Notification Draft 2014 263 CZ RO

I n s t i t u t u l d e M e t r o l o g i e d i n C e h i aOkružní 31, 638 00

Brno

1. ------IND- 2014 0263 CZ- RO- ------ 20140620 --- --- PROJET

Rezumat executiv pentru CE (nu face parte din prezenta reglementare juridică)

Echipamentele de înregistrare în transportul rutier adaptate la progresul tehnic sunt introduse pe piaţă şi date în exploatare în Republica Cehă în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier.

Obiectul prezentului regulament notificat este stabilirea cerinţelor metrologice şi tehnice care rezultă din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind tahografele în transportul rutier - tahografe analogice în vehicule şi metode pentru verificarea acestora în cadrul limitelor de timp specificate. Regulamentul vizează numai verificarea tahografelor analogice exploatate, deoarece aprobarea unor noi tipuri ale acestui echipament nu mai este relevantă.

Anumiţi parametrii specificaţi aici sunt noi proprietăţi de măsurare şi sunt menţionaţi aici numai deoarece menţinerea acestora în exploatare face doar obiectul unor verificări vizuale sau de alt tip în cadrul procedurii de verificare.

(Finalul rezumatului executiv.)

Ref. nr.: 0313/001/14/Pos.

Persoana de contact: Ing. Miroslav Pospíšil

Telefon: 545 555 135, -131

DECRET PUBLIC

Institutul de Metrologie din Cehia (denumit în continuare „CMI”), în calitate de autoritate cu jurisdicţie materială şi teritorială în stabilirea cerinţelor metrologice şi tehnice pentru un mijloc de măsurare specificat şi stabilirea metodelor de testare pentru omologarea şi verificarea unui mijloc de măsurare specificat în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Legea nr. 505/1990 privind metrologia, astfel cum a fost modificată (denumită în continuare „Legea privind metrologia”) şi în conformitate cu articolul 172 şi următoarele din Legea nr. 500/2004, Codul de procedură administrativă, astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „CPA”), a iniţiat ex officio, la 3 martie 2014, o procedură administrativă în temeiul articolului 46 din CPA şi, pe baza documentaţiei, prin prezentul, hotărăşte următoarele:

I.

MĂSURĂ DE APLICARE GENERALĂNumărul: 0111-OOP-C042-14

Ref. nr.: 0313/001/14/Pos.,

de stabilire a cerinţelor metrologice şi tehnice pentru mijloacele de măsurare specificate, inclusiv metodele de testare pentru verificarea mijloacelor de măsurare

specificate:

„tahografele care înregistrează perioadele de activitate ale conducătorilor de vehicule rutiere echipate în mod obligatoriu cu aceste tahografe - tahografe analogice”

Măsura de aplicare generală nr. 0111 - OOP - C042 - 14

1 Concepte de bază

În sensul prezentei măsuri de aplicare generală, se aplică termenii şi definiţiile în temeiul VIM şi VIML1), precum şi în temeiul Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind tahografele în transportul rutier (denumit în continuare „regulamentul”) şi următorii termeni şi definiţii.

1.1 Echipamente de înregistrare (în transportul rutier)echipamentele destinate instalării la bordul vehiculelor rutiere pentru a afişa, a înregistra şi a stoca în mod automat sau semiautomat detalii privind mişcarea acestor vehicule şi detalii cu privire la anumite perioade de activitate ale conducătorilor auto; echipamentele de înregistrare sunt incluse într-un ansamblu care conţine un senzor de mişcare, cabluri de interconectare şi un tahograf.

1.2 Tahografcomponentă a unui echipament de înregistrare, care primeşte, afişează, procesează, înregistrează şi stochează informaţiile provenite de la senzorul de mişcare pe foaia de înregistrare sau în memoria de date

1.3 Tahograf analogic

echipament care utilizează o foaie de înregistrare pentru înregistrarea şi stocarea datelor specificate

1.4 Tahograf mecanic (analogic)tahograf analogic de procesare a informaţiilor privind mişcarea vehiculelor transmise de la axul sau cilindrul de ieşire al cutiei de viteze către cilindrul flexibil

1.5 Tahograf electronic (analogic)tahograf analogic de procesare a informaţiilor privind mişcarea vehiculului transmise de la senzorul de mişcare al cutiei de viteze sau axul cilindrului de ieşire printr-un semnal continuu condus printr-un cablu electric

1.6 Senzor de mişcareo parte a echipamentului de înregistrare care furnizează un semnal reprezentând viteza vehiculului sau distanţa parcursă

1.7 Foaie de înregistrareo foaie de hârtie sub forma unui disc, concepută pentru a fi amplasată în echipamentul de înregistrare şi pe care dispozitivele de inscripţionare ale echipamentului de înregistrare înscriu în mod continuu informaţiile care trebuie înregistrate

1.8 Constanta tahografului kcaracteristica numerică reprezentând valoarea semnalului de intrare al tahografului necesar pentru a indica şi a înregistra o distanţă de un kilometru parcursă; această constantă trebuie să fie exprimată în rotaţii pe km (k = ... rev/km) sau în impulsuri pe km (k = ... imp/km)

1.9 Coeficient caracteristic al vehiculului W (denumit în continuare „constanta vehiculului”)caracteristica numerică care indică valoarea semnalului de intrare emis de senzorul de mişcare (axul sau cilindrul de ieşire al cutiei de viteze) pentru o distanţă parcursă de 1 km; coeficientul trebuie exprimat fie în rotaţii pe km (k = ... rev/km), fie în impulsuri pe km (k = ... imp/km)

1.10 Circumferinţa efectivă a pneurilor roţiimedia distanţelor parcurse de roţile care acţionează vehiculul (roţi motoare) în cursul unei rotaţii complete. Măsurarea acestor distanţe trebuie efectuată în condiţii normale de testare şi se exprimă în forma: l = ... mm

1 Vocabularul internaţional de metrologie – Concepte de bază şi generale şi termenii asociaţi (VIM) şi Vocabularul internaţional de metrologie legală (VIML) fac parte din colecţia armonizată „Terminologie în domeniul metrologiei” care este accesabilă public la www.unmz.cz.

2


1.11 Timpul UTCTimpul universal coordonat: acesta nu este afectat de trecerea de la ora de vară la ora de iarnă

1.12 Verificarea tahografului include toate activităţile necesare pentru confirmarea conformităţii echipamentelor de înregistrare instalate în vehicul cu cerinţele prevăzute în prezenta măsură de aplicare generală sau în regulament

1.13 Memorie de dateechipament electronic pentru stocarea datelor, care este încorporat în tahograf

1.14 Limitator de vitezădispozitiv de limitare a vitezei maxime a vehiculului.

2 Cerinţe metrologice

2.1 Condiţii de muncă stabilite

Echipamentul de înregistrare trebuie să funcţioneze corect într-un interval de temperatură ambientală cuprins între –20°C şi 70°C.

Memoria de date a tahografului trebuie să fie protejată la temperaturi de până la –40°C.

Intervalul de temperatură ambientală pentru senzorul de mişcare este cuprins între –40°C şi 135°C.

Echipamentul de înregistrare nu trebuie să fie sensibil la umiditatea relativă a aerului ambiental şi trebuie să fie funcţional integral într-un interval de umiditate cuprins între 10 % şi 90 %.

2.2 Intervale de măsurare

2.2.1 Viteza vehiculului

Intervalul de măsurare a vitezei este prevăzut în certificatul de omologare de tip. Intervalul standard al vitezelor maxime măsurate prin intermediul tahografelor analogice este de la 60 km/h la 180 km/h.

2.2.2 Distanţa parcursă

Distanţa parcursă poate fi măsurată fie pentru a include mişcarea înainte şi înapoi, fie pentru a include numai mişcarea înainte.

2.2.3 Timpul

Indicatorul de timp trebuie să fie vizibil din exterior şi trebuie să ofere o citire clară, completă şi fără ambiguitate.

2.3 Toleranţe maxime

2.3.1 Toleranţele maxime pentru tahografe înaintea instalării

Toleranţele maxime pentru tahografe înaintea instalării pe un vehicul sunt enumerate în tabelul 1.

Tabelul 1 - toleranţele maxime pentru tahografe analogice înaintea instalării

Variabile Toleranţe maxime

distanţa parcursă 1 % mai mult sau mai puţin decât distanţa reală, în cazul în care respectiva distanţă este de cel puţin un kilometru;

viteza ±3 km/h

timp ±2 min per 24 h cu maxim ±10 min pe şapte zile în cazurile în care perioada de funcţionare a ceasului după întoarcerea ceasului nu este

mai mică decât perioada respectivă

3


2.3.2 Toleranţele maxime pentru echipamentul de înregistrare cu un tahograf analog după instalare

Toleranţele maxime pentru tahografele analogice şi digitale după instalarea pe un vehicul sunt enumerate în tabelul 2.

Tabelul 2 - Toleranţele maxime pentru echipamentul de înregistrare după instalare


distanţa parcursă 2 % mai mult sau mai puţin decât distanţa reală, în cazul în care respectiva distanţă este de cel puţin 1 km;

viteza ±4 km/h



2.3.3 Toleranţele maxime pentru echipamentul de înregistrare cu un tahograf analog în funcţiune

Toleranţele maxime pentru echipamentul de înregistrare cu un tahograf analog în funcţiune sunt enumerate în tabelul 3.

Tabelul 3 - Toleranţele maxime pentru echipamentul de înregistrare în funcţiune


distanţa parcursă 4 % mai mult sau mai puţin decât distanţa reală, în cazul în care respectiva distanţă este de cel puţin un kilometru;

viteza ±6 km/h



2.3.4 Condiţii de testare

Toleranţele maxime enumerate în tabelele 1, 2 şi 3 sunt valabile pentru temperaturile ambientale care variază între 0°C şi 40°C în imediata apropiere a echipamentelor.

Toleranţele maxime pentru viteză se aplică pentru vitezele indicate de către indicatorul de viteză şi pentru vitezele înregistrate pe foaia de înregistrare.

Toleranţele maxime enumerate în tabelele 1 şi 2 se aplică în următoarele condiţii:

(a) vehiculul neîncărcat, în condiţii normale de funcţionare,

(b) presiunea pneurilor în acord cu instrucţiunile producătorului,

(c) uzura pneurilor în limitele permise de legislaţia naţională,

(d) vehiculele se deplasează, acţionate de propriul lor motor, în linie dreaptă, pe o suprafaţă plană, la o viteza de 50 ± 5 km/h, iar distanţa de măsurare trebuie să fie de cel puţin 1 000 m. Controlul se poate efectua şi pe un banc de probe adecvat (dinamometru), cu condiţia ca exactitatea testului să fie comparabilă.

3 Cerinţe tehnice

3.1 Caracteristicile generale şi funcţiile unui tahograf

Un tahograf analog trebuie să înregistreze:

– distanţa parcursă de vehicul,

4


– viteza vehiculului,

– timpul de conducere,

– alte perioade de lucru sau perioade disponibile,

– perioadele de pauză din lucru şi de repaus zilnic ale conducătorului auto;

– deschiderea casetei care conţine foaia de înregistrare;

– în cazul tahografelor analogice electronice, orice întrerupere de alimentare mai mare de 100 de milisecunde a tahografului (exceptând iluminatul) sau a senzorului de distanţă şi viteză şi orice întrerupere a semnalului senzorului de distanţă şi de viteză.

– Pentru vehiculele folosite de doi conducători auto, aparatura trebuie să fie capabilă să înregistreze simultan, dar distinct, pe două foi de înregistrare separate, detaliile timpului de conducere, alte perioade de lucru sau perioade disponibile, perioadele de pauză din lucru şi perioadele zilnice de odihnă ale conducătorului auto.

Un tahograf analogic trebuie să fie construit astfel încât timpul de conducere să fie înregistrat complet automat.

3.2 Construirea tahografelor analogice

Pentru tahografele analogice, sunt utilizate două tipuri de bază:

– Dispozitivele indicatoare formează o parte vizibilă a tahografului din perspectiva conducătorului auto, montate ca o unitate în tabloul de bord în faţa şoferului, de exemplu, tipul de tahograf analogic rotund, mai vechi.

– Dispozitivele indicatoare formează o parte separată a tahografului, montate în tabloul de bord în faţa şoferului şi sunt conectate cu cabluri la aparatura de înregistrare.

Un tahograf analogic este compus din următoarele părţi:

– dispozitivele indicatoare a distanţei parcurse, viteza şi timpul,

– dispozitivul de înregistrare care conţine o casetă pentru amplasarea foii de înregistrare, un contor pentru distanţa parcursă, un contor pentru înregistrarea vitezei şi unul sau mai multe instrumente de înregistrare a timpului,

– memorie de date (numai pentru tahografele analogice electronice).

Caseta conţinând foaia sau foile de înregistrare şi mecanismul de setare a ceasului trebuie să fie prevăzute cu o încuietoare.

Fiecare tahograf trebuie să fie prevăzut cu un reper care să permită plasarea corectă a foii de înregistrare, astfel încât să asigure corespondenţa între ora indicată de ceas şi marcajul orar de pe foaia de înregistrare.

Înregistrarea distanţei parcurse, a vitezei vehiculului şi a operaţiei de deschidere a casetei care conţine foaia sau foile de înregistrare trebuie să fie automată.

Dispozitivele indicatoare ale aparaturii trebuie să fie iluminate corespunzător, dar să nu deranjeze vederea.

În condiţii normale de utilizare, toate părţile interioare ale aparaturii trebuie să fie protejate împotriva umidităţii şi prafului. În plus, ele trebuie să fie protejate împotriva accesului neautorizat prin carcase care pot fi sigilate.

3.2.1 Măsurarea, afişarea şi înregistrarea distanţei parcurse

Distanţele parcurse pot fi măsurate şi înregistrate fie:

– în aşa fel încât să includă ambele mişcări, înainte şi înapoi; fie

– cumulând numai mişcările de mers înainte.

5


Orice înregistrare a manevrelor de mers înapoi nu trebuie să afecteze claritatea şi precizia celorlalte înregistrări.

Distanţa parcursă este afişată şi înregistrată printr-un contor mecanic sau digital.

Valoarea celei mai mici unităţi de măsurare a contorului kilometric trebuie să fie 0,1 kilometri. Cifrele care indică hectometrii trebuie să se poată distinge clar de cele care indică kilometrii în total. Contorul kilometric trebuie să poată indica cel puţin până la 99 999,9 kilometri.

Fiecare kilometru al distanţei parcurse trebuie să fie reprezentat pe diagramă printr-o variaţie a coordonatei corespunzătoare de cel puţin 1 mm.

3.2.2 Măsurarea, afişarea şi înregistrarea vitezei

În cadrul intervalului de măsurare, scala de viteză trebuie să fie uniform gradată de 1, 2, 5 sau 10 kilometri pe oră. Valoarea unei unităţi a scalei nu trebuie să depăşească 10 % din viteza maximă care figurează pe scală. Intervalul indicat care depăşeşte intervalul de măsurare nu este necesar să fie prevăzut cu cifre. Distanţa dintre fiecare spaţiu de pe scală reprezentând o diferenţă de viteză de 10 km/oră nu trebuie să fie mai mică de 10 mm.

3.2.3 Măsurarea, afişarea şi înregistrarea timpului

Indicatorul de timp trebuie să fie vizibil din exterior şi trebuie să ofere o citire clară, completă şi fără ambiguitate.

Controlul mecanismului de resetare a ceasului mecanic trebuie să se afle în interiorul casetei care conţine foaia de înregistrare şi fiecare deschidere a acestei cutii trebuie să fie înregistrată automat în foaia de înregistrare.

Aparatura de înregistrare trebuie să fie în aşa fel construită încât să fie posibil, prin intermediul operării, atunci când este necesar, a unui dispozitiv de comutare care să se înregistreze automat şi separat patru perioade de timp. Caracteristicile liniilor trasate, poziţiile lor relative şi eventual simbolurile trebuie să permită recunoaşterea cu claritate a naturii diferitelor perioade de timp. Diferitele perioadele de timp vor fi deosebite una de cealaltă pe diagramă prin diferenţele de lăţime ale urmelor înregistrate sau prin intermediul altui sistem cu o eficacitate cel puţin egală din punct de vedere al lizibilităţii şi interpretării diagramei.

În cazul vehiculelor cu mai mult de un conducător auto, înregistrările trebuie făcute pe foi de înregistrare separate, câte o foaie de înregistrare pentru fiecare conducător auto.

3.2.4 Memoria de date (numai pentru tahografele analogice electronice)

Intervalul pentru memoria de date nu este stabilit. Acesta conţine de obicei următoarele informaţii:

– date de identificare a tahografului,

– coduri de eroare,

– parametrii ai vehiculului în care este instalat tahograful.

3.2.5 Dispozitiv de închidere

Caseta conţinând foaia sau foile de înregistrare şi mecanismul de setare a ceasului trebuie să fie prevăzute cu o încuietoare. Fiecare operaţiune de deschidere a casetei care conţine foaia sau foile de înregistrare şi a mecanismului de setare a ceasului trebuie să fie înregistrată automat pe foaia sau foile de înregistrare.

3.3 Foile de înregistrare

În timpul verificării, sunt utilizate foile de înregistrare omologate de tip prevăzute pentru un tip de tahograf verificat.

Fiecare foaie de înregistrare trebuie să conţină, în forma imprimată, următoarele informaţii:

6


(a) numele şi adresa sau marca producătorului,

(b) marca de omologare pentru modelul foii de înregistrare,

(c) marca de omologare pentru tipul sau tipurile de aparatură în care foaia de înregistrare este utilizabilă,

(d) limita superioară a intervalului de măsurare a vitezei, imprimată în km/h.

(e) scala de timp.

Foile de înregistrare vor include următoarele zone de înregistrare:

(f) o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind viteza,

(g) o zonă rezervată exclusiv indicaţiilor privind distanţa parcursă,

(h) una sau două zone pentru indicaţiile privind timpul de conducere, alte perioade de lucru sau perioade disponibile, perioade de pauză şi repaus ale conducătorilor auto

(i) spaţiu pentru înregistrările scrise manual.

3.4 Senzorul de mişcare

Senzorul de mişcare furnizează date sigure pentru tahograful care indică viteza şi distanţa parcursă.

Cablurile de legătură dintre aparatura de înregistrare şi emiţătorul de impulsuri trebuie protejate cu o teacă din oţel inoxidabil acoperită cu un strat din material plastic sertizată la capete, exceptând cazurile în care o protecţie echivalentă împotriva manipulării este garantată prin alte mijloace (de exemplu, prin monitorizare electronică, cum ar fi criptarea semnalului electronic) capabile să detecteze prezenţa oricărui dispozitiv care nu este necesar pentru funcţionarea corectă a aparaturii de înregistrare şi al cărui scop este să împiedice funcţionarea exactă a aparaturii de înregistrare prin scurtcircuitarea, întreruperea sau modificarea datelor electronice primite de la senzorul de viteză şi de distanţă.

În sensul prezentului regulament, o legătură compusă din racorduri sigilate este considerată continuă.

Monitorizarea electronică sus-amintită poate fi înlocuită cu un control electronic care să garanteze că aparatura de înregistrare este capabilă să înregistreze orice deplasare a vehiculului, independent de semnalul primit de la senzorul de viteză şi distanţă.

Vehiculele M1 şi N1 care sunt echipate cu tahografe în conformitate cu prezentul regulament, în care impulsurile de distanţă şi viteză sunt declanşate de senzori integraţi sau senzori ABS şi nu sunt prevăzute cu instalarea unui cablu armat între senzorii de distanţă şi viteză şi aparatura de înregistrare, nu este necesar să se utilizeze cabluri armate pentru conectarea senzorului şi adaptorului, ci cablul armat se montează între adaptor şi aparatura de înregistrare. Un adaptor se montează cât mai aproape posibil de senzorii de distanţă şi de viteză.

4 Inscripţiile aparaturii de măsurare

4.1 Inscripţiile de pe ecranul aparaturii

Următoarele inscripţii trebuie să figureze pe ecranul aparaturii:

– în apropierea cifrei indicate de contorul kilometric, unitatea de măsurare a distanţei, indicată de abrevierea „km”;

– în apropierea scalei ce indică viteza, inscripţia „km/h”;

– intervalul de măsurare al vitezometrului sub forma „vmin … km/h, vma … km/h”. Aceste inscripţii nu sunt necesare dacă apar pe plăcuţa descriptivă.

Pentru tahografele cu afişaj electronic, unităţile de distanţă parcursă şi viteză trebuie să fie afişate lângă valoarea numerică.

7


4.2 Indicaţiile plăcuţei descriptive

Plăcuţa descriptivă (de producţie) trebuie fixată pe tahograf (compact) sau pe aparatura de înregistrare a tahografului şi trebuie să prezinte următoarele date:

– numele şi adresa producătorului aparaturii,

– seria de fabricaţie şi anul de construcţie,

– marca de omologare pentru tipul de aparatură,

– constanta aparaturii sub forma „k = … rev/km” sau „k = … imp/km”,

– opţional, intervalul de măsurare a vitezei

Dacă sensibilitatea instrumentului la unghiul de înclinare poate să afecteze indicaţiile furnizate de către acesta în afara toleranţelor admise, orientarea permisă a unghiului poate fi exprimată grafic.

Marca de omologare constă dintr-un dreptunghi în interiorul căruia se plasează litera „e” urmată de un număr sau o literă distinctivă pentru ţara care a emis omologarea şi un număr de omologare care corespunde numărului certificatului de omologare acordat prototipului de aparatură de înregistrare (şi anume tahograf sau senzor de mişcare). Marca de omologare se aplică pe plăcuţa descriptivă a fiecărui echipament şi pe fiecare foaie de înregistrare. Aceasta trebuie să nu poată fi ştearsă şi să rămână lizibilă.

5 Omologarea aparaturii de măsurare

Noile tipuri de tahografe analogice nu primesc aprobare în Republica Cehă.

Tahografele analogice utilizate până în prezent au fost aprobate pe baza cerinţelor de omologare specificate detaliat în regulament.

6 Verificarea iniţială

6.1 Generalităţi

Obiectul verificării unui tahograf este de a inspecta tahograful analog şi vehiculului în care este montat deja tahograful sau în care va fi montat, o testare a funcţiilor tahografului, observaţiile cu privire la parametrii metrologici ai tahografului analog şi vehiculului, adaptarea constantelor k şi W şi orice introducere a datelor sau a modificării acestora în memoria de date a unui tahograf analogic electronic.

Un tahograf analogic trebuie amplasat la bordul vehiculului în aşa fel încât conducătorul auto să poată supraveghea uşor de pe locul său vitezometrul, contorul kilometric şi ceasul şi, în acelaşi timp, toate părţile acestor instrumente, inclusiv cele de transmitere, să fie protejate împotriva oricărei deteriorări accidentale.

Vehiculele cu două sau mai multe rapoarte ale punţii motoare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de comutare, care să aducă automat aceste diverse rapoarte la cel pentru care adaptarea aparatului pentru vehicul se realizează cu ajutorul adaptorului.

După ce aparatura a fost verificată cu ocazia instalării, o plăcuţă de instalare trebuie fixată pe vehicul, lângă aparatură sau în aparatura propriu-zisă, în aşa fel încât să poată fi vizibilă, uşor accesibilă şi protejată suficient împotriva deteriorării accidentale. Plăcuţa de instalare trebuie să fie fixată astfel încât să nu poată să fie îndepărtată fără a distruge descrierea acesteia.

Plăcuţa de instalare trebuie să indice cel puţin următoarele detalii:

– numele, adresa sau denumirea comercială a entităţii aprobate,

– coeficientul caracteristic al vehiculului, sub forma „W = … rev/km” sau „W = … imp/km”,

– circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor, sub forma „1 = … mm”,

8


– data la care a fost determinat coeficientul caracteristic al vehiculului şi la care a fost măsurată circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor.

Plăcuţa cu informaţii privind valoarea stabilită a constantei tahografului k este aplicată pe zona indicată.

Dacă plăcuţa de instalare este amplasată în exteriorul tahografului, numărul producătorului tahografului trebuie, de asemenea, să fie menţionat pe plăcuţă.

6.2 Verificarea iniţială a aparaturii de înregistrare cu un tahograf analog

6.2.1 Prezentarea încercărilor de verificare iniţială

Procesul de verificare iniţială a aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic constă din următoarele activităţi:

(a) inspecţiile externe ale aparaturii de înregistrare şi vehiculului,

(b) încercările vehiculului:

– verificarea funcţionalităţii senzorului de mişcare,

– stabilirea constantei vehiculului W,

– stabilirea circumferinţei efective a pneurilor roţilor pe axul motor.

(c) încercări ale aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic:

– înregistrarea datelor în tahograful analogic,

– inspecţia constantei tahografului k,

– testarea indicării şi înregistrării vitezei,

– testarea preciziei înregistrării activităţii conducătorilor auto,

– testarea contorului kilometric,

– testarea bazei de timp,

(d) adaptarea nouă relativă a constantei tahografului k şi constantei vehiculului W,

– înregistrarea datelor în memoria de date a unui tahograf analogic,

– configurarea funcţiilor şi parametrilor în funcţie de vehicul şi/sau de altă aparatură fixată pe tahograf.

– amplasarea plăcuţei de instalare şi a inscripţiilor oficiale pe tahograf,

– sigilarea senzorului şi/sau a casetei de angrenaj şi a mecanismului de angrenare,

(e) teste auto,

(f) teste de precizie ale măsurătorilor vitezei şi distanţei parcurse după instalarea unui tahograf analogic.

6.2.2 Inspecţia externă a aparaturii de înregistrare şi a vehiculului

(a) Inspecţia externă şi verificarea funcţionalităţii unui tahograf analog constă din verificări ale următoarelor:

– plăcuţa producătorului (producătorul tahografului, tipul şi numărul producătorului),

– versiuni software şi hardware ale unui tahograf analogic electronic,

– holograme şi sigilii ale producătorului,

– plăcuţa de instalare şi (după verificarea ulterioară) inscripţiile oficiale care prezintă orice verificare anterioară,

9


– integritatea tahografului şi interfaţa pentru încercarea de conectare sau aparatura de service,

– evenimente şi defecte (mesaje de eroare).

(b) Inspecţia vehiculului (verificări în conformitate cu licenţa tehnică) constă din identificarea şi înregistrarea următoarelor:

– deţinătorul sau operatorul vehiculului (transportator),

– producătorul vehiculului, tipul, numărul de identificare al vehiculului (VIN), plăcuţele de înmatriculare,

– producătorul, tipul pneului şi dimensiunea, adâncimea profilului benzii de rulare a roţilor pe axul motor, presiunea în pneurile roţilor de transmisie care trebuie să corespundă datelor producătorului vehiculului (cu excepţia cazului în care pneurile sunt umflate corespunzător, presiunea este ajustată la valoarea prescrisă),

– caracterul adecvat şi integritatea senzorilor de impuls ai tahografului analogic, conexiunea acestuia la cutia de viteze şi integritatea fixării sau inscripţiile oficiale din orice altă verificare anterioară.

(c) În timpul inspecţiei externe a unui tahograf analogic, următoarele date trebuie, de asemenea, stabilite şi înregistrate:

– producătorul tahografului analogic, tipul, numărul producătorului tahografului,

– intervalul de măsurare a tahografului analogic în km/h,

– citirea contorului kilometric,

– Mesaje de eroare (Dacă acestea sunt stocate în memoria de date a tahografului analogic electronic).

6.2.3 Aparatură obligatorie pentru testarea dispozitivului de înregistrare cu un tahograf analogic

(a) Aparatura standard pentru încercarea indicării şi înregistrării vitezei şi distanţei parcurse din tahografe.

Intervalul obişnuit al vitezelor generate este de 0 km/h-200 km/h, dar cel puţin cu un interval de 10 km/h peste viteza maximă a tahografelor verificate. Aceste cerinţe nu se aplică dispozitivelor standard dedicate prevăzute pentru un tip specificat de tahograf analogic.

Incertitudinea totală maxim permisă a generării vitezei este egală cu 0,5 km/h.

NOTĂ: În sensul prezentului regulament, incertitudinea maxim permisă este considerată incertitudinea standard combinată extinsă pentru coeficientul de extensie k = 2.

Aparatura pentru verificarea iniţială şi ulterioară a tahografelor programabile trebuie să permită înregistrarea şi/sau modificările oricăror date din memoria de date a unui tahograf analogic electronic din intervalul specificat în documentaţia de omologare şi de către producătorul unui anumit tip de tahograf.

Aparatura care este destinată numai pentru verificarea ulterioară a tahografelor programabile trebuie să permită înregistrarea şi/sau modificările oricăror date din memoria de date a unui tahograf analogic electronic din intervalul specificat în regulament.

(b) Aparatura standard pentru încercările bazei de timp a tahografului analogic trebuie să aibă o incertitudine maximă a măsurătorii intervalului de timp de 1 s în 24 de ore.

(c) Aparatură standard pentru stabilirea constantei vehiculului W (alternativ):

– contor standard al numărului de impulsuri cu un senzor de rotaţii adecvat (pentru testarea vehiculelor cu un tahograf mecanic) şi cu opţiunea de conectare la un semnal de la un senzor

10


de rotaţii (pentru testarea vehiculelor cu tahografe electronice). Un interval cu cel puţin 3 cifre (999), o toleranţă maximă de măsurare de 1 impuls sau

– aparatură standard integrată pentru testarea înregistrărilor indicaţiilor, vitezei şi distanţei parcurse şi pentru stabilirea constantei vehiculului W sau

– aparatură cilindrică de testare pentru stabilirea constantei vehiculului W şi/sau circumferinţa efectivă a pneurilor roţilor şi precizia de testare a măsurătorilor vitezei şi distanţei parcurse.

(d) Ruletă de oţel standard, lungimea minimă de 20 m, cel puţin clasa de precizie III cu o valoare maximă de gradare de 1 cm.

(e) Cronometru cu un interval de măsurare de cel puţin 3 minute şi o toleranţă maximă a timpului de măsurare de 0,1 s. În cazul utilizării aparaturii standard de testare pentru testarea înregistrărilor tahografului în ceea ce priveşte indicaţiile, viteza şi distanţa parcursă cu progresie de testare automată, un cronometru nu este o caracteristică obligatorie.

(f) Manometrul pentru măsurarea presiunii aerului din pneuri, omologate şi certificate ca mijloc de măsurare.

(g) Aparatura pentru constatarea circumferinţei efective a unei roţi (aparatură alternativă pentru măsurarea pe o pistă de testare plată).

(h) Pista de testare plată, cel puţin 40 m lungime, dacă este posibil orizontal cu o suprafaţă intactă, solidă. Pista utilizată în incinta permanentă a entităţii autorizate trebuie să fie marcată clar şi permanent.

(i) Aparatură cilindrică de testare pentru efectuarea testelor după instalarea unui tahograf analogic şi în funcţiune, care permite teste la o viteză constantă de (50 ± 5) km sau o pistă de testare calibrată de cel puţin 1 000 m lungime.

(j) Modelul de control cu abateri permise de viteză marcate pentru a constata abaterile recordului de viteză.

Aparatura specificată la literele (a)-(i) trebuie să aibă trasabilitate metrologică valabilă.

Instalaţii şi echipamente suplimentare necesare.

(a) Aparatură pentru evaluarea foilor de înregistrare de control - de exemplu, microscop de măsurare, dispozitiv de scanare, lupă cu ecartament.

(b) Aparatură optică (microscop, lupă) care facilitează citirea înregistrărilor de pe dispozitivul de înregistrare.

(c) Un manometru pentru stabilirea adâncimea benzii de rulare a anvelopei (de exemplu, manometru pentru adâncime, calibru reglabil etc.), cu o valoare maximă de gradare de 0,5 mm.

(d) Groapă de colectare, echipamente de ridicare, rampă etc.

(e) Un mijloc pentru aplicarea unui marcaj pe partea laterală a pneului şi pe pistă, cum ar fi creta.

(f) Un dispozitiv pentru umflarea pneurilor.

(g) Foi de înregistrare ale unui tip omologat pentru un anumit tip de tahograf analogic.

6.2.4 Teste auto

6.2.4.1 Condiţii de testare

Teste pentru stabilirea constantei vehiculului W, circumferinţa efectivă a roţilor l şi testele după instalarea tahografului analog în vehicul şi testele în funcţiune se efectuează în următoarele condiţii:

– Vehicul neîncărcat care îndeplineşte condiţiile de funcţionare a vehiculului pe drumuri.

11


– Presiunea în pneuri, în conformitate cu instrucţiunile producătorului, uzura pneurilor în limitele permise de reglementările naţionale.

6.2.4.2 Verificarea funcţionalităţii senzorului

Testele de funcţionalitate ale senzorului de impuls sunt efectuate ca parte a pregătirilor pentru stabilirea constantei vehiculului W. Procedura de inspecţie se stabileşte pentru diferite tipuri de senzori de către producătorul tahografului analogic.

6.2.4.3 Stabilirea constantei vehiculului W

În cazul unui tahograf analogic electronic, un contor standard sau echipament standard integrat sau dispozitiv standard de testare cilindric se ataşează în vehicul la conectorul de cablu de la senzorul de mişcare electronic. Pentru stabilirea W pentru vehiculele cu tahograf instalat, aceasta poate fi conectată la interfaţa tahografului analogic relevant.

În cazul unui tahograf analogic mecanic, un senzor electronic va fi ataşat la mecanismul de acţionare şi, cu un contor standard, numărul de impulsuri se stabileşte după conducerea pe pista de încercări.

Vehiculul este condus pe pista de încercare şi se constată numărul de impulsuri în funcţie de distanţa parcursă efectiv. Pentru dispozitivele standard integrate, constanta vehiculului W [imp/km] este deja calculată ca rezultatul măsurătorii.

Calcularea constantei vehiculului W trebuie să se efectueze în conformitate cu instrucţiunile pentru utilizarea aparaturii standard utilizate sau în conformitate cu următoarea formulă:

(a) pentru un vehicul cu un tahograf electronic:

unde

W este constanta vehiculului în numărul de impulsuri pe kilometru,

i este numărul de impulsuri măsurat,

L este distanţa parcursă în metri.

(b) pentru un vehicul cu un tahograf mecanic:

unde

W este constanta vehiculului în numărul de rotaţii pe kilometru,

i este numărul de impulsuri constatat,

L este distanţa parcursă în metri.

m este numărul de impulsuri ale senzorului electronic pe rotaţie.

Testele pentru stabilirea constantei vehiculului W se efectuează cel puţin de trei ori şi un test poate fi efectuat cu vehiculul în sens invers. Dacă diferenţa relativă a valorilor individuale, constatate ale contantei autovehiculului W este mai mare de 0,6 %, acest test se repetă în întregime. O valoare medie este calculată din valorile măsurate corespunzătoare condiţiei anterioare.

NOTĂ: în cazul în care diferenţele dintre valorile măsurate nu sunt conforme cu starea anterioară, chiar şi atunci când testul se repetă, se poate presupune o defecţiune tehnică - de exemplu, în senzorul de impuls.

6.2.4.4 Constatarea circumferinţei efective a unui pneu al roţii

Constatarea circumferinţei efective a unui pneu al roţii se realizează pe roţi de transmisie de pe ambele părţi ale vehiculului, astfel încât distanţa parcursă să se măsoare cu numărul complet de rotaţii ale roţii

12


de transmisie, iar valoarea medie să fie înregistrată. Numărul minim recomandat de rotaţii ale roţii este de cinci pentru fiecare măsurătoare.

Circumferinţa reală efectivă pentru o roată l J este determinată în conformitate cu următoarea ecuaţie:

unde

lj este circumferinţa efectivă a pneului pe o roată în milimetri,

L este distanţa parcursă în metri,

n este numărul de rotaţii ale unei roţi măsurate.

Valoarea totală a circumferinţei efective pe roţile de transmisie l se calculează prin însumarea tuturor circumferinţelor efective ale roţilor individuale şi prin împărţirea acesteia la numărul de roţi măsurate.

Atunci când se utilizează un mijloc de măsurare a circumferinţei roţii, se procedează în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

6.2.5 Testarea aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic

6.2.5.1 Generalităţi

Tahografele analogice sunt testate, fie după demontarea tahografului în afara vehiculului, fie pe un tahograf instalat în vehicul.

6.2.5.2 Introducerea datelor într-un tahograf analogic electronic

În timpul verificării iniţiale (după instalarea unui nou tahograf electronic analogic într-un vehicul) şi, în funcţie de tipul de tahograf, este necesar să se stabilească, să se verifice şi să se înregistreze datele în memoria de date a tahografului analog electronic conform specificaţiilor producătorului tahografului, de exemplu:

– identificarea vehiculului (numărul de identificare al vehiculului VIN, numărul de înmatriculare al vehiculului şi statul membru unde s-a făcut înmatricularea),

– introducerea parametrilor vehiculului (W, k, l),

– marcajul oficial de verificare a tahografului, în cazul în care este inclus în memoria de date a tahografului analogic electronic,

– setarea dispozitivului de semnalizare pentru depăşirea limitei de viteză în funcţie de limitatorul de viteză,

– date actualizate ale contorului cu privire la distanţa parcursă.

În funcţie de vehicul şi/sau de alte accesorii fixate la tahografului analogic, sunt programaţi parametri şi funcţii specifice, de exemplu:

– captare şi transmisie de semnal de la tahograf sau în tahograf,

– o modificare a constantei tahografului k pentru controlul direct al vitezometrului vehiculului folosind un tahograf analogic,

– blocarea uşilor împotriva deschiderii în timpul mersului,

– alţi parametrii şi funcţii stabilite de către producătorii individuali de tahografe analogice şi vehicule.

6.2.5.3 Verificarea constantei tahografului k

Înainte de a iniţia un test, se efectuează o verificare pentru tahografele analogice electronice a valorii constantei tahografului k. Pentru tipurile programabile sau reglabile de tahografe analogice, testele pot

13


fi efectuate cu o valoare a constantei k a tahografului adaptată la constanta W a vehiculului. În aceste cazuri, testele tahografului sunt efectuate după testele vehiculelor.

6.2.5.4 Selectarea foii de înregistrare

În vederea testării unui tahograf analog, sunt folosite foi de înregistrare aprobate pentru un anumit tip de tahograf. Prin utilizarea unui model de verificare, sunt verificate precizia de tipărire şi centrarea foii de înregistrare.

6.2.5.5 Testarea indicării şi înregistrării vitezei

Tahograful este ataşat în funcţie de tipul acestuia, fie la cilindrul de ieşire mecanic, fie la conectorul electric de ieşire al aparaturii standard pentru testarea indicării şi înregistrării vitezei şi distanţei parcurse, în conformitate cu articolul 6.2.3 litera (a).

Înainte de a iniţia teste pentru a crea o diagramă de testare, se efectuează un test pentru înregistrarea vitezei identice în cele două poziţii opuse ale discului (de exemplu, la ore apropiate de 12.00 h şi 24.00 h). Toate vitezele trebuie să fie întotdeauna generate pentru aceeaşi perioadă de timp. Dacă diferenţa înregistrărilor vitezei este mai mare de 1 km/h, acurateţea şi centrarea discului trebuie să fie verificate din nou.

La verificarea înregistrărilor vitezei, un control al conformităţii înregistrării este, de asemenea, efectuat pe scara gradată a discului cu datele de la indicatorul de timp. Diferenţa admisă între aceste date este de 5 minute.

În cazul în care diferenţa între înregistrări nu este cauzată de un disc necorespunzător, există un defect în mecanismul tahografului analogic, iar testele sunt finalizate cu un rezultat negativ.

Dacă tahograful a fost reglat la testul anterior, se efectuează următoarele teste de indicare şi înregistrare a vitezei. În conformitate cu instrucţiunile de utilizare pentru echipamentul standard şi intervalul tahografului analogic, vitezele de încercare sunt stabilite treptat, manual sau automat, fiind Vmax(dacă este permis de către echipamentul de testare utilizat) şi cel puţin alte trei viteze în mod obligatoriu. Atunci când se testează un tahograf analogic, următoarele verificări ale altor elemente şi funcţii ale tahografului sunt realizate în acelaşi timp:

– Iluminatul părţii frontale a instrumentului analogic al tahografului,

– Funcţie de avertizare cu semnal luminos atunci când limita de viteză este depăşită şi/sau de semnalizare pe ecran,

– Alt mesaj de eroare de semnalizare cu lumini de avertizare sau simboluri pe ecran,

– Poziţionarea corectă a foii de înregistrare şi conformitatea înregistrării tahografului analogic cu indicatorul de timp.

Evaluarea înregistrărilor măsurate se efectuează imediat după finalizarea testelor. Discul pentru controlul înregistrării este eliminat din tahograf şi înregistrarea este evaluată prin compararea valorii măsurate şi înregistrate cu vitezele şi timpii stabilite pe aparatura standard de test.

Abaterile constatate în datele de viteză indicate de către indicatorul de viteză şi de înregistrările de viteză de pe foaia de înregistrare nu pot fi diferite de vitezele generate de aparatura standard de testare, cu mai mult de ± 3 km/h, iar valoarea vitezei pe foaia de înregistrare nu poate fi mai mare decât valoarea indicată de indicatorul de viteză.

Valorile indicate şi înregistrate de tahograf trebuie să se situeze în toleranţele maxime prevăzute la articolul 2.3.1.

6.2.5.6 Testul de precizie pentru înregistrarea activităţii conducătorului auto (sau conducătorilor auto)

Atunci când se testează precizia pentru înregistrarea activităţii unui conducător auto (sau conducători auto), o înregistrare a „perioadei de conducere” este marcată pe discul de control al înregistrării primului conducător auto şi înregistrarea „altă activitate”, „disponibilitate” şi „odihnă” pe discul

14


primului şi celui de al doilea conducător auto, în cazul echipajelor cu două persoane. Înregistrările trebuie efectuate în timpul testului într-un interval de timp, astfel încât să fie posibil ca acestea să se deosebească suficient (cel puţin 2 minute), în timp ce acestea se pot suprapune în ceea ce priveşte timpul, cu alte părţi ale testului.

6.2.5.7 Testarea contorului kilometric

Contorul kilometric este testat după cum urmează (alternativ):

– prin utilizarea unui cronometru, de exemplu la o viteză constantă de 60 km/h, corespunzător unei distanţe parcurse de 1 km pe minut. Contorul kilometric este testat cu un start lansat şi după finalizarea testului. Timpul este măsurat în timp ce datele contorului kilometric se modifică cu 2 km sau

– prin utilizarea funcţiei aparaturii standard care permite o testare parţial sau complet automată a contorului kilometric.

Valorile indicate şi înregistrate de tahograf trebuie să se situeze în limitele toleranţelor maxime prevăzute la articolul 2.3.1.

6.2.5.8 Testarea bazei de timp

Baza de timp a unui tahograf analogic este testată cu aparatură de timp standard în conformitate cu articolul 6.2.3 litera (a) sa 6.2.3 litera (b) folosind procedura prevăzută în instrucţiunile de funcţionare. Pe dispozitivul standard, abaterea măsurată este scăzută, care trebuie să fie mai mică de ± 2 minute pe zi pentru o foaie de înregistrare de control de 24 de ore.

Valorile indicate pe tahograf trebuie să se situeze în limitele toleranţelor maxime prevăzute la articolul 2.3.1.

6.2.5.9 Adaptarea nouă relativă a constantelor k şi W

În cazul în care testele sus-menţionate ale tahografului analogic au fost efectuate pentru o valoare a constantei k a tahografului care este diferită de valoarea constatată a constantei W a vehiculului, adaptarea relativă a constantelor k şi W trebuie să fie efectuată înainte de testul auto.

Pentru tahografele electronice, adaptarea se face prin comutarea comutatoarelor relevante, prin intermediul potenţiometrului sau prin programare (în funcţie de tipul de tahograf)

Pentru tahografele mecanice, adaptarea constantelor se realizează prin inserarea casetei de reducere (adaptor) cu o viteză de transfer corespunzătoare. Adaptorul este de obicei introdus între mecanismul de acţionare mecanică şi tahograf.

Adaptarea k şi W trebuie să fie întotdeauna efectuată dacă valoarea constantei măsurate W a vehiculului este diferită de constanta iniţială k a tahografului cu mai mult de:

±2 % pentru tahografele analogice mecanice,

±1 % pentru tahografele analogice electronice,

În urma adaptării constantelor W şi k, se efectuează următoarea verificare:

– Pentru tahografele analogice electronice, prin utilizarea aparaturii de test care permite stabilirea valorii k,

– Pentru tahografele analogice mecanice, constanta W a vehiculului trebuie stabilită din nou în intervalul specificat la 6.2.4.3.

6.2.5.10 Test auto

În cazul în care tahograful a fost demontat din vehicul în timpul testării, acesta este instalat în vehicul şi conexiunile sale mecanice şi electrice sunt testate.

Un test auto pentru o distanţă minimă de 1 000 m trebuie să fie efectuat fie pe un drum apropiat, fie pe un banc de probe rulant. Testul auto include:

15


– O inspecţie a funcţionalităţii tahografului analogic,

– O inspecţie a uniformităţii deplasării indicatorului de viteză şi contorului kilometric (acesta nu se poate bloca),

– Reexaminarea iluminatului părţii frontale a instrumentului tahografului analogic,

– O inspecţie dacă indicatorul de viteză revine la poziţia de bază atunci când vehiculul se opreşte (foaia de înregistrare de control este lăsată pentru cel puţin două minute în tahograful analogic înainte şi după testul auto, afişând astfel poziţia de repaus a acului).

După finalizarea unui test auto, foaia de înregistrare de control este îndepărtat şi se constată precizia înregistrării.

6.3 Testarea preciziei măsurătorilor vitezei şi distanţei parcurse după instalarea unui tahograf analogic

Pentru testele care urmează după instalarea unui tahograf analogic într-un vehicul şi în timpul funcţionării, se aplică condiţiile prevăzute la articolul 2.3.2. Constatarea abaterilor de la viteza şi distanţa parcursă după instalarea unui tahograf analogic şi testarea vehiculelor în funcţiune poate fi efectuată într-unul din următoarele două moduri.

6.3.1 Testarea pe aparatură de test rulantă

Pe aparatura de testare rulantă care permite executarea automată şi evaluarea unei distanţe parcurse, testarea şi precizia măsurării vitezei la o viteză constantă de (50 ± 5) km/h.

Valorile calculate ale abaterilor de la distanţa parcursă şi viteză sunt comparate cu valorile de toleranţă prevăzute la articolul 2.3.2 sau 2.3.3.

6.3.2 Testarea pe un banc de probe cu o lungime de 1 000 m

Pe bancul de probe cu o lungime de 1 000 m. Distanţa parcursă este testată, astfel încât vehiculul să se deplaseze la începutul pistei şi contorul kilometric să fie stabilit la o anumită valoare care poate fi citită în mod clar. Se conduce în jurul pistei şi apoi se compară cu datele obţinute de la contorul kilometric.

Abaterile de viteză sunt testate cu o măsură mobilă a perioadei parcurse pe bancul de probe, la o viteză constantă cuprinsă între 45 km/h şi 55 km/h.

Valorile calculate ale abaterilor de la distanţa parcursă şi viteză sunt comparate cu valorile de toleranţă prevăzute la articolul 2.3.2 sau 2.3.3.

7 Verificarea ulterioară

Amploarea testelor în timpul verificării ulterioare a unui tahograf analogic este identică cu procesul de verificare iniţială, cu excepţia constatării, verificării şi introducerii parametrilor şi funcţiilor specifice în funcţie de vehicul şi/sau alte accesorii fixate la tahograful analogic.

7.1 Generalităţi

Procesul de verificare ulterioară a aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic constă din următoarele activităţi şi teste în conformitate cu articolul 6.2.1 literele (a)-(f).

Pentru testarea tipuri programabile de tahografe analogice electronice, trebuie să fie efectuate următoarele înainte de testul propriu-zis:

– un control de identificare a tahografului analogic prin accesarea datelor stocate în tahograf şi prin compararea sa cu producătorul şi plăcuţa de instalare a tahografului şi certificatul de înmatriculare a vehiculului,

– accesarea mesajelor de eroare din memoria de date a unui tahograf analogic electronic şi înregistrarea acestora în înregistrările de testare

16


– ştergerea rapoartelor de eroare (diagnostic) din memoria de date a unui tahograf analogic electronic.

7.2 Inspecţia externă a aparaturii de înregistrare şi a vehiculului

O inspecţie externă este efectuată în conformitate cu articolul 6.2.2.

7.3 Teste ale vehiculului

Testele vehiculului sunt efectuate în conformitate cu articolul 6.2.4.

7.4 Testarea aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic

Testarea aparaturii de înregistrare cu un tahograf analogic se efectuează în conformitate cu articolul 6.2.5.

7.5 Introducerea datelor într-un tahograf analogic electronic

În timpul verificării ulterioare a tahografelor analogice electronice, se efectuează o verificare a datelor disponibile din memoria de date a tahografului analogic electronic. Aparatura de testare utilizată trebuie să poată să modifice următorii parametri în cazul în care aceştia sunt stocaţi în memoria de date a tahografului:

a) Constanta vehiculului W, constanta tahografului k,

(b) circumferinţa efectivă a pneului l.

8 Standarde notificate

În scopul specificării cerinţelor metrologice şi tehnice pentru mijloacele de măsură şi în scopul specificării metodele de testare pentru verificare, care rezultă din această măsură de aplicare generală, CMI va notifica standardele tehnice din Cehia, standardele tehnice suplimentare sau documentele tehnice ale organizaţiilor internaţionale sau străine, sau alte documente tehnice care conţin cerinţe tehnice mai detaliate (denumite în continuare „standarde notificate”). O listă a acestor standarde notificate corespunzătoare măsurii în cauză este notificată de către CMI împreună cu măsura de aplicare generală într-un mod accesibil publicului (pe site-ul de Internet www.cmi.cz).

Conformitatea cu standardele notificate sau conformitatea cu părţi ale acestora, în domeniul de aplicare şi în condiţiile prevăzute prin prezenta măsură de aplicare generală notificată, este considerată conformitatea cu cerinţele prevăzute prin prezenta măsură, la care fac referire respectivele standarde sau părţi ale acestora.

II.

JUSTIFICAREÎn vederea punerii în aplicare a articolului 24c din Legea privind metrologia, astfel cum a fost modificată, CMI adoptă prezenta măsură de aplicare generală de stabilire a cerinţelor metrologice şi tehnice pentru mijloacele de măsură specifice şi metodele de testare pentru verificarea acestor mijloace de măsurare.

Decretul nr. 345/2002 de stabilire a unor mijloace de măsură pentru verificarea obligatorie şi mijloace de măsură care fac obiectul unei omologări de tip, astfel cum a fost modificat, clasifică tahografele de înregistrare a perioadelor de conducere ale conducătorilor de vehicule cu motor echipate în mod obligatoriu cu tahografele prevăzute în anexa Lista mijloacelor de măsură de la punctul 2.2.2 litera (a) mijloace analogice care fac obiectul verificării.

Prin urmare, CMI, pentru punerea în aplicare a articolului 24c din Legea privind metrologia, astfel cum a fost modificată, pentru acest tip special de mijloc de măsurare „tahografe de înregistrare a perioadelor de conducere ale conducătorilor de vehicule cu motor echipate în mod obligatoriu cu

17

http://www.cmi.cz/


aceste tahografe - tahografe analogice şi metode de testare pentru verificarea respectivelor mijloace de măsurare.

Prezentul regulament (măsură de aplicare generală) a fost notificat în conformitate cu Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, astfel cum a fost modificată.

III.

INSTRUCŢIUNIO cale de atac în temeiul articolului 173 alineatul (2) din CPA nu poate fi înaintată împotriva măsurii de aplicare generală.

În conformitate cu articolul 172 alineatul (5) din CPA, niciun recurs şi nicio mustrare nu poate fi înaintată împotriva unei decizii bazate pe obiecţii.

Conformitatea măsurii de aplicare generală cu legislaţia ar putea face obiectul unui proces de revizuire în conformitate cu articolele 94-96 din CPA. Una dintre părţi poate depune o moţiune pentru a iniţia un proces de revizuire la autoritatea administrativă care a adoptat prezenta măsură de aplicare generală. În cazul în care autoritatea administrativă nu a găsit motive pentru a iniţia un proces de revizuire, aceasta va comunica acest lucru, împreună cu motivele sale solicitantului, în termen de treizeci de zile. În conformitate cu articolul 174 alineatul (2) din CPA, o rezoluţie privind iniţierea unui proces de revizuire poate fi adoptată în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a unei măsuri de aplicare generală.

IV.

INTRARE ÎN VIGOAREPrezenta măsură de aplicare generală intră în vigoare în a cincisprezecea zi de la data publicării sale (articolul 24d din Legea privind metrologia).

.........................................................

Dr. Pavel Klenovský

Director general

18

Notification Draft 2014 263 CZ RO

Documents

Transcript of Notification Draft 2014 263 CZ RO