Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea de DreptCatedra Drept Constituional i Drept Administrativ

Referat tiinific:Noiunea de drepturi si liberti fundamentale

Conductor tiinific: _____________ Autorul: ______________

Chiinu-2014

CUPRINS

Introducere2

Capitolul I : Conceptul privind evoluia drepturilor i libertilor fundamentale ale omului..41.1 Istoricul dezvoltarii conceptuale s drepturilor si libertatilor omului................41.2 Primele documente privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului.71.3 Natura juridica a drepturilor fundamentale.....................................................10

Capitolul II : Drepturile i libetaile fundamentale ale Republicii Moldova..131.1 Evolutia istorica a institutiei drepturilor si libertatilor omului in Republica Moldova..................................................................................................................131.2 Principiile reglementrii drepturilor i libertilor fundamentale.....................141.3 Restringerea exercitiului unor drepturi fundamentale......................................15Capitolul III : Protecia si promovarea naional a drepturilor omului.........171.1 Drepturile si libertatile stipulate in Constitutia Republicii Moldova...............171.2 Mecanisme nationale de aparare a drepturilor omului. Rolul avocatului parlamentar...........................................................................21

Concluzii i recomandri......................................................................................24Bibliografie.............................................................................................................25

IntroducereActualitatea i importana problemei abordate. n ultimele dou decenii, n contextul ideii i practicii de edificare a statului de drept, problema drepturilor i libertilor omului a cptat o importan deosebit, suscitnd un viu interes practic i tiinific. Constituind un subiect frecvent cercetat i disputat n literatura de specialitate, problema drepturilor omului continu i astzi s fie una actual i de o incontestabil valoare pentru democratizarea societii noastre. Aceasta, deoarece, n pofida tuturor eforturilor de recunoatere a valorii fundamentale a drepturilor omului pentru statul nostru, totui practica denot grave deficiene la capitolul respectrii reale a lor. Astzi, mai mult ca niciodat, naiunile i unesc eforturile spre a gsi rezolvare problemelor teoretice i practice referitoare la drepturile omului, spre a le proteja i promova prin metode ct mai eficiente, acordnd astfel libertilor fundamentale respectul cuvenit.Drepturile omului constituie o problematic ce poate fi abordat pe planul filozofiei politico-juridice, pe planul cooperrii dintre state i pe plan juridic, unde constituie obiect al reglementrilor juridice internaionale i de drept intern. Problematica drepturilor i a libertilor fundamentale ale ceteanului este reglementat de dreptul constituional n plan intern i este n acelai timp obiect al reglementrilor de drept internaional public. Aa fiind, este evident existena unei relaii ntre Dreptul Internaional Public i Dreptul Constituional cu privire la obiectul comun al normelor i la valorile aprate de acestea fa de fiina uman, de demnitatea ei i, deci, de drepturile ei fundamentale. Doctrina i practica drepturilor omului au evoluat n timp.Studiile asupra drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale sunt o misiune permanenta ndeosebi a juritilor, acestora revenindu-le n primul rnd, misiunea de a analiza toate aspectele i de a realiza sinteze. Cercetarea tiinific trebuie s realizeze clarificrile necesare (noiunile, vocabularul folosit), s permit evidenierea progreselor dar i a rmnerilor n urm, s ofere soluii legislative care s permit o real promovare a respectului pentru aceste drepturi i desigur o eficien protecie a lor.Scopul i obiectivele tezei. Scopul lucrrii const in cercetarea profunda a conceptiilor doctrinare privind promovarea si asigurarea drepturilor omului in Repiblica Moldova. Obiectivele propuse ce stau la baza investigatiei efectuate sint urmatoarele: a prezenta istoria evolutiei drepturilor si liberatilor omului prin prisma aparitiei primelor documente juridice si pina la cele mai recente; a evedentia necesitatea institutirii si activitatii instituttiei specializate in apararea drepturilor omului, inclusiv cea a avocatului parlamentar (ombudsmanului); a identifica natura juridica a drepturilor siprincipiile reglementrii drepturilor i libertilor fundamentale; a demonstra necesitatea protectiei acestor drepturi in sistemul national; a identifica modalitatile si mecanismele de aparare si protective a drepturilor fundamentale ale omului in Republica Moldova; a specifica unele problem actuale ale drepturilor omului intr-un sir de localitati ale Republicii Moldova, in special in raioanele de rasarit ale republicii;Gradul de investigaie a temei. Cerecetarea stiintifica a subiectului se bazeaza pe suportul teoreticotiintific si normativ-legislativ. Baza teoretica a studiului lucrarii este fundamentata pe lucrarile stiintifice ale savantilor juristi atit din republica, cit si de peste hotare, printre care Gheorghe Costachi, Ioan Muraru, Ion Dogaru, Victor Popa, Victor Duculescu,Teodor Cirnat, Ion Guceac etc. Drept puncte de reper in procesul de cercetare au servit prevederile stitpulate in Constitutia RM si legislatia nationala.Suportul metodologic i teoretico-tiinific al lucrrii. Suportul metedologic al lucrarii il constituie metodele si factorii care se stabilesc in procesul de investigatie a lucrarii: metoda istorica avind la baza elucidarea evolutiei istorice a drepturilor omului; metoda logica reprezentind argumentarea pe cale deductiva a temei de investigare; metoda cantitativa care contribuie la sistematizarea si evidenta legislativa a informatiei stiintifico-juridice; metoda sociologica incluzind observatii, opinii, sondaje cu privire la incalcarea drepturilor fundamentale ale cetateanului.Cuvintele-cheie ale lucrarii: drepturi fundamenlale, liberati fundamentale, drept natural, demnitate, teorii, drepturi subiective, democratie, principii, garantii, avocat parlamentar.

CAPITOLUL I : CONCEPTUL PRIVIND EVOLUIA DREPTURILOR I LIBERTAILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI1.1 Istoricul dezvoltarii conceptuale a drepturilor si libertatilor omului Problema cercetarii drepturilor omului a cunoscut o evolutie in domeniul stiintelor sociale: filozofie, stiinte politice, teologie, inclusiv in doctrina dreptului natural (jus natural). Ideea drepturilor omului a constituit o preocupare a inteleptilor inca din epoca antica, printer acestia fiind Socrate (470-399), Aristotel (384-322), Platon (427-374), Cicero (106-43) si altii.[footnoteRef:1] [1: Alexei Potinga, Gheoghe Costachi, Asigurarea drepturilo omului in lume, Chisinau, ed.Epigraf, 2003, p.9]

Aceasta doctrina s-a raspindit mult in perioada revolutiilor burgheze din secolele XVII-XVIII in statele Europei de Vest. Conceptul ei a fost aprofundat in lucrarile ginditorilor cu renume mondial Hugo Grotius (1583-1645), John Locke (1632-1704), Charles-Louis Montesquieu (1689-1755) si Jean Jacques Rousseau (1712-1778) etc. Doctrina dreptului natural a fost studiata mai profund in lucrarea juristului si eruditului olandez H. Grotius De jure belli et pacis (Despre dreptul razboiului si al pacii), aparuta in 1625, in care se preciza ca dreptul natural nu se preocupa numai de lucrurile ce nu depind de vointa omului, ci are ca obiect si multe lucruri care sint urmarea unui act al vointei omenesti[footnoteRef:2] [2: H. Grotius, Despre starea razboiului si a pacii, 1968, p. 109; D. Grama, Tendintele evolutiei doctrinelor juridice in Moldova, Bucuresti, 2000, p.185]

Deci, teoriile si conceptiile doctrinei dreptului natural pornesc de la teza potrivit careia dreptul isi are origine in natura fiintei omenesti.O contributie deosebit de importanta la progresul cenceptiei general-universale de reguli referitoare la fiinta umana a adus-o Platon, care a stabilit o distinctie clara intre idei si cultura sau traditie, lucrarile lui avind o un pronuntat caracter de afirmare, descoperire a libertatilor si drepturilor omului. In lucrarea Politica Aristotel afirma: numai prin lege devine cineva sclav ori liber, prin natura oamenii nu se deosebesc cu nimic[footnoteRef:3].Cu toate acestea, a fost nevoie de ceva timp inainte sa se ajunga la recunoasterea faptului ca demnitatea omului este in acelasi timp si sursa, si fundament. [3: Aristotel, Politica, Bucuresti, 1924, p. 24]

Totodata, in cadrul unei societati in care majoritatea covirsitoare a indivizilor-sclavii sint considerati unelte necuvintatoare, ideile de promovare egala a conditiei umane nu s-au putut reflecta si pe plan economic, politic, social sau cultural. Aceasta nu s-a intimplat nici in Evul Mediu, cind filozofii crestini au incercat sa dezvolte teoria in cauza, pornind de la Decalog cu cele zece porunci si enuntind in acest mod anumite drepturi individuale fundamentale. Tot in acest context, potrivit marelui ginditor Sf. Toma dAquino, individul este in centrul unei ordini sociale si juridice juste, insa legea divina are preeminenta absoluta asupra dreptului laic, asa cum este definit de imparat, rege sau print.In opinia Ralucai Miga-Basteliu. Institutia drepturilor omului poate fi abordata pe trei planuri, si anume:a) al filozofiei politico-juridce, a carei evolutie a condus la afirmarea individului ca persoana umana, indreptatita sa beneficieze sau sa fie investita cu drepturi proprii opozabile, in primul rind, statului caruia ii apartine;b) pe plan juridic, in acest scop ideile privind drepturile omului fiiind transpuse in instrumenete juridice generatoare de drepturi si obligatii, mai intii pe plan national si mai apoi pe plan international;c) pe cel al cooperarii dintre state, la nivel international,care intervine mult mai tirziu pentru drepturile cistigate prin intermediul unor instrumente juridice specifice sau chiar identificarea unor noi drepturi.[footnoteRef:4] [4: Raluca Miga-Basteliu, Drept international, Bucuresti, 1997, p. 44]

Asadar, in masura in care societatea a evoluat, iar in viata popoarelor s-au conturat probleme noi cu diverse aspecte, au suferit corective importante conceptiile formulate privind drepturile omului. Au aparut, astfel, teorii sociale care au cautat sa legitimizeze prerogativele statului de a contribui la apararea drepturilor si libertatilor omului si de intreprinde masurile necesare pentru asigurarea drepturilor acestora in baza unei prezumtii potrivit careia statul actioneaza ca exponent si reprezentant al intregii societati, aparind interesele legitime ale acesteia.Merita de a fi subliniat faptul ca elaborarea conceptului de drepturi ale omului a constituit, in fond, o operatiune de sinteza, constind in generalizarea unor idei consacrate, in diferite ati, in documente juridice cun un bogat continut moral si politic,redactate de juristi de mare prestigiu care au rezistat timpului, lasind in urma lor valoroase opere de studiu. In aceste conditii, conceptul in sine ce dezvolta drepturile omului a reprezentat o generalizare si abstractizare a tot ce a avut mai de seama gindirea umana, creind intr-o noua acceptiune principiile filozofiei umaniste, reluind elemente din gindirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera cunoscute cu atita vigoare in secolele XVII si XVIII.[footnoteRef:5] [5: Alexei Potinga, Gheoghe Costachi, op.c, Chisinau, 2003, p.17]

Conform unei altei pareri, conceptul propriu-zis de drepturi ale omului s-a nascut in perioada de pregatire individuala a revolutiilor burgheze din Europa. El s-a conturat din idei care existau deja in antichitate sau in gindirea politica a Evului Mediu. Cu toate acestea, numai in timpul revolutiilor burgheze idea drepturilor omului s-a afirmat si in practica sociala. Teoreticienii filozofi au fost primii care au proclamat egalitatea tuturor oamenilor, dezvoltind principiile unei antropologii umaniste rationaliste ca fundament al conceptiei drepturilor omului. La rindul lor, revolutiile americana si franceza au consacrat pentru prima oara in istoria umanitatii principiile egalitatii in fata legii, a libertatii de gindire si a demnitatii umane.[footnoteRef:6] [6: Adrian Nastase, Drepturile Omului religie a sfirsitului de secol, Institutul Roman pentru drepturile Omului, Bucuresti, 1992, p. 18]

Ca rezultat al invocarii conceptului drepturilor omului pe plan legal al legislatiilor nationale, acesta a cunoscut o protectie incadrata in instrumente juridice la nivel mondial ca urmare a amplificarii problemelor abatute asupra omenirii, dar si cao consecinta a generaalizarii influentei unor conceptii filozofice si religioae, exprimind ideea de libertate.[footnoteRef:7]Aceasta a contribuit la sintetizarea unei conceptii umaniste de o larga deschidere international, oferind expresie popoarelor lumii de a face ca pe viitor demnitatea si respectul fiintei umane sa nu mai cuoasca ingradiri si limitari de nici un fel. Astefel, in urma acestui indelungat proces de cristalizare , institutia drepturilor omului se infatiseaza in prezent ca una deosebit de complexa, ce detine atit de ordinea juridica interna, cit si de cea internationala. [7: Ion Dogaru, Dan Claudiu Danisor, Drepturile omului si libertaile publice, Chisinau, 1998, p. 56]

Avind ca scop reflectarea unui anumit standart cistigat de protectie internationala a drepturilor si liberatilor ce apartin in mod egal tuturo fiintelor umane, ea defineste si insumeaza un ansamblu de drepturi, liberati si obligatii ale oamenilor unii fata de altii, ale statelor de a apara si promova aceste drepturi, in egala masura, precum si ale intregii comunitati internationale de a veghea asupra respectarii drepturilor si liberatilor respective in cadrul fiecarei tari, intervenind numai in acele situatii in care drepturile omului sint incalcate intr-un stat sau altul.[footnoteRef:8] [8: Les mecanismes internationaux garantissant les Droits de lHome, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 1997, p.66]

Intr-o atare ordine de idei, interesul de care se bucura problemeatica drepturilor omului constituie, fara doar si poate, o recunoastere incontestabila a complexitatii si originalitatii acestei valoroase institutii juridice, dar si mai mul a faptului ca fara drepturile in cauza nu poate fi infaptuita o societate democratica conditie promordiala in afirmarea demnitatii fiecarui individ atit pe plan intern, cit si pe plan extern.Drepturile si libertaile noastre sint scutul nostru, care ne protejeaza demnitatea noastra umana in raport cu statul. Drepturile omului nu sint in stare sa ne acorde garantii ca vom fi iubiti si rasfatati, ele nu garanteaza fericirea in viata, nici macar dreptate sau bunastare minima ele nu fac decit sa ne apere de injosiri si atacuri asupra demnitatii noastre, si tot numai din partea unuia, dar a celui mai puternic delicvent puterea de stat, ceea ce in cadrul democratiei inseamna vointa mahoritatii.[footnoteRef:9] [9: , ?, in , nr. 1, 2001, p.25]

1.2 Primele documente privind drepturile si libertatile fundamentale ale omuluiIdeile de drepturi ale omului sau nscris ntr-o lung evoluie istoric, ncepnd cu stoicii antici care considera graniele impuse ntre popoare ca bariere artificiale n calea egalitii ntre oameni.[footnoteRef:10] [10: Victor Popa, Drept public, Chiinu, 1998, p.300]

Datorit importanei deosebite, drepturile fundamentale, mai numite i naturale, ale omului sunt nscrise n acte speciale, cum ar fi declaraii de drepturi, legi fundamentale, prin urmare, ca fiind recunoscute eseniale. Acestor drepturi li se confer o form i ocrotire juridic aparte. Cu alte cuvinte, sfera drepturilor i libertilor fundamentale ale omului cuprinde drepturile naturale ale fiinei umane, eseniale pentru viaa, libertatea i demnitatea individului, drepturi indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitii umane[footnoteRef:11]. [11: Ioan Muraru, Drept constituional i instituii politice, Bucureti, 1997, pag.174.]

Civilizaia uman a parcurs o cale istoric ndelungat, evolund constant spre o teorie a drepturilor omului care a fcut din individul uman punctul central al dezvoltrii sociale, transfernd preocuprile pentru protecia i libera sa dezvoltare la nivel internaional. Unul din primele documente juridice, care reflectau drepturile omului n plan sistematic, constituie Declaraia de independen a S.U.A. din 4 iulie 1776, mai fiind numit i Declaraia de la Virginia. Denumirea se datoreaz plantatorului din statul Virginia Thomas Jefferson, care fiind n fruntea unei comisii a congresului american, a elaborat textul declaraiei sus-numite. Ulterior Thomas Jefferson a devenit preedinte al congresului SUA, apoi ef de stat.n form laconic, accesibil de neles pentru oricine, Declaraia exprima imaginaiile omului, n cazul de fa, al americanilor, despre libertate i democraie. Potrivit Declaraiei, fiecare locuitor, fr excepie, al statelor americane, are dreptul la via, libertate i fericire. Declaraia n cauz constituie primul act constituional din istoria civilizaiei umane, n care i-au gsit loc ideile privind suveranitatea poporului, dreptul poporului de a-i alege singur sistemul de guvernare.Totui, primele documente privind drepturile omului au aprut n Anglia, Magna Carta (Ioan fr de ar)- la 15 iulie 1215, oferit baronilor i episcopilor englezi avnd din acest punct de vedere o prioritate absolut asupra tuturor celorlalte acte care s-au elaborat n lume, n decursul timpurilor , n aceast materie. Punctul 39 al acestui important document prevedea c Nici un om liber nu va fi arestat sau ntemniat, sau deposedat de bunurile sale , sau declarat n afara legii (out Law), sau exilat, sau lezat de orice manier ar fi i noi nu vom purcede mpotriva lui i nici nu vom trimite pe nimeni mpotriva lui, fr o judecat loial a egalillor si, n conformitate cu legea rii[footnoteRef:12]. [12: Victor Duculescu, Protecia juridic a drepturilor omului, Mijloace interne i internaionale, Bucureti, 1998, p. 23]

Urmtorul pas de ncetenire a drepturilor i libertilor omului l-a constituit Constituia Statelor Unite ale Americii din 1789 i mai ales amendamentele ei, aprobate sub directa influen a Marii revoluii burgheze din Frana de la 1789. O importan deosebit constituie primele 10 amendamente, reprezentate n Legea Drepturilor (Bill of Rights). Chiar primul dintre ele proclama libertatea cuvntului, presei, confesiunii, dreptul oamenilor de a se ntruni liber i de a adresa guvernului petiii privind curmarea abuzurilor de putere. Din punct de vedere juridic acest amendament era cel mai de seam, deoarece el proclama drepturile i libertile fundamentale ale omului, asigurnd totodat prin constituie inviolabilitatea lor.Pe o nou treapt a fost ridicat problema n cauz de ctre Marea revoluie burghez din Frana, n toiul creia, la 26 august 1789 a fost adoptat Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului. Primul articol al acestui act constituional de o valoare major consfinea faptul c oamenii se nasc i rmn n continuare liberi i egali n drepturi. Obiectivul fiecrui stat trebuie s constituie asigurarea inalienabilitii drepturilor naturale ale omului. Printre acestea se enumerau drepturile la libertate, proprietate privat, securitate personal, de rezisten la tentativa de violare a dreptului etc. Libertatea const n posibilitatea de a face orice, dar care s nu pricinuiasc daun altui individ (art. 4). Potrivit documentului dat, ceteanul putea n mod liber, oral sau n scris, s-i exprime gndurile proprii, convingerile religioase. Libera exprimare a gndurilor, prerilor este cel mai de pre drept al omului, se stipula n art. 11; orice cetean, deci, poate s scrie i s publice tot ce dorete, numai, sub ameninarea responsabilitii, s nu abuzeze de aceast libertate. Ultima, fr ndoial, se referea la caracterul veridic al informaiei orale sau publicate.Declaraia proclama n mod solemn egalitatea oamenilor n faa legii, suveranitatea naiunii, dreptul poporului n participare la elaborarea legilor, responsabilitatea persoanelor cu funcie, principiul divizrii puterii (n legislativ, executiv i judectoreasc), ncasarea uniform a impozitelor n corespundere cu averea cetenilor. Ea fixa garaniile drepturilor omului, principiile legalitii: nu poate fi pedeaps fr crim, prezumia nevinoviei (oricine se considera nevinovat, pn cnd judecata nu stabilea vinovia), proporionalitatea pedepsei crimei svrite. Trei principii ale drepturilor i libertilor omului, libertate, egalitate, fraternitate, au devenit fundamentale pentru ntreaga omenire, cu ncepere din ultimul ptrar al secolului al XVIII-lea i pn n prezent.Drepturile fundamentale ale omului, confirmate n Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului i anume dreptul la proprietate, la libertate i securitate personal, la rezisten contra violenei sunt actuale i n zilele noastre, n pofida faptului c de la proclamarea lor s-au scurs mai bine de dou secole. ndeosebi de actuale ele au devenit n ultimul centenar al mileniului al doilea, cnd n rezultatul apariiei regimurilor totalitare feroce (comunist, fascist), aceste drepturi au fost nclcate n modul cel mai grosolan. La ele s-a revenit imediat dup cel de-al doilea rzboi mondial. n preambulul Statutului O.N.U. se meniona c naiunile unite sunt ferm dispuse din nou s afirme credina n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i valoarea personalitii, n egalitatea n drepturi a brbatului i femeii, egalitatea n drepturi a naiunilor mari i mici, s contribuie la progresul social i mbuntirea condiiilor de via n cadrul libertii largi. Printre scopurile noii organizaii mondiale O.N.U. se enumerau i stimularea i dezvoltarea respectului fa de drepturile i libertile fundamentale ale omului, fr a face difereniere de ras, gen, limb i religie.O reflectare mai ampl au cptat drepturile omului n Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat n cadrul Adunrii Generale a Organizaiei Naiunilor Unite din decembrie 1948. Inspirat n mare parte de juristul francez Rene Cassin, vicepreedinte al Consiliului de Stat i viitor laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Declaraia a fost adoptat n unanimitate, cu excepia abinerii Uniunii Sovietice, Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, Romniei, Ungariei, Africii de Sud i Arabiei Saudite[footnoteRef:13]. E lesne de neles, de ce anume aceste state, cu regimuri, n fond, totalitare, nu s-au pronunat pentru adoptarea actului istoric. [13: Alain Monchablon, Cartea ceteanului, Bucureti, 1991, pag. 201]

Declaraia relua i extindea drepturile individuale enunate la 1789, adognd totodat la ele drepturile colective i sociale, precum i drepturi care pn atunci nu fusese cuprinse nici ntr-o declaraie naional. E vorba de dreptul la naionalitate i de dreptul de a trece frontiera naional. Ce e drept, nimic nu se spunea despre dreptul la imigrare. E de menionat totui faptul c alctuitorii documentului, dndu-i, se vede, prea bine seama de caracterul declarativ al drepturilor i libertilor enunate n document, n finalul lui au insistat s fie revendicat o astfel de ordine internaional, care ar permite realizarea efectiv a acestor drepturi.La insistena comunitii mondiale drepturile omului au devenit ncurnd o problem a tuturor statelor, a ntregii lumi. Preocuprile pentru promovarea n practic a drepturilor omului s-au concretizat pe plan mondial n cteva documente de real valoare. De rnd cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului (1948) trebuie de menionat: Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice; Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale (1966); Actul Final al Conferinei pentru Securitate i Cooperare n Europa (Helsinki, 1975); Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanilor statelor participante la Conferina pentru securitate i cooperare n Europa (1989); Carta de la Paris (1990) i altele.Pe parcursul anilor, dar mai ales dup terminarea celui de-al doilea rzboi mondial, a fost instituit un ir de organisme internaionale mondiale i regionale care se preocup de diverse aspecte privind respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale omului. Dintre cele mai de seam se evideniaz Organizaia Naiunilor Unite (ONU), Organizaia mondial pentru problemele nvmntului, tiinei i culturii (UNESCO), Organizaia Internaional a Muncii (OIM). ntr-o msur oarecare aceste probleme se afl n raza de competen a Organizaiei Mondiale a Sntii (OMS) i a Organizaiei pentru Produse Alimentare i Agricole (OPAA). De problemele drepturilor omului se preocup de asemenea i principalele organizaii regionale, ca, bunoar, Consiliul Europei (CE), Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE), Organizaia Statelor Americane (OSA), Organizaia Unitii Africane (OUA) etc.n conformitate cu Declaraia Conferinei de la Viena din 1993 i Programul de aciune adoptat Adunarea General a ONU a hotrt s numeasc Comisarul suprem al ONU pentru problemele drepturilor omului, o dat n plus dovedind grija crescnd a comunitii mondiale fa de aceast latur important din viaa individului. Comisarul suprem are menirea de a acorda statelor ajutorul necesar n rezolvarea echitabil a diverselor probleme, ce apar n domeniul respectrii drepturilor i libertilor omului.1.3 Natura juridica a drepturilor fundamentaleDrepturile fundamentale ale cetatenilor nu se deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor si nici prin obiectul lor. Aceste drepturi isi justifica existenta ca o categorie distincta de celelalte drepturi prin importanta economica, sociala si politica pe care o au. S-a manifestat un interes teoretic si practic pentru luarea in discutie a naturii juridice a drepturilor fundamentale.Teoria drepturilor naturale. Fondatorul colii dreptului natural este olandezul Hugo Grotius. Conform teoriei sale, drepturile eseniale ale oamenilor se datoreaz nsi faptului naterii. Dei etapele evoluiei acestei teorii, corespunztoare celor doi mari gnditori ai antichitii sunt: dreptul natural obiectiv i dreptul natural subiectiv.coala dreptului natural dezvolt dou idei fundamentale i anume[footnoteRef:14]: [14: Teodor Crna , Protecia juridic a drepturilor omului, Chiinu 2003, p.29]

condiia existenei omului vine de la starea de natur, n care oamenii triau n deplin existen ntre ei. Conform unor adepi ai acestei teorii, omul n starea de natur avea o libertate total i era egal cu ceilali. renunarea la libertatea absolut i acceptarea supunerii unei autoriti. Teoria lui J.J. Rousseau cuprins n celebra lucrare Contractul social. Aceasta ncearc s legitimeze puterea instituit prin contractul dintre oameni i autoriti. S-a spus c oamenii i nstrineaz toat libertatea lor n folosul monarhului. Tomas Hobbes susine c libertatea tuturor este cedat n folosul unui om sau al unui consiliu.Potrivit concepiei lui Locke, respectarea drepturilor naturale este asigurat i garantat de buna organizare a puterilor n stat. El susine c dac puterea legiuitoare nu respect drepturile indivizilor, poporul poate s aleag o alt putere care s respecte angajamentul luat prin contractul social, iar msura renunrii indivizilor la libertile lor naturale depinde de condiiile i nevoile lor generale, fiind de preferat o renunare ct mai mic de la aceast libertate.coala dreptului natural a influenat i a transmis mesajul su pentru adoptarea mai trziu a Declaraiei franceze a drepturilor omului i ceteanului din 1789.Teoria conform creia drepturile fundamentale sunt drepturi subiective. Drepturile i ndatoririle fundamentale exist numai n cadrul unui raport juridic concret, care este raportul de cetenie. Drepturile fundamentale nu se deosebesc de drepturile subiective nici prin natura lor, nici prin obiectul acestora. Unele drepturi ceteneti au acelai obiect ca i drepturile subiective nscute n cadrul unor raporturi de drept al muncii, drept civil sau n materia procedurii, respectiv dreptul la munc i protecia social a muncii, dreptul de proprietate privat, dreptul la aprare[footnoteRef:15]. [15: Tudor Drganu, Drept constituional i instituii politice, vol. I, p.73-74]

Drepturile fundamentale se vor nate n cadrul raportului juridic la ndeplinirea termenului sau condiiei prevzute de lege, ca excepie este raportul de cetenie ce se nate ca urmare a dobndirii ceteniei la cerere i prin repatriere. Afectarea de un termen a existenei unor drepturi fundamentale este determinat de dezvoltarea persoanei, de aptitudinile fizice sau intelectuale ale acesteia.Trasatura generala a multor teorii in privinta naturii juridice a drepturilor omului este aceea ca nu exista nici o deosebire de natura juridica intre drepturile fundamentale si celelalte drepturi. Toate sunt considerate a fi drepturi subiective. Drepturile si libertatile fundamentale sunt considerate de unii elemente ale capacitatii de folosinta a cetatenilor. Aceasta sustinere nu poate fi acceptata, deoarece in dreptul constitutional capacitatea juridica nu se divide in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Plecand de la teza ca drepturile fundamentale sunt drepturi subiective si ca aceste drepturi si obligatii nu pot exista decat in cadrul unui raport juridic concret, in doctrina s-a conturat o opinie care sustine ca acest raport juridic concret este cetatenia ca raport juridic intre persoana fizica, membru al societatii date si stat, in calitate de reprezentant juridic al societatii. Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor constituie continutul acestui raport juridic, drepturile cetateanului fiind obligatii pentru stat, iar indatoririle cetateanului fiind drepturi ale statului.Bineinteles ca drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, dar este dificil de argumentat ca impreuna cu indatoririle ar forma continutul raportului juridic de cetatenie pentru simplul motiv ca cetatenia nu este un raport juridic. Putem retine ca drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, iar impreuna cu celelalte drepturi subiective si cu indatoririle corelative, ele formeaza statutul juridic al cetateanului.

CAPITOLUL II : DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE ALE REPUBLICII MOLDOVA1 Evolutia istorica a institutiei drepturilor si libertatilor omului in Republica MoldovaDrepturile i libertile fundamentale ale omului snt prerogative conferite de dreptul naional i recunoscute de dreptul internaional fiecrui individ n raporturile sale cu comunitatea i cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale i care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane eseniale i a unor aspiraii legitime n contextul economico-social, politic, cultural i istoric al societii. Protecia drepturilor omului, prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi n prevederi legale, a devenit un imperativ i pentru Republica Moldova care, dup declararea suveranitii i independenei sale, a ratificat numeroase documente cu vocaie universal n domeniul drepturilor omului, deschiznd calea spre un sistem de protecie internaional a drepturilor omului. Snt relevante urmtoarele documente internaionale care consacr drepturile omului: Declaraia universal a drepturilor omului, Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice, Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale, Convenia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasial, Convenia mpotriva torturii i altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, Convenia cu privire la drepturile copilului etc. Pornind de la faptul c instrumentele juridice internaionale prescriu standarde minime de protecie a drepturilor omului, aceasta nu mpiedic statul s reglementeze mai larg unele drepturi sau liberti. Situaia drepturilor omului n Republica Moldova a nregistrat n ultimii ani o evoluie demn de remarcat la capitolul cadru normativ, cu toate acestea, asigurarea respectrii efective a drepturilor omului rmne a fi o provocare ce solicit eforturi considerabile. Respectul pentru drepturile omului este o component esenial i totodat o condiie indispensabil a unei dezvoltri durabile. Astfel, problematica drepturilor omului se afl n atenia opiniei publice mondiale, reprezentnd i una din principalele preocupri ale guvernrii. Pentru edificarea unei veritabile societi bazate pe principii democratice, unde demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii sale constituie valori supreme, statul, n calitate de promotor al acestor valori, are legitimitatea i obligaia de a ntreprinde msuri constructive destinate consolidrii proteciei drepturilor omului pentru prosperarea ntregii societi.[footnoteRef:16] [16: HOTRRE Nr. 90 din 12.05.2011 cu privire la aprobarea Planului naional de aciuni n domeniul drepturilor omului pe anii 20112014]

1.2 Principiile reglementrii drepturilor i libertilor fundamentalePrincipiu provine din latinescul principium, care nseamn nceput. n ceea ce privete instituia drepturilor fundamentale ale omului, pot fi menionate anumite principii din categoria principiilor dreptului.Constituia fiind legea suprem a statului, astfel nct orice lege i act normativ adoptate n Republica Moldova trebuie s fie conforme Constituiei, adic s nu contrazic prevederile scrise n Constituie. Consacrarea drepturilor omului n Constituie este foarte important, deoarece acest lucru asigur un grad mai nalt de protecie al acestora. Orice act adoptat de autoriti trebuie s fie conform Constituiei n cadrul sistemului nostru constituional, instituia drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor se ntemeiaz pe urmtoarele principii:[footnoteRef:17] [17: Crna Teodor. op.cit. p.37-60]

-universalitatea drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale, neretroactivitatea legii; -egalitatea n drepturi cetenilor;ocuparea funciilor i demnitilor publice numai de persoanele u cetenia Republicii Moldova; -protecia cetenilor Republicii Moldova n strintate; -protecia juridic cetenilor strini i apatrizilor, -refuzul de extrda i de ulz cetenii Republicii Moldova din ar:-prioritatea reglementrilor internaionale fa de cele nional;-accesul liber la justiie[footnoteRef:18] ; [18: Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale, Institutul Romn Pentru drepturile Omului, Bucureti, 1992, p.23.]

-caracterul de excepie al restrngerii exerciiului unor drepturi sau al unor liberti; -garantarea real i efectiv a drepturilor fundamentale ceteneti; -umanismul drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor; -legtura organic dintre drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor.Acestea rezult din capitolul I Titlul II al Constituiei (art. 15-21).

1.3 Restringerea exerciiului unor drepturi fundamentaleConfirmnd faptul ca cetatenii au drepturi fata de stat, nu trebuie sa credem ca statul nu are niciodat justificarea de a nclca aceste drepturi. Prin lege statul este ndreptit s ncalce aceste drepturi atunci cnd exist nevoia s protejeze drepturile altora sau s previna o catastrof, sau chiar pentru a obine un beneficiu public.Constituia Republicii Moldova (art.54 alin.1) c n republic nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile si libertile fundamentale ale omului si ceteanului. In acelai timp, ligislatorul constituent a fixat c exerciiul drepturilor si libertilor fundamentale ale catenilor Republicii Moldova poate fi restrns n anumite situaii, strict prevzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului international si sunt necesare n interesele:[footnoteRef:19] [19: Constitutia RM Art. 54 (2)]

securitii naionale; integritii teritoriale, bunstrii economice a rii; ordinii publice; n scopul prevenirii tulburrilor n mas i infraciunilor; protejrii drepturilor, libertilor i demnitii altor persoane; mpiedicrii divulgrii informaiilor confideniale sau garantrii autoritii i imparialitii justiiei.Restrngerea trebuie s fie proporional cu situaia care a determinat-o i nu poate atinge existena dreptului sau a libertii[footnoteRef:20]. [20: Constitutia RM Art. 54 (4)]

Pe de alt parte, formularea din art.54 alin. (1) este att de general, nct s-ar prea c poatefi restrns exerciiul oricrui drept nscris n Constituie, precum c restrngerea poate fi operat prin lege ordinar. n privina unor drepturi aa i este. Sunt nsa anumite drepturi constituionale a cror exercitare este greu de admis c ar putea fi restrns, de exemplu, drepturile proclamate in art. 20-24 din Constitutie: accesul liber la justiie, prezumia nevinoviei, neretroactivitatea legii, dreptul fiecrui om de a-i cunoate drepturile i ndatoririle, dreptul la viaa si la integritate fizic sau psihic.Considerm c legislatorul constituant ar fi trebuit s circumscrie sfera drepturilor si libertailor a cror exercitare ar putea fi restrns de guvernant si nu printr-o lege ordinara, ci prin lege organic.Fr ndoial, legislatorul este ndreptait pentru motivele prevzute n Constituie in art. 54 s restrnga exercitiul unor drepturi si libertai care afecteaza n anumite circumstane buna desfsurare a procesului de guvernare, de exemplu, libertatea cuvntului sau de opinie, dreptul de asociere, de liber circulaie etc. Posibilitatea acestor restrngeri este admis chiar si de documentele internaionale[footnoteRef:21]. [21: Ion Guceac, Curs elementar de drept constituional, Vol. II, Chiinu, 2004, p.122]

CAPITOLUL III : PROTECTIA NATIONALA A DREPTURILOR OMULUI1.1 Drepturile si libertatile stipulate in Constitutia Republicii MoldovaSe stie ca drepturile omului se afla la baza constitutionalismului, iar principalul scop al unei constitutii consta in garantarea libertatii si securitatii fiintei umane sub toate aspectele sale. Promovarea conceptului de drepturi ale omului, precum si a consacrariii lor juridice constituie una din problemele fundamentale ale secolului. Evenimentele istorice si social-culturale ale omenirii, cu repercusiuni asupra drepturilor omului au ramas in continuare in centrul vietii ei politice, sociale, religioase, etico-morale, juridice si filozofice. Dupa al doilea razboi mondial si pina la inceputul anilor 90, au existat prea putine practici politici politice si democratice in domeniile vietii sociale ale tarii noastre. Putem afirma chiar ca au lipsit reglementarile juridice in sensibila problematica a drepturilor omului. Din acest motiv, chiar de la proclamarea independentei, in RM, ca rezultat al prabusirii imperiului sovietic, s-au ivit premisele necesare pentru transformarea societatii noastre intr-o societate democratica, organizata pe principiile unui stat democratic si de drept.[footnoteRef:22] De asemenea, prin aderarea , ratificarea tratatelor internationale din domeniul drepturilor omului a fost pus fundamentul unui sistem juridic si social-politic, care in urmatorii ani s-a dezvoltat virtiginos.[footnoteRef:23] [22: Poate fi mentionat aici faptul ca reforma dreptului intern a inceput in RM o data cu obtinerea independentei si cu initierea reformei judiciare si de drept in ianuarie 1993. Adoptarea mai multor legi,introducerea in modificarile in Codul de procedura penala, Codul Penal s. A. A creat posibilitatea RM sa se apropie de standartele universale si, in special, de cele europene.] [23: Fara indoiala, doar dreptului constitutional ii revine misiunea de a determina modul de aplicare a tratatelor internationale in ordinea juridical interna. La acest capitol mai apar diverse probleme, care se caracterizeaza prin existenta lacunelor in legislatie si experienta insuficienta in domeniu.]

Pornind de la importanta respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale, legislatorul a pus accentul pe suprematia dreptului international al drepturilor omului, fapt ce se poate vedea prin analiza urmatoarelor stipulari ale art. 4 din Constitutie:(1) Dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile omului se interpreteaz i se aplic n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte i legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale.Prin articolul 8 al Constitutiei RM s-a obligat sa respecte Carta Organizatiei Natiunilor Uninte si tratatele la care este parte. Principiul prioritatii actelor internationale a fost confirmat si de Curtea Suprema de Justitie, care studiint practica aplicarii acestor prevederi constitutionale, a adoptat la 30 ianuarie 1996 o hotarire prin care recomanda instantelor judecatoresti ca in cazurile in care legislatia nationala contravine actului international, sa aplice dispozitiile actului international la care RM este parte.[footnoteRef:24] [24: Hotarirea Plenului Judecatoriei Supreme a RM Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Constitutiei RM nr. 2 din 30 ianuarie 1996, punctul 3.]

Drepturile omului constituie o notiune de drept constitutional si de drept international, a carui misiune este de a apara intr-o maniera institutionalizata drepturile persoanei, precum si de a promova in paralel stabilirea conditiilor umane de viata se de dezvoltare multidimensionala a personalitatii umane.[footnoteRef:25] [25: Yves Madiot, Droits de lhome, Masson, Paris, 1991, p. 5]

Chiar din primul articol al Constitutiei se afirma ca RM este un stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate.Drepturile si libertatile enuntate de Constitutia RM reproduc in mare parte drepturile proclamate de Carta Internationala a Drepturilor Omului si a celor prevazute de Conventia Europeana a drepturilor omului.Sistematizind multiplele de drepturi si liberati reflectate in Constitutia RM, le divizam in doua mari categorii, dupa cum au fost clasificate in cele doua Pacte adoptate , in 1966, de Organizatia Natiunilor Unite[footnoteRef:26]:drepturile civile si politice si drepturile economice, sociale si culturale. [26: Pactul international privind drepturile civile si politice dezvolta drepturile civile si politice continute in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.]

Drepturile civile si politiceAceste drepturi vizeaza, asa cum arata insasi denumirea acestei categorii, doua mari directii esentiale: drepturile civile legate organic de persoana omului si drepturile politice care vizeaza participarea la viata politica.[footnoteRef:27] [27: Victor Duculescu, Protectia juridica a Drepturilor Omului, Bucuresti, 1994, p. 143]

In continuare, drepturile stipulate in cadrul constitutional sint: dreptul la viata, integritate fizica si psihica, interzicerea torturilor si tratamentelor degradante (art. 24); libertatea individuala, siguranta persoanei (art. 25); garantarea dreptului la aparare in cazul incalcarii drepturilor si libertatilor sale (art.26); dreptul la libera circulatie (art. 27); dreptul la viata intima, familiara si privata (art.28); inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei si al comunicatiilor (art.29 si 30); liberatea constiintei (art. 31); libertatea opiniei si exprimarii (art. 32); dreptul la informatie (art. 34); dreptul la petitionare (art. 52); dreptul persoanei vatamate de o autoritate pub;ica (art.53); dreptul la cetatenie si dreptul la prtectia din partea statului atit in tara, cit si in strainatate (art.17 si 18); dreptul la casatorie (art. 48); dreptul de vot si dreptul de a fi ales (art. 38); dreptul la administrare (art. 39); libertatea intrunirilor (art.40); libertatea partidelor si a altor organizatii social-politice (art. 41).Drepturile i libertile social-economice i culturaleCategoria drepturilor date este nu mai putin importanta decit drepturile civile si politice, dat fiind faptul ca ele reprezinta baza dezvoltarii multilaterale si plenuare a fiintei umane. Exercitarea lor mai depinde si de nivelul resurselor de care dispune societatea. Aceasta insa nu inseamna ca statul nu poarta raspundere pentru buna garantare a acestora, asigurind in mod progresiv executarea lor.La aceasta categorie se refera: dreptul la munca (art. 43); dreptul la negociere colectiva (art. 43 (4)); dreptul la conditii de munca juste si prielnice (art. 43 (1)); dreptul la securitatea si igiena muncii (art. 43 (2)); dreptul la remunerare (art. 43 (2)); dreptul la greva (art. 45); dreptul la proprietate privata si la protectia acesteia (art. 46); dreptul la mostenire (art. 46 (6)); dreptul la asistenta si protectie sociala (art. 47); dreptul la un nivel de trai decent (art. 47 (1)); dreptul familiei la protectie sociala, legala si economica (art. 48 si 49); dreptul la protectia copiilor orfani (art.49); dreptul la ocrotirea mamei, copiilor si a tinerilor (art. 50); dreptul persoanelor handicapate la protectie socoala (art. 51); dreptul de a intemeia si a se afilia la sindicate (art. 42); dreptul la ocrotirea sanatatii (art.36); dreptul la un mediu inconjurator sanatos (art. 37); dreptul la invatatura (art. 35); dreptul de a alege limba de educare si de instruire (art. 35(2));Drepturile fundamentale sunt asigurate prin aciuni practice i procedee juridice eficiente. n acest context apare problema garaniilor drepturilor fundamentale, ceea ce presupune sancionarea nclcrii acestora. Sanciunile operate n acest scop pot fi grupate dup subiectul emitent. Astfel, pentru cazurile n care autoritatea legiuitoare nu respect normele constituionale, care i sunt supraordonate, este instituit o garanie care se manifest prin posibilitatea controlului constituionalitii legii. Pentru cazurile n care organele executive ncalc drepturile fundamentale ale omului sunt instituite garanii, care se manifest prin[footnoteRef:28]: [28: Manualul functionarului public, p.23]

controlului politic exercitat de Parlament, Guvern, sau de Preedintele rii;controlul administrativ iniiat de autoritile administraiei publice sau de ceteni; controlul jurisdicional,inclusiv prin contencios administrativ;Pentru ca oamenii s poat comunica i colabora eficient ntre ei, s fie capabili s soluioneze i s previn posibile conflicte interpersonale, este important ca ei s cunoasc i s realizeze cu bun credin normele de drept. Dreptul fiecrui om de a-i cunoate drepturile i ndatoririle este consfinit n art. 23 din Constituie. n acest sens, una din obligaiile fundamentale ale statului este de a crea condiii ca cetenii s-i cunoasc drepturile i libertile de care dispun. Orice act cu norme juridice de drept are for juridic i poate fi aplicat numai dup ce este publicat n Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Constituia garanteaz c dreptul legal obinut nu mai poate fi anulat, stabilind c n Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului. Exercitarea drepturilor i libertilor constituionale ale omului poate fi limitat doar pentru anumite perioade de timp i doar n anumite mprejurri, ns aceste drepturi nu pot fi anulate definitiv. Orice restricie trebuie stabilit i aplicat numai n scopul pentru care a fost prevzut i n limitele strict necesare, n dependen de situaia care o justific. Unul dintre mijloacele de asigurare a respectarii drepturilor si libertatilor omului il constituie controlul constitutionalitatii legii. Dat fiind faptul ca drepturile omului sunt consfintite si garantate prin Constitutie si apoi dezvoltate prin legi, concordanta acestora cu Constitutia reprezinta o actiune fireasca intr-un stat de drept, de natura a intari respectul pentru valorile umane.1.2 Mecanisme nationale de aparare a drepturilor omului.Rolul avocatului parlamentarIn materia vasta a drepturilor omului specialistii au expus diverse parari. Multi dintre ei considera ca problema drepturilor omului se axeaza in mod exclusiv pe actiunea sau inactiunea statului. Un rol deosebit de important in garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului il au organismele internationale care au instituit organe specializate in domeniul ocrotirii si protejarii acestei institutii: Comisia pentru drepturile Omului; Inaltul Comisar pentru drepturile Omului; Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru Protectia Refugiatilor (in cadrul O.N.U); Curtea Europeana de Justitie; Comisisa pentru Drepturile Omului si Comitetul de Ministri (in cadrul Consiliului Europei); Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (O.S.C.E); un numar impunator de organizatii neguvernamentale specializate.Asa se explica consfiintarea in Constitutie a drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si stipularea, in art. 4, a faptului ca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului sunt interpretate in concordanta cu actele internationale, prioritare fata de prevederile constitutionale in domeniu, care constituie o garantie suprema si eficienta a respectarii acestor drepturi si realizarii lor, in conformitate cu vointa libera a omului.Drepturile fundamentale sint cuprinse in institutii concrete si sint garantate prin actiuni practice si procedee juridice eficiente. In acest contesxt, apare problema garantiilor drepturilor fundamentale, ceea ce presupune, printre altele, sanctionarea incalcarii acestor drepturi. . Sanciunile operate n acest scop pot fi grupate dup subiectul emitent. Astfel, pentru cazurile n care autoritatea legiuitoare nu respect normele constituionale, care i sunt supraordonate, este instituit o garanie care se manifest prin posibilitatea controlului constituionalitii legii. Pentru cazurile n care organele executive ncalc drepturile fundamentale ale omului sunt instituite garanii, care se manifest prin : controlului politic exercitat de Parlament, Guvern, sau de Preedintele rii;controlul administrativ iniiat de autoritile administraiei publice sau de ceteni; controlul jurisdicional,inclusiv prin contencios administrativ;[footnoteRef:29] [29: Manualul functionarului public, p.24]

Pe linga tipurile de control mentionate, exista o serie de modalitati de garantare si respectae a drepturilor fundamentale, care consta in initierea procedurii de conciliere. Semnificativa si importanta in acest sens este institutia specilaizata a avocatilor parlamentari, neprevazuta inca de Constitutia RM, dar instituita prin lege organica.[footnoteRef:30] [30: Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari (Monitorul official al RM nr. 82.83 din 11. 12. 1997)]

In primavara anului 1996, la Chisinau si-a tinut lucrarile Conferinta a II-a internstionala a institutiilor ombudsmanilor si drepturilor omului, in cadrul careia au fost abordate aspectele crearii institutiei ombudsmanului si in tara noastra. In urma desfasurarii acestui for s-a recurs la elaborarea unui proiect de lege privind institutia de protectie a drepturilor omului.Incepind cu anul 1997, in RM s-a implementat, cu concursul programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea, un amplu proiect care urmarea crearea si functionarea unei institutii nationale independente pentru promovarea si apararea repturilor si libertatilor omului cu mandat de reflectare a tratatelor si conventiilor internationale la cre statul nostru este parte, a prevederilor din Constitutie referitoare la drepturile omului. In linii mari, proiectul este deja realizat.[footnoteRef:31] [31: Drepturile omului in RM, Chisinau, 1998, p. 74]

In 1997, Parlamentul R M a adoptat Legea cu privire la avocatii parlamentari. Activitatea acestora este orienta spre asigurarea garantiilor de respectare a drepturilor si liberatilor constitutionale de catre organele puterii publice centrale si locale, precum si de institutiile , organizatiile, intreprinderile cu diferite forme de proprietate, de alti factori de raspundere de prce nivel.In cadrul activitatii lor, avocatii parlamentari se calauzesc de Constitutie, de alte legi ale RM, de actele internationale referitoare la drepturile omului la cre statul nostru este parte.Una din directiile principale ale acyivitatii lor este de a informa populatia in tot ceea ce tine de drepturile omului, legislatia nationala si internationala in acest domeniu. Astfel, avocatii parlamentari contribuie la repunerea in drepturi a cetatenilor, precum si la formarea culturii juridice a colectivitatii.Principiile dupa care se calauzesc avocatii parlamentari sint legalitatea, transparenta si propria constiinta. Iata de ce, personalitatea lor este inviolabila pe toata durata mandatului.In republica activeaza trei avocati parlamentari, cu sediul in mun. Chisinau, personalul auxiliar al carora acorda asistenta organizatorica, informationala, stiintifico-analitica si de alta natura in activitatea avocatilor parlamentari.Sediul Centrului pentru Drepturile Omului se afla in capitala tarii Chisinau. Filialele Centrului, trei la numar, sint amplasate : in zona de nord la Balti, in zona de sud la Cahul si in autonomia Gagauzia la Comrat.In conformitate cu legislatia in vigoare , Centrul contribuie la exercitarea de catre avocati a functiilor, avind ca directii prioritare urmatoarele activitati: examinarea petitiilor privind incalcarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, precum si contribuirea la repunerea acestora in drepturile garantate; informarea si instruirea populatiei in materie de drepturi ale omului; analizarea legislatiei nationale, in sensul elaborarii recomandarilor privind perfectionarea si ajustarea acesteia la cerintele constitutionale, ale conventiilor, tratatelor si pactelor internationale ratificate de catre RM.[footnoteRef:32] [32: Drepturile omului in RM, Chisinau, 1998, p. 74]

Legea cu privire la avocatii parlamentari defineste activitatea acestora ca garant in respectarea drepturilor si liberatilor constitutionale de catre autoritatile publice centrale si locale, alti factori juridici, de persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Aceasta competenta apropie institutia avocatului parlamentar de conteciosul administrativ ca institutie juridica ce urmareste scopul de a contracara abuzurile si excesele de putere ale autoritatilor publice, a apara drepturile persoanei in spiritul legii. Conform art. 5, litera c al Legii cu privire la contenciosul administrativ, avocatul parlamentar are dreptul de a fi subiect cu drept de sesizare, atacind actele administrative la sesizarea persoanei vatamate a drepturilor fundamentale, cu exceptia celor ce nu tin de competenta avocatiilor parlamentari. In concluzie putem afirma ca Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova in frunte cu avocatii parlamentari contribuie cu succes atit la dezvoltarea societatii civile in RM si la schimbarea stereotipurilor in mentalitatea populatiei, cit si la concentrarea atentiei statului asupra acestor probleme, in scopul crearii celor mai eficiente mecanisme de asigurare a drepturilor si libertatilor cetatenesti garantate prin Constitutie si alte legi interne si internationale.

CONCLUZII GENERALE I RECOMANDRIDrepturile i libertile omului sunt prioritare n ansamblul complex de probleme i deziderate, ce preocup la etapa actual societatea. Doar prin respectarea drepturilor i libertilor fundamentale ale fiecrei persoane importantele probleme contemporane i pot gsi o eficient i durabil soluionare. Drepturile omului snt respectate n msura n care snt cunoscute i devin cunoscute n msura n care sunt nsuite. Propagarea cunotinelor n domeniul respectrii drepturilor i libertilor fundamentale ale omului reprezint un domeniu esenial de activitate a autoritilor statale. A devenit o necesitate ca fiecare individ s posede cunotine suficiente pentru a contientiza datele problemei, iar ulterior a cultiva i promova tolerana i respectul (fa de)ntre toi membrii societii. Republica Moldova nainteaz ferm pe calea promovrii i proteciei drepturilor omului, inclusiv prin desfurarea procesului continuu de racordare a legislaiei naionale la standardele internaionale, ns nu este suficient s proclamm ataamentul fa de valorile umane, s le declarm drept obiective majore, ci trebuie s le promovm i s le respectm instituind mecanisme eficiente de realizare. n calitate de mecanism nejudiciar, un rol aparte n protecia i promovarea drepturilor i libertilor constituionale ale omului i revine ombudsmanului. Persoanele care se consider victime ale unei injustiii din partea administraiei pot sesiza avocaii parlamentari. Avocaii parlamentari snt mputernicii, n contextul Legii cu privire la avocaii parlamentari, s asigure garantarea respectrii drepturilor i libertilor cetenilor de ctre autoriti i persoane cu funcii de rspundere, s contribuie la repunerea n drepturi a cetenilor. Informarea i educarea juridic a populaiei privind drepturile i libertile constituionale ale cetenilor constituie unul din obiectivele Centrului pentru Drepturile Omului, n realizarea cruia instituia pune accent pe contientizarea necesitii de a respecta drepturile i libertile fundamentale, n corespundere cu prevederile constituionale.In urma realizarii acestei lucrari pot spune cu fermitate ca am intrat in esenta conceptiei de drepturi si liberati fundamentale si imi va servi drept un mare fundamet pentru activitatile care urmeaza sa le fac.

Bibliografie

Alexei Potinga, Gheoghe Costachi, Asigurarea drepturilo omului in lume, Chisinau, ed.Epigraf, 2003, p.9; H. Grotius, Despre starea razboiului si a pacii, 1968, p. 109; D. Grama, Tendintele evolutiei doctrinelor juridice in Moldova, Bucuresti, 2000, p.185; Aristotel, Politica, Bucuresti, 1924, p. 24; Raluca Miga-Basteliu, Drept international, Bucuresti, 1997, p. 44; Adrian Nastase, Drepturile Omului religie a sfirsitului de secol, Institutul Roman pentru drepturile Omului, Bucuresti, 1992, p. 18; Ion Dogaru, Dan Claudiu Danisor, Drepturile omului si libertaile publice, Chisinau, 1998, p. 56; , ?, in , nr. 1, 2001, p.25 Victor Popa, Drept public, Chiinu, 1998, p.300; Ioan Muraru, Drept constituional i instituii politice, Bucureti, 1997, pag.174; Victor Duculescu, Protecia juridic a drepturilor omului, Mijloace interne i internaionale, Bucureti, 1998, p. 23; Alain Monchablon, Cartea ceteanului, Bucureti, 1991, pag. 201; Teodor Crna , Protecia juridic a drepturilor omului, Chiinu 2003, p.29; Tudor Drganu, Drept constituional i instituii politice, vol. I, p.73-74; Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale, Institutul Romn Pentru drepturile Omului, Bucureti, 1992, p.23; Ion Guceac, Curs elementar de drept constituional, Vol. II, Chiinu, 2004, p.122; Yves Madiot, Droits de lhome, Masson, Paris, 1991, p. 5; Ion Deleanu, vol. I, p. 193-202; Drepturile omului in RM, Chisinau, 1998, p. 74; Les mecanismes internationaux garantissant les Droits de lHome, teza de doctorat, Cluj-Napoca, 1997, p.66; Manualul functionarului public, p.24; HOTRRE Nr. 90 din 12.05.2011 cu privire la aprobarea Planului naional de aciuni n domeniul drepturilor omului pe anii 20112014; Hotarirea Plenului Judecatoriei Supreme a RM Cu privire la practica aplicarii de catre instantele judecatoresti a unor prevederi ale Constitutiei RM nr. 2 din 30 ianuarie 1996, punctul 3; Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari (Monitorul official al RM nr. 82.83 din 11. 12. 1997); Legea nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari (Monitorul official al RM nr. 82.83 din 11. 12. 1997).

- 14 -