Notiunea de libertate,comportament deviant,delicventa

Notiunea de libertate face obiectul framantarilor umane inca din cele

mai vechi timpuri, dar cu toate acestea nimeni nu poate sa dea o definitie

completa, unanim acceptata de toate popoarele lumii.

Conceptul de libertate (libertas) reprezinta un drept al omului ce trebuie

dirijat si stapanit cu mare atentie de acesta.

“Omul este liber, este libertate (...) .Suntem lăsaţi singuri, fără de scuză.

Asta vreau să spun atunci când afirm că omul este condamnat să fie liber.

Condamnat, pentru că el nu s-a creat pe sine, şi totuşi se găseşte în

libertate, şi din momentul în care este aruncat în această lume el e

responsabil de tot ce face.”  (Jean Paul Sartre, Existeţialismul este un

umanism)

Spinoza si Hegel afirmau ca :”libertatea este necesitatea inteleasa”.

Libertatea poate fi definita ca miscarea prin care trecem de la abandonul

fata de determinatiile constrangatoare asupra alegerilor, deciziilor si

actiunilor noastre la alegeri,decizii si actiuni creatoare fondate pe dominarea

umana a acestor determinari, pe promovarea constienta a valorilor.

De asemenea, pentru Dostoievski, tema omului si a destinului sau

inseamna mai presus de orice libertate. Libertatea este pentru el

antropodicee şi teodicee totodată, în ea trebuie căutată justificarea omului,

dar şi a lui Dumnezeu. .Este clar ca nu exista o libertate, ci doua : prima si

ultima, libertatea optiunii binelui si raului si libertatea intru bine, altfel spus

libertatea intru ratiune si libertatea irationala.

Nu putem vorbi de libertate fara a tine cont autoritate; pentru libertate

masura este autoritatea.

Libertatea presupune autoritate, la nivelul existentei sociale ele nu pot fi

întelese complet decât prin prisma corelatiei. Autoritatea intervine în situatia

în care un individ are de facut o alegere.

După anul 1990, problematica devianţei sociale a început să fie abordată

sistematic, existând preocupări pentru elaborarea şi fundamentarea

unui cadru teoreticşi metodologic.În plan teoretic-conceptual s-au reelaborat

şi redefinit noţiuni şi concepte de bază ale criminologiei, fundamentându-se

un cadru general etiologic al infracţionalităţii, iar înplan metodologic s-au

elaborat şi validat metode de investigaţie a diferitelor tipuri de manifestari

şi comportamente  antisociale, identificând şi evaluând factorii şi

mecanismele care le generează sau favorizează, atât ca fenomen de grup,

cât şi camanifestare specifică a comportamentului individual.

Împreună cu celelalte ramuri ale ştiinţelor sociale, psihologia judiciară îşi

propunesă contribuie la aprofundarea cunoaşterii structurii şi funcţionalităţii 

microgrupurilorinfracţionale, a zonelor vulnerabile ale acestora, pentru preve

nirea, contracararea şi destrămarea lor.

Comportamentul deviant desemnează non-conformitatea, încălcarea

normelor şi regulilor sociale.Comportamentul deviant este un comportament

„atipic” care se îndepărtează în mod sensibi de poziţia standard(medie)şi

transgresează normele şi valorile acceptate şi recunoscute din cadrulunui

sistem social.

Delicventa (infracţionalitatea sau criminalitatea) reprezintă ansamblul

actelor şi faptelor care, încălcănd reguile juridice penale, impune adoptarea

unor sancţiuni negative, organizate, din partea agenţilor specializaţi ai

controlului social( poliţie justiţie etc).