Norul Tipa

1
Norul tipa, dunii latra, Marea se zvârcole-n veci, Prin scheletele de piatra, Ce-n natura cea maratra, Stau batrâne, slabe, seci. În castelul trist si mare, Ce se nalta rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala-n mare Si cu fruntea-n cer de-azur; În castel izbind de nouri, Sta-n fereastra ca un arc, Într-a marei lungi ecouri, Fata-n val de gând si nouri Al serafilor monarc. Un monarc cu fata pala Si cu par de-un aur blond, Iar în ochiu-i, vagabund, Vezi lumina matinala Stele-albastre fara fund. Cine-i îngerul pe maluri, Ce viseaza în castel, Când al marei vis rebel Sfarma lumile-i de valuri De pamântul eternel? Cine-i zâna fara nume Ce priveste tot în veci, Printre stânci de pietre seci, Cum se scutura de spume Ale marei unde reci? Ea priveste ca o luna Dintr-un nor de piatra, sur, Ce-o întuneca-mprejur Cerul norii îsi aduna Si castelul l-înconjur.

Transcript of Norul Tipa

Norul tipa, dunii latra, Marea se zvrcole-n veci, Prin scheletele de piatra, Ce-n natura cea maratra, Stau batrne, slabe, seci.

n castelul trist si mare, Ce se nalta rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stnci cu poala-n mareSi cu fruntea-n cer de-azur;

n castel izbind de nouri, Sta-n fereastra ca un arc, ntr-a marei lungi ecouri, Fata-n val de gnd si nouri Al serafilor monarc.

Un monarc cu fata palaSi cu par de-un aur blond, Iar n ochiu-i, vagabund, Vezi lumina matinala Stele-albastre fara fund.

Cine-i ngerul pe maluri, Ce viseaza n castel, Cnd al marei vis rebelSfarma lumile-i de valuriDe pamntul eternel?

Cine-i zna fara numeCe priveste tot n veci, Printre stnci de pietre seci, Cum se scutura de spumeAle marei unde reci?

Ea priveste ca o lunaDintr-un nor de piatra, sur, Ce-o ntuneca-mprejurCerul norii si adunaSi castelul l-nconjur.