Nu a[ vrea s\ dau col]ul într-o stare de teatru trist pe care o tr\iesc acum

Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași trece printr-un fals război care

nu folosește nimănui| PAGINILE 8-9

Doctoratele au fost gîndite, odatăcu sistemul Bologna, ca o prelungire acelorlalte două cicluri de învățămînt,licența și masteratul. S-a schimbat oparadigmă în gîndirea românească.Dacă înainte doctoratul era considerata fi ultima treaptă în pregătireaștiințifică, spre care puteai urca doardacă îți clădeai la temelie un munte decercetare, acum este văzut ca o rampăde lansare - doctoranzii cercetează,produc, dar adevărata lor muncăîncepe abia după ce își pot scrienumele cu „dr.” în față. „Vedem căsînt zeci de doctorate săptămînal ceeace, în momentul de față, este undezmăț”, spunea academicianulViorel Barbu într-un interviu acordatanul trecut pentru Opiniastudențească.

Dar dezmățul nu ține doar destudenți. Ei caută „căldurica”. Cumcorelarea dintre nevoile pieții munciiși specializările universităților sîntposibile doar pe la Informatică,Agronomie sau în cazul științelorexacte cu tradiție, studentul merge pedrumul Bologna. Își alege o temă decercetare, nimic profund, că nu vreasă schimbe prea multe, caută uncoordonator înțelegător, se înscrie șiînhață, cum au fost fondurileeuropene, o bursă de 18 milioane delei pentru trei ani. Păi cine l-ar plăti peel, proaspăt absolvent, cu atîția banipe lună? Doar în IT, să spunem, sîntsalarii mai mari pentru debutanți.

Cum să-i ceri studentului sărefuze, cînd sistemul îl îndeamnă?Anul trecut s-a stîrnit un mic conflictîntre unii studenți și unii profesori dela Universitatea „Alexandru IoanCuza” și Filiala din Iași a AcademieiRomâne. Academia a prins un proiecteuropean de burse doctorale, studenții

s-au dus acolo, dornici dea-și înlocui bursele de 7

milioane primite de la minister cu celede 18 și toată lumea era fericită. Apoi,însă, a prins și universitatea un astfelde proiect de burse doctorale pe undomeniu complementar cu cel alAcademiei. Dar de unde să ieidoctoranzi, dacă aceștia s-au înscris cutoții dincolo? Problema s-a rezolvatîntr-un final, dar substratul rămîneacelași - proiectele europene sîntvalabile atîta vreme cît există doritori.Degeaba ai manageri de proiecte șicoordonatori dacă nu ai studențifiindcă ai criterii prea stricte deselecție. Atunci universitățile coboarăștafeta, coodonatorii mai încasează unban, studentul, cum-necum, face undoctorat, iar dezmățul de care vorbeaacademicianul Barbu se perpetueazăca-ntr-un banc cu Bulă.

Nici în rîndul profesorilor criteriilenu sînt similare. Cei de la Politehnicăreclamă faptul că multe coordonări deteze nici nu le mai sînt remunerate, întimp ce la alte instituții se adună șiacum, la patru ani de la legea luiFuneriu care stabilea un număr demaximum opt doctoranzi pecoordonator, zeci de oameni la acelașiprofesor. Într-un domeniu în carelegislația e șchioapă, țara cu uneledintre cele mai ridicate procente deanalfabetism din Europa se umple,săptămînal, cu zeci de doctori. n

/opiniavechewww.opiniastudenteasca.ro telefon: (0746) 230 032

LUMEA PE JAR POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUOra[ele fantom\ [istr\zile care nuduc nic\ieri

EDITORIAL

Chemaţi, vărog, un doctor

l Dacă în urmă cu cîțiva ani erau aglomerate,iar oamenii alergau de parcă erau într-unmușuroi de furnici, acum orașe întregi nu maigăzduiesc niciun suflu. | PAGINA 4

Sînt așteptați peste 10.000 de vizitatori.

De pe un stîlp deînalt\ tensiune, pepodiumul JocurilorParalimpice

l Anul XLI l 6 - 12 aprilie 2015 l IAȘI l Nr. 507 l GRATUIT l 5.000 de exemplare l apare lunea

Cea de-a doua ediţie „Iaşi Science Festival”, primul festival dești ință din regiunea Moldovei, se va desfăşura în perioada 6-9aprilie, în cadrul săptămînii „Școala Altfel”. Timp de patru

zile, între orele 09.00 – 15.00, atît Universitatea de Medi cină și

Farmacie „Gr.T. Popa” din Iași (UMF), cît şi Universitatea Teh ni că„Gheorghe Asachi” (TUIAŞI) vor face tururi ghidate prezentîn du-leelevilor punctele principale ale instituţiilor, facultăţile, dar şiinvenţiile acestora. | PAGINA 3

Universit\]ile „Gheorghe Asachi” [i „Gr. T.Popa” adun\ elevii la Iaşi Science Festival

Lui Florin Cojoc i-a fost amputată mîna stîngăla 12 ani, iar de atunci s-a îndîrjit să își urmezetoate visele. | PAGINA 11

”e‐mail:redactia@opiniastudenteasca.ro

ACADEMIA DE GARDĂ

Directorul BibioteciiCentrale a fost condamnat la închisoarel prof. univ. dr. Gheorghe Teodorescuva ispăși o pedeapsă de doi ani și șaseluni cu executare | PAGINA 2

DE PE SCENA IAȘULUI

Dezumanizareasocietăţii prin ochiiunui gîndacl Ion Sapdaru a tradus zbuciumulimaginat de Kafka în „Metamorfoza” |PAGINA 12

1001 DE CHIPURI

Iașul, descoperit deregizorii străinil filmele documentare au fostproiectate la Teatrul Național „VasileAlecsandri” | PAGINA 7

Interviu cu Teodor Corban, actor al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași«« Cătălin HOPULELE

directorcatalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

2ACADEMIA DE GARDĂNumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Studenţii de la Cuza se pregătescpentru proba scrisă la licenţă

Vasile Astărăstoae ademonstrat în instanţă cănu a fost incompatibil

Anul acesta, studenţii de la Facul -tăţile de Chi mie, de Psihologie și Stiințeale Edu cației şi de Matematică de laUniversitatea „A lexandru Ioan Cuza”(UAIC) vor susţine, pe lîngă pre zen -tarea lu cră rii de licență, și un examenscris. Prin acesta se vor verifica cu noș - tințele teoretice fundamentale şi despecialitate ale studenţilor la finalulciclului de licență. Numai la Facultateade Drept se va introduce proba scrisăîncepînd de anul viitor.

La Facultatea de Chimie probascrisă va dura trei ore, iar programacuprinde 31 de tematici, 24 vor fi dindisciplinelele trunchiului comun şişapte tematici corespunzătoare disci-plinelor din anul al III-lea, spe-cializarea Chimie. Dintre acestea,candidaţii vor pri mi doar cinci su -biecte, patru dintre ele cuprinzîndcunoştiinţele de bază şi una din tem-atica corespunzătoare anului al III-lea

de specializare. Şi la Facultatea de Psi-hologie și Stiințe ale Edu cației aceastăprobă va consta într-o selecție de temedin principalele cursuri de specialitatecare trebuie completate de o bibli-ografie recomandată de profesori.„Am introdus un astfel de examendeoarece a fost scoasă admiterea lafacultate și dorim ca măcar la sfîrșitulciclului de licență studentul să treacăprintr-un examen de cunoș tințe”, adeclarat prof. univ. dr. Ion Dafinoiu,decanul Facultății de Psihologie șiȘtiințele Educației de la UAIC.

Studenții specializării „Matematică”vor susține o probă scrisă cu subiectedin disciplina Matematică, iar cei dela specializărea „Matematică Informa -tică” vor susține proba pentru ambelespecializări.

Structura subiectelor constă într-oparte comună tuturor studen ților dela o secție, şi conţine o parte din ma-

teria anilor I și al II-lea, iar partea adoua depinde de tema în care se înca -drea ză lucrarea de licență a fiecăruicandidat.

La Facultatea de Drept proba scrisăde la licenţă va avea structură de tipgrilă, la fel ca la examenul de admi -tere. „Din exigenţele legii educaţieiam luat această decizie. Proba scrisăva consta într-o sută de întrebări dupăun procedeu de la metoda de exam-inare de la admitere la profesiile ju-ridice, precum magistratura şi avo-catura. Hotă rî rea de consiliu a fostluată acum trei ani, a fost validată decătre Senat şi în mod normal se aplicăîncepînd cu seria de la momentulluării hotărîrii”, a declarat prof. univ.dr. Toader Tudorel, decanul Facultăţiide Drept. Astfel, promoţia care vasusţine lucrarea de licenţă în vara2016, va fi prima care va da şi examenscris. n

Înalta Curte de Casație șiJustiție (ÎCCJ) a decis într-osențință dată pe 30 martie căprof. univ. dr. VasileAstărăstoae nu s-a aflat în starede incompatibilitate în anii încare a fost atît rector alUniversității de Medicină șiFarmacie „Grigore T. Popa”(UMF) din Iași, director alInstitutului de Medicină Legalăși președinte al Colegiului Medicilor Iași din România.

Cu toate că Agenția Națională de Integritate (ANI) a semnalatfaptul că deţinerea simultană a acestor funcţii este incompatibilă,ÎCCJ a dat verdictul în favoarea prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae,păstrînd astfel sentinţa Curţii de Apel Braşov prin care s-a hotărîtanularea raportului de evaluare întocmit de ANI.

În data de 26 martie a fost condamnat de către magistrațiiJudecătoriei Iași la un an şi şase luni de închisoare cu suspendarepentru conflict de interese. Asta după ce în aprilie 2014 procuroriiParchetului de pe lîngă Curtea de Apel Iaşi au spus că acesta s-ar fiangajat pe sine însuşi în proiectul european „Standarde europenepentru programe post-doctorale competitive de formare îndomeniul managementului, cercetării avansate şi expertizeipsihiatrice medico-legale”, implementat în 2010 de Institutul deMedicină Legală din Iaşi, al cărui director era, la vremea aceea,prof.dr. Vasile Astărăstoae.

În februarie 2015 acesta a renunţat la funcţia de rector al UMF,cu toate că în acest an trebuie să se facă alegeri pentru un nourector. Prof .univ. dr. Dragoş Pieptu, prorector al UMF, a fost numitinterimar la conducerea instituţiei. Fostul rector al UMF și-a datdemisia, pe 27 martie, din funcţia de preşedinte al ColegiuluiMedicilor din România, după sentința Judecătoriei Iași. n

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

de Ana-Maria BUCUR|anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

La Facultatea de Drept aceasta se va introduce din anul următor.

AM AUZIT CĂ...

Cercetătorii de la Măgurele cautăcolaboratori la „Asachi”

Prof. univ. dr. Ioan Ursu, Secretar Ştiinţific la Institu-tul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi In-ginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH) Măgurelea ţinut o conferinţă la UniversitateaTeh nică „GheorgheAsachi” din Iaşi (TUIAŞI) pe data de 6 aprilie. Evenimen-tul a avut loc de la ora 10.00 în Sala de Conferinţe a uni -ver sităţii. Împreună cu un grup de cer cetători, prof.dr.Ioan Ursu a vorbit despre proiectul european în derulare„Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics” (ELI-NP) în cadrul căruia va fi dezvoltat cel mai puternic laserdin lume cu o putere de 10 PW şi infrastructura de cer -cetare aferentă. Cu ajutorul acestuia vor fi derulate pro -

iec te de cercetare fundamentală şi aplicativă în diferitedo me nii ale ştiinţei. În cadrul conferinţei au fost prezen-tate şi alte oportunităţi de cercetare oferite de IFIN-HHMăgurele prin laserele şi instalaţiile nucleare care sînt ac-tualmente în funcţiune.

„S-au prezentat şi posibilităţile de colaborare pe carele au cercetătorii din universitatea noastră sau de la altedin Iaşi să utilizeze infrastructura de la Măgurele sau săcolaboreze la proiecte de cercetare pe care să le dezvolteîn comun. E, de fapt, o prezentare pentru a iniţia viitoarecolaborări. Au existat colaborări între cercetătorii de laMăgurele şi cei de la TUIAŞI, dar pe proiecte de cercetareindividuală, directă, nu pe proiecte de anvergură sau peproiecte europene”, a declarat prof.univ.dr.ing. CarmenTeodosiu, prorector cu activitatea de cercetare ştiinţifică

la TUIAŞI. Acesta a mai menţionat că infrastructura respectivă a

fost pusă la punct în ultimul an jumătate şi că cercetătoriisînt interesaţi ca ea să fie disponibilă pe plan naţional,dar să cuprindă şi colaborări de cercetare naţionale şi eu-ropene.

Laserul va fi unul dintre cele mai avansate metode decercetare din lume şi se va concentra pe studiile de fizicănucleară şi aplicaţiile sale. Proiectul „Extreme Light In fra -structure – Nuclear Physics” a fost început în anul 2012şi se va finaliza în 2016. ELI-NP va fi un laborator euro-pean care va investiga în detaliu probleme din domeniiştiinţifice precum fizică fundamentală, aspecte referi-toare la fizica nucleară şi astrofizică, gestionarea materia -lelor nucleare şi aplicaţii în ştiinţa materialelor. (A. B.)Ș

TIR

I P

E S

CU

RT

Cade copacul!Vîntul și vremea urîtă din

ultimele zile au făcut să cadă totfelul de ramuri sau copaci uscați. ÎnTîrgușor Copou, chiar pe aleeaprincipală, un pom uscat aflat pe oproprietate privată a căzut pestetrotuar. Norocul a făcut ca nici unstudent să nu treacă în acel momentpe acolo, evenimentul rămînînd fărăvictime. Asta după ce, cu cîteva zileînainte, administrația căminelor acurățat pomii din campus.

Studenţie ca în Ev MediuDe joi seară site-ul filelist.ro, site de

pe care se descarcă torente, a încetat sămai funcționeze. Nu se știu exact cauzelepentru care pagina a picat, însă pe adresade Facebook a portalului ni se spune căacesta întîmpină cîteva probleme tehnice.Poate în felul acesta se apucă de învățat șistudenții și mai uită de filme și seriale.Oricum, o alternativă rămîneîntotdeauna piratebay.

Wifi la Gara din IaşiÎn sfîrşit studenţii care primesc

pachetul cu trenul nu se vor maiplictisi aşteptînd. Nu vor mai finevoiţi să găsească oameni cu care săstea de vorbă ca să mai treacătimpul, ci vor sta cu ochii întelefoane sau tablete. Gara din Iaşişi-a însuşit Wifi gratuit, prilej cucare vom putea intra să vedem dacătrenul are întîrziere fără a mai sta lacoadă la casa de bilete.

Directorul BibioteciiCentrale a fost condamnat la închisoarede Dan CONDREA | dan.condrea@opiniastudenteasca.ro

Prof. univ. dr. Gheorghe Teodo - rescu, directorul Bibliotecii CentraleUniversitare „Mihai Eminescu“din Iaşi (BCU), şi cadru didactic alFacultății de Filosofie şi Ştiinţe So-cial-Politice de la Universitatea„A lexandru Ioan Cuza“ din Iaşi(UAIC), a fost condamnat, pe 2apri lie, la doi ani şi şase luni în-chisoare cu executare în dosarul„Mită la PSD“. În acelaşi dosar aufost condamnaţi la închisoare cuexecutare şi afaceristul Ioan Nicu-lae, cel care deţine grupul de firmeInterAgro, şi Gheorghe Bunea,fostul şef al Consiliului JudeţeanBrăila.

Directorul BCU a fost judecat şicondamnat pentru „fals în înscri - suri sub semnătură privată”. Prof.univ. dr. Gheorghe Teodorescu afost implicat în dosar prin faptul căera directorul casei de sondaj IN-SOMAR. Conform procurori lor,Ioan Ni culae a dat un milion deeuro pentru finan ţarea campanieielectorale din 2009 a lui MirceaGeoană. Astfel Niculae ar fi avutinfluenţă numirea a numitor per-soane în fun cţii pentru dome niilesale de afaceri în Gu vern, iar aces-tea să îi susţină în schimb intere-sele. Miza a fost, con form pro cu -

ro rilor DNA, ca acele companii de -ţinute de Niculae să beneficieze deun preţ mult mai mic pentru achi -ziţia gazelor naturale.

Cît timp prof. univ. dr. Gheo-rghe Teodorescu a fost directorulBCU, acesta a susţinut o serie deproiecte pentru a reorganiza şi re-vitaliza insti tuţia.

Profesorul este fondator și co-ordonator al publicatiei trilingvede specialitate „Caiete sociolog-ice”, fondator și coordonator alȘcolii sociologice franco-române,membru al Asociației Române aClubului de la Roma și președinteal MOST-UNESCO în România(Management of Social Transfor-mations - Managementul Trans -for mărilor Sociale). n

La Facultatea de Chimie programa pentru proba scrisă cuprinde 31 de tematici.

Teroriștii afiliați Al-Qaeda auînsămînțat iar moarte cumitralierele lor. Și poate chiar înacest moment cînd noi mîzgălimaici sau cititorii noștri caută ziarulprin universități alte zeci, sutesau mii de africani, mame cucopii, tați, elevi sau studenți, cadsub ploaia întunecată a așaziselor glonțe ale dreptății. Ies dincase, școli sau universități șiasupra lor se năpustește din toatecolțurile sfîrșitul. Cum să-i facăfață? Nu știu. Fuga imediată nu eun răspuns pentru ei, ci doar fugaprestabilită, programată. Acumtrei ani, Ahmir îmi povestea pe obancă din Dijon că a avutposibilitatea să urmeze studiiuniversitare și post-universitaredoar pentru că a plecat la timpdin Maroc.

Altfel, în țara lui nu ar fi avutșansa de a intra într-ouniversitate pentru că părinții săinu și-ar fi permis să-l țină lastudii și să se îngrijească și deceilalți doi frați ai săi. „Așa seîntîmplă în toate familiile de lanoi. Numai cei care au cîte uncopil sau sînt foarte înstărițireușesc să-și dea copiii la școli”,îmi povestea Ahmir printrepauzele la cursuri. Discuția deatunci mi-a revenit puternic înminte zilele trecute cînd mass-media prezentau masacrul dinKenya, din Universitatea Garissa.Mă gîndeam cum mai pot sămeargă părinții respectivi, cumpot să-și ducă durerea pepicioare, dacă singurul lor copil -

cel mai probabil -s-a pierdut din

cauza unor extremiști căroracreștinismul le-a provocat furia șidezaprobarea pe care și le-autranspus apoi într-un măcelveritabil.

Mă mai gîndeam cîte crimetrebuie să se mai înfăptuiască înnumele unui dumnezeu oarecarepentru ca extremiștii să oboseascăși să se simtă în vizorulorganizațiilor internaționale. Defapt, încă nu am văzut nicio luarede poziție din partea ONU și nicia marilor puteri prin care să fiecondamnat masacrul grupuluiterorist Al-Shabaab făcut înUniversitatea din Garissa. Cele147 de victime ucise, cei 80 derăniți și ceilalți 500 de studențiterorizați de ucigași au fostmenționați la Vatican prin voceapapei Francisc I care, în predicade după slujba de Înviere, a atrasatenția asupra crimelor făcute subochii noștri, în apropiereanoastră, dar cam atît.

Niște omoruri în masă, careau devenit aproape mai desedecît violurile de la ora 05.00, sîntvăzute și tratate în așa zisa lumecivilizată ca niște fenomenenaturale nemaintîlnite. Și parcătotuși în 2011, cînd în Japonia afost un tsunami, presa fierbea maitare. Spumega în breaking news-uri și-și continua zvîrcolirea îninteriorul paginilor. n

ȘAH-MAT

Alah, cîtămoarte o sămai aduci?

Universit\]ile „Gheorghe Asachi” [i „Gr. T.Popa” adun\ elevii la Iaşi Science Festival

Cea de-a doua ediţie „Iaşi Sci-ence Festival”, primul festival dești ință din regiunea Moldovei, se vadesfăşura în perioada 6-9 aprilie, încadrul săptămânii „Școala Altfel”.Timp de patru zile între orele 09.00– 15.00 atît Universitatea de Medi -cină și Farmacie „Gr.T. Popa” dinIași (UMF) cît şi Universitatea Teh -ni că „Gheorghe Asachi” (TUIAŞI)vor face tururi ghidate prezentîn -du-le elevilor punctele principaleale instituţiilor, facultăţile dar şiinvenţiile acestora.

Medicii rezidenţi de la UPU-SMURD vor susţine cursuri

Grupuri de cîte 100 de elevi vorface un tur general al universitățiiîn care este inclusă prezentareaAulei TUIAȘI, a valorilor acesteiași a galeriei personalităților din în -vă țămîntul tehnic ieșean, a Bibli o -

tecii TUIAȘI și a Arenei Științi ficeTehnice. După ce vor face turulgeneral, elevii vor putea merge, îngrupuri de 35, să viziteze toate cele11 facultăți ale universității întreorele 10.00 – 15.00. Organizatoriiau amenajat atît Arena ȘtiințelorTeh nice, unde sînt expuse toateinvențiile studenților politehniștiîn care se vor desfășura evenimenteorganizate de institute, centre cul-turale, muzee și ONG-uri, cît și unSalon de Oferte Educaționale undefiecare facultate de la TUIAȘI vaavea un stand de prezentare.

Tot grupuri de cîte 100 de per-soane vor putea vizita Institutul deAnatomie, UMF Iaşi, Sala Rocke-feller, Sala Senat și de asemeneaArena Ştiinţelor Medicale, un com -plex pavilionar în aer liber, amena-jat pe esplanada Universită ții înaceastă perioadă.

„Începînd de luni, elevii sînt aș -t ep tați la toate evenimentele orga-

nizate. Avem deja 6.500 de elevi în -scriși online, din peste zece județe șiaproximativ 130 de școli, iar partici -parea la orice activitate este gratu -ită”, a declarat Ivona Burduja, con-silier de comunicare la UMF Iași.

Programul UMF va permite vi -zi tatorilor participarea la atelierepractice și prezentări interactive,cuprinse în evenimente precum„Săptămâna Creierului într-o nucă”,„Salvatorii de Vieți” şi „SecreteleCorpului Uman”. În cadrul aces-tora oamenii de știință, profesorisau membrii asociațiilor studen -țești vor prezenta diverse curiozitățiși informații apelînd la activitățipractice, manevre de resuscitare șisimulări pe manechine care potmima diferite patologii. Vor fi pre -zenţi şi medicii rezidenţi de la UPU-SMURD Iaşi care vor susţine cur-suri teoretice şi practice.

Astfel, dacă la UMF elevii se vorputea implica în workshp-uri in-teractive şi vor afla mai multe des -pre viaţă şi sănătate, la standurile

facultăţilor de la TUIAŞI vor întîlniinvenţii practice. La Facultatea deElectronică, Telecomunicații și Teh -no logia Informației vizitatorii vorafla cum să controleze un robot dela distanță. La Facultatea de Tex-tile-Pielărie și Management Indus-trial vor învăţa secretul economiei,al transformării materialelor reci-clate în rochii și pantofi de epocă,cît şi moda creării genților din pet-ice. La standul Facultății de Hidro -tehnică, Goedezie și Ingineria Me -d i ului se va afla o instalație de aercondiționat care purifică aerul şicare funcționează pe baza radia -țiilor UV. Pentru programul TUIAŞIs-au înscris aproximativ 5.000 deelevi din Iași, Bacău, Botoșani,Neamț, Suceava și Vaslui.

Organizatorii activităților rea -lizate în aceste zile își propun săfacă accesibile noţiunile ştiinţificeşi tehnice printr-o abordare maisimplă, explicativă și practică, avândrolul de a încuraja elevii și tinerii săstudieze în domeniul ştiin ţelor. n

de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.roDiana GAINA| diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Vizitatorii vor putea participa gratuit la workshop-urile organizate.

La eveniment vor participa aproximativ 10.000 de elevi.

Iulia CIUHUredactor-șef adjunct

iulia.ciuhu@opiniastudenteasca.ro

În perioada 2-5 aprilie 2015 a a -vut loc cea de-a XII-a ediție a Con-gresului Internațional pentru Stu -denți la Medicină și Doctori Tineri(Congressis). Evenimentul a fostor ga nizat de Societatea StudențilorMediciniști din Iași (SSMI) și s-adesfășurat la Universitatea de Medi -cină și Farmacie „Grigore T. Popa”(UMF) din Iași.

Sub deviza „Learn. Research. Ex -pe rience.”, studenți la medicină dinstrăinătate și din țară au participatla conferinţe și workshop-uri cu te -me medicale, au aflat noutăți din do -me niu și au primit sfaturi utile înconstruirea unei cariere. Cei care s-au înscris la congres au putut alege

să fie participanți activi sau pasivi.Cei activi au plătit 150 de lei taxa departicipare sau 310 lei în care sîntincluse cazarea și mesele. Partici pan -ții pasivi au plătit 340 de lei pentruparticipare, cazare și mîncare sau170 de lei numai pentru a lua partela activitățile desfășurate. Pentru apri mi diplo mă, toți participanții autrebuit să mear gă la cel puțin unworkshop și două conferințe.

„Fiecare Congressis are ceva spe - cific dat de studenții care-l orga ni -ze ază. Și în acest an congresul îm -pletește activitatea științifică cu cele -lalte activități care definesc profesiamedicală. Sînt profund impresi onatde momentele culturale realizate

de studenții noștri, încît aș puteaspune că ar trebui să deschidem șio Academie de artă pe lîngă știin țelemedicale”, a declarat prof. univ. dr.Vasile Astărăstoae, fostul rector alUMF la ceremonia de deschidere.

Pe lîngă cadrele universitare careau conferențiat și participanții ac-tivi au susținut prezentări orale saupe postere, acestea avînd patru tema -tici: științe fundamentale, medicinăinternă, științe chirurgicale și bio -etică. Toate discursurile, prezen tă -rile și activitățile au fost în engleză,limba oficială a evenimentului.

La ediția din 2014 au participatpeste 700 de persoane din Româniași din străinătate. n

de Roxana GĂINĂ | roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Mediciniştii au dat cursurile pe workshopuri

Concursul este bilingv, în limbafranceză, dar şi în română.

Încep înscrierile la FameLabUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași în colaborare

cu British Council organizează faza regională de preselecții pentru ceade-a VIII-a ediție a concursului internaţional de comunicări științifice„FameLab”.

Competiția se adresează celor cu vîrsta cuprinsă între 18 și 35 de ani,care activează în domeniul matematicii, ingineriei, științei și tehnologiei.„Înscrierile se fac în baza unui formular care se găsește pe site-ul Univer -sității, iar preselecția va avea loc pe 9 aprilie. La ediția trecută au parti -cipat la etapa regională organizată la Iași opt studenți de la UAIC și oelevă de la Colegiul Național «Mihail Sadoveanu» din Pașcani”, a de-clarat Ioana Carmen Păstinaru, responsabil al Departamentului Relații

Internaționale.Preselecția se va desfășura la Facultatea de Informatică a UAIC, de

la ora 11.00, în corpul C, sala 308. Participanții vor avea la dispoziție cîtetrei minute pentru a-și susține prezentarea în limba română, care includeşi expunerea diferitor dispozitive ce argumentează teza susținută decătre participanți. La concurs nu se pot înscrie profesioniști din dome-niul științei și nici cîștigătorii edițiilor anterioare ale FameLab, iarprezentările Power Point nu sînt acceptate.

Persoanele interesate trebuie să cunoască limba engleză la nivel in-termediar pentru a putea participa la etapa internațională care sedesfășoară anual în Marea Britanie. România participă la acest concursde opt ani. Cîștigătorul de anul trecut al etapei naționale FameLab esteBogdan Ghiorghiu, (E. G.)

ACADEMIA DE GARDĂ3Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Dezastre naturale, conjunctu ri -le economice sau istorice au făcutca orașe care erau cîndva mari să de - vi nă, odată cu trecerea timpului, așanu mitele „oraşe fantomă”. Înaintede catastrofa nucleară de la Cer no -bîl, orașul muncitoresc Pripyat nu -mă ra circa 50.000 de locuitori, iar a -cum este vizitat doar de turiștii cu ri -oși și care își asumă toate con se cin - țele unei radiații care le poate afec -ta sănătatea. Pe lîngă aceștia, ve chiuloraș a devenit un loc atractiv pentrulupii care mișună printre blo curi.Cu toate că dezastrul nuc le ar de lacentrala din Cer nobîl, situată la 14,5km depărtare de Pri pyat, a avut locîn anul 1986, iar re actorul nefunc -ţio nal a fost în gro pat într-o carca -să specială, nu mi tă sar cofag, zonarămîne nesi gu ră pen tru viaţa uma -nă. Acum pu tem vedea doar pozelece ne înspă imîntă și ne aduc amintede noap tea în care toți locuitoriiorașului ucrainean au fost evacuați.Cînd se lasă soarele prin tre blo cu -ri le pustii și distruse de timp putemdistinge clar „roata dracului” dinpar cul de distracție a cărui des chi -

de re trebuia să aibă loc la nu mai o zidupă explozia reactorului.

Un alt oraș fantomă precum Pri -pyat, care conserva stilul de viațăsovietic, este și orașul Agdam dindin sud-vestul Azerbaidja nu lui. A -cesta avea cîndva peste 150.000 delocuitori, însă din 1993 Agdam numai păstrează decît cîteva ruine ca -re îi atestă existenţa. Oraşul a fostpustiit de către armeni în timpulrăz boiului din Nagorno Karabah.În perioada ocupării Ağdamului,for țele armene au luat ostatici, auprodus incendii și au evacuat for -țat civilii. Populația supraviețui toa -re a fost nevoită să migreze spre est.Toa te casele au fost distruse, iar unadin puținele clădiri care au rămas in -tacte din punct de vedere struc tu - ral este Moscheea din Ağdam, careîn prezent este folosită ca grajd.

Orașe și insule fantomăYashima, un bine-cunoscut cen -

tru de pelerinaj din Japonia, a fostlocul unei bătălii celebre care a avutloc în anul 1185 în timpul războ iu -

lui Gepenei. În anii ’80 orașul tre-buia să devină o destinație turis ti că,astfel au fost construite hoteluri, par -curi, magazine, drumuri, chiar și unacvariu. Însă dorința nu a putut de -veni realitate deoarece prive liș teacu excavațiile de rocă nu a pu tutatrage un număr mare de tu riști,iar zona a fost abandonată.

Și Hashima, o insulă stîncoasădin Japonia, a devenit un „oraș fan -tomă”. Pînă în anul 1974, cînd com - pania Mitsubishi, care a achizi ți o -nat insula, a anunţat oficial falimen -tul, acesta a fost principalul fur ni -zor de cărbune al Japoniei timp deaproape un secol. Depozitul i mensde resurse naturale a făcut ca po -pu lația de pe insulă să ajungă la odensitate demografică de 835 de oa -meni pe metru pătrat, una dintrecele mai mari înregistrate vreoda tăla nivel global. Cu toate acestea,acum, insula Hashima a devenit oadunătură de betoane.

Mai multe „orașe fantomă” aufost victimele închiderii principa -lelor surse de venit a locuito-rilor, iar printre acestea senumără Cen tra lia dinPennsylvania. În urma

în chiderii minelor, ba chiar și mairău, exploziei subterane de cărbu necare a îmbolnăvit marea majorita -te a po pulației, oamenii au trebuitsa-și a ban doneze casele.

Îngropate de războiOradour-sur-Glane din Franţa

este denumit „satul groazei” de oa -rece în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial acesta a fost dis-trus din temelii de către naziști, iarcei 642 de locuitori au fost uciși închinuri groaznice pentru că Franțaopunea rezistență Germaniei. Băr -baţii erau duşi în hambare și erauîm puşcaţi în picior, pentru a li sepre lungi suferința, iar femeile şico piii au fost închişi în biserici şierau împuşcaţi atunci cînd încer-cau să fugă. Acest masacru repre -zintă unul dintre cele mai întu ne -cate episoade din istoria Franţei,iar astăzi tuturor vizitatorilor „sat-ului martir” li se cere să păstrezetăce rea în timp ce rătăcesc printreru ine.

Kolmanskopul, oraşul deşer -tic din sudul Namibiei, era cu -noscut drept unul dintre ce -le mai importante centre deexploatare a diamantelor.Fascinaţi de bogăţiile mine -

rale din împrejurimi, germa -nii au pus rapid bazele unui

oraş. Însă în 1954, odată cu scă de -rea prețului di a mantelor din cau zacelor două răz boaie mondiale, oa -menii l-au abandonat, iar casele,străzile și grădi ne le au fost îngro pa -te sub nisip. Unul dintre cele maide succes par curi de distracții din Tai -wan, Ka toli Worl, renumit mai alespentru rollercoaster-urile sale, a fosta ban do nat din cauza cutre mu ru luiputernic din 1999. Mii de oa meni aumurit și alte mii au fost ră nite, iarparcul a fost deteriorat atît de multîncît nu ar fi putut fi re des chis nicipînă în ziua de astăzi, iar por țilelui s-au închis pentru totdeauna.

Din vremea URSSEpoca nu demult apusă a im -

pe riului sovietic a lăsat traume și

răni adînci, iar orașele înfloritoarede o di nioară, industrializate în apo -geul comunismului, n-au mai ră masdecît niște umbre sinistre. Acumnu îți rămîne nimic altceva decît săte miri cum își duce traiul mîna deoameni ce a rămas în acele locuri.În Siberia încă au mai rămas orașeca re cîndva prosperau, iar acolo găz duiesc puținii localnici care aumai rămas. Printre acestea se nu -mă ră și Norilsk. Speranța de viațăîn acest oraș din „Estul Sălbatic”este de numai 46 - 48 de ani.

Construit de condamnați și pri -zonieri de război, Norilsk este u nuldintre cele mai poluate zece oraședin lume. Cu toate că majoritateaimobilelor au fost părăsite încă din1983, 300 de oameni încă mai tră -iesc în acest infern, care cîndva afost un renumit centru minier. ÎnNo rilsk nu există boschetari pen-tru sim plul motiv că nimeni nu poa -te supraviețui la temperaturi de mi -nus 56 de grade Celsius, iar vîntulbate uneori și cu peste 25 de metripe secunda. E greu să îți imaginezicum se pot încălzi oamenii în apar -tamentele ca niște cutii de carton.Pădurile din împrejurimile orașu -lui par desprinse din filmele degroa ză deoarece copacii iau foc înmod spontan din cauza chimica le -lor din sol. Totuși, pe străzi, în ra -rele zile din an cînd este mai pu ți -nă zăpadă pot fi zărite mașini, iarpentru cine nu deține un aseme-nea mij loc de transport, a pierde au -tobu zul și a fi departe de casă poa teîn semna chiar moartea.

Orașele fantomă păstrează o par - te din sufletul localnicilor care le-aupopulat și care au avut întotdeau-na o poveste. Iar dacă cunoaștemcă multe orașe au fost abandonatedin cauza calami tăți lor naturale pre -cum cutremurul sau fri gul veșnic,a războaielor sau a prob le me lor e -co nomice, atunci po vestea orașulBalestrino din Italia, unul dintreorașele fantomă ale Eu ro pei, nu și-a deschis nici pînă acum se cre tele.Nimeni nu știe cînd acesta a fostconstruit și nu există niciun indi-ciu cu privire la motivul pentrucare a fost abandonat, dar un fapteste cert - au rămas doar ruinele. n

4 LUMEA PE JARNumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Orașele fantomă și străzile care nu duc nicăieri

Dacă în urmă cu cîţiva anierau aglomerate, iaroamenii alergau de

parcă erau într-un mușuroi defurnici, acum orașe întregi numai găzduiesc nici un suflu.Acestea au devenit niștelocuri pustii, unde autostrăzileduc spre nicăieri, undeblocurile, mall-urile sîntgoale, iar de pe aeroporturinu decolează niciun avion.Cîndva orașele ca Pripyat,Craco, Yashima, Hashima,Oradour-sur-Glanedin sauKayaköy prosperau și adunauoameni din toate colţurileţării, unele erau mari centreindustriale, alte locurituristice sau proiectemoderne, însă acum ele sîntbîntuite doar de fantomeletrecutului.

de Doina SÎRBU| doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

300 de oameni din Norilsk supravieţui la temperaturi de minus 56 de grade Celsius. 300

642 de locuitori ai Oradour-sur-Glanedin au fost uciși în chinuri groaznicepentru că Franţa opunea rezistenţă Germaniei.

642

Una dintre cele mai importan -te schimbări pe care le realizeazănoul regulament privind obține -rea atestatului de abilitare este ceaprin care Con siliul Naţional de A -testare a Titlu ri lor, Diplomelor si Cer -tificatelor U niversitare (CNATDCU)nu mai numește comisiile pentruabili ta re. Acestea vor fi numite decătre fie care universitate în parte,iar abili ta rea se va da la nivelul fie -cărei ins tituții de învățămînt supe-rior, că tre CNATDCU trimițîndu-se doar rezultatul evaluării co mi -siei întru ni te. Prin această măsurăse înlătură un filtru serios care a fostpus pînă acum de Consiliul Nați o -nal de Atestare, existînd posibilita -tea ca abilitările să se rezolve acum„în casă”, la București transmi țîn -du-se doar rezultatul final pentruvalidare. „Comisia de abilitare pen -tru evaluarea tezei de abilitare estealcătuită din trei membri, spe cia -lişti cu renume în domeniul de doc -to rat vizat de candidat, care de ţinca litatea de conducător de doctorat.Dintre aceştia, minimum doi tre-buie să nu fie și să nu fi fost cadredidactice titulare în cadrul univer -si tăţii sau în cadrul instituţiei dincare provine candidatul în ultimiicinci ani”, se precizează în regula-ment. Totuși, există o prevedere înacelași regulament care explică fap -tul că CNATDCU trebuie să își deaacordul asupra comisiei de abili ta -re înainte ca aceasta să se întru neas -că. Însă un alt articol stipulează cădacă un candidat la deținereatitlului de conducător de doctoratvrea să aibă membri ai comisiei deabilitare din alte localități, trebuiesă le plătească transportul și caza -rea. „Cheltuielile cu transportul şicazarea membrilor comisiei de abi -litare care nu sunt din localitate vorfi suportate de către candidaţi

Restul modificărilor sîntminore

Noul ordin care reglementeazăaceste aspecte are numărul 3121 și

a fost publicat în Monitorul Oficialpe 10 februarie.

Noul ordin conţine preveder-ile legate de obţinerea atestatuluide abilitare, act care permite unuicadru didactic sau unui cercetătorcu studii doctorale să conducă o lu -crare de doctorat. Deşi nu a suferitmodificări majore, acesta, spre de -o sebire de vechiul document nr.755/2011, dispune de o serie de ge -ne ralităţi, ezitînd să numească exactperioade de timp sau numerele delucrări necesare întocmirii dosaru-lui de candidatură. De exemplu, înart.12, paragraful h), fostul ordinprevedea ca dosarul să conţină „ma -ximum zece publicaţii, brevete saualte lucrări ale candidatului, în for -mat electronic, selecţionate de a ces -ta şi considerate a fi cele mai rele-vante pentru realizările profesion-ale obţinute ulterior confeririititlului de doctor în ştiinţă”.

Acum este necesar doar „unportofoliu de lucrări ştiinţifice con-siderate relevante de către candi-dat, elaborate în domeniul de doc-torat vizat”, du pă cum men ţio nea -ză paragraful 1, art. 7, cap.II alnoului ordin. Chiar dacă în or di -nul nr. 3121 se spe ci fi că faptul căte za de abilitare trebu ie susţinutăîntr-un spaţiu public, aşa cum pre -cizează paragraful 1 din art. 12, ca -pi tolul III, „Teza de abilitare sesus ţine, de regulă, în lim ba ro mâ -nă, în cadrul unei se siuni cu un car-acter public”, acesta nu men ţio nea -ză numărul exact de partici panţi.Ceea ce înseamnă că, pe lîn găcom ponenţa comisiei de speciali-tate, în public pot fi pre zen te ori -cîte persoane doresc. Însă în capi-tolul Dispoziţiile generale, art.8,paragraful 2 din ordinul abro gat seprevedea că „Susţinerea tezei deabilitare poate avea loc numai în tr-osală care poate găzdui un nu mărde persoane propice desfăşu ră riiu nei sesiuni publice cu minimum40 de participanţi”.

Cu abilitarea în traistăO parte care a fost uitată odată

cu intrarea în vigoare a noului or -din este cea care prevedea conflic-tul de interese între coordonatorulde doctorat şi studenţi. Astfel a fostocolit art. 24 în care se men ţiona că„se află în situaţia de conflict dein terese în cazul evaluării candida -tului persoanele din cadrul comi sieide abilitare care se află în una din-tre următoarele relaţii cu candida tul:a) se află în relaţie de soţi, afini şirude pînă la gradul al III-lea inclu-siv;/ b) sînt sau au fost angajate înaceeaşi instituţie în ultimii 5 anianteriori evaluării;/ c) sînt sau aufost remunerate prin proiecte decercetare la care candidatul a avutcalitatea de director de proiect, înultimii 5 ani anteriori evaluarii;/d) beneficiază ori au beneficiat, înultimii 5 ani anteriori evaluării, deservicii sau foloase de orice naturădin partea candidatului”. Acesteasînt cauzele pentru care un coor-donator trebuia să renunţe la undoctorand.

Chiar dacă prevederea nu afost deloc introdusă în document,nu pare a fi o problemă. „Fap tul căîn noua metodologie nu mai aparspecificații clare la conflictul deinterese între conducătorul dedoctorat și student nu este atît degrav. Această prevedere este ori cumun lucru artificial. În plus aceste pro -bleme se pot trece și în regulamen-tul școlii doctorale, sînt chestiunice pot fi acoperite de alte norme șialte regulamente. Într-un fel era re -duntant”, menționează prof. univ.dr. Neculai Munteanu, directorulConsiliului Studiilor Universitarede Doctorat (CSUD) la Univer si ta -tea de Științe Agronomice și Me di -ci nă Veterinară „Ion Ionescu de laBrad” (USAMV). Profesorii univer -sitari susţin că acest lapsus poate fiînlocuit de regulamentul Şcolii Doc -torale de la fiecare universitate înparte. Conducătorul de doctorat joa -că un rol important, sub tutela lui

se desfășoară întreaga activitate, elasigură îndrumarea ştiinţifică și pro -fesională și împreună cu studentulstabilește temele de cercetare. Totde el ține să asigure condiţiile şi săstimuleze progresul în cercetareape care o realizează. „Nu cred că tre -buie să îi bagi cuiva în traistă doarpentru că sînteți rude, dar dacă evorba să se facă lucruri necurate,se pot face cu orice fel de pre ve de -re. Eu contez pe onestitatea oameni -lor, chiar dacă nu pot generaliza”,a declarat prof. univ. dr. ing. LiviuGoraș, director CSUD la Univer si -tatea Tehnică „Gheorghe Asachi”(TUIAȘI).

Fără finanţareUn alt lucru peste care a trecut

cu vederea noul ordin este obliga-tivitatea candidatului de a răs pun -de nu doar la întrebările membri lorcomisiei, ci şi la cele ale publicului.Punctul h al articolului 37 din capi -tolul IV privind susţinerea tezei deabilitare în vederea acordării ates-tatului de abilitare prevede ca „pre -şedintele comisiei de abilitare să

solicite întrebările publicului dupăepuizarea întrebărilor membrilorcomisiei de abilitare”.

Însă problemele nu par a veni dinfelul în care este structurat ordi nul,ci din anumite domenii pe care a -cesta nu le acoperă. Profesorii sus -ţin că ar fi benefică o finanţare maimare a studiilor de doctorat, întru -cît, în prezent, nici conducătorii dedoctorate şi nici studenţii docto -ranzi nu sînt stimulaţi din acestpunct de vedere.

„E inadmisibil ca un con ducătorde doctorat pentru condu cereaunei teze să primească niște banisimbolici”, a menționat prof. univ.dr. Neculai Munteanu. Ca dre ledidactice spun că numărul celorcare vor să urmeze un docto rat nueste notabil, ba chiar în ul ti mii anila „Asachi” numărul a ces to ra a scă -zut. „Din nefericire starea finan ci -a ră a TUIAȘI este de așa na tu răîncît marea majoritate a con du că -torilor de doctorat nu sînt plă tițipentru doctoranzii pe care îi au”, adeclarat prof. univ. dr. ing. LiviuGoraș, director CSUD TUIAŞI. n

Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Doctoratul, înc\ un procesBologna înecat în birocra]ie

Ministrul Educaţiei amodificat din noufelul în care se

finanţează și se poate daabilitarea în domeniuldoctoratului. Modificărileacestuia însă nu prea s-aufăcut auzite, acoperitefiind la momentulpublicării în MonitorulOficial de ecourileordonanţei care permitedeţinătorilor de titluriştiinţifice să renunţe la eledoar printr-o solicitare laMinisterul Educaţiei. Decurînd, pe 30 martie,Asociaţia Ad Astra (proiectonline pentru comunitateaştiinţifică românească) adepus o plîngere prin caresolicită revocareaordinului deoarececonsideră că ar conţine oserie de nereguli, printrecare se numără şi faptul căproiectul acestui actnormativ nu a fost supusdezbaterii publice. Cercetarea se face acasă, în timpul liber

Doctoranzii, o specie pe cale de dispariție.

de Ana-Maria BUCUR | anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

An de an, ministerul joacă tenis de masă cu Codul StudiilorUniversitare de Doctorat și cu criteriile de abilitare.

5HONORIS FĂRĂ CAUSA

6PASTILA DE DUPĂNumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

În mîinile cui ne lăsăm intimitatea?Secretele noastre nu mai sînt însiguranţă. Temerile ne-au fostaflate, iar ceea ce noi simţim a

fi o slăbiciune, alţii o vor folosiîmpotriva noastră. Ne-am pierdutșansa de a avea intimitate de cîndne-am scris gîndurile în jurnale șialţii ni le-au citit sau de cînd peInternet ni se înșiră aspecte ale vieţiinoastre. De ce ne este vînată atît demult intimitatea? Pentru că doar înspaţiul nostru privat sîntem completdezgoliţi de ceea ce alţii văd lasuprafaţă și doar între ai noștri patrupereţi sîntem naturali, fărăascunzișuri.

Mai trage un şerveţel din cu -tia înflorată, îl trece rapid pe subcurba umedă a ochilor, îl moto to -leşte sub nas şi îl aruncă peste gră -mada adunată pe masă. Ar vrea săfolosească şerveţelele ca să ştear găurmele lăsate pe intimitatea ei,dar ar avea nevoie de şerveţele cudublu strat şi cîteva săptămîni demuncă intensă. Şi partea proastăes te că ea a invitat paşii să calce,cre zînd că, dacă vor ajunge în lo -curi mai sensibile, vor fi atenţi.Ei, de data asta s-a înşelat, bunu ri -le personale şi toate nimicurile ca -re o fac să fie ea i-au fost răscoliteşi împrăştiate.

A avut încredere în el doar pen -tru că i se părea altfel, doar pen-tru că într-o oarecare zi i-a dăruit ofloare fără niciun motiv. Acum asimţit cum lucrurile pe care le măr -turiseşti, sînt folosite ca armă îm -

po triva ta, le răstoarnă ca o roabă plină de bolovani. S-a păcălit ca în cla -sa I şi şi-a deschis sufletul în faţa lui. Din singurătate, din dorinţa de a ficît mai aproape de el, din cauza faptului că l-a considerat ca pe o foaiede jurnal? Oricum, se mîngîie cu ideea că toţi avem momentele noastrede slă bi ciune. Parola de la Facebook, amintirile, pozele din copilărie,cla sicele poze din copilărie, cu ochi mari şi zîmbet inocent şi murdară lagură de cio colată. Primul animal de companie, un căţel alb cu pete maroca de Pan da în jurul ochilor, care într-o noapte de Revelion s-a speriat deartificii, a luat-o la fugă şi nu l-a mai găsit de atunci. Şi temerile ei, cumîncă îi este frică de întuneric şi că nu poate dormi dacă nu are lumină lafereastră, toate lucrurile minore care o fac să fie ea au fost călcate din curi-ozitate şi lăsate de izbelişte.

Dar o va mai face o dată şi încă o dată, nu pentru a testa oamenii, ci pen -tru a se cunoaşte mai bine pe ea. Pentru că a învăţat că filele de jurnal ca -re nu sînt bine scrise, pot fi mototolite şi aruncate. n

Și acum mă amuz cînd îmi amin -tesc de ultimul recensămînt și pa ni -ca generală care circula printre oa -meni în ce privește CNP-ul. Cu o cu -rea în tre dinți, la acea vreme ro mâ -nii spu neau drepți că nu vor să di -vulge co dul deoarece li se părea unabuz al au torităților, că ar intra cuciz me pline de noroi în viața lor per -so nală și că se vor trezi cu porci întîrg cumpărați pe numele lor. Pa ra - do xal e că majoritatea justițiarilor deacest gen erau tineri care își sco te ausa bia digitală și o vînturau de co -lo-colo pe Facebook. Însă, în ce pri -vește CNP-ul prețios, nu-i nevoie deun hacker foar te priceput care săcons tru ias că o aplicație care să-ți

caute am pren ta digitală și să ți-l gă -sească în cîteva minute, unele fir mede antivirus ro mânești averti zîn du-ne de vreo cî ți va ani buni de exis -ten ța lor.

Cînd vine vorba de intimitate, oparte dintre oameni parcă întrerupspartul semințelor și pun dopul laPET-ul de bere pe jumătate băut casă iasă în față să se plîngă despre cumnu mai pot trăi liniștiți. Ce nu rea li -zează aceștia e că de fiecare datăcînd deschid calculatorul, se expunsinguri. Nu mai ai nevoie de detec-tivi ori camere video ca să des co -pe ri totul despre o persoană, iar înunele cazuri e îndeajuns doar pro-filul de pe Facebook. Cu toții a -

vem pe Internet, voit sau nu, in for -mații despre noi de la data naș te rii,locul unde locuim, ori cum arătămpînă la adevărate profile psihologi -ce, Facebook lăudîndu-se spre exem -plu că își poate da seama de înce pu -tul unei relații cu luni înainte ca a -ceasta să înceapă sau dacă un in di -vid este heterosexual sau nu.

Zilnic, fiecare click, scroll, oripau ză a cursorului în dreptul uneipostări sînt monitorizate.

Toto da tă, telefonul nostru mo -bil știe mai bi ne decît noi unde neaflăm, toate da te le acestea for mea zăun puzzle. E doar o ches tiu ne detimp pînă ce o com panie (sau un gu -vern) va lua toa te sforile și le vapu ne cap la cap. n

Nu mai ainevoie dedetectivi oricamere videoca să des -coperi totuldespre opersoană, iarîn unelecazuri eîndeajunsdoar profilulde peFacebook.

Cînd tăcerea nu-i de-ajunsde Ana-Maria BUCUR| anamaria.bucur@opiniastudenteasca.ro

Sînt într-o cușcă în care vii to rulse descrețește, în care porii se di la tă,neuronii hibernează, iar singuracon stantă e depersonalizarea. ,,Eș tiaproape perfect, păcat că în că maigîn dești și mai dai semne că te zba - ți.” Se fac operații infernale, totuldoar ca să te scape de povara de aavea un creier. Mii de fire se re var săîntr-o rețea din artere și vene. Așa demulte, încît aproape te simți ca o ma -rionetă. Te doare sîngele din tine, îțiva fi dor de el, pentru că nu mai eș -ti al lui. Se înlocuiește încet, dar si -gur cu un lichid luminos, electric.

Mi s-au revărsat datele într-o sec -țiune de pe Internet, una care cap tea -ză și devorează tot ce prinde, de lacele mai mari, pînă la cele mai mi cidetalii. Toată viața am crezut că„cookies” se dau la copiii buni, darparcă nu e așa, căci mă simt într-opo veste cu Hansel și Gretel, vari an -tă actualizată, mult mai rea. Nu

mai e cărarea din pădure, pe carea runci cu firimituri de pîine și reu -șeș ti să găsești drumul înapoi. Aicie exact invers, ceilalți sînt pe ur me -le mele și nu mai e cale de întoar ce -re de la căsuța de turtă dulce.

Fii pe pace, te salvează ceapa!Des carc Tor Browser, așa într-unefort suprem de autodepășire, să mătransform într-un ninja care să sestre coare prin spatele prăjitu rele lorși să le neutralizeze toată puterea. Șisă salvez situația! Practic, îmi contro -lez întreaga rută fără a mai trece prinvămi. Interesant loc, Deep Web. Sespune ar fi partea întunecată și greude înțeles a mediului digital, fo lo si -tă de bravi marinari sau mișei pi -rați. Nu e de mine...ape mult prea tul -buri și necunoscute.

Se revarsă pe Internet date des -pre mine. M-au prins! Nu ar fi tre-buit să am încredere în prietenul detinichea. Big-bang! n

Pr\jiturelele sau omul de tinichea?

Arheologie în sfori digitalede Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Ușa de la cameră era întredeschisă. Am ezitat pu -nîndu-mi sigură o piedică mentală, dar am intrat, e ramprea curioasă și în cele din urmă m-a învins. Arătaexact ca întotdeauna, doar puțin praf pe ici pe colo,ce aco perea ca o mantie transparentă cîteva lucruri. Iara uitat menajera să facă curat, sau poate nu a avutchef. Totul este pus la locul lui, așternutul din mătase eraapre tat și curat, în culori pastelate se îmbină frumoscu ce le lalte lucruri din cameră: vazele cu flori proas pe -te, fo tografiile din care îmi zîmbește, draperia aurie ceas cun de peretele imens de sticlă ce duce înspre bal-con, lă sînd soarele să intre și să învăluie camera într-olumi nă plăcută și o atmosferă caldă. Tot timpul i-aplăcut soa rele și atmosfera de dimineață. Spunea căreprezintă mereu un nou început, că ești binecuvîntatpentru că o poți lua de la capăt și că ai șansa să repari

ce ieri ai făcut greșit. Mă așez pe pat și mă trece un fior pe șira spinării. Nu

am mai intrat demult aici, în inima intimității ei, loculunde a trăit, a avut secrete, a iubit, a plîns și a luat-o me -reu de la început odată cu fiecare dimineață. Doam ne,cît poți cunoaște un om după camera lui!

Cîte povești nes puse în lucrurile fără viață și totușiele însuflețesc un loc. Ceva mă distrage. Pe măsuța detoaletă, o rază blîn dă îl învăluie și îl face să străluceascăprecum un diamant. E lucrul ce o reprezenta întruto-tul, nicio da tă nu l-a schimbat. Parfumul ei îl știu decînd m-am năs cut. Mă apro pii ezitînd să apăs, dar cevae mai puternic ca mi ne, dorul să o am din nouaproape.

Dintr-odată, camera ia note înmiresmate de vani lie,mosc și lemn de cedru. Mă podidesc lacrimile. Vreau sămă abțin, dar nu pot, îmi lipsește mama enorm de mult.Izbucnesc în plîns, dar știu că ea va fi mereu alăturide mine. n

Povestea ei dintr-un strop de parfum

de Bianca VIERU | biancavieru@gmail.com„

de Beatrice JURAVLEjuravle.beatrice@gmail.com

1001 DE CHIPURI

Iașul, descoperit de regizorii străiniFilmele documentare au fost proiectate la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”.

Evenimentul a fost transmis și în direct pe TVR Iași.

Timp de șapte zile,șase echipe deregizori străini s-au

plimbat pe străzileIașului, încercînd să îidescopere elementelecare l-ar putea face demnde titlul de CapitalăCulturală Europeană lacare tînjește pentru anul2021. Filmeledocumentare au surprinsun Iași văzut prin ochiioamenilor din el șicaracterizat prin suneteleși gusturile pe care leoferă. Operatorii auprovenit din orașe fostecapitale ale culturii și aufost prezenţi în capitalaMoldovei într-un proiectcoordonat de TVR Iași.

Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 20157

Orașele Santiago de Com pos te ladin Spania și Iași se află la o dis tan țăde aproximativ 3000 de kilometri. De -și sînt puncte îndepărtate pe hartăși de multe ori ochii le scapă din ve -dere, ele au cîteva aspecte în co mun.Aceste asemănări le-a observat jurna -lista Mabel Montes, care s-a simțit înRomânia ca acasă, chiar dacă pri mulei gînd a fost că va vizita un ținut ne - cunoscut al Europei. Ea a venit dinSpa nia în Iași pentru a spune po ves -tea unui oraș care se zbate să cîș ti getitlul de Capitală Culturală Euro pea -nă în anul 2021, obținut de Santia gode Compostela în anul 2000.

În Spania, ea prezintă rubrica me -teo la un post de televiziune re gio nal,fiind pasionată de meteorologie. „ÎnIași bate austrul, iar în Santiago deCompostela bate briza Atlan ti cu lui,ambele fiind vînturi reci”, remarcă eaîncîntată de vremea ploioasă careplea că capetele ieșenilor. I-a plăcutmult orașul și faptul că locurile sîntanimate de studenții care vin să tră -iască aici. „Am descoperit de la în ce -put că Iașul seamănă cu orașul meunatal. Spre exemplu, ambele sînt cen -tre universitare, sînt orașe mici și li -niștite, dar reprezintă și locuri de pe - lerinaj. Noi avem moaștele Sfîn tu luiIacob, voi le aveți pe cele ale SfinteiParascheva. De asemenea, oameniisînt prietenoși și ospitalieri”, îmi spu -ne Mabel afișînd un zîmbet ce îi tră -dează dorul de casă, iar apoi își ce rescuze pentru engleza ei stîngace.

Cînd își va aminti de Iași va sim - ți gustul vinului făcut de călugăriide la Mănăstirea Cetățuia, care i-aplă cut atît de mult și își va imaginacă se plim bă pe Bulevardul Ștefancel Ma re admirînd clădirile înșiratede-a lun gul pietonalului. Imagineacea mai puternică pe care a văzut-oîn Iași este cea a cîrdurilor de cioricare stră bat aglomerația traficuluiprin văz duh. Pentru Mabel, a fostprima da tă cînd a văzut atît de multeciori la un loc deasupra unui oraș șise bucura cînd le auzea croncănitulaspru.

Aglomerația din trafic și fumatulîn public, obicei care este interzis înțara ei, dar și diferențele puternicedin tre stilurile arhitecturale le-a per -

ceput ca pe defecte ale Iașului. „Con -trastul agresiv dintre arhitectura mo -dernă și cea tradițională pe care l-amregăsit aici este o problemă pe care oîntîlnesc și în orașul meu. Mi-au plă -cut mult Palatul Culturii și parcul dinspatele lui, dar nu și mall-ul din ime -diată apropiere. Mi se pare prea multfiindcă toate orașele au cîte un mall,dar frumusețea palatului se găseștedoar în Iași”, a observat Mabel în timpce își potrivea ochelarii pe nas.

Ea crede că omul sfințește lo cul,iar cea mai frumoasă parte a ora șu luisînt locuitorii. Iașul filtrat prin camerade filmat a lui Mabel aduce omul înprim-plan, mai exact viața ieșenilorcare trăiesc în Santiago de Com pos -tela și traiul spaniolilor care trăiesc în

Iași. Cea mai mare provocare le ga tăde realizarea acestui film a fost găs i -rea acestor oameni, dincolo de des co -perirea și filmarea unui oraș cu to tulstrăin. „Iașul are multe atracții turis -tice, este un oraș frumos și poate cîș -tiga titlul de Capitală Culturală Euro -peană, dar Uniunea Europeană artrebui să își îndrepte atenția către ora -șele de graniță, ca acestea să se dezvol -te mai mult. O astfel de distincție arînsemna punerea Iașului pe harta tu -ristică a lumii, mai mulți bani pentrucultură și o aglomerație de turiști,care sînt necesari aici”, îmi spuneMa bel cu entuziasmul trădat de vo -cea ei puternică. După ce a cutre ie ratIașul șapte zile, ea a plecat să des co -pere ținuturile Transilvaniei, dar ară mas impresionată de poveștile pecare străzile ieșene le țin la vedere șinu va uita curînd gustul vinului fă cutpe Dealul Cetățuia. n

În Spania se audecroncănitul ciorilor din Iașide Roxana GĂINĂ | roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Imaginile, gusturile [i sunetelelumii, într-un paharde Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

Lumina palidă a studioului dinCo pou a celor de la TVR Iași se joa căparcă nestingherit pe scăfîrlia lu cioa -să a lui Adriano, în timp ce acesta răs -punde fără ezitare cînd îl întreb ce i-aplăcut mai mult în această aven tu ră.„În primul rînd mi-au plăcut oa me -nii. Ei sînt cei mai importanți, căci fă -ră oameni, un oraș nu poate exis ta”.Deși se află pentru prima oară înRomânia, acesta a găsit Iașul ca unoraș romantic, cu locuitori sensibili șiemoționali, „exact ca portughezii”.

Zece zile n-or fi mult, însă Adria -no Baía Nazareth, venit să desco pe -re capitala Moldovei prin propria len -tilă, îmi spune cu mîndrie că a formatdeja legături puternice aici și că une -le cuvinte pe care le-a auzit mer gîndpe urmele lui Eminescu le știa deja depe străzile din Porto, acolo unde re -gizorul locuiește. Despre orașul ce -lor șapte coline, bărbatul recu noaș tegesticulînd din mîini a nevinovăție cănu a reușit să găsească pe Internetprea multe informații în engleză în -să a avut noroc că știa o ieșeancă sta -bilită în Portugalia. Aceasta din ur măl-a „avertizat” că s-ar putea să-i pla -că „iar acum abia aștept să mă în torcși să-i spun că a avut dreptate”.

Un pahar de vin la PolulNord

Cît despre momentul în care s-aapucat de realizat documentare, Adri -

ano nu-și amintește foarte multe de -talii, însă motivația care l-a condusatunci pe drumul camerei de filmateste la fel de puternică și astăzi. „Do -cumentarul este un punct de ve de refoarte personal, iar eu încerc să ob ținceva de genul acesta. Respect oa me -nii și locurile, dar vreau să îm păr -tă șesc ceva din viziunea mea și nu acelorlalți.”Astfel, bărbatul a ajuns săcălătorească prin întreaga lume, rea -lizînd pentru Radio e Televisão dePortugal peste o sută de ediții ale emi -siunii „Gostos e Sabores” (Gusturi șiarome). Poate că de aceea regizoruleste nelipsit de inspirație explicîn-du-mi frenetic tot felul de cadre, în -trucît și-o găsește în „imagini, su ne -te și gusturi”.

Dacă s-ar gîndi la toate locurile pecare le-a vizitat vînînd arome îmbie -toare, portughezul n-ar putea să alea -gă unul preferat. Are însă nume roa -se amintiri puternice care-l fac să tre -sară de fiecare dată cînd le parcur ge.Una dintre acestea este scena de laPolul Nord, cînd lucra la un materi -al despre peștele cod, iar „niciunadintre zile nu era la fel cu cea pre ce -dentă”. Acolo, l-a impresionat con-trastul între albastrul cerului, purita -tea gheții și întunecimea mării însăacestea nu se compară cu momentulîn care a pornit camera. „Eram pe obar că mică cu echipa și la un mo mentdat am oprit motorul și am stat în li -niște. Liniște, pentru că aceasta era

incredibilă. Nu exista niciun sunet,niciun copac care să vîjîiască, ni mic.”

O altă pasiune pe care regizo rula descoperit-o în călătoriile sale es tecea pentru vin. Și chiar dacă puținesînt acelea care pot concura cu so iu -rile din Porto, Adriano recunoașteîmbujorat că a încercat și de la noi cî -teva, pentru că întotdeauna îi place săguste și ceva diferit. „Am stat într-omănăstire din apropierea orașului(n.red.: Cetățuia), iar călugării deacolo erau foarte simpatici. Vinul lorera deosebit; chiar aveți niște vinuribune”.

Și chiar dacă-i doar la un pahar,portughezul e de acord că comuni-carea este o artă în sine, acesta fiinddoctor în acest domeniu precum șicercetător al producțiilor TV și noi lemedia la Universitatea din Porto. Înce privește eternul clișeu că „o po zăface cît o mie de cuvinte”, regizo rulnu vrea să dea un verdict. Acesta e depărere că atît imaginile cît și fil me lepot să transmită o mulțime de cu vin -te, însă e posibil și să nu transmităni mic.

„E ca și cu cuvintele. Cîteo da tăauzim oameni care vorbesc și vor -besc și nu se mai opresc, pentru ca lasfîrșit să te întrebi – am înțeles ce -va? N-ai înțeles. Apoi, sînt alți oa menicare cu două – trei cuvinte spun ogroa ză de lucruri. La fel e și cu ima -ginile. Sînt poze care transmit senti -mente și interpretări puternice, iaraltele care nu transmit nimic”. n

Imaginea cea maiputernică pe care a văzut-o în Iași este cea a cîrdurilorde ciori care stră bat aglomeraţiatraficului prin văz duh.

Actorul ieșean Teodor Corban a jucat pescena Teatrului Naţional „VasileAlecsandri” din Iași de peste 25 de ani,

însă încă nu simte că și-a atins limitele.Recent, artistul a fost nominalizat pentru„Ursul de Argint” la Festivalul Internaţionalde Film de la Berlin, pentru rolul principal dinfilmul „Aferim!”, regizat de Radu Jude,lungmetraj care a cîștigat acest premiupentru regie. Teodor Corban s-a format laInstitutul de Artă Teatrală și Cinematograficădin București și a jucat mai întîi pe scenateatrului de la Bârlad și pe cea de la teatruldin Constanţa, dar în cele din urmă a ajuns deunde a pornit, la Iași. Aici unde acum se simtenemulţumit pentru situaţia prin care treceteatrul, una conflictuală care nu aducebeneficii nimănui. „Poate doar celor care seţin de scaune”, după cum spune actorul.

MICROFONUL DE SERVICIU8Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Cum au fost anii de facultatecălăuziți de actorul Dem Rădulescu?

Ca să zic așa, „pe vremea mease făcea facultate domnule”, acummi se pare un simulacru, un ne -che zol (n.r. cafea în amestec cu în -lo cuitori). Pe vremea cînd făceameu facultate nu eram mulțumiți, peatunci erau unii care spuneau „pevremea noastră se făcea facultatebună. Acum e vai de capul vos -tru!”. Probabil așa este legea firii,să ne plîngem de fiecare dată cumtrăim, că era mai bine înainte, darrealmente perioada aceea a fost unabună. Erau profesori mari, numegrele în facultate care predau acto-ria. Aveai ce învăța și foarte multce fura. De la Dem Rădulescu amînvățat, că am și învățat, dar foartemult am furat, evident pentru că elfiind un pedagog actor, mai multactor decît pedegog, nu avea nea pă -rat o strategie de a preda actoria,avea în speță exemple, el avea unstil aparte foarte comic de a preda.De aceea doi ani de zile am învățatfoarte puțin, dar am rîs enorm.Cînd am început să repet poantelede la el, am început să învăț, darmi-au rămas ca ecou și acum multedintre perlele lui de învățătură ca -re îmi stîrnesc regulamentul, dar ca -re îmi și reglează după ani actoria.Întodeauna mă raportez la pri me leore de facultate. Uneori seci, nu maiai inspirație și atunci recurgi la pri -mele ore de actorie, în cazul meu laprimele bastonașe făcute sub îndru -marea lui Dem Rădulescu și parcăîncep să-mi revin, dă frunzulițe iar.

Pe vremea mea, cîndterminai facultatea primeairepartiţie obligatorie, acumiei drumul Italiei ca să poţitrăi

Ați ajuns la Institutul de ArtăTeatrală și Cinematografică dinBucurești după ce ați făcut Liceul deChimie. De ce ați ales o schimbareatît de radicală?

Așa erau vremurile ameste-cate. Era o derută în tinerețea mea,cum probabil toți tinerii o au și osă aibă cît e pămîntul asta, să nuști e exact ce vor. La 16, 18, 21 deani, vrei multe și te răzgîndești des.Așa am ajuns la Liceul de Chimie,din greșeală, mi-au plăcut labora-toarele de chimie în generală și amzis că ar fi frumos la chimie, daram nimerit aiurea pentru că era unliceu industrial de chimie, nu fă ceauexperimente, am lucrat la pilă, lastrungă, chestii mecanice cu careeu nu aveam legătură. Ieșeam unfel de mecanic. Am învățat ceva șiacolo, acum pot să îmi repar niștegarnituri pe acasă sau niște clanțe,a trebuit să fac un liceu pentru asta.Pentru că nu mi-a plăcut liceul m-amdus la ore de actorie la Școala Po pu -lară de Artă mă implicam la ac ti vi -tă țile artistice ale școlii și încet-în -cet mă duceam mai mult la astea de -cît la orele de la școală. Așa s-a dez -voltat nevoia de teatru și cred că șiteatrul a avut nevoie de mine la unmoment dat că prea m-a absorbitașa. M-au împins mulți alți profesoricare îmi spuneau că sînt talentat, dareu nu înțegeam dacă sînt sau nu.Vedeam că se bucură cînd zic ceva,ori rîd, ori li se umezesc ochii, și că

le place de mine. Atunci am zis șieu „cred că sînt talentat, dau la tea - tru” și am dat de trei ori pînă amintrat.

De ce ați plecat de la Teatrul „VictorIon Popa” din Bârlad?

De ce am ajuns acolo? Era curepartiție. Pe vremea aia cînd ter-minai facultatea, primeai reparti țieobligatorie, asta este partea rea, darpartea bună era că primeai un loc,acum nimic, iei drumul Italiei ca săpoți trăi. Asta e trist. Atunci de binede rău îți asigura un post, numai căcei care terminau actoria nu aveauvoie să meargă în orașele mari. Un -de era un oraș mic și un teatru micacolo mergeai „du-te mata actora șu -le, fă-ți mîna, fă-ți debutul”. Înce p u -tul meseriei așa se făcea, un fel desurghiun care mie mi-a priit că amînvățat și din bune și din rele. Lavremea aceea trupa de la Bârlad nuera jenantă, nu era nimic jenant în

actele lor artistice, nu erau cu o cotăfoarte înaltă, dar erau actori carefăcuseră meseria aia bună de pe vre -muri și am avut ce învăța de la ei,plus că m-au îmbrățișat repede cape puștiul lor, m-au îndrăgit și amjucat în demență. Trei ani cît am stat,am jucat cît se putea juca. Aveamfani, eram tînăr, avem ochi albaștriveneau fetele la mine. Am o nostal -gie a Bârladului, nu știu dacă pen-tru actul artistic pe care îl făceamacolo, cît pentru starea de spiritfrumoasă din Bârlad.

Pentru că este o parte a tinerețiidumneavoastră.

Da. Tinerețea și dacă ți-o petre-ci în lagăr tot ai o părere bunădespre ea pentru că visai frumosatunci.

Și totuși de ce ați plecat de acolo?Îmi făcusem mîna și aveam și

eu aspirații mai mari, voiam să mergîntr-un teatru mai mare, cu o trupămai importantă, cu regizori maimari cu o deschidere mai mare șinu am vrut la Iași, voiam mai multdecît Iași și m-am dus la Cons tan -ța. Acolo a ieșit un bluf pentru căs-a dorit să se facă o trupă de ac toritineri și de regizori tineri care eraufoarte în formă la vremea aia. Uneveniment ce începuse odată la Pia -tra Neamț cînd s-a format cel maitare teatru din țară. Nu s-a întîm-plat ce s-a dorit și de aceea am statdoar un an acolo. La Constanța dejaaveam copil mic, problemele socia -le mă apăsau, Ceaușescu oprise a -par tamentele. Trebuia să primescun apartament la Constanța și eloprise darea lor. Atunci a trebuitsă vin la Iași și să aștept o repar ti țieaici. Ceea ce s-a și întîmplat dupăRevoluție cînd era mare panică cumafia de la primărie. Era o chestieși cu casele astea că nu se dădeauoricui, oricînd, orice, am prins atunciun moment de vîltoare și am primitun apartament bun așa, de frică. DinRevoluția asta m-am ales cu „un ceprofit”, cum zice conul Leonidadin Caragiale.

Azi lumea aplaudă la felde frenetic și peShakespeare și cioacelede gang. Și asta e trist

Atunci ați ajuns la Teatrul Național„Vasile Alecsandri”?

Nu am ajuns din nefericire. Nuam vrut la Iași pentru că mă ghi-dam pe ideea că „nu poți să fii pro-fet în țara ta” și atunci am zis căvreau ceva mai sus decît Iași. Niciacum nu mă simt profet în țara mea,nu mă simt 100% îmbrățișat în tru -pa asta din păcate, dar asta e, sîntși bune și rele.

Ce înseamnă acum Teatrul Național din Iași pentrudumneavoastră?

Înseamnă aproape întreaga meacarieră de pînă acum, în afară decei patru ani petrecuți la Bârlad șiConstanța. Actoria ca profesie am

profesat-o aici la TNI. Au fost și bu -ne și rele. În anii ’90 am jucat mult,nu întotdeauna bine. Anii aceia aufost niște ani tulburi, lumea înce-pea să vină mai puțin la teatru, în -ce peau show-urile politice televi -za te, era spectacolul străzii, pana -ra mă. Bîlciul politic încadrase Ro -mâ nia și era mai puternic decît fe -no menul teatrului. Teatrul era ori -cum un lucru secundar. În anii ’90era trist, lucram pentru o audiențămai micuță, spre anii 2000 au în ce -put să se așeze lucrurile la normal,iar teatrul să redevină important învia ța oamenilor. Au fost și ani greiîn care s-a jucat și foarte puțin, mi s-au dat roluri care erau sub măsuramea, au fost ani în care mi s-au datroluri mari în care poate nu am atinsperfecțiunea. Destul de ine ga lă ca -riera mea, dar constantă prin mun -că și prin bucuria de a face meseriaasta.

Spuneați că publicul a revenit lateatru în anul 2000. În 2015 estepublic la teatru?

Acum se întîmplă alt lucru trist.Este public, dar nu mai este o valoarea publicului. Oamenii de pe vremuricare veneau erau mai citiți, așa erauvremurile, probabil nu aveau alter -nativă, nu era Facebook, nu erau osută de mii de canale TV, nu aveaumulte preocupări și ăsta era singu-rul refugiu pentru ei. Se simțea dinsală, publicul era mult mai critic, cri -tic și cu ei și cu noi artiștii. Astăzi,din nefericire, dacă facem o pros tiede spectacol lumea o aplaudă cape o capodoperă. Pe mine mă sur-prinde teribil de neplăcut chestia astacare se întîmplă nu numai la Iași, ciși la București. Teatrul din Bucu -reș ti este full tot timpul, dar spec-tacolele bune sînt rare. Eu mă ducla București, intru și dacă nu îmiplace fug din sală. Eu văd, lumeaeste extaziată. Nu au criterii de va -loa re. Se pot repara aceste lucruri,dar în timp. Ar trebui un managercare să aibă o constanță valorică șilumea să înceapă să discearnă, săvadă că dacă joci un Shakespeare,lucrat serios, atunci spectacolul este

Nu a[ vrea s\ dau col]ul într-o stare de Adelina MEILIE | adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Interviu cu Teodor Corban, actor al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași

Nici acum nu mă simt profet în ţara mea, numă simt 100% îmbrăţișat în trupa asta dinpăcate, dar asta e, sînt și bune și rele.

Teodor Corban crede că astăzi nu mai există un public de o valoare foarte mare.

Teodor Corban identifică în teatrul ieșean întreaga sa carieră.

MICROFONUL DE SERVICIUNumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

9de teatru trist pe care o tr\iesc acumde calitate, de o ținută artistică înal -tă față de o sursă ca „Vacanța mare”.Lumea aplaudă la fel de frenetic șipe Shakespeare și cioacele de gang.E trist. Adică între manea și Mo zarteste o diferență, lumea ar trebui săînvețe să facă diferența asta.

În secolul al XIX-leamănăstirea avea robi șiscenariștilor filmului„Aferim!” li s-a părutinteresant să dezghioacelucrurile acestea tabu

Care a fost prima dumneavoastrăreacție după ce ați citit scenariulfilmului „Aferim!”?

Am fost foarte încîntat, m-a sur -prins într-un mod plăcut. Am avutșanse să mai primesc scenarii, mul -te foarte bune, dar acesta le-a între -cut pe toate. Mi s-a părut foarte exo -tic și complet nou pentru peisajulscenariilor din România, pentru căera film de epocă, cred că singurulde la începutul secolului al XIX-lea,primul de la Revoluție, și cele careerau scrise înainte de Revoluție erauredactate cu o grijă ideologică ma re,nu respectau datele istorice, aveauo doză mare de neadevăr. Scena riulm-a frapat prin franchețea lui și prinlimbajul de epocă, chiar și înju ră tu -rile, toate aveau un pitoresc și unfarmec aparte care m-au cucerit.

Credeți că spune o poveste istorică pecare nimeni nu a vrut să oevidențieze?

Am să mă dau puțin Radu Judeși am să dau răspunsul din pers pec -tiva lui. Ideea scenariului nu a ple-cat de la ideea romilor, cei doi sce -na riști, Radu Jude și Florin Lăză -res cu, au vrut să scrie despre epo -ca de la începutul secolului al XIX-lea, aveau în cap să scrie despre unfel de Madame Bovary de Dâm bo -vi ța. Umblînd prin documente șicercetînd epoca le-a trezit intereszona asta mai puțin boierească ca rea fost foarte tratată înainte de ’89de cetățeni ai Țării Românești, aiValahiei, ca să zic așa, de oamenisimpli. Astfel au dat și de proble-ma romilor care în prima fază eraurobi de mănăstire. Mănăstirea avearobi, un lucru care s-a ascuns sau nu

se știa sau nu s-a făcut tam-tam pechestia asta, și scenariștilor li s-a pă -rut interesant să dezghioace lucru -rile astea tabu și să le pună pe ta -pet, adică să ne cunoaștem istoriareală. Filmul nu are pretenții niciini țiale, nici acum. Radu Jude nu avrut să facă un film istoric în ade -vă ratul sens al cuvîntului, în sen-sul documentaristic, dar pentru căeste un profesionist adevărat a vrutca epoca să fie respectată față defilmele pe care le văzuse cînd eracopil și erau mincinoase.

Pînă la „Aferim!” ați fost catalogatca un actor „minimalist”. Ați fost deacord cu această etichetă?

Eticheta asta este o glumă pe ca -re, de fapt, eu am lansat-o. Mi s-aspus o dată în glumă „uite, ai jucatîn filme din acestea minimaliste”,care au fost în vogă și au avut undestin bun la un moment dat, lafestivalurile internaționale, dar maipuțin apetit avea publicul român lagenul acesta de filme. Eu care cre-deam că actorii care jucam în filmebune, cotate minimaliste, nu eramcunoscuți în țara noastră, în Româ -nia, ca actori de film, și ne dureachestia asta. În glumă ne spuneam„băi, sîntem prea minimaliști ca săfim cunoscuți, trebuie să jucăm fil -me de capă și spadă, filme 3D, săne cunoască lumea”. Din motivulacesta m-a bucurat scenariul de la„Aferim!” pentru că iese din tipare -le filmelor minimaliste, cu toate căare și mijloace de film minimalist.

Ați spus că cea mai mare provocare înrolul lui Constandin a fost să învățațisă călăriți. Cît de greu v-a fost să văînsușiți asta?

E greu de la o vîrstă cu părulalb să începi lucruri care presupunmultă adrenalină, riscul major estecel de a-ți rupe oasele și de la ovîrstă oasele se repar mai greu. Amavut și trei căzături foarte spec ta -cu loase, am scăpat teafăr, nu mi-amrupt nimic, din fericire. Asta în sea m -nă că probabil că mai am reflexe dela institut, cînd lucram la cursurilede cascadorie, ne învăța cum să că -dem. Cred că am mai avut o urmăde reflex ca să nu îmi rup oasele.Do uă accidente s-au întîmplat lapregătire. Două luni și jumătateam făcut niște baze hipice, călărie-inițiere, și una a fost în timpul fil -mă rilor. În ceea ce privește combi -na rea actoriei cu echitajul, asta vi -ne firesc, în momentul cînd stă pî -nești cît de cît călăria și calul cu ca -re trebuie să ai o relație specială.Este o comuniune între om și cal,nu te urci ca pe bicicletă sau ca peun fotoliu, este un corp viu caregîndește, care simte și trebuie să îicreezi o comunicare specială. În cu -vi nte sună frumos, în realitate estefoarte migălos și ține mult și deafecțiune cu animalul. În momen-tul cînd pășești de bariera asta decomunicare cu calul, din momen-tul acela îți poți vedea „liniștit” depreocupările personajului, de idei lelui, de gîndurile lui și de abundentultext pe care l-am avut de învățat. Înechipă erau un îngrijitor și cîțivacascadori care se ocupau de cai șicalul meu avea orele lui exacte derepaus, de odihnă, de masă, de sies -tă, ceea ce actorii aveau mai puțin.Pauza pentru actori pentru 12 orede filmare era de o oră și aia une-ori pe fugă. Actorul nu avea voiesă se revolte sau să obosească pen-tru că era sub contract, în schimbcalul era puțin privilegiat. De mul teori îmi invidiam calul.

Ar fi extraordinar pentrumine ca de la Berlin sămerg la Cannes, cu „Unetaj mai jos”

Ați filmat deja pentru „Un etaj maijos”, o dramă regizată de RaduMuntean?

La filmări a fost frumos pentru căam filmat cu cățelul meu, un la bra -dor deștept, foarte frumos, Jerry, careeste și campion. Personajul meudin film poseda un cățel și cățelulcu care trebuia să joc nu era delocsociabil. Regizorul a renunțat șiștiind că am un cîine mi-a zis că osă joc cu cîinele meu pentru că neștim. Este o simbioză într-un stă pînși un cîine. Eu am nevoie de treabaasta și așa a ajuns cățelul meu săfie artist. Cred că o să ajungă și ve -detă pentru că este foarte drăgălaș.S-a filmat destul de ușor cu el. „Unetaj mai jos” este un film psihologic,nu am mai practicat genul acesta defilm și nu prea s-au făcut în Ro mâ -nia genul acesta de scenarii. În pe -rioada aceasta sînt mari emoții pen -tru că filmul este trimis la Cannespentru selecție. Echipa și cercul în -chis care a văzut filmul au spus căeste extraordinar de bun filmul, darle-am zis „hai să nu ne lăudăm în trenoi, că noi între noi sîntem geniali,să vedem ce spun cei din afară”.Așteptăm cu sufletul la gură zileleacestea să fim anunțați că ne-auselectat pentru că, teoretic, cică arfi șanse. Ar fi extraordinar pentrumine ca de la Berlin să merg laCannes.

„A fost sau n-a fost” în care ați jucatalături de Mircea Andreescu și IonSapdaru este un film pe caredumneavoastră l-ați numitminimalist cu toate că datorităacestui rol ați mers la Cannes în

2006. Totuși de ce l-ați consideratastfel?

Să explic puțin sensul cuvîntului„minimalist”. Minimalist nu înseam -nă că are valoare mică. Filmul afost nominalizat la Cannes unde aluat un premiu foarte important,„Ca mera d‘Or”. Minimalist înseam -nă că mijloacele prin care a fostfăcut sînt reduse și bugetul mic.Filmele minimaliste din Româniaau fost așa din cauza banilor, pen-tru că toți regizorii și-ar dori va -goa ne de bani și să facă filme 3D,7D, cu actori americani de vîrf, întot felul de spații, poate vor să fil -me ze și pe Lună. Neavînd bani, fil -mele s-au făcut în apartamente mes -chine de bloc, o garsonieră cu ac torimai puțini, cu actori care nu aveauo cotă prea mare, cum eram eu. Lafilmul „A fost sau n-a fost” am fostplătit modest, dar eu eram fericitcă sînt băgat în seamă și că fac șieu film. Îi mulțumesc și astăzi luiCorneliu Porumboiu pentru filmulacesta. Minimalismul înseamnă mij -loacele, valoarea filmului este ma -

re și multe filme numite minimalis -te din România și-au depășit con -di ția de minim buget.

Puteți să faceți o comparație întreparticiparea la FestivalulInternațional de Film de la Cannes șiFestivalul de la Berlin?

Asemănarea este că sînt douăfestivaluri importante în Europa.U nii spun că este mai importantCannes pentru că este un fel de tîrg,un fel de piață de film unde vin ma -rii distribuitori de film din lume, dinpunctul acesta de vedere ar avea ocotă mai mare. Cine ajunge la Ca nnesmăcar să participe, deja îi crește foar -te mult cota și distribuitorii sîntațintiți cu ochii pe filmul respectiv.Dacă mai este și premiat, filmulare șanse să fie vîndut. Cel de laBerlin mi s-a părut un festival de i -ma gine foarte puternic, mediatiza -rea, tot ce se întîmplă acolo, este dus

pînă la extrem, pînă la nebunie așspune. Eu două zile cît am stat înBerlin nu am reușit să văd orașuldeloc. Am stat în niște unghere, ca -mere unde am dat interviuri non-stop. Mi se uscase gura, mi se us -ca se creierul, nu mai știam ce săspun, voiam să diversific răspun -su rile, întrebările erau cam ace -leași, aproape standard și voiamsă fiu variabil, să spun lucruri di fe -rite. Era greu pentru că non-stopaveam interviuri, toată presa dintoată lumea era acolo, din Vene zu e -la pînă în China. Nu că eram euimportant sau filmul, ci pentru căeram acolo și pentru că mass-me -dia vine masiv la Festivalul de laBerlin.

Presa din Iași cum a fost?A fost sau n-a fost. S-au urnit

mai greu. Pe mine oricum mă amu -ză că, fiind ieșean, văd că uneleștiri de televiziune locale sau chiarîn unele ziare, pe care eu le aflu cudouă zile înainte, sînt date și înpresă după aia. Așa s-a întîmplatși acum, boom-ul de interes a fost

cam după o săptămînă după ce amvenit de la Berlin. Eu mă așteptamsă fie măcar un reporter cu o ca -me ră de luat vederi la aeroport. Seîntîmplă așa în lumea asta, am vă -zut. Nu că mor eu din asta, dar credcă așa se face presa. Vine unul dinIași, și nu în fiecare zi este nomi-nalizat cineva din Iași la un festi-val de importanța asta, dar nu avenit nimeni la aeroport.

Teatrul trece printr-unfals război care nufolosește nimănui, decîtcelor care vor să rămînăîn scaune probabil

„Nu ne mai simțim actori, nu ne maisimțim artiști. Sîntem tratați ca niștesclavi pe moșia lor“ ați spus într-oconferință care a avut loc pe 11martie. A trecut aproape o luna decînd dumneavoastră și alți opt actoride la TNI ați semnat memoriul trimisministrului Culturii, Ionuț Vulpescu.S-a rezolvat ceva de atunci?

Nu s-a schimbat nimic esențial,sînt păreri pro și contra în teatru.Din păcate s-au creat două tabereaproape pe picior de război, este ostare aproape conflictuală între do -uă tabere ale aceleiași trupe, ceeace nu ne-am dorit. Îmi pare rău. Otrupă scindată nu ne prinde binenici nouă actorilor, dar nici pub-licului, nici imaginii noastre. Este unfals război care nu folosește ni mă -nui, decît celor care vor să rămînăîn scaune probabil, care nu înțelegcă sînt depășiți și că vrem ceva maimult decît am primit în acești mulțiultimi ani. Vrem cu totul altceva,să zburăm puțin mai înalt sau săzburăm pînă nu ni se atrofiază ari -pi le. Am avut o tristă revelație a -cum două luni cînd am avut prob-leme de sănătate, destule de grave,serioase. Mi-am dat seama că am ovîrstă și că pot să dau colțul re pe -de pentru că acel colț este aproape,nu mai este cum îl vedeam la 20 deani. Nu aș vrea să dau într-o starede asta, de teatru trist, pe care o tră -iesc acum. Mai am cîțiva ani pî năla pensie și eu nu mi-am dat mă su -ra posibilităților mele. Mă doarechestia asta, aș vrea să trăiesc într-un teatru în care actorii sînt puși învaloare, să trăim fericiți în trupa as -ta a noastră. De ce trebuie să trăimîn conflict? Conflictele astea folos-esc doar unor interese obscure, nutrupei și nici publicului. n

În anii ’90 am jucat mult, nu întotdeaunabine. Anii aceia au fost niște ani tulburi,lumea începea să vină mai puţin la teatru,începeau show-urile politice televizate, eraspectacolul străzii, panaramă. Bîlciul politicîncadrase România și era mai puternic decîtfenomenul teatrului.

Actorul a jucat în filme premiate atît la festivalul de la Cannes cît și în cel de la Berlin.

Pe mine măsurprinde teribilneplăcut chestia

asta care seîntîmplă nu

numai la Iași, ciși la București.

Teatrul dinBucurești este

full tot timpul,dar spectacolele

bune sînt rare. Eumă duc la

București, intru șidacă nu îmi place

fug din sală.

„

Canadianul Jean Kristof Bouton, bariton al OpereiNaţionale din Iași, a studiat în România și a rămas aici.

10POVEȘTI FĂRĂ TIMBRUNumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Don Juanul Operei ie[ene vine din Quebec

Etînăr și vocea, ambiţiile și acelcuraj de care a dat dovadăhotărîndu-se să plece de acasă,

din Canada, pentru a urma o facultateaîn București, l-au ajutat să-șiîmplinească visul, să urce pe scenaromânească și să aducă un nou suflu. Ela fost Don Juan-ul din lucrarea situatăpe locul 10 în topul celor mai cîntateopere din lume, „Don Giovanni” deWolfgang Amadeus Mozart. Jean KristofBouton a fost la un pas de a fi numitsolistul anului în cadrul primei ediţii aGalei Premiilor Operelor Naţionale, iarprintre rolurile din repertoriulartistului de origine canadiană senumară: Belcore din „Elixiruldragostei” de Gaetano Donizetti,Escamillo din „Carmen” de GeorgesBizet, Sharpless din „MadamaButterfly„ și Gianni Schicchi din operaomonimă de Giacomo Puccini și Adarioși Huascar din „Indiile galante” deJean-Philippe Rameau.

Ușa de lemn din spatele Ope -rei Naționale Române Iași scîrțîie oride cîte ori este deschisă. Apăs pemînerul auriu și intru într-un holîn dreapta căruia se înalță scările.Premiile de cristal și metal, afi șe lemai vechi și mai noi mă întîm pi nă.Urc treptele și văd o statuie maimare decît un om, iar la fie ca re etajcîte o canapea din catifea. Încă dela parter auzeam voci cîntînd, vociputernice de operă. Simt că sono -ri ta tea acestor glasuri îmi cîntă opoveste cu prinți și prin țese, în spa -te le cărora este o or ches tră nume -roa să. Acum am o senza ție plăcutăîn holurile pustii, simt că nu suntsingură, iar artiștii repetă pentruurmătorul concert. I-am au zit gla -sul lui Jean Kristof Bouton, un tî -năr de 26 de ani, încă din hol. Ar -tis tul repeta într-o cameră micu țăcu geamul semi-deschis ce dădeaspre stradă. Pereții erau văruiți înculoare iernii, iar în dreapta un piande lemn ocupa cam un sfert dinspa țiu.

Ferma și muzicaJean Kristof a copilărit în Que -

bec, partea franceză a Canadei, maiîn nord de Montreal. I-a plăcut mu -zica dintotdeauna, însă în copilă rienu s-a gîndit că poate ajunge mu -zi cian, ci dorea să continue muncafamiliei la fermă. Pe la vîrsta de 10- 12 ani muzica a început să îl vră -jească, iar mai tîrziu a hotărît să fa căun liceu de profil. Astfel că la vîrs-ta de 16 ani a început să studiezela Liceul de Muzică Vincent d’Indydin Montreal sub îndrumarea pro-fesorului David Doane. „De acoloa pornit drumul muzical profesio -nal”, îmi spune baritonul OpereiNaționale Române din Iași.

A avut parte de o copilărie într-ofermă din suburbie unde noțiuneade vecin capătă kilometri distanță.„Copilăria a fost frumoasă, a fostla aer liber, aveam cai și mă ocu-pam de ei”, chiar și rîsul tînăruluiînalt și chipeș are note mult mairidicate decît a oricărui dintre noi,

iar în camera cu pereții albi se au dede parcă ai vorbi la microfon. A în -vă țat de cînd era „bebe”, dupăcum îmi povestește acesta, să călă -reas că ca și ceilalți membri ai fami -liei. Jean Kristof Bouton mai are doifrați mai mici, unul din ei lucreazăîntr-o fabrică, iar celălalt încă în va țăla școală.

Cînd avea 18 ani, artistul cana-dian a participat la un concurs decanto în Montreal, iar printre mem -brii comisiei a fost și fostul director alOperei Naționale din Brașov, Cris -tian Mihăilescu, care i-a remarcatvo cea. „El mi-a propus să fac stu dii -le în România pentru că e o școalăde muzică foarte bună și are și pro -fesori foarte buni, ceea ce s-a do ve -dit adevărat”, povestește artistul.

Înainte de a se porni la studiinu știa nimic despre România în a -fară de locul ei pe harta lumii. „Nuștiam limba, nu aveam nici o le gă -tu ră cu ea”, îmi povestește artistulcare acum după aproximativ zeceani de cînd se află aici jongleazăfoarte bine cu limba română. Pro -nunță cuvintele fără a avea unaccent pronunțat, dar încă le ar ti -cu lează greșit. „Sigur că la începuta fost greu, dar fiindcă și francezaeste o limbă latină mi-a fost mai ușorsă învăț româna decît unui vorbi -tor de o altă limbă”. Canadianul atrebuit să învețe limba țării în carea venit la studii foarte repede pen-tru că orele erau în română. Îmipovestește zîmbind că a „învățat înmers, așa după ureche”, comuni -cînd cu cei din jur.

„Cînd am venit înBucurești nu plănuiam să stau mult”

Viitorul student în Bucureștinu știa unde se află facultatea, iarcînd a coborît din avion nu reali -za se încă ce se întîmplă, nu reali -za se că plecase de acasă, „eram ado -lescent fără cap pe umeri”. I-a spustaximetristului să îl ducă pînă la fa -cultate pentru a se întîlni cu direc-

torul universității. Acesta nu știacă la studii va veni un canadian de -oarece baritonul nu a primit o pro -pu nere oficială, ci mai degrabă afost o decizie spontană. Pînă cîndJean Kristof Bouton a dat exame nulde admitere, care a constat într-opro bă de canto, acesta a stat la uncă min studențesc. Cînd canadianula ajuns la facultate, examenele aufost de mult date, iar cei de la Uni -ver si tatea din București au formatra pid o comisie pentru a îl audia.Artis tul a trecut de probă, iar cînd aîn ce put școala, profesorii au ob ser -vat că canadianul nu era în urmăcu materia. Jean Kristof a stat încămin un an jumătate împreună cucei din mobilitățile Erasmus. Maitîrziu, din cauza că în cămin at mos -fera era „prea socială”, artistul s-amutat cu prietenii într-un aparta-ment, unde avea posibilitatea săre pete și acasă.

„Cînd am venit în București nuplanificam să stau mult, era o ex -pe riență, dar am avut șansa șimarele noroc să o întîlnesc pe doam -na profesor Eleonora Enăchescu”.Ea a fost cea care i-a conturat voceade la A la Z, i-a șlefuit-o, iar ulteriorcanadianul a absolvit și masterultot în capitala României. „Ne naș -

tem cu un dar, dar tehnica e ceamai importantă”, afirmă baritonulOperei Naționale Române din Iași.

Artistul a resimțit pe propriapiele diferențele dintre liniștea pecare o avea acasă, la fermă, și ag lo -merația capitalei, a Bucureștiului.„Pentru cariera în muzică și în ar -tă, orice ar fi, muzică, pictură sauactorie, sînt anumite sacrificii și pașide făcut”. Pentru el plecarea de a -ca să e un lucru pe care trebuie să-lfacă obligatoriu toți, îndeosebi ceicare își aleg o meserie ce are co ne -xiune cu arta. Cu toate că opera es -te destul de dezvoltată și pe piațadin America, artistul consideră căEuropa e cel mai bun loc pentru aporni la drum. „Am terminat mas-teratul cu un spectacol de Don Juancare a fost un succes. După acestaun prieten și un foarte bun dirijor,Gabriel Bebeşelea, m-a sunat și mi-apropus o audiție aici, la Iași, pentrurolul lui Dario din «Indiile Galan -te». Am venit, am făcut au di ția, i-am plăcut și mi-au propus un con-tract permanent”, spune ar tistul cuzîmbetul pe buze, în timp ce ochiicăprui îi strălucesc sub lu mina soa -relui puternic de la amia ză.

Jean Kristof Bouton a cunoscutdouă capitale a României, Iașul, ca -

pitala Moldovei, și Bucureștiul. În -să doar în Iași se simte „mai a ca -să” deoarece „se vede că Bucureș -tiul este o metropolă, este o ca pi t a -lă, un oraș multicultural cu un ritmmai stresant de viață”. Părinții caremereu l-au susținut și l-au ajutat înfiecare pas spre cariera muzicalăl-au vizitat de cîteva ori. Ei au pu -tut asista la niște premiere și auvăzut cum e viața unui străin înRomânia. Pe lîngă părinți și frați,baritonul și-a lăsat acasă și prie -tenii. După cum îmi povestește JeanKristof „sînt anumite prietenii,poți să nu vorbești trei ani de zile,iar cînd începi să comunici, e deparcă v-ați văzut cu o zi înainte. A -cestea sînt prietenii care nu se rupchiar dacă este mare distanț.”

Pregătirea de bază a lui JeanKristof Bouton este canto, dar întimpul liber învață și niște acorduride chitară. A realizat destul de de -vre me că are voce de operă și îns -pre asta s-a îndreptat. Și-ar fi doritsă încerce și altceva, precum mu -sicalul, dar conștientizează că nuva fi la fel de bun. Și își mai dăseama că șansa pe care a avut-o laOpera din Iași îi va desena pentrutotodeauna viitorul, poate chiarspre marele scene ale Europei. n

de Doina SÎRBU | doina.sirbu@opiniastudenteasca.ro

De la liniștea fermei de acasă, canadianul a ajuns în haosul armonios de pe scena din Iași.

Canadianul stabilit în Iași are și o prietenă cu care a călătorit prin țară ca să descopere România.

POVEȘTI FĂRĂ TIMBRU

La 12 ani, lui Florin Cojoc i-a fost amputată mîna stîngă, însă deatunci s-a îndîrjit să își urmeze toate visele pe care le avea de mic.

El este Florin Cojoc.Cel care după ce și-apierdut braţul stîng în

lupta cu un stîlp de înaltătensiune a vrut să-și cîștigeindependenţa. Astfel adevenit primul atlet românde după 1960 care aparticipat la JocurileParalimpice de la Londra înanul 2012, după ce aînceput să urmeze pașiicătre sportul deperformanţă abia în 2010.Se mîndrește că este primulromân care a cîștigat titlulde Campion European șimai multe concursuridesfășurate în lume. Și nuvrea să se oprească aicipentru că, prin reușite,vrea să rămînă o legendăpentru oamenii cudizabilităţi.

Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 201511

Greutățile din viață nu l-au făcut să nu renunțe pe Florin la visul său de a face sport de performanță.

De pe un stîlp de înaltă tensiune,pe podiumul Jocurilor Paralimpice

În momentul de glorie a lui Flo -rin, la Olimpiada Jocurilor Para lim -pice de la Londra, pe stadion erauaproximativ 75.000 de oameni. Îmimărturisește cu privirea ațintită că -tre masa din lemn din cameră cădoar la finalele de la meciurile defotbal mai vedea atît de plin stadio -nul, la televizor. Atunci era însă alt -ceva pentru că el se afla pe pie des -tal. Astfel a putut simți pe propria-ipiele că „e altceva să fii sportiv și alt -ceva e să fii suporter. Sînt două sen -zații diferite. Lucrurile astea nu lepoți descrie. Trebuie să le trăiești.Ca sportiv îți dorești să faci, să reu -

șești, să lupți pentru țara ta, pentruorgolii, pentru tine și astfel ești con -centrat să o faci bine.” I se ivește înprivire acea satisfacție măgulitoa recă a trăit o senzație de glorie într-unstadion plin de oameni care îi stri-gau numele. Faptul că prin practi-carea săriturii în lungime a ajunssă compare mersul prin Europa cucel de prin România și consideră căiese din țară doar atunci cînd mer gepe alte continente îi aduce și maimul tă satisfacție pentru că astfelși-a mai atins încă un vis din co pi -lărie, să călătorească.

Dar la a doua săritură în lun gi -me s-a accidentat și treptat toată sen -zația triumfătoare de moment s-apreschimbat în gînduri de deza -mă gire. În ciuda ambiției de a-șiatinge visul, acea lună din 2012 i-aschimbat într-un fel sau altul cur-sul vieții pe care o stăpînise. „Pen trumine însă a ieșit un pic cam rău. Eueram deja accidentat de un an șiju mătate. În același an ieșisem șiCam pion European. Lucrurile mer -geau cît de cît binișor, dar cînd a fostmai important m-a părăsit picio -rul. M-a lăsat!”. Pentru că aveaprobleme cu tendoanele, pregă ti reape care o făcea era redusă. Astfel,la Londra, din cauza emoțiilor și apresiunii dată de natura concursu-lui, partea care era mai puțin an -tre nată l-a lăsat și nu a mai putut

continua. Un an și jumătate a tre-buit să se retragă din sport și să-lprivească din afara terenului pen-tru că, pe lîngă faptul că avea rup -tu ră de mușchi, medicii i-au găsitși tromboză. A avut noroc că aceas -ta a fost depistată la timp pentrucă altfel cheagurile de sînge care seformează pe vene îi puteau aducesfîrșitul. A văzut în asta o nouă pro -vocare și cînd a primit undă verdes-a reapucat de pregătire. Și la felcum reacționează cel care este în -se tat de mai mult timp cînd vedeapa așa s-a comportat și el. Dupărecuperare a urmat o perioadă foar -

te bună de pregătire, iar acum, în2015, concursul la care a participatîn Tunisia i-a adus medalia de aur.În plus, pentru că are obiective multmai mari, nu s-a mulțumit doar cu omedalie, pentru că nu îi este su fi -cientă să-i deschidă portița cătrepar ticiparea la Campionatul Mon -dial din Quatar. Îi trebuia baremulde 6, 20, iar el a reușit să sară 6,19metri. A pierdut la doar un centi -metru distanță.

Performanţe numărate încentimetri

Florin Cojoc continuă să mun -cească. Pregătit de soții Ursanu, înfiecare dimineața se trezește la 6jumătate pentru a se antrena în jurde două ore. Îmi explică că la înce -put este mai ușor să sari metri, darapoi cînd ai ajuns la o performanțăeste foarte greu să reușești să cîș -tigi un centimetru, doi în săritură.În paralel, face parte dintr-un pro-gram de inițiere în fotbal a copii -lor. A făcut din pasiunea lui o artădin care încearcă să le ofere și ce -lor mici puțin cîte puțin. Cît timpera încă student și jucător practi-cant de minifotbal i s-a oferit a -ceas tă șansă de a antrena copiii în2007 de către un fost jucător de laPolitehnica Iași care și-a încheiatactivitatea sportivă de perfor man -

ță. Își amintește rîzînd că primii co -pii de care s-a ocupat erau născuțiîn 1993. Mai presus de toate Florinîncearcă să facă în așa fel încîtcopiii să fie disciplinați și să ascul tede părinți pentru că această respon -sabilitate pe care copii o arată îl facepe el să fie mulțumit. Meciurile pecare le are cu ei îl fac să trăiascăsen timentele la comun și, „cîndpierd vreun meci ești cu capul înpămînt, supărat și simți că nu maipoți, iar cînd cîștigi ești satisfăcutenorm. E altceva cînd cîștigi unmeci și știi că cei de pe teren sîntcei antrenați de tine.”

Acum are în plan să participela Jocurile Paralimpice de la Riodin 2016. După acestea vrea să seoprească din asta și să devină ca -dru didactic pe profilul de edu ca -ție fizică. Și asta în ciuda faptuluică nu a fost „prieten” cu școala.Fiind născut în Vatra Dornei, a fă -cut școala generală acolo, iar cînda ajuns la liceu nu l-a putut termi-na pentru că renunța să meargă laore ca să poată să facă sport. Puținmai pe ocolite îmi mărturisește cănu numai absențele l-au făcut „săstrice două licee”, ci și faptul că elnu era omul „bibliotecii”, ci treceaclasele pe principiul „să am doarnote de trecere”. Încheie chicotind„noi eram mai răuleți!”

De munca de birou nici nu vreasă audă pentru că el nu concepe săstea închis într-un loc, iar ceilalțisă joace fotbal. Deși toată lumea îispunea că nu are șansa să meargăla Facultatea de Educație Fizică pen -tru că nu are un braț și nu se va des -curca, Florin nu s-a simțit descura-jat, ci mai degrabă ambiționat. Și ast -fel a ajuns să fie primul student cudizabilitate care a reușit să devinăabsolventul unei facultăți de educa -ție fizică din țară și mai apoi mas-terand. „A fost o experiență fru moa -să”, spune el. Pentru că avea ca li -tăți poli-sportive și se descurca latoate disciplinele importante a fostnotat de către profesori de la egalla egal cu colegii lui. Mama sa știacă nu-i prea place școala și se limi-ta să spere doar că va reuși să ter-mine liceul, dar voința de fier cucare Florin a fost înzestrat l-a făcutpe acesta să-i demonstreze că a pu -tut termina nu numai o facultate,ci și un master. „Dar uite că anultrecut am contrazis-o!”, exclamă sa -

tisfăcut după care se corectează și-mi spune că „am contrazis-o pen-tru mine în special”.

O ţintă atinsă cu un preţParticiparea lui la concursurile

paralimpice a pornit de la dorințaputernică pe care a simțit-o cînd avăzut un stîlp de înaltă tensiune.Voia să-l învingă. Lui îi plăcea săescaladeze și astfel, într-o zi, cîndera pe afară cu prietenul lui celmai bun, Cristi, și-a spus că poateurca pînă în vîrf. „Am urcat pînăla jumătate, apoi am coborît și ammai stat puțin. Apoi m-am urcatpînă mai sus, iar am coborît și amspus că la ultima încercare trebuiesă ajung pînă sus.” Și a ajuns pînăsus dar s-a dezechilibrat și s-a prinsde un fir de înaltă tensiune. 6000 devolți au trecut prin corpul lui Flo -rin la 12 ani și l-au făcut să se sim -tă „ca în desenele animate. Toatesteluțele se învîrteau în jurul ochi -lor”. S-a trezit după un timp și și-apus în gînd că n-are cum să fie ade -vărat, că el visează, dar totuși îl au -zea plîngînd pe prietenul lui.

Nu ține minte prea multe des prece simțea atunci, ci doar că cereaapă rece celor care erau acolo. Ei îiaduceau apă rece din izvor, dar elo simțea caldă din cauza tempera-turii corpului. Și pentru că este conș -tient de faptul că i s-a amputat bra -țul stîng din vina lui, a vrut să nufie o povară pentru părinți și deasta, încă de la început, a încercatsă învețe să facă cu o singură mînălucrurile pe care le făcea cu am be -le. „Am trecut printre bariere mul tepentru că nu mă împăcam cu ide eacă nu pot să fac lucruri sau că amnevoie de cineva care să mă ajute.Imediat am încercat să devin inde-pendent. Stăteam tot timpul și măgîndeam cum făceam cînd aveamamîndouă mîinile și căutam meto -de prin care să le fac folosind doaro mînă. În fiecare zi îmi propu neamsă fac cîte ceva”, îmi spune cu vo -ce tristă în timp ce ochii fac turulsălii.

Lucrurile și-au urmat cursulfiresc în viața lui, cu mici dife ren -țe, de parcă nu s-a întîmplat nimic.„Eu nici nu consideram că nu amun braț pentru că eu făceam lu cru -rile la fel. Și apoi mai era și vîrsta.Probabil dacă aș fi avut 20 de aniaș fi conștientizat gravitatea acci -

dentului. Nu era moment în caresă mă plîng. Nu mai ai loc de alteregrete.” A căutat să stea doar pelîngă oameni care să-l poată încu-raja și de la care are ce învăța, cumar fi Vasile Cristea, inițiatorul spor -tului paralimpic în România încădin anul 1990, despre care Florinspune că este un om deosebit la felcum este și Ciprian Paraschiv că -ruia îi este profund recunoscătorpentru că el, împreună cu alții, l-auspri jinit să facă sport de perfor -man ță.

Dacă atunci cînd l-am întrebatde copilărie mi-a spus dezinvolt căîși aduce aminte tot, în ceea ce pri -vește perioada de recuperare de du -pă accident sînt momente nesi gu -re, pe care nu și le amintește. Știedoar că a trecut cu bine peste acestpas făcînd aceleași lucruri ca pînăatunci. Nu a căutat să se închidă înel și nici să-și plîngă de milă. La 30de ani, atunci cînd alții își încheieactivitatea sportivă, el a început săfacă sport de performanță, pe cîndînainte doar cocheta cu alte spor-turi. n

Voinţa de fier cu care Florin a fost înzestratl-a făcut pe acesta să-i demonstreze mameisale că a pu tut termina nu numai ofacultate, ci și un master.

Florin a vizitat și Taj Mahalul.

de Liza CÎRJĂ | liza.cirja@opiniastudenteasca.ro

Fereastra se deschide și lasă su -netul ploii să umple sala de teatru.În timp ce Gregor (Cosmin Panai -te) - un comis-voiajor care-și dis pre -țuiește șeful și slujba, dar pe care leîndură pentru a-și întreține familia- se întoarce acasă cu trenul, mama(Annemarie Chertic), tatăl (DanielBusuioc) și sora (Alexandra Ban dac)trăiesc în confortul plătit cu nopțiledormite de tînăr în camere de hotelînghesuite și murdare. Cu obișnui n -ța gestului făcut de cîteva ori pe zi,tatăl omoară cu ziarul un gîndac,subtilă trimitere la ce va urma.

Ca să facă trecerea de la nuvelăla piesă de teatru, pe scenă apare șiautorul, Kafka (Radu Ghilaș), bătîndcalm dar pătrunzător la mașina descris, cu fiecare literă, parcă tot maiapăsătoare, pecetluindu-i soarta mă -runtului comis-voiajor, pe care nupoate decît să-l privească cu com-pasiune neputincioasă.

Visele unui comis-voiajorMi-a plăcut cum regizorul, Ion

Sap daru, a ales să pună accent și

pe planul viselor, componentă ne -ex ploatată în nuvelă. Suprarea lis -mul viselor lui Gregor accentueazăhaosul lumii lui Kafka, cu un pro -cu rist (Dumitru Năstrușnicu), trans -format la rîndul lui în gîndac, care-și privește neputincios soarta, în timpce e învîrtit obsesiv de către mem-brii familiei Samsa în patul tînă ru -lui comis-voiajor. Tot aici este su -bli niată și relația tată-fiu, esențialăpentru zbuciumul intern ulterioral lui Gregor și într-un final meta-morfoza sa.

Ușa dintre cele două camere, ceade zi, unde-și petrec timpul părin țiiși sora lui Gregor, și camera sa, careni se transformă din ce în ce maimult în minte într-o vizuină, joacăun rol important. Este portalul din -tre haos și normal, dintre uman șiinuman, însă pe măsură ce po ves tease desfășoară, începi să te întrebi ca -re din cele două părți este, de fapt,cea inumană. La aceeași ușă, soralui Gregor ascultă atentă, cu ure-chea lipită, încercînd să-și dea sea -ma ce se petrece dincolo, în timpce fratele ei încearcă neputinciosclan ța.

Tînărul actor Cosmin Panaite emagistral în „Metamorfoza”. Gestu - rile, mimica, sunetele, felul în ca -re-și dozează fin umanul și gîn-dacul, ca un șofer care apasă atentpe accelerație în timp ce lasă am -breiajul, sînt combinația perfectăpentru a portretiza spectatorului ne -putința, descoperirea noului trup,micile speranțe la atențiile suroriiși resemnarea, acceptarea condi țieide gîndac al familiei. Am fost cu -rios încă de cînd am auzit că Sap -da ru va pune această piesă în sce năcum va reuși actorul principal săjoace un gîndac, pentru că e un rolgreu de abordat și de jucat.

Gîndacul e în ceilalţiCos min se cațără pe ușa de la

camera lui Gregor, încearcă să mă -nînce cu mîinile de proaspăt-gîn-dac, care în că nu-l ascultă și semiș că cum vor ele, apoi cu picioa -re le, ca într-un final să se resemne -ze și să bage capul în farfurie sausă rumege o coajă de măr dintr-osingură, lungă mișcare, după carecade plin și satisfăcut pe spate.

Dezumanizarea lui Gregor e

dezumanizarea familiei lui, care-lprivește tot mai mult, pe măsurăce omul se pierde în gîndac, ca peo povară de care trebuie să se des -co torosească. Nevoile și mofturilestrăinilor, pe care soții Samsa îi pri -mesc în gazdă în casa lor, ca să-șipoată duce mai departe traiul cucare s-au obișnuit, devin mai im -por tante decît căutarea de afec țiu -ne și înțelegere a lui Gregor și chiardecît suflarea sa. Pe măsură ce aces -ta își pierde și puținele trăsăturiomenești care i-au mai rămas, tatăldevine parcă tot mai puternic. Îșipoartă cu mîndrie uniforma de lanoua slujbă și umblă prin casă caun căpitan de vas care nu va tolera

gîndaci pe punte.Transformarea lui Gregor se

produce treptat și pare să izvo ras -că în primul rînd din atitudinea fa -mi liei față de el. Dacă la începutsora mai mică îi aduce zilnic mîn-care, încercînd să dibuiască ce-i pla -ce și ce nu, iar soții Samsa deplîngsoarta fiului lor, pe măsură ce tre -ce timpul cei trei privesc camera încare stă Gregor încuiat ca pe cevace-ar prefera să nu mai existe. Șicînd în final viața celui care pînărecent îi întreținea se sfîrșește, fa -mi lia de descotorosește de cada vrullui ca de încă unul din sutele degîn daci de bucătărie striviți de mî -nia tatălui. n

După aproape o lună de la difuzarea în cinema -tog rafele românești a peliculei „Aferim!”, co-scenaris-tul Florin Lăzărescu face stop-cadru asupra celor maiimpresionante momente și propune publicului inter-pretarea variantei color a scenelor din filmul premiatla Festivalul Internațional de Film de la Berlin cu tro-feul „Ursul de Argint”, pentru cea mai bună regie.

Prezentarea expoziției de fotografie- documentară„AFERIM. OLEACA DE MAKING OF” a avut loc joi,02 aprilie, la Institutul Francez. Cele 64 de fotografii des -prinse din scenele de filmare din vara trecută au fostexpuse într-o ordine aleatorie și în dimensiuni di fe ri -te. Grupate cîte patru sau nu, imaginile au reușit să re -dea atmosfera filmărilor, amploarea lucrărilor specia -liș tilor și frumusețea începutului secolului al XIX-lea.Culorile pestrițe ale hainelor, verdeața pădurilor, ra -ze le de lumină ce trec prin frunzișuri străbătînd întu -ne ricul, fumul rugurilor aprinse sau ceața diminețilorsînt momentele care, puse în cadre ca firele unei sforiîmpletite, te fac să percepi mai bine ideea filmului și

să trăiești povestea lui. Potrivit autorului pozelor, selecția a fost făcută din

aproximativ trei-patru mii de cadre și prin ele s-a do -rit punerea în lumină a rolurilor principale, îm păr tă -și rea senzațiilor trăite la filmări și chiar să se stîrnescăatenția asupra filmului, care încă rulează în toate cin-ematografe. „Nu mă consider fotograf, eu sînt doar unscriitor care încearcă să spună povești cu aparatul defotografiat. E o chestie care m-a învățat să merg a do -ua oară. Încerc să povestesc lumea așa cum o văd eude patru-cinci ani de cînd am descoperit această pasi-une, uneori chiar terapeutică”, a precizat Florin Lăzărescu.

Fotograful recunoaște că s-a gîndit din timp la oexpoziție de fotografii despre film deoarece cadreleerau complexe „nu m-am putut abține, mai ales cînderau, la un moment dat, vreo 200 de oameni pe cîmp,comunități de romi, sate întregi venite cu cățel, purcel,oi și alte lucruri, vreo 30 de mașini, macarale, a fostceva care se merita pus în văzul spectatorului”, a maiadăugat Florin Lăzărescu. n

12 DE PE SCENA IAȘULUINumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

Dezumanizarea societăţii prin ochii unui gîndac

Primii pași de gîndac.

de Ioan STOLERU | ioan.stoleru@opiniastudenteasca.com

de Diana GAINA | diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Ion Sapdaru a tradus zbuciumul imaginat de Kafka în„Metamorfoza” într-o piesă pentru Naţionalul Ieșean.

NUANȚELE DE GRI PRIND VIAȚĂ

„Cînd Gregor Samsa s-a trezitîn patul său, după o noaptede vise zbuciumate, s-a

trezit metamorfozat într-o gînganieînspăimîntătoare”. După ce a cititdintr-o răsuflare, acum mai bine de30 de ani, „Metamorfoza” lui Kafka,Ion Sapdaru s-a speriat îngrozitor,„pentru că eu chiar mi-am imaginat căse poate ca un om să se transformeîntr-un gîndac”. Era în camera decămin și, de frică, s-a învelit cupătura peste cap. De-atunci l-a totîntîlnit pe Gregor, la colţ de stradă șiîn trenuri, dar mai ales în oglindă. Iaracum, la 100 de ani de la primaapariţie a nuvelei, a pus în scenă laTeatrul Naţional „Vasile Alecsandri”din Iași o piesă de teatru demnă detoate aplauzele. Crudă și curajoasă,ca textul care i-a servit dreptinspiraţie.

AFERIM!, colorat în 64 de fotografii

PUBLICITATE

Reciteam azi cîteva pagini dinpresa anilor 1920. Și pe atunci percep -torii erau prost văzuți și dovedeauapetit pentru șpăgi. Unii erau chiarbătuți cînd făceau controale consi de -rate abuzive de micul industriaș ro -mân. Alți particulari îi amenințau peperceptorii care le închideau cîrciumi -le că o să vadă ei că tot și le vor re des -chide. Și în general, și le des chi deauîn mai puțin de o săptămînă. Exactca Pub18, localul închis într-o vineride ANAF și redeschis lunea urmă -toa re.

Ca să faci relaxare fiscală, așacum vrea Guvernul actual, e ne voiede bani la buget. Banii se obțin înprincipal în patru feluri: împrumu -turi, aplicarea de taxe noi, creș te reacelor existente sau scăderea evaziu -nii fiscale. De împrumuturi nu maipoate fi vorba, România fiind la li mi -ta acceptată de investitori ca grad deîndatorare și pe urmă, doar un prosts-ar împrumuta ca să mănînce maiief tin. De aplicarea de taxe noi, niciatît; Guvernul a promis că actua le le

taxe nu se vor mări și nu se cade să-țiîncalci promisiunile cu un an îna in -te de alegeri. Amintesc în treacătcă o asemenea soluție fusese luată laun moment dat în calcul, de secreta -rul de stat (pe atunci) Liviu Voineacare se ambiționa să taxeze pisci ne -le particularilor, intenție care a eșu -at însă după prima discuție poli ti că.A treia variantă, ar merge, dar nuaduce bani suficienți. Creșterea nive -lului actualelor taxe ar aduce teore -tic niște bănuți în plus, dar pe lîn găfaptul că ar fi niște sume infime, ci -ne garantează că ele se vor și înca sa?Pe plan local se mai urcă o taxă - două,dar pentru ambiții la nivel națio nalnu ajunge. Tot în treacăt fie spus, audde localități din România care au im -pus „taxa de drum asfaltat” pentrudrumuri de pămînt pentru care as -fal tul rămîne un vis sau de „taxa deiluminat public” pe străzi pe care nuexistă nici măcar stîlpi care să adu călumina în zonă. Închid paranteza.

Rămîne, prin urmare, combate -rea evaziunii. Discuția e cum s-o

fa ci: în forță sau încetișor, ca să nupro voci deranj politic? Banii îți tre-buie cît mai repede, așa că trebuie să

o faci rapid. Cei dinANAF știu în ce zonă

se învîrt banii ne gri, așa că trimitins pec to rii acolo. Dar ins pec torul eși el om, sau mai exact e și el unfuncționar public căruia Boc i-a tă -iat salariul, deși banca nu i-a scă zutrata pentru vila pe care și-a cum pă -rat-o mai din șpagă, mai din sa la riu.Așa că se poate discuta cu el. „El”însemnînd cam 200 de oameni – ins -pectori ai Fiscului- cărora li s-a fă cutîn acest an dosar penal pentru co rup -ție (informație în premieră). Dacă nuse poate discuta cu inspectorul și eștiprins cu banul negru în casă, faci pevictima. Opinia publică te susține,în jură ANAF din rărunchi, premie -

rul iese la TV, șeful ANAF iese înpre să, amicii te întreabă de ce eștiașa de dur cu un amărît careasigură și el 4-5 salarii (pardon,locuri de mun că). Doar evaziuneafiscală rămîne. De partea cealaltă,te izbești de situații hilare.

„Doi inspectori se duc în controlla un magazin de haine al unei ami -ce și găsesc 3 vînzări cu cardul (!!!)pentru care nu erau bonurile fis-cale. Mă sună amica disperată că ceface, că inspectorii îi închid magazi -nul. La vînzări cu cardul??? Îi spunsă cheme IT-stul, sigur e o eroare peundeva... Au găsit imediat problema:vînzările erau de fapt ultimele dinziua anterioară, au găsit și bonu ri le,în ordinea și valoarea (total 195 lei)în care apareau încasările pe POS adoua zi. Era o întîrziere de rapor ta -re de care vinovată e banca.

Inspectorii s-au uitat, au în țe les,i-au dat dreptate proprietarei ma ga -zinului, dar înainte de orice deci zie,au zis că musai e să-l sune pe șe -fu'... Șefu le zice „Lasă bă`, emiteți

pro cesu' verbal (amendă + suspen -da re 1 lună), să ne conteste dacă nuîi convine". Evident, inspectorii auemis procesul verbal deși văzu se răclar situația, dar – ce puteau „să ra cii”oameni să facă, dacă șefu' așa le-azis...”, îmi spune amicul GabrielBi riș.

Prin urmare, să nu ne facem ilu -zii, zic. Românii sînt alergici la eva -ziunea fiscală, dar cu o singură con -diție: să fie a Celorlalți! Fiscul e aler -gic la evaziunea fiscală, dar simtenevoia să-l sune pe Șefu`.

Concluzia este că avem de fă cutreparații capitale în ambele tabere.Cei care fac evaziune ar trebui să îșischimbe din rădăcini mentalitatea.„Per ceptorii” să renunțe să-și suneșe fii de cîte ori trebuie să ia o de ci zie.Poate că externalizarea colec tă rii nuar fi o soluție atît de rea. Una pes teal ta, ceea ce mă bucură este că toțioa menii de afaceri corecți cu ca re amdis cutat în aceste zile sînt de par teaacțiunilor ANAF din ultimele zile. n

Numărul 507 | 6 – 12 aprilie 2015

În războiul bonurilor, patronii pierdSeria recentă decontroale realizatede inspectorii

Direcţiei Antifraudă dinAgenţia Naţională deAdministrare Fiscală(ANAF) a dus laînchiderea multor firme,de multe ori din cauzaunor sume minore, ceeace a stîrnit nemulţumireamicilor întreprinzători,spunînd că decizia esteun abuz. Acest lucru adus la creștereanumărului caselor demarcat și al bonurilorchiar și pentrucumpărături de 50 debani.

CAP ÎN CAP

Poate că externalizarea parţială a colectării nu ar fi o idee proastă

Controalele efectuate de ANAF au închis peste 150 de firme.

Dan POPAjurnalist HotNews

Campania declaşată de ANAF, de comba -tere a evaziunii fiscale, va avea efecte electo ra -le şi sociale nebănuite în mediul rural, acolounde comerţul cu amănuntul se face, în ma remăsură, pe datorie. Mai precis, majoritatea ma -gazinelor de la ţară practică vînzarea pe „ca -iet“, aşa cum este denumit fenomenul.

Genul acesta de comerţ nu este invenţiaunor smecheraşi care vor să fure guvernul prinrecuperări ilegale de TVA sau a unor băieţideştepţi care vor să facă averi colosale prin că -puşarea unor societăţi de stat. Poate păreaciudat, însă, vînzarea pe caiet este o necesita -te dictată de piaţă. O piaţă în care există ce re -re şi ofertă. Proprietarul unui magazin să tescs-a adaptat pieţei în care activează. Creditul pebuletin nu este un mecanism financiar gînditşi pus în practică doar de comercianţii moderni,el există şi la sat, sub forma caietului de da -to rii. Bineînţeles, sumele sînt mici, iar da to -riile sînt plătite la lună, cînd sînt încasate pen -siile sau ajutoarele sociale, după care ciclul sereia.

Pensiile şi asigurările sociale sînt principa -lele surse de venit ale ţăranului român, de -pendent în mare măsură de bunăvoinţa sta tu -lui român şi transformat, astfel, într-o masă demanevră electorală. În mediul rural vînza reape caiet are şi o valenţă socială. Oamenii sîntsăraci, banii nu ajung niciodată de la lună lalună, aşa că sînt nevoiţi să cumpere pe dato-

rie. Ţăranul asistat de stat este majoritar la sat!E trist, dar reprezintă o realitate dureroasă. Ve -niturile mici, dar constante, primite de la bu -get sînt singurele care îi pot asigura un mi nimnecesar traiului, pe lîngă ceea ce produce îngospodărie. În condiţiile în care magazineles-au înmulţit, vînarea acestor lichidităţi esteesenţială pentru micii patroni ai satelor. Aşa adevenit vînzarea pe caiet un fenomen. Se vin -de orice: de la cuie şi alte materiale de

construcţii pî nă la pîine, orez,bere, ra chiu, ţigări etc.

Politizarea vînzărilor pe caiet s-a făcut înmod aproape natural. Un patron de magazin,care are o grămadă de datornici a fost, şi es te,un potenţial candidat cu şanse în alegeri.Ma re parte dintre aceşti mici întreprinzători audevenit în timp consilieri, viceprimari sau pri -mari. Magazinele şi cîrciumile pe care le de ţin(prin interpuşi) s-au transformat dintr-un sim -plu spaţiu comercial şi în spaţiu de propa -gan dă şi mită electorală, unde oamenii satu-lui pe lîngă avantajul vînzării pe caiet, maipot primi cîte o bere, un fular, o căldare sau o

căciulă din partea casei (PSD, PNL, PC,UNPR, UDMR etc.). Uneori, în micul uni versal satului românesc, cercul se închide simplu:primarul-patron încasează direct de la ca sie -ria instutuţiei banii de pe caiet al asistatuluisocial.

Aplicarea la sînge a legii de către ANAF,care duce automat la dispariţia vînzării pe ca -iet, va tulbura apele în comerţul de la sate şiviaţa de zi cu zi a ţăranilor. Nu este greu să de -ducem pe cine vor înjura patronii de magazi -ne şi sătenii. O astfel de măsură, corectă dinpunct de vedere legal, va avea însă în mediul

rural, efecte perverse pentru cei care o ap li că.În mod paradoxal PSD, principalul beneficiaral voturilor din acest bazin electoral, va pier -de mai mult din aplicarea acestei măsuri, de -cît din arestările unor miniştri ai Cabi ne tu luiPonta de către DNA. Un lucru bun, ar spu neunii, printre care mă număr şi eu. Totuşi, si tua -ţia bătrînilor care îşi duc traiul de azi pe mîi -ne, care de la lună la lună fac datorii pentru obucată de pîine este îngrijorătoare (nu-i plîngdeloc pe cei care fac datorii pentru alcool sauţigări). Pentru ei vânzarea pe caiet este o ches -tiune de supravieţuire. n

Daniel GORGONARUjurnalist

13

Guvernul Ponta saboteaz\ PSD? Efectele perverse ale micului bon fiscal

Alfred Heineken este unul dintre ceimai ma ri producători de bere din lume șiistoria lui ne arată că acesta, în 1983, în Ams -ter dam, a fost răpit de cinci tineri carevoiau o re com pen să uriașă. Acesta a stat 21de zile în mîi ni le răpitorilor, timp în care afost umilit de ei. Și regizorul MaartenTreurniet a în cer cat să refacă povestea prinfilmul Kid napp ing Mr. Heineken, dar pealocuri pierde esența ei.

Întîmplarea este narată prin ochii ră pi -to ri lor și nu a victimelor, Heineken și șo fe -rul lui, astfel încît, văzînd filmul, poți săem pati zezi mai degrabă cu oamenii răi de -cît cu cei buni. Simplitatea cu care este or -ga nizată și des fășurată răpirea în sine tră -dea ză naivita tea cu care filmul a fost creat.Ro lul lui Anthony Hopkins, care îl in ter pre -

tează pe Heineken, nu-l scoate pe acesta îne vidență și, deși nu me le lui înseamnă ceva,da că acesta ar fi pri mul film în care cinevaîl vede cu Hopkins nu ar bănui că el este unac tor cu atîta greutate. Rolul lui este jucatnu mai în cîteva sec ven țe de film, cu puține re plici.

Acțiunea este concentrată în principalpe evoluția, și involuția ulterior, a relațieidin tre cei cinci tovarăși care s-au decis că emai ușor să devii bogat atunci cînd iei, prina nu mi te căi, de la altcineva mai bogat ca ei.Ast fel, copleșiți de nevoile materiale, au fă -u rit, în timp ce se plimbau cu o barcă, unplan prin care să-l răpească pe Heineken.Totul mergea cum s-au gîndit pînă cînd avenit data stabilită pentru plata răs cum pă -rării. Prietenii merg în locul stabilit, dar ob -servă că sacii cu bani încă nu le sînt „dă ru -iți”. De aici lucrurile se complică pentru că,pe lîngă faptul că nu aveau banii, cel maimult îi supăra că ei nu au fost băgați în sea -mă. Și ce-i mai jignitor pentru un răpitor

de cît să-i spui că nu-i răpitor. Atunci trebu iasă încerce să demonstreze cumva lumii cinesînt ei și, după logica lor, trebuia să facă ce -va violent, aproape de crimă, să cîștige res -pec tul oamenilor, dar și banii „mult aș tep -tați”. Deși răpitorii se strofocau magnatulnu părea a fi ușor de speriat și, ca o profețiea ce avea să se întîmple, le-a spus că „ existădo uă posibilități în care omul poate fi bogatîn această lume. El poate avea mulți banisau el poate avea mulți prieteni, dar nu lepoa te avea pe amîndouă.”

„Kidnapping Mr. Heineken” aduce maimult a parabolă decît a poveste închegată,pe care merită s-o vezi doar pentru ideea însi ne de la care s-a plecat. Deși nu arată înto talitate greutatea adevărată a evenimen -tu lui din Amsterdam, se apropie tangențialcu ea. Ecranizarea este făcută stîngaci și dina cest motiv, uitîndu-te la ea, ai impresia căeste creația unor studenți de la Actorie șiRe gie care vor să treacă un examen. Și aidu bii dacă-l vor trece. n

Tot universul interior s-a rotit cu o put-ere mare în jurul acelei persoane idealizatesau ideale (boala asta are două stadii). Cuo așa de mare putere de atracție, încît s-a a -juns la impresia că ceva în interior o să sefrac tureze, că o să curgă sînge sau că, purși simplu, se va stinge de la sine. Toată dez -ordinea va dispărea, se va ajunge la un ze roabsolut al căldurii emoționale și gata, totul

se va relua cu un big-bang. Asta este primaiu bire, o cicatrice lăsată adînc în coșul piep -tului.

Adam, un psihanalist conștient de pîr -ghi ile sufletului omenesc, cade necontrolatîntr-o capcană nostalgică, a fostei sale mariiu biri. Este atras într-un joc al dragostei.din ca re are de pierdut, dar și de cîștigat.După o relație ce a durat cinci ani, Louisese des par te de el. Distanța dintre aceștiaeste una des tul de mare, Adam se află înParis, iar Louise în Montreal. Co respon -dează regulat prin poșta electronică, îșiîmpărtășesc tră irile și experiențele, darnumai în calita te de amici.

Louise îl roagă să o ajute pe una dintre

pri etenele sale cu mutarea în Paris și cu gă -si rea unui apartament ieftin și bun. Apareo concurență stupidă între cei doi, iar A -dam consideră că deține Elixirul iubirii șică poate seduce orice femeie, inclusiv peLily, amica care trebuie să vină în Paris.

Ajunge ca el să se îndrăgostească ne bu -neș te de Lily și descoperă apoi că sentimen -tul său este împărtășit și de aceasta, dar

par că prea forțat, nenatural. Consideră căde vină trebuie să fie Elixirul. Relația du -rea ză cîteva săptămîni, fiind brusc părăsitde muză. Află că ea de la început știa că vasta doar cîteva săptămîni în Paris și că vatre bui să se mute cît de curînd în Sydney.

Disperat și înfrînt de situație, se în toar -ce în brațele vechii iubite. Dorește teribilde mult să o ia de soție, cu toate că se de -cla ra total împotriva acesteia: ,,Astăzi i-așîn tinde sinucigașuui meu, încă de la primașe dință, un revolver încărcat, oricum s-acă sătorit, ceea ce reprezintă o formă lentăde autodistrugere.” S-a dovedit că, de fapt,ea deținea Elixirul. În iubire mai întâi cu ce -rești, iar apoi ții aproape. n

ADUSE DE TORENȚINumărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

AS

TR

ELE

DIX

IT

14

O dată cu ză -pada și vremeaurîtă s-a întorsși răceala ta.Cî teva zile nu

ai putut să te ridici dinpat, iar tusea nu te-a lăsatsă dormi. Ai primit însăde la un prieten o sticlăde pă lincă. Chiar dacă nuîți tre ce răceala ești însăsi gur că vei dormi ca unprunc.

Din cauzapetrecerilordin ultimavreme ți s-adecalat

somnul de tot. Ai ajuns săadormi pe la șaptedimineața și să te trezeștiseara. Pe la cursuri nu maiajungi însă partea bună estecă ai suficient timp încît săte machiezi și să te aranjezipentru următoarea ieșire.

De cîteva zileparcă aidevenit alt om.Ajungi mereula timp la ser-

viciu, la cursuri ești primași ai reușit să predai la timptoate temele pe care le-aiavut de pregătit pentruseminarii. Nu ai însă motivsă te îngrijorezi. Imediatvine vacanța și vei reveni lastarea ta normală.

Ai început săte pricepi dince în ce maibine la biliard.Prietenilor le

este deja frică să mai joacecu tine și abia dacă maigăsești cîte un adversar pemăsura aptitudinilor tale.Partea nasoală este că aijucat mereu amețit, iaracum cînd ești treaz nicinu mai poți nimeri bilele.

Mereu ai fostantisocială,dar în ultimultimp starea tase agraveză.

Te enervezi și dacă un co -leg se uită mai insistent latine sau dacă face o re -marcă mai puțin po li ti -coasă. Ar cam fi timpul să-ți găsești un iubit sau unprieten cu beneficii pînănu ștrangulezi pe cineva.

Chiar dacă toțivor să iasăsoarele și să setermine cuvremea urîtă,

tu ești singura căreia vîntulși ploaia îi priește. Ai însfîrșit un motiv serios să numai ieși pe afară sau să teîntîlnești cu prietenii. Iar pelîngă asta ai timp și săcitești cărțile pe care nu aireușit să le termini.

FĂ UN STOP-CADRU

de Liza CÎRJĂ | liza.cirja@opiniastudenteasca.ro

de Bianca VIERU | bianca.vieru@yahoo.com

Dacă ai auzit chiar și întîmplător vreopiesă de pe primul album al băieților din I -ma gine Dragons și ți-a plăcut, poți să-ncepisă te întrebi de ce încă n-ai în playlist albumullor cel nou. Alcătuită din chitaristul WayneSermon, basistul Ben McKee, bateristul Da -ni el Platzman și solistul Dan Reynolds,trupa a fost fondată în anul 2008 în Las Ve -gas, Nevada, și încă de-atunci, printr-un a -mes tec de indie rock și rock alternativ proas -păt încearcă să poarte un război cu grijile șitris tețile oamenilor care-i ascultă.

„Night Visions”, primul lor album, afost lansat pe 4 septembrie 2012 și le-a adusbă ieților un premiu Grammy pentru BestRock Performance, primit în 2014 pentru pie -sa „Radioactive”, 5 premii Billboard și unWorld Music Award. Melodia care a propul-sat I magine Dragons în topurile muzicale afost „It's time”, melodie inclusă și pe coloanaso no ră a filmului „The Perks of Being a Wall -flo wer”, ecranizare a romanului scris de Ste -phen Chobsky.

Cît despre „Smoke+Mirrors”, noul al b umal băieților, acesta ne provoacă să ob ser vămo schimbare. Spun „ne provoacă”, pentru căschimbarea nu-i atît de ușor de remarcat decătre urechi străine pieselor lor. Dis cul seîndepărtează prea puțin de cel dintîi, deaceastă dată Dan Reynolds sculptînd in stru -

mentalul cu o voce trădată de niște in flu ențerock, devenind din ce în ce mai ac cen tuată,de la melodie la melodie.

În cele 50 de minute în care Dragonii cîn -

tă despre incertitudini, alegeri, temeri, do -rin țe de libertate și despre nelipsitele de za -mă giri și iubiri, titlurile melodiilor se schi m -bă, odată cu ele transformîndu-se și as cul tă -torii în martori ai unor contraste mai puțino bișnuite. Aceștia trec de la „Gold” la „Smo -ke and Mirrors”, de la „Friction” la „Dream”și de la „I'm So Sorry” la „It Comes Back toYou”.

Deși în „Shots”, o altă piesă de pe albu-mul nou, băieții spun că „Întotdeauna maieste timp să te răzgîndești”, n-o face înaintesă ai ocazia să le-asculți toate piesele. Ju de -ca ta finală poate urma după apariția celuide-al treila album al trupei, în care poatevom găsi explicația acestei mutări a dragoni -lor din povești, direct în topurile muzicaledin întreaga lume. n

de Aryna-Alexandra CREANGĂ | aryna.creanga@yahoo.ro

Parabola unei răscumpărări

NAVIGHEAZĂ PE-O PAGINĂ DE CARTE

Titlu: „ElixirulDragostei”Autor: Eric-Emmanuel SchmittAn: 2015Editură: HumanitasGen: Ficţiune

ASCULTĂ DE (LA) NOI

Album:„Smoke+Mirrors”Artist: ImagineDragonsAn: 2015Gen: Indie Rock

Titlu:„KidnappingMr. Heineken”Regizor:Rupert WyattAn: 2015Actori: MarkWahlberg,Jessica Lang,AnthonyHopkinnsGen: Dramă,Thriller

Dragonii, fumul [i oglinzile

Întîmplarea este naratăprin ochii răpitorilor.

As cul tă torii se transformăîn martori ai unor con-traste puţin neo bișnuite.

Iubirea e arma celui puternic

Adam, un psihanalist conștient de pîr ghi ile sufletului,cade necontrolat într-o capcană a fostei sale iubiri.

Imaginați-vă Internetul fără Youtube. Dis - pariția acestui site ar însemna pierderi de mi -lioane de dolari pentru Google, dar și pentruutilizatorii care obțin un venit constant dinvideoclipurile pe care le încarcă pe canale. Sănu mai vorbim de faptul că accesul la muzicapre ferată ar fi limitat, iar videoclipurilepreferate pierdute. Ei bine, un cercetător rusîn domeniul securității online a avut soartaYou tube-ului propriile mîini după ce a des co -pe rit un bug (n.r.: o eroare) care îi permitea sășteargă orice film de pe site, indiferent de utili -zatorul care l-a încărcat.

Practic, o afacere de milioane de dolaripu tea fi ruinată în cîteva click-uri. În schimb,Kamil Hismatullin a anunțat breșa de securita -te la Google, care deține Youtube, iar aceastaa fost reparată în cîteva ore. Descoperirea luia fost recompensată cu aproximativ 6.300 dedo lari, această sumă fiind considerată preami că în comparație cu consecințele pe care le-

ar fi putut suferi platforma. Cercetătorul seaș tepta la cel puțin 15-20.000 de dolari, dupăcum a scris pe blogul personal, unde a în căr -cat și un video despre cum se șterg filmele.Prin trimiterea numărului de identitate al fil -mu lui către site, mai mult de un miliard de u -ti lizatori, cîți are site-ul în prezent, ar fi pututsă rămînă fără conținutul încărcat pe canale.

„M-am luptat cu gîndul de a șterge ca na -lul lui Justin Bieber, dar din fericire, nici unvi deoclip al artistului nu a fost afectat”, a maiscris Kamil pe blogul personal. Referitor lacon secințele existenței unui astfel de bug, cer -cetătorul a anunțat că un hacker cu intențiirele ar fi putut face ravagii în cîteva secunde,șter gînd o mulțime de videoclipuri. „Gang namStyle”, videoclipul cel mai vizionat de peYou tube, care a acumulat 2.2 miliarde de vi -zua lizări, putea fi înlăturat fără urmă.

Cu o lună în urmă, Facebook s-a confrun-tat cu o problemă similară, întrucît un hackera raportat că a descoperit un bug care îi permi -tea să șteargă orice fotografie de pe rețeauade socializare, indiferent de utilizatorul carea încărcat-o.

Deși atît Google cît și Facebook plă teschackeri pentru a le descoperi de fec tele site-urilor, un astfel de bug le-a scăpat din ochipînă și profesioniștilor. De cînd a fost lan sat,din februarie 2005, Youtube nu s-a con fruntatcu o problemă similară. Pentru ges tul pe carel-a făcut Kamil, compania ar putea foarte ușorsă îi ofere un post în departa mentul de IT,fiindcă în trecut s-au mai făcut ast fel de an ga -jări fulger la Google. În plus, nu în fiecare ziîți bate la ușă un om care ar putea să te rui ne -ze, îți explică și cum, apoi te lasă să te co rec -tezi. n

Mi-e greu să-mi închipui ce afost în mintea lui Hagi cînd i-a a -juns băiatul acasă din turneul dinAnglia spunîndu-i că, de față cures tul jucătorilor, Zoltan Kovacs,fos tul director pentru dezvoltarespor tivă de la Federația Românăde Fotbal, i-a spus că e un ni meni,un zero barat și că l-a pus să-i ca recostumele de la aeroport. Co mi si -ile FRF au reacționat, propunândca Kovacs să se ocupe de altcevape la federație.

Judecați simplu - în calitate depărinte, vă vine copilul acasă șispu ne că unul dintre antrenorii dela echipa de polo, rugbi sau bad-mington l-a făcut cu ou și cu oțetîn fața tuturor colegilor de e chi pă.Apoi gîndiți-vă că pe băiat îl chea -mă Ianis Hagi, căpitan al na țio -na lei de sub 17 ani și jucător ac tivîn echipa de ligă 1, a tatălui său,ce-i drept, Viitorul Constanța. A poimai gîndiți-vă ce greutate are nu -mele lui Hagi pentru românul derînd și pentru străini, care știudes pre țara noastră, în medie,trei cuvinte, Nadia, Hagi și Dra -cu la, iar al patrulea e prea des Bu - dapesta.

E ușor de justificat gestul luiHa gi și e îndreptățit. Eu i-aș fi gă -sit justificare și dacă se ducea în

bi roul la domnul Kovacs și îi fă ceacunoștință cu stîngul său care în -scris din toate pozițiile în vremu -ri le bune. Oricărui părinte i-aș gă -si această justificare. Dar cu cît e maiîndreptățit să facă acest lucru, cuatît cred că, pentru binele sportu-lui, a imaginii noastre și a nu me -lui său, ar fi fost mai bine să n-ofacă. Băiatul lui e un puști talentat,în creștere, pe care l-a ajutat foar -te mult numele tatălui său, darca re are nevoie să se desprindă șisă fie cunoscut mai mult ca Ianisde cît ca Hagi. Iar un simplu telefonla Iordănescu explicînd situațiapre zentată de Hagi în scrisoareades chisă, pe care a făcut-o pu bli -că sătămîna trecută, l-ar fi zbu -rat, probabil, pe Kovacs din fun -cție.

Mesajul public a fost răz bu na -rea lui Gică. Îmi jignești copilul defață cu toată lumea, îmi folosesc șieu numele și șterg pe jos cu tine.Efectul contra lui Kovacs va fi ga -rantat, iar oamenii care-l cu noș -teau, puțini de altfel, se vor feride el ca de rîie. Însă Hagi și-a a trasun mic nume de scandalagiu (amai ieșit de cîteva ori în public cuast fel de reacții) și ar fi păcat să-șimurdărească numele pentru u -ne le încordări gratuite. n

ADUSE DE TORENȚI

Teme de campanie se tot găsesc. ÎnA rizona, la granița cu Mexicul, trăiescsu te de mii de imigranți ilegali. Acumvreo zece ani, Arpaio a început să ia lapu ricat cartierele hispanice. Inclusivune le măsuri din pușcărie, precumscoate rea sării și piperului din mîncare,a fost citită ca o pedeapsă su pli men tarăpen tru mexicani, știuți ca iubitori decon di mente. Arpaio tranșează ches -tiunea scurt: „Dacă-ți place piperul, nuo mo rî oameni. Nu intra în mod ilegalîn țara noastră, nu comite violuri, nuface a faceri cu droguri”.

Acuzațiile de „racial profiling” maide grabă l-au întărîtat. Spune că doaranul trecut a prins 4.000 de „ilegali” șii-a predat autorităților federale, care arfi trebuit să-i deporteze. „Atunci de ce36% din cei 4.000 s-au întors în în -chisorile mele? Din nou și din nou. Unindivid aflat aici în mod ilegal s-aîntors de 26 de ori. Ar trebui să seîntoarcă în țara lui.” Lupta împotrivamigrației i le gale e pasiunea lui ceamare, oricum n-are hobby-uri.

De curînd, l-a dat în judecată pepreședintele Barack Obama, după ceaces ta a anunțat o nouă lege, ce va„ierta” mi lioane de imigranți ilegali de

de por tare. Zice că n-o facepentru vo turi, „lenjeria roz

îmi era de ajuns ca să fiu reales”. Arpaio însuși e un produs al

migra ției. Părinții, italieni sută la sută,s-au stabilit pe Coasta de Est. Maică-saa mu rit cînd l-a născut. Joe a crescuttotuși, taică-su a trebuit să-l paseze dela o familie de italieni la alta cît îșicreștea afacerea. A deschis mai întîi unmic magazin, apoi încă două. „Tata eraameri can, dar era foarte pro-italian.Singura da tă cînd am văzut un meci debaseball a fost cînd m-a luat dinMassa chu setts la New York, pentru a-ivedea pe cei de la New York Yankees.Singurul mo tiv pentru care m-a dussă-i văd a fost pentru că era un faimosjucător i ta lian, pe nume Joe DiMaggio,italian, și Phil Rizzuto. Cînd mergea săcumpere pantofi, trebuiau să fiepantofi italieni. Dar iubea țara asta.”

Vorbește rar și apăsat, își în cleș tea zăpumnul cînd zice „I fight with...” Are unnas rotund, gușă pleoștită, sugrumatăde guler, freza pe-o parte. Se încruntăîn truna, dă bine în poze. Joe Arpaio nuvorbește bine nicio limbă străină, nicimăcar italiană; dar se încruntă, șioameni lor le place să-l vadă așa, puspe fapte mari, ca într-un veșnic afișelectoral.n

Vlad ODOBESCU este în Arizona,Statele Unite ale Americii de Nord, fiind

beneficiar al unei burse în cadrul „TheHubert H Humphrey Fellowship

Program”

268 DE ZILE ÎN DEȘERT

Orașul corturilor(IV)

Vlad ODOBESCUsenior-editor

„Opinia Studenţească”

Ai primitcadou de lapărinții tăi unset de oale șite-ai apucat de

gătit. Nu știai că îți placesă stai în fața aragazului,iar acum toți banii debuzunar îi investești încărți de bucate și ingredi-ente. Dacă nu termini fac-ultatea, știi măcar că îți poțicîștiga existența și altfel.

Zilele trecuteai fost lacumpărăturiși ai găsit ceamai sexi

lenjerie. Ai vrea să o poțipurta însă prietenul tău ținepost, așa că nu are nevoie denici o distragere. Pînă atunciînsă te tot pozezi în oglindade la baie. Așa îl maitachinezi trimițîndu-inoaptea cîte o fotografie.

Ți-ai pregătitrochia demireasă, ai vor-bit cu o trupăde muzicanți și

ai și negociat sala și meniurile.Ai găsit pînă și nași care să tecunune și un preot care să cîtecît mai frumos. De acum maitrebuie să îți găsești și un soț,dar asta este doar un detaliu.Anul acesta sigur te măriți.

Pleci învacanță chiardacă vacanțanu a venitîncă. Ți-ai

pregătit rucsacul cu haine,cortul este împachetat, iarbiletul de tren este dejacumpărat. Două săptămînide acum nu mai ai de gîndsă cobori de pe munte. Îțivor lipsi însă friptura demiel și ouăle roșii de acasă.

Încerci de cîte-va luni bune săîți iei permisulde conducere,dar regulile de

circulație nu par a vrea să îțiintre în cap. Din cauza astaai devenit destul de depri-mat, mai ales că planul eraca, în cazul în care nu-ți ieilicența, să îți găsești un job cataximetrist.

Îți prieștepostul cumnu se poatemai bine. Pelîngă faptul

că ai făcut o detoxifieretemeinică și ai reușit să tespovedeși, ai și slăbit, iaracum arăți ca una dintremanechinele de pe cop-ertele revistelor. Îți estefrică însă de ce se va întîm-pla cînd vei scăpa din noula șaorma și KFC.

AS

TR

ELE

DIX

IT

SCOR LA PAUZĂ

Fault lanumele Hagi

Telespectatorii care s-au lă satim presionați de povestea băr ba -tu lui de 30 de ani, Andrei Gri go -riu, ca re abia a ieșit din închi soa redu pă 12 ani pentru că nu a pututsă spu nă cine a omorît o fată, și-au luat o mare țeapă. După ce afost di fuzată pe 27 martie emi siu -nea „Ro mânii au talent”, mamafetei o morîte l-a văzut pe ucigașla televi zor, iar presa a aflat re pe -de de a ceas tă ispravă. Astfel atîtpubli cul, cît și reprezentanții pos -tului ProTV au aflat că pictorulnu doar a știut și nu a spus ni -mic, ci a fost în toa tă regula com-plice la crimă pentru ca re a pri -mit 16 ani de închisoare.

Asta demonstrează că reali -za torii emisiunii de talente nu sein te resează deloc de cei care com - ple tează formularele de înscri e -re și de cei ale căror numere depre zen tare ale talentelor apar pee cra ne le televizoarelor a mii deromâni. Du pă ce povestea lui An -drei Gri go riu a fost spusă în pre -să cei de la ProTV s-au scuzatspu nînd că pic torul a prezentat„un discurs în şelător“. Însă aceș -tia nu au făcut nici cea mai infi mădocumentare la îndemîna oricui,pentru că da că dai căutare peGoogle unul din ar ti cole spune îndetaliu de ce a fost în chis AndreiGrigoriu. Chiar și ju riul s-a lăsat

impresionat de po ves tea sa min -cinoasă. Andi Mo isescu, de exem - plu, a spus că este important caoamenii să învețe din gre șe lilelor, iar Mihaela Rădulescu a fostdispusă să-l ierte pentru că i-amul țumit foarte frumos persoa neica re i-a fost alături.

În aceste condiții ProTV-ul aa nunțat pe 2 aprilie că a decis să-lelimine din competiție pe An dreiGrigoriu postînd pe site: „Ne ce -rem scuze pentru această si tu a ţi -e şi am decis să îl eliminăm ime-diat din emisiune”, dar cu toateacestea Consiliul Naţional al Au -dio vi zua l ului (CNA) s-a autose -si zat. Con form lui Valentin Jucan,mem bru al CNA „Legea audio -vi zualului”, prin Codul de Re gle - mentare a con ţinutului audio vi -zual, a fost în căl cată pentru că ceicare se ocupă cu selectarea con -curenților trebuie să fie res pon -sabili atunci cînd aleg să pro mo -veze anumite modele.

Emisiunea „Românii au tal-ent” difuzată pe 27 martie va fia na lizată de membrii CNA și da -că va fi cazul, sancționată. Dar oareeste bine să aruncăm cu săgeți o -tră vite în Andrei Grigoriu și înpos tul de televiziune?

Cum ră mî ne atunci cu rein-tegrarea fostilor deținuți în soci-etate? n

MAI PLAȚI CA ECRANUL

Deţinuţii au talent la minţit

de Roxana GĂINĂ|roxana.gaina@opiniastudenteasca.ro

Un glonț a șuierat pe la urechile Youtube-ului.

PRIMUL RĂCNET Youtube, la un pas de moarte

de Cătălin HOPULELE|catalin.hopulele@opiniastudenteasca.ro

de Adelina MEILIE|adelina.meilie@opiniastudenteasca.ro

Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 201515

Numărul 507 | 6 - 12 aprilie 2015

ȘOC, ȘOC, GROAZĂ!

Între public și scenă au stat tă -cu ți Nichita Stănescu, Adrian Pă u -nescu și Radu Stanca. Toți trei, cu -min ți, s-au așezat mai apoi în cîte uncolț al sălii și l-au lăsat pe Alifantissă le cînte versurile cu vocea, cu ochi tară, cu două, sau cu o vioară, uncontrabas și un acordeon. Sau cual te cinci chitări care stau în jurulmi crofonului parcă așteptîndu-șirîn dul. I-am imaginat ca și cum ar fifost între noi și ca și cum ar fi data probator din cap simțind cîtă e mo -ție iese din instrumente și din glas.Pu blicul așteaptă să recunoascăme lodia din primele acroduri, și î na -inte ca Alifantis să înceapă să în și -ru ie versurile, deja aplauzele îi în -vă luie vocea. „Ce bine că ești, cemi rare că sînt/ Două cîntece di fe ri telo vindu-se, amestecîndu-se”, înce pe

el, iar publicul deja murmură încetver surile.

Baladele blondelor iubiriDe la minuni la simple în tîm plă -

ri, fiecare melodie de dragoste du cecu ea o tristețe. Una a ploilor inter-minabile, a unor doruri care sfîșie înloc să vindece, a unor umbre careacaparează suflete. Răscolesc parcă odragoste mare, care doar așa își maipă strează din substanță și se maimen ține vie. De aceea, la sfîrșitul fi e -cărei melodii, Alifantis își lasă chitarasă vibreze pînă cînd ultimele acor-duri se sting și în ultimele rînduri,par că lăsînd o pauză de cîteva se-cunde ca piesa să ne intre în piele.

Dintre genunchii săi, chitaratre mură fiecare coardă care este ba

ciu pită, ba lovită ușor. Prin întu ne ric,de departe, simțim și noi o tristețedin ochi, pusă pe versuri. „Fiori prinmine umblă/ Și nu am trebuință/ Terog pe tine umbră/ Să-mi redevii fi -in ță”, ne spune el ca într-o ru gă min -te, ciupind corzile chitării cu ochiiîn chiși.

Ne-am întristat sau doar am de-venit gînditori în așa măsură în cîtprimele acorduri nu ne mai ajută sărecunoaștem o melodie cu carepoa te unii dintre noi am crescut. A -tunci cînd vioara începe să facă to tulmai clar, ne dăm seama că „Ploaieîn luna lui Marte” nu e genul deme lodie pe care să ținem ritmul cupal mele și nici măcar discret cu tăl pi -le. Doar ascultăm, închidem ochii șine înfiorăm cu gîndul la cum arpu tea să plouă „prin cerul ferestrei,

prin cerul oval.” „«O să te plouă pearipi» spuneai…”sfîrșește Alifantisșo ptit lăsînd și chitara să-i cadădin tre genunchi.

Povești cu iz grecescRitmurile baladelor se schimbă în

melodii grecești, cu ritmuri care numai liniștesc, ci mai degrabă ne în -dea mnă la dans. „Am să vă spunpo vestea pieselor, ca să nu credeți căa înnebunit Alifantis. Bunicul meu afost navigator, însă niciodată nu are ușit să ajungă în Portugalia. Așacă m-am gîndit că o să-i aline puțino ful cîntecul asta care pare portu -ghez”, ne mărturisește Alifantis șii mediat ce încep să se audă primelea corduri chitara din dreapta sa esteîn locuită cu o mandolină roșie.Pentru că fiecare melodie are o po -

ves te, înainte de a începe să le cîn te,cîntărețul se oprește și ne explică deunde vin influențele cu care publi culnu este obișnuit. „Tatăl meu a fostgrec «de meserie» și mereu și-ar fido rit să mă audă cîntînd în greacă.Așa că în 2013 cînd am început sălu crez la albumul «Mozaic» m-amgîn dit că de acolo de unde e, de sus,mă va auzi și-i va plăcea.”

Ritmul chitărilor face publicul săa plaude zgomotos ținînd ritmulme lo diei cu palmele. „Ei, de astaîmi era frică. Haideți să le înlocuimcu tandrele pocnituri din degete”,spu ne A lifantis oprindu-se din cîntatși fă cînd semn publicului să lasepal mele jos. „Vreți să veniți să vă a u -ziți ce frumos cîn tați?”, însă ne e dea juns să ne ui tăm în jur. Toată SalaMa re a Teatrului Național cîntădoar din degete. n

„Mi-a furat... femeia... nordul... bă, cum era maide parte?” își întreabă un flocos îngîndurat gașca. Toți daudin umeri și încep să zîmbească - „las’ că vedem noi”.Se pare că a început mai devreme concertul, iar aș -teptînd în fața ușilor încuiate din Underground Pub,sîm băta trecută, băiețandrii repetau versurile melodi-ilor celor de la Alternosfera. După o luptă pentru coa -da de la garderobă, aflăm de la organizatori că regulae venimentului din seara asta va fi sub formă de intrăcine vrea, scapă cine poate. Altfel spus, cei care în timpulconcertului vor să dea doi lei mai puțin pe o bere înTavernă, vor trebui să plătească din nou biletul la dez -măț.

Deși în mod normal concertele rock încep cu douăore mai tîrziu față de ora de pe afiș, tip-til, printre ti -neri, cei de la Alternosfera își fac drum pe scenă la fixcît apuc să golesc un „Ursus”. Emoționată că probabila apucat să îl atingă pe unul dintre membrii trupei, ocîr lionțată rămîne cu gura deschisă în timp ce se ia decap cu palmele subțiri. Noroc că nu apucăm să-i a u zimcorzile vocale pentru că Marcel Bostan ne re a min teș te că„ce ne unește ne și desparte”. În cazul de față estescena, însă motivată să elimine impedimentul, o fe tiș ca -nă aproape că dă să se urce alături de băieți, dar lumi nileal căror joc e destul de impresionant, o înlătură rapid.

Trecem și de „Epizodia” pentru că Alternosfera să

provoace parcă vremea de afară cu „Ploile nu vin”. Iarîn timpul melodiilor, cînd Marcel nu ne caută pe toțidin priviri, zburdă de la un microfon la altul, an tre nîn -du-ne parcă și pe noi să sărim, să ridicăm mîinile înaer ori să dăm din cap. Din păcate nu prea fun cți o nea zăcăci mai toată lumea în loc să danseze se îngînă înainteși înapoi ca după prea multe beri. Poate o fi și dincauză că publicul nu este unul eterogen, fiind prezentemai multe generații. Totuși, asta nu-i un lucru rău, cide monstrează că în orașul 511, Alternosfera are locpentru toată lumea.

La un moment dat, de nicăieri, simt cum în capulmeu aterizează niște picături și am presupus (chiarsperat) că e vorba doar de o sticlă de bere săltăreață.Însă cînd evenimentul se repetă, mă uit prin jur și des -co păr cum un aparat de aer condiționat a rămas sensi billa versuri și începe să plîngă cu stropi mari. Atît demari încît în mai puțin de 10 minute se face o băltoacăpe care puțini se chinuie să o ocolească. Dar cum „Nimeninu e vinovat” ne bucurăm mai departe de concert,precum un tînăr din spate, care să fie sigur că intră înevidență și-a adus o foaie A4 imprimată cu chipul luiMarcel și pe care o flutură frenetic la fiecare melodie.Nu știu dacă băieții l-au observat sau nu, însă la final,tru pa ne-a urat să fim în continuare tineri și „visătoricu plumb în ochi”. n

Ne-am îndrăgostit din noude orașul nostru după ceam vizionat miercuri, 1

aprilie, filmele documentarerealizate de regizorii străini laGala Internaţională de FilmDocumentar Ia’și Descoperă.Iar pentru că dragostea cudragoste se tratează, lasfîrșitul galei care a avut loc înSala Mare a Teatrului Naţional„Vasile Alecsandri” din Iași,ne-a cîntat Nicu Alifantisalături de Fragile Band melodii„mai vechi și mai noi”, însătoate cîntate din suflet. Nicu Alifantis a cîntat pe rînd la cele cinci chitări ale sale.

de Mădălina OLARIU | madalina.olariu@opiniastudenteasca.ro

de Iulian BÎRZOI | iulian.birzoi@opiniastudenteasca.ro

În Marea Britanie, o sculpturăspe cială a vedetei Benedict TimothyCarlton Cumberbatch, cel care îlin terpretează pe Sherlock Holmes înserialul TV „Sherlock”, este deser-tul de Paște pe care l-a pregătit ca -na lul de televiziune UKTV telespec-tatorilor săi. Benedict a ieșit în vin -gă tor într-un sondaj al postului, înca re două mii de femei l-au votatpentru cel mai „delicios” bărbat.

În centrul comercial WestfieldStratford City din Londa, pe 3 a -pri lie 2015, a fost expusă clona deciocolată a actorului, iar vizitatoriiau fost îndemnați să facă poze cuper sonajul și să le dea „share” fo -lo sind #chocobatch.

Clona din ciocolată care res -pec tă dimensiunile reale ale ac-torului a fost turnată într-un inter-val de 250 ore din ciocolată bel gi a -nă și cîn tă rește 40 kg. O echipă deopt oameni, ală turi de sculptorulprincipal al pro iec tului, Tim Simp -son, au con turat cu atenție toatetră să tu ri le care-l re prezintă pe Be ne -dict Timothy Carlton Cumber-batch. Însă cumpărătorii de la cen-trul co mercial din Londra au avutre a cții diverse și au fost surprinșisă des copere o sculptură de cio co la -tă a lui Benedict în mijlocul lor. Odoa mnă a încercat de mai multe

ori, cu multă precauție, să se apro -pie de lucrarea comestibilă, întimp ce o altă vizitatoare nu și-apu tut ascunde zîmbetul larg lavederea a ces tei minuni.

Personal, actorul s-a arătat în -cîn tat de ideea canalului TV. „Numin țiți! Știm cu toții ce bucată de#chocobatch ne dorim să «mă nîn ce»prima”, a spus acesta cu ironie în tr-o postare pe pagina sa de Twitter.Probabil o să fie mare bătălie pentruorice bucățică de ciocolată din „de -liciosa” dublură, mai ales între feme -i le înnebunite după detectivul ra țio -nal, enigmatic și mai nou „dul ce”,acest cadou de Paște cu mult haro ferit de cei de la UKTV.

Victoria în competiția pentru fi - gura din ciocolată nu este singu racîș tigată de Sherlock, a a juns pepri mul loc într-un sondaj la sec ți u -nea „100 cele mai sexy ce le brități2013” realizat de re vista Empori um,în aprilie 2014. Tot el a fost recu nos -cut ca unul dintre cele 100 de per-soane cele mai influ en te din lumedupă „Time Magazine”. n

Periculos dedulce

PUNCTUL PE VIP

de Diana GAINA |diana.gaina@opiniastudenteasca.ro

16Cum a scos Iașul fildeșii din Alifantis Concertul a avut loc la sfîrșitul Galei Internaţionale de Film Documentar „Ia’și Descoperă”.

F\r\ pa[aport în ora[ul 511

Holmes a cîștigat un concurs.

Casa de Cultură a StudențilorStr. Vasile Conta nr. 30, et. 2, 700106 Iași. Telefon: (0746) 230. 032e-mail: redactia@opiniastudenteasca.roWeb site: www.opiniastudenteasca.rowww.facebook.com/opiniaveche

Ședințele de redacție au loc luni și miercuri, de la ora 20.00. Revista se poate procura și de la sediul redacției.

FLORI PLANTATE-N PLUMB

DIRECTOR: Cătălin HOPULELEREDACTOR-ȘEF: Ana-Maria BUCURREDACTORI-ȘEFI ADJUNCŢI: Iulia CIUHU, Ioan STOLERUSECRETAR GENERAL DE REDACŢIE: Mădălina OLARIUȘEFI DE DEPARTAMENT: Iulian BÎRZOI, Adelina MEILIESECRETAR DE REDACŢIE: Andrei MIHAIREDACTORI: Dan CONDREA, Doina SÎRBU, Liza CÎRJĂ, Diana GAINA, RoxanaGĂINĂ, Elena GUŢANU EDITOR: Daniel CONDURACHE