Convenția de la Paris pentru protecția proprității industriale din 20 martie 1883, prevede în art. 10 bis alin , ca fiind act de concurență neloială ”orice act de concurență contrar practicilor cinstite în materie industrială și comercială” și prin urmare sunt interzise :

-orice fapte de natură a crea prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrial sau comercială a unui concurent;

- afirmațiile false, în exercitarea comerțului, care sînt de natură a discredita întreprinderea, produsele sau activitatea industrial sau comercială a unui concurent;

- indicațiile sau afirmațiile a căror folosire, în exercitarea comerțului, este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la natura, modul de fabricație, caracteristicile, aptitudinea la întrebuințare sau cantitatea mărfurilor.

Prevederile art. 10 bis alin. (3) au fost criticate în literatura de specialitate pe motiv că atît în cazul confuziei cît și al denigrării, nu sunt reținute decît anumite forme pe care acestea le pot îmbrăca, omițîndu-le pe altele și pentru că nu sunt menționate de actele de dezorganziare a întreprinderii sau a pieței.

O definiție doctrinară expune că noțiunea de concurență neloială desemnează acea competiție economic purtată între comercianțo sau/și orice alte persoane care desfășoară activiăți cu caracter economic, în care sunt utilizate mijloace neoneste.1 Această definiție, din punct de vedere științific, nu este prea riguroasă, deoarece noțiunea de concurență neloială însăși pare să fie mai mult o metaforă, decît un concept. Ea evocă faptul că, în plan economic, concurenții sunt confrați care trebuie să se abțină de la anumite acte sau practici care contravin obligațiilor de loialitate. Într-adevăr, normele care sancționează concurența neloială tind să protejeze interesele economice ale diverșilor intervenienți pe piață împotriva actelor contrare moralei în afaceri, săvîrșite de comercianți.

Din cele expuse, putem să clasificăm actele de concurență neloială în următoarele categorii: - mijloace de confuzie ce pot privi numele și formele societăților comerciale, semnele

distinctive ale produselor, imitarea unui concurent etc.;- mijloace de dezorganizare internă a unei societăți concurente prin distrugerea publicității,

divulgarea secretelor de fabrică, coruperea salariaților; - mijloace de denigrare; O altă clasificare grupează actele neloiale în trei categorii: - acte de concurență inadmisibilă: exploatarea muncii altuia, oferta sub prețul concurenților,

coruperea personalului etc...; - acte de concurenta sugestivă: publicitatea mincinoasă, imitarea si uzurparea semnelor

distinctive s.a., - concurența de forță: denigrarea, reclama personală, deturnarea clientelei etc....2

H. Allart distingea următoarele categorii de acte de concurență neloială:

- încercări de a produce confuzie între întreprinderi;

1 Emilia Mihai „Dreptul concurenței” Suport de curs, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative din Timișoara 2012, p.52 Lucia Irinescu „Dreptul Concurenței” Suport de Curs, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași Facultatea de Drept Anul IV semestrul II 2012-2013 p.51

- crearea de confuzie între produse;- deturnarea de clientelă;- concurența rezultînd din nerespectarea unui contract;

Paul Roubier a clasificat modalitățile de realizare a concurenței neloiale în 4 categorii:

- Modalități de creare a confuziei;- Denigrarea;- Dezorganizarea internă a întreprinderii rivale;- Dezorganizarea generală a pieței;- Parazitizmul;- Publicitatea;