Nina :

Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-

mamă. Acum 90 de ani, la 28 Noiembrie 1918, a avut loc

proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric

important în făurirea statului naţional unitar român, alături de

unirea anterioară Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea

ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.

Nico În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, în

timp ce Austro-Ungaria se recunoaște înfrântă pe data de 3

noiembrie, românii și ucraineniidin Ducatul Bucovinei revendică simultan

unirea ținuturilor unde erau majoritari, cu Regatul României și, respectiv, cu

nou proclamata Republică populară Vest-ucraineană, frontiera fiind în

negociere deoarece ambele comunități revendicau orașe importante

precum Cernăuți, Rădăuți sau Siret.

Lavinia: Pe 12/25 octombrie 1918, la Cernăuți a fost înființat Comitetul

Regional Ucrainean, avându-l președinte pe Omelian Popowicz, cu scopul de

a reprezenta Bucovina în Rada Națională Ucraineană.

Florina

În replică, pe 14/27 octombrie 1918, la inițiativa lui Sextil Pușcariu, la Cernăuți

a fost convocată o adunare națională română numită „Adunarea Constituantă”,

care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan, a ales un Consiliu Național

format din 50 de membri din toate județele și păturile sociale, avându-l în

frunte pe Iancu Flondor[7].

Nicoleta Pe 21 octombrie/3 noiembrie, Comitetul Regional Ucrainean a

organizat o amplă adunare publică la Cernăuți care a cerut ca Bucovina să fie

alipită Ucrainei și, pe 24 octombrie/6 noiembrie, a preluat „de facto” puterea în

partea de nord a Bucovinei, inclusiv în orașul Cernăuți[8], în timp de „de

jure” Bucovina era încă sub autoritatea guvernatorului austriac Joseph Etzdorf.

Nina La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, comisarii naționali ucrainean Omelian

Popowicz și român Aurel Onciul, primul ales de Comitetul Regional Ucrainean,

al doilea auto-proclamat, au semnat un acord cu privire la împărțirea

Bucovinei, deși Onciul nu era împuternicit în acest sens de Consiliul Național

Român din Bucovina. Guvernul ucrainean a dispus ocuparea Palatului

administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene, iar reprezentanții Radei

Lavi Naționale Ucrainene l-au somat pe guvernatorul austriac Joseph Etzdorf

să le predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina,

precum și în orașul Cernăuți. Guvernatorul a cedat în fața forței și a semnat un

proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către

Omelian Popowicz și Aurel Onciul, iar Popowicz a fost ales președinte al părții

ucrainene a Bucovinei[9].

Flori Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului Național Român,

Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în

Bucovina[8] „pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam

și credință împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de

distrugere”, conform proclamației generalului[10].

Nico La 2/15 noiembrie, Consiliul Național Român convoacă Congresul

General al Bucovinei, care a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității

reprezentanților germaniși polonezi, unirea cu România[7][11]:

Nina

Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, în 1919,

prin tratatul de la Saint Germain, care preciza că Austria renunţă

la fostul Ducat al Bucovinei în favoarea României. Camera şi

Senatul român au ratificat la Bucureşti, la 31 Decembrie 1919,

Unirea Bucovinei cu Ţara iar prin recunoaşterea Unirii de către

Congresul de pace de la Paris şi prin includerea ei în Constituţia

României din 1923, memorabilul act al Unirii Bucovinei cu

Regatul României din 28 Noiembrie 1918 a rămas definitiv.

Lavi

Din nefericire, epoca de pace a Bucovinei avea să fie de scurtă durată. Urmare a ultimatumului rus din 27 Iunie 1940, a doua zi

armata roşie a ocupat Bucovina de nord, ocupaţie care a durat iniţial până la 5 Iulie 1941, când trupele armatei române izgoniră pe invadatori din Bucovina