne, conform tradiției, unul dintre cei maiapreciați pești în gastronomia românească. Nu mai este el cea fost odată, acum apelând la acvacultură, import sau, totmai rar, la mediul natural. Vom analiza dilema legată decalitățile crapului, „acvacultură vs. natural”, cu altă ocazie.La treabă!

Ingrediente: un „trunchi” dintr-un crap mare, de 4-5 kg la origine, 150 ml de uleide floarea-soarelui, 200 ml vin alb sec, 3 cartofi roșii, două linguri de pastă de tomate,sare, piper măcinat, ½ linguriță de cimbru, pătunjel și mărar verde.

Preparare: se tranșează peștele, separând porțiunea cu coste din zona mediană(cea cu „cotlete”), de zona compactă posterioară, pe care am denumit-o „trunchi”.Se crestează pe ambele părți, se pudrează cu sare și piper și se lasă ½ oră. Se pregătesccartofii, curățați și tăiați felii, și se rânduiesc în vasul de sticlă termorezistentă, pestratul de ulei, unde sunt pudrați cu sare, piper și cimbru. Se pune peștele și se bagăla cuptor până se rumenește pe o parte. Se scoate, se întoarce pe cealaltă parte și seacoperă cu sosul format din vin și pasta de tomate. Se reintroduce în cuptor până laprepararea completă.

Servire: se adaugă verdeața și se servește cald, felii generoase, alături de cartofiicopți, stropite abundent cu sos. Un pahar de vin alb sec, fetească regală, le va țineplăcută companie. Poftă bună!

Crapul comun este răspândit maimult în apele și bazinele Mării Meditera-ne, Mării Negre, Mării Caspice și MăriiAral. De la el au fost obținute mai multevarietăți domestice (crapul cu solzi, cra-pul-oglindă, crapul golaș etc.), care secresc, de regulă, în iazurile piscicole de car-picultură. Crapul-oglindă este o rasă decultură a crapului comun, cunoscut subnumele de rasa „Galițiană”. Se caracteri-zează prin lipsa solzilor de pe cea maimare parte a suprafeței corpului. Excepțiefac zonele de contur, uneori linia medianăși zona caudală, unde sunt dispuse rânduri

de solzi, rari și mari. Crapul-oglindă areculoare brun-gălbuie, cu nuanțe deter-minate de mediul în care trăiește. Exem-plarele înaintate în vârstă ajung la greutățiimpresionante. În țara noastră, acest crapmai este cunoscut și sub denumirea de„crap de Salonta”. Modul de hrănire șicomportamentul său sunt similare cucele ale crapului comun.

CRAPUL-OGLIND~

„TRUNCHI” DE CRAP LA CUPTORMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

S căpat de culoarul dintre dealurileînalte, Trotușul aducea, amontede locul pe care îl alesesem, ape

învolburate și tulburi în Siretul relativmai așezat, modificând drastic calitateași limpezimea acestuia. Când am ajuns,la orele dimineții, pe digul de beton ceînaintează câteva zeci de metri în apă,pe malul drept tehnic, câțiva pescariocupaseră deja locurile mai bune, cu-noscute bineînțeles de localnici. Se po-ziționaseră sub vânt, așa că nu am preaavut de ales și m-am așezat cu vântul înfață, iar valurile băteau dinspre larg,udând permanent dalele de beton aledigului. Nu era tocmai confortabil darfaptul avea să se dovedească, până laurmă, cât se poate de benefic.

O montură universalăMai pescuisem aici și știam că lacul

avea crap, caras, plătică și somn, așa căam ales să folosesc o montură ce ar fiputut să aducă în cârlig oricare dintrespeciile menționate. Era vorba despremethod-feeder-ul în linie, cu momitor

deschis și forfac scurt, pe care îl experi-mentasem deja de ceva vreme.

Înainte de montarea suporților și alansetelor, am preparat nada, pentrua-i da ceva timp să se „așeze” iar apa șiaditivul să pătrundă bine în masa in-gredientelor. Pregătisem un amestecpentru plătică și caras, cu ceva aditivcu miere, iar pentru momeală aveampentru început viermuși albi și roșiipe cârlige nr. 8. Forfacul scurt, denumai 12 cm, din fir textil, era legatdirect la conectorul cu vârtej, atașatcoșulețului method feeder de 20 de gra-me, o greutate suficientă pentru a în-vinge forța vântului la lansare dar șipentru a poziționa bine năditoarele pesubstrat. Pentru cazul că peștii ar fifăcut mofturi, aveam pregătită și o va-riantă de rezervă, pe care nu o mai fo-losisem încă pe lacul acesta.

Valuri înșelătoareLansam la 30-40 de metri distanță

de dig și poziționasem monturile lanumai 20-25 de metri una de alta, iar

valurile, cel puțin până m-am obișnuitcu efectul lor asupra vârfurilor lanse-telor, mi-au dat emoții în câteva rânduri.Fără însă ca vreun „argint” să popo-sească în cârlig, doar câteva trăsăturitimide, cine știe, poate doar așa, de„inspecție”, a momelii...

De fapt nici vecinii mei, la care bi-neînțeles că mai trăgeam din când încând cu coada ochiului, nu păreau săaibă cine știe ce activitate. Unul singur,din stânga mea reușise două capturi,ambele plătici pe la vre-o jumătate dekilogram. Dar, din cauza dalelor debeton, nu puteam vedea ce montură șice nadă/momeală folosea. Am alimentatnăditoarele de câteva ori, încercând sămă obișnuiesc cu efectul valurilor. Înrest, doar liniște și pace!

Timpul trecea și soarele trecuse deculmea înaltului. Ceva însă se schimba,încet, dar sigur, în atmosferă. Vântul,care până atunci nu ne slăbise, s-a liniștittreptat, pentru ca numai într-o jumătatede oră valurile să dispară complet iarapa lacului să se liniștească, devenind o

Cuptorul cu plăticiText și fotografie MAC


Pescuit la feederTEHNIC~

Vremea schimbătoare a lui Cuptor a adus un amestec de căldură, adesea insuportabilă, cufenomene meteo extreme, vijelii și ploi abundente. Perioadele cu precipitații au alternat însă șicu zile senine, cu cer albastru și soare strălucitor, scurte pauze cu vreme bună, în care am pornitîn căutarea câtorva „arginți” pe lacul de la Călimănești, pe cursul Siretului, aval de Sascut.

uriașă oglindă în care cerul se reflectaperfect. Era semn că ceva trebuia schim-bat și pe năditoare...

O schimbare cu dichis Observasem deja că viermușii nu

aveau căutare, așa că am ales altcevapentru montura tradițională a methodfeeder-elor. Pe același cârlig nr. 8, darlegat cu fir de păr, am montat o boabăde porumb dulce și un pop-up galben-portocaliu, cu aromă de vanilie. Era mo-delul cu eliberare graduală a aromei șicare formează, în timp, un norișor coloratîn apă. Gândul mă ducea la un ciortan,poate chiar la unul ceva mai dolofan.

Am lansat ambele feedere și am aș-teptat cu răbdare, deși nu aveam preamari speranțe. Faptele însă aveau sămă cotrazică. După nici un sfert de orăa venit și prima trăsătură. Am înțepatferm și aveam primul pește în cârlig.Nu puteam însă distinge ce era. Veneadestul de ușor dar părea să fie măricel.Și, după un drill lejer, nu mică mi-afost mirarea să descopăr la capătul fi-rului o captură demnă de toată atenția.Sclipea în soare și parcă nu înțelegeanici ea ce se întâmplase. La vremea luiCuptor, la pop-up, prinsesem o plăticăde toată frumusețea…!

IULIE 2019 | 35

D eoarece clenii nu ajung la di-mensiuni și greutăți foartemari, în pescuitul la spinning

al acestora utilizez voblerele topwaterde dimensiuni mici și, uneori, medii.Am încercat cu toate tipurile de vobleredin această categorie, adică popper-e,propbaits-uri și walking baits-uri. Înfuncție de tipul de voblere topwater pecare le-am folosit, am avut rezultate di-ferite la prinderea clenilor.

Am utilizat popper-ele cu lungimicuprinse între 4 și 6,6 cm, atât pe celecu format „peștișor”, cât și pe cele cuformat de cicadă. Am pescuit în zonelerâurilor unde apele au fost aproape sta-tice sau cu un curent lent, cel mult mo-derat. Numai în aceste zone alerâurilor am reușit să obțin, la acțio-nare, prin pompajul executat din vârfullansetei, zgomotul specific pe care îlproduc popper-ele cu format „peștișor”

și gura concavă. La acționarea acestornăluci, în afara acestor pompaje și pe-rioadelor scurte de pauză, executam și„zgârieri” ale apei. Executam aceste„zgârieri” trăgând năluca prin apă, miș-când energic vârful lansetei înspre înapoi, pe anumite distanțe. Pentrupopper-ele cu format de cicadă și careau barbete concave supradimensio-nate, am executat o recuperare, în ge-neral, liniară, cu viteză medie. Acest tipde voblere, în timpul recuperării, evo-luează cu oscilații stânga-dreapta pesuprafața apei. În timpul acestor osci-lații se produce și o frământare a apei,ce dă naștere la o mulțime de bule deaer ce trezesc interesul peștilor.

Numai în zonele râurilor undeapele au fost aproape statice am reușitsă utilizez voblerele tip propbaits, deoa -rece acolo unde apele aveau chiar și uncurent mai mic, răsuceau năluca, iaraceasta nu mai evolua corect. De obi-cei, am recuperat propbaits-urile liniar,cu viteze mici, medii și, mult mai rar,rapide. La recuperare, elicea ce se aflăîn coada nălucii se rotește și produceagitație pe suprafața apei.

Pe râuri, la cleni, cu năluci topwaterText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

Varietatea aproape nelimitată a momelilor naturale, cât și acelor artificiale, face din clean peștele cu „meniul” cel maidiversificat din apele curgătoare de la noi. De aceea, pentruperioadele când apele râurilor încep să se încălzească șipână în prima jumătate a anotimpului de toamnă, folosesc,de multe ori, în pescuitul la spinning, pentru prindereaclenilor, și voblerele topwater. Am pescuit atât pe un râumare, cum este Jiul, cât și pe râuri mici.

În pescuitul clenilor la spinning amfolosit voblere tip walking baits cu for-mat slim, cu lungimi de 4,3 și 5,5 cm.Acolo unde apele râurilor au fost liniș-tite, nu am avut probleme deosebite îna imprima nălucii mișcarea în zig-zagpe suprafața apei. Unde apele au avutcurenți de curgere medii sau medii-ra-pizi, am mărit viteza de recuperare și,de asemenea, cadența la pompajele dinvârful lansetei, care produc mișcareade zig-zag. În curenții apei, mișcările înzig-zag nu sunt atât de ample ca în zo-

nele unde apele râurilor sunt liniștite. Strict din experiențele mele, rezul-

tatele în pescuitul la spinning al cleni-lor cu voblerele de tip propbaits au fost,în general, slabe, la popper-e, satisfăcă-toare, iar la walkingbaits-uri, satisfăcă-toare și bune. Aceste rezultate au fost,de cele mai multe ori, cam aceleași șipe râurile mici, ca și pe un râu mare,Jiul. Cu toate că pe Jiu întinderea deapă este mare, clenii au fost aproape lafel de prudenți în a ataca aceste tipuride năluci, ca și pe râurile mici, cu în-

tinderi de ape cu mult mai restrânse.Nu de puține ori, spre dezamăgireamea, observam clenii prin apa limpede,cum înotau în spatele voblerelor topwater, le urmăreau evoluția, fără ase speria, dar nu le atacau.

Totuși, când am plecat la partide depescuit la spinning în căutarea clenilor,am avut în trusa cu năluci și vobleretopwater. Am procedat astfel deoareceau fost cazuri în care, aceste tipuri denăluci, au fost singurele care au dat re-zultate.

IULIE 2019 | 37

Cu toate că pe Jiuîntinderea de apă este

mare, clenii au fost aproapela fel de prudenți în a atacaaceste tipuri de năluci, ca șipe râurile mici, cu întinderide ape cu mult mairestrânse.

N ici lacurile de munte nu scapăde turbiditatea apelor aduse depe versanți, dar reușesc, ca

printr-o minune parcă, să-și păstrezezone limpezi unde putem căuta păstrăvii,unii din ei retrași spre aval din cauza fluc-tuațiilor de debit ale râurilor de munte șial schimbărilor bruște și repetate ale con-dițiilor mediului acvatic din amonte.

Deși este cald, prea cald uneori,pasionații pescuitului la păstrăv por-nesc pe cărările apelor de munte, încăutarea păstrăvilor, este drept, tot maigreu de găsit în ultimul timp. O va-riantă posibilă o oferă lacurile demunte în care pescuitul păstrăvuluieste permis. Dacă pescuitul pe râuri demunte solicită fizic substanțial mai

mult pescarii, malul lacurilor și/saupescuitul din barcă oferă un confort,să-l numim sporit, dacă putem să spu-nem astfel.

Dacă destinația aleasă va fi un lacde munte, să ne oprim atenția asupracâtorva elemente ce ne pot ajuta. Încăl-zirea apei peste o anumită limită duce,după cum știm, la încetinirea activitățiipeștilor iar păstrăvii nu fac excepție.Cum este firesc, apa de la suprafață seîncălzește cel mai repede iar tempera-tura scade treptat pe măsură ce cobo-râm pe adâncime. Există însă unfeno men deosebit care are loc în masaapei. Astfel, vara, se produce o stratifi-care pe verticală a masei de apă, custratul mai cald spre suprafață, urmatapoi de așa numita termoclină , un stratde apă cu temperatură relativ con-stantă, sub care se stabileștește stratulsensibil mai rece al apei, aflat maiaproape de fundul lacului.

Temperatura apei termoclinei, mairece decât cea dinspre suprafață și maicaldă decăt cea dinspre adânc, oferăcondiții bune de oxigenare a apei și unconfort termic sporit peștilor, mai alespe timpul verilor foarte călduroase. Cuajutorul sonarelor performante putemdistinge această stratificare și ne putemorienta vis-à-vis de adâncimea la carevom pescui. Dimineața și spre lăsareaserii, când este mai răcoare, vom pes-cui spre suprafață, unde peștii cautăhrana iar în intervalul rămas vomcăuta păstrăvii în zona termoclinei,unde peștii găsesc o mai bună oxige-nare a apei și confortul termic oferit deaceasta. Dacă nu dispunem de sonar,va trebui să explorăm diferite adâncimiale apei, testând practic cu nălucile co-loana de apă, pe verticală. Apariția ata-curilor va semnala adâncimea la caretrebuie să insistăm, semn că peștii suntpoziționați la acel nivel.

Referitor la echipamentul pe care îlvom folosi, putem încerca fie la spinning, cu năluci rotative, oscilante,voblere suspendate sau scufundătoare,fie la fly, cu muște artificiale, și, de cenu, putem oferi o șansă streamere-lor,bine garnisite și în culori vii ce potstârni atenția peștilor, mai ales dacăapele nu sunt tocmai limpezi. Cinepoate să știe, inspirația de moment s-ar putea să facă alegerea norocoasă,ce va aduce captura partidei.

Fir întins!


Vara este la putere iar sezonul de pescuit estival este înplină desfășurare. Zi de zi temperaturile cu plus depășeșcrecordurile anterioare iar apele s-au încălzit deja din cauzaarșiței de cuptor pe care o resimțim chiar și în zonelemontane. Precipitațiile abundente, care apar și dispar fărăa urma vre-o regulă anume, tulbură adesea apele dar,acolo unde pădurea a supraviețuit tăierilor fără noimă,undele își recapătă relativ repede cristalinul obișnuit alacestei perioade din an.

Combinată la păstrăvText și fotografie ALEX CODRESCU

Lacurile de munteDE SEZON

IULIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

Bulă și prietenul lui, Țiți, stau la obere pe terasa unui restaurant. La unmoment dat, Bulă clatină din cap, dez-nădăjduit:

- Crede-mă că am încercat toatemetodele s-o dau pe brazdă, dar cutoate am eșuat lamentabil. Tipa esteexact ca o grenadă, dacă-i scot inelul,dispare imediat cu casă cu tot!

*După ce a încheiat disputa cu Bu-

lina, Bulă a apucat-o strâns de mânadreaptă, continuându-și împreună dru-mul tăcuți. După ce s-a tot străduit să-

și elibereze mâna, ea îl apostrofeazăbosumflată:

- Până să ne căsătorim, mă țineainumai de mâna stângă, iar acum măapuci numai de cea dreaptă!

- Hm, normal. Așa am învățat lacursul de autoapărare!

*Familia Bulă răzbate destul de difi-

cil prin aglomerația din Mall, iar Bulachese tot smucește din mâna maică-sii în-cercând să ajungă cu orice preț la raioa-nele cu jucării. La un moment dat, celmic dispare. Femeia începe să-l strigedisperată, iar Bulă se tot ridică pe vâr-furile pantofilor, încercând ca să pri-vească peste capetele oamenilor. Pânăla urmă, un tip îl aduce pe flăcău, tră-gându-l de mână mai mult târâș:

- Ăsta-i copilu’?- Of, el este, respiră Bulina ușurată.- Hm, altă dată să te ții de fusta

mamă-tii! Ai priceput?- Am vrut ca să mă țin, dar... n-am ajuns!

*Aflată la Balul Vânătorilor, familia

Bulă se tot sucește prin fața bufetului

suedez. La un moment dat, destul de iri-tat, Bulă o trage de mână pe nevastă-sa:

- Hai să plecăm de la pârliții ăștia,că mă enervează!

- Dar ce-ai, ți-e rău?- Dacă pun gura pe ceva d-aici, mor

pe loc! Tu nu vezi? Vinul e vechi, icrelesunt negre, brânza e mucegăită, paha-rele sunt cât degetarul…

*Bulă, sosit de la vânătoare obosit,

stă răsturnat într-un fotoliu și soarbetacticos dintr-o sondă cu whisky, pu-făind din țigară. La un moment dat îl în-văluie un miros puternic de ars, așa căstrigă spre soția lui, aflată la bucătărie:

- Iubito, ce faci acolo? Gătești oricalci?!

*Văzând de departe mașina lui Bulă,

care se apropia cam în zig-zag, un poli-țist îl oprește și îl chestionează răstit:

- Ce-ați băut?!- Hm, mormăie Bulă, scrie acolo,

vreo zece beri, deoarece pariez că, precis,habar n-ai cum se scrie Jagermeister!

BULINEȚIȚI


noutăți de prin magazineABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Ika Craw esteo nălucă din plasticmoale, care imităcreaturile ce con-

stituie prada multor răpitori, de labiban la șalău și bass, pe toată durataanului. Ika Craw are o mulțime deapendici care vibrează atunci când nă-luca planează prin apă, fie că este re-cuperată liniar sau vertical.

Punctele forte sunt însă „cleștii”, careau pe margine o fâșie subțire de materialcu o acțiune extrem de incitantă, ase-menea vechilor „curly tails” sau „virgule”,doar că, în acest caz, efectul este multamplificat datorită designului ingenios.Ika Craw poate fi pescuit pe jig normal,însă cel mai bine se simte atunci cândeste montat în stil Texas, cu cârlig offset,pentru a fi pescuit în orice fel de agățături,de la pietre la stuful din mal sau înarborii scufundați. Designerii Jackall auinjectat Ika Craw cu un puternic atractant,care stimulează procesul de hrănire șideclanșează rapid atacurile răpitorilor.

Dimensiunea de 3” - 7,5 cm, esteideală atât pentru șalău, bass, cât șipentru bibanii de la noi. –www.abrevis.ro

Rattlin’ Hornet - o nălucă polivalentă

Rattlin’ Hornet este o variantăîmbunătățită a modelului de succesHornet, lansat încă de la începuturilecompaniei poloneze, cu aproape treidecenii în urmă. Ideea de a construiun vobler cu cameră acustică(bile interioare metalice)a venit după ce Salmoa hotărât lansarea mo-delelor sale pe piațaamericană.

Apetența pen-tru vibrație, dar șisunet, amplificat delovirea sferelor me-talice interioare, aexistat dintotdeaunaîn rândul pescariloramericani. Ceea ce, însă,a fost interesant, este faptulcă, odată lansate în Europa,Rattlin’ a devenit un succes într-untimp neașteptat de scurt. Explicațiaconstă în faptul că dimensiunile nouluimodel Rattlin’ (3,5, 4,5 și 6,5 cm) auaplicație în pescuitul mai multor speciiautohtone: șalău, știucă, somn, clean,

păstrăv și chiar biban. Rattlin’ Hornet se fabrică exclusiv

în varianta Floating și beneficiază decăteva îmbunătățiri, care privesc nu

doar designul, ci și castabilitatea:Internal Infinity Cast Sys-

tem - asigură o pozițieperfectă în timpul

lanseului, atăt pen-tru distanță, cătși pentru precizieîn lansare. Ochii3D sunt mareainovație în des-ign, forma ini-țială de Hornet

rămânând aceeașicu cea a gamei ini-

țiale. Mai mult, la cererea

pescarilor de peste ocean,toate modelele Rattlin’ sunt armatecu ancore Mustad KVD Elite TripleGrip - ancore concepute de faimosulpescar american de bass, Kevin Van-Dam. –www.fisela.ro

FISELAJackall Ika Craw - o „creature bait”

IULIE 2019 | 41

FAPTE DE ARME!ION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) A trece la fapte. 2) Atins la ochi cualice – Tun fără afet! 3) 2, 3 alice! – Ținute numaiîntr-un bocet! 4) Aparte de ramura vânătorilor(sg.). 5) Veche obligație – Primele alice! – Bun dearme! 6) Final de sezon! – Ținuți pe jar după pre-pararea vânatului. 7) Lipiciul din pădure (pl.) –Hrană pentru animale. 8) Din vale! – Poartă iscăli-tură. 9) O parte din toc! – Încă o dată. 10) Bucuriade după victorie – Aduce vânatul la izvor.

VERTICAL: 1) Ajutorul reciproc dintre vânători. 2) Diferit de imitație. 3) Nota bene! - Ieșită rar! –Capăt de ciot! 4) A parcurge un ordin scris – A de-plasa în spațiu. 5) Carte în sertar! – Ajutor la vână-toare, după descărcarea armelor. 6) Oameni câtăfrunză, câtă iarbă (pl.). 7) Primele la turelă! – Simtemirosul prafului de pușcă. 8) Una care știe să batăbine apa. 9) Tratat de vânătoare cu scoarțe tari. 10) A trage un foc de prevenire în aer.

AUGUST 2019

1 J 4.25 12.27 15.44 22.24 L.N. 6.02 20.412 V 5.16 13.19 16.28 -3 S 0.43 7.26 13.09 19.524 D 1.31 8.17 13.52 20.455 L 2.28 9.10 14.45 21.386 M 3.16 10.02 15.38 22.277 M 4.09 10.47 16.31 23.13 P.P. 6.08 20.338 J 4.48 11.39 17.25 -9 V 0.37 6.20 13.04 18.4810 S 1.29 7.13 13.57 19.4111 D 2.21 8.02 14.46 20.3412 L 3.17 8.50 15.33 21.2613 M 4.09 9.36 16.18 22.1714 M 4.51 10.21 17.03 22.0915 J 5.46 12.04 17.54 22.53 L.P. 6.17 20.2116 V 6.38 12.49 18.46 -17 S 0.11 6.54 12.36 19.1618 D 1.05 7.45 13.29 19.0419 L 1.51 8.37 14.21 19.2120 M 2.45 9.28 15.16 21.0921 M 3.37 10.19 15.08 21.5222 J 4.25 11.08 15.48 22.4523 V 5.13 11.54 16.37 23.39 U.P. 6.27 20.0824 S 6.02 12.45 17.28 -25 D 0.09 5.51 12.35 18.1726 L 0.57 6.45 13.27 19.0827 M 1.46 7.38 14.19 19.5428 M 2.39 8.29 15.13 20.4629 J 3.32 9.18 16.05 21.3830 V 4.26 10.07 16.49 22.29 L.N. 6.35 19.5631 S 5.17 10.51 17.37 -

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVÅNZ~RI

Vând armă de vânătoare IJ cal. 16, toc,cartușieră și armă tir, cal. 5,6 - GECO.Stare perfectă. Tel: 0745-963.650.

Vând grup electrogen HONDA – ECMT7000 (trifazic), nou și nefolosit – în amba-laj original, la prețul de 5.500 lei (prețulfirmelor importatoare: 9.025 - 9.812 lei)și motopompă apă murdară HONDA WT40 X, nouă și nefolosită – în ambalaj origi-nal, la prețul de 4.000 lei (prețul firmelorimportatoare: 8.200 - 9.553 lei). Informa-ții la numărul de telefon: 0720-404.444.

1

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

2 3 4 5 6 7 8 9 10

SPRIJINITE

ARAPEMOTIV

LISITAAAPA

TETENGTIAD

ITINMIRATA

METRONOMIT

BNTETALATI

AVACARIRUV

NEBUNUUITA

CHELIEICAL

CARTUȘE DE VÂNĂTOARERezolvarea din numărul trecut

REBUS

CUMP~R~RICumpăr metis foxterier, femelă. Tel:0721-741.589


PUBLICITATE

Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12 revisteconsecutive începând de la data abonării. Completează cuponul alăturat și trimite-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S. din România,București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Cupon pentru abonament la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni.

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 65 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........ Bloc ........ Scara ........ Etaj ........ Apartament ........Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................ Semnătura ...............Am achitat suma de ............................................................ în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data

abonării. Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

NR. 79 (7) ANUL MMXIX IULIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/07/vpr072019.pdf · ale țării,...

Documents

Transcript of NR. 79 (7) ANUL MMXIX IULIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/07/vpr072019.pdf · ale țării,...