NR. 59•aNUL MMXVII - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2017/11/vpr112017.pdf · Aurel Neagu...

Cleni la suprafața apei36

NR. 59•aNUL MMXVII

Vânătoarea și religia3

Orașul de la răsărit32

La iepuri8 ww

w.a

gvps

.ro

NOIEMBRIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 59/NOIEMBRIEMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

5

10

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALVânătoarea și religia4 PE }EAVA PU{TIIAvem nevoie de vânătoare5 ETOLOGIEComportamentul hermelinei8 DE SEZONLa iepuri9 GASTRONOMIETocăniță de iepure10 ACTUALITATELupul în miezul dezbaterilor europene12 LA ZIEvoluția, situația, problematicași viitorul populației de urs brun15 STATISTIC~Statistica vânatului recoltat în Germania în sezonul 2014-201516 DIN TERENIepurilă, a fi sau a nu fi18 DE SEZONCel mai căutat, iepurele20 POVESTIRITosca22 CHINOLOGIEHrănirea în timpul iernii

23 PLANTE T~M~DUITOAREIarba mare24 GLUMEBuline

PESCUIT26 ACTUALITATEȘi mai bune… și mai rele28 COMPETI}IICompetiții29 ECHIPAMENTVesta de pescuit30 SPINNINGToamna știucilor „la metru”32 DELTA DUN~RIIOrașul de la răsărit33 GASTRONOMIEBiban-de-mare la grătar34 PESCUIT LA CRAPCiortani la vreme de Brumar36 FLY-FISHINGCleni pe suprafața apei38 RESTITUIRIPăstrăvăriile din România între anii 1940-195040 Solunar – Rebus – Mica publicitate

30

36

C eea ce este tot atât de adevă-rat, este că nu tot vânatul îșiaflă sfârșitul din cauza prădă-

torilor. Faptul, în sine, asigură conti-nuitatea speciilor și interdependențavânător-vânat. Am auzit însă voci carespun că a vâna e păcat. Pentru că nuvânătorul le-a dat viață vietăților, casă le o ia, ci Dumnezeu. Nu zic ba, ac-cept și o astfel de părere. Dar săvedem ce spune Biblia în privința vâ-nătorii:

„Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noeși pe fii săi și le-a zis: „Fiți roditori, în-mulțiți-vă și umpleți pământul. Frica șigroaza de voi să fie peste toate viețui-toarele pământului, peste păsările ce-rului, peste toate creaturile caremișună pe pământ și peste toți peștiimării. Ele vă sunt date în stăpânire. Totce se mișcă și are viață vă va fi hrană.Așa cum v-am dat plantele verzi,acum vă dau totul”. (Geneza 9:1-3)

Deci, prin poruncile Sale, Dumne-zeu binecuvântează, nu condamnăvânătoarea.

Tot Biblia spune despre Esau că „aajuns un vânător îndemânatic, un omcare își petrecea vremea mai mult pecâmp”. (Geneza 25:27). Când Isaac,tatăl lui, a dorit să-l binecuvânteze peEsau, i-a dat următoarea însărcinare:„Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca sămănânc și te voi binecuvânta înainteaDomnului, înainte de moartea mea”.(Geneza 27:7)

„Vânătoarea, întocmai ca și religia,este incompletă fără moarte. Este într-adevăr o religie, mai veche, mai pro-

fundă și mai viscerală decât Iudaismulsau Creștinismul sau chiar Islamul, la felde veche, cel puțin, ca picturile muralepleistocene din Dordogne sau Altamira.Are rugăciunile proprii, binecuvântărileîmbinate cu implorări de iertare de fie-care dată când ființa vânată moare; aresacramentele întunecate proprii, ritua-luri și simboluri, propria artă distinctă”.(Robert Jones)

Datorită vânătorii a supraviețuitspecia umană și tot mulțumită vână-torii se menține lanțul trofic de la în-ceputuri și până acum. Altminteri,Dumnezeu, prin poruncile Sale, ar ficomunicat lumii întregi că a vâna esteun păcat.

Firește, vânătoarea nu mai estedemult doar un mijloc de dobândire ahranei pentru Homo Sapiens. Astăzi,vânătoarea este îndeletnicirea ceaduce cu sine nebănuite satisfacțiiemoționale. Adevăratul vânător, con-topit cu Natura, este una cu vânatul șicu mediul de viață al acestuia.

Adevăratul vânător al zilelor noas-tre trăiește clipe de „mândrie și re-mușcare”, când își atinge ținta.Mândrie, pentru dovada însușirii arteivânătorești, și remușcare, pentru ani-malul căruia i-a scurtat zilele. Chiardacă e conștient că Dumnezeu așa aporuncit, ca omul să fie mai-marelepeste toate viețuitoarele, adevăratulvânător rămâne conștient de faptul că„toate creaturile... sunt date în stăpâ-nire” omului și, deci, cum va stăpâni,așa va avea.

„Vânătoarea nu trebuie să fie un

succes. Dimpotrivă, dacă eforturile vâ-nătorului ar fi încununate întot-deauna, inevitabil, cu succes, acest efortnu s-ar numi vânătoare, ci altceva…Frumusețea vânătorii stă în aceea căvânătoarea e întotdeauna problema-tică… Fără dubii, omul întinde limită-rile (distanței ecologice) animalului înmod deliberat și după voința proprie.El ar putea foarte ușor anihila, rapid șiușor, majoritatea speciilor animale, oricel puțin acelea în a căror vânătoaregăsește plăcere… Există, de aceea, învânătoare ca sport, o supremă renun-țare a omului la supremația umanitățiisale”. (Jose Ortega y Gasset)

Este cunoscut faptul că vânătoareanu înseamnă doar acțiunea de dobân-dire a vânatului. Ea oferă omului„inun dat” de civilizație posibilitateade a se reîntoarce în natură, de a sefamiliariza cu mediul sălbatic, de astudia și a înțelege ecologia și etologiafaunei cinegetice, de a fi una cu ea.Vânătoarea oferă omului și posibilita-tea de a-și regăsi locul și echilibrul înNatură, de care acesta are atâta ne-voie, mai ales în zilele noastre.

De aceea, mă întreb adeseori și văîntreb totodată: ce altă îndeletnicire,decât vânătoarea, dezvoltă atenția,spiritul de observație, perseverența,curajul și hotărârea? Care? Ea, vână-toarea, cimentează, în cea mai maremăsură, caracterul omului.

Pornind de la acest adevăr, aș vreasă știu: o societate contemporană, ci-vilizată, are nevoie de oameni cuaceste calități, ori ba?

NOIEMBRIE 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 4Comportamentul hermelinei 5

La iepuri 8Iepurilă, a fi sau a nu fi 16Cel mai căutat, iepurele 18

NOIEMBRIE

EDITORIAL

Minunea minunilor, nemaicunoscută vreodată, rămâne, din veac și până în veac,Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos. Această Minune e în afara firii,specifică vieții pământești. El, unul, fiul Lui Dumnezeu, „a înviat din morți, cu moarteapre moarte călcând”. Pe când toată ființa umană și celelalte ființe de pe Pământ, alăturide care coabităm, precum au un început, așa toate au și un sfârșit. Indivizii se nasc,cresc, dau naștere generației următoare, îmbătrânesc și mor. Doar că, pentru fiecare,sfârșitul este diferit. Unii au parte de o viață mai lungă, alții mai scurtă, urmată de unfinal rapid sau lent, violent sau natural. Deci, în lanțul vieții, „este firească și justificatădispariția unui individ, fie la sfârșitul perioadei de viață, fie ca pradă pentru o altăspecie, vorbind de vânat, aflată la un nivel superior în acest lanț”. Altfel spus, nu e nimicîn afara firii vieții pe pământ.

Vânătoarea și religiaIONEL CĂPIȚĂ

M ai mult, ei pot spune că nuavem nevoie de vânătoare șinici de vânători, echilibrul

agro-silvo-cinegetic putând fi menținutfără ca omul să intervină și fără folosi-rea armei de vânătoare! Se trece voitpeste haosul care s-ar produce dacă ex-tragerea surplusurilor populaționale nuar avea loc, fapt ce ar conduce la sără-cirea faunei sălbatice și la apariția unuidezechilibru cinegetic major.

În atare condiții, la întrebarea „avemnevoie de vânătoare?” se poate răspundenumai cu DA. Studiile au arătat că,atunci când activitatea vânătorească afuncționat corect, în limitele legilor, re-gulamentelor și normelor specifice do-meniului, stabilite și aprobate deauto ritatea centrală a statului, mediul în-conjurător, în care trăiesc și se dezvoltăanimalele și păsările sălbatice a avut oevoluție durabilă, echilibrată și benefică.

Întotdeauna a fost nevoie de vână-toare, chiar dacă adversarii acestei ac-tivități, înregimentați în nenumărate

ONG-uri, strâmbă din nas când aud deorganizarea unor partide de vânătoareși de vânători. Invocarea violenței ira-ționale în actul vânătoresc poartă am-prenta lisei de înțelegere și decunoaștere a unui fenomen aparentsimplu, dar deloc simplist, cu rădăciniîn ocupația strămoșilor omului mo-dern, acesta din urmă fiind obligat sărespecte codul etic al vânătorilor și săapere fondul cinegetic național, întins

pe o suprafață de peste șase milioanede hectare. Este adevărat că există vâ-nători adevărați, pasioanți și iubitoride animale salbatice, și vânători deocazie, cu interese de moment, întotal, circa 60.000 cu toții. La toți des-coperim însă un spirit de aventură cuforme diferite de manifestare în teren.

Indiferent dacă vorbim de vână-toarea ridicată la rang de artă, cumeste caracterizat uneori ritualul de laînceputul și sfârșitul acțiunii, sau deactivitatea vânătorească profesională,specifică organizațiilor de profil, ne-cesitatea acesteia nu poate fi pusă laîndoială. Fauna cinegetică își urmeazăevoluția firească dacă beneficiază deatenție și gospodărire permanentă,singurul scop al cotelelor de recoltă,stabilite de autorități și extrase de vâ-nători, fiind păstrarea limitelor sporu-lui populațional. Desigur, vânătoareaare farmecul ei, necesită multă adre-nalină, „noi (vânătorii) petrecem oviață ferice” în codru, o viață recom-pensată uneori cu trofee și satisfacții,însă marele beneficiu este obținereaunui echilibru, cât de cât stabil, în na-tură, obținut nu prin genocid, cum re-clamă unii dintre oengiști, ci prinmăsuri concepute și aplicate din nece-sități obiective de protejare a faunei.

Încurajând haosul, se ajunge la de-zechilibre cinegetice cu determinări ne-gative în ceea ce privește siguranțaomului. Sporirea efectivelor de urși șiprezența acestora în interiorul unor co-munități constituie un exemplu negativprivind modul în care ministerul de re-sort a înțeles să gestioneze evoluția aces-tei specii în timp și spațiu. Răspunsurilela demersurile repetale ale A.G.V.P.S. șila apelurile autorităților locale din ora-șele și comunele unde urșii bruni aufăcut prăpăd în gospodării, punând înpericol viața oamenilor, au venit cu în-târziere și însoțite de măsuri cu efecte re-duse, doar pentru un echilibrutermporar. Prevenirea suprapopulării, aproducerii de prejudicii activității umaneși pentru evitarea unor nenorociri, cuvictime omenești, nu poate avea loc fărăparticiparea asociaților de vânători, sin-gurele entități care poate extrage, profe-sional, surplusul populațional care, încazul urșilor, presupune o cotă de inter-venție care ar trebui să depășească 300de exemplare pe an.

Iată de ce avem nevoie de vână-toare și de vânători adevărați.

Pe țeava puștiiOPINIE

Avem nevoie de vânătoareELIADE BĂLAN

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Indiferent dacăvorbim de vânătoarea

ridicată la rang de artă,cum este caracterizatuneori ritualul de laînceputul și sfârșitulacțiunii, sau de activitateavânătorească profesională,specifică organizațiilor deprofil, necesitatea acesteianu poate fi pusă la îndoială.

Recitind versurile din celebrul „Cor al vânătorilor” al luiCarl Maria von Weber, „Vânând, noi petrecem o viațăferice / Prin farmec de codru în zori o pornim / Tiptilstăm la pândă vânat să ne pice / Ori cerbul cel agerfugind urmărim”, adversarii vânătorii ar putea susține căexistă intenții belicoase în profesia și pasiunea celor carevânează animale sălbatice.

O vedem pe mantourile pairilorși pe cele îmbrăcate la sacra-lizarea regilor Franței și An-

gliei, (inclusiv în zilele noastre, laîncoronarea regelui George VI și la in-vestitura lui Charles ca prinț deWales). Dar o vedem împodobind șiveșmintele unor boieri români (Craio-veștii), pe cele ale domnitorilor Dra-goș Voievod, Ștefan cel Mare,Constantin Brâncoveanu, Șerban Can-tacuzino și ale regelui Carol I.

Biotop. Răspândire.În Europa are un vast areal, cu-

prinzând toate zonele reci și tempe-rate, fiind găsită în țările scandinave,dar lipsind în Grecia și într-o bunăparte din Italia și Spania. Și la noi,plasticitatea sa ecologică îi îngăduie săviețuiască de la câmpie până în zonade munte, până în jurul altitudinii de

NOIEMBRIE 2017 | 5

Invitație la reflecție… ETOLOGIE

În primul sfert al sec. XIII, hermelina a fost introdusă în blazoanele ducilor din Bretagne,a căror deviză era „potius mori quam foedari” (mai bine mort decât dezonorat),confirmată și de o legendă ulterioară, conform căreia, ducesa Anne de Bretagne și apoiregină a Franței, a văzut la o vânătoare o hermină preferând să se lase ucisă decât să-șimurdărească blana. A devenit astfel simbol al purității, preluat de regalitate. Prinfolosirea frumoasei sale blăni de iarnă, de un alb imaculat și cu sfârcul cozii negru, laconfecționarea sau împodobirea hlamidelor princiare ori regale, a dobândit, în plus, osemnificație a unei distincții și a unei înalte poziții sociale.

Comportamentul hermelineiDr. ing. MITICĂ GEORGESCU, Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

Blazonul ducilor de Bretagne, pe frontispiciul Hotelului Bourgtheroulde din Rouen, Franța

1.000 m. Preferă crângurile și păduriledeschise, evitându-le pe cel compacte,suprafețele cu desișuri, marginile de la-curi și de bălți. Nu evită apropierea con-strucțiilor omenești izolate.

TeritorialismCa oricare prădător, hermelina are

un pronunțat comportament teritorial.Delimitarea unei suprafețe, variabileca întindere (în funcție de abundențasau penuria de hrană, în raport inversproporțional), se face prin lăsături, pecare animalul le depune pe pietre sausmocuri de iarbă, stropindu-le apoi cusecrețiile glandelor perianale. Mascu-lul, în condițiile amintite mai înainte,își delimitează un teritoriu de cca. 8-40 ha, iar femela unul de cca. 1-7 ha(după Debrot), încât într-un teritoriual unui mascul se pot afla câteva teri-torii ale unor femele, pe care le tole-rează, dar nu include nici un teritoriual unui alt mascul.

Bioritm circadian și sezonier.Comportament de hrănire.

În decursul unei zile, se distinge oalternanță între timpul consacrat pen-tru căutarea și capturarea hranei și re-prizele de odihnă. Este mai activă însezonul estival, (cca. 17-20 ore/24)spre deosebire de cel hivernal, când vâ-nează doar cca. o oră/zi. În general ex-clusiv nocturnă, devine parțial diurnă întimpul verii. Cu un metabolism bazal dedouă-trei ori mai intens decât al altormamifere răpitoare, are nevoie de unconsum zilnic de hrană echivalent cucca. ½ din greutatea sa corporală (careeste de 0,10-0,18 kg la femele și 0,16-0,30 kg la masculi). În medie, consumăhrana în timp de 5-10 minute, la fiecare4 ore. Este un răpitor specializat pentrutipul de hrană de bază, reprezentat derozătoare mici (șoareci de câmp și depădure) și, numai în condiții de redu-cere a efectivelor acestora, dieta sa cu-prinde și altceva (păsări, pui de iepure,șopârle, broaște, râme, insecte, rarpești, ouă și fructe).

Caracteristic este faptul că nu vâ-nează la pândă, ci este într-o continuăși febrilă căutare a prăzii, motiv pen-tru care își explorează zilnic și siste-matic întreg teritoriul, pătrunzândinclusiv în galeriile prăzilor sale. Cer-cetarea terenului se face printr-o de-plasare în mici salturi, alternate cureprize scurte de pași mici și de obser-vare a împrejurimilor, înălțându-se pemembrele posterioare. Descoperăprada cu ajutorul excelentelor sale

simțuri, diferențiat: micile rozătoareprin miros, insectele și păsările prinauz, iar broaștele și, eventual, peștii,prin văz. Atacul asupra prăzii estescurt și eficient, caracterizat printr-omușcătură letală în zona occipitală. S-a constatat că femelele vâneazăiarna mai mult sub zăpadă, după ce auidentificat galeriile de șoareci, motivpentru care, fiind mai ferite decâtmasculii, numărul de femele capturate(cu capcane-ladă sau cu pedală), eramai mic decât cel de masculi.

Are obiceiul să stocheze hrana lacuib, iar dacă temperatura din timpuliernii scade sub -10° C, își întrerupeactivitatea pentru 6-10 zile, fără mo-dificări metabolice (după cercetătorulKraft). Din cauza faptului că are cor-pul alungit, fiind mai expus frigului,vânează, cum spuneam, doar circa ooră pe zi, atunci când temperatura nuatinge acea valoare de -10° C, ceea ceconstitue o adaptare la condițiile demediu. În decursul activității de cău-tare a hranei, parcurge zilnic, înmodul descris mai înainte, cca. 300-1.500 m, evident în funcție de dispo-nibilitatea acesteia. În cazuri desuprapopulare (rare) a unui teren saude penurie acută de hrană, apar cazuride eratism, spre locuri mai prielnice.

Maturitate sexuală.Comportament de reproducere.

Femelele fiind mai precoce, se potîmperechea de la vârsta de 3 luni,uneori mai devreme, chiar înainte desevraj, dar masculii ating maturitateasexuală doar la vârsta de un an. Se-xele se caută și se întâlnesc doar înperioada de împerechere, care are locîn martie-aprilie. Masculul, după ce adescoperit olfactiv femela, o abor-

dează cu prudență, pentru ca, în cazde refuz, să nu fie rănit, dar, odatăacceptat, o înșfacă de blana de peceafă și o ține cuprinsă și cu cele 4membre, timp de cca. 3 ore, cât du-rează acuplarea. În acest timp, femelaemite sunete ascuțite. După care,masculul pleacă în căutarea altor fe-mele din teritoriu, iar femela râmînela cuib. Dacă femela este fecundată lacuib, chiar înainte de a fi încetat se-vrajul, deci înainte de a ajunge la ma-turitate, sau la cele adulte chiarînainte de fătare (oestrus post par-tum), când ovulul este fecundat, în-cepe o etapă de dezvoltare până înfaza de blastocit, în care se află liberîn uter, iar după cca. 8-9 luni, are locimplantarea propriuzisă în pereteleuterului („implantare întârziată”), ur-mată de o gestație cu evoluție rapidă,de cca. 28 de zile. Faptul constitue ogestație diferențiată, o adaptare aspeciei, determinată de necesitatea cagenerația care urmează să se nască șisă beneficieze de condiții de hranăabundentă. O altă adaptare, în acestsens, este aceea că, în anii cu prăzipuține, cea mai mare parte a ovulelorfemelei nu sunt fecundate, sau vor fiavortate, sau primii pui mor chiar laînceputul alăptării. Cu mai multe te-ritorii de femele circumscrise celor alelor, masculii sunt poligami.

Fătare. Creșterea puilor. După o gestație normală de cca.

28 de zile, are loc fătarea a cca. 8-18pui (o singură fătare pe an), față decele 8 mamele ale femelei, fapt caredetermină, din start, o mortalitatepuerilă ridicată prin nealimentare.Dar, numărul mediu de pui este de 7-8. Aceștia, în greutate de cca. 2 g,


Comportamentulhermelinei

NOIEMBRIE 2017 | 7

fără funcționalitatea simțului auditivși vizual, fără blăniță și dentiție, de-pind în totalitate de laptele matern,pe care îl primesc până la sevrajul dela vârsta de 8-10 săptămâni. La olună, pot începe să mănânce din car-nea adusă de femelă. În zonele cutemperaturi medii mai mici de +10°C, puii sunt adaptați să intre câtevazile într-o stare letargică, fapt carepermite femelei să lipsească mai multde la cuib, în căutarea hranei. Crește-rea lor este rapidă și, la vârsta de 14zile, pot avea o greutate de 8-22 g, iarla o lună pot cântări 21-45 g. Ochii lise deschid după circa 5 săptămâni, iarprima ieșire din cuib are loc după 7-8săptămâni, când încep primele lecțiide vânătoare sub supravegherea fe-melei.

Puii femelă rămân aproape de te-ritoriul matern, pe care îl vor ocupadupă moartea femelei, iar masculiirămân până la finele primei ierni. Înliber, speranța de viață este relativscăzută, de numai 2-4 ani, dar au fostînregistrate și „recorduri” de 7 ani. Încondiții de pesimus trofic, adică delipsă acută de hrană, femela poatemuri în chiar anul primei fătări. Fe-mela este cea care se ocupă exclusivde creșterea și învățarea la vânătoarea puilor, ca și de alegerea și pregătireacuibului, în galeriile prăzilor captu-rate ori sub grămezi de diferite mate-riale (pietre, crăci etc.), căptușitsumar cu ierburi și frunze uscate,pene ori păr de la prăzi.

Viață socială. Comunicăriintraspecifice.

Hermelinele sunt animale solitare,fără viață socială, de grup. Formația fa-milială de viață, alcătuită din femelă și

pui, până la maturitatea acestora, du-rează câteva luni. Comunicarea întrecongeneri se face olfactiv, prin secre-țiile glandelor perianale, cu rol deavertizare în delimitarea unui teritoriu,dar și între sexe în perioada de rut. Seadaugă și secrețiile unor glande seba-cee, dispuse pe laturile corpului, alcăror semnal olfactiv indică o stare de

agresivitate. Există și o comunicare au-ditivă, prin glas, emițând o gamă dife-rențiată de sunete, de la un șuieratușor, în comunicarea între pui ori întrepui și femelă, la un fel de ciripit de pa-săre, mai ascuțit, în situația în care sesimte amenințată. Principala cale decomunicare și recunoaștere a compo-nenților familiei se face olfactiv, prinmirosul caracteristic și același pentrutoți membrii. Năpârlire. Vulnerabilități.

Schimbarea blănii se desfășoarăsub influența condițiilor de mediu. Întoamnele reci, trecerea la blana deiarnă (în întregime albă, cu doar vârfulcozii negru) se face în cca. 70 de ore,iar în toamnele calde, în cca. 20 de zile.Cercetări mai aprofundate au arătat cănăpârlirea începe când tempertura me-diului este de cca. +2° C, apărând maiîntâi pe flancurile corpului, pentru caatunci cînd devine de -1° C sau subaceastă valoare, să se extindă pe totcorpul, evoluând cu repezicune. Blanade vară este, pe partea dorsală, de cu-loare maroniu-roșcată, iar pe parteaventrală albă, cu o linie clară de demar-cație între cele două zone (ceea ce odeosebește de nevăstuică, la careaceastă linie de demarcare este ondu-lată). S-a observat însă că, uneori, înzone de câmpie, mai calde, blana devară este păstrată tot anul. O cauză ma-joră a mortalității naturale, inclusiv aadulților, o constitue vulnerabilitatearidicată față de agenții patogeni aso-ciați cu prăzile (ectoparaziți, dar maiales endoparaziți, ca nematodele și ces-todele). Dușmanii naturali pot fi răpi-toarele cu pene de zi și de noapte,incidental vulpea și pisica sălbatică.

Statut În Lista Roșie elaborată de UICN,

figurează constituind o preocupareminoră, deci care nu pune problemespeciale pentru supraviețuire. La noi,se află pe lista „Mamiferelor prote-jate(?) la care vânătoarea este per-misă” (în condițiile legii!).

Deși vânată intensiv pentru blanasa albă (care astfel a devenit un han-dicap), pentru confecționarea man-tourilor (cca. 300 de blănuri pentru omantie regală), hermelina a cunoscut,încă din evul mediu, o foarte răspân-dită apreciere și ca animal de compa-nie, inclusiv în casele regale. În unelețări din occident este apreciată și as-tăzi ca atare. De asemenea, i se recu-noaște rolul foarte important înreglarea populaților de rozătoare dău-nătoare agriculturii, cu un consummediu de cca. 3.000 de șoareci/an,adică minim 7-8 șoareci/zi.

Caracteristic estefaptul că nu vânează

la pândă, ci este într-ocontinuă și febrilă căutarea prăzii, motiv pentru careîși explorează zilnic șisistematic întregteritoriul, pătrunzândinclusiv în galeriileprăzilor sale.

C ând, în sfârșit, sosește sorocul,ce recompensă poate fi maimare pentru lunga așteptare,

decât participarea în prima zi de vână-tore la câteva goane, fie că vor fi lacâmp, pe arătură sau pe grâul proaspătrăsărit sau undeva, printre viile și vă-ioagele cu lăstăriș ale colinelor sau de-alurilor joase, de unde așteptăm, curăsuflarea tăiată, să sară iepurii…!

Printre vii, pe colineleTeleormanului

Lumina dimineții de noiembrie seașternea lăptoasă pe dealurile dinpreajma comunei Scrioaștea. În vale,printre grădinile localnicilor, griul șo-selei amintea de drumul parcurs de cunoapte pentru a ajunge aici la mijitulzorilor. Benzile aliniate ale viilor urmaupanta dinspre vale spre culmea dealu-lui, unele mai îngrijite, altele lăsateparcă la voia întâmplării.

La capătul de sus al viilor, sprestânga, dealul se transforma într-unplatou întins, pe care verdele grâului detoamnă se pierdea departe, în zare. Ladreapta, pâlcuri de măceși și porumbaripătau, ici și colo, coloritul peisajului.Câte o vale plină de mărăcini și păiușuscat, între două coame de deal, rupea

uniformitatea terenului. Și, ca să încăl-zească parcă spiritele, un cocoș defazan a pornit pe picioare și a traversatterenul la câteva zeci de metri în fațanoastră…

Linia vânătorilor urma cu conștiin-ciozitate panta dealului. Cora, brăcuțacu păr sârmos care ne însoțea, se mișcala stânga și la dreapta, în față, urca șicobora sârguincioasă, la o aruncăturăde băț de noi. Treceam printre aracii ră-mași deacum fără vie, urmau petice deteren cu buruieni și mărăcini, iar câte

un corcoduș stingher, cocoțat unde nicinu te așteptai, te făcea să te apleci,schimbând ritmul monoton al deplasă-rii. Spre vale, o parcelă de vie întinsă pesârme a rupt alinierea vânătorilor.

S-a format un mic „sac” în față, faptde care a profitat Cora, care a și acope-rit porțiunea liberă. Ca un fulger, un ie-pure a sărit din fața ei și a pornit însalturi iuți peste pâlcurile de iarbăînaltă. Două focuri și aveam deja primapiesă pentru tabloul de la finalul zilei,tablou ce urma să amintească timpuldeschiderii la iepuri din acel an…!

La câmp, printre parcele cu arătură și grâu verde

O dimineața cu lumină cernită șisoare ce abia se întrezărea printre noriice se alungau grăbiți pe cer, toateanunțau o zi obișnuită de noiembrie.Lăsasem în urmă casele ultimului sat șimergeam de ceva timp printre parce-lele de teren agricol, unele arate, altelecu grâu deja răsărit. Pe canalele fostecândva de irigație, vegetația crescută învoie trasa parcă linii de marcaj ce sepierdeau undeva, în depărtare.

După obișnuitul instructaj și așeza-rea în standuri, au urmat primelegoane, iar după câteva parcele par-curse, unele cu arătură, altele cu grâurăsărit, ne-am dat seama că iepurii pre-ferau să stea în arătura vălurită decâtpe câmpul înverzit. Cel puțin pe timpulzilei, aici găseau adăpost de privirile is-coditoare, dar și de vânticelul ce înce-puse să sufle subțire peste câmpuri.

Mi-am luat în primire locul în stan-dul desemnat și m-am așezat, cât de câtconfortabil, printre ierburile până la ge-nunchi de la marginea canalului de iri-gație. Jacheta camuflaj se încadraperfect în tabloul locului. Echipamentulpe care îl purtăm, culorile camuflajadecvate momentului, folosirea vege-tației din jur pentru a ne masca pre-zența și, mai ales, nemișcarea în stand,nu numai atunci când noi vedem iepu-rii – ei, cu siguranță, ne-au văzut cumult înainte – toate pot face, de multeori, diferența.

Urniți de gălăgia goanei, iepurii auînceput să apară dintre brazde. Dupăprimele focuri dinspre standuri, ure-chiații făceau cale întoarsă încercând sătreacă înapoi, prin linia gonașilor. Nude puține ori, am văzut cum vânătoriiintrați în goană au avut șansa mai mul-tor reușite decât mare parte din cei așe-zați în standuri. Flancurile au, uneori,avantajul lor. Și aici însă trebuie să res-pectăm „regulile jocului” !

Nu a trecut mult până când doi ie-puri au sărit dintre brazde și au ținut di-recția spre canal. Primul cred că l-a


DE SEZON

La iepuriText și fotografie MAC

Începutul lui noiembrie a adus și anul acesta vremedestul de blândă, cu temperaturi sensibil mai ridicatedecât normalul acestei perioade, și precipitații relativreduse. O vreme tocmai bună pentru deschidereasezonului la iepuri. Deschiderea la iepuri este, poate, unadintre cele mai așteptate zile, la care ne gândim practicde-a lungul unui an întreg.

observat pe vecinul meu, care se tot foiaîn stand, și a cotit ușor, după care a con-tinuat spre mine. Cursa s-a terminat un-deva, la vreo 30 de metri. Aveamprimul iepure. Am rămas nemișcat. Aurmat apoi un altul, întors dinspre flan-cul drept. După o porțiune în diagonală,a pornit direct spre vecin dar, după fo-curile acestuia, a cotit, pe direcția mea.Și… am mai adăugat o piesă.

În goanele ce au urmat, am avutdin nou alături unul din foștii vecini, iarpână la finalul zilei am mai avut o reu-șită. Camuflajul echipamentului fusesela înălțimea așteptărilor. La încheiereapartidei, am avut senzația unei priviriiscoditoare. Era vecinul meu din ulti-mile goane. Lăsasem deja jacheta ca-muflaj la mașină. Să fi fost oare aceastade vină ? Sau a fost, poate, doar o sim-plă senzație…

Partida la final – șansa sau norocul

Asemenea tuturor lucrurilor pelumea asta, și situațiile din teren suntmereu altele. Oamenii se schimbă șiobiceiurile vânatului se schimbă și ele.Putem să luăm de acasă vesta sau cen-tura norocoasă și putem să respectămtoate regulile scrise și nescrise. Cândvine vorba despre vânătoare, trebuie să

ținem cont și de ceea ce numim șansăsau, pur și simplu, noroc. Practic, estefoarte greu să stabilim o regulă, existădoar experiența din care am învățatcâte ceva și după care ne putem, cât decât, ghida. Și cred că nu greșesc preamult dacă voi spune că singurul și celcare se adeverește de cele mai multeori este… norocul începătorului. Cutoții știm ce înseamnă, pentru că am

trecut prin asta. Cred însă că ceea cetrebuie să păstrăm la finalul partidei,fie că avem sau nu vânat în traistă, estebucuria timpului petrecut în mijloculnaturii, departe de stresul de zi cu zi.În cele din urmă, este doar o partidă devânătoare la iepuri și, fără îndoială, vormai fi și altele, în care norocul va fi șide partea noastră și ne va aduce vînatîn cătarea puștii…!

Ingredinete pentru patru porții: uniepure tăiat în bucăți, un morcov tăiatfelii, o țelină cu frunze, tăiate bucăți,două cepe tăiate felii, pătrunjel proas-păt, cimbru, două frunze de dafin, 100

grame de bacon tăiat feliuțe, două lin-guri de făină, 200 grame de ciupercuțetăiate în patru, 20 grame de unt, ½ sti-clă de vin roșu, cabernet/malbec, sare,piper boabe și măcinat.

Marinarea cărnii: puneți carneaîntr-un vas încăpător, adăugați mor-covul, țelina, pătrunjelul, cimbrul, da-finul, ceapa și piper sfărâmat, turnațivinul peste ingrediente, amestecațibine, acoperiți cu celofan și lăsațitotul la marinat, în frigider, pe timulnopții.

Preparare: căliți baconul într-ocratiță timp de un minut, adăugațicarnea scoasă de la marinat și rume-niți-o pe toate părțile. În alt vas, pu-neți amestecul de legume și mirodeniistrecurate din marinată și dați la focmoderat câteva minute, adăugațifăina și amestecați bine, adăugațiapoi vinul, sare și piper după gust șilăsați să dea în fiert, după care adău-gați carnea de iepure, amestecați bineși dați totul la cuptor timp de circadouă ore. Căliți apoi ciupercuțele înuntul bine încins.

Servire: serviți carnea pe farfurii,cu legumele gătite în cuptor și garni-tură de cartofi natur. Adăugați sosulde vin și ornați cu pătrunjel proaspăt.Un pahar de vin roșu, demisec, shi-raz/pinot noir, va adăuga un plus desavoare bucatelor.

Poftă bună!

NOIEMBRIE 2017 | 9

TOCĂNIȚĂ DE IEPURE CU CIUPERCUȚE ȘI VIN ROȘUNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele culinare din iepure au făcut dintotdeauna partedin rândul bucatelor alese, servite la ocazii, dar nu numai,bucate ce vor fi apreciate și savurate, alături de un vinpotrivit, de invitații poftiți la masă.

Î n ciuda eforturilor întreprinsepentru protejarea turmelor, separe că acestea nu au dat roade,

iar pagubele cauzate de lupi au adân-cit conflictul dintre fermieri și apără-torii marelui prădător. Primii încearcăsă-și protejeze turmele, în timp ce

protecționiștii din tabăra opusă devintot mai puternici, susținând că lupuleste un aliat-cheie în reconstrucțiamediului sălbatic european și îmbună-tățirea biodiversității. Unii dintre po-liticieni se situează de parteafermierilor și declară că populațiile de

lup, aflate la ora actuală în creștere,constituie o amenințare reală pentruturme. Numai anul trecut, cei circa300 de lupi aflați pe teritoriul Franțeiau ucis peste 10.000 de oi, despăgu-birile ridicându-se la 3,2 milioane deeuro, față de 2,8 milioane în 2015.

În timp ce ministrul francez al eco-logiei, Nicolas Hulot, a aprobat cotede recoltă la lupi, omologul său ger-man, Barbara Hendricks, a declaratrecent, în presă, că fermierii germaninu pot să se comporte ca în „Vestulsălbatic”, ignorând legea și împuș-când lupii.

Este adevărat că, în câteva țări eu-ropene, unii vânători și fermieri au luatlegea în propriile mâini și au începutsă vâneze lupii, acolo unde aceș tia auprodus pagube. Luigi Boitani, profesorde biologie și specialist în domeniulcercetării lupului, din cadrul UniuniiInternaționale pentru Conservarea Na-turii, declara recent, referindu-se laacest subiect, că această tensiune re-prezintă, pur și simplu, continuareaunui conflict vechi de 3.000 de ani.„Lupii au fost întotdeauna admirați șichiar venerați. Dar și detestați de ceicare trăiesc aproape de ei, ciobanii. Nuexistă prea multe soluții: ori ucizi toțilupii, ori ucizi toate oile, ori găsești ocale de mijloc.”

Principalul motiv de nemulțumireal fermierilor îl constituie Directiva Ha-bitatele a UE, care scoate în afara legiiîmpușcarea lupului în cea mai mareparte a Europei. Pentru marile carni-vore, prin urmare și pentru lup, suntpermise cote modeste, doar acolo undenu există „o alternativă satisfăcătoare”pentru a preveni atacurile asupra tur-melor sau asupra oamenilor.

Suedia, bine cunoscută prin exten-sia pădurilor sale, fiind habitatul maimultor sute de lupi, a sfidat în repetaterânduri legislația UE, eliberând licențede vânătoare. Ca replică, autoritățile dela Bruxelles au avertizat Stockholmulcu diferite ocazii, amenințându-l cu ac-țiuni de urmărire penală. Eurodeputa-tul liberal suedez, Frederick Federley,care este unul dintre susținătorii politi-cii de management adoptată de țara sa,crede că prin ținerea lupilor sub controlse pot evita uciderile ilegale. „IntențiileComisiei Europene de a consolida popu-lația de lup din Suedia s-ar putea în-toarce împotriva sa, dacă aceasta nuaprobă vânătoarea locală” a spus Feder-ley. „Acceptarea vânătorii pe plan localeste singura garanție pe care se poatebaza orice specie”, a mai adăugat euro-deputatul suedez.

Argumentele politice privindmodul de gestionare a lupului s-au


ACTUALITATE F.A.C.E.

Lupul în miezuldezbateriloreuropeneBIANCA IORIATTI

După decenii întregi, în care lupul a fost combătut pânăla extincție, în Europa occidentală, marele prădător și-afăcut din nou apariția, în teritoriile pe care le ocupaodinioară, iar efectivele sale sunt în creștere. Din Alpiifrancezi până în pădurile Germaniei, reapariția sareprezintă „mărul discordiei” dintre crescătorii deanimale și protecționiști.

transformat în subiect electoral lunatrecută, în landul Saxoniei de Jos dinGermania, unde se găsesc 10 % dinefectivele de oi din Germania. Astfel,într-un discurs adresat electoratuluidin zona rurală, partidul de centru-dreapta creștin democrat și-a exprimatdorința de a introduce lupul pe listaspeciilor de vânat, dar coaliția de statdemocrați-verzi s-a opus ulterior aces-tei schimbări. Aceleași divergențe deopinie au loc și la nivel federal. Bar-bara Hendricks, ministru social-demo-crat, privește climatul de conservare alupului ca pe unul „nefavorabil”, întimp ce ministrul agriculturii, ChristianSchmidt, s-a arătat favorabil introdu-cerii unei selecții în rândul populațieide lupi. Într-o scrisoare trimisă Comi-siei Europene, în septembrie, Schmidta cerut Comisarului pentru Mediu,Karmenu Vella, să facă mai ușoară mo-dalitatea de obținere a licenței de vâ-nare a lupului. „De ce UE clasează lupulca pe o specie critică, pe cale de dispari-ție? Aceasta este ideologia verzilor” aspus Lucas von Bothmer, redactorul-șefal revistei de vânătoare germane Jaeger.„Totul se rezumă la întrebarea urmă-toare: care este limita superioară a popu-lației de lup?”

În Franța, unde Parisul este în cursde a redacta o nouă politică pentrumanagementul lupului, ce va fi lan-sată probabil în ianuarie anul viitor,guvernul afișează o poziție mai uni-tară. Ministrul ecologiei, NicolasHulot, i-a mâniat pe protecționiștii lu-pului în luna iulie, când s-a folosit deexcepția prevăzută de legea conservă-rii din UE pentru a permite extragereaunui număr de 40 de lupi, ceea ce re-prezintă aproape 10% din populațiade lupi a Franței. Ca urmare a presiu-nii puternice a fermierilor, acesta aspus: „Sper că nimeni nu se îndoieștede dragostea mea fără limite pentrufauna sălbatică și de faptul că măbucur de întoarcerea lupului pe terito-riul nostru… însă, pe de altă parte,cine poate ignora presiunea psihologicăși amărăciunea ciobanilor cu mii de oiucise de lupi?”.

Numeroși fermieri sunt de părerecă lupii sunt acum destul de numeroșipentru ca autoritățile de la Bruxellessă autorizeze împușcarea lor. „Ceremca Franța să reconsidere Directiva Ha-bitatele, astfel încât lupii să fie clasifi-cați ca dăunători”, a spus Jean-NoelVerdier, președintele Asociației pen-tru coordonarea rurală a fermierilordin Franța.

Numărul lupilor a crescut expo-nențial, atât în Franța cât și în Germa-nia. În anul 1992, două exemplare de

lup traversau Alpii din Italia cătreFranța, unde specia dispăruse în 1930.Astăzi, Oficiul Național pentru FaunăSălbatică și Vânătoare din Franța con-firmă existența a 250-350 de lupi. ÎnGermania, în anul 2000, o pereche delupi și-a făcut apariția din Polonia șis-a înmulțit cu succes, creându-se ast-fel prima haită indigenă, de la dispa-riția sa din secolul XIX. Astăzi, peteritoriul Germaniei, trăiesc circa 47de haite, fiecare cuprinzând între 3 și10 indivizi, conform datelor guvernu-lui federal german. Se pare totuși cănumărul destul de mic de lupi din Ger-

mania nu afectează încă turmele cres-cătorilor. Conform statisticilor, din2002 până astăzi, lupii au ucis aproxi-mativ 700 de oi.

În Franța, în schimb, „atacurile lu-pilor sunt mult mai numeroase, acesteaau loc zi și noapte”, a declarat JosephJoufray, un cioban care reprezintă ceade-a șaptea generație de crescători deoi din Alpii Superiori, departamentdin sud-estul Franței. Acesta a maispus că preferă să mute oile în spațiiînchise pentru a preveni atacurile lu-pilor, în loc să le lase pe pășunile al-pine, operație care a făcut ca timpulefectiv de lucru să crească cu 40 deore, peste cele 80 de ore pe săptă-mână. „Strămoșii noștri au luptat pânăi-au eliminat” a adugat Joufray, refe-rindu-se la lupi, „Noi ne luptăm cu eidin 1992.”

Comisia Europeană este la curentcu faptul că politicile sale dau maribătăi de cap celor implicați în aceastăproblemă. Adresându-se tinerilor vâ-nători, într-o conferința recentă, comi-sarul pentru mediu, Karmenu Vella, adeclarat că Bruxelles cooperează cuguvernele naționale pentru a „deza-morsa tensiunile” și pentru a promovacoexistența cu marile carnivore. „Co-misia va trebui să stabilească flexibili-tate în reglementări, în așa fel încât săfie posibilă o mai bună administrare aspeciei”, a mai adăugat acesta.

Vă vom ține la curent cu orice nou-tate aparută la nivel european, referi-toare la marile carnivore, sperăm noiîn favoarea bunului mers al lucrurilorși, bineînțeles, în favoarea mențineriiechilibrului atât de fragil al biodiver-sității, amenințat nu doar de încălzireaclimei, supraexploatare, braconaj,boli, dar, de multe ori, de lipsa de ex-periență și de ignoranța unor funcțio-nari decidenți în domeniu.

NOIEMBRIE 2017 | 11

Lupii au fostîntotdeauna admirați

și chiar venerați. Dar șidetestați de cei care trăiescaproape de ei, ciobanii. Nuexistă prea multe soluții:ori ucizi toți lupii, ori ucizitoate oile, ori găsești o calede mijloc–LUIGI BOITANI

A ceasta fiindcă, niciodată pânăacum, nu s-a manifestat unasemenea interes în materie

din partea oamenilor sau pretinșiloroameni de știință, ONG–iștilor cu preo-cupări de protecție a faunei sălbatice,mediului acesteia de viață și echilibru-lui în natură, crescătorilor de animale,pomicultorilor, apicultorilor și altorproducători agricoli din mediul rural,populației urbane realiste sau ruptă derealitățile naturii și unor categorii deconcetățeni care văd în urs un animalblajin, inofensiv și drăguț. Și, fiindcă niciodată până acum, mass-media nu aabordat atât de provocator și în contra-dictoriu, într-un interval de timp ex-trem de scurt, complexa problematicăa ursului brun din țara noastră.

Iată de ce ne-am decis să intervenimîncă odată, cât de cât profesional, în po-lemica conturată mai sus, care riscă săcadă în derizoriu dacă urșii bruni nucontinuau să întrețină, în anul de ex-cepție 2017, o psihoză acută anti-urs,generată de comportamentul deviat alunor indivizi problemă, manifestat prinatacuri fără precedent, din punct de ve-dere al frecvenței și agresivității, asupraoamenilor și bunurilor acestora.

Cauzele situației actualeDeși au fost previzibile, abordate și

aduse în atenția factorilor decizionali șialtor persoane interesate în domeniulprotecției și conservări ursului brun,încă din anul 1995, susținerile și aten-ționările noastre nu au fost luate, pânăîn acest an, în nici un fel, în conside-rare. Astfel factorii decizionali, din ca-drul autorității publice centrale deprotecție a mediului, nu ar fi rămasinerți la toate acestea, iar situația nu arfi devenit atât de acută în acest an, re-petăm de excepție, 2017.

În continuare, din motiv de conci-zie, vom încerca o sistematizare a cau-zelor, care au condus la actuala situațieconflictuală între OM și URS, în trei ca-tegorii și anume:

• Greșeli de management a popu-lației de urs brun în România;

• Degradarea condițiilor de biotopnatural pentru ursul brun în România;

• Repercusiunile încălzirii globaleasupra comportamentului ursului brun.

Greșeli de management a populației de urs brun

Au mai fost, după cum credeam căse cunoaște, prezentate și reluate înmod repetat, sub diverse forme, atât de

noi, de prin 1995 încoace, cât și deONG-iștii interesați, cam de prin anul2006 până în prezent. Susținerile tutu-ror factorilor și persoanelor realist in-teresate în domeniul abordat, deși aufost și sunt nuanțate diferit, pornesc dela recunoașterea greșelii comise prinextragerea, cu prioritare, din motiveeconomice, a urșilor masculi domi-nanți, în principal „la nadă”. Și de laadevărul de netăgăduit că s-a ajuns dinaceastă cauză, în România, la o popu-lație de urs evident destructurată, preanumeroasă în raport cu capacitatea dehrănire a biotopului specific.

După 25 de ani de acceptare tacită,a extragerii „selective” a urșilor masculidominanți prin metoda „la pândă”, darpândă, în majoritatea cazurilor, „lanadă”, populația de urși a fost vizibildestructurată, în favoarea femelelor șitineretului. Aceasta, în condițiile încare o astfel de populație destructuratănecesită mult mai multă hrană decât opopulație natural structurată pe sexe șiclase de vârstă.

Evoluția, situația,problematica și viitorulpopulației de urs brunNECULAI ȘELARU, MUGUREL DRĂGĂNESCU

La fotbal, agricultură și, mai nou, în cinegetică, pare să sepriceapă toată lumea. Din acest motiv se impune a aborda,cât se poate de deschis, concis și inteligibil, actualadezbatere, pro și contra, despre urs și beneficiile, prejudiciileși riscurile implicate de existența celei mai reprezentativepopulații de urs brun din Europa, în România. Bineînțeles,exceptând populația de urs brun din partea europeană aFederației Ruse, cu mult mai numeroasă.


LA ZI

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Dacă vom urmări cu realism evolu-ția populației de urs brun din România,redată sugestiv doar grafic în acest ar-ticol, vom realiza faptul că populația deurs a crescut aproape continuu, de lacca. 580 exemplare în anul 1950, pânăla cca. 1.780 exemplare în anul 1989,ca apoi să scadă, aparent inexplicabil,până în anul 1996, și să crească dinnou până la cca. 6.380 exemplare înprezent.

Pentru detalii și explicații în pri-vința acestei evoluții, se poate accesasite-ul www.agvps.ro – Secțiunea Cul-tură – Lucrări științifice.

Această evoluție a populației de ursbrun în România, comparativ cu decli-nul sau extensia populațiilor de ursbrun în foarte multe alte țări europene,precum și vigurozitatea indivizilor po-pulației de urs din țara noastră, pusă înevidență de recordurile mondiale suc-cesive la blană și craniu de urs brun do-bândite de România, demonstreazăsuperioritatea managementului profe-sioniștilor români, cu concursul vână-torilor din țara noastră, în materie deurs brun. Dar numai până la un anumitmoment, pe care l-am aprecia ca fiindanul 1990.

Existența unei populații treptat des-tructurate de urs în România, în carepredomină femelele și tineretul, relie-fează o primă greșeală de managementcinegetic, indusă din interese finan-ciare, din 1990 până de curând. O po-pulație care necesită, la același nivelpopulațional, o cantitate mai mare de

hrană și de mai bună calitate, decât opopulație normal/natural structuratăpe sexe și clase de vârstă.

De aici, forțarea urșilor să se depla-seze mai mult și să se apropie în maimare măsură de localități, în căutare dehrană suficientă și consistentă, pentrucreșterea unei progeniturii din ce în cemai numeroase. Mai multe femele pro-centual și mai mulți pui la o femelă,decât atunci când urși nu se hrăneaucomplementar, și necesarul de hrană alurșilor în general, au accentuat destruc-turarea despre care am făcut vorbire.Toate au determinat o apropiere forțată

a ursului de om și un comportament de-viat a tot mai multor exemplare, maiobișnuite cu omul și conștiente de su-perioritatea forței acestora.

La pierderea caracterului de sălbă-ticiune și obișnuirea treptată a ursuluicu omul a contribuit și hrănirea comple-mentară practicată empiric – unde, cuce și cum nu trebuie –, turismul cinege-tic asemenea, renunțarea la împușcareaurșilor „la goană” etc. Tocmai acestegreșeli de management, acceptate defactorii decidenți în materie de mana-gement al speciei, susținute de anumițioameni sau pretinși oameni de știință,au creat premizele afirmării ONG-iștilorprotecționiști și conservaționiști extre-miști după anul 2006, care, „precummusca la arat”, mai mult încurcă decâtajută la îndreptarea greșelilor de mana-gement reliefate. Fiindcă protecția șiconservarea ursului, doar prin vorbe,nu are nici un efect practic și nu justi-fică, în nici un caz, costurile suportatede societate în acest scop.

Degradarea condițiilor de biotop natural

Este o altă realitate care nu sepoate, nicidecum, nega.

Fiindcă biotopul specific ursului dinRomânia este din ce în ce mai fragmen-tat de autostrăzi în construcție și dru-muri naționale tot mai intens circulateși, evident, bulversat atât din punct devedere al liniștii, de care au nevoie in-divizii populației locale, cât și din punctde vedere a hranei accesibile, în modnatural, acestora.

Tăierile în fondul forestier, haoticeîn privința localizării acestora și a pe-rioadei în care se efectuează, pășunatulabuziv în arboretele limitrofe pășuni-

Comisia pentru mediu a Parlamentului European a dez-bătut, în 15 noiembrie 2017 la Strasbourg, „Planul de acțiunepentru natură, oameni și economie”. Cu acest prilej, Comisia avotat, în mod covârșitor, pentru o abordare mai pragmatică aUE în problematica conservării naturii și a făcut un apel deschispentru o schimbare a statutului de protecție al unor specii in-

terzise la vânătoare, atunci când acestea au atins un stadiu favorabil de conservare. Comunicarea este apreciată în țările în care efectivele carnivorelor mari au cres-

cut exagerat și generează conflicte inacceptabile cu comunitățile rurale, în specialcu crescătorii de animale.

Această recunoaștere din partea Parlamentului European este susținută demajoritatea statelor membre, care consideră că unele populații de carnivore marinu sunt eligibile pentru a fi strict protejate, atunci când conservarea și gestionareaacestora s-a realizat cu succes.

În acest context, Parlamentul European solicită Comisiei să abordeze mai fle-xibil punerea în aplicare a normelor europene, ținând seamă de circumstanțele na-ționale specifice. De asemenea, trebuie să considere cotele de recoltă ca uninstrument de bună practică în gestionarea durabilă a acestor specii. Nu în ultimulrând, Parlamentul European invită Comisia să promoveze și să propună finanțareaunor planuri transfrontaliere de gestionare a carnivorelor mari.

–N. Șelaru, M. Drăgănescu

COMUNICARE IMPORTANT~ DIN PARTEA F.A.C.E.

NOIEMBRIE 2017 | 13

Evoluția recoltelor de urs din România în perioada 1950-2016

F A C E

Evoluția efectivelor de urs din România în perioada 1950-2016


lor, dar nu numai, amplasarea de casede vacanță și vile în pădure sau în ime-diata apropiere a acesteia, turismulauto și pietonal nereglementat și de ne-controlat, deschiderea de drumuri fo-restiere în cele mai liniștite locuri deodihnă și reproducere pentru fauna ci-negetică, precum și alte asemenea si-tuații, au contribuit și contribuie laneliniștirea faunei care include ursul șila obișnuirea ei cu omul, atenuându-iinstinctele de sălbăticiune.

În același timp, insuficiența hraneiaccesibile populației destructurate deurs brun obligă indivizii populației ur-side, în special femelele cu pui, la oapropiere forțată de localități și de om,apropiere care, în timp, induce modifi-cări comportamentale surprinzătoareși, aparent, imprevizibile.

Când ne referim la insuficiența hra-nei naturale necesare pentru urs, nu neraportăm doar la hrana naturală acce-sibilă în fondul forestier, fiindcă nicio-dată ursul nu s-a limitat la astfel deresurse naturale de hrană, ci la toateposibilitățile de hrănire accesibile înspațiul forestier și în afara acestuia. Iaraceste posibilități de hrănire a ursuluis-au diminuat și în pădure, și în afaraei. În pădure, în perioada de vară-toamnă, cantitățile de fructe de pădureaccesibile ursului sunt în scădere, pe deo parte din cauza diminuări parchete-lor tăiate la ras și pășunatului abuziv înarboretele în curs de regenerare, iar pede altă parte, din cauza concurenței, laaceeași resursă, a culegătorilor defructe de pădure. Nici vegetația crudăconsumată de urs, începând de la ieși-rea din bârlog până la apariția fructelorde pădure, nu mai este la fel de abun-dentă, în condițiile pășunatului abuziv,uneori foarte timpuriu, prin locurilefrecventate de urși.

Diminuarea hranei accesibile ursu-lui este însă mult mai pregnantă înafara pădurii. Extinderea pășunilor par-curse cu oile tot timpul anului, inclusivîn perioadele de îngheț-dezgheț, îndauna fânețelor cu otavă și mușuroaiede furnici, sălbăticirea livezilor de pomifructiferi din jurul localităților rurale încurs de dispariție, lichidarea întinselorplantații de pomi fructiferi care, dinvară până la început iernii, le asigurafructe din abundență, restrângerea cul-turilor agricole de cereale și legumi-noase din arealul ursului, nu pot ficompensate, în privința cantităților dehrană de cea mai bună calitate accesi-bilă ursului, prin resălbăticirea unor te-

renuri agricole și reocuparea acestoracu arbori și arbuști productori de fructeși semințe de mar și păr pădureț, po-rumb etc.

Iată de ce susținem că degradareahabitatului ursului brun din Româniaare în vedere, în primul rând, aceastăîmpuținare a posibilităților de hrănirea ursului, mai ales în perioada detoamnă, de îngrășare prealabilă som-nului.

Din cauza împuținării acestor posi-bilități naturale de hrănire pentru urs,acesta este nevoit să caute hrană alter-nativă în apropierea localităților șiomului, hrănindu-se la gunoaie, pringrădinile din preajma caselor, în ogoa-rele de culturi agricole și, din ce în cemai des, pe seama animalelor crescutede om. Iar fenomenul este din ce în cemai vizibil, pe măsură ce populația deurs crește numeric, precum și în aniifără fructificație la stejar și fag, cumeste acest an 2017, de excepție dinacest punct de vedere. Lipsa generali-zată de ghindă și jir din aceastătoamnă, în aproape toate zonele fores -tiere din țară, a obligat urșii să-și pără-sească locurile obișnuite de trai și săintre în localități, pentru a-și putea ago-nisi minimum de hrană necesară acu-mulării rezervelor de grăsime vitale,care să-i ajute să depășească perioadade iarnă, ce se prevede a fi grea, dor-mitând în bârloguri. Este o explicațiesimplă a ceea ce se întâmplă, pe fondulobișnuirii forțate a ursului cu omul. Deaici, conflictele din coexistența ursuluicu omul, care pot fi extrem de dăună-toare protecției și conservării ursului înRomânia.

Repercusiunile încălzirii globaleasupra ursului brun

Studii științifice, de dată recentă,reliefează faptul că încălzirea globalăafectează și viața speciilor de urs, inclu-siv ursul brun eurasiatic. Aceasta fiindcă, în condiții de iarnă blândă cutemperaturi mai ridicate, urșii consumămai repede rezervele de grăsime acu-mulate în organism, întrucât se trezesc

și devin activi mai frecvent, ceea ce ne-cesită un consum mai ridicat de ener-gie. În condițiile unui consum deenergie mai ridicat în perioada deiarnă, din motivul arătat, rezervele fe-melelor pentru creșterea progeniturii sereduc, având drept urmare scădereanatalității și creșterea mortalității.

Deși oamenii de știință nu au de-monstrate încă, cu date certe, cele sus-ținute mai sus, similitudinea cuinfluențarea vieții albinelor în iernileblânde și observarea a tot mai mulțiurși activi iarna ne determină să luămîn considerare această influență. Fiindcă, din cauza încălzirii climei, urșiiar trebui să intre în iarnă și mai grași,pentru a putea supraviețui și a se puteaînmulți. Iar pentru aceasta au nevoiede hrană accesibilă și de bună calitatedin ce în ce mai abundentă, ceea ce, încondiții de suprapopulație și biotop de-gradat, nu este posibil.

ConcluziiViitorul ursului brun în România

depinde de înțelegerea, de către om, ainfluențelor pe care transformările dinbiotopul natural al speciei urs le auasupra acesteia și de înțelegerea nece-sității asigurării unui echilibru cât maistabil între efectivele, normal structu-rate, ale populațiilor de urs și posibili-tățile de hrănire oferite de biotopulspecific. Omul-cinegetician poate creșteușor nivelul acestor efective, printr-orestructurare conștientă pe sexe și clasede vârstă, și printr-o hrănire comple-mentară rațională, atât de toamnă, înanii fără fructificație, cât și de primă-vară, în orice situație, pe seama bene-ficiilor financiare rezultate dintr-oexploatare atentă și precaută a surplu-sului populațional.

Noi opinăm că, de o astfel de poli-tică lucidă și rațională depinde viitorulursului și coexistența pașnică a specieiurs cu omul în România, precumoriunde în lume există specia sau se re-colonizează în mod natural.

Altfel, continuând politica actuală,irațională, de conservare a unei supra-populații de urs în România, în condi-țiile degradării tot mai accentuate ahabitatului speciei, nu facem altcevadecât să accentuăm pagubele produsede urși și atacurile acestora asupraomului, exacerbând adversitatea oame-nilor față de specie.

Altfel spus, continuând să exage-răm în materie de protecție a ursuluibrun și susținând ideea conservări unorsuprapopulații ale speciei în România,nu facem altceva decât să aruncăm înaer dorința coexistenței pașnice a omu-lui cu ursul.

Evoluția, situația, problematica și viitorulpopulației de urs brun

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Berlin, Brandenbug, Saarland șiThueringen au dat liste incom-plete, iar Hessen, cifre optime.

Cerbul comun, lopătarul, capraneagră și căpriorul au scăzut puțin, pecând Sika și muflonul au crescut, iarmistrețul ocupă tot locul doi, după că-prior. Iepurele-de-câmp a continuat săscadă, deși numărul vânătorilor colec-tive a fost micșorat în mod voit. Separe că este atacat de câteva boli: tu-laremia, pseudotuberculoza bacte-riană și „sindromul iepureluieuropean”. Lapinul crește puțin, dareste mult mai numeros decât în 2000-2001.

La vânatul cu pene, potârnicheacontinuă să scadă, deși în multe lan-duri este ocrotită. În schimb, fazanulîși revine, reușind să treacă limita de100.000. Porumbeii conduc detașat lavânatul cu pene, deși rațele și gâșteleau crescut în acest sezon. De notat,numărul mare de ciori și coțofene îm-pușcate, se oferă chiar cartușe specialfăcute pentru a doborâ aceste păsări,nu însă în lunile când cuibăresc (apri-lie-mai). Numărul de vulpi capturatea crescut cu 80.000, iar la alte mami-fere mici, ca viezurele, cei doi jderi șinevăstuica, în linii mari, s-au menți-nut. Cei doi oaspeți răpitori nedoriți,câinele-enot și ursulețul-spălător, aucontinuat expansiunea în toată țara,dovadă stând cifrele tot mai mari deexemplare capturate.

NOIEMBRIE 2017 | 15

STATISTIC~

În nr. 1/2016 al revisteiDeutsche Jagd Zeitung, pag. 16-17, dr. Rolf Roosena publicat statisticavânatului dobândit înGermania în sezonul2014/2015, grupat pelanduri și având ca cifrăinițială sezonul 2000-2001,iar ca repere apropiate în timp, sezoanele 2012-2013 și 2013-2014.Noi am publicat înAlmanahul VPR 2016statistica vânatului recoltat în Germania în sezonul 2013-3014.

Statistica vânatuluirecoltat în Germania în sezonul 2014-2015MATEI TĂLPEANU

Specii de vânat 2000/2001 2012//2013 2013/2014 2014/2015Cerb comun 53.241 66.697 76.308 74.341Cerb lopătar 45.654 68.697 64.505 62.368Cerb Sika 931 1.561 1.404 1.939Căprior 1.068.777 11.191.827 1.160.489 1.139.073Capră neagră 4.097 4.976 4.803 4.703Muflon 5.868 7.448 7.237 8.007Mistreț 345.646 637.515 474.717 518.743Iepure-de-câmp 472.727 315.965 243.871 236.078Lapin 188.172 259.818 213.689 240.678Viezure 38.419 65.068 62.286 60.249Vulpe 605.956 531.952 380.668 457.815Căine-enot 7.1611 8.549 20.195 23.880Ursuleț-spălător 9.064 104.201 96.165 116.378Jder de piatră 47.209 46.473 41.803 41.446Jder-de-pădure 3.720 5.518 5.168 5.009Dihor 11.361 11.502 9.472 8.348Vizon 451 936 738 607Nevăstuică 19.967 7.706 6.088 5.815Potârniche 11.494 4.324 2.509 2.362

Fazan 336.908 153.339 95.085 113.661 Porumbel 747.578 703.865 578.640 550.812Lebădă-de-vară 1.578 2.070 2.966 2.692Gâscă 29.857 78.284 81.013 83.146Rață 516.878 411.696 368.035 400.735Sitar de pădure 8.574 11.752 10.920 9.646Lișiță 15.780 9.432 8.352 6.913Pescăruș 24.049 8.370 8.184 5.425Corvide 292.852 523.842 475.200 487.961Nutrie - 13.620 13.072 19.490

C hiar și în aceste condiții, oges tionare cumpătată și apli-carea unui plan de refacere al

efectivelor poate da rezultate. Îmiamintesc cum, la un drum făcut înUngaria acum câțiva ani, la sfârșit defebruarie, am văzut pe unul din câm-puri peste 30 de iepuri. Unele exem-plare se alergau, altele se băteau culabele din față, probabil masculi ce în-cercau să câștige lupta pentru femeladorită. De mult nu mai mă bucurasemde o asemenea priveliște.

La noi, la grupa de vânătoare„Rudna” de pe lângă malurile Timișu-lui, nu am ajuns să nu mai vedem,chiar deloc, urecheații, dar am avutcâțiva ani în care numărul lor a scăzutîngrijorător. Arealul a suferit și elschimbări, cu trecerea anilor, unelebune altele rele. Zonele pășunate au


DIN TEREN

Îmi amintesc cu nostalgie de vremea copilăriei, când îmi însoțeam tatăl la vânătoare și când,la fiecare bătaie, priveam cum treceau pe lângă noi cel puțin un iepure și câțiva fazani.Acum, pe multe fonduri, iepurele este văzut rar, sau chiar este inexistent. La depopulare aucontribuit defrișările, extinderea monoculturilor, utilizarea excesivă a substanțelor chimiceîn agricultură, pășunatul necontrolat, câinii hoinari, braconajul și utilizarea ogarilor. Astfel,am ajuns să ne bucurăm atunci când vedem un exemplar în teren.

Iepurilă, a fi sau a nu fiText și fotografie MARIA SĂVULESCU

NOIEMBRIE 2017 | 17

crescut, s-au făcut defrișări masive înalbia Timișului, doborându-se toatesălciile bătrâne și tufele dese, s-a prac-ticat incendierea periodică (în specialtoamna târziu și primăvara devreme)a zonelor de tufe și a pârloagelor. Câ-teodată, am senzația că omul este înaltercație cu natura și uită că, de fapt,ea este cea care ne oferă resursele ne-cesare susținerii vieții. Din fericire, pefond s-au petrecut și lucruri pozitive,care au venit să susțină refacerea efec-tivului de iepuri: paza fondului, pen-tru eliminarea sau măcar reducereaacțiunilor de braconaj, plantarea maimultor liziere de plopi, eliminarea câi-nilor hoinari și impunerea purtării dejujeu de către câinii de turmă. În plus,toți membrii grupei, de comun acord,am agreat să reducem la minim nu-mărul de partide de vânătoare la ie-puri dintr-un sezon. Astfel, am avut2-3 sezoane în care s-a organizat doaruna sau două vânători, în care nu s-au împușcat decât pentru nevoilegrupei. O altă inițiativă, de bun simțde altfel, a fost aceea de a nu face vâ-nătoare în iernile foarte grele, în care,oricum, efectivele aveau de suferit dincauza gerurilor năprasnice și a zăpeziimai mari decât în mod normal.

Acum am ajuns aproape ca agricul-torii din zonă să înceapă să fie deran-jați de prezența lor, deja destul denumeroasă. În această primăvară, ie-șind în teren pentru o pândă la că-prior, am avut plăcuta surpriză de amă întâlni cu peste 10-15 exemplare.Ceea ce m-a bucurat cel mai tare a fostfaptul că nu erau deloc speriați. Do-vadă și pozele incluse în acest articol.

Semn bun! Nu sunt alergați debraconieri sau câini și își văd liniștițide viața lor. De la 1 noiembrie se vor

întâlni însă cu cățeii noștri și cu ar-mele. Dar vom fi tot cu multă cumpă-tare, pentru a menține efectivul. Nuștim ce vreme vor aduce lunile deiarnă. Vă mărturisesc sincer că nu ammai mare bucurie, când pășesc pe unteren de vânătoare, decât atunci cândsimt vânatul liniștit. Este un semn călucrurile se petrec într-un rimt nor-

mal, în care omul nu deranjează echi-librul naturii.

Citeam zilele trecute, pe Facebook,istorisirea unui vânător englez. Acestaîși amintea de tatăl său, care pleca cupușca frântă pe braț și cu câinele la vâ-nătoare de iepuri. Mergea pe jos, prinsat, până pe câmpul din apropiere. Fărăhârtii, fără mașini, fără arme semiauto-mate. Acolo reușea să împuște câțiva ie-puri. Parte din ei îi lua seara la cârciumadin sat, unde îi atârna la intrare. Cinedorea, cumpăra de la el un iepure decâmp. Vânătoarea era un mod de viață.Acestea vor rămâne, din păcate, doaramintiri, căci, cu siguranță, nu vom maitrăi niciodată în acel ritm molcom și li-niștit. Și totuși… Depinde de noi să nefacem ieșirile în teren asemănătoare cucele ale moșilor noștri, tihnite, cu res-pect pentru vânat și natură.

Ori de câte ori mergem în teren, săne reamintim că vânătoarea fărăvânat nu este posibilă și poate acestlucru va mai înfrâna dorința de a aveaun număr mare de „piese” și de avedea cât mai multe exemplare liniș-tite în teren. În acest fel vom da și co-piilor noștri șansa să se bucure deaceleași imagini și trăiri minunate, cași noi!

În aceastăprimăvară, ieșind în

teren pentru o pândă lacăprior, am avut plăcutasurpriză de a mă întâlni cupeste 10-15 exemplare. Ceeace m-a bucurat cel mai tarea fost faptul că nu eraudeloc speriați. Dovadă șipozele incluse în acestarticol.

I onel Pop amintește despre ie-pure în povestirile sale: „Bietul deel, iepurele! Pentru cei mai mulți

el e «vânatul», ziua mult așteptată șiscrisă în calendarul vânătorului curoșu, e ziua în care începe zodia rea acelui pe care vânătorii nu-l cinstesc cualt nume, mai ales, decât «ghebosul» și«urechiatul»… Ce-i un iepure față decerb, urs, capră neagră, cocoș demunte? Din neamul acestora sacrificamîntr-un an doar câte unul, fără noroc.Iar iepuri? La sfârșitul câte unui sezonnumăram șaptezeci, optzeci, uneori osută. Mă miram cum de s-au adunatatâția și nu eram deloc mândru. Dim-potrivă, simțeam un reproș, tardiv șisterp ca toate reproșurile”.

Morala ar fi ca, la aceste vânătoriși vremuri, să venim de plăcere, de areîntâlni prietenii, de a sta în desișulierburilor uscate, cu miros de izmă, șide a gusta din acea masă câmpe-nească comună, pe care nu o poatepregăti nici cel mai destoinic master-chef. Nu de a veni să vânezi pentru aucide din pură plăcere, greșeală încare cad unii pătimași vânători.

Dinamică zgomotoasăAn de an, deschiderea vânătorii la

iepuri-de-câmp este prilej de „sărbă-toare” pentru toți pasionații, adepți aizecilor de kilometri străbătuți pe josnumai într-o zi, parcelă cu parcelă,

prin costreiul, înalt cât omul și plin deciulini, sau prin verdele înviorător alrapiței, îndesit de binefacerea ploilorde toamnă din ultima vreme. De fie-care dată, acestă benefică mișcare în-seamnă tensiune, dinamism și căutare.


DE SEZON

Că am hrănit în sezonul rece păsărelele, că niciodată nu am tras în scroafa cu purcei, căam îngrijit betegeala unui pescăruș, că am mângâiat un pui de căprioară, că amadmirat o mulțime de flori de câmp, dar nu m-a lăsat inima să rup măcar una pentru ao duce acasă, totuși există o „urâțenie a păcatului, fără străvezia haină a vreunei scuzesau lămuriri”, cum spunea Ionel Pop. Este și cazul vânătorii colective la iepurii-de-câmp, față de care nu mă pot feri de a mă numi păcătos. Eu, sau oricare vânător, nu ne„vindecăm” de acest molipsitor păcat, față de cel mai căutat vânat, „urechiatul”.

Cel mai căutat, iepureleText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Prin tradiție, gonașii, înarmați cu fel defel de „instrumente” capabile de a facezgomot, mărșăluiesc în zig-zag, oco-lind doar locurile băltite de apă și pecare nici iepurii nu le agrează. În rest,precum niște „tancuri”, tinerii calcătotul în cale și fac mare tărăboi atuncicând, în fața lor, la numai 20-30 demetri sare, cu urechile alipite pe spate,speriatul împricinat.

- Iepurele, măăă! La stânga taaa,nu-l lăsaaa! Altuuul, ține-l Ioaneee!

Și ce liniște se lasă apoi, plină dereproșuri, când vre-un „adormit”devânător, aflat la ținută, trage în urma„maratonistului”, făcându-l să-și mă-rească viteza.

Dar toate aceste momente facparte din frumusețea vânătorii în ge-neral, din emoțiile capabile să învio-reze simțurile, ochiul ieșind din rutinăși fixând bine cătarea oțelului pe caremușchii trăgătorului, aproape involun-tar, îl așează pe linia de ochire. Încor-darea la maximum, pentru că nu știide unde țâșnește „ținta” mișcătoare, șilarma care agită adrenalina, scuturăde „rugina” depusă, pe neobservate, întrupul vânătorului. Ploaia, ceața, gerulși vântul par niște ingrediente de carechiar nu se mai ține seamă.

Aventura dă naștere unor noitrăiri, pentru că fiecare astfel de vână-toare este mereu altfel decât cea an-terioară. Noi pățanii, alte povești, alțicamarazi! Așa se însumează, „păcate”peste „păcate”, când vine vorba devânat. Oricum, această frumoasă pa-siune, ieșirea în teren la o partidă devânătoare la iepuri, va dăinui proba-bil, fără de oprire, într-o perpetuă spi-rală a zodiilor.

Iepurii „cercetași”După ce am hălăduit cale de vreo

patru ore pe câmpurile Buzăului,dinspre Amara de Râmnic, undeva,unde se întâlnesc pământurile viilorde soiuri alese cu cele ale ogoarelorde curând slobozite de povara cultu-rilor cu porumb, pe la ceasurile cândsoarele stă cocoțat pe bolta cerului,drept deasupra privitorului, am simțito moleșală de la stomac, de parcă măinvita să gust ceva dintr-ale gurii.

Ne-am uitat unii la alții și, din pri-viri, cu consimțământul paznicului devânătoare, am hotărât să luăm opauză binevenită. Doi dintre ortaci auscos câțiva cârnați de casă, făcuți cucarne de berbecuț și ceva mușchi devițel. Altul scoate o pungă cu castra-veți murați și o minunăție de pas-tramă. Se dezleagă toate ranițele cubunătăți, că așa fac vânătorii, dar ceimai hâtri desfăcură și sacul cu alese

vorbe vesele, pline de glume, unele cumorală, altele de voie-bună. După ojumătate de zi, de dimineață și până-n prânz, de scotocire după ie-puri, aș putea spune deloc obositoareși mai degrabă interesantă, prin sur-prizele oferite de vicleșugurile aces-tora pentru a-și salva viața, la piciorulunei estacade din ce a mai rămas dinambițiosul sistem de irigații, forțele s-au reîmprospătat pentru a ne conti-nua vânătoarea.

La circa o aruncătură de băț delocul de popas, lângă un puț părăsitde izvorul de apă care, altădată, a po-tolit setea animalelor și a omului aflatla muncă sau în treacăt, se ridica unpâlc de costrei amestecat cu o iarbăcare face un spic numit de noi, pecând eram copii, „șoricel” și pe care îlfrecam între palme, imprimându-i omișcare inversă sensului normal dealunecare. Desișul specific câmpului,deloc surprinzător privirii noastre,seamăna mai mult a pârloagă, maiales că, nu departe, era și o adânci-tură plină cu apă din ploi.

Tocmai ce am stabilit cu toții pla-nul de urmat și ne-am apropiat, fără

intenție, de locul cu pricina, având ar-mele neîncărcate, spre a ne desfășurala 50-60 de pași unii față de alții, cucâte doi vânători pe ambele flancuri,când, din pâlc, ies în viteză trei iepuri,apoi încă unul, după care încă doi. Pi-cioarele sprintene ale urecheaților nicinu se vedeau și, în câteva secunde, aupurtat „grupa de cercetași” hăt, de-parte de noi. Din toată această întâm-plare ne-am ales doar cu o bunădispoziție, glume potrivite de a șicanape cei mai apropiați de pâlcul de cos-trei, care, la „explozia de iepuri”, maimult s-au speriat, uitând de ranițe șide arme.

Toată ziua aceea am reușit să mairecuperăm câțiva „cercetași”, se paredintre cei care au îndrăznit să ne as-culte intențiile de după prânz.

Actorii începutului de sezon de vâ-nătoare la iepuri sunt, desigur, ure-chiații, dar, ca de obicei, nu pot lipsivânătorii. Spectacolul atractivuluisport, de complexă mișcare și rela-xare, pe feluritele forme de relief alefondurilor de vânătoare, indiferent decapriciile naturii, în căutarea iepuri-lor, abia începe.

NOIEMBRIE 2017 | 19

Î l duceam la vânătoare purtându-lghemuit sub haină și, numai dincând în când, ridica boticul și mă

lingea pe gât, parcă pentru a-mi mul-țumi. Se juca cu orice, iar din primaclipă i-au căzut cu tronc șireturilemele, pe care s-a apucat, gospodă-rește, să mi le ronțăie. A fost între noio dragoste la prima vedere și, cu tre-cerea timpului, aceasta s-a cimentat,astfel că eram nedespărțiți.

Toți camarazii îl iubeau pe Tosca,iar încet, încet, s-a consacrat ca unuldintre cei mai eficienți câini, fiind ast-fel preferat la vânătoarea de mistreți,unde făcea o pereche ideală cu Țun-dra, o cățelușă de mare calitate adusăde cineva, dintr-o comună de munte,din Județul Buzău. Cei doi făceau opereche cum numai cei care au apre-ciat vânătorile cu câini erau capabilisă o prețuiască.

Mai înainte să pornească gonacii,paznicul de vânătoare care-i dirija ledădea drumul din lese lui Tosca și

Țundrei, iar la primul lătrat scurt allui Tosca porneau și ei în direcția res-pectivă, înconjurând cu grijă zona,pentru a putea îndrepta mistrețul ast-fel semnalat înspre linia de stand,unde se aflau vânătorii.

Uneori, când se anunța o vână-toare ceva mai pretențioasă ori cu unteren mai greu, echipa Tosca și Țun-dra era completată și de Codruț, uncâine tot de talie mică, de rasă co-mună, însă cu un suflet de vânătorcum rar ne închipuisem până la mo-mentul când l-am adoptat, și asta larecomandarea insistentă a unui vână-tor, venit tot de la munte. Cert este că,în scurt timp, datorită eficienței lui,nu numai că s-a integrat rapid înechipa lui Tosca și Țundra, dar a și că-pătat porecla de „Profesorul”, cu carel-au cadorisit vânătorii, și aceasta da-torită calităților deosebite pe care ledovedea cu fiecare prilej. Calitățile i-au permis ca, împreună cu Tosca șiȚundra, să colaboreze atât de bine

încât, la primul semnal transmis deoricare dintre ei, ceilalți doi se și înfi-ințau rapid la locul cu pricina și, toțitrei, înconjurau mistrețul, după careîl hăituiau, mânându-l în cele dinurmă spre linia vânătorilor.

La fel de eficient erau și cu vânatulcăzut ori rănit, în apropierea căruialătrau într-un anume fel ori, dupăcum se exprimau cei mai obișnuiți cuvânătoarea cu câini, le numeau „bo-cete”, acele lătrături pe tonuri cevamai aparte. De fapt, maestrul bocete-lor era Tosca, recunoscut unanimpentru aptitudinea deosebită cu carene ajuta să recuperăm vânatul căzutori rănit. La toate vânătorile la caream beneficiat de aportul lui, nu s-a în-tâmplat vreodată ca, vreun mistrețrănit ori căzut mai departe, să fie pier-dut.

Îmi amintesc, plin de nostalgie,ziua în care, aflându-mă instalat peflancul parcelei de pădure unde avealoc acea vânătoare, organizatorul mi-a șoptit că, de regulă, pe acoloobișnuiesc mistreții să evadeze din în-cercuire, deoarece în mijlocul parceleidin spatele meu s-ar afla un desiș ex-trem de greu de bătut, datorită tufelorde cătină, măceș, merișor și alteplante pline de spini, care făceau im-posibilă pătrunderea gonacilor, ba în-greunând chiar și accesul câinilor. Caurmare, acel desiș se știa că este loculpredilect al mistreților, unde se refu-giau în caz de pericol, iar eu aveammisiunea să-i împiedic să ajungăacolo.

Ascultător, mi-am ales iute un locdin care aveam vedere liberă spre câ-teva direcții și, ținând carabina pregă-tită, m-am pus pe așteptat,ferindu-mă cu cea mai mare atenția sănu produc nici cel mai mic zgomot.Aproape că nici nu clipeam de con-centrare, iar urechile captau și cel maimic zgomot, în timp ce, din depărtare,s-au făcut auzite zgomotele bine con-trolate ale gonacilor. La un momentdat, am recunoscut cu ușurință lătra-tul lui Tosca, urmat imediat de cel alȚundrei. Am știut de îndată că au datde mistreți, iar printr-un gest reflexdegetele mi s-au încleștat ușor pe ulu-cul carabinei, pe când mă străduiamsă pătrund cu privirea prin frunzișuldes al pădurii, încercând zadarnic săzăresc cât mai departe, spre direcțiade unde s-au auzit lătrăturile.

Încet, încet, freamătul vânătorii s-a apropiat parcă de zona în care măaflam, iar la un moment dat, punctulculminant a fost semnalat de câtevafocuri de armă, ca o răpăială, semn căau tras mai mulți vânători. Instanta-


POVESTIRI

ToscaȚIȚI

Nu mai țin minte cum a ajuns la canisa din PădureaCernica ori, altfel spus, cine l-a adus și ni l-a oferit pentrua-l transforma în câine de vânătoare. Era clar un pui deterrier, cam negricios, de-abia înțărcat ca vârstă, iar încăde la început a pus ochișorii pe mine, simțindu-mi, înmod precis, atracția pe care o simțeam pentru el.

neu s-au auzit și lătrăturile, din ce înce mai întărâtate, ale câinilor, în timpce eu încercam să-mi închipui ce sepetrece acolo, străduindu-mă să ghi-cesc modul în care decurgea vânătoa-rea. Zadarnic însă.

Parcă pentru încheierea întreguluispectacol, s-au mai făcut auzite altedouă sau trei împușcături, câteva lă-trături cam disparate, și apoi s-a lăsatliniștea apăsătoare care mi-a semnalatîncheierea confruntării. Mi s-a părutextrem de curios faptul că nu mai audlătrăturile câinilor însă, mai mult casigur că avea explicația sa. Mi-amspus în sinea mea că vânatul a căzut,iar câinii nu mai aveau nici un motivsă latre.

La un moment dat, am auzit pașiîn dreapta și l-am zărit pe pazniculcare se grăbea spre mine, ținând totușiarma pregătită de tragere. S-a apro-piat iute și mi-a șoptit, gâfâind ușor:

- A dat ciurda peste noi, însă vierulcel mare a scăpat. Precis este rănit,dar n-am dat de urme de sânge, pen-tru că este și multă frunză pe jos, darnu m-ar mira să te pomenești cu elaici. Eu mă duc mai în acolo și, dacăeste ceva, ne dăm semnal.

- Bine. Mi-e clar, dar spune-mi,câinii au venit toți?

- Mai puțin Tosca, și nici Țundra.N-ar fi exclus ca să se fi luat după vier,însă nu înțeleg de ce nu dă gură niciunul din ei. Tare mi-e teamă să nu-i ficăpăcit vierul, că Tosca are obiceiul săse vâre peste mistreți.

Afirmația paznicului mi-a strecu-rat un fior rece în lungul spinării și,pe ascuns, am bătut cu degetul îndoitîn tulpina pomului lângă care mă tu-pilasem:

- Să sperăm că n-au pățit nimic șică vor apare ei.

Paznicul și-a făcut iute o cruce și apornit în direcția opusă, în timp ce eum-am ghemuit din nou, cu arma pre-gătită, gata de tragere în cazul apari-ției vierului. Aveam presimțirea că vaveni peste mine, așa că mi-am încor-dat și mai mult privirea, scormonindprintre tufișurile dese din fața mea,dar ținând urechile ciulite, în speranțaunui lătrat, cât de mic ar fi fost, darsă primesc astfel un semnal din partealor.

Concentrarea în care mă aflam aavut ca rezultat amplificarea la maxi-mum a liniștei pădurii, pe care o sim-țeam de parcă mă apăsa din ce în cemai mult. Piciorul stâng începuse casă-mi amorțească, dar ezitam încă săschimb poziția, de teamă să nu facnici cel mai mic zgomot.

La un moment dat am simțit un

miros slab, adus de adierea care deabia reușea să clătine frunzele. Pentrumine a fost semnalul de alarmă multașteptat, deoarece l-am identificat, cuușurință și fără nici o îndoială, căaparținea unui mistreț. Drept urmare,am ridicat carabina, epolând-o încetși am așteptat cu înfrigurare, în timpce mirosul mistrețului devenea din ceîn ce mai pregnant, ceea ce repre-zenta, în mod categoric, o certitudine.Vierul se afla deci prin preajma mea,fiind pregătit de atac.

Mi-am retras iute piciorul stângpentru a-mi trece amorțeala, și astfel,la nevoie, să mă pot mișca cu ușu-rință, dar vierul întârzia să apară.

Deodată am simțit o ușoară atin-gere în partea dreaptă a mâinii și, despaimă, tot trupul m-a furnicat, însăam reușit să țâșnesc în picioare, cuarma pregătită de tragere. Datorităsurprinderii, am rămas blocat. În spa-tele meu, se aflau Tosca și Țundra,care mă simțiseră și, astfel, se apro-piaseră tiptil de mine, venind prinspatele meu. Odată ajunși lungămine, se instalaseră în iarbă pentru ase odihni și mă sorbeau din priviri,bucuroși de întâlnire.

- Ce faceți, măi… zurbagiilor? Cecăutați aici la mine? i-am luat eu lazor și m-am aplecat asupra lor, pentrua-i mângâia, dar imediat am simțitpalma năclăită de părul lor. Ce naibaaveți în păr?

Mi-am privit palma și am descope-rit urme clare de sânge, dar, mai ales,mirosul pregnant și inconfundabil alvierului. I-am cercetat cu atenție, con-statând cu ușurință, mai ales la Tosca,faptul că burtica lui era umflată ca ominge, în timp ce Țundra se tot lingeade mama focului pe bot, curățându-șilăbuțele din față:

- Ce naiba ați făcut, măi… hoina-rilor? Ori i-ați făcut harachiri vierului?

Faptul că s-au ridicat încet de jos,fiind evident obosiți, și s-au apropiatde mine cu un aer oarecum vinovat,mi-a dovedit că nu erau străini de bă-nuiala mea, așa că m-am ridicat și eu,arătându-le spre pădure:

- Hai Tosca, hai Țundra, hai copii,unde-i vierul?

Ținând carabina pregătită pentruorice eventualitate, am pătruns prindesul pădurii, iar cei doi, pricepându-mi imediat intenția, au mers un timpîn urma mea, după care m-au depășit,pornind în față, din ce în ce mai re-pede și uitându-se din când în când înspate, pentru a se convinge că îiurmez. Pentru mine era clar că măconduceau undeva și, trepidând deemoție, speram să mă ducă la acel

vier rănit. Așa că mi-am mai verificatîncă o dată arma, după care am mic-șorat distanța până la cei doi prieteni,cărora le-am șoptit:

- Hai, iubiții mei scumpi, duceți-mă unde știți voi.

În mod categoric, m-au înțeles, de-oarece amândoi au răsucit capetelespre mine și au scâncit încetișor, binedispuși. N-am mai mers mult și Toscaa zbughit-o în față, mârâind a alarmăspre mine, așa că am ridicat carabinași am pășit spre el pătrunzând în lu-miniș. În apropierea lor, se afla vierul.Un animal superb, imens, însă mortde-a binelea, fapt cert deoarece aveaburta spartă și o parte din măruntaiescoase.

Primul lucru pe care l-am admirata fost trofeul. Cei doi colți erau imenși,intacți și pregătiți parcă de atac.

Cercetându-l, mi-am dat seama căTosca și Țundra l-au urmărit pe cândera rănit și sunt aproape sigur căTosca i-a dat lovitura de grație, deoa-rece, pe partea laterală a capului vie-rului, se distingea clar o mușcăturăcare i-a despicat artera jugulară, faptdovedit și de cantitatea mare de sângeîmprăștiată în jur. Imaginea vieruluiși starea în care se afla mi-au oferitelementele de referință ale reconsti-tuirii intervenției celor doi prietenicare, după moartea clară a fiarei, nus-au sfiit să-și revendice porțiile dinpremiu cuvenite lor, adică mare partedin măruntaiele acestuia și, mai alesplăcerea cunoscută a lui Tosca, de ase scălda în sângele inamicului învins.De-abia atunci am înțeles și secretulburților celor doi, care arătau ca doipepenași.

Îmi este destul de greu să mai re-produc imensa bucurie a vânătorilor,cărora le-am dat semnalul convenit șis-au prezentat cât au putut de repedela fața locului, manifestându-și ulu-iala, dar și mulțumirea, mai ales că eum-am străduit să îi păcălesc. Am în-cercat să-i conving da faptul că, înrealitate, Tosca și Țundra s-au luptatcu vierul și astfel l-au învins, ascun-zându-le faptul că urma breneke-uluise afla pe cealaltă parte a trupului,fiind descoperită de abia după ce amreușit să transportăm mistrețul cumare dificultate, printre pomi, până laremorca tractorului.

Am dorit să relatez această întâm-plare, lăcrămând în amintirea iubitu-lui Tosca, deoarece a dispărut multprea repede și nemeritat dintre noi, înniște împrejurări oribile, datorateunui nemernic, care sper că, până laurmă, tot va fi pedepsit de Dumnezeupentru crima săvârșită.

NOIEMBRIE 2017 | 21


E xpuși permanent în perioadarece a anului, atât la schim-bări adesea bruște ale vremii,

cât și în activitate - de la repus, laefort susținut pe teren - câinii de vâ-nătoare necesită îngrijire și atențiespecială în privința regimului alimen-tar. Odată cu scăderea temperaturiiatmosferice și creșterea intensitățiiefortului fizic, crește și nevoia aportu-lui de hrană/calorii.

Atenția noastră trebuie orientatăpentru a observa factorii, precum efor-tul fizic și temepratura mediului, carepot afecta nevoia crescută a aportuluicaloric/hrană a câinelui nostru și a răs-punde acestei cerințe la timpul necesarși în mod adecvat, pentru a menținestarea fizică optimă a partenerului nos-tru patruped pentru confort, perfor-

manță și sănătate, la standarde optime.Un studiu efectuat de firma Nestle

Purina, producătoare de hrană granu-lată pentru câini și alte animale decompanie, arată că un câine cu greuta-tea de 25 de kilograme are nevoie, înperioada verii, în repaus, de circa 1.450calorii digestibile pe zi, de circa 1.800calorii digestibile în cazul când faceefort moderat, iar dacă iese pe teren lavânătoare, de un aport de 2.160 caloriipe zi. Trecând de la repaus la activitateintensă, precum vânătoarea, nevoia dehrană/aport caloric a câinelui poatecrește cu până la 33%.

În timpul iernii, scăderea tempera-turii cu circa 30 de grade Celsius fațăde perioada caldă a verii poate atragedupă sine nevoia creșterii aportului ca-loric pentru câine cu până la 45% în

repaus fizic și poate ajunge până la plus75% atunci când face efort susținut lavânătoare. Ideea generală pentru pe-rioada rece a iernii este de a monitorizapermanent activitatea câinelui nostrude vânătoare și a-i oferi cantitatea ne-cesară de hrană pentru a suplini nevoiacrescută de calorii. Alegerea unei hraneconsistente, bine echilibrată din puctulde vedere al elementelor cheie pentrua menține sănătatea și condiția fizicăexcelentă a câinelui nostru de vână-toare, este o responsabilitate perso-nală, de care trebuie să ne achităm cuconștiinciozitate, zi de zi. Este o condi-ție esențială pentru a ne putea bucura,și în acest anotimp hibernal, de plăce-rea unor partide reușite pe teren, ală-turi de partenerul nostru patruped devânătoare!

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Hrănirea în timpul ierniiALECSANDRU CODRIN

Vremea rece și umedă de la finele toamnei și apoi frigul iernii, impun schimbărinecesare în alimentația câinilor de vânătoare. Spre deosebire de câinii de companiecare, cel mai adesea, petrec anotimpul rece în casă, partenerii noștri patrupezi devânătoare, pe lângă faptul că stau afară, în cușcă, depun și un efort susținut în cadrulieșirilor pe teren, unde aleargă mai toată ziua în căutarea vânatului. Ca să nu maiamintim aici efortul fizic deosebit pe care îl fac dacă trebuie să aporteze vânat din aparece, când vânăm la baltă.

NOIEMBRIE 2017 | 23

I arba mare (Inula helenium) esteo plantă erbacee care face partedin familia Asteraceae, originară

din Europa și Asia, introdusă ulteriorși în unele regiuni din America deNord. O întâlnim răspândită, cu pre-ponderență, în zona de deal și la

munte, la altitudini joase, crescând înpoieni, la marginea pădurii, de-a lun-gul văilor înguste și prin fânețe, prefe-rând locurile luminoase, fără umbrăexcesivă și sol ușor umed. Tulpina estedreaptă și poate crește până la circa 1-1,5 metri înălțime, cu frunze mari,

verzi pe partea superioară și albi-cioase, din cauza perișorilor, pe parteainferioară. Florile sunt mari, cu un dia-metru de până la 5 cm, cu petale gal-bene, intens colorate și înfloresc înlunile verii, din mai până în septem-brie. Rădăcina principală este robustă,cu ramificații secundare lungi și maisubțiri și are un gust amărui și mirosspecific, ușor parfumat, la rupere.

Florile conțin helenină, iar frun-zele sunt bogate în săruri minerale, vi-tamina C și substanțe amare. Pentruobținerea produselor terapeutice sefolosește numai rădăcina, care se re-coltează în lunile septembrie și oc-tombrie. Între principiile activeprezente în rădăcină se numără, înprincipal, inulina, un compus poliza-haridic asemănător zahărului, uleiurivolatile, fitoncide (antibiotice sinteti-zate de plante), fridelină, săruri mine-rale și substanțe amare.

Printre efectele naturiste benfice alepreparatelor din „iarbă mare” se nu-mără cel antitusiv, expectorant-cal-mant, antispastic, coleretic și colagog,diuretic și un efect tonic general. Fiton-cidele generează un efect antihelmin-tic, bacteriostatic și antiviral,preparatele specifice putând fi de aju-tor și împotriva bacilului tuberculozei.Grație substanțelor prezente în rădă-cină, preparatele terapeutice obținutedin rădăcina de „iarbă mare” pot ajutaîn cazul infecțiilor aparatului respirator- traheite, bronșite, pentru calmarea șiremediarea tusei, pentru remediereaunor afecțiuni gastrice, hepato-biliareși tratarea împotriva viermilor intesti-nali. Din rădăcina plantei se poate pre-para ceai/infuzie, decoct și tinctură.

Pentru uz extern, ceaiul din rădă-cină de „iarbă mare” poate ajuta în re-vigorarea părului, iar compresele cuceai pot fi folosite în ameliorarea afec-țiunilor superficiale ale pielii. Atențiedeosebită trebuie acordată în cazulpersoanelor alergice la oricare dintrecompușii prezenți în plantă, precumși la supradozare și folosirea îndelun-gată a produselor.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării probleme-lor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persona-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinale, în general, suborice formă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelornaturiste din „iarbă mare” să se facănumai la recomandarea acestuia. Opi-nia medicului este neapărat necesară șise impune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

Iarba mareDOCTOR PLANT

Cunoscută la greci încă din antichitate, „iarba mare”,conform mitologiei, pare a fi apărut în locurile în carelacrimile Elenei din Troia, fiica lui Zeus, au udatpămîntul, de unde și numele plantei, Helenium. La noieste cunoscută și sub denumirile populare de ochiulboului, iarbă neagră, oman sau lacrimile Elenei.

floare rădăcină uscată


GLUME

Bulă pleacă grăbit de la soacra luiși scurtează drumul, traversând niștepășuni, îndreptându-se pe scurtăturăspre stația autobuzului. La un momentdat, ajunge în dreptul unui teren îm-prejmuit, cultivat cu lucernă. Zărind unțăran care tocmai cosea, îi cere voie:

- Bade, dă-mi voie ca s-o tai prin lu-cerna dumitale, pentru că vreau săprind autobuzul de ora cinci, mă gră-besc tare rău. Te superi?

- Doamne ferește, de ce să măsupăr? Poți să mergi liniștit, însă dacăte vede taurul ăla de colo, am impresiacă vei prinde și autobuzul de ora două!

* * *Bulă reușește să o convingă pe Bu-

lina și o duce la un medic esteticiancare, după ce o consultă atent, îl tragedeoparte și îi șoptește, fiind mulțumitde banii pe care i-a încasat:

- Reveniți peste cinci zile și veți că-păta o altă femeie.

- Vai de mine, excelent! Să vă deaDumnezeu multă sănătate! Dar, atențiemare, să nu afle nevastă-mea!

* * *- Tati, îl întreabă micul Bulache,

care-și făcea temele la biologie, ce în-seamnă exact împerechere?

- Hm, tușește Bulă, puțin încurcat,știu și eu, să zicem că ar fi ca atunci cândtrebuie să pleci urgent la o întâlnire și,cu mare greutate, după ce ai răscolit fu-rios prin toate sertarele șifonierului, de abia reușești să descoperi, în cele dinurmă, două șosete de aceeași culoare.

* * *Bulă și-a invitat toți camarazii din

grupa de vânătoare să-l serbeze pen-tru aniversarea zilei sale de naștere.După două zile și nopți la rând, cât aubăut în continuu, având lăutari anga-jați, au luat-o pe manele, pe romanțe

și, astfel, s-au cam întristat. Unul din-tre ei, ștergându-și lacrimile, le spunesmiorcăindu-se:

- Io când o-i da-mprimire, neapăratsă mă incinerați! M-ați înțeles?

- Hâc, … mișto idee, intervine și unaltul, pe mine vreau să mă îngropațilângă o stână de capre, că totdeauna le-am iubit.

- Băăă! urlă Bulă, ca să-i mai învioreze,strigând după ospătar. Vino bă aici, ca săauzi ultima mea comandă! Ești atent?

- Da șefu, sunt numai ochi și urechi!- Da ce mă, tu lucrezi la SRI? și după

ce se mai potolesc hohotele de râs, îi co-mandă foarte serios ospătarului. Bă, pemine să mă îmbuteliați! Că-i tare păcatde cât vin am băgat în mine!

* * *Bulă tocmai buchisea ceva la percu-

torul armei, când Bulache îl întreabă:- Tati, ne-a spus la școală despre unul

care a aflat el că pământul se învârtește.- Și?- Păi, cum îl cheamă p-ăla și de

unde și până unde i-a venit ideea asta?- Fii atent, ăla se numea Galileo Ga-

lilei, iar precis că ideea asta i-a venit pecând ieșea din cârciumă, că mai demult am pățit-o și eu la fel ca el.

BULINEȚIȚI

PUBLICITATE

Se ocupă cu ceșterea intensivă a stocului de vânat sălbatic pentru populare și vânătoare, având un genom excelent și o bunăvalorificare a trofeului. Obiectivul nostru principal este de a menține stocul cerbilor comuni, cu coarne de mare valoare și cuo expansiune largă a acestora. Am cumpărat acest stoc din Ungaria, unde se aplică reguli foarte stricte pentru conservareaecologică a cerbilor comuni pur genetici. În fiecare an, oferim vânat cu coarne pentru vânzare, cu transport la destinație. De asemenea, oferim cerbi cu valori de trofeuridicate, de 230-260 puncte CIC. Cel mai bun cerb din stocul nostru, în vârstă de 10 ani, are o valoare de 270 puncte CIC.

Nu ne permitem, din motive ușor de înțeles, nici un fel de adaus sau comentariu la acest ANUNȚ, mai ales în privințaconfigurației trofeefor acestor cerbi.

La rugămintea omologilor din asociația similară din Slovacia, publicăm, în atenția persoanelor interesate, următorul ANUNȚ.

NOIEMBRIE 2017 | 25

PESCUITCompetiții A.G.V.P.S. 30

Echipamentul muscarului 31Toamna știucilor „la metru” 32

Orașul de la răsărit 34Ciortani la vreme de Brumar 36

Cleni pe suprafața apei 38

NOIEMBRIE

Apropierea iernii începe să se re-simtă. Zilele sunt scurte, înnorate,reci, vântul a prins elan, iar peștii s-au ascuns în cotloanele lor pentru

iernat. Vegetația aproape a dispărut, iar apele s-au limpezit. În această pe-rioadă, știuca deține capul de afiș. Dacă am cunoaște configurația substra-tului, am descoperi și gropanele sau structurile în care s-au grupat crapii șisomnii. În zile însorite, o partidă de staționar, bine pregătită, ne va aduce înjuvelnic babuști, roșioare, carași, plătici și obleți. Din nou trebuie să ne gân-dim foarte bine la echipamentul potrivit vremii, să urmărim prognozelemeteo și să luăm măsurile necesare, pentru a nu transforma o eventuală ex-pediție reușită într-un eșec regretabil.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

Un banc, care circula odată, sunacam așa:

Medicul intră în salonul pacientului,spunându-i:

- Am o veste bună și una rea, cu caresă încep?

- Cu cea rea, răspunde pacientul.- Din păcate, trebuie să-ți amputăm

piciorul.- Și cea bună?- Mi-a intrat băiatul la facultate!Cam așa a fost și la consfătuirea de

la A.R.B.D.D.

Discuțiile pe marginea proiectuluinoului „Ordin privind stabilirea perioa-delor și zonelor de prohibiție a pescui-tului, precum și a zonelor de protecțiea resurselor acvatice vii pentru anul2018”, au fost organizate de către Ad-ministrația Rezervației Biosferei „DeltaDunării” pe parcursul a două zile.

Despre subiectele discutate înprima zi, la care au fost invitați repre-zentanți ai pescarilor comerciali și aiadministrațiilor locale, am fost infor-mați, la modul general, despre propu-

nerile făcute de aceștia pentru inter -zicerea în totalitate a pescuitului re-creativ pe teritoriul Rezervației,motivate de „cantitățile mari de pește re-ținute de pescarii undițari, cu mult pestecapturile admise legal și capturile subdi-mensionate reținute de către aceștia”.

Desigur, am considerat că o pole-mică, chiar argumentată comparativ,pe marginea acestui subiect sau al al-tora asemănătoare, nu-și are rostul, cuatât mai mult cu cât nici Administrațianu susține aceste propuneri, promovatedin interese populiste de către per-soane mai mult sau mai puțin avizate.

În schimb, am considerat necesarădiscutarea prevederilor proiectului deordin legate de subiectele importante,de interes maxim pentru protecția resur-sei piscicole, stoparea braconajului, eli-minarea comercializării peștelui pe piațaneagră, respectarea dimensiunilor le-gale minime pentru reținerea capturilor,dimensionarea efortului de pescuit etc.

Vești… mai releUna dintre cele mai disputate pro-

puneri din noul proiect de ordin discu-tat a fost cea care se referă la pescuitulunor specii de pești, fără reținerea cap-turilor, Art. 7- (1) lit. c):


Consfătuire A.R.B.D.D.ACTUALITATE

Și mai bune… și mai releVLADIMIR HORIA TALPEȘ, MUGUREL IONESCU

Joi, 9 noiembrie, la sediul A.R.B.D.D. din Tulcea, a avut loc o consfătuire având ca temăOrdinul privind perioadele și zonele de prohibiție a pescuitului, precum și azonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2018. Au participat dl. Guvernator Mălin Mușetescu și specialiști ai A.R.B.D.D., reprezentanți ai LigiiRomâne de Spinning, ai Grupului de Pescuit Recreativ și Turism și operatori de turismdin zonă. Invitată să participe la această întâlnire, A.G.V.P.S. din România a fostreprezentată de dl. dr. ing. Vladimir Horia Talpeș, director al A.G.V.P.S., și dl. arh.Mugurel Ionescu, secretarul Comisiei de Pescuit Recreativ/Sportiv și Competiții.

„Pe teritoriul Rezervației BiosfereiDelta Dunării pescuitul recreativ estepermis numai cu eliberarea capturilordin speciile: știucă, somn, crap, șalău.Populația locală cu PERMIS DE PESCUITFAMILIAL cu domiciliul în RezervațiaBiosferei Delta Dunării face excepție dela prevederile prezentului alineat și poatepractica pescuitul recreativ în condițiileprevăzute în Ordonanța de urgență aGuvernului nr. 23/2008 privind pescui-tul și acvacultura, aprobată cu modifi-cări și completări de Legea nr.317/2009, cu modificările și completă-rile ulterioare.”

Ca reprezentantă a peste 100.000de pescari recreativi, A.G.V.P.S. a înain-tat către A.R.B.D.D. o adresă prin careîși exprimă punctul de vedere față deaceastă propunere.

O altă prevedere, în acord cu legea,dar greu de controlat în actualele con-diții de exercitare a pazei, este interzi-cerea ca momeală a speciilor de pești șialte viețuitoare acvatice protejate.

Vești… mai buneAici putem să amintim păstrarea

unei perioade relativ realiste de prohi-biție pentru pescuitul în scop comercial,recreativ și familial al oricăror specii de

pești, crustacee, molușteși al altor vie-țuitoare acvatice în habitatele piscicolenaturale, pe o durată de 60 de zile, înperioada 07 aprilie - 05 iunie inclusiv,iar în apele care constituie frontieră destat, pe o durată de 60 de zile, în pe-rioada 07 aprilie - 05 iunie inclusiv.

De asemenea, o perioadă mai potri-vită pentru protejarea știucii, fixatăîntre 15 decembrie - 31 decembrie și 1ianuarie - 15 februarie, fără a fi com-pletată de o perioadă de prohibiție su-plimentară, odată cu celelalte specii.

Totodată s-a ajuns la concluzia că,o problemă de interes general, cumeste situația precară a resursei pisci-cole în Delta Dunării, impune implica-rea tuturor factorilor interesați,administrații, organizații, societăți co-merciale sau persoane fizice, pentru undialog constructiv și, mai ales, pentrurespectarea unui management durabil,axat pe conservarea, protecția, paza șimonitorizarea resursei. Aceasta a fost,de altfel, poziția reprezentanțilorA.G.V.P.S., care au subliniat, în confor-mitate cu prevederile legale, necesita-tea atribuirii utilizării, în scoprecreativ, a resurselor acvatice vii, aso-ciațiilor de pescari recreativi, cu res-ponsabilizarea acestora prin relațiicontractuale. Propunerea a fost pri-mită cu interes de către conducereaA.R.B.D.D., urmând să fie analizate po-sibilitățile de punere în aplicare.

Rămâne de văzutBineînțeles că cele prezentate la

nivel de propuneri vor fi analizate despecialiști competenți din cadrul Mi-nisterului Mediului, al MinisteruluiAgriculturii și Dezvoltării Rurale și alComitetului Consultativ pentru Secto-rul Pescăresc.

Sperăm ca experiența și compe-tența acestora să-i facă să discearnăîntre amendamentele realiste, binefă-cătoare, și cele dăunătoare acestei ac-tivități. Ar fi prejudiciați atâtpracticanții pescuitului recreativ dinîntreaga țară, care așteaptă, de re-gulă, un an pentru a petrece câtevazile de pescuit în Delta Dunării, încare să se poată ospăta, conform tra-dițiilor, fără restricții, dintr-un peșteașteptat poate de mult timp, capturatîn condițiile legii, dar și operatorii dinturism, care s-ar trezi fără clienții de-zinteresați de a mai veni la un pescuitiluzoriu.

Trebuie să se înțeleagă că nu cuundița se distruge resursa piscicolă,iar un control mult mai riguros alcelor care pleacă cu sacoșele de pește(și acesta, sigur cumpărat la negru, nuprins), ar fi mult mai eficient.

NOIEMBRIE 2017 | 27

(…) o problemă deinteres general, cum

este situația precară aresursei piscicole în DeltaDunării, impuneimplicarea tuturorfactorilor interesați,administrații, organizații,societăți comerciale saupersoane fizice, pentru undialog constructiv și, maiales, pentru respectareaunui management durabil,axat pe conservarea,protecția, paza șimonitorizarea resursei.”

Către, Administrația RezervațieiBiosferei Delta DunăriiÎn atenția Domnului GuvernatorMĂLIN MUȘETESCU

Ca urmare a consultării cu reprezentanți ai asociațiilor de pescari recreativi,afiliate la A.G.V.P.S. din România, asupra proiectului de Ordin privind stabilireaperioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de pro-tecție a resurselor acvatice vii pentru anul 2018, transmise de SecretariatulARBDD în data de 02.11.2017, la ora 16.09, vă transmitem următoarele observații:

• în tot cuprinsul ordinului se va folosi sintagma „pescuit recreativ” în loculsintagmei „pescuit recreativ/sportiv” (pentru respectarea terminologiei din OUG23/2008 completată și modificată);

• eliminarea alin. (9) de la Cap. III – Dispoziții finale, Art. 9. din proiectul deordin (pentru tratament nediscriminatoriu privind accesul la resursa acvatică, bunpublic, între pescarii recreativi localnici și cei din restul țării);

• deoarece în lege nu există definit termenul „permis de pescuit familial”,acesta trebuie explicitat, mai ales sub aspectul drepturilor și obligațiilor dețină-torului, entitatea care îl eliberează, condițiile de eliberare, stabilirea modelului,valabilitate etc. Facem precizarea că multe dintre prevederile ordinului comunMMP și MADR nr. 975/172/2010, invocat de către unii participanți la întâlnirea dindata de 02.11.2017, excedă prevederilor legii, fiind lovite de nulitate din punct devedere al nivelului reglementării și al reglementării în timp, în temeiul art. 17, art.64 și art. 67 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legi-slativă pentru elaborarea actelor normative.

Deoarece timpul acordat de către dumneavoastră pentru formularea obser-vațiilor și propunerilor la proiectul de ordin a fost foarte scurt, ne rezervăm dreptulde a reveni, dacă va fi cazul, în cursul procedurilor de dezbatere publică și în Comi-tetul Consultativ pentru Sectorul Pescăresc. Cu stimă,Director A.G.V.P.S. Secretar Comisiei de Pescuit Dr. ing. Vladimir Horia Talpeș Recreativ/Sportiv al A.G.V.P.S.

arh. Mugurel Ionescu

ADRES~

Campionatul de Pescuit la FEEDER - INDIVIDUAL

Etapa a II-a a Campionatului dePescuit la FEEDER - INDIVIDUAL alA.G.V.P.S. s-a desfășurat în perioada15-17 septembrie pe acumularea Raco-vița de pe râul Olt, în organizareaA.J.V.P.S. Sibiu, C.S.P.S. și A.V.P. SilvaMarpod. La startul competiției s-aureunit 39 de concurenți, reprezentândasociații de pescari sportivi din toatățara, afiliate la A.G.V.P.S. Numărul departicipanți a fost foarte puțin diminuatfață de prima etapă, când au participat43 de sportivi.

Vă reamintim că podiumul primeiEtape a fost ocupat astfel:1. Marius Bodea – 3 p. – 40.740 g;2. Tudor Bodocan – 4 p. – 42.285 g;3. Zsolt Benzar – 4 p. – 41.910 g.

În Etapa a II-a, podiumul s-a pre-zentat astfel:1. Zsolt Benzar – 2 p. – 6.645 g;2. Adrian Petrișor – 2 p. – 5.500 g;3. Sorin Iovescu – 4 p. – 5.985 g.

La general, clasamentul primelor 3locuri a fost următorul:1. Zsolt Benzar – 6 p. – 48.555 g;2. Tudor Bodocan – 10 p. – 46.245 g;3. Adrian Petrișor – 11 p. – 41.845 g.

Campinatul de Pescuit Staținar – ECHIPE

Campionatul s-a desfășurat în pe-rioada 22-24 septembrie pe acumula-rea Racovița de pe râul Olt, înorganizarea A.J.V.P.S. Sibiu, C.S.P.S. șiA.V.P. Silva Marpod. La startul compe-tiției s-au reunit 5 echipe:

A.J.V.P.S. Mureș: Adrian Mihuț,Pavel Morar, Bogdan Cordoș, DariusMureșan, Cătălin Nicolau, Dorin Cociș;

A.V.P.S. Potaissa Turda: FlorinPalcău, Rene Filip, Ioan Mureșan,Mihai Filip, Cristian Lazăr;

Corvin Hunedoara II Trabuco:Radu Prisăcariu, Ervin Orosz, CristianMalița, Costel Lucescu, Tudor Bodocan,Marcel Necreală, Atilla Orosz;

Energofish – Târnava Mare –Odorheiu Secuiesc: Zsolt Benzar, Bog-dan Vuculescu, Zsolt Szilagyi, OctavianTudor, Alexandru Găvan, Andrei Ghio-ghiu;

WalterLand Maroș Mix – A.V.P.Silva Marpod: Lucian Petruța, AdrianFarkaș, Doru Poiană, Botond Koszurus,Andrei Bucur, Săvinel Sabău, MihaiMărginean.

După desfășurarea celor douămanșe ale competiției, clasamentul s-aprezentat astfel:1. WalterLand Maroș Mix – A.V.P.

Silva Marpod – 16 p. – 52.370 g;2. Corvin Hunedoara II Trabuco

– 22 p. – 42.175 g;3. Energofish – Târnava Mare – Odor-

heiu Secuiesc – 25 p. – 40.675 g;4. A.J.V.P.S. Mureș - 41 p. – 27.785 g;5. A.V.P.S. Potaissa Turda

– 46 p. – 26.000 g.

Campionatul de Pescuit la FEEDER – ECHIPE

Campionatul s-a desfășurat în pe-rioada 29 septembrie - 1 octombrie, peacumularea Vârșolț, în organizareaA.J.V.P.S. Sălaj și C.S.P.S. La startulcompetiției s-au reunit 8 echipe:

Pescuit Arad: Robert Bercea, MariusSergiu Tand, Gabriel Pașcalău, FlaviusKarman, Gabriel Sima, Sandor Kakas;

Corvin Hunedoara II Trabuco:Marcel Necreală, Tudor Bodocan, DoruBilan, Cristian Malița, Tiberiu Trip Dot,Bogdan Vuculescu, Atilla Orosz;

Shimano Pescuit Arad: CosminBrola, Adrian Petrișor, Sorin Iovescu,Cătălin Hornoi, Francisc Szilagy,Adrian Farkaș;

Fântânele Feeder Team – ALBAS-TRU: Marc Costea, Florin Muntean,Laurențiu Dugulescu, Claudiu Groza,Zoltan Balasz;

Fântânele Feeder Team – ROȘU:Dorel Tamaș, Marius Bodea, AdrianPeri, Răzvan Răceală, Emil Slak;

Feeder TIM: Marian Tudor, CostelTigan, Ovidiu Aioanei, Alin Staicu,Adrian Cacoveanu;

Monster Feeder Team: FlorinGokler, Mihai Gălățanu, Florin Gurban,Laurențiu Staicu, Cătălin Plugaru,Mihai Casian Popa, Deian Stăncioiu,Marius Borchim;

River Feeder Team: Valentin Huțu-leac, Seby Gajac, Leonard Roman, Cătă-lin Trișcă, Ovidiu Trușcă, Gabor Mario.Clasamentul a fost următorul:1. Shimano Pescuit Arad

– 14 p. – 68.720 g;2. Corvin Hunedoara II Trabuco –

21 p. – 53.270 g;3. Pescuit Arad

– 40 p. – 43.300 g;4. Monster Feeder Team

– 48 p. – 38.605 g;5. Fântânele Feeder Team – ROȘU –

52 p. – 40.135 g;6. Feeder TIM

– 60 p. – 30.730 g;7. River Feeder Team

– 62 p. – 31.090 g;8. Fântânele Feeder Team – ALBAS-

TRU – 63 puncte –27.905 g.Ca de obicei, sufletul acestor compe-

tiții a fost distinsa noastră colaboratoare,dna. Veronica Ispas, vicepreședinte alA.J.V.P.S. Sălaj, responsabilă în cadrulComisiei de Pescuit Sportiv și Competițiicu disciplinele Pescuit Staționar și Pes-cuit la FEEDER, pentru toate categoriile,care a asigurat organizarea și desfășura-rea regulamentară a acestor importantecompetiții.


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

Vom continua cu prezentarea finalelor de pescuit din cadrul Campionatului A.G.V.P.S.de Pescuit Competițional din anul 2017. Ca în fiecare an, aceste etape s-au împletit cuediții ale campionatelor mondiale organizate de C.I.P.S., la care au participat cea maimare parte a loturilor noastre reprezentative.

CompetițiiMUGUREL IONESCU

Pentru a alege și cumpăra ovestă de pescuit, la fel ca înorice situație în care trebuie să

investim financiar, este recomnadat săne facem „temele de casă” și să vedem„ce” și „cum” trebuie să știm, înaintede a lua decizia finală și a face alege-rea corectă.

Când vine vorba despre evaluareavestelor de pescuit, trei aspecte impor-

tante sunt luate în considerare și suntacceptate de marea majoritate a pes-carilor cu muște artificiale:

1. Numărul de buzunare/capacita-tea de stocare a acestora;

2. Confortul; 3. Durabiliatea/caliatea și rezis-

tența materialelor de fabricație. Să pri-vim pe rând la fiecare dintre acestetrei elemente.

Numărul de buzunare reprezintă,practic, cantitatea de ustensile nece-sare pe care o putem purta cu noi, in-dicând, de fapt, utilitatea vestei. Deregulă, un număr de 20 de buzunareeste considerat suficient pentru ovestă de bună calitate. Prea multe bu-zunare, având în vedere suprafața li-mitată de amplasare pe vestă, va ducela subdimensionarea acestora, ele-ment nu tocmai dorit, având în vederedimensiunile unor ustensile, de exem-plu cutiuțele cu muște artificiale. Bu-zunarele trebuie să fie, cel puțincâteva dintre ele, suficient de încăpă-toare, impermeabile la apă, pentru apăstra telefonul mobil, spre exemplu,prevăzute cu fermoare etanșe sau,opus acestora, prevăzute cu simplulvelcro, ușor accesibile, pentru, spreexemplu, tubul cu silicon pentru arti-ficiale sau cutiuța cu alice pentru les-tarea nimfelor. Buzunarele cu plasăoferă o bună ventilație, permițând us-carea rapidă a diferitelor ustensile.

Confortul este al doilea elementce trebuie avut în vedere. O zi de pes-cuit pe timpul verii poate fi extrem decălduroasă sau poate aduce o ploaieneașteptată. În plus, posibilitatea miș-cării nestingherite în timpul pescuitu-lui, este la fel de importantă. Astfelvesta, mai precis materialele din careeste fabricată și croită, trebuie să co-respundă acestor cerințe. Fie că esteconfecționată din materiale completsintetice sau în amestec cu bumbac,din materiale gen plasă sau materialtextil, vesta trebuie să ofere suficientconfort pe apă, o respirabilitate ridi-cată și o croială adecvată, ce permitelejeritatea mișcărilor. Să nu uităm nicide culoarea vestei: bej, kaki, verde saucamuflaj amestecat, sunt culori ce secontopesc cu mediul natural.

Durabilitatea se referă, de fapt, lacalitatea și rezistența în timp a vesteide pescuit. Ca de obicei, materialelede caliate costă mai mult, dar, în timp,vor dovedi utilitatea investiției. Regulaeste cât se poate de simplă. Cât desprefirmele producătoare, fie că este vorbade SIMMS, Columbia, REDINGTON,Master Sportsman sau Maxcatch, înceea ce privește raportul calitate/preț,alegerea rămâne o chestiune de prefe-rință personală. Dacă însă ne gândimla utilitatea/folosința vestei pe termenlung, fără îndoială, calitatea meritătoți banii!

NOIEMBRIE 2017 | 29

Echipamentul muscarului MUSC~RIT

Vesta de pescuitALEX CODRESCU

Am trecut deja în revistă o parte din echipamentulpescarului cu muște artficiale și, în continuare, ne vomîndrepta atenția asupra altui element ce face parteindiscutabil din dotare: vesta de pescuit. De ce esteimportantă vesta de pescuit, este foarte simplu: esteechipamentul care ne ajută să purtăm cu noi, în timp cepescuim pe râu, toate ustensilele de care avem nevoie, fiecă este vorba de cutiuțe cu muște artificiale, pensăpentru decroșarea cârligelor, forface și fire de rezervăsau de pelerina de ploaie, bună pentru orice eventulitate!

P escuiesc de un an și ceva peLacul Varlaam, timp în caream prins destule știuci de talie

medie. Vara trecută am scăpat o sin-gură știucă din categoria grea, dupăce a luat fir, cârligul offset i-a sărit dingură, deși o înțepasem destul de bine,după aprecierea mea. Anul acesta nuam ajuns foarte des, fiindcă tempera-turile mari ale verii făceau imposibilpescuitul, dar la începutul toamneimi-am luat revanșa, nu cu o știucăaproape de un metru, ci cu două, înmai puțin de-o jumătate de zi.

O balastieră cu pești naturaliEste o balastieră cu un peisaj fru-

mos, cu insule, copaci, standuri amena-jate, pontoane din lemn, cu grupurisanitare civilizate și reguli stricte deCatch & Release. Pentru cârcotași saugurile rele, care cred că pe asemeneaape sare știuca și te mușcă de sandale,acest lac nu a fost niciodată populat cuștiucă, șalău, avat sau clean, ci toți peș -tii răpitori au venit din râul Argeș. Sin-gurele populări au fost cu crap și cteno,pești destinați pescarilor de staționar.Pescuitul cu swimbait-uri poate da cap-turi rare, dar mari, iar ăsta e un altmotiv pentru care îmi place Varlaamul.

Vineri seara am decis să dau o turăpe la Varlaam, unde nu mai fusesemde ceva vreme. Mă gândeam că apelese mai răciseră și că știuca începuse săiasă din letargia verii. Am ajuns târziuși am început să pescuiesc cu o lan-setă EDGE, exclusive pe swimbait-urisoft, și cu The Lightsaber (lanseta con-struită pe blank North Fork Composi-tes BB809), pe swimbait-uri hard demari dimensiuni.

Prima știucă de 97 cmLa ora 10 a intrat prima „zână” a

zilei, cea de 97 de centimetri: a atacatscurt, în pragul de lângă mal, am în-țepat la fel de scurt și după 3 lumânărigigantice și 4-5 minute de dril, era pemal. M-au ajutat alți pescari, careaveau un miciog cu coadă lungă, șicare au făcut o treabă excelentă.„Fata” era înțepată în colțul gurii. Aurmat măsurarea, fotografierea și eli-berarea cu ajutorul lui Brad Rădu-

Am început toamna cu aproape doi metri din două știuci! Unde? Pe Lacul Varlaam.Când? În prima duminică din septembrie. Cum? Aflați din rândurile următoare.


Pescuit la răpitori

Toamna știucilor „la metru”Text și fotografie ANDREI ZABET

SPINNING

lescu, unul dintre cei doi administra-tor ai lacului.

Ca niciodată, în acea zi nu am por-nit action camera și abia la a douacaptură am reușit să filmez finalul dri-lului cu aparatul foto Canon EOSM10. Dar le-am prins în poze și înamintiri. Brad Rădulescu m-a ajutatcu eliberarea lor în condiții optime.Prima știucă avea o rană superficialpe ambele părți, ori de la altă știucă,ori de la o vidră pripășită pe Varlaam,

din câte am înțeles. Cu cât știu că estemai mare, cu atât mai greu își revinedupă un dril și îi acordăm extra-timpși grijă să își revină, prin mișcări înainte-înapoi, astfel încât să-i resta-bilim fluxul de apă prin branhii.

A doua știucă mare, de „numai” 95 cm

La amiază, mă gândeam să plec, cândfirul s-a întins, în timp ce recuperamswimbait-ul soft, am înțepat și am început

să „driluiesc” ceva ce părea a fi un crap,fiindcă refuza să iasă la suprafață. Dupăcâteva minute, am descoperit cu uimirecă era o altă știucă frumoasă. Inițial, mi-apărut chiar mai masivă decât prima. L-amsunat pe Brad, care m-a ajutat și cu o sal-tea de primire pentru crap, și cu un min-ciog uriaș de crap. La măsurătoare, adoua „zână” s-a oprit la doar 95 de centi-metri. Ceva mai scundă, dar mai corpo-lentă. Nu le-am cântărit, nu m-a interesat.

Știuci mari, echipament seriosCu ce am prins doi metri din două

știuci – echipamentul folosit: lansetaEDGE SB805-1 HM by Gary Loomis,cea mai bună lansetă de swimbait-urilight pe care am folosit-o până acum,mulineta Daiwa Tatula Type-R 100HL(cu upgrade de rulmenți ceramici Hed-gehog Air Bearings), fir fluorocarbonSunline FC Sniper 14 lbs. (0,31 mm)și swimbait soft pe cârlig offset, prezen-tat în stil stop-and-go, pe substrat.

La ora două plecam deja spre casă.Făcusem aproape doi metri din douăștiuci. Eram fericit. A treia la metru nuavea cum să mai vină atunci, dar au maivenit două știuci mari în săptămânile ur-mătoare (aflați despre noile capturi într-un articol viitor).

NOIEMBRIE 2017 | 31

Î n ultimele zile frumoase detoamnă blândă ale lunii noiem-brie, am programat o mini-ex-

cursie la „capătul lumii”, orașul Sulinadin Delta Dunării. Mai vizitasem ora-șul, dar cu vreo 40 de ani în urmă, șieram curioși să revedem locurile, maiales că, în ultimul timp, mass-mediaîi tot cânta prohodul. Am avut plăcutasurpriză să descoperim, pe lângă rui-nele care aminteau o trecută viață in-dustrială sau ale costrucțiilor pornite,într-un entuziasm iluzoriu de îmbogă-țire peste noapte, o lacalitate nor-mală. Destul de animată în aceastăperioadă de extrasezon, își duceaviața cotidiană în ritmul molcom alfluviului maiestuos, care se apropiade încheierea lungului său drum cătremare.

Câteva vestigii ale istorieiParcurgând la pas faleza, întâlnim

urme ale trecerii vremii, din perioadaîn care orașul era în plină glorie.Dorim să enumerăm câteva, fără preamulte detalii, doar pentru a vă stârnicuriozitatea și a vă îndemna să le re-descoperiți, pe lângă multe altele.

Catedrala Sfântul Alexandru șiSfântul Nicolae, ctitorie a regelui

Carol I, ridicată în cinstea eliberăriiDobrogei de sub stăpânirea otomană,după Războiul de independență.

Farul Comisiei Europene a Dună-rii, având scopul de avertizare și ghi-dare, pe timp cu vizibilitate scăzutăsau pe timp de noapte, a navelor careintenționau să intre pe Brațul Sulinadinspre Marea Neagră. Lumina faru-

lui era vizibilă de la 15 mile marine.Farul vechi, construit de otomani,

atestat istoric printr-un document dinanul 1745. A fost scos din funcțiuneîn urma lucrărilor de prelungire înmare a digurilor gurii canalului.

Cimitirul maritim, localizat la ieși-rea din oraș spre plajă, care se pre-zintă ca un ansamblu de trei cimitire:


Delta DunăriiC~L~TORII

La extremitatea estică a țării, un vechi oraș, cu o istorie tumultoasă, este primul care salută,la ivirea zorilor, astrul legendar. La întâlnirea pământului cu marea, orașul Sulina, atestatistoric din anii 950, a cunoscut, de-a lungul secolelor mărirea, când întreaga Europă aveanevoie de el, și decăderea, când aceeași Europă se pare că l-a dat uitării. Sau, mai ști…

Orașul de la răsăritText și fotografie MUGUREL IONESCU

Cimitirul creștin, Cimitirul musulmanși Cimitirul evreiesc.

Pescuit „urban”Dunărea, care se prelinge de-a lun-

gul cheiurilor, reprezintă o atracție pei-sagistică relaxantă, dar și o posibilitatede practicare a „pescuitului urban”.Pescuit recreativ, de agrement, estepreferat atât de localnici, cât și de tu-riști. Desigur, formează apanajul local-nicilor care nu au legătură cu pescuitulcomercial, sau al turiștilor veniți laodihnă, pe malul mării.

Ca o curiozitate, cel puțin pentrunoi, am întâlnit foarte multe doamnecare, așezate pe scăunele pliante, maimult sau mai puțin confortabile, cuceva echipament la îndemână, sco-teau la vergi de 3-5 m peștișori, batcăși cosac, printre vapoarele acostate lachei. Am văzut și niște lansete de pes-cuit „la fund”, precum și câteva min-cioage desfăcute, semn că, în acestecondiții, se puteau prinde și pești maimari. Nu am avut ocazia să ne convin-gem de aceasta, dar imaginea oferităera inedită chiar și pentru noi, careaveam microbul în sânge.

Povestea continuăAm părăsit „lumea dezlănțuită”,

pornind pe ciudata, dar inedita stradăpietruită, cu trotoare și borduri, care sepotrivea ca „nuca-n perete” cu peisajulsălbatic, din tufe de cătină și mărăcini,printre care pășteau turme de vite șicai sălbăticiți. Însoțiți de câțiva câinihoinari, care se bucurau de covrigiioferiți, am ajuns pe plaja, acum pustie,mângâiată ritmic de valurile domoalepurtate de vântul cald. Ne relaxam, cugândul la expediția pe care o planifica-sem pentru a doua zi.

Ingrediente: 3-4 bibani-de mare,două lingurițe de ulei de măsline, câ-teva crenguțe proaspete de cimbru șicâteva de rozmarin, sare marină șipiper verde măcinat, roșii, ardei gras,fenicul, frunze de salată, de spanacși felii de lămâie pentru garnitură.

Preparare: se curăță peștii, seeviscerează, se ung cu ulei de măsline,se pudreză cu sare și piper, după carese introduc, în fiecare, crenguțe de

cimbru și rozmarin. Se coc pe grătarulîncins, întorcându-i pe ambele părți,până se rumenesc. Se scot pe un pla-tou și se asezonează cu legumele, fe-liate, sărate și piperate, peste care sestoarce zeamă de lămâie.

Servire: se servește rece, ca ape-ritiv sau fel principal, însoțit de un(două, trei) păhărel (e) de raki, băuturăalcoolică turcească tradițională, darneoficială. Poftă bună!

Brațul Sulina, numit și Canalul Su-lina, este cel mai scurt și mai dreptbraț al Deltei Dunării, format prin ra-mificarea brațului Tulcea, la est deorașul Tulcea, în două brațe, Sulina(la nord) și Sfântu Gheorghe (la sud).Se varsă în Marea Neagră în dreptulorașului Sulina. Are o lungime deaprox. 71 km, este regulalizat șicanalizat, și permite navi-gația navelor maritime cuun pescaj de până la 7 m.Lucrările de amenajare pentrunavigație au început la jumă-tatea secolului XIX și au fostcontinuate în secolul XX, deComisia Europeană a Dunării(CED). Aceasta se înființa prinTratatul de la Paris, în1856, și era compusă dinreprezentanții Marii Brita-nii, Franței, Austriei, Pru-siei (Germaniei), Sardiniei

(Italiei), Rusiei și Turciei. O personali-tate importantă, legată de istoria ace-lor vremuri, a fost Sir Charles Hartley(1825 – 1915), supranumit „părinteleDunării”, consultant pe probleme ma-ritime al Austriei, Rusiei, Egiptului,României, Bugariei și Indiei. Acesta a

fost inginer șef al CED pentru săpa-rea Canalului Sulina și regulaliza-rea gurilor fluviului, dar șimembru al Comisiei Tehnice In-

ternaținale pentru CanalulSuez (1884) și a Canalului Pa-

nama (1879). Sulina, deve-nit port liber – PORTOFRANCO – are o dezvoltare

economică rapidă, asiguratăde statutul de neutralitate petimp de pace și război, confe-rit de CED. În oraș funcționauun număr de 9 reprezentanțeconsulare: consulatul aus-

triac, viceconsulatele en-glez, german, italian,danez, polonez, grec, rus

și turc, iar Belgia avea oagenție consulară.

NOIEMBRIE 2017 | 33

Bibanul-de-mare este un pește comun în Mediterană și MareaNeagră, fiind apreciat pentru carnea sa deosebită, cu gustspecific. Gătit în pripă, după o rețetă simplă, scos din barcă,pe malul mării sau cumpărat din rețeaua de mari magazine,acesta vă va aduce miresmele unei vacanțe de vară.

SULINA - SCURT ISTORIC

BIBAN-DE-MARE LA GRĂTARCU LEGUME PROASPETEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Am folosit inițial lansete pentrucrap, iar apoi un Heavy Feederde 3,60 metri, cu vârf sensibil,

cu suficientă rezervă de putere în trei-mea inferioară, în caz că la momeală arajunge și un crăpcean mai bine „garni-sit”. Așa a început competiția: monturiși momeli diverse, oferite mustăcioșilor.

Monturi pentru ciortaniAm început cu o montură clasică

pentru crap, cu boilies pe fir de păr.Am folosit o bilă solubilă de numai 10mm diametru, având în vedere timpuldin an și faptul că peștii se hrănescmai puțin activ, încercând să facă eco-nomie de energie chiar și atunci cândtentația este mare.

A urmat un buchet de viermuși peinel, o ofertă greu de refuzat, mă gân-deam eu, chiar și la acest timp din an.

Montura următoare a pus în va-loare plusul de flotabilitate oferit depop-up-ul atașat unei boabe de po-rumb cu aromă, o soluție de succes petimpul verii, după care am încercat lafeeder, un coșuleț clasic, cu un forfaccu trei boabe de porumb, pe fir de păr.

În fine, am trecut la un năditor înlinie cu plumb plat – in line flat methodfeeder, de 25 de grame, la care am fo-losit un fir textil de 0,15 mm, pe care

am legat un cârlig nr. 8 cu paletă. Dia-metrul redus al foarfacului avea în ve-dere finețea monturii, necesară pentrua nu trezi suspiciunea peștilor, și așasuficient de mofturoși în această pe-rioadă de toamnă târzie. Lungimeaforfacului a fost de numai 15 cm, multmai scurt comparativ cu metoda feederclasică. De fapt, aceasta este una dintrecaracteristicile și deosebirile principale

ale monturii cu method feeder, față defeeder-ul clasic și, cu siguranță, una dincheile succesului acestei metode.

Momeala poate face diferențaPentru nădirea de bază, am folosit

o nadă comună pentru crap în apărece, la care am adăugat porumb dinconservă și pelete pentru crap. Caadaosuri speciale, am folosit cânepă și


Pescuit la crap

Ciortani la vreme de BrumarText și fotografie MAC

TEHNIC~

După ce am experimentat, pe timpul verii, pescuitul la crap, folosind diferite monturi,nade și momeli pe cârlig, inclusiv varianta la method feeder, și am aflat o mulțime delucruri interesante și chiar tentante, am considerat că pescuitul la ciortan merităîncercat și în anotimpul toamnei târzii, când apele se răcesc, iar peștii se pregătescpentru anotimpul hibernal, adunând, pe cât posibil, cât mai multe rezerve de energie.Și, chiar dacă tentația părea a avea relativ puțini sorți de izbândă, având în vederevremea rece, potrivnică oricărei tentative la malul apei, am decis să accept provocarea șisă încerc, pornind în căutarea ciortanilor, la vreme de Brumar…

alune prăjite și măcinate. Delicatesanadei au constituit-o viermușii, unadaos substanțial de proteină, o com-ponentă tentantă pe vreme rece pen-tru peștii pe care îi așteptam.

Am început nădirea cu câțiva bul-gări de nadă, după care am trecut latestarea monturilor. Am încercat-o pefiecare, timp de aproximativ o oră șijumătate. În cazul coșulețelor feeder,

recuperam năditorul la fiecare 10-15minute, pentru a verifica starea mo-melii, după care îl garniseam din noucu nadă și lansam. Pentru montura cumethod feeder-ul in line, așezam cârli-gul cu momela, râme și viermuși dea -supra nadei de pe năditor. Acest modde prezentare, ce expune în prim planmomeala de pe cârlig, este posibilgrație năditorului cu plumb plat, care

se așează totdeauna cu baza pe subs-trat, iar nada, cu cârligul cu momeală,sunt expuse spre suprafață.

După porumb și viermuși, am tre-cut la tradiționalele râme. Două pecârlig, cu capetele libere, lăsate înafara nadei de pe năditor. Dacă mon-turile și momelile anterioare au rămasfără ecou din lumea de sub oglindaapei, la râmele de pe method feederam primit primul răspuns. Nu a trecutmult și am avut prima trăsătură. Pri-mul ciortan, cam la 2,5 kg, a ajuns înminciog. Lanseta heavy feeder, combi-nată cu frâna mulinetei, reglată pen-tru diametrul firului, a lucratimpecabil, compensând inițiativele re-lativ energice ale ciortanului. După altsfert de oră, un al doilea ciortan, unpic mai mic, a ajuns în minciog. Eraclar că râmele erau rețeta acelei zile.

Pentru vremea la care pescuisem,am avut probabil mai mult decât suc-ces în tentativa noastră. După cerulsenin al dimineții, spre amiază, noriis-au instalat, iar un vânticel subțire aținut să ne amintească de cele doarcâteva grade de afară. Răspunsesemînsă provocării și ieșisem la malulapei, să ne încercăm norocul și șansa,în căutarea ciortanilor, la vreme deBrumar…!

NOIEMBRIE 2017 | 35

Boilies pe fir de par

Viermusși pe inel Pop-up cu boabă de porumb Coșuleț cu porumb pe fir de păr

P entru a lansa cât mai bineaceste tipuri de momeli artifi-ciale, folosesc un leader mai

scurt, de aproximativ 1,80-2,00 metrilungime. Deoarece aceste momeli arti-ficiale au o greutate mai mare decâtmuștele artificiale uscate sau celeumede, a fost necesar să fiu foarteatent la încărcarea lansetei, pentru areuși să execut cât mai corect lansarea.Timpul de încărcare a fost mai scurt,iar lansarea trebuia executată cât maifluid. Dacă nu executam lansarea lentși o executam mai „zmucită”, nunumai că musca tip foam sau micropoper-ul nu aterizau corect pe apă și ladistanța dorită, dar riscam să rup tip-pet-ul și să pierd momeala artificială.

Pentru micro popper-e, cât și pen-tru muștele artificiale tip foam, amavut cele mai multe atacuri din parteaclenilor imediat după ce acestea atin-geau suprafața apei sau la cel mult câ-teva secunde după aceea. Dacă nuaveam atacuri în aceste perioade detimp, încercam mai multe tipuri de re-cuperări. La micro popper-e am impri-

mat clasicele pompaje, prin recuperărisacadate pe mai multe viteze de evo-luție, însă rezultatele nu au fost mul-țumitoare. Cam aceleași rezultate aufost și când recuperam micro popper-ul cu o mișcare liniară fluidă și cu o

viteză medie sau mare. Cele mai bunerezultate au fost, atât pentru micropopper-e cât și pentru muștele artifi-ciale tip foam, când le deplasam pe lu-ciul de apă cu o viteză lentă sau foartelentă. Cu șnurul cât mai întins, ridi-


Fly-fishingMUSC~RIT

Cleni pe suprafața apeiText și fotografie DORU DINEA

Începând din primăvară, în special în zilele însorite și cu temperaturi mai generoase, șipână dincolo de jumătatea toamnei, dacă vremea nu s-a răcit foarte mult, încerc, cusperanță și încredere, pescuitul la fly pe suprafața râului. Pentru aceasta folosesc, înspecial, muștele artificiale tip foam precum și micro popper-ele.

cam ușor vârful lansetei și deplasamlin momeala artificială pe distanțe de,uneori, o jumătate de metru, alteori,de un metru. Aceste alunecări pe lu-ciul de apă semănau foarte mult cucele ale unei gâze purtată de o aripănevăzută a unui vânticel hoinar. Cândapa din zona în care pescuiam a avuto viteză de curgere lină sau eraaproape statică, între deplasările peanumite distanțe ale momelii artifi-ciale efectuam și pauze, opriri de re-cuperare, de la câteva secunde pânăla un minut. Când apa avea o vitezăde curgere mai rapidă, aceste pauzeau fost mult mai scurte.

Am mai avut, de asemenea, ata-curi asupra acestor momeli artificialecând le-am imprimat mici trepidațiipe luciul de apă. Cu lanseta orientatăcătre înainte și cu șnurul cât mai în-tins, scuturam, pe distanțe mici, vâr-ful lansetei, iar prin intermediulșnurului se transmiteau la momealăaceste mișcări rapide și sacadate.

Imediat după ce lansam și artifi-ciala atingea luciul de apă, trebuia să

fiu foarte atent. Uneori atacurile erauca o explozie la suprafața apei, alteoriclenii absorbeau mai discret nălucadar, în ambele cazuri, o expulzau într-o fracțiune de secundă, când sim-țeau că ceva nu e în regulă. Întot-deauna am avut un timp foarte scurtla dispoziție ca să execut corect înțe-parea și de aceea am căutat să amsimțurile încordate, la capacități deacționare cât mai mari. Uneori reu-șeam să execut înțeparea în timp util,alteori, sau peștele scăpa după câtevaclipe de drill, sau chiar executam în-țeparea în gol. Oricum, procentajul dereușită a fost mai mare de jumătate.

Atunci când am pescuit pe supra-fața apei, zgomotul repetat al momeliiartificiale la contactul cu apa, precumși agitația și zbaterea peștilor, atuncicând reușeam să-i am în strună, deter-minau alți pești, dacă mai erau în aceazonă, să fie cu mult mai prevăzătorisau chiar să nu mai atace momelile ar-tificiale. De aceea, după câteva capturidintr-o anumită zonă a apei, mă de-plasam în aval sau în amonte și reve-

neam în vechiul loc, dacă mai doream,după cel puțin un sfert de oră.

La pescuitul la fly pe suprafațaapei am folosit micro popper-e cu lun-gimi de 1,3-1,5 centimetri. Am mai fo-losit muște artificiale tip foam pecârlige nr. 10 și nr. 12, imitații de pă-ianjeni, gândaci și viespi. Am căutatca toate aceste momeli artificiale săaibă și piciorușe din cauciuc siliconic,deoarece am observat că sunt maiprinzătoare, iar rezultatele sunt multmai bune.

Pescuind cu aceste tipuri de mo-meli artificiale, am reușit să fac și oselecție a peștilor. În general, am avutatacuri și capturi la clenii de dimen-siuni mai mari și, de cele mai multeori, am reușit să evit atacurile obleți-lor, care uneori mă exasperau. Cutoate că am avut și destule rateuri laînțeparea clenilor, spectacolele oferitede aceștia, când atacau momeala ar-tificiala și făceau să explodeze aparâului la suprafață, îmi încântau sim-țurile și rămâneau întipărite în amin-tire.

NOIEMBRIE 2017 | 37

La pescuitul la fly pesuprafața apei am

folosit micro popper-e culungimi de 1,3-1,5centimetri. Am mai folositmuște artificiale tip foampe cârlige nr. 10 și nr. 12,imitații de păianjeni,gândaci și viespi. Amcăutat ca toate acestemomeli artificiale să aibăși piciorușe din cauciucsiliconic, deoarece amobservat că sunt maiprinzătoare, iar rezultatelesunt mult mai bune.

I mportante păstrăvării funcțio-nau, în anul 1940, la Beclean, înjudețul Făgăraș, iar în județul Se-

verin la Mehadia (cea de la Herculanenu funcționa).

În anul 1941, capacități importanteaveau păstrăvăriile de la Timișul deSus (jud. Brașov) și Reșița (jud. Caraș).

În anul 1943, în regiunea demunte a Bucovinei existau 6 păstrăvă-rii, situate în județele Câmpulung(Argel, Pojorâta și Vatra Dornei) și Ră-dăuți (la Putna, Marginea și Falcău).

Tot atunci se inaugurase și păstrăvăriade la Tarcău (jud. Neamț). De aseme-nea, semnificativă era și păstrăvăria dela Herculane (jud. Severin).

Pe teritoriul județul Brașov, numaidouă păstrăvării mai funcționau înanul 1943, și anume la Timișul de Susși Vama Buzăului.

Cele mai importante păstrăvăriiexistente în anul 1944 erau la Timișulde Sus, Valea Răcădău și Prejmer(jud. Brașov), Băile Slănic (azi Slănic-Moldova, jud. Bacău), Bălăteasa (jud.

Bihor), Argel și Valea Putnei (jud.Câmpulung), Drajna și Vălenii deMunte (jud. Prahova), Cerna și Her-culane (jud. Severin), Gutin (lângăBaia Sprie, jud. Satu Mare), Tarcău(jud. Neamț), Oravița (jud. Caraș),Alba Iulia (jud. Alba).

În anul 1945 funcționau păstrăvă-riile de la Herculane (jud. Severin),Cugir (jud. Hunedoara), Tărlung (jud.Brașov), Lacu Roșu (jud. Ciuc), Ciu-cea (jud. Cluj), Baia Sprie (jud. SatuMare), Vama Buzăului (jud. Brașov),


RESTITUIRI

Păstrăvăriile din Româniaîntre anii 1940-1950SORIN GEACU

Perioada anilor 1940-1950 a fost deosebit de dificilă pentru țara noastră, atât din punctde vedere economic, dar și socio-politic. Progresele în domeniul salmoniculturii au fostsprijinite atunci de Institutul de Cercetări Piscicole al României. Deși în perioadainterbelică au fost create câteva păstrăvării, în perioada celui de-al Doilea RăzboiMondial, multe dintre acestea au fost distruse ori părăsite. În schimb, după 1947 s-a inițiat o amplă acțiune de refacere a unora dintre păstrăvăriile vechi, dar și deconstruire a altora noi, în diferite locuri din țară. Menționăm că apartenențaadministrativă a acestora reflectă situația din acea perioadă.

NOIEMBRIE 2017 | 39

Finiș (jud. Bihor).Casa Autonomă a Pădurilor Statu-

lui a înființat, tot în anul 1945, 8 păs-trăvării pentru creșterea păstrăvuluicurcubeu.

Păstrăvăriile din județul Severinnu au funcționat în anii 1945-1946.

În anul 1946, păstrăvăria de la Po-ienile de sub Munte din județul Mara-mureș era distrusă, în schimbfunc ționau cele de la Valea Stânii șiCheia din bazinul Teleajenului, de peteritoriul județului Prahova (aceasta dinurmă fiind atunci în curs de amena-jare). În anul 1947 s-a reînființat păs-trăvăria de la Poienile de sub Munte.

La sfârșitul anului 1948, păstrăvă-riile de la Moldovița (jud. Câmpulung)și Falcău (jud. Rădăuți) își sporiserăcapacitatea, iar la Nădrag (jud. Seve-rin) se terminase de construit o altăpăstrăvărie. Tot atunci, se construia opăstrăvărie și la Gândești (jud. Mus-cel), iar altele erau în faza de proiect,pentru a fi amplasate la Zăbala (jud.Putna), Scropoasa și Bolboci (jud.Dâmbovița) și Mălini (jud. Baia). Înacea perioadă, funcționau și păstrăvă-riile Hut, pe valea Timișului (jud. Se-verin), Moneasa (jud. Arad), Văliug șiVila Klaus (jud. Caraș).

În județul Bacău, în anul 1948,toate cele trei păstrăvării (Slănic Mol-dova și pe pâraiele Ciobănuș și Ca-menca) erau distruse de război (ceade la Slănic, distrusă de luptele dinanul 1944).

Administrația silvică a avut înfuncțiune 23 de păstrăvării în anii1948-1949, cu o producție de 680.000puieți, iar în anul 1949 s-au construitalte 13 păstrăvării, altele s-au reparat,iar la unele s-a dublat producția.

În anul 1949, în județul Brașov,erau păstrăvării la Zărnești, Bran,Prejmer și Întorsura Buzăului. Func-ționau atunci și cele de la Valea Stânei(Ocolul Silvic Măneciu, jud. Prahova),Argel, Valea Putnei și Vatra Dornei(jud. Câmpulung), Valea Drăganului,Finiș și Vașcău (jud. Bihor), Coman-dău (jud. Trei-Scaune), Valea Azuga(jud. Prahova), Cândești (jud. Mus-cel), Horezu (jud. Vâlcea, creată în1948). În anii 1949-1950, funcționaîncă și păstrăvăria de la mănăstireaSâmbăta (jud. Făgăraș).

Inaugurarea păstrăvăriei de laValea Sadului (jud. Sibiu) a avut locîn luna noiembrie 1949.

Tot în anul 1949, s-a început con-struirea păstrăvăriilor Întorsura Bu-

zăului (jud. Brașov), Valea Lupului(jud. Turda), Groși (jud. Someș),Valea Drăganului (jud. Bihor) și încăalte trei, în județele Severin, Rădăuțiși Făgăraș.

În anul 1949, pe cuprinsul țării exis-tau 38 de păstrăvării, din care 20 func-ționale (52%) și 18 părăsite (48%).

Capacitatea totală de producție apăstrăvăriilor în anii 1949-1950 erade circa 3 milioane de puieți.

În anul 1950, în România erau înfuncțiune 48 de păstrăvării, de 2,4 orimai multe compartaiv cu anul anterior.

Pentru păstrăvul curcubeu funcțio-nau, în anul 1950, păstrăvăriile CâmpuCetății (jud. Mureș), Chiujdea (jud. Fă-găraș) și Mingheț (jud. Someș).

În anul 1950, la Prejmer (jud. Bra-șov), era cea mai mare păstrăvărie dințară.

În anul 1950, alte păstrăvării im-portante erau la Moneasa (jud. Arad),Cașin (jud. Bacău), Valea Stânii și Gâl-goaia (jud. Prahova), Lacu Roșu (jud.Ciuc), Lăpușna, Câmpu Cetății și Tro-cuța (jud. Mureș), Cândești (jud. Mus-cel), Vașcău, Ciripa și Finiș (jud. Bihor),Valea Sadului (jud. Sibiu), Valea Putnei(jud. Câmpulung), Sâmbăta de Sus(jud. Făgăraș), Prejmer și Zărnești (jud.Brașov), Comandău (jud. Trei-Scaune),Brodina (jud. Rădăuți).

Păstrăvăria Izvoru Tătarului, ame-najată de Ocolul Silvic Moroeni (jud.Dâmbovița), și cea a Ocolului SilvicRomani (jud. Vâlcea), funcționau lacapacitate maximă la începutul anului1950. Tot atunci, „clocitori de păs-trăvi” erau în punctele „Înțărcătoa-rea”, pe râul Cașin, și Poiana Buții, perâul Oituz din județul Bacău.

Menționăm, în final, și organizareaadministrativă a Inspectoratelor Pisci-cole din România în anul 1947. Astfel,funcționau atunci: Inspectoratul PiscicolBucurești (cuprinzând județele Ilfov,Vlașca, Teleorman, Romanați, Dolj,Gorj, Olt, Argeș, Muscel, Dâmbovița șiPrahova), Inspectoratul Piscicol Brăila(cu județele Brăila, Ialomița, Buzău,Râmnicu Sărat, Covurlui, Tutova, Te-cuci și Putna), Inspectoratul Piscicol Tul-cea, care deservea numai județulomonim, Inspectoratul Piscicol Con-stanța care, de asemenea, deservea doarjudețul cu același nume, InspectoratulPiscicol Iași (cuprindea județele Iași,Vas lui, Bacău, Fălciu, Neamț, Roman,Baia, Botoșani, Dorohoi, Suceava, Ră-dăuți și Câmpulung), Inspectoratul Pis-cicol Timișoara cu județele Mehedinți,Caraș, Severin, Hunedoara, Arad șiTimiș, și Inspectoratul Piscicol Cluj, carerăspundea de județele din Transilvania,nordul Crișanei și Maramureș.


DECEMBRIE 2017VÂNZ~RI

mica publicitate1 V 1.06 6.59 12.36 19.182 S 1.50 7.43 13.24 20.123 D 2.39 8.32 14.16 21.01 L.P. 7.34 16.374 L 3.26 9.21 15.03 -5 M 0.09 4.56 11.37 17.316 M 0.45 5.49 12.28 18.197 J 1.25 6.27 13.16 18.458 V 2.14 7.15 13.57 19.299 S 2.52 7.48 14.34 20.1810 D 3.40 8.36 15.26 - U.P. 7.41 16.3611 L 0.08 5.27 12.08 18.4712 M 0.49 6.13 12.53 19.3213 M 1.36 7.08 13.44 20.2114 J 2.21 7.51 14.36 21.0615 V 3.13 8.38 15.27 21.5416 S 4.05 9.26 16.18 22.3617 D 4.49 10.17 17.08 23.2918 L 5.34 11.05 17.43 - L.N. 7.47 16.3819 M 0.03 5.40 12.24 18.0820 M 0.49 6.32 13.16 18.4221 J 1.31 7.28 14.12 19.3422 V 2.26 8.21 15.06 20.2323 S 3.12 9.19 16.04 21.1224 D 4.03 9.49 17.02 22.0125 L 4.47 10.36 17.51 22.4626 M 5.35 11.31 18.36 - P.P. 7.51 16.4227 M 0.10 6.34 12.13 18.5628 J 0.45 7.25 13.09 19.4729 V 1.36 8.19 13.56 20.3830 S 2.24 9.08 14.43 21.2531 D 3.19 9.51 15.31 22.11

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetă SWA-ROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de 4.000 €.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând carabină WINCHESTER cu lunetă,cal. .308, stare nouă, și armă cu alice, cal.2/12, marca IJ Bock. Tel. 0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând BROWNING HERSTAL cal. 30.06BAR, model „SAFARI” semiautomată,cu pat din nuc selecționat, la prețul de5.000 lei. Tel. 0745-370.948.

Vând carabină TITAN RÖSLER cu acce-lerator, cal. .300WM, lunetă DOCTER2,5-10x50 cu punct luminos, reticul 4a, laprețul de 1.750 euro. Tel. 0736-366.208.

Vând căței rasa Epagneul Breton, născuți pedata de 27.04.2017, culoare alb-orange, dinpărinți cu rezultate maxime în examenele șiconcursurile de vânătoare și frumusețe. Tel. 0742-100.378, 0244-347.196.

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

NOIEMBRIE 2017 | 41

NOROC LA VÂNĂTOAREION MIHAIU

VÂNĂTOR CU SÂNGE RECERezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Știe dinainte cum stai cu norocul lavânătoare. 2) Încercare (fig.) – Invocat în fața neîn-crederii în poveștile vânătorești. 3) Țintit în dreapta!– Iese mereu su soț – 3, 4 cerbi! 4) Atacă vânătoruldirect la plămâni. 5) Fără întârziere – Vânător deaceeași categorie. 6) Vânătorii de munte, de exem-plu (pl.) – Căutate de pescari. 7) Păstrează urma vâ-natului de iarnă – Transformarea din vânat învânător. 8) La mijloc de plai! – Plini cu fibră. 9) Miculvânător de cunoștințe – Umblă mereu cu cleștii lael. 10) Ajutoare pentru prepararea rapidă a vânatu-lui – A sta cu ochii în tratatul de vânătoare.

VERTICAL: 1) N-are deloc noroc, nici măcar la vână-toare. 2) Prădători – Jumătate din semn! – Primeledouă ciute! 3) Iepe la hipodrom! – Cartea cu trofee.4) A urâți – Vânătorul de colo. 5) Nepregătită pentrujungla vieții – 13 câini! 6) Protejate de învelișuri rigide– Încuietoare de mână. 7) Din zori printre vânători!– Nord-Est – Vânat dintr-o parte! 8) Ispititori. 9) Lip-sit de libertate – Aflat sub greutatea vânatului. 10) Luate de la cerb! – Au grijă de oile Domnului.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEI

NUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .................................................. Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ..........................................Semnătura ..................................................................................

Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel. 0732-333.113.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea, în luna noiembrie, a doicăței de copoi ardelenesc, un mascul și o femelă, în vâr-stă de cca. 3 luni, și a 5 căței de jagdterrier, 3 masculi șidouă femele, în vârstă de 7 săptămâni. După 10 decembrie, va pune în vânzare și 5 căței de tekelsârmos, 3 masculi și două femele, în vârstă de 7-8 săp-tămâni.

Din Canisa Cernica se mai pot vinde, la prețul de 1.000 lei/buc. cu TVA inclus, următorii câini adulți de vâ-nătoare:

• o femelă de copoi ardelenesc, folosită pentru repro-ducție, în vârstă de 3 ani;

• un tekel sârmos mascul, antrenat la vizuină, pe urmăde sânge și la mistreț, în vârstă de 4 ani.

Câinii și cățeii se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

FacilitățiHeliport • Dressing • Bucătăriecomplet echipată • Terasăexterioară • Wi-Fi gratuit • Drumeții• Recepție deschisă non-stop •Cameră de bagaje • Bibliotecă •Balansoar • Bar • Foișor • Grădină/Curte • Încălzire centrală • Living • Loc de joacă pentru copii • Salaconferințe • Sală de mese • Saună • Tenis de Masă • TV în living • Parcare gratuită.

Strada Principală nr. 278A,Polovragi, județul GorjTelefon: 0756-392.106 www.Conacul-Domnitei.ro

„Povestea spune că atunci când aajuns pentru prima dată laPolovragi, domnița Diana s-aîndrăgostit de farmecul locului șifrumusețea peisajelor”.

POLOVRAGI - Oltenia

NR. 59•aNUL MMXVII - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2017/11/vpr112017.pdf · Aurel Neagu...

Documents

Transcript of NR. 59•aNUL MMXVII - agvps.roagvps.ro/docs/revista/2017/11/vpr112017.pdf · Aurel Neagu...