NICOLAE MARINESCU tragismul memoriei afective · Domnul Liviu Biris relateazã cu obiectivitate...

nnnnn NICOLAE MARINESCU

www. revista-mozaicul.ro

R E V I S T Ã D E C U LT U R Ã F O N D AT Ã L A C R A I O VA , Î N 1 8 3 8 , D E C O N S TA N T I N L E C C A • S E R I E N O U Ã • A N U L X IX • N R . 3 ( 2 09 ) • 2 0 16 • 2 0 PA G . • 2 l e i

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

In seara zilei de 28 februarie, la Relitatea TV, înemisiunea lui Rareº Bogdan a fost prezent la odezbatere asupra „cazului Vintilã Horia”, dom-

nul Liviu Beris, în vârstã de aproape 90 de ani, preºe-dintele Asociaþiei Evreilor Victime ale Holocaustuluidin România, care a relatat o întâmplare din propria-i copilãrie, ce l-a marcat pentru toatã viaþa. M-a im-presionat profund, determinându-mã sã aflu maimulte lucruri despre domnul Liviu Beris ºi despreîntâmplãrile de atunci.

Am înþeles, din revenirea, aº zice obsesivã, în di-versele intervenþii publice ale Domniei Sale, ce ener-gie uriaºã conservã memoria afectivã, individualã saucolectivã, care, asemenea celei nucleare, activatã,poate avea efecte devastatoare când scapã de subcontrolul raþiunii, al mãsurii ºi aprecierii obiective aconsecinþelor.

Domnul Liviu Biris relateazã cu obiectivitate co-existenþa armonioasã a românilor, uºor majoritari, cuevreii, destul de numeroºi, ºi câþiva germani, în orã-ºelul Herþa, din Bucovina de Nord, aflat pe atunci înjudeþul Dorohoi din România, astãzi în Ucraina. Pânãîn 29 iunie 1940, când blindatele ruseºti pãtrund peneaºteptate în localitate ºi, ca din senin, izbucneºteconflictul interetnic, alimentat de o zvonisticã înte-meiatã pe accidente conflictuale individuale, de co-laboraþionism sau violenþe.

Revenirea armatei române în teritoriul vremelnicocupat de ruºi exacerbeazã starea conflictualã ºi co-pilul Liviu Beris împreunã cu tatãl sãu ºi alþi câþivaetnici evrei sunt gatã sã fie împuºcaþi la margineaunui ºanþ, din ordinul unui cãpitan român, pentrucolaborare cu ocupantul bolºevic. Intensitate cucare naratorul acestei scene al cãrui protagonist fu-sese retrãia, dupã mai bine de 60 de ani, cumplitaîncercare, mi-a provocat empatia ºi m-am gândit câtde legitimã este persistenþa în memorie a unor ase-menea experienþe biografice.

tragismulmemorieiafective

(Continuare în pag. 2)

MIªCAREA IDEILOR.Mircea Martin:radicalitate ºi nuanþãSemneazã:l Ion Buzeral Cãtãlin Ghiþãl Mihai Ghiþulescul ªtefan Vlãduþescul Maria Dinu

Petre Rãileanu:întâlnireaHouellebecq-Gherasim Luca

Nicolae Panea: educaþiaca formã de ipocrizie

Au

rora

Sp

era

nþa

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (209209209209209), 20), 20), 20), 20), 201616161616

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Tragismul me-

moriei afective l 1

MIªCAREA IDEILORMircea Martin: radicalitate ºi nuan-

þã. Dosar coordonat de Maria DinuCãtãlin GHIÞÃ: Mircea Martin – un

fanatic al moderaþiei l 3 Maria DINU: Radicalitate ºi nuanþã:

dinamicã ºi complementaritate l 4Mihai GHIÞULESCU: Pururi tânãr,

înfãºurat în nuanþe l 5ªtefan VLÃDUÞESCU: Mircea Martin

în orizontul ontologiei literaturii l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Reflecþia ca tera-

pie l 7

BELETRISTICÃFelix NICOLAU: Poeme l 8

LECTURIMarcel Raduþ SELIªTE: O carte-

manifest: România puzzle. Ilustratedin rezervaþia de cleptozauri l 9

Cosmin DRAGOSTE: Cu bãºtile pemasã l 9

CONFERINÞELE SPECTACTORNicolae PANEA: Educaþia ca formã de

ipocrizie l 10

LECTURISorin Liviu DAMEAN: O pledoarie

pentru studierea instituþiilor statului dinperspectivã interdisciplinarã l 12

Eliza VOINEA: Incantaþii dintr-ununivers poetic feminin l 12

Gabriela GHEORGHIªOR: Azilul caBabel livresc l 13

Liliana HINOVEANU: Între durereatimpului ºi iluzie l 13

BELETRISTICÃMIHÓK Tamás: Poeme l 14

ARTEGheorghe FABIAN: Cronica stagiu-

nii Europa (IV)l 15Ivona HRISTESCU: Jurnal de Stagiu-

ne – capitolul XVII. Bulgarial 15Emilian POPESCU: Din comorile as-

cunse ale Craiovei: Ion Þuculescu l 16

SERPENTINEToma GRIGORIE: Religiozitatea poe-

ziei argheziene l 17Dan ANGHELESCU: Recepta-

rea actualã a scriitorilor români din exil(I) l 18

UNIVERSALIAPetre RAILEANU: Întâlnirea dintre

Michel Houellebecq ºi Gherasim Luca.Experienþa limitelor în transmisiune di-rectã l 19

ARTEPetriºor MILITARU: Aurora Spe-

ranþa: o expoziþie sub semnul unicor-nului l 20

NNNNNrrrrr..... 33333 ( ( ( ( (209209209209209))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201616161616

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Cosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

Dar rândurile de faþã s-au nãscut dintr-un detaliu al povestirii. Nonagenarul Li-viu Biris spunea cã „nu pot uita nici acumchipul schimonosit de urã al cãpitanuluicare a ordonat ieºirea din grupul de oa-meni, români ºi evrei, veniþi înainteaarmatei române ca spre niºte eliberatori, a„jidanilor”, pentru a-i pune în faþa unuiimprovizat pluton de execuþie, ca trãdã-tori. Apoi relata, cu obiectivitate, cãsupravieþuise datoritã unui român care seinterpusese între arme ºi victime, pentrua-l opri pe cãpitan din pornirea sa, stri-gându-i cã oamenii aceia „hãlãduiserã”împreunã cu românii ºi nu aveau nicio vinã.Gestul l-a oprit pe ofiþer, care i-a eliberat,ºi astfel a scãpând cu viaþã.”

Ce mi-a atras atenþia a fost faptul cã, înniciuna dintre relatãrile acestui episod deneocolit, în ciuda eforturilor remarcabilede obiectivare, povestitorul-protagonistnu reþine chipul românului care i-a redat,de fapt, viaþa, deºi, subliniez, îi este recu-noscãtor pentru asta.

Nu mã pot opri sã observ cã forþa rãuluieste mai puternicã decât forþa binelui, cãsuferinþa lasã urme mai adânci în memorianoastrã decât bucuria. ªi, de aici, rezultãcapacitatea rãului de a regenera cu viru-lenþã în momente de crizã, împingându-nespre gesturi din ce în ce mai nesãbuite,mai violente, mai distrugãtoare.

Dar tot de aici rezultã ºi morala superi-oarã acestor pulsiuni adesea sinucigaºeale naturii noastre umane: solidaritatea cucelãlalt, bazatã pe capacitatea de a ierta ºide a iubi. Chipul ºi numele aceluia care afost gata sã-ºi jertfeascã propria viaþã pen-

tru a salva vieþile unor semeni nevinovaþirãmâne necunoscut, acoperit de expresi-vitatea rãului dezlãnþuit. Dar victoria a fosttotuºi a acestui anonim, cu prezenþã es-tompatã de timp ºi de spaþiu.

Poate cã o lume care pare tot mai domi-natã de recompense materiale imediatepoate fi nesatisfãcutã de aceastã moralã,numai cã trebuie sã conºtientizãm cã hrã-nind rãul, îi dãm puteri care ne pot distru-ge, cã existã înfruntãri fãrã învingãtori.

Acum ºtiu mai bine de ce nu „Legeaantilegionarã” va aduce pace ºi toleranþãîn societatea noastrã, ci recunoaºtereaRãului, care nu este niciodatã etnic, ci in-dividual. Nu contestarea unor destinepentru accidente biografice, determinatede conjuncturi, istorice sau întâmplãtoa-re, ci cultivarea înþelegerii celuilalt ºi a dia-logului aduce armonie în existenþa noas-trã. ªi, de aceea, societatea româneascã,ºi nu numai ea, trebuie sã acorde prioritateeducaþiei în spiritul valorilor pozitive, nual resentimentelor ºi revanºei.

ªi pentru cã am plecat de la Vintilã Ho-ria, cu gândul la atâtea alte personalitãþicare au servit cultura ºi civilizaþia româ-neascã, dar ºi de aiurea, a le mãsura dupãun „pat al lui Procust” va hrãni doar Rãulºi va împuþina Binele. Pentru a ne învingecondiþia tragicã a confruntãrii permanen-te a Binelui cu Rãul, trebuie sã decidem,fiecare ºi împreunã, de care parte suntem,ce vrem sã cultivãm în noi.

Tâlcul poveºtii adevãrate ºi sincere adomnului Liviu Beris poate fi cã Umanita-tea se hrãneºte din puterea de a cultivaBinele ºi Frumosul, nerisipindu-le când nise dau!

tragismul memorieiafective

(Urmare din pag.1)

Aurora Speranþa

9 771 454 2 290 02

MirceaMartin:

radicalitateºi nuanþã

MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 33333 ( ( ( ( (209209209209209), 20), 20), 20), 20), 201616161616

Când ne gândim la pro-fesorul Mircea Martin,ne vine în minte un

model de sobrietate, de gust es-tetic ºi de exigenþã criticã, toateavând în subsidiar o limpezimede expresie cum rareori s-a vãzutîn filologia academicã româneas-cã. Mircea Martin, care urãºtecomplimentele cu acea distanþãautoironicã pe care ºi-o permiteorice cãrturar autentic, este unflegmatic solar, un om prea puþinsedus de volute stilistice, dar fi-del unui principiu al claritãþii ºi aldecupãrii în relief al ideilor aproa-pe fãrã egal la noi. Într-adevãr,cu excepþia notabilã a lui TudorVianu, el nu are antecesori vizi-bili în spaþiul autohton. De aceea,cred cã nu hazardul l-a fãcut pedistinsul profesor de la Univer-sitatea din Bucureºti sã-i consa-cre nu mai puþin de douã lucrãridin cea mai nouã carte a sa, inti-tulatã, cu modestie, Radicalita-te ºi nuanþã, fostului magistru deesteticã.

Apãrut în foarte bune condiþiigrafice la dinamica editurã Tra-cus Arte din Bucureºti în 2015,volumul lui Mircea Martin înce-pe cu o apologie asumatã: „În-trucât vãd cã nu reuºesc sã în-chid (într-o carte) niciunul dintreºantierele la care lucrez de anibuni, m-am decis sã adun în vo-lumul de faþã o parte din articole-le, eseurile, evocãrile ºi interviu-rile publicate mai demult” (p. 5).La finalul preambulului vine, car-tezian, premisa cãrþii, care se cerecititã într-o generoasã grilã dia-logicã: „Dezbaterea pe care o pro-pun se plaseazã – dincoace derepere livreºti – în intervalul din-tre aspiraþiile ºi realizãrile proprii,dintre aºteptãrile proprii ºi reali-zãrile altora. Este un spaþiu alconfruntãrii cu sine ºi cu alþii pecare, la rigoare, l-am putea consi-dera chiar spaþiul criticii (subl.în text, n.m.), al unei critici con-cepute în sensul cel mai larg cu

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ

putinþã, dar al cãrei reflex în inti-mitate este – sau ar trebui sã fie –autocritica (subl. în text, n.m.)”(p. 8).

Fidel maestrului sãu, MarcelRaymond, fost sorbonard ºi, ul-terior, ilustru profesor al Univer-sitãþii din Geneva, cu care a ºistudiat în tinereþe, Mircea Mar-tin intuieºte cu înþelepciune cãliteratura izvorãºte din descope-rirea sinelui în interiorul univer-sului. Prin urmare, aceastã ideedirectoare, favorizând contem-plaþia esteticã purã, care a fãcutcarierã în interiorul ªcolii de criti-cã literarã de la Geneva (bazate,cum se ºtie, pe o încruciºare fer-tilã dintre formalismul rus ºi fe-nomenologie), este fermentul in-telectual care uneºte fragmente-le aparent disparate dintr-un puz-zle critic de cel mai mare rafina-ment. Prin distanþare ºi empatie,criticul se poate apropia de for-mele de viaþã literarã mai profundºi mai convingãtor decât ar face-o prin implicare pãtimaºã. Graþieacestui argument, înþelegem cutoþii cât de radical poate deveniun (aparent) simplu act al nuan-þãrii.

Cele ºapte secþiuni ale volu-mului, intitulate, respectiv, „Ex-plorãri”, „Celebrãri”, „Consem-nãri”, „Evocãri”, „ªcoala lui Noi-ca”, „Interviuri” ºi „Radicalitateºi nuanþã”, deseneazã, astfel, ohartã a sinelui critic prin confrun-tarea cu exterioritatea. Exteriori-tatea este perceputã în sens du-blu de teoretician: pe de o parte,sinele se confruntã cu o serie deobiecte ale investigaþiei critice(cãrþi, autori, figuri), iar pe de alta,cu o serie de potenþiali lectori, maimult sau mai puþin informaþi, carepot urmãri, într-o manierã propor-þional mai obiectivã sau mai pãr-tinitoare, decuparea sintetico-analiticã. Textele în sine sunt, decele mai multe ori, probe de arbi-traj, fie în sens encomiastic (mairar), fie în sens demitizant sau de

Mircea Martin – un fanatical moderaþiei

















Dosar coordonat de Maria Dinu

Mircea Martin:radicalitate ºi nuanþã

distanþare ideaticã (mai frecvent).În toate cazurile, Mircea Martinînsceneazã un spectacol al dis-tanþãrii empatice, care-i permitesã ia atitudine faþã de un gest saude o idee considerate vulnerabi-le, dar ºi sã sublinieze forþa unuiargument pertinent.

Piesa de rezistenþã a volumu-lui este, desigur, ultima lucrare,„Radicalitate ºi nuanþã”, susþinu-tã, într-o formã preliminarã, suc-cintã, la prima ediþie a conferinþeiinternaþionale organizate, la ini-þiativa lãudabilã a Sorinei Sores-cu, de (pe atunci) Departamentulde limbã românã, literaturã româ-nã, comunicare, ºtiinþe ale edu-caþiei ºi jurnalism din cadrul Fa-cultãþii de Litere a Universitãþiidin Craiova. Prezent în calitate dekeynote speaker, Mircea Martins-a adresat unui auditoriu care aumplut Sala Albastrã a universi-tãþii craiovene, vorbind desprenecesitatea absolutã a nuanþãrii,din perspectiva deschisã, dacã mise permite oximoronul (prezent ºiîn titlul prezentãrii mele), unui fa-natic al moderaþiei. Într-o varian-tã prelucratã cu grijã ºi conside-rabil extinsã, conferinþa se gãseº-te în paginile proaspãtului volum,ca sintezã de atitudine criticã ateoreticianului literar.

Mircea Martin distinge cu rãb-dare ºi acribie între un radicalismal doctrinelor ºi al ideologiilor (sã-i spunem, faute de mieux, radica-lism „tare”) ºi un radicalism de-celabil la nivel personal, în ab-senþa unui cadru intelectual fixsau bine determinat (sã-l numim,fiindcã nu are o bazã logicã, cidoar umoralã, radicalism „slab”).Acest radicalism „slab”, conotat„personal, nu ideologic” (p. 552),este denumit „radicalitate”. Îngenealogia punerii în practicã aacestei atitudini generale, MirceaMartin identificã un cvadrupluhelix fizico-intelectual: „experien-þa de viaþã ºi formaþia intelectua-lã”, „temperamentul”, „constitu-þia corporalã” ºi chiar „dorinþa,voinþa, ambiþia diferenþierii”.Chiar ºi aici, teoreticianul îºi ia,permanent, o serie de precauþiisalubre, devenite ºi mai pregnan-te prin disociere succesivã: „niciradicalitatea, nici nuanþa nu exis-tã în stare purã [...]. [Eu] le-am

considerat ca pe niºte modele deacþiune intelectualã (subl. întext, n.m) între manifestãrile cã-rora mi s-a pãrut cã descopãr unparalelism elocvent” (p. 561). Înfinal, vine ºi delimitarea necesa-rã, pe care ochiul atent o intuisedeja pe parcursul argumentaþieistrânse: „Nu consider nuanþareaun act adãugat, suplimentar, nuo înþeleg ca ponderare, «netezi-re» sau «rotunjire», ci ca pe oincizie finã (subl. mea, n.m.) în-tre obiecte mentale sau (înlãun-trul lor), ca pe o operaþie autono-mã, deloc superficialã, dimpotri-vã, aspirând – ca ºi radicalitatea– la profunzime, la adevãr” (p.570). Astfel, nuanþarea devine,pentru moderaþi, calea cãtre esen-þã, la fel de imperativã ºi de im-portantã ca ºi actul delimitãriiabsolute ºi violente, practicate înmod curent de anarhistul liniilorgenerale. Acest eseu ce eviden-

þiazã o remarcabilã aperturã teo-reticã închide în chip fericit bu-cla abia trasatã de premisele vo-lumului.

Mircea Martin scrie relativpuþin ºi rar (el însuºi o recunoaº-te în mai multe rânduri cu o mo-destie izvorâtã din stima de sine),însã nu din otium sau din deza-buzare, ci fiindcã percepe actulelaborãrii unui text critic drept oesenþializare de atitudine, drepto epurare teoreticã a balastuluiocazional ºi de concentrare a in-telectului în scopul unei clarifi-cãri, y compris a unei repoziþio-nãri teoretice faþã de obiectivulpropus sau asumat. Avem în car-tea Radicalitate ºi nuanþã unadintre cele mai solide ºi mai con-vingãtoare contribuþii critice dinpeisajul autohton al ultimilor ani,care, în timp, va deveni un reperteoretic mai ales în cercetareaacademicã.


Cartea cu care e asociatcel mai des numele luiMircea Martin este G.

Cãlinescu ºi complexele litera-turii române (1981), însã volumeprecum Criticã ºi profunzime(1974), Identificãri (1977, ediþiaa doua în 2004), Dicþiunea idei-lor (1981), Singura criticã(1986), Geometrie ºi fineþe (2004)îl vor impune printre cei mai im-portanþi teoreticieni contempo-rani ai criticii literare. Titlurile pro-gramatice fixeazã de la început oanumitã concepþie a lui MirceaMartin despre actul critic, un exer-ciþiu intelectual de mare rafina-ment, concomitent cu afirmareapropriei poziþii faþã de autorii ºicãrþile abordate.

Aceastã perspectivã este con-tinuatã ºi consolidatã în cea mairecentã carte a lui Mircea Mar-tin, Radicalitate ºi nuanþã (Edi-tura Tracus Arte, Bucureºti,2015). În acord cu viziunea teo-reticã din volumele anterioare, pecare o dezvoltã în eseul omonimde la finalul cãrþii, nuanþarea re-prezintã pentru Mircea Martin omodalitate de aprofundare a in-terpretãrii ºi de reconstituire aîntregului în urma extinderii de-taliului. Provenitã din nevoia deexactitate ºi de justeþe, nuanþaconduce la judecãþi inovatoare ºiexprimarea unor idei personale,de unde interdependenþa dintrenuanþe ºi interpret. În ce priveº-te radicalitatea, Mircea Martinsubliniazã cã avem de-a face cuun concept problematic, fiindcãdicþionarele consemneazã înde-osebi radicalismul în accepþiepoliticã ºi religioasã. Acestui ra-dicalism, teoreticianul îi opuneradicalitatea situatã în afara ma-nifestãrilor politice, doctrinare ºidefinitã ca atitudine personalã,pasiune militantã ºi ambiþie a di-ferenþierii. Radicalitatea este ºi unact de „eradicare, de curãþire alocului, de ecarisaj moral ºi inte-lectual” în condiþiile în care eaurmãreºte destabilizarea ºi înlã-turarea vechilor ierarhii, concep-þii etc., pentru a-ºi impune pro-pria ordine a lucrurilor. În consti-tuirea radicalitãþii, Mircea Martinconsiderã esenþial „mersul pânãla capãt”, adicã procesul evalua-tor în care gânditorul radicalconºtientizeazã consecinþelepropriilor afirmaþii ºi limitareapoziþiei sale. Însã, dacã un gân-ditor radical dispune de „capaci-tatea de a anticipa, pe cât posibilºi consecinþele respectivei afir-maþii sau intervenþii, inclusiv

nnnnn MARIA DINU

radicalitate ºi nuanþã: dinamicãºi complementaritate

obiecþiile pe care le-ar putea sus-cita”, ºi-ar mai putea menþine ati-tudinea radicalã de la care porni-se iniþial sau face deja primii paºiîn direcþia nuanþãrilor? Rãspun-sul ni-l oferã Micea Martin printr-o întrebare ironicã: „Dar ce radi-cal e dispus sã facã un pas îna-poi?”. La finalul demersului sãuteoretic, Mircea Martin traseazãºi cîteva teme de reflecþie: „esteposibil o geometrie a nuanþelor,este imaginabilã o radicalitatefinã sau o fineþe radicalã? S-arputea reuni, corectându-se ºicompletându-se reciproc, radica-litatea cu nuanþa?”

Scrise în perioade diferite (sfâr-ºitul anilor ’60, anii ’90, 2000), tex-tele din volumul Radicalitate ºinuanþã au fost publicate iniþial îndiverse reviste literare ºi sunt de-dicate marilor critici interbelici (G.Cãlinescu ºi Tudor Vianu), celorcare au debutat în anii ’60 (Nico-lae Manolescu, Eugen Simion,Matei Cãlinescu) sau au avut oactivitate intensã în perioada post-belicã (M. Petroveanu, RomulMunteanu, Adrian Marino etc.),dar ºi unor scriitori ºi critici con-temporani (Ilina Gregori, CarmenMuºat, Sanda Cordoº, MirceaCãrtãrescu etc.). Aºadar, e vorbade abordarea unor autori diferiþica formaþie, preocupãri, generaþie,dar ºi ca arie geograficã. Intere-sant este cã în demersul sãu, Mir-cea Martin þine cont ºi integreazãastfel de aspecte care se dove-desc definitorii, printre altele, ºiconstituie o amprentã a viziunii in-terpretative a autorilor respectivi.Departe de a reprezenta o limitã,informaþiile legate de temperamen-tul ºi biografia criticului studiat îiservesc lui Mircea Martin sã pã-trundã în adâncimile operei ºi sãevidenþieze o trãire, o atitudinesau o stare anume a celui care scrietextele critice. Aceastã privire deprofunzime ce vizeazã întotdeau-na „relaþia ideilor cu personalita-tea care le construieºte ºi se con-struieºte cu ajutorul lor” – cumnota teoreticianul în Dicþiuneaideilor –, aminteºte de critica or-ganicistã aflatã în cãutarea struc-turilor conºtiinþei, practicatã deªcoala de la Geneva, cu care Mir-cea Martin are, de altfel, numeroa-se afinitãþi. Evident, pe parcursuldemersului sãu, observaþiile salese nuanþeazã, se diversificã prinmularea pe textele comentate ºi seîndreaptã spre cãi interpretativeinedite a cãror mizã e, de multe ori,depistarea unor concepþii despreliteraturã, critica ºi istoria literarã.

Iatã, de exemplu, cum în comenta-riile din cãrþile lui Mircea Zaciu,autorul Dicþiunii ideilor identifi-cã accente polemice ºi un „aer rãz-boinic” explicabile prin „impresiade exterioritate pe care i-o lasãactul critic”. Numai cã sentimen-tul excluderii din creaþie se mani-festã doar la nivelul tensiunii ar-gumentaþiei, cãci Mircea Martinconstatã cã istoricul literar se pla-seazã chiar în interiorul operelorliterare pe care le aduce la viaþã cuforþa unui artist.

O atenþie deosebitã acordãMircea Martin devenirii persona-litãþilor critice, reconstituind tra-iectul formãrii lor de la particulari-tãþile proiectelor intelectuale iden-tificate în studiile lor, inclusiv încele de debut, pânã la reconfigu-rãrile de program. Impresia pe carene-o lasã de multe ori MirceaMartin în astfel de situaþii e cea aunei divulgãri abile ca urmare acoborârii sale în subtextul opere-lor, cu scopul unei ºi mai bune în-þelegeri a „încatenãrii ideilor”, casã folosim tot un termen al teore-ticianului din Dicþiunea ideilor.În cazul lui Marin Mincu, teoreti-cianul apreciazã, în acest sens,influenþa disciplinantã a criticiisemiotice italiane asupra intuiþii-

lor hazardate, lipsite de fermitate,de unde distanþa între Avangar-da literarã româneascã ºi cãrþileprecedente. În ce priveºte intere-sul lui Eugen Simion pentru bio-grafie ºi autobiografie odatã cuvolumul Întoarcerea autorului,dupã ce anterior se dedicase lite-raturii române moderne ºi contem-porane, Mircea Martin avansea-zã o ipotezã interesantã prin com-plexitatea ei: „Sã fie, oare, intimi-tatea cu experienþa literarã auto-htonã, cu presiunile exercitateasupra culturii într-un regim tota-litar ºi cu eforturile scriitorilor dea le evita sau depãºi, cea care îl vafi fãcut pe criticul român ajuns laParis pentru câþiva ani buni sãconceapã ºi sã scrie o carte nudespre «moartea autorului» –temã la modã acolo în anii ’70 (Bart-hes, Foucault, nu-i aºa?) – ci unadespre «întoarcerea autorului»,despre prezenþa explicitã ºi impli-citã în paginile operei?”

De fapt, supratema textelor luiMircea Martin ar putea fi aceastãconfesiune implicitã, indirectã acriticilor care se strecoarã în pro-priile interpretãri, de aceea, auto-rul cãrþii Radicalitate ºi nuanþãare adesea o atitudine reflexivã,care îl conduce spre notarea unorsituaþiile paradoxale sau mai bine-zis aparent paradoxale, deoareceele înceteazã sã mai fie reprezenta-tive doar pentru un autor anumeºi cãpãtã o încãrcãturã teoreticã.În comentariile sale la cãrþile luiMircea Zaciu regãsim, de exemplu,astfel de reflecþii despre o autore-ferenþialitate indirectã: „tocmai exe-geþii preocupaþi de adevãrul eroi-lor lor ºi nu de spectacolul pro-priei personalitãþi, ajung sã seidentifice într-atât încât caracteri-zarea celuilalt devine o confesiu-ne involuntarã, portretul poate ficitit, pe alocuri, ºi ca un autopor-tret.” Odatã transferate ºi spre alþibiografi, astfel de observaþii nu

MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


caracterizeazã numai incursiunilebiografice ale lui Mircea Zaciu, cãciele ar revela un profil interior alexegeþilor mult mai cuprinzãtor ºiinedit decât cel rezultat din confe-siunea directã, controlatã ºi influ-enþatã adesea de modul în careautorul respectiv vrea sã se men-þinã în ochii posteritãþii. E suficientsã ne gândim la cazul simptomatical lui Adrian Marino cu a sa Viaþãa lui Alexandru Macedonski,unde criticul clujean suprapunepeste imaginea poetului Rondelu-rilor… propriul portret, în anumi-te porþiuni discursul alunecândspre meditaþia asupra devenirii saleinterioare. Cã tot am amintit deMarino, el este prezent în paginilevolumului Radicalitate ºi nuanþãnu numai la secþiunea dedicatãEvocãrilor, ci ºi la cea a Consem-nãrilor, unde citim un text despreversiunea în românã din 1998 acãrþii Comparatism ºi teoria lite-raturii apãrute mai întâi în france-zã în 1988. Mircea Martin noteazãpunctual deficienþele de perspec-tivã ale intelectualului clujean careîn demersul de restructurare a dis-ciplinei comparatisme susþinea in-cluderea în sfera literaturii compa-rate a literaturilor oricãror naþiuni,fãrã sã þinã cont de criterii axiolo-gice. Remarcãm aici vigilenþa opi-niei critice a lui Mircea Martin cuprivire la studiile lui Marino, încondiþiile în care cei mai mulþi co-mentatori ai criticului clujean, se-duºi sau pierduþi în erudiþia luxuri-antã ºi epatantã a acestuia, nu aufãcut altceva decât sã-i parafraze-ze ideile ºi sã-i aprecieze sistemulfãrã oricare alte rezerve.

Oricum, pe lângã profunzimeaanalizelor, cartea lui Mircea Mar-tin determinã o reevaluare a mo-dului în care fiecare înþelege pro-priul act critic, a acumulãrilor, ori-ginalitãþii interpretative ºi ambi-þiilor cu care se angajeazã în de-mersul evaluator.


Mircea Martin, Radicalitateºi nuanþã, Editura Tracus Arte,Bucureºti, 2015, 576 p.

Când Sorina Sorescu mi-a zis cã trebuie sã ci-tesc Radicalitate ºi

nuanþã, nu am reacþionat nicicum. Nu mai citisem decât G.Cãlinescu ºi „complexele” lite-raturii române, când eram maitânãr, mai puþin radical ºi mai pu-þin sensibil la nuanþe. Mi-era clarcã trebuie, dar nu eram pornit s-ofac. Am devenit curios când mi-azis cã sigur voi avea ceva de co-mentat. I-am simþit, prin telefon,un zâmbet scurt. Ce sã am eu decomentat la o carte de criticã lite-rarã? Mi-a trecut când, cu între-ruperi, am auzit ceva de istorie,idei politice, chestii care mi sespun de fiecare datã când mi serecomandã vreun produs intelec-tual. Sincer, ca „vechi” cititor degazete literare din anii ’90 (cândnumai la nuanþe nu erau atenþi

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

pururi tânãr, înfãºurat în nuanþe

românii), mi s-a cam urât de pãre-rile politice ale literaþilor. Trecpeste, dacã zice Sorina, ºi începsã citesc...

Citesc uºor, ca dintr-un roman– scuzaþi cliºeul! Citesc ca unneliterat, preocupat totuºi de li-teraturã, ºi fãrã apetenþã teoreti-cã. Ãsta sunt! Vãd însã cã ºi Mir-cea Martin vorbeºte de „inape-tenþa teoreticã a criticii literare au-tohtone” (p. 24). Îmi permit sãsavurez formulãri memorabile. Leapreciez tocmai pentru cã vin dela un autor fãrã veleitãþi aforisti-ce, unul pentru care cuvântulgreu e mai important decât cu-vântul sclipitor. Dar cum sã nurigolez când vãd scris: „dispece-rul numãrul 1 al reputaþiilor încontemporaneitate” (p. 55), „ex-crescenþã criticã a autobiografieisale de artist” (p. 215), „progresi-unea balcanicã a intimitãþilor” (p.316) ºi atâtea altele?. Mi-ar plã-cea ca astfel de expresii sã ajun-gã în uzul ºcolar, sã le înlocuias-

cã pe cele de-o vârstã cu G. Cãli-nescu. Oricât le-am repeta, risculde cliºeizare e mai redus.

Tot caut printre rânduri cevapolitic, dar nu gãsesc nimic spec-taculos. Vãd cã, într-un interviu,vorbea de „teza profund eronatãa unora care cred cã pot sã sal-veze o puritate a comunismului,cred cã pot sã salveze comunis-mul de «întinãrile» sale” (p. 507).Eroarea mi se pare ºi mie eviden-tã ºi nu prea profundã. MirceaMartin nu e însã un anticomu-nist fixist – gândul îmi fuge dinnou spre anii ’90. Asta se vedecel mai bine în „celebrarea” luiIon Ianoºi, cãruia îi poate apre-cia gândirea, chiar dacã o consi-derã pecetluitã de… Lenin. Vor-bind despre estetician, se auto-descrie: „un gânditor cãruia fa-miliaritatea cu marile opere ºimomente ale culturii i-au interzisabuzurile doctrinare, îngustimileideologice” (pp. 112-113). ªi nu evorba numai de abuzuri ºi îngus-

MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


timi, ci chiar de minima, omeneas-ca exhibare. Are o combustieideaticã excelentã. Chiar când îºiexprimã amãrãciuni (vezi „post-naþionalul”, „criza lecturii”, „ve-detismul receptãrii” º.a.), nu tin-de sã le politizeze ºi/ sau ideolo-gizeze. E de apreciat ºi la MirceaMartin ceea ce dumnealui apre-cia la Tudor Vianu: „un refuz alhistrionismului ºi al labilitãþiicomportamentale, al spectaculo-sului inadecvat” (p. 280).

Vorbeam mai devreme despre„inapetenþa teoreticã” a criticilorromâni. Sigur, nu pentru cã suntromâni, ci pentru cã aºa s-au obiº-nuit sã fie! ªi nu e valabil nu maipentru criticii literari, ci pentru maitoþi „socio-umaniºtii”. Toþi „ina-petenþii” îºi mascheazã/ compen-seazã problema prin histrionismºi/ sau paradã de erudiþie. Încãpuþinii – dar, hai sã recunoaºtem,tot mai mulþii – „apetenþi” mergcu discursul prea departe, într-oteosferã, care, cel puþin pentruneiniþiaþi, nu mai are nici o legã-turã cu literatura ºi/ sau realita-tea. Ei bine, experimentatul pro-fesor de teoria literaturii reuºeº-te sã se fereascã de astfel de rã-tãciri. Chiar textele cu pronunþatcaracter teoretic rãmân la obiectºi nu uitã niciodatã contextele.Teoria ºi istoria nu se exclud ºinici mãcar nu se opun. „Arta exis-tã, bineînþeles, în istorie ºi e de-pendentã de ea...” (p. 432), îi spu-nea, demult, profesorul Martinpoetului Pãunescu. Dacã i-ar fispus ºi cã nu se confundã... ªipentru cã, de multe ori, teoreti-cienii îi privesc cu oare care dis-preþ pe istorici – nu cã n-ar fi ºiinvers – sã spunem cã acceptãcã istoria poate fi înþeleasã (ºi)ca „perspectivã metodologicã”(p. 111).

Ajuns în partea hard, capito-lul final care dã ºi titlul cãrþii, nu afost nevoie sã mã las convins depledoaria pentru bunul uz al radi-calitãþii ºi al nuanþei. Eram deja.Am citit cu admiraþia pe care o simtori de câte ori vãd cã cineva expri-mã sistematic – dacã se poate, ºifrumos! – idei care mie doar îmivâjâie prin cap. Recunosc cã amavut o tresãrire. Mi s-a pãrut, pen-tru o clipã, cã Mircea Martin segãseºte în situaþia pe care a sesi-zat-o la Adrian Marino: a conce-put o „strategie preliminarã”, la-

sând pe mai târziu „o aplicaþie pemãsura anvergurii proiectelor” (p.153). Mi-am dat repede seama cãtocmai ce parcursesem aplicaþia,cã toate textele dinainte erau exer-ciþii de radicalizare-nuanþare. Maiîntâi prin alegerea autorilor ºi cãr-þilor discutate, apoi prin modul încare îi/le discutã, într-un perma-nent balans care nu alunecã nici-odatã în tradiþionala noastrã „scãl-dare”. La Mircea Martin „aºa ºiaºa” sau „nici aºa, nici aºa” în-seamnã ceva, constituie un „aºa”.Iatã, de exemplu, cum încheie untext despre „inauguratorul” ºi „in-stauratorul” Nicolae Manolescu:„Nu înseamnã cã, în ciuda unorinconsecvenþe sau contradicþii,aceste prime volume ale criticuluinu s-ar situa peste media lucrãri-lor din epocã; totuºi, nu se ridicãla nivelul pretenþiilor implicite ºiadesea chiar explicite pe care lecultivã Nicolae Manolescu despresine însuºi la acea datã ºi ulterior”(p. 57). Chiar gruparea textelor pecapitole („Explorãri”, „Celebrãri”,„Consemnãri”, „Evocãri”) e o for-mã de nuanþare.

Acum mã gândesc de ce a þi-nut Sorina Sorescu sã citesc Ra-dicalitate ºi nuanþã. Am o vari-antã privilegiatã: specialista înmetacriticã probabil cã se gân-dea cã voi fi interesat de pledoa-ria ºi de demonstraþiile strânse învolum nu atât ca unul care se pre-ocupã de istorie ºi politicã, cât caunul care obiºnuieºte sã scrie de-spre cãrþile altora. Dacã aºa gân-dea, avea cu siguranþã dreptate.Nu cã ar putea exista un reþetar alcronicarilor, însuºi Mircea Martino aratã atunci când face criticacriticii, dar Radicalitate ºi nuan-þã e o carte de învãþãturã.

Aurora Speranþa


În linia de limpezime, pro-prietate ºi profunzime con-ceptualã cu care ºi-a câº-

tigat reputaþia profesorul MirceaMartin se situeazã ºi recenta sacarte Radicalitate ºi nuanþã (Bu-cureºti, Tracus Arte, 2015). Eaapare la aproape 30 de ani de lacea care a precedat-o, Singurãcritica (1986). (În parantezã fiespus: este adevãrat cã profeso-rul ºi-a reeditat, cu mici ºi nesem-nificative adãugiri, mare partedintre volumele publicate între1969 ºi 1989.)

Mircea Martin face parte dingrupul celor ºase de neocolit se-niori contemporani ai criticii lite-rare româneºti: Nicolae Manoles-cu, Eugen Simion, Mircea Mar-tin, Ion Pop, Eugen Negrici ºiGheorghe Grigurcu. Dintre aceº-tia, trei sunt mental-stilistic dio-nisiaci, Nicolae Manolescu, Eu-gen Negrici ºi Gheorghe Grigur-cu, iar trei sunt apolinici, EugenSimion, Mircea Martin ºi Ion Pop.Pentru a rãmâne în taxonomiamodelelor româneºti care fac tra-diþia, învederãm cã primii suntmai aproape de George Cãlines-cu, ceilalþi, fiind mai curând aso-ciabili stilului de gândire al luiTudor Vianu.

La Mircea Martin atenþia asu-pra conceptelor este primordialã.Cum conceptele sunt principaleleelemente ale ontologiei unui do-meniu de studiu, putem spunerãspicat: marea contribuþie a pro-fesorului Mircea Martin la dezvol-tarea criticii româneºti þine de on-tologia criticii literare, de ontolo-gia teoriei literaturii. Dupã cum seºtie, ontologia este responsabilãde domeniul de studiu. Ea fixeazãextensia ºi elementele obiectuluioricãrei discipline. Ontologia estedomeniul existenþelor, al entitãþi-lor, al obiectelor de discurs; estetabloul de existenþe al unei disci-pline, al unui domeniu al cunoaº-terii. În tabloul existenþelor intrãelemente ontologice, precum de-finiþii, concepte (categorii, idei,termeni, noþiuni), taxonomii (cla-sificãri, înserieri, ierarhizãri) ºi le-xicoane (dicþionare). O ontologiea criticii literare este necesarã pen-tru (1) a organiza câmpul criticiiliterare, (2) a statua un index ter-minologic comun ºi (3) a crea plat-forma de existenþã ºi convergen-þã pentru celelalte axe de gândirecriticã, epistemologie, metodolo-gie, axiologie etc. Toate cãrþile pro-fesorului Mircea Martin suntmagnetizate de concepte, idei,conceptualizãri, categorizãri, cla-sificãri, disocieri, discriminãri. Unproiect ontologic salutar îl repre-zintã un dicþionar. Volumul Gene-raþie ºi creaþie (1969) ce are drept

nnnnn ªTEFAN VLÃDUÞESCU

Mircea Martin în orizontul ontologiei literaturiiprincipiu coagulant conceptul degeneraþie (însuºit de la „Profeso-rul Tudor Vianu”) a fost reedidatîn anul 2000, cu o completare declarificare a ideii de „generaþie”.Volumul „Criticã ºi profunzime”(1974) a fost completat cu douãstudii (despre G. Poulet ºi J. Sta-robinski) ºi publicat cu titlul „Ge-ometrie ºi fineþe” (2004); aici suntabordate comparativ conceptelede „geometrie” ºi „fineþe”; se ac-centueazã cã “opoziþia între geo-metrie ºi fineþe ar fi aceea între ra-þionament ºi sentiment” ºi se spe-cificã: „Încercarea de identificarecu un autor ºi de reconstruire atraiectului sau a proiectului sãucreator cere nu doar fineþe, dar ºi«geometrie»; dupã cum situareaºi interpretarea unei teorii, a uneiconcepþii de viaþã, presupun, larândul lor, multã fineþe, nu numai«geometrie»”. Cartea „G. Cãlines-cu ºi «complexele» literaturii ro-mâne” (1981), la bazã tezã de doc-torat, se retipãreºte (însoþitã de opostfaþã de Nicolae Manolescu ºide un ”Argument” explicativ alautorului) în 2002. Principalul con-cept al studiului este cel de ”com-plex”: ”Avem de-a face cu un«complex» atunci când în cuprin-sul sau în urma judecãþii defavo-rabile apar exagerãri, respectiv di-minuãri ale proporþiilor reale, re-stricþii ori generalizari abuzive, în-cercãri compensatoare în alte pla-nuri sau, pur ºi simplu, rãsturna-rea planurilor ca atare ºi, mai ales,a criteriilor.” Sunt înregistratedrept «complexe» ale literaturii ro-mâne: „originea umilã”, „existen-þa perifericã”, „întârzierea”, „dis-continuitatea”, „ruralitatea”, „în-ceputul continuu”, „imitaþia”, „ab-senþa capilor de serie”, „lipsa deaudienþã”, „izolãrea provincialã”,„complexul în faþa criticii”. „Criti-ca e una singurã, indiferent deformele ei” este ideea cardinalã acãrþii Singurã critica (1986), re-publicatã în 2006. Volumul Dicþiu-nea ideilor (1981) se reediteazãîn 2010; nucleul conceptual alacestuia îl alcãtuieºte „dicþiuneaideilor”, înþeleasã ca „modul deconstrucþie ºi formulare ce faceideile recognoscibile ºi inconfun-dabile”; dicþiunea ideilor subîntin-de doi paºi: atitudinea faþã de scrii-turã ºi disocierea ideilor. În „Ar-gument”-ul ataºat în 2006 cãrþii(Dicþiunea ideilor), profesorulMircea Martin îºi caracterizeazãdemersul ca þinând de o „criticã aconceptelor”.

Profesorul Martin considerãcã ceea ce face este deci o criticãa conceptelor. Sã nu uitãm cã ideeînseamnã, înainte de toate, con-cept, noþiune (Lat. ºi Gr. Idea).Prevalenþã are la Mircea Martinideea, conceptul, conceptualiza-rea. Munca sa se situeazã în „câm-pul ideilor generale” (Radicali-tate ºi nuanþã, 2015, p. 20). Totuleste examinat din perspectivaconceptelor ºi a ideilor. Actuali-tatea lui Tudor Vianu ºi a lui Geor-ge Cãlinescu, se aratã în carte(2015), este una a ideilor. De alt-fel, ideea criticã este principiulinaugural. În general, „Fãrã ideenu existã criticã” spune N. Ma-nolescu (N. Manolescu, Teme 4,Bucureºti, Cartea Româneascã,1983, p. 73). Ce face, în fapt, Mir-cea Martin? Profesorul MirceaMartin delimiteazã concepte, apli-cã nemijlocit acele concepte asu-

pra operelor concrete, comparãcum se articuleazã un anumeconcept în creaþia diferiþilor au-tori, militeazã pentru unificareaterminologiei (vezi necesara ”uni-ficare terminologicã”, p. 475),observã conceptualizarea fãcutãde alþii („înlãuntrul unui domeniuanume, Tudor Vianu exceleazãprin înserieri”, p. 27), promovea-zã taxonomiile (rolul istoriculuiliteraturii este „de a clasifica” - p.21), militeazã pentru realizareaunui dicþionar de concepte, defi-niþii, teorii, taxonomii (într-un in-terviu cu Sorina Sorescu, reevo-cã „un proiect” la care lucreazãDicþionarul multidisciplinar determinologie culturalã, p. 533).În fapt, ceea ce face scrupulos ºielegant Mircea Martin este sãpunã pietre la construcþia salu-tarã a unei ontologii a literaturii,a unei ontologii a criticii literare.

Mircea Martin are nostalgiagândirii tari a lui Tudor Vianu,printre alþii; adicã este un om cese raporteazã la principii. Subacest aspect, fãrã a respinge, rã-mâne circumspect în ce priveºte„gândirea slabã”. Ontologia esteun spaþiu al principiilor. Creareaunei ontologii nu poate fi o între-prindere pur interpretativã. Gân-direa interpretativã este o gân-dire slabã. Gândirea dupã princi-pii este o gândire tare. O cu-noaºtere puternicã se bazeazã peprincipii. Omul de caracter esteun om de principii ºi de valori.Este, dincolo de acestea, un omriguros, bine aºezat în concepteontologice ºi puternic consolidatinterior. Pentru a deveni o ºtiinþãde caracter, critica are nevoie deprincipii ontologice, epistemolo-gice, metodologice clare ºi devalori. Astfel va deveni riguroa-sã, robustã ºi puternicã. Va înce-ta sã se priveascã pe sine ºi sãlase pe celelalte „ºtiinþe” sã o pri-veascã ca pe o „ºtiinþã” slabã,strict interpretativã. Se ºtie cã înconcepþia lui Gianni Vattimo„weak thought” este lipsitã deprincipii, fiind totalmente inter-pretativã. Postmodernismul vinecu o „gândire slabã”. Lãsat liber,postmodernismul va fi mânat deoriginalitate, pluralism, diversita-te ºi libertate extinsã de gândire,de insight, de amestecul de idei,categorii ºi concepte. Weak thin-king trebuie adus în convergen-þa unei critical thinking în peri-metrul acelei gândiri ce gândeºtedespre sine în timp ce gândeºte.În aceastã ordine de idei, o clari-ficare aduce Peter Carravetta caresesizeazã weak thinking ca „dis-solution of strong thought” ºicare precizeazã cã, în loc de„axioms, principles, strong theo-ries”, the weak thinking aduce„interpretations” (Carravetta, P.,2012, What Is „Weak Thought”?The Original Theses and contextof il pensiero debole, în G. Vatti-mo & A. Rovatti (Eds.), WeakThought. New York Press, p. 11ºi p. 4). Întrucât nu vede bine ºidirect existenþa ºi existenþele,weak thinking vitregeºte înain-te de toate ºi semnificativ onto-logia. The weak thinking mode-leazã un program de conformaredin care rezultã o „ontologie sla-bã” (Vattimo, G., 2012, Dialectics,Difference, Weak Thought, în G.Vattimo & A. Rovatti (Eds.),Weak Thought. New York Press,

p. 47). O ontologie slabã este oontologie ce nu vede bine dome-niul de care este responsabilã.Este una care dupã ce l-a vãzuteste pe punctul de a-l pierde dinmânã. Fãrã o ontologie aºezatãîn propriile responsabilitãþi, o te-orie sau o ºtiinþã slãbesc. Princi-piile constituie susþineri înteme-ietoare ce ordoneazã structura deadâncime a unei ºtiinþe, a unuidomeniu, a unei discipline. Elesunt cogitaþii de bazã ºi se bucu-rã de o validitate ce nu necesitãdemonstrare. Prin ele se poateîntemeia o teorie ºi în raport cuele trebuie formulate regulilefuncþionale specifice teoriei încauzã. Suportul lor de justificareare o legitimare dublã: evidenþaºi noncontradicþia. Principiilesunt evidente, adicã sunt clare ºidistincte. În al doilea rând, elesunt consistente ºi noncontra-dictorii. Necesitatea lor derivãdin faptul cã adevãrul (fie el ºtiin-þific, sociologic, existenþial etc.)nu are caracter absolut. DupãMartin Heidegger, principiul con-stituie „cea mai înaltã lege a gân-dirii” (Heidegger, M., 1991, Prin-cipiul identitãþii, Bucureºti, Cra-ter, p. 9). În aceastã genericã si-tuaþie este vãzut Tudor Vianu ca„ultimul om cu adevãrat univer-sal” (p.28); ºi ca om din zona ceþine de ”gândirea tare” (p. 30).

Un principiu moral indiscuta-bil are inducþii inexorabile în cri-tica lui Mircea Martin. El estesubsumat principiului estetic: es-teticul comandã, dar eticul învin-ge întotdeauna. În Dicþiuneaideilor (1981) formuleazã clar unprincipiu etic: „Estetica scrisuluipoartã în sine o eticã”. Pe acestpalier, atunci când este cazul,Mircea Martin pune în luminã,dincolo de valoarea esteticã, ºicomponenta eticã a adevãraþiloroameni de caracter. Ion Negoi-þescu este „un om pentru careproblema moralã existã”. La Va-leriu Cristea se identificã un”principiu moral ºi estetic în ega-lã mãsurã”: „A face criticã ºi a-þitrãi viaþa nu sunt lucruri care se

exclud” (V. Cristea). La AndreiPleºu se regãseºte ilustratã „eti-ca tradiþionalã ºi morala curen-tã”. Din aceastã perspectivã, esteperfect validã susþinerea luiGheorghe Grigurcu cum cã „Mir-cea Martin e, mai presus de ori-ce, un critic al principiilor” („Cri-tici români de azi”, 1981). Strate-gia lui Mircea A. Diaconu estede a se afla mereu „în preajma con-ceptelor”. În cartea lui Adrian Ma-rino „Comparatism ºi teorie a li-teraturii” universalitatea este„conceptul central”, iar „princi-piile sunt (...) juste” (p. 149). Înproiectul critic al lui Romul Mun-teanu „principiile declarate” suntdublate de o metodã; acesta con-tribuie la multiplicarea setului de„termeni de referinþã”. De la Sil-vian Iosifescu se reþin „distinc-þiile pertinente”, iar la Ion Popsunt scoase în evidenþã „disocie-rile” fãcute de acesta pentru ca-tagrafierea textelor avangardiste.La Virgil Podoabã este remarcat„spiritul sãu disociativ” (p. 87).

Andrei Terian gãseºte cã me-ritul generic al profesorului Mir-cea Martin constã în profunzimeaanalizei operelor de criticã litera-rã: ”mulþi autori români au practi-cat cu talent critica literarã; ni-meni însã nu a analizat-o cu pu-terea de pãtrundere a lui MirceaMartin” (Criticã ºi solidaritate,„Ziarul de Duminicã”, 15.06.2007).În raport cu aceastã susþinere,putem afirma cã Mircea Martineste un întemeietor: a iniþiat ºi,sub ideea de criticã a concepte-lor, dezvoltã o ontologie a litera-turii, o ontologie a criticii literare.Volumul Radicalitate ºi nuanþãse înscrie pe aceastã direcþie spe-cializatã a criticii conceptelor ºi ateoriei literaturii. Adresatã tutu-ror, cartea instruieºte, stimulea-zã, pãstreazã conectate ºi dã sa-tisfacþie în special spiritelor teo-retice de elitã. Ea este totodatãatât o lecturã reconfortantã ne-cesar pentru sãnãtatea concep-tualã a spiritului critic, cât ºi olecþie de decorticare a fenomene-lor spiritual-critice pentru sinte-tizarea esenþei lor conceptuale.

MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


MirceaMartin:


Aurora Speranþa


nnnnn ION BUZERA

Textele lui Mircea Mar-tin au în ele ceva ce lip-seºte din abundenþã

criticii literare de azi: calmul refle-xivitãþii aplicate. Acesta nu sepoate dobândi peste noapte, ce-i drept. Nu te naºti neapãrat cuel, dar fãrã el nu se poate, maiales dacã vrei sã faci ceva reteni-bil în acest tip de cercetare.Acum, când aceastã profesie epãrãsitã chiar ºi de cei care o prac-ticã (din neputinþã mentalã, epui-zare fizicã, imposturã cvasi-gene-ralizatã, paralizie a reactivitãþiimorale), e nevoie, fireºte, ºi deteoretizãri pe marginea chestiu-nii. Dar în primul ºi primul rândde acþiune energicã, de separarea grâului de neghina care creºtenestingheritã ºi în curtea celorcare se iluzioneazã cã mai con-teazã. (Vorbim despre o artã aconcretului, a huntingului praxio-logic. A te menþine, scriind aºaceva, în purã abstractivitate e caºi cum ai juca fotbal pe calcula-tor ºi te-ai crede Messi sau sno-oker pe tabletã ºi ai avea sigu-ranþa lui Ronnie O’Sullivan etc.Mulþi rãmân la aceastã fazã, a„contemplaþiei” pasive, dar ºi maimulþi nu ajung sã punã piciorulpe minge sau mâna pe tac, deºise aflã „în teren”, aºa-zicând…)Mircea Martin a descins de laînceput în arena comentariuluicritic, fie ºi cu anumite precauþiisau delimitãri. El este printre foar-te puþinii critici/teoreticieni lite-rari români despre care pot afir-ma, în relativã cunoºtinþã de ca-uzã, cã are toate datele „de lan-saj” ale unei opere europene debun nivel, începând cu rigoareareferinþelor, trecând prin ancora-jul solid al poziþionãrilor, indife-rent de tipul de discurs anvizajat(cãci nu scrie numai criticã ºi te-orie literarã) ºi ajungând la efi-cienþa argumentativã, care e unmodel de „apolinism” sintactic ºisimplitate adâncã, nu neapãratausterã, mereu câºtigatã, a sche-mei conceptuale. (În aceastã pri-vinþã, l-aº situa la jumãtatea dis-tanþei dintre Tudor Vianu ºi Ro-land Barthes.) Ce rãmâne în sus-pensie (într-o aºteptare nepreci-zabilã…) sunt brianþa contextua-lizãrilor ºi îndrãzneala amplitudi-nii gândului critic, pe care le gã-sim din plin – de pildã – la con-generii genevezi, aceia pe care aîncercat, tot de la început, de prinanii ‘70 ai secolului trecut, sã-iemuleze.

Am desluºit, subtil injectat încorpul recentei cãrþi Radicalita-te ºi nuanþã (Tracus Arte, 2015,576 p.) un cod profesional, alcã-tuit din „anagrame” procedurale,deontologice, analitice etc., une-le mai elaborate, alte spontane,aflate, fãrã îndoialã, în directã le-gãturã ºi cu autorii comentaþi,cãci Mircea Martin posedã într-un grad înalt (educat la ºcoalapouletian-starobinskianã) ceeace aº numi „ingeniumul atenþiei”,în absenþa cãruia orice act criticriscã sã sucombe. Nu mã voi re-

feri la toate (e vorba despre o „in-frastructurã” extinsã, solid-capi-larizatã), ci voi selecta câteva. Depildã: „Amânarea opþiunii ultimeprovoacã ºi amânarea unor opþi-uni intermediare. „Intervalul” luiAndrei Pleºu riscã sã se trans-forme dintr-o „tehnicã a aºteptã-rii” într-una a amânãrii (s. a.) In-sistenþa autorului nu merge îndirecþia determinãrii actului mo-ral propriu-zis, nici în aceea a de-terminãrii subiectului moral altfeldecât printr-o predeterminare,adicã prin indicarea limitelor luinaturale. Tensiunea eticã se rea-lizeazã însã tocmai între acestelimite ºi conºtiinþa care tinde spredepãºirea lor, spre depãºirea desine. Dialogul omului cu legeamoralã e un dialog interior.” (p.403) Sã admitem cã eul (postmo-dern) e în permanenþã ameninþatde amnezia moralã, pulsiunea luideterminantã este hedonistã, iar„dialogul interior” (în înþelesul luiMihai ªora, dar nu numai) arerolul de a-l ajuta sã-ºi înþeleagãadevãrata orbitã, de la care poa-te „devia” oricând. Ca sã nu riºteaºa ceva, ar fi nevoie de cumu-luri de acest fel: „Pentru a jucaacest rol exponenþial, Vianu aveatoate calitãþile: inteligenþã supe-rioarã, competenþã profesionalã,prestanþã, dicþiune infailibilã. Înorice caz, impresia dominantã pecare o producea apariþia sa eraaceea de siguranþã. (s. a.) Înpreajma lui, eroarea devenea deneconceput.” (p. 281) Mai intrãîn codul mental respectiv: „rãb-darea criticã” (p. 82), „obiºnuin-þa lui [a lui Tudor Vianu, n. m., IB]de a întârzia (kantian) asupra con-diþiilor de posibilitate ale uneiprobleme” (p. 29) ºi: „Dar pestetoate acestea [e vorba despre Ion

Negoiþescu, n. m., IB], argumen-tul cel mai asigurãtor îl constitu-ie refuzul oricãrei oficializãri, aloricãrui compromis instituþional,tãria de a rãmâne integru, susþi-nut doar de propria-i operã, apã-rat numai de propriul nume.” (p.292) Cititã fie ºi numai la acestpalier fals-implicit, cartea lui Mir-cea Martin este un exemplu ecla-tant despre ce înseamnã realmen-te exerciþiul reflecþiei critice ºimetacritice.

M-a interesat mult capitolulfinal al cãrþii, intitulat chiar Ra-dicalitate ºi nuanþã (pp. 537-571) Aici e sintetizatã perspecti-va autorului asupra unei tensio-nate, frãmânate problematici:„Reprezentându-mi-l în chip ide-al, aº spune cã radicalismul esteo perspectivã ultimã, simultantotalizatoare ºi parþializantã, fun-damnentalã în sensul cã funda-mentul îi este punct de pornireºi þintã; vizând ceva originar ºifinal în acelaºi timp, el neagã opi-nii ºi soluþii anterioare, impu-nându-le pe cele proprii într-unmod caracteristic: este exclusivºi exclusivist, decolonizator ºicolonizator totodatã.” (p. 551)Eu aº pune, totuºi, cuvântul ul-timã în ghilimele, cãci – de fapt –nimic nu este ultim: un radica-lism poate fi el însuºi amortizatsau depãºit de altul etc.: aºa seºi întâmplã lucrurile în realitate.ªi asta din moment ce: „Aproa-pe în orice atitudine radicalã e oexagerare ºi un fel de exaltare cedecurg dintr-o încredere nelimi-tatã în propriul demers. Am pu-tea vorbi de o „orbire”, dacã ar-bitrariul conþinut n-ar fi uneoriasumat ca atare – nu ca o probãde luciditate, ci de autoritate. Nude puþine ori adevãrul (acela pus

fie permis (sã poþi activa...) oriceradicalism al rezistenþei indivi-duale. Cele douã noþiuni sunt, pescurt, interdependente: „De ace-ea nu cred în radicalitatea fãrãnuanþe, nu concep radicalitateaautenticã altfel decât susþinutã,fortificatã de nunaþe. Cred în ac-þiunea combinatã a radicalitãþii ºinuanþei: în viaþã ºi, cu atât maimult, în culturã, în toate modurileei de existenþã, în literaturã, înarte, în ºtiinþele omului ºi ale so-cietãþii, în ºtiinþele naturii ºi alemateriei.” (p. 571) În faþa inepþiei,ca sã dau un exemplu aproape laîntâmplare (sau a ticãloºiei, ab-jecþiei etc.), nu ai cum sã nu fiiradical, dacã vrei sã-þi pãstreziintegritatea moralã pe care pre-zumi cã o ai. Pe de altã parte, dis-tincþia radicalitate/nuanþã te poa-te arãta ºi cum eºti. Sã dau unexemplu, care îl priveºte pe Mir-cea Martin însuºi. Dacã aº fi ra-dical, aº spune cã textul pe carel-a produs cu ocazia Premiului„Mihai Eminescu” din 2015 nu-iface neapãrat cinste, cu toatenuanþele pe care le conþine. (Ra-dicalismul disocierii, în astfel decazuri, e mult mai valoros decâtconformismul nuanþelor, oricât demulte ar fi acestea: ele tind, para-doxal, sã sufoce ceea ce s-ar fiputut contura ca o convingerefermã ºi sã evidenþieze ezitarea.Mai mult: citite cu atenþie, ele,nuanþele, invalideazã însãºi„esenþa” gratificatorie a discur-sului. ªi mai e un simptom „in-conºtient” al ejectãrii: discursulcu pricina nu este cuprins în car-te!) Dar cum nu sunt, voi recu-noaºte numai cã aº fi preferat sãnu citesc acea intervenþie.

De astfel de critici ºi teoreti-cieni literari (moderaþi, nuanþaþi,rafinaþi usw) o literaturã va aveatotdeauna nevoie. Cu o singurãcondiþie: ca dumneai (literaturacu pricina!) sã-ºi „dea seama” deasta. Ceea ce nu prea pare sã fiecazul acum.

reflecþia ca terapieîn discuþie) riscã sã cadã victi-mã eleanului radicalizant.” (p.553) Ce se poate înþelege estecã ambele soluþii, evaluate larece, sunt insuficiente, iar la li-mitã foarte riscante. Cutare seblocheazã într-un radicalism carese împleticeºte în el însuºi, cãcinu are unde sã se (mai) ducã,altul se pierde într-o pãdure ne-sfîrºitã de nuanþe, într-o selvaoscura a cãutãrii veracitãþii ce-lei mai simple ºi care, într-un fel,este ºi cea mai amãgitoare.

Aº spune cã, în literaturã (înartã, generalmente), radicalismule cel mai puþin nuizibil: „CazulBacovia, printre altele, ne invitãsã reflectãm la miracolul caretransformã un om cu totul obiº-nuit, un mic burghez neproble-matic, un publicist oarecare înautorul unei opere de o radicali-tate artisticã exemplarã.” (p. 559)[În treacãt fie zis, unul dintre celemai bune citate din întreaga car-te.] O faci pe riscul tãu, nu implicipe alþii, decât, eventual, dupã cete-ai „eliberat” de povarã, pluscã, „la cotiturã”, te aºteaptã alþi„radicali”: criticii. Nuanþa esteempiria, radicalitatea ar trebui sãintre în funcþiune când vine vor-ba de discernerea valorilor. (Poa-te cã atunci primul rând: dar nu lamodul arbitrar, aºa cum se pe-trec, din nefericire, lucrurile la noi,atunci când cutare instanþã ofili-tã „taie ºi spânzurã” fãrã, practic,niciun criteriu, pentru cã plãce-rea satisfacerii unor nevoi/vani-tãþi contempoane nu poate fiunul!) Mi se pare de bun-simþ ca,dacã o „autoritate” autolegitima-tã, de orice fel ar fi ea, încearcã sãte plaseze sub carapacea ei, sã

Aurora Speranþa


La vida es morbidadac-ai intra ºi tu cum pãtrund celelalte

aproape de cântatul cocoºilortiptil ºi degajând mirosul acela

de gândaci roºii specific cimitirelorarmeneºtidar tu nu

aproape mã trezeºti plonjândîn visul meu cu gura

deschisã pleoapele recicât pe ce sã-þi simt inima pulsând

pe pieptul meuchiar profitând de tine în somn tot suntcapabil sã întind braþul stâng sã verific

dacã

sufletul tãu e acoloîngheþat ºi enorm

dacã e tot acolo îngheþat ºi enorm

în timp ce tu insiºti cã o viaþã nocturnãintensã

stimuleazã pulsulaccelerând derizoriul

uniþi salvãm

azi nu prea suntem pe aceleaºilungimi de undã ale radiaþiei portocalii

emise de gazulkrypton 86

vizitând new yorkul vara te-ai puteatopi lejer la picioarele zgârie-norilor inter

belicinu þi s-ar mai usca scalpul aºa

cum te tot plângi dupã ce am face odragoste solidã sã le rãmânã

ºi nepoþilor

Casa regalã

cum dimineaþa e un soi de cadou pe caremi-l

permit tot mai rar mã satisfaccu marºuri lungi la periferia nopþii de

unde

ideal ar fi sã te întorci fãrã sã treci pe labudã

aud mereu poveºti din astea despreindivizi robuºti niciodatã bolnavi care

ºi-au scãpat trupul în vine ºosetã bleagãla ieºirea din baie dacã nu chiar

în baie ºi duºi au fost ca ãia ieºiþi sãducã gunoiul ºi daþi dispãruþi douãj de

anidescoperiþi din hazard cu altã nevastã

poeme

nnnnn FELIX NICOLAU

5 copii undeva princonstanþa

poeþi printre carafeamurg de jazz café

n-o sã-þi vinã sã crezi dar videopoemuldin seara asta

a fost fãcut în powerpoint uite în flash

n-am lucrat încãeu acum învãþ de unde

de pe youtube sunt tutoriale poþi învãþaorice chiar

ºi cum sã faci o bombã cu ceas?chiar ºi cum sã faci sex eu însã zic s-o

laºi moalecu flash e prea complicat mai bine învaþã

prezipoþi prelua ºi ce ai compus deja în

powerpointcred cã poþi edita ºi video în el de

imagini numai zic

auzi nevastã câte ai de învãþat bagãmare cã în

2017 facem prima ediþie a festivaluluicânepii

aºa târziu?pãi 2 ani ia pânã cresc plantele cine vrea

sã prindãmetrou’ acu’ trebe sã plece la 11

jumãtate se-nchidei-auzi mergem?

nu luãm metroul!ºi sintetizator de ce þi-ai luat? nu mai

bine ataºai ominiclaviaturã la laptop ºi nu mai cãrai

ditai animalu’?niet! pânã ºi clapele au doar 6 octave

faþã de 8 câtare un pian

ce intrã pe-o minitastaturã?una cu taste mici ºi multe le-apãsam cu

acul sau cu un joystickmai luãm un vin? mai luãm o sã vedem în

fotoshopbãi aºa pozã fotoshopatã ca aia cu tine

ºi dansatoarele dinbordello! nu-i fotoºopatã fatã!

atunci cum naiba au ieºit alea aºa urâte?eu-þi zic: mai de stânga decât nevastã-

mea nu e nimeniare douã mâini stângi!

încã 5 minute pânã când se-nchidemetrou’

n-auzi mã cã nu ne-ntoarcem cumetrou’?

aº maibea ºi eu ceva din carafa lor cu vin roºu

dar observ la douãmese distanþã un pahar de ºampanie plin

cu beretrebuie sã fie o nouã planetã în sistemul

nostru solar

Au

rora

Sp

era

nþa

ele

tris

tic

ă


ec

tu

ri

Ducu Mogoºeanu, P.I.L.A.,Editura MJM, Craiova, 2016

Craiova are tradiþie înumor de calitate. Bãniaa fost, de-a lungul tim-

pului, un creuzet generos deamalgamare a unor experienþe cre-ative umoristice care au suscitatinteres ºi s-au rãspândit nu doarîn zona Olteniei. Sã ne amintimdoar de câteva dintre aceste ex-perienþe majore, grupurile Mesaj,Pro Parodia, Academia de Umorsau Vacanþa Mare fiind, fiecarela momentul sãu, în vogã regio-nalã sau naþionalã. Despre umo-rul din vremea regimului comu-nist nu este locul sã vorbim aici,despre caracterul sãu ºi desprefuncþia sa combativã, rezistivã ºisubversivã, despre cenzurã ºicenzori, dar ºi despre calitate.Umorul în anii dictaturii ceauºis-te ºi în primii ani de dupã 1989avea calitate. Treptat, ca o insa-lubrã dispersie ºi decalibrare so-cialã, umorul de calitate dispare,la fel ca ºi trupele care, în urmãcu câteva decenii, fãceau sãli ar-hipline, iar casetele audio cu în-registrãrile lor din spectacole cir-culau în toatã þara. Locul glume-lor de calitate a fost luat de niºteindivizi semialfabetizaþi, cu o cul-turã a cãrei vastitate nu depãºeº-te scara blocului, care spun cãfac stand-up comedy. Limiteleflagrante ale capacitãþii lor de in-teracþiune comicã se vãd în fap-tul cã, dacã s-ar elimina din vo-cabular câteva cuvinte care în-cep cu litera „p” ºi altele cu „f”,ar rãmâne precum peºtii.

În tot acest peisaj profund

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

cu bãºtile pe masã

balcanic-mahalagesc, umorul re-ductiv la aluzii cu conotaþii se-xuale se vede, brusc, trimis acolounde îi este locul, într-un colþ allãzii de gunoi: motivul? DucuMogoºeanu ºi a sa P.I.L.A., cartece reconecteazã, salutar, umorulcraiovean la un filon pe care îlcredeam pierdut ºi apus defini-tiv. Ca sã risipim din start oricenedumerire: da, este vorba de-spre acelaºi Mogoºeanu, direc-tor al Radio România Oltenia Cra-iova. ªi nu, nu se face de râs, nuse prosteºte, ci face o treabã ex-trem de serioasã ºi de salubrã.Pânã la urmã, rolul unui managercultural, prin vizibilitate, este ºiacela de a trasa direcþii ºi de a luaatitudine atunci când lucrurileintrã într-o accentuatã vrie.

Alexandru (Ducu) Mogoºea-nu ºtie ce înseamnã umorul debunã calitate, întrucât el a fostunul dintre cei care au avut grijãsã punã Craiova pe harta umo-

risticã naþionalã. Demersul sãu dea publica P.I.L.A. (Partidul inte-lectualilor liber angajaþi) este aº-teptat ºi salubru. Mogo este unuldintre autorii care au curajul dea-ºi publica textele pe facebook.Searã de searã, câte un fragmentde P.I.L.A. era trimis pe reþelelede socializare. Publicul s-a formatrapid, s-a conturat un nucleu deintelectuali care apreciazã texte-le, care le aºteaptã, le comentea-zã. Ducu Mogoºeanu a venit cutextele sale pe un orizont de aº-teptare enorm, recucerind rapido bunã parte intelectualã cãtrezona umorului. În cartea sa, el afãcut o selecþie a fragmentelor depe facebook, dar o selecþie în or-dine cronologicã inversã. Pentrucã Mogo este orice altceva, nu-mai un autor facil nu. P.I.L.A. nueste doar o carte de episoade

umoristice à rebours, ci ºi un jocpostmodern cu limbajul, care esteranforsat în contexte noi, câºti-gând în expresivitate ºi forþã deimpact.

Ducu Mogoºeanu îºi asumão serie de mãºti, deleagã ºi relea-gã funcþiile actante, pleacã de launiversul casnic (el, Maria - so-þia, Mircea - fiul, mama, soacra,Pisi – cãþelul care pare mai inteli-gent decât personajele umane,câþiva vecini de bloc) care, penesimþite, creºte ºi ajunge la iden-tificare cu cititorul. Episoadele sepreteazã perfect unor sketch-uritv, sunt foarte corect conturate,concentrate ºi ideal aplicabileunei problematici variate. Hazulnu este niciodatã gratuit, nu areo funcþie coercitivã ºi nici nu seface cu condescendenþã, ci cu oprofundã înþelegere, dar ºi cu o

Jurnalistul ºi scriitorul Mi-hai Firicã se numãrã prin-tre reprezentanþii unei noi

elite intelectuale, formatã din oa-meni care îºi asumã lupta cu sis-temul corupt. O generaþie carerefuzã ispita de a se lãsa trans-formatã în ornament de poleialãcare sã împodobeascã, nemeritatºi ipocrit, pe mai-marii zilei, îndorinþa acestora, satisfãcutã con-

o carte-manifest: românia puzzle.ilustrate din rezervaþia de cleptozauri

tra-cost, de a dobândi o aurã deonorabilitate conferitã de ceea ceistoria recentã a reþinut ca fiindintelectualii politicianului X...

Cartea România Puzzle. Ilus-trate din rezervaþia de clepto-zauri confirmã faptul cã MihaiFiricã este loial principiilor ºi lup-tei sale. Mihai Firicã ne oferã atreia scriere a sa despre viaþapoliticã româneascã, o carte care

împreunã cu Insectarul cu moliiºi Dinastia ticãloºilor formeazão adevãratã trilogie dedicatãpolitrucului român. Mesajul cã-tre comunitatea româneascã estenu doar de naturã civicã, moralã,ci se constituie în protestul ºideopotrivã în manifestul analis-tului politic, al editorialistului careînþelege, poate cu un minut maidevreme decât plebea, dezastrul

ireparabil spre care se prãbuºeº-te naþiunea noastrã.

Esenþa spiritualã, manifestulRomâniei Puzzle se pot recu-noaºte, ca la un puzzle, din chiartitlurile articolelor care formeazãcartea. Frica de adevãr trezeºtemonºtrii ...ºi cu adevãrat, noi ro-mânii avem o fricã de adevãr, fu-gim de adevãr ºi ajungem sã fimNiºte inºi mãrunþi care iar auratat întâlnirea cu istoria. Mi-hai Firicã ne oferã cartea sa într-un an electoral ºi noi, alegãtorii,simþim deja cum se strecoarã sprenoi un Iz de alegeri locale: mi-roase pretutindeni a rahat! Zba-terea ºi dezbaterea politicã se prã-vãlesc asupra noastrã sub formade Scandaluri, înjurãturi, turnã-torii... ºi constatãm, cu amãrãciu-ne, dupã 25 de ani de democra-þie, cã cetatea româneascã a ajunso ruinã, o Republicã, un iarma-roc în care se tocmesc funcþii!

Mihai Firicã îºi asumã sã spu-nã adevãrul despre realitatea vie-þii noastre politice, chiar dacãaceastã asumare îl conduce la si-tuaþia pe care el însuºi o consta-tã, cu un zâmbet trist: Sunt uninadaptat. Mã înjurã toþi poli-trucii. Îmi place asta!

Invitaþia lui Mihai Firicã estetocmai aceastã: sã fim niºte ina-daptaþi ai acestui sistem care nedistruge, de peste douã decenii,

ºansele de a renaºte ca naþiuneºi ca stat. Este o invitaþie înteme-iatã însã nu pe resemnare, ci dim-potrivã, pe Speranþã ºi regãsire,cãci în tot acest haos, Mihai Firi-cã aflã soluþia. O soluþia la care ºiautorul acestor rânduri subscriecu toatã inima, cu toatã conºtiin-þa sa: Monarhia Constituþionalã.

Vã îndemn, aºadar, sã citiþiRomânia puzzle. Ilustrate dinrezervaþia de cleptozauri, sãmeditaþi asupra mesajului pecare-l poartã ºi sã vã asumaþi sãfiþi niºte inadaptaþi în calea po-litrucilor.

nnnnn Marcel Raduþ Seliºte

durere mereu prezentã în subtextfaþã de modalitãþile situative ºi decontextualizare ale societãþii ac-tuale. Momentele de umor, nara-te cu fler ºi cu o formidabilã teh-nicã de conturare a protagoniºti-lor, sunt inteligent interpunctatecu elemente care sparg intenþio-nat demersul comic ºi ne relevãun autor sensibil ºi profund. Car-tea trãieºte foarte eficient din al-ternanþa registrelor ºi din doza-rea lor.

Datoritã social media, un me-diu rapid reactiv prin definiþie ºiprin prisma feedback-ului acce-lerat, textele lui Ducu Mogoºea-nu au generat un fenomen, mate-rializat în partidul virtual P.I.L.A.,ai cãrui membri au, ca semn dis-tinctiv, o bascã (desigur, se ad-mit ºi variaþiuni libere pe temã).Pe 9 martie, atunci când a avutloc lansarea cãrþii, o mare de bãºtia rãspuns prezent, semn cã do-rinþa de umor de calitate este foar-te vie. Jos pãlãria, Ducu Mogo-ºeanu. Pardon, basca!


Conferinþa aceasta esteo provocare. Nu eu ampropus-o ci mi-a fost

propusã, aproape impusã. Con-textul este mãgulitor pentru mine.O conferinþã devenitã tradiþiona-lã, o conferinþã axialã, definito-rie, modelatoare pentru culturacraioveanã, o conferinþã care in-clude pe lista conferenþiarilornume senzaþionale ale culturiiromâne contemporane.

Toate acestea provoacã.Mai ales cã, prin mine ºi cu

mine, organizatorii vor sã produ-cã o schimbare în strategia con-ferinþei, vãzutã ca instituþie cul-turalã, o schimbare pe care aºnumi-o ”redescoperirea Craio-vei”, invitând o serie de intelec-tuali, pe care ei îi considerã sem-nificativi, dar, înainte de toate, deesenþã craioveanã.

Acest context mi-a determinattema, dar, mai ales, felul în caream construit-o. Invitat ca antro-polog, aº fi putut trata un sub-iect pur tehnic al ºtiinþei mele. Amrenunþat la idee cãci aveam ºansasã stric dimineaþa de duminicã aatâtor persoane, unele foarteapropiate, ºi nu ºtiu dacã aº fifost iertat vreodatã.

Evaluând greutatea contextu-lui, am hotãrât sã vorbesc desprefelul în care antropologia m-a în-vãþat sã vãd lumea, sã o descriu,sã o înþeleg ºi sã ofer judecãþi (rã-mâne de vãzut dacã sunt corectesau de valoare!) despre ea.

Nu este în aceasta doar dorin-þa ca dumneavoastrã sã auziþicum gândeºte un intelectual cra-iovean, ce reprezintã o ºtiinþãîncã exoticã pentru unii, o astfelde problematicã, cu un fel de bi-lanþ de etapã, o confruntare a meacu mine însumi într-un spaþiu pu-blic, o poziþionare a mea în lume.

De altfel, contextul impune oastfel de întreprindere! Un an s-aterminat, a început altul. Un sce-nariu al conferinþei lasã locul uneialte viziuni. Eu însumi par a fi al-tul, cãci dintr-un antropolog ul-tra-academic, mai curând retras,am devenit un antropolog foartepremiat, aproape comercial.

Dar, mai ales, pentru cã lumease schimbã radical sub ochiinoºtri.

De aceea, am ales ca temã edu-caþia ca formã de ipocrizie, amân-douã fiind modalitãþi de a face ºide a înþelege lumea.

Încep prin a lãmuri ce înþelegeu prin educaþie ºi ipocrizie, pen-tru cã cele douã concepte, în utili-zarea mea prezentã, dacã nu chiarîn gândirea mea teoreticã, deviazãde la norma lexicograficã.

Înþeleg prin educaþie felul încare cultura se concretizeazã, sematerializeazã în urma interacþiu-nii dintre instituþiile sociale, prac-ticile sociale ºi actorii sociali, într-un context istoric dat, impunândun model.

Înþeleg prin ipocrizie acel tipde educaþie care acþioneazã in-consecvent, ilogic, imprevizibil,mincinos, faþã de presiunea uneitradiþii culturale întratât încâtpoate impune o relaþie subversi-vã cu modelul.

Dacã analizãm producþia an-tropologicã, teoriile majore, de laevoluþionismul secolului al XIX-lea, la etnologia francezã, de laArgonauþii Pacificului... a lui

nnnnn NICOLAE PANEA

educaþia ca formã de ipocrizie

Malinowsky la Tropice triste alui Claude Levi-Strauss, conclu-zia este aceeaºi: o serie de teorii(Sahlins le numeºte desponden-cy theories teorii ale deznãdej-dii) care previzioneazã un imi-nent sfârºit al diversitãþii cultu-rale, o sãrãcire inevitabilã, o acul-turare a celorlalte societãþi decãtre Occident

Alte teorii, în special cele alecelei de-a doua jumãtãþi a seco-lului al XX-lea (dependency theo-ries), de la neomarxism la culturalstudies, trecând prin teoriile he-gemonice inspirate de Gramscipânã la cele ale diverselor formede globalism vãd în Ceilalþi doarlumi ale învinºilor, colonizaþilor,evanghelizaþilor, societãþi care seconfigureazã ca forme de contra-culturã care rezistã invaziei Occi-dentului ºi pieþelor lui.

Noua antropologie vorbeºtedin ce în ce mai mult de o nouãopoziþie, nord/sud, structuratãsub umbrela conceptului de he-gemonie ºi a opusului acestuia,subalternitate.

Formele de hegemonie suntmultiple iar cauzele lor diverse:hegemonie economicã, efect alneoliberalismului tentacular, he-gemonie cognitivã, consecinþã aexploziei tehnoºtiinþelor, hege-monie ideologicã, derivatã dindifuziunea capilarã ale variatelorforme de integralism religios sauetic, cu amprenta lor profundãasupra subiectivitãþii, hegemoniapoliticã, supusã tentaþiilor uneiguvernanþe globale, chiar mon-diale ºi o hegemonie lingvisticã,construitã în jurul acceptãrii en-glezei ca lingua franca.

Obligat de acest nou contextsituaþional, voi aborda în conti-nuare o problematicã semnifica-tivã pentru ceea ce poate fi nu-mit relativitatea modelelor sauipocrizia politicii corecte, con-ceptul de ”sud”.

În antropologie, sudul, cores-punzând pânã la un punct cu re-prezentarea geograficã, este untot eterogen de populaþii, limbi,religii ºi culturi, spaþiul unei ex-perienþe istorice ºi politice sin-gulare, singularitate care derivãdin cucerirea lui de cãtre coloni-alismul european, din bâta scla-vajului, din trauma post-colonia-lã ºi din efectele globalizãrii.

Conceptual, Sudul este tere-

nul fertil pentru observaþia antro-pologicã, un spaþiu în cãutareaunei mai bune înþelegeri a umani-tãþii sale, victimã a exploatãriieconomice ºi a lipsei de recu-noaºtere a propriei istorii ºi a pro-priei culturi de cãtre occident.

A vorbi despre sud înseamnãa vorbi despre centru ºi periferie,despre lanþurile de dependenþãdespre ingerinþele intelectuale alenordului în acest spaþiu.

Etnologia a reprezentat multtimp concretizarea acestor lanþuriºi acestor ingerinþe. Nu întâmplã-tor, lumea intelectualã francezãrenunþã imediat dupã rãzboi la autiliza acest termen în favoareaantropologiei, denunþând tocmairelaþia etnologiei cu colonialismul(Roger Bastide).

Azi însã antropologia este înavangarda ºtiinþelor umaniste.

Dar ºi aceastã poziþie poartãcu sine semnele unei boli, poate,la fel de periculoase.

Ea riscã de a impune valori pecare le crede universale, dar caresunt nu de puþine ori exogenegrupurilor studiate.

Pentru a evita capcana loca-lismului, a valorilor regionale, tre-buie sã þinã cont de acele logicice derivã din acumularea imensãde cunoaºtere, care este tradiþiape de o parte ºi modernitatea pede alta.

De asemenea, perspectiveleimaginate trebuie sã se bazeze peo multitudine de experienþe ºi peevidenþa asimetriei puterii.

Etica cercetãrii nu trebuie vã-zutã în sine, din afarã, ruptã deconsideraþiile populaþiilor sau agrupurilor direct interesate. Alt-fel se stabileºte cu ceilalþi un ra-port de subordonare.

Chiar dacã oficial este expri-matã dorinþa ca celãlalt sã fie li-ber, mesajul pe care nordul îltransmite este ”sã fii liber în felulmeu”, iar în ceea ce priveºte ega-litatea, mesajul sunã mai curândaºa ”eºti egalul meu dupã crite-riile mele”

Antropologia la fel ca multealte ºtiinþe are puterea pe care i-odau instrumentarul conceptual ºicercetãtorii sãi. La rândul lor, aceº-tia au autoritatea conferitã de uni-versitãþile ºi instituþiile din nord.

Ce-i rãmâne cercetãtorului dinsud, în condiþia în care nu accep-tã modelul propagat de universi-

tãþile nordului?Sã punã la îndoialã în mod ex-

plicit bazele conceptuale ale an-tropologiei ºi sã evidenþieze ca-racterul problematic al relaþieidintre cercetãtor ºi grupurile stu-diate.

Aceastã punere la îndoialã nuînseamnã negarea ºtiinþei ci, maicurând, revendicarea unei copar-ticipãri, la nivelul cercetãtorilordar ºi la nivelul cercetãtorului ºial cercetatului.

Antropologia poate crea ilu-zia unei simetrii între cercetãto-rul din nord ºi grupul cercetat,dar o poate ºi ascunde, ceea cepoate duce la o falsã imagine arealitãþii evocate.

Atunci când cercetãtorul areºi capacitatea de a potenþa reþelede comunicare prin poziþia sa,prin limba redactãrii sale prinprestigiul instituþiilor pe care lereprezintã, totul devine o minciu-nã, un fals.

ªi aici nu se pune problemaredeschiderii discuþiei despre re-lativismul cultural, ci mai curânddespre relativizarea cunoaºteriice vine din Nord, despre felul încare se pot armoniza rolul cerce-tãtorului ºi respectul faþã de su-veranitatea particularã a dreptu-lui la replicã a celor studiaþi.

Mai apare ºi o problemã eticã:respectul faþã de individul carereprezintã o umanitate concretã,de recunoaºtere a rolului pe careel îl are în cadrul acelei umanitãþi,de respectarea reprezentãrii lumiipe care acea umanitate o constru-ieºte, de acceptare a frontierelorsociale ºi simbolice pe care acealume le traseazã, a sensului pecare îl dã acþiunilor culturale, re-ligioase, discursive ºi cognitive.

Mimarea tuturor acestor con-diþii reprezintã dupã mine o for-mã de ipocrizie, o ipocrizie ce estetransmisã prin intermediul edu-caþiei, cu alte cuvinte propagatãde modele.

Mergând mai departe, aº in-clude cultura româneascã într-unsud temperat, cãci raporturile eicu lumea par a se circumscriemodelului anterior de raportnord/sud, hegemonie/subalterni-tate, adãugând la succesiuneaenunþatã de forme hegemonice ºicauze ale lor una în plus, subal-ternitatea produsã de cacofoniamodelului.

Un model cultural binestructurat, o culturãcoagulatã poate fi de-

compusã, în scopuri didactice, înpatru elemente nucleice: limba,relaþiile de rudenie, concepþiadespre timp ºi concepþia desprespaþiu.

Le vom analiza în continuareîn raport de modelul cultural ro-mânesc pentru a demonstra nudoar caracterul paradoxal al cul-turii noastre (cf. Sorin Alexandres-cu), ci, mai ales, caracterul sãuautodistructiv, contradictoriu,dizolvant.

Limba. Cultura românã este oculturã neolatinã în care cunoaº-terea latinei este o excepþie, unaccident cultural, impus de unaleatoriu destinal. Este mai cu-rând o afacere personalã. Cum s-a ajuns aici?

Prin abolirea treptatã a tutu-ror instrumentelor instituþionalede sprijin:

- Politici ºi strategii educaþio-nale (latina în ºcoalã, bacalaurea-tul clasic, filologia clasicã, insti-tutele de cercetare, propagandaîn favoarea valorilor clasice.

(Fractura comunistã produsãla nivelul continuumului socialromânesc a contribuit decisivprin pregãtirea societãþii pentruhipersincretizarea culturalã pecare o trãim azi!)

- Exacerbarea dacismului- Sovietizarea/rusificarea ani-

lor 1950-1970- Impunerea unui model non-

aderent la modelul autohton.Efectele, unele subtile, altele

evidente, sunt majoritatea per-verse:

- Negarea începuturilor limbiiliterare, a aparatului conceptual,ºtiinþific; moºtenirea ªcolii Arde-lene!

- Caducizarea unor teme cuputere identitarã precum romani-zarea, latinitatea, continuitatea

- Dezlipirea de un model edu-cativ european, respectos faþã detradiþiile clasice.

500 de ani de culturã slavonã,deveniþi inutili pentru cã limba nueste cunoscutã de aproape ni-meni. Specialiºtii au devenit niº-te curiozitãþi.

Nonºalanþa inconºtientã cucare ne tratãm trecutul a produsºi aceasta stare de fapt care cre-eazã situaþii paradoxale:

- Opacizarea pânã la anihilarea unor realitãþi culturale creatoa-re de supravaloare psihicã, delegitimare culturalã, de optimismistoric (cultura slavonã, culturãimperialã, ultima capodoperã aacestei culturi fãcutã pe teritoriulromânesc.)

- Neconºtientizarea unui tipspecific de dinamicã a modeluluicultural ºi numirea lui într-un modreducþionist, defazaj. Circuiteleculturale ale medievalitãþii noas-tre rãmân neatrãgãtoare, necu-noscute, chiar, întrucât contextuleste greu descifrabil din cauzalimbii necunoscute pânã în seco-lul al XVII-lea, apoi din cauza al-fabetului pânã în zorii celui de-alxix-lea.

- Obturarea legãturilor cu tre-cutul, folclorizarea sacrului ºichiar înstrãinarea ºi secularizarea(bisericile vorbesc doar imagis-tic, textual nu, pietrele tombale ale

ole

n

feri

nŃe

Sp

ectA

cto

rC


voievozilor ºi boierilor rãmânobscure artefacte)

- Acreditarea ideii unei culturitinere ºi sãrace, mimetice ºi ne-hotãrâte, dacã analizãm contex-tul ideologiilor culturale din pri-ma jumãtate a secolului al xix-lea,deºi existenþa stilului arhitectu-ral naþional, brâncovenesc, apoiromânesc, restructureazã acestcontext. Realizarea lui contrazicepractic ideea de culturã folclori-cã prin care este etichetatã cul-tura românã premodernã.

Folclorul. Modernitatea cul-turalã româneascã asimileazã cul-tura popularã, impunând-o pro-gramatic drept bazã a ei. În reali-tate, dupã crearea stilului naþio-nal în muzicã (specific estuluiEuropei), în picturã, în arhitectu-rã, cultura popularã a fost defor-matã, intelectual ºi politic, aser-vitã puterii, compromisã.

Lipsa ºcolii care ar putea creaspecialiºti ºi implicit autoritatelasã locul superficialitãþii profe-sionale, specialiºtilor derivaþi,creând o spiralã a lipsei de profe-sionalism, spartã ici ºi colo deindivizi autodidacþi ºi pasionaþi.

Realizãri notabile precum ceamai mare arhivã de folclor dinsud-estul Europei, unul dintrecele mai mari muzee ale satului înaer liber din Europa, unul dintrecele mai moderne muzee ale þãra-nului român, rãmân fie necunos-cute, fie obiective turistice pen-tru strãini.

Deprecierea constantã ºi ma-nifestã de cãtre o parte a intelec-tualitãþii elitiste a tot ce este le-gat de þãran ºi cultura lui.

Obstrucþionarea inconºtientãa introducerii unor cursuri deculturã popularã în programeleºcolare.

Concurenþa ucigaºã a mediaîn impunerea unor non valori ºifalse imagini ale culturii popula-re care duc la pervertirea gustu-lui public.

II. Relaþii de rudenieAntropologic vorbind, relaþii-

le de rudenie specifice Balcani-lor constituie un aspect originalal vieþii sociale. Familia balcani-cã (zadruga sârbilor sau gospo-dãria românilor) se încadreazãîntr-o tipologie aparte, numitãfamilie compozitã (poligenicã).

Dincolo de trãsãturile pur teh-nice, trebuie conchis cã o astfelde familie înglobeazã maximum detensiune socialã, generatã, pe deo parte, de caracterul ei închis,iar, pe de altã parte, de proprieta-tea de tip devãlmaº.

Trebuie precizat cã a analizarelaþiile parentale din punct devedere antropologic nu presupu-ne doar realizarea unei nomencla-turi a descendenþei, ci o analizã aimplicaþiilor economice ºi politi-ce ale acesteia.

Comunismul s-a instalat în lu-mea satului tocmai prin distruge-rea bazei patrimoniale a acestuitip de familie. Ruptã de sursa eide subzistenþã, familia ruralã nua mai însemnat nimic. Acest tipde familie a fost radical afectatãºi odatã cu ea ºi satul românesc,care dupã catastrofa socialã acomunismului trãieºte azi un altmoment de mare crizã.

Care ar fi concluziile unei ana-lize a sistemului parental româ-nesc?

Coexistã douã tipuri de fami-lie, cea nuclearã, de tip european,urban, ºi cea compozitã, tipic ro-mâneascã, ceea ce ne face sãvorbim practic despre douã Ro-

mânii, una urbanã, alta ruralã.Contradicþii de armonizare în-

tre cele douã tipuri. Trãsãturileunui tip migreazã spre celãlalt. Unexemplu! Rolul bunicului, buni-cii în educaþia copilului. Familiide la oraº ºi chiar din strãinãtateîºi cheamã pãrinþii pentru acestscop. Sensurile existenþei socia-le sunt total contrazise: educa-rea copilului se face pentru adap-tarea la un model practic inexis-tent, neoperant pentru el, cel albunicii.

Depopularea satelor, familiivirtuale, întãrirea rolului bunici-lor în educarea copiilor rãmaºiacasã în timp ce pãrinþii sunt lamuncã în strãinãtate.

Servicii proaste, în primul rând,cele sanitare ºi de învãþãmânt,care handicapeazã dezvoltarea,mobilitatea ascendentã a tinere-tului rural ºi a celui aparþinândmicilor oraºe.

Vedem în aceasta cea mai se-rioasã consecinþã a modeluluisocio-cultural actual al României!

Adâncirea sãrãciei, a inegalitã-þilor sociale, a inechitãþii sociale.

Urmãrile sunt logice ºi tragice!Un viitor imprevizibil, o viaþã

nesigurã (copii complexaþi ce de-vin tineri neadaptaþi) completândspirala sãrãciei.

Populaþie alienatã, însingura-tã, nesigurã, anxioasã.

Explozia violenþei, rasismului,xenofobiei.

Acest spaþiu social nu va maiputea juca rolul de rezervor cul-tural în viitor, ci doar pe acela desursã de probleme. Toate aces-tea devin premisele unei adevã-rate catastrofe demografice, undezastru uman ce se naºte lângãnoi ºi de care, pânã la un anumitpunct suntem chiar rãspunzãtori.

În orice caz suntem martoriiunui naufragiu cultural al zoneirurale.

ªi sã nu uitãm faptul cã marilenoastre probleme de adaptare lalumea capitalistã provin din ace-eaºi cauzã demograficã, slab pre-gãtitã teoretic ºi incapabilã sãconfigureze elite.

III. Concepþiadespre timp

Aproape în orice culturã alter-neazã perioade sacre ºi profane,care ritualizeazã într-un mod con-cret socialul, conform unui calen-dar.

Societatea româneascã, pelângã secularizarea acceleratã cucare se confruntã, cunoaºte, încontrapartidã, un exces ritualic.Este o formã de protejare în faþaunui horror vacui, pe care, altã-datã, o îndeplinea mitologia reli-gioasã.

Fondul, substanþial ºi coerentsemantizat, lasã loc excesului deformã.

Aºa se face cã, pe lângã sãrbã-torile religioase, tradiþionale, pelângã sãrbãtorile populare, toateproduse de o mitologie ºi susþi-nând la rândul lor acea mitologie,ontografii, în general, avem astãzi:sãrbãtori civile, un fel de religielaicã (ziua micii ºi marii uniri, ziuarepublicii, ziua Independenþei,ziua victoriei, ziua Europei unite,ziua armatei, ziua pompierilor, ziuafemeii, a educatorilor etc, sãrbã-tori laice, fãrã valoare civilã (sãr-bãtori de partid, sportive, festiva-luri, ziua îndrãgostiþilor, Hallowe-en, sãrbãtori familiale), sãrbãtoriprivate (cãsãtoria, botezul, aniver-sãrile etc).

Aceastã multitudine de sãrbã-tori ritualizeazã socialul într-o þe-

sãturã scenograficã foarte dea-sã. Supraabundenþa sãrbãtoreas-cã sugereazã nevoia de legitima-re socialã a individului, grupului,comunitãþii, afectate de disloca-rea, vidarea de conþinut a sãrbã-torilor tradiþionale (sã luãm dreptexemplu nunta, cu scena fotogra-fiilor în spaþii publice semnifica-tive sau depunerea de coroanede flori la monumentele oraºuluicu ocazia diverselor sãrbãtori saucomemorãri!).

Se merge pânã acolo încât secreeazã un fel de mitologie con-temporanã (aniversarea, vacan-þa, tinereþea, happy hour, loteria)alcãtuitã din obiecte-conceptecare au aceleaºi caracteristici caepoca noastrã: lejeritate, virtua-litate, precaritate.

Comparativ cu miturile funcþi-onale sau antice, care sunt marinaraþiuni fãcute sã dureze ºi sãordoneze, acestea sunt fragmen-te de imaginar cu existenþã limi-tatã, pe perioadã determinatã.

IV. Concepþiadespre spaþiu

Aceeaºi constatare ºi în legã-turã cu spaþiul, care, virtualizat, îºiconstruieºte mitologia sa: iCloud,facebook, Twitter, Ipad, Iphone,smartphone, megabitul, cardul,atm-ul sunt reþele de comunicare,instrumente prin care societateapune între paranteze o realitate fi-zicã pentru una virtualã.

Schimbul însuºi, raþiunea de afi a speciei umane, motorul so-cial prin definiþie exclude strân-gerea de mânã pentru apãsareape tasta ordinatorului sau strân-gerea între degete a cardului.

Viteza restrânge spaþiul ºi dis-truge ideea cunoaºterii prin des-coperire, prin observaþie aºezatã.Automobilul, avionul devin eroimitologici ai contemporaneitãþii.

Toatã cunoaºterea noastrã,altãdatã stocatã în biblioteci, înjurul cãrora se construiau oraºesau renumele lor, axe ºi mitologiiale urbanitãþii, civilizaþiei, de lacea din Alexandria la cea Bodle-ianã sau a Congresului, se sto-cheazã acum în iCloud, un normagic ce-ºi scuturã peste noistropii de muzicã, film, imagini,cifre, sentinþe.

Dacã memoria, aºa cum ziceaCicero, este custodele întregiicunoaºteri, prin iCloud, sau smar-

tphone, prin Google sau Wikipe-dia am intrat în epoca ºi implicitîn noua mitologie, a cunoaºteriila cerere, la comandã, a la carte(cf. Marino Niola, Miti d’oggi,Milano, Bompiani, 2012)

Toate aceste baze de date suntmemoria colectivã a unei lumi fãrãcolectivitate, a cunoaºterii fãrãexperienþã, a gestului, a touch-ului, a navigãrii. Memoria noastrãdin ce în ce mai ocazionalã, maisuperficialã, rãmâne un fel de har-disk al unei umanitãþi viitoare.

Ce concluzii ne poate oferiaceastã succintã analizã?!

Motive diverse, de naturã po-liticã sau istoricã, ne-au impus uncomportament cultural contradic-toriu, inconsecvent, obsedat demimarea unor modele prost alesesau alegeri fãcute fãrã curaj (vezialegerea modelului bizantin!).

Pare-se cã inadecvarea istori-cã este o trãsãturã imposibil denegat.

Alegeri conservatoare careascund lipsa unei reale anverguridiplomatice ºi în final lipsa uneieducaþii performante, îndelunga-te, schimbãri contextuale, lipsade orizont. O identitate asumatãºi necontrazisã, nesubminatã.

Care este soluþia? O te-orie a creativitãþii cul-turale! Chiar dacã de la

lucrarea senzaþionalã a lui EricWolf, Europe and the Peoplewithout History nu au lipsit în-cercãrile de a reda nativilor pro-pria istorie, antropologia nu s-ainteresat într-un mod major decreativitatea culturalã pânã decurând.

Wagner (The Invention ofCulture), de Certeau, Ingold,Narayan, Rosaldo, Liep sunt ceicare anticipeazã soluþia.

Clifford cu teoria articulaþiilor,Amselle cu teoria conexiunilor,Sahlins cu teoria despre indige-nizarea modernitãþii, Wagner cupropunerea radicalã de a inventacultura sau cea a resemantizãrii,a trecãtorilor culturali a lui Gru-zinski construiesc un instrumen-tar conceptual pentru a trasaspaþii de producere a noului, aineditului.

Ce a produs o astfel de per-spectivã? Felul de a gândi isto-ria, mentalitatea. Încã din anii1960, Strauss opunea creativita-tea caldã, cea adevãratã, celeireci, a bricoleurilor primitivi.

Transformãrile succesive aleteoriilor mentalitariste, de la Feb-vre ºi Lévi Bruhl, prin Braudel,apoi prin Ariès la ultima genera-þie, la Roger Chartier cu articolulsãu programatic, Le monde com-me représentation din Annalesºi apoi cartea Cultural History;Between Practices and Repre-sentations, 1989, care transformãistoria socialã a culturii în istorieculturalã a socialului.

Creativitatea culturalã nu sereferã la creaþia artisticã, ci la toa-te nivelurile sociale conectate sauaflate în situaþii liminale ºi rituale.

Prin creativitate culturalã seînþelege capacitatea de a inventa,construi, a da viaþã unor formesociale ºi culturale noi, inedite,neprevãzute, surprinzãtoare, maiales în contextele multiculturale ºimai ales în prezenþa unor relaþiiasimetrice, coloniale sau neo co-loniale, evidente sau ascunse.

A studia creativitatea cultura-lã semnificã, în primul rând, sur-prinderea capacitãþii de acþiunea actorilor sociali, modalitãþileprin care, plecând de la schemelelor culturale, pot face proprii, potdomestici, redefini, resemantizafluxuri de obiecte, reprezentãri,persoane cu care se confruntã înoecumena lor localã.

O astfel de teorie concepe so-cietãþile ca având un rol activ ºiconstructiv în contextul multitu-dinii de forme ºi valuri ale globa-lizãrii ºi a ceea ce aceste valuripoartã cu sine capitalismul, creº-tinismul etc.

Antropologii pot realiza onoua epistemologie a creativitã-þii culturale caracterizatã de indi-genizarea fluxurilor globale, indi-genizarea postmodernitãþii, arti-cularea, resemantizarea, domes-ticirea, conlocuirea creativã, im-provizarea, un fel de re-inventa-re a culturii, dupã cum spuneaRoy Wagner în cartea cu acelaºititlu.

Toate aceste concepte potpune în dialog sau în conflictcontexte sociale locale cu curen-te globale care le traverseazã, aju-tându-le sã nu cadã fie într-unrelativism cultural extrem, fie într-un globalism care anuleazã dife-renþele, adicã sã nu se excludã.

În concluzie, nu mimetismului,da creativitãþii, dar pentru asta enevoie ca educaþia sã fie lipsitãde ipocrizie.

31 ianuarie 2016

ole

n

feri

nŃe

Sp

ectA

cto

rC


Mihai Ghiþulescu, Domnie ºiguvernare. Organizarea ºi func-þionarea instituþiei guvernuluiîn România (1866-1940), Cra-iova, Editura Aius, 2015, 236 p.

Studierea apariþiei, orga-nizãrii ºi a evoluþiei in-stituþiilor statului român

sunt absolut necesare pentru în-þelegerea mecanismului guver-nãrii ºi a instrumentelor prin in-termediul cãrora se asigurãfuncþionarea acestuia. Alegândpentru investigaþia sa teoreticãºi ºtiinþificã doar un segment, dealtfel cel mai important la nivelinstituþional, cel privind organi-zarea ºi funcþionarea guvernu-lui într-o perioadã extrem de im-portantã din istoria modernã ºicontemporanã a României, anu-me anii 1866-1940, tânãrul uni-versitar craiovean Mihai Ghiþu-lescu reuºeºte sã ne ofere o sin-tezã ce se distinge prin origina-litate ºi stil interpretativ, princoerenþã logicã ºi concluzii per-tinente.

o pledoarie pentru studierea instituþiilorstatului din perspectivã interdisciplinarã

Aceastã lucrare este rodulunei consistente ºi îndelungatedocumentãri ºi coaguleazã câte-va idei, preocupãri ºi contribuþiianterioare ale autorului în dome-niu. Pentru a clarifica ºi înþelege,încã de la început, întreaga þesã-turã a argumentaþiei, Mihai Ghi-þulescu familiarizeazã cititorul cuterminologia ºi conceptele pecare le utilizeazã în cuprinsul lu-crãrii, pentru ca apoi sã îmbinepe parcurs, în mod fericit, inves-tigaþia specificã istoricului cuanaliza pragmaticã a politologu-lui ºi permanentele referinþe lalegislaþia vremii, referinþe carac-teristice perspectivei juridice. Cualte cuvinte, este o analizã inter-disciplinarã, absolut indispensa-bilã unei viziuni critice, care sãreliefeze nu numai existenþa unornorme ºi reguli stabilite la nivellegislativ în ceea ce priveºte or-ganizarea instituþionalã, ci ºi fe-lul în care acestea se reflectau înpractica politicã, sub influenþaunei elite guvernante, înþelegândaici monarhul ºi oamenii politici,

cu propriile concepþii ideologice,cu prioritãþi ºi interese diferite.

Practica guvernãrii în interva-lul de timp ales de autor nu poa-te fi înþeleasã pe deplin dacã nuse acordã importanþa cuvenitãrolului monarhului ca factor alputerii executive, ca factor dedecizie. În ce mãsurã monarhiiRomâniei (Carol I, Ferdinand I ºiCarol al II-lea) îºi exercitã ºi res-pectã prerogativele stabilite prinConstituþiile din 1866, 1923 ºi1938? Care este, în mod compa-rativ, gradul de implicare a aces-tora în viaþa politicã ºi în actulguvernãrii? Care sunt factoriideterminanþi în exerciþiul guver-nãrii? Sunt doar câteva din în-trebãrile care-ºi gãsesc rãspun-sul în paginile lucrãrii.

Analiza nu se limiteazã numaila instituþia guvernului în gene-ral, ci exploreazã ºi aspectele par-ticulare privind elementele con-stitutive, precum: Consiliul deMiniºtri, Ministerele, dar ºi re-prezentanþii în teritoriu (prefec-þii, primarii, exponenþii aparatu-

lui administrativ). Observaþiiledomnului Mihai Ghiþulescu înacest sens nu sunt simple con-statãri factuale ori înºiruiri de-scriptive, deºi tratarea subiectu-lui obligã ºi la aºa ceva, ci punc-te de vedere argumentate logicºi bazate pe diferite studii de caz,acestea, la rândul lor, disecatecu un pronunþat spirit critic.

Întreaga idee a cãrþii, dacã ar

nnnnn ELIZA VOINEA

Eleanor Mircea, Eram bãtrâ-nã ºi-am murit, Colecþia Poesii,Editura Aius, 2016.

U niversul interior alEleanorei Mircea os-cileazã între starea de

bine datã de „calde petale de lap-te”, printre peºtiºerpi ºi iepuri-ºoareci, ºi latura tenebroasã înghearele cãreia îºi fac loc printre„narcoze, beþii ºi toride”. Versu-rile reprezintã o defulare prin careautoarea îºi decojeºte sufletul,servit într-o formã neconcretiza-tã, în plinã schimbare. Singuracertitudine pe care o avem despreaceasta este scurta autoportreti-zare a sa de „femeia-copilã-aman-tã nebunã”. Cumulul de stari con-tradictorii este revãrsat într-uncadru suprarealist, o lume în carepredominã obiecte fabuloase.„Centauri” ºi „câinii luminii” îiapar în cale alãturi de alte vietãþianimaliere: „leoaica”, „melcul”,„meduze”, dar ºi simbioza dintreiepuretigruºacal. Autoarea cre-eazã imaginarul tãrâmului în carese adânceºte folosind accese delascivitate ºi erotism, cel mai bineevidenþiate în poezia Dragosteîntr-un lift: „da, noi facem dra-goste/ în lift/ sub privirile voas-tre”. Alteori, obiectele cadruluiavangardist îndeamnã cititorul sãtânjeascã la apartenenþa unuiunivers magic interiorizat: „vitri-nele orbitoare”, „dinþii de nisip”,„tãrâmul solzos” în care „geaman-tanul dormea” ºi în care apar „cri-nii din palme”.

Lumea frumos modelatã trans-cede spre una agonizantã, în careeul se simte claustrat ca într-ocuºcã de care încearcã sã scapecu incantaþii ºi blesteme, momentîn care este revelatã firea rãzvrã-titã a poetei, ce atribuie o cono-taþie poeticã termenilor groteºtifolosiþi: „umil ca o cochilie moar-tã”, „cu miros de putredã vam-pã”, „în umbrã zac ferigi/ hrãnite

incantaþii dintr-un univers poetic feminin

cu sângele vechi/ îmbuibate/ cufoºnet greoi de moluscã”. Perso-najul intitulat Olganebuna estereamintit de mai multe ori, ea fi-

ind femeia demonicã ce „în faþã-mi aruncã bãrbatul”.

În partea a III-a numita Bleste-me, autoarea îºi însuºeºte rolul devrãjitoare ºi îmbinã Erosul cu Tha-natosul, folosindu-se de rimele cusonoritate de incantaþie. În poe-zia Ursitã, eul pare târât într-o exis-tenþã ce i-a fost pângãritã încã dinincipit. Se observã apropierea deun cadru în care frumosul lânce-zeºte, iar totul este pus sub sem-nul morþii. Metamorfoza pune stã-pânire ºi pe forma fizicã, fiindu-neprezentatã o vampã a nopþii cu o

înfãþiºare sumbrã: „îmi sângerãchipul”, „Rãmânã/ doar scrumul/din carnea fumatã”, „Te muºc cughearele de coastã”, „Sã-mi creas-cã unghiile ºi mai tare”. Ea este„Regina fãrã þarã”, care îºi con-templã amãrãciunea în tenebrelesinelui, „ce-a sugrumat lumina încarnea ei amarã”.

Epilogul vine ca o eliberarea sinelui, unde gãsim poezii pli-ne de sinceritate. Poem violentaduce în luminã latura rãzvrãti-tã, plinã de urã, dar totodatã fe-mininã a autoarei: „iar eu, furioa-sã,/ azvârleam/ câte o cãrãmidã/în urma ta”. Rãzvrãtirea apare cao exteriorizare a freamãtului in-terior pornit sub forma bleste-melor ºi devenit o defulare. Au-toarea transcende de la un nihi-lism pasiv spre unul activ: „ºicãrãmida mea a ajuns înãuntru/fãcându-þi zob toate bibelouri-le/ toate/ fetiºurile/ pe care în-delung le iubisei”. Poemul ªi temai miri reprezintã o autopor-tretizare indirectã, pusã în con-tradicþie cu aºteptãrile ºi cerin-þele iubiþilor: „Þi-am spus sã-þitai pãrul/ sã-i gãseºti o formã/care sã-þi încadreze bine obrajii/ªi þi-am mai spus/ sã îþi dai cufond de ten/ cã ai cearcãne./ dartu nimic.../ ºi te mai miri”. Aceas-ta refuzã cu stoicism orice trans-formare impusã de ceilalþi ºi rã-mâne impasibilã în faþa ideilor cear putea sã-i ciobeascã perso-nalitatea: „Fiecare amant venea/cu câte o idee/ despre cât de be-ton aº fi/ Dacã./ Dar eu, nimic./mã încãpãþânam/ sã fiu o lãlâie”.Aceºti amanþi vor ajunge sã-ºiiroseascã vorbele, necunoscân-du-i niciodatã adevãrata fire cedebordeazã de o încredere femi-ninã caracteristicã: „ªi nici nu le-am spus/ nãtãrãilor/ cã îi folo-seam/ doar pentru sex”. Aceas-tã tensiune poeticã devine o urãreciprocã între autoare ºi „aman-tul” sãu, în urma cãreia apar con-

fi sã o sintetizãm, este aceea aevoluþiei instituþionale a factoru-lui executiv, evoluþie reflectatã încaracteristicile regimului monar-hic în cei aproape 80 de ani deexistenþã, un regim care, la rân-dul sãu, a trecut prin mai multeetape: de la liberalismul din vre-mea lui Carol I spre democraþia(mimatã sau nu, dar totuºi o de-mocraþie, dacã ar fi sã reprodu-cem concluziile autorului) dinvremea lui Ferdinand I ºi autori-tarismul lui Carol al II-lea.

Nu putem încheia fãrã a remar-ca faptul cã lucrarea domnuluiMihai Ghiþulescu este nu numaiun îndemn la reflecþie asupra tre-cutului, dar ºi o pledoarie pentrustudierea instituþiilor statului dinperspectivã interdisciplinarã. Nuîn ultimul rând, este o lecturã maimult decât plãcutã. O provocareatât pentru specialiºti, cât ºi pen-tru cititorii curioºi!

nnnnn Sorin Liviu Damean

fesiuni precum: „Eu/ nu te-am iu-bit niciodatã/ mi-ai spus/ rân-jind”, „Cãci tu/ nu m-ai iubit nici-odatã/ mi-ai spus”. Treptat toa-te stãrile surescitante se consu-mã, ajungând în finalul volumulla o stare plenarã, în care esteanihilatã orice formã de subiec-tivism. În poezia Eram bãtrânãºi-am murit, poeta pare sã sedetaºeze de propria moarte, vi-zualizand-o printr-o depersona-lizare într-o „realitate imediatã”.Poeta trãieºte experienþa aseme-nea Albei-ca-Zãpada, pentrucare moartea este o formã de eli-berare ºi, totodatã, de transce-dere spre un sine nou contem-plat: „Iarna oasele mi s-au schim-bat într-o sticlã”. În final, dra-gostea capãtã valenþe mitice,aducându-i pe cei doi într-o nun-tã cereascã: „Într-o dimineaþã te-au gãsit/ încremenit lângã mine/ºi unii au lãcrimat de înduioºa-re/ cã uite, e ca în basme/ ºi auhotãrât sã te îngroape/ aici înacelaºi pãmânt/ sã ne trãim veº-nicia/ alãturi”. Cu toate acestearãmâne incertitudinea sãditã deultimele versuri dacã poeta s-adezis de egocentrismul exacer-bat ºi de trãirile mistuitoare: „Ori-cine trece va spune/ îngându-rat/ cã noi doi/ ne-am reîntâlnitîn lumea de dincolo”.

În urma decriptãrii fiecãruipoem, reiese firea cameleonicã aEleanorei ce mânuieºte cu preci-zie farmecele feminine ºi cãreia îiplace sã jongleze cu Erosul ºiThanatosul. Pe parcursul volu-mului este revelatã dualitatea sa,scriitoare ce reuºeºte sã îºi for-meze un alter-ego transpus întoate formele feminitãþii. Comple-xitatea interioarã evolueazã de laun univers cald ºi primitor la unulmacabru, de la puritate spre stãrinevrotice, dând vocii poeticeaura femeii conºtiente de sine,care, astfel, se poate aventura înîntuneric cu naturaleþe.

ec

tu

ri


Aurelian Zisu a publicato carte despre Cores-pondenþa lui Emines-

cu ºi o monografie criticã exhaus-tivã, în mai multe volume, despreIon Caraion ºi „sfârºitul“ sãu„continuu“. Ca poet este cunos-cut prin Scrisori cãtre Neant(1999), Cãmaºa de forþã (2001),Sonetele rãnite (2009), Iubita luiKirillov (2012) ºi Nopþile mele,nopþi (2015). Azil (2016) reprezin-tã cel de-al ºaselea volum de ver-suri din bibliografia poetului.

Dacã ne uitãm numai la titlurilecãrþilor de poezie, observãm cãacestea sugereazã o figurã a poe-tului generic la care se pot ataºatermeni precum nebunie, demonie(dostoievskianã), boalã, declasa-re. ªi Azil ne trimite cu gândul laAzilul de noapte al lui Maxim Gor-ki. Cuvântul azil avea ºi sensulde ospiciu, nu numai de adãpost.Azil este însã adãpostul, refugiulîn ºi din cuvinte al poetului Aure-lian Zisu. Sunt 12 poeme cu acesttitlu, 12 este un numãr simbolic,12 erau ºi apostolii lui Christos.Poemul inaugural este o auto-pre-zentare transformatã original într-

Azilul ca Babel livrescnnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

un soi de blestem arghezian. In-tertextul eminescian „mantia“ (ele-ment al superbiei romantice) seasociazã cu „ocna“ pentru a ilus-tra ipostaza poetului post-roman-tic (con)damnat, chinuit, otrãvitbenevol de propria creaþie. Neamintim cã ºi la Eminescu, în Odã(în metru antic), mantia tinereþiidevine cãmaºa lui Nessus, cãma-ºa otrãvitã generatoare de chinurigroaznice. „Spinii“ sunt tot un sim-bol al torturii, de data aceastachristice. „Nu pot sã râd“ este fra-za-cheie a unei drame poetico-exis-tenþiale: „Nu pot sã râd. Nu pot sãmi-nchipui/ tâmplele mele lãrgin-du-se ca niºte mingi/ umflate, cao spumã/ Mantia mea ocnã sã-mifie, groapã de/ brumã!/ Sã-mi fiepielea/ temniþã acrã, zid împuþit/sã se închidã pe ghinduri, pe lar-ve,/ pe pustiit/ (…)/Nu pot sã râd.Abia pot sã respir/ un cutremurpe noapte, o ranã de lunã, unplâns/ fãrã ochi, fãrã stea/o paleede cearã ce-mi rotunjeºte/ mãnun-chiul mirãrii, mãnuºa din ea.// Abiapot sã închid labirintul, sã-i des-fãºor/ larga ovaþie, delta cu spini“(Otravã doar). Poetul este nu un„boþ de humã“, ci, într-o parafrazãcrengianã, „un boþ de cernealã tra-sã prin moartea ce sperie“. Teme-le principale ale Azilului suntmoartea, iubirea ºi, mai în surdinã,spaima de sleire: „stearpã e frun-za/ cuvântului/ stearpã ca pieleaunor monezi“; „lumina stearpã aprivirii tale“.

Dintr-un alt punct de vedere,Azilul de zi ºi de noapte al poe-tului este un Babel livresc, calo-fil, un „compendiu“ al poeziei „în

dulcele stil clasic“, un „dialog“creator cu marii poeþi de altãda-tã. Gãsim aici specii ale culturiipopulare (doina, povestea), so-nuri, ritmuri ºi citate din Emines-cu (un poem se numeºte chiarGlossã, altul, ªi dacã), motivebacoviene (descompunerea,pustiul, putoarea de mort, si-criul), voluptatea arghezianã aîmperecherii cuvintelor din sfe-re diverse (neologisme, cuvintecu miresme arhaice), de aseme-nea, câþiva psalmi, apoi, invenþiilexicale, topice, ºi vocabule ni-chitastãnesciene dupã modelulnecuvintelor, descântece ºi er-metisme care sunã barbian (apa-re undeva motivul melcului, darºi „personajul“ care se auto-de-voreazã ca Nastratin Hogea:

„Aºa m-am trezit ºi m-am trezitbine/ Muºcam din mine“), cân-tece blagiene, retorica declama-tivã a lui Radu Stanca în invocã-rile iubitei din poemele de dra-goste, dramatizarea poemului, cala Sorescu, narcoza rimei, caredevine motor poetic, precum laDimov (tot ca la acesta, apar ri-mele rare, cu nume proprii).

Baudelaire spunea cã „este oanumitã glorie în a nu fi înþeles”.Poetul modernist îºi face un bla-zon din stilul oracular, de Pithiebolborosind deasupra abisului.Intertextualitatea (aluzivã sau ci-taþionalã), anamneza convenþiiloristoricizate ale poeziei, ba chiarºi ludicul, regãsibil în destulepoeme din volum, nu fac însã dinAurelian Zisu un poet postmo-

Deºertul. Himerele, ti-tlul ales de autoareaClaudia-Gabriela Mar-

cu, pare sã ne limiteze într-unspaþiu care nu ne poate oferi de-cât o stare permanentã de gol,accentuatã de o culoare care neduce cu gândul la o perpetuare adeziluziei ºi neputinþei de a de-pãºi senzaþia de accentuatã in-certitudine. Labilitatea nisipului,care ni se strecoarã printre de-gete, cu poveºti nespuse si do-rinþe nerealizate, ne transpuneîntr-o iluzorie existenþã, presãra-tã cu accente lirice diverse. Au-toarea pleacã la drum însoþitã de

nnnnn LILIANA HINOVEANU

între durerea timpului ºi iluzieun Argument care încearcã, înpuþine cuvinte, sã explice rolulversului în aceastã cãlãtorie im-ponderabilã si stranie: „Fiecarevers deschide uºa visului pe ari-pile creaþiei”(Argument), Douãsunt personajele care se joaca înacest noul volum de poezie: ilu-zia ºi timpul, ambele cãutându-ºilocul ºi rolurile într-un dialog cecutreierã mai toate poemele, în-soþite fiind de tot ceea ce înseam-nã existenþa cotidiana, fireascãºi prozaicã. Poezia devine sprijinsi refugiu pentru stãrile inexpli-cabile ºi angoasele unui eu rãtã-cit într-un labirint a cãrui cheie

este fãuritã din iluziile pe carenumai o trãire idealistã le poateoferi celui care nu-ºi gãseºte re-mediul de a vindeca un suflet,aºezat pe un taler ce nu se încli-nã întotdeauna în favoarea sa.„Adorm în adâncul timpului cutot cu noapte” spune poeta inpoemul Iluzii, timpul fiind, înacest caz, un loc de renaºtere la-tent, într-o zi ce se lasã aºteptatãla infinit, trecând de la ingenuastare a tinereþii „frumoase iluziialbastre îmbracã haina virginã”-(Iluzii albastre), pânã la „mânaîmbãtrânitã“ ce „sprijinã arcadatimpului” (Timp).

Dialogul între cer ºi pãmânt,cerul îmbrãcând haina unui zborprin lumea viselor ce se lasã cãu-tate, iar pãmântul iluzia nisipuluicare se scurge prin clepsidra tim-pului, inducând ideea de versati-litate ºi nesiguranþã, se leagã însincope, lãsând impresia unui du-te-vino absent, dar, în acelaºitimp, coautor de stãri de pus înrama: „În ºoaptele Întarziate/ peo bucatã de carte/ simþeam pre-zenþa timpului/ desenam clepsi-dra sa/ iar el þinea batista pesteun gând ca peste o lacrimã” (Euºi timpul).

O încremenire în trecerea tim-pului este sugeratã de apariþiadeºertului, redus la particula ini-þiaticã a firului de nisip, ºi devi-ne certitudine prin ochii de lutcare, deºi „înºelati de secunde”,împlinesc cele scrise în carteadestinului. Claudia-GabrielaMarcu gãseºte în poezia sa poar-ta cãtre libertate, o libertate asu-matã prin zborul liric ce se con-tureazã în imagini plastice popu-late de motive deja cunoscute ci-titorului de poezie, dar cãrora ledã semnificaþii care susþin o fra-gilã existenþã între cer ºi pãmânt:„Sã plutesc pe o aripã sau aripãfiind/ imi dorec aerul libertãþii/nefiind nicicând niciunde nici-cum/ îl vreau acum!.” Imperioa-sa dorinþã este dependentã destare ºi de forþa pe care cuvântulo poate cãpãta într-un moment

dernist. Riguros în formã (scrieinclusiv sonete, se încorseteazãîn rimã), aruncând câte o nadãcomunicãrii cu cititorul, poetulintrã rapid într-un vertigo al ob-scurizãrii sensurilor. Metaforelese vor cât mai ºocante, mai sur-prinzãtoare, iar de la un momentdat încolo cuvintele se cheamãunele pe altele de dragul rimei ºial muzicalitãþii. Repetiþia ºi refre-nul sunt ºi figuri ale rostirii per-suasive, ale accentuãrii unei idei,dar ºi surse de muzicalitate. Desemnalat ºi simbolurile care sus-þin „mantia“ poetului orfic, ora-cular: greierele (v. mitul platoni-cian din dialogul Phaidros), ghio-cul (simbol al divinaþiei), ochiul– simbol al vederii, „adunându-se inel“ în simbolul perfecþiunii,al sferei pitagoreice.

Azil este un volum în care fi-bra gravã a poetului AurelianZisu explodeazã în frumoase in-cantaþii de dragoste ºi în jocurilivreºti menite sã sublimeze poe-tic tragicul existenþial.

ec

tu

ri

sau altul al naºterii sale. Lucruri-le mici ºi cotidiene se adunã într-o hainã care îmbracã dorinþa detrecere de la real la vis si , apoi, lacrearea unei holograme cu gustde himerã, cãlãtorind pe corãbii-le naufragiate ale unei disimula-te statornicii. Naufragiul nu poa-te fi decât platonic, în accepþiu-ne poetei, pentru cã el se întâm-plã pe tãrâmul deºertãciunii, peruinele unei existenþe pierdute lamasa interogaþiilor retorice. Ni-mic nu poate depãºi starea dedisperare cã nu va reuºi sã sedesprindã de cele doua lumi pa-ralele, în care încearcã sã-ºi defi-neasacã imaginaþia, care capãtãputeri exacerbate de cuvintele ceo asalteazã. Alegerea poetei seclarificã în poemul Triunghiuride lumina, când spune: „spredune de nisip alerg ºi-n secetacuvântului,/ alung durerea tim-pului spre iluzie.”


o salã de aºteptarealbastrã

s-a doveditobiectele îmi cad din mânãpentru cã am încredere în eleºi nu mã uit la forma lor

s-a doveditfemeile îmi dau papuciipentru cã am încredere în eleºi prea mã uit la formele lor

dar despre cuvinte tot nimicdupã ce îmi peticesc eºecurileele se înnegresc precumguma de mestecatde-a lungul podelei

ofrandã singurãtãþiiasearã cineva mi-a lãsatpe masa din bucãtãriedoi ardei iuþi lecuieºte-te odatãnaibii scria pe-un biletdoi ardei iuþi ca douã lumânãripe care mi-i îndes în gurãchiar acum toate pãcatelesã-mi ardã pe rugul laringeluiºi toate virtuþile sã-mi ardãpe rugul laringelui la urmãsã-mi iasã un firicel de fum prin urechisubþire ca absenþa ta ºi cinevasã tragã din cele douã capetesã-mi facã fundiþãpeste nuca astazdravãnã ºi bleagã

numai atunci voi putea plângefrumos ºi fotogenic.

nnnnn MIHÓK TAMÁS

acelaºi cer ce nu mai e*

tai nigiriºiharakiriadiozile cu trei dimineþi

un cer elastic se întindeîntre noi ºi umbrele noastre împãiatepe peron – ultima zvâcniredintr-un scurtmetraj previzibil

apoi altcineva un alt pântecþeapãnnu tu nu-l vei mai puteaatinge

dimineaþa cea din urmãva fiun pursânge negru cu douãpicioarepe care-l voi înhãma singur

____

* titlu dupã un poem de ConstantinVirgil Bãnescu, acelaºi cer ce nu e

victoria e un alt felde înfrângere*

sunt aici aproape vindecatde razele violacee strãmutatedin creier în creier

îmi aproximez din nou victoria

jos e un castel mi se spune

poeme

jos ne vom frânge coastele cu toþiide dragul cuvintelor

ºanþul peste care am sãrit fãrã sã tescuture-acum un fir de pãr arãmiu în vârtejulscurgerii

milioane de mângâieri ratateascunse în buzunarele gecii – acoloniciodatãn-ai avut acces – îmi aproximezdin nou victoria ºi numaiînfrângerea îmi dã ghes

sexul meu e-o halã cu muºte moarteºi e atât de departe cã iatã þi-l pot arãtacu degetul______

* titlu dupã un poem de FloareaÞuþuianu, Înfrângerea este un alt fel devictorie

urãsc metonimiile taleºi pentru cã

nu ºtiuparola ta pe blog voiradecu buretele de vasetoate furnicilede pe marginea chiuvetei apoite voi iubi mult foarte multîncât numai dându-mi zoom de 18xsã mã pot i d e n t i f i c a.

singurul nebun autentical oraºului

nu e nebundoar foarte trist & stãpicior peste picior într-o cabinãde probã mâncând pufuleþiîi înghite ºi are în gând primaecografie interpretatã trageperdeaua ca pe-o cortinãîºi priveºte barba zgrunþuroasãhalatul scãmoºat ºi înjurã

toþi ginecologii cares-au abþinut ºise abþin mereu.

panou de controlsau interferenþa de a fi

sã te doarã capul câineºteºi sã te treacã pofte sexualesã urci în primul tren ºtiind cãacela îþi va cãra hoitul acasãeºti singur acum cu gândul cãvei tresãri de pe banchetãsã opreºti scurgerea de uleischeletul îþi trosneºte-n somnde groazã ca o pasarelã feratãveche lovitã de furtunãtot cortexul þi-e fotosensibilºi zbiarã la reporterul din garãpe care l-ai refuzat (spuneþi-micum vã influenþeazã schimbareaorei? / tye la drecu’! tye la drecu’!)ºi la indecenþa de-a zdrobitrepiedul colegului sãusub roþile personalului de ºapteai ochii umflaþi ºi piepteni cu eitot ce-þi este cunoscut faþadeporþi copaci vânzãtorul de sãrãþelecare niciodatã n-are sã-þi dea restbrutãria doi covrigei apoi þi-i aplecinumeri apelurile pierdute (câte-unminut de doliu pentru fiecare intenþie)greu ajungi în faþa caseigreu îþi gãseºti cheileîmprãºtiate undeva întredouã sandviºuri uscatearborescent ºi supusdai buzna în livingpui tv-ul pe mut ºi pe-ai tãi(doar-doar vei ajungeunde te afli de fapt)te prãpãdeºti sub faºavechiului teribilismºi iei o gurã de aerultima în numele mareluitraumatism ereditar

Au

rora

Sp

era

nþa

ele

tris

tic

ă


ªi în aceastã cronicã, nevom referi, pe scurt, laceea ce am putea numimarea „descindere” eu-

ropeanã a Filarmonicii „Oltenia”;în mod cert ºi indubitabil, cel maiîndrãzneþ ºi cuprinzãtor proiectde stagiune muzicalã.

O searã dedicatã muzicii lu-xemburgheze, nu în exclusivita-te, pentru cã publicul a avut oca-zia sã reasculte ºi douã opusuri„de greutate” din muzica univer-salã: Simfonia nr. 6, Pastorala, ºiIntroducere ºi Rondo capriccio-so pentru vioarã, avându-l înposturã solisticã pe ConstantinRiccardi, un tânãr ºi admirabilmânuitor al arcuºului. Doi com-pozitori din Luxemburg – MarcoPütz ºi René Mertzig – au benefi-ciat de concursul ansambluluisimfonic craiovean ºi al celui maiimportant protagonist al serii, di-rijorul Carlo Jans, cu certitudineo personalitate muzicalã covâr-ºitoare, un maestru autentic; s-aremarcat în cele patru lucrãri aleconcertului un performer al arteiinterpretative. Muzica nouã (saumai nouã) îºi gãseºte, din ce înce mai evident, în Simfonicul cra-iovean interpretul avizat, care adovedit nu numai capacitatea de

cronica stagiunii Europa (IV)– concertele 14,15, 16 –

la o execuþie cu real profesiona-lism, ci ºi o anume plãcere de aconferi acestei muzici caratelebunului gust artistic.

Lituania a fost reprezentatã dedirijorul Modestas Barkauskas ºipianistul Kasparas Uinskas. Dincele patru lucrãri oferite, trei auaparþinut tot atâtor compozitorilituanieni, iar, în finalul serii, amavut ocazia sã-l urmãrim pe unuldintre cei mai talentaþi ºi prolificimânuitori ai instrumentului cu tas-te, Kasparas Uinskas, în „Mi mi-norul” chopinian. Modestas Bar-kauskas a parcurs lucrãrile com-patrioþilor sãi – Balys Dvarionas,Eduard Balsys ºi Mikalojus Kon-stantinas Èiurlionis/ArvydasMalcys – de o manierã convingã-toare, punându-ºi cu generozita-te priceperea ºi talentul în slujbacreaþiei acestora. Este poate loculºi momentul (deºi pânã la finalulstagiunii Europa mai e „de mun-cit”), sã evidenþiem un fapt desenzaþie: la nivelul artiºtilor instru-mentiºti ai orchestrei craiovene s-a produs o spectaculoasã schim-bare de atitudine faþã de muzicanouã; nu spunem prea mult, esteo realitate ce poate fi intuitã cu„ochiul liber”. Promitem cã vomreveni, pe acestã temã, la încheie-

rea stagiunii. Kasparas Uinskasposedã o pianisticã bine pusã lapunct, izbuteºte sã impresionezeºi sã culeagã aplauze. Muzica luiChopin nu-i este strãinã, se simtebine în „compania” ei; perlajul ºiornamentica discursului muzicalal marelui compozitor îi „prieºte”,dar uneori îi joacã „feste” (lapsus-ul din prima parte a concertului îlputem considera ca un „semn” aloboselii acumulate, probabil, da-toritã agendei sale concertantedeosebit de încãrcate).

Seara dedicatã Estoniei a cu-prins douã lucrãri semnate decompozitorii Artur Kapp (Uver-tura „Don Carlos”) ºi Erkki-SvenTüür (Concertul pentru pian); înpartea a doua, Simfonia nr. 2 deBeethoven, acest din urmã opusredat într-un autentic stil al Tita-nului de la Bonn. Dirijorul JüriAlperten a manifestat o excelen-tã dispoziþie artisticã, imprimândansamblului craiovean traseesonore construite cu migala giu-vaerului ºi determinarea „luptã-torului ” neînfricat. Gestul sãusurprinde prin eleganþa „desenu-lui” mãsurat, fãrã „excese” dina-mice (mâinile se depãrteazã, înmod „ºocant”, rar de corp). Din-colo de aceastã impresie „de su-prafaþã”, ansamblul s-a simþit

S unt aproape de noi,practic la o aruncãturãde bãþ, însã, în afara

unor stereotipuri banale de celemai multe ori dãunãtoare, nu ºtimmai nimic despre ei.

Iatã cã a fost nevoie de sta-giunea „Europa” a Filarmonicii”Oltenia” din Craiova pentru aface cunoºtinþã cu muzicienii dinBulgaria ºi cu o culturã muzicalãde o valoare incontestabilã. Amrecunoscut, în selecþiunile dinsuita de balet ”Dansul ritual alfocului” de Marin Goleminov –figurã centralã a ºcolii naþionalede secol XX – elemente ale unuisubconºtient colectiv familiar, orãdãcinã comunã ce simplificãlegãtura cu elementele stilisticeºi particularitãþile fondului idea-tic specific zonei noastre geogra-fice. Un interes deosebit l-a sus-citat ºi întâlnirea cu Plamen Dju-roff, în dublã ipostazã – dirijor-&compozitor ºi cu a sa Saxop-hony, lucrare ce evidenþiazã ca-

jurnal de Stagiune – capitolul XVII. Bulgarialitãþile timbrale ale instrumentu-lui emblemã al jazz-ului, tribut desunet ºi culoare pus în valoarecu mãiestrie de saxofonistul Bo-ris Petrov. Am apreciat sunetulcurat, neatins de acea ”poluare”timbralã specificã interpreþilor dejazz, ce s-a revãrsat cu aplomb înimprovizaþii inspirate, ”în dulce-le stil clasic” al jazz-ului de cali-tate.

Dupã pauzã, prilej de delecta-re absolutã – Mendelssohn ºi asa muzicã de o plasticitate aproa-pe vizualã – Simfonia a IV-a, Ita-liana, veritabilã suitã de tablourisonore semnate de tânãrul com-pozitor al cãrui talent de graficiancompleta darul sãu unic de a sur-prinde sonor emoþia resimþitã întimpul cãlãtoriilor fãcute în mari-le centre muzicale ale bãtrânuluicontinent. O menþiune apartepentru dinamismul finalului, ade-vãratã explozie de energie ºi vi-talitate, a cãrui dificultate instru-mentalã a fost rezolvatã cu brio

de partida de suflãtori.Am asistat, aºadar, la un veri-

tabil periplu european – de la ri-tualurile precreºtine din zonaBalcanilor, pânã la fascinaþia þi-nuturilor mediteraneene – unconcert ce a avut darul de a nereaminti faptul cã niciodatã cul-

tura nu a însemnat cantitate, cicalitate ºi sensibilitate.

Se vorbeºte mult pe tema glo-balizãrii ºi de prea multe ori într-un jargon ermetic. Îmi place sãcred cã aceast proiect ambiþiosintitulat ”Stagiunea Europa” vaavea darul de a ne sensibiliza, de

a deschide perspective noi ºi dea ne ajuta sã înþelegem mai bineaceastã dimensiune europeanã anoastrã.

”Uniþi în diversitate” a deve-nit un slogan lipsit de conþinut ºio armã folositã de politicieni dupãbunul lor plac. Iatã cã o stagiunemuzicalã, dincolo de fragilitateaaparentã a mijloacelor, are po-tenþialul de a ne ajuta sã înþele-gem mai bine diferenþa dintre cul-turã, aºa cum era ea înþeleasã întrecut, ºi divertismentul de astãzi.Pentru cã a existat, nu demult, oEuropã în care compozitoriiscriau cu intenþia de a transcen-de timpul prezent, de a dura, de adãinui pentru generaþiile viitoare– Beethoven imagina o Odã abucuriei care sã învingã moar-tea ºi sã fascineze publicul dinviitor... în faþa acestui spirit neînclinãm astãzi, în speranþa cã nevom ridica la înãlþimea lui.

nnnnn Ivona Hristescu

Saxofonistul Boris Petrov ºi dirijorul Plamen Djuroff

„conectat” la demersul dirijoral,efectul sonor fiind pe deplin jus-tificat ºi perceptibil ca expresiede înalt magnetism sufletesc. Ceamai dificilã lucrare din program afost, fãrã îndoialã, Concertul pen-tru pian ºi orchestrã de Erkki-Sven Tüür, care în viziunea so-listicã a lui Mihkel Poll a cãpãtatun contur perfect accesibil,având în vedere scriitura sonorãconceputã dintr-un conglomeratde „împletiri” stridente. Asperi-tãþile acestei muzici pot „dezori-

enta” doar în aparenþã, pentru cãele, în fapt, sunã consonant, au-zindu-se, la un moment dat, so-noritãþi de jazz de un efect capti-vant. Mihkel Poll este un muzi-cian aflat în plin progres de acu-mulãri repertoriale; apariþiile salepublice sunt bine primite de pu-blic. El reuºeºte sã convingã as-cultãtorii prin dezinvoltura ºiaplombul cu care cântã; este, pedrept cuvânt, un autentic poet alpianului.

nnnnn Geo Fabian

Violonistul Constantin Riccardi ºi dirijorul Carlo Jans (foto: Daniel Botea)

Dirijorul Modestas Barkauskas ºi pianistul Kasparas Uinskas Pianistul Mihkel Poll

rte


O raºul Craiova estemult mai bogat decâts-ar putea crede! Poa-

te doar întâmplarea, poate nu, afãcut ca aici, în Cetatea Banilor,sã pãstrãm o parte din opera ce-lor mai importanþi artiºti români,în domeniul artelor vizuale. Pa-latul Jean Mihail adãposteºte,printre multe alte opere de artã,ºase sculpturi semnate de Con-stantin Brâncuºi, dar ºi o valo-roasã colecþie de picturã ºi gra-ficã, Ion Þuculescu. Puþini ºtiucã Ion Þuculescu, pictorul, s-anãscut ºi a debutat la Craiova,iar astãzi, oraºul nostru se poatelãuda cu cea cea mai importantacolecþie Þuculescu din þara. „Amvrut sã las oamenilor o operãplinã de dragoste de viaþã, amvrut sã calc peste toate tristeþi-le din sufletul meu” .

Este tulburãtor acest mesajsemnat de Ion Þuculescu, lãsatmoºtenire, împreunã cu multelucrãri de picturã ºi graficã, nouã,românilor. Cine este Ion Þucu-lescu pictorul ºi de ce este atâtde important pentru pictura ro-mâneascã? Rãspunsul la acesteîntrebãri ºi la multe altele a fost“încrustat” de cãtre Magda BuceRãduþ în albumul de artã, „IonÞuculescu la Craiova”, desprecare pot sã spun cã reprezintã ocompoziþie complexã, dinami-cã, echilibratã, cu mai multecentre de interes! Este, în con-secinþã, o operã de artã. Reali-zat în condiþii grafice excepþio-nale, volumul a apãrut la Editu-ra AIUS Craiova.

Între coperþile acestui preþiosalbum a fost cuprinsã, în amã-nunt, viaþa ºi opera pictorului,omului de ºtiinþã, medicului IonÞuculescu. Acesta a debutat, caartist, la Craiova, în 1925, în Salade recepþie a Palatului Prefectu-rii Judeþului Dolj. A expus apoila Ateneul Român, apoi la SalaDalles, în 1939, ºi din nou la Ate-neul Român în 1941, 1942, 1943,1946… Þuculescu a lãsat în urmasa o operã inestimabilã: „Noap-tea salcâmilor” „Peisaj la Man-galia”, „Portretul Dr. Papinian”,„Ouã roºii”, „Iarna în mahala”,„Trãsura neagrã”, „Autoportretcu frunzã”, „Iarna în pãdure”,„Nivele “, „Urme”, „Copac însoare”, „Priviri”, „Frunze în zã-padã”, „Vanatorul”, „Apoca-

din comorile ascunse ale Craiovei: Ion Þuculescu

lips”, „Comuniune”, „A fost oda-tã “ sunt doar câteva piese din„tezaurul” de la Craiova. “ Pen-tru arta românescã, Þuculescurãmâne un unicat ºi o valoareemblematicã, deoarece a fãcut sãse întâlneascã arhaicitatea folc-lorului nostru, cu viziunea mo-dernã a lui Van Gogh. (MarimGherasim, Ion Þuculescu,portretul artistului,Viaþa medi-calã, Bucureºti, 2010).

Tot aici, în Cetatea Banilor, avãzut lumina tiparului, în anul2008, volumul foarte apreciat,atât de critica de specialitate, câtºi de cititori, de iubitorii de artã,„Trecutul în Craiova de astãzi”.Magda Buce Rãduþ ºi-a dedicatîntreaga viaþã educaþiei, în ge-neral ºi educaþiei artistice în spe-cial. Licenþiatã a Institutului deArte Plastice „Nicolae Grigores-cu” din Bucureºti, secþia Muzeo-logie, Magda Buce s-a obiºnuitde timpuriu cu rigorile studiului,ale cercetãrii. Atunci când a pre-dat Istoria Artei ºi a îndrumat maimulte generaþii de elevi, în ca-drul Liceului de Arte „Marin So-rescu” din Craiova, a fost unfoarte apreciat profesor.

Colecþia „Þuculescu” de laCraiova cuprinde 39 de lucrãri depicturã în ulei de o excepþionalãvaloare, alãturi de un alt numãrde lucrãri de graficã. Lucrãrilereprezintã o donaþie a familieiÞuculescu. În volumul de faþã,tipãrit în 2016, Magda Buce Rã-duþ descrie, pentru cititori, sis-

tematic, amãnunþit, viaþa ºi ope-ra inegalabilului pictor craioveanIon Þuculescu.

Elevul Þuculescu ºi-a fãcutstudiile la Craiova, la ColegiulNaþional Carol I. Înclinaþiile artis-tice i-au devenit evidente de tim-puriu. A avut mai mulþi profesoride picturã, printre care ºi pe Eus-tatiu Stoenescu. Valoarea pictu-rii lui Þuculescu constã tocmai înunicitatea sa. Acesta nu a aderatla grupuri, stiluri etc. Tocmai acestfapt l-a þinut mult timp departe degustul succesului…

Calitatea volumului este deexcepþie, din toate punctele devedere. Conþinutul, calitatea re-

producerilor, grafica, coperta,totul este desãvârºit! Acest al-bum este o carte care nu trebuiesã lipseascã din biblioteca fie-cãrui iubitor de artã. Asta nu în-seamnã cã nu trebuie sã vedeþilucrãrile „pe viu” la Muzeul deArtã din Craiova. Odatã ajunºiacolo, bineînþeles cã aveþi oca-zia sã admiraþi ºi alte lucrãri alealtor artiºti, dar ºi arhitectura ex-cepþionalã a Palatului Jean Mi-hail. În felul acesta începe for-marea gustului artistic, mai alespentru copii. Ei pot sã vadã înlucrãrile din muzeu repere, mo-dele, la care vor tinde sã ajungãatunci când vor încerca ei inºiºi

ocheanul întorsocheanul întors

Din sumarul dens al revistei Vatra (numerele10-11/ 2015) se remarcã dosarul tematic dedicatexpresionismului poetic românesc realizat de Cã-lin Crãciun. Regãsim aici un dialog al coordona-torului cu Al. Cistelecan, dar ºi texte semnate deIulian Boldea, Vasile Spiridon, Constantin Cuble-ºan, Emanuela Ilie, Cezar Boghici, Lucia Þurca-nu, Laurenþiu Malomfãlean, Evelina Oprea ºi Se-nida Poenaru. Autorii propun atât reevaluarea is-

toricã a impresionismului, cât ºi analiza celor mai re-cente creaþii neoexpresioniste aparþinând unor scri-itori contemporani precum Ion Mureºan, Radu Van-cu, Claudiu Komartin, Dan Coman, Adrian Suciu etc.În prelungirea tematicii propuse se situeazã ºi secþi-unea de poezie cu texte neoexpresioniste semnatede Romulus Bucur, Nicolae Coande, Dumitru Chioa-ru, Dan Coman, Ion Cristofor, Dinu Flãmând etc. Larubrica despre cartea strãinã Rodica Ilie, în eseul În-ceputuri ºi sfârºituri, analizeazã douã proze de Yu-kio Mishima. Ne-a mai atras atenþia textul lui NaomChomsky – O filosofie a limbajului din cadrul dezba-terii Chomsky-Faucault apãrute în 1971. De aseme-nea, Leontina Copaciu traduce din limba spaniolãeseul Ideea de generaþie de José Ortega y Gasset.(Maria Dinu)

sã picteze, sau sã modeleze, sãconstruiascã.

Evident cã nu toþi vor ajungeartiºti, dar, cu siguranþã vor ajun-ge sã înþeleagã o lucrare de artã,vor ajunge sã facã deosebireaîntre o lucrare realizatã de un pro-fesionist ºi o lucrare de duzinãvândutã la preþ mic, prin târ-guri…

Participând la diverse eveni-mente cultural-artistice, copiiivor ajunge sã aibã propriile loropinii în ceea ce priveºte ARTA,viaþa lor va deveni mai bogatã,mai plinã, mai coloratã.

nnnnn Emilian Popescu

Lansarea albumului „Þuculescu la Craiova”, la Târgul de carte Gaudeamus Craiova 2016,Emilian Popescu, Nicolae Marinescu, Magda Buce-Rãduþ (foto: Daniel Guþã)

Ion

Þu

cu

les

cu

-Ta

ina

pã

un

ilo

r

rte


Marin Beºteliu, Tudor Ar-ghezi – poet religios (Ediþia adoua, cu o prefaþã de Sorina So-rescu), Editura Aius, Craiova,2014, 250 p.

Cunoscutul scriitor ºiprofesor universitar(fost decan al Facultã-

þii de Litere ºi prorector al Uni-versitãþii din Craiova) a fost co-memorat de colegi, prieteni ºi stu-denþi, în organizarea Facultãþiide Litere, la 4 ani de la intrarea îneternitate, prilej cu care a fostreeditat ºi volumul sãu de exe-gezã închinat poeziei arghezie-ne. Nãscut la 7 iunie 1939, în sa-tul Gura Vãii, comuna Podari, ju-deþul Dolj, a decedat la Craiova,în 13 noiembrie 2010.

Conducãtor de doctorat, fon-dator al ªcolii Doctorale „Ale-xandru Piru” a Facultãþii, a îndru-mat un numãr însemnat de doc-toranzi, între care ºi membri aiUSR, scrierile sale constituindimportante surse bibliograficepentru aceºtia ºi nu numai pen-tru ei.

Bibliografia personalã nu în-sumeazã un numãr mare de cãrþi,dar cele publicate sunt conside-rate lucrãri importante pentrustudiul literaturii române ºi uni-versale, pentru domeniile ºi te-maticile abordate. A publicatdeci volumele: Realismul litera-turii fantastice (1965), Imagina-þia scriitorilor romantici (1980),Alexandru Macedonski ºi com-plexul modernitãþii ( 1985), Tu-dor Arghezi – poet religios(1999), Copilul partidului (ro-man, 2008 ) ºi o antologie: Poe-zia simbolistã româneascã(2004).

*

Eseul Tudor Arghezi –poet religios îl alãturãpe Marin Beºteliu exe-

geþilor marelui poet, care au cer-cetat ºi aceastã temã: PompiliuConstantinescu, Eugen Lovi-nescu, Tudor Vianu, ªerbanCiouculescu, Ovidiu Crohmãlni-ceanu, Nicolae Balotã º. a.

Marin Beºteliu repune în dis-cuþie dilema religiozitãþii / nereli-giozitãþii poetului ºi a poezieisale, fãrã sã absolutizeze niciu-na dintre aserþini. Îºi titreazã car-tea astfel, dupã cum reiese dintextul ei, nu pentru a afirma, cums-ar crede, caracterul pur religiosal omului ºi al poetului, ci pentrua clarifica, cât e posibil, gradulde încãrcãturã religioasã a crea-þiei sale poetice, a psalmilor sãiºi nu numai. Premisa de la careporneºte este aceea „cã TudorArghezi este un poet religios caºi David, dar se deosebeºte ra-dical de acesta ca fiinþã religioa-sã. Credincios în esenþã, el numai pãstreazã – ºi nici nu aveacum s-o facã – naivitatea, sim-plitatea sau candoarea fiinþeiumane din vremea «VechiuluiTestament».”(p. 201).

Dupã ce urmãreºte devenireaprofilului psiho-moral controver-sat al poetului intrepretându-l,atâta cât este, ca Fiinþã reli-gioasã (cap.I), cerceteazã docu-mentat Poetica harului meºte-ºugit (cap.II), Poezia biblicã(cap.III) ºi se opreºte, în final, laDrama credinciosului modern,

nnnnn TOMA GRIGORIE

religiozitatea poeziei argheziene

capitolul cel mai incitant, cu mul-te accepþinui originale.

Neaflându-se prea multe datedespre biografia poetului, estecunoscutã retractilitatea lui înacest sens („ Ceva de care n-aºdori sã mai aud e copilãria”), au-torul recurge la operã ºi la refe-rinþele cunoscuþilor ºi prieteni-lor lui Arghezi. Iatã câteva datebiografice adunate din varii sur-se: La vârsta de 3 ani este aban-donat de tatã, pânã la 11 ani eobligat sã se autoîntreþinã lu-crând pe timpul verii ca bãiat deprãvãlie, ajutor de pietrar, cus-tode la o expoziþie. Îºi întrerupestudiile liceale pentru a munci.Mai târziu va lucra ca laborant,apoi ºef de laborator la Fabricade zahãr din Chitila. Fiind con-vins cã altceva îi este destinat,pãrãseºte fabrica, deºi i se pro-pusese funcþia de director. Pen-tru a-ºi gãsi liniºtea sufleteascãîntr-un loc propice meditaþiei, darºi pentru a-ºi câºtiga existenþa,se îndreaptã spre viaþa monaha-lã. În 1900 (5 februarie), având orecomandare, se prezintã LaMãnãstirea Cernica ºi la 20 iuniee numit ieromonah, apoi hiroto-nisit diacon ºi ierodicon cu nu-mele de Iosif. Este transferat sprefinele anului la Catedrala Mitro-poliei ca secretar particular lacancelaria mitropolitului. În urmaunor abateri de la canon i se apro-bã plecarea în 1908, la Freiburgunde va rezista doar 6 luni ºi vareintra în viaþa laicã. Va activa calucrãtor la domiciliu pe lângã oºcoalã de meserii, apoi va func-þiona ca sufleur al unei trupe deteatru, vânzãtor de ziare, hamalîn Halele Parisului unde ajunse-se plecând dupã prima lui iubire,Constanþa Zisu. La Paris, i senaºte primul sãu copil, Eleazar-Lotar, care va deveni cunoscu-tul cineast parizian, Eli Lotar.

Îºi va motiva ulterior cãlugã-rirea. Spune cã a fãcut-o pentrua-ºi gãsi liniºtea sufleteascã ºipentru supravieþuire: „M-am dusacolo mai întâi pentru cã nuaveam o odaie a mea unde sã lu-crez ºi sã citesc...Gãsisem liniº-tea pe care în altã parte nu oaveam, cãrþi multe de citit ºi peunii cãlugãri deosebit de inteli-genþi” (în „Gazeta literarã”, nr.2 /1969). Sau în tableta Pravilã demoralã practicã e ºi mai expli-cit: „Am avut atunci, ca toþi bã-ieþii de vârsta mea de atunci, laºaptesprezece ani, criza mea demare descurajare (...) n-am avutcui mã spovedi de îndoielile, devagul ºi de tristeþea în care trã-iam, nici dascãl, nici un prietenmai mare (...) mi-am fãcut baga-

jul ºi m-am închis într-o mãnãsti-re...”. Se poate deduce astfelmotivaþia încrâncenarii ºi rãzvrã-tirii poetului ºi încercarea lui dea se apropia oscilând de credin-þa în Atotputernic. Era ºtiut dinadolescenþã ca o fiinþã imprevi-zibilã. Gala Galaction, prietenapropiat, spune despre Teo cãera „o energie originalã ºi unhotar sufletesc apãrat cu vehe-menþã (...) un rãzboinic urgent ºiagresiv.”. Este cunoscutã strã-dania poetului pentru indepen-denþa moralã ºi financiarã, pen-tru obþinerea locului destinat„Mãrþiºorului”, oaza de liniºtefamilialã. Cu sprijinul soþiei, Pa-raschiva, de origine rãzãºeascã,devine grãdinar ºi negustor pen-tru propria producþie. Nu e maipuþin stresantã lupta cu reviste-le pentru obþinerea onorariilormeritate, pentru înjghebareaunei tipografii proprii. Ca sã-ºitipãreascã singur cãrþile, a urmatcursurile de „tipograf culegã-tor”.

Conturarea profilului religiosal poetului este complexã, anali-zatã ºi pusã temeinic pe baze psi-hologice ºi filozofice apelându-se la gânditori de marcã ai lumii:C.G.Jung, Iuri Berdiaev, Otto Ru-dolf. Conform teoriei jungiene,se considerã cã Arghezi simte cãnu poate evita meandrele vieþiiºi luarea deciziei de cãlugãrireeste pusã în miºcare hipnotic, cala o persoanã strãinã. Frustrãrileºi eºecurile trec în subconºtientde unde se ridicã alte realitãþi psi-hice care „inundã conºtientul cuimpulsurile lor ciudate ºi de ne-zdruncinat. Conºtientul estepermanent torturat de pericolelesufletului.” (C.G.Jung – Imagi-nea omului ºi imaginea luiDumnezeu). Autorul se foloseº-te de aserþiunile lui Berdiaev pen-tru a demonstra neputinþa poe-tului rãzvrãtit sã asimileze totalcredinþa, el fiind înzestrat cu o

„conºtiinþã medie” care conºtiin-þã este, dupã Berdiaev, „determi-natã de legãtura cu realitateaobiºnuitã, de incapacitatea con-centrãrii pe o altã realitate, de in-capacitatea întoarcerii spre o altãlume .” (Iuri Berdiaev – (Spirit ºilibertate). De la Otto RudolfMarin beºteliu împrumutã terme-nul de numinos pe care acesta îldefineºte ca „sacrul minus ele-mentul moral ºi minus orice ele-ment raþional” substanþã a tutu-ror religiilor constituind partealor cea mai intimã. (Otto Rufolf –Despre numinos).

Una dintre concluziile lui Ma-rin Beºteliu este semnificativãpentru concepþia sa cu privire latema în discuþie: „Chiar dacã s-au încifrat în imagini experienþesufleteºti ale începutului crizeireligioase, acestea nu dovedesc,neapãrat, o convertire deplinã.Din perspectiva anilor maturitã-þii. Momentul prim al intuiþiei di-vinitãþii nu confirmã o iluminaretotalã care sã modifice radicalpersonalitatea poetului ºi sã-ltransforme în fiinþã religioasã.”(p.41). Se contureazã concluziacã expresia religioasã a lui Ar-ghezi este de facturã convolutã,întoarsã asupra lui însuºi. Nu depuþine ori se presimte el în sta-rea unui energumen, a unuia stã-pânit de îngerul cãzut ºi, în modfigurat, cuprins de agitaþie, deexaltare. Marin Beºteliu intrã într-o polemicã aºezatã cu ceilalþiautori români care s-au exprimatpe acest subiect.

Printre altele, nu e de acordcu Al. George care susþine cã po-ezia lui Arghezi este „o experien-þã misticã eºuatã” ºi crede dim-potrivã cã este una „realizatã cufulgurãri, cu «scântei» prinse cudificultate în regatul cuvintelordin care ar fi putut lipsi pentrucã graiul lor este «mut». Prin ilu-minãri spontane, poetul simtemodificarea spiritului în relaþie cu

realitãþi pe care nu le înþelege.”(p.196). Se delimiteazã de cei carel-au bãnuit de confuzia dintremistic ºi religios susþinânând cãArghezi „nu e mistic neapãratatunci când se inspirã din Biblie,ci e un liric religios profund co-pleºit de misterul intuit, carefuncþioneazã ca o revelaþie pen-tru sine.” (p.117). Este de acordcu Nicolae Manolescu când no-teazã cã „o spaimã de neant, demoarte...îl face pe poetul Psal-milor sã recurgã la numele unuiDumnezeu de legendã sau demetaforã poeticã spre a conju-ra presimþita singurãtate aomului în univers.” (N. Mano-lescu – Teme IV). Îl citeazã, deasemenea, pe Eugen Lovinescucare considerã cã în poezia ar-ghezianã se exprimã „numai se-tea de divin” ºi nu credinþa înDumnezeu, dar ºi pe PompiliuConstantinescu care se îndoieº-te de religiozitatea psalmilor, cre-zând cã exprimã „o stare de pre-gãtire spre adevãrata rugãciu-ne (..) o confesie nestânjenitã,un monolog în jurul duhuluidivin, în care poetul îºi dezvã-luie individualitatea dramaticalcãtuitã.” (Pompiliu Constan-tinescu – Tudor Arghezi).

Tudor Arghezi e considert unIov modern care îºi asumã desti-nul, „are psihologia poetuluiblestemat” (ª. Cioculescu), darblestemul lui ca ºi al lui Iov estesã sufere o pedeapsã pe care n-ar fi meritat-o. Astfel, pentru amãsura nivelul de credinþã alpoetului „blestemat”, MarinBeºteliu apeleazã în primul rândla Scrierile Sacre, la Cartea luiIov, primul vestitor al lui mesia,dar ºi la David, primul rege-poetbiblic orânduitor al vieþii, dã-tãtor de bucurii, de pace, desperanþã, de dreptate, de pro-tecþie, dar ºi la cãrþile prorocilor.Sunt aduse în discuþie texteleargheziene în care poetul se în-doieºte ºi adoptã atitudineaapostolului Toma de a încerca sãse convingã de existenþa fizicã alui Dumnezeu: „Vreau sã te pi-pãi ºi sã urlu: „Este”! (Psalm VI)sau întrebându-se „Este Dumne-zeu sau ce este?” (Icoane delemn)

Susþine cã poetul ispãºeºtedrama credinciosului modern,este aparent necredincios, rãz-vrãtit sau pãgân, însã „nu are nici-odatã îndoieli asupra existenþeilui Dumnezeu, ci vrea certitudinisuplimentare, vrea sã creadãpentru cã a ºi înþeles ºi nu vreasã accepte indicaþiile ce i s-auimpus. «Rãzvrãtitul» simte înzes-trarea sa excepþionalã ca fiinþãplenarã ºi nu acceptã pasivita-tea ca atitudine în faþa lui Dum-nezeu.” (p.208). Modul eventivde urmãrire a evoluþiei religiozi-tãþii argheziene este relevabil ºiapreciabil.

Cartea lui Marin Beºteliu, Tu-dor Arghezi – poet religios, esteuna demnã de reþinut ºi meritãsã fie inclusã în seria studiilordin domeniu. El nu emite jude-cãþi de valoare definitive, inex-pugnabile, ci ambiþioneazã sãstârneascã în continuare intere-sul pentru creaþia celui mai marepoet al secolului XX, cum s-a maispus, precum Eminescu a fost alsecolului anterior.

Aurora Speranþa


Literatura exilului românesc s-a configurat caun fenomen cultural

unic, atât prin intensiune cât ºiprin amploarea eclatantã a recu-noaºterilor internaþionale. Însã,deºi a trecut un sfert de veac dela cãderea totalitarismului, abor-darea lui din perspectiva recep-tãrii, dar, mai ales, din aceea a rea-ducerii/ reintegrãrii sale în cir-cuitul vieþii culturale din Româ-nia de azi pare, încã, deosebit deproblematicã. Aceasta deºi o rein-tegrare a acestor valori în vizibi-litatea publicã ar rãspunde uneitot mai acut necesare terapii amemoriei, pentru cã, aºa cum afir-ma Monica Lovinescu „numaimemoria este în mãsurã sã re-dea unei societãþi peste care adomnit totalitarismul o respira-þie normalã ori cvasi-normalã.”(Monica Lovinescu, Seismogra-me, vol. Unde scurte II , Bucu-reºti, Humanitas, 1993, p. 60.)

Însã, în ceea ce priveºte, ac-tualitatea noastrã culturalã, eaexceleazã doar prin incapacitateade a rãspunde adecvat exigenþe-lor acelei paradigme a realitãþiischimbate despre care vorbea,cu decenii în urmã, un MarshallMcLuhan. Se ignorã, cu bunãºtiinþã (?!) faptul cã exilul literara dobândit deja dimensiuni decomponent al unei istorii (litera-rã, dar nu numai!) devenitã eve-niment verbal. Obstinaþia menþi-nerii în umbrã a acestui fenomencultural pare sã confirme aserþiu-nile istoricului Tony Judt, celpentru care prezentul se prezintãca epocã a unei uitãri deliberateºi ca moment de crizã din per-spectiva dificultãþilor cu care neconfruntãm în descifrarea sem-nificaþiilor veacului XX. (TonyJudt, Reflecþii asupra unui secolXX uitat, Iaºi: Polirom, 2011, p.11.) Dominã, spune el, tentativade „eliminare a bagajului inte-lectual al secolului trecut (iar)judecând dupã strategiile ºiprioritãþile ce se instrumentea-zã în sfera culturii ºi educaþiei”,devine vizibilã insistenþa perver-sã „…a contemporanilor de anu înþelege contextul dilemelordin prezent, /…/ de a încercadin rãsputeri mai degrabã sãuite decât sã-ºi aminteascã.”(ibid., p.12.)

Exilul literar românesc– un fenomen ignorat

În viaþa culturalã a Româ-niei de dupã ’89, fenome-nul literar al exilului, cu

mici excepþii (aici trebuie sã amin-tim, neapãrat, editura ºi revistaJurnalul literar ale regretatuluicercetãtor Nicolae Florescu) nua determinat reflecþiile ºi dezba-terile pe care am fi fost îndreptã-þiþi sã le aºteptãm. El continuã sãfie ignorat ca ºi cum nu ar aparþi-ne istoriei naþionale. Asupra va-lorilor lui, a particularitãþilor lin-gvistice ºi estetice, a singulare-lor ºi tragicelor experienþe politi-ce ºi culturale din care ºi-a extrasdeterminãrile se organizeazã ºise menþine, deliberat, un vãl deimpenetrabilã tãcere ºi de totalãexcludere din orice tentativã destrategie culturalã sau educaþio-nalã capabile sã-l readucã în vizi-

receptarea actualãa scriitorilor români din exil (I)

bilitatea publicã ºi în circuitul cul-turii naþionale. Dezinteresul, pre-meditat, atât al decidenþilor, câtºi al unor, nu tocmai inocenþi,corifei culturali a devenit, în cur-gerea vremii, evident. O aseme-nea stare de lucruri nu a trecutneobservatã ºi ea avea sã fie sem-nalatã, desigur, fãrã efect, în dez-amãgitele consideraþii ale profe-sorului Mircea Anghelescu:„…încercãri de abordare mai multsau mai puþin globalã – ºi impli-cit teoreticã – a exilului nostru li-terar ºi a perspectivei unice asu-pra literaturii din a doua jumãtatea secolului trecut au lipsit /…/aproape cu desãvârºire, din criti-ca româneascã a ultimilor ani /…/ar fi fost cazul, ºi nu de azi de ieri,ca persoanele îndreptãþite, fie cãe vorba de criticii ºi istoricii lite-rari, fie cã e vorba de istoricii cul-turii ºi ai vieþii politice, sã încerceo abordare preliminarã a acestorprobleme, fie ºi numai pentru a ledelimita ºi ierarhiza. /…/ Este unuldintre principalele reproºuri carese pot face intelectualilor români,în general, ºi instituþiilor statuluiîn special, acela cã n-au realizataproape nimic în aceastã direcþiede o covârºitoare însemnãtate ºicu consecinþe ireversibile /…/când însãºi ideea de bibliotecã ºide publicare a valorilor culturalenaþionale n-a ajuns sã constituieo prioritate pentru cei care decid,ºi nici mãcar pentru cei care de-cid în domeniul respect.” (Mir-cea Anghelescu, Literaturã ºibiografie, Bucureºti, ed. Univer-sal Dalsi, 2005, pp. 108-109.)

Cu câþiva ani în urmã – într-uncadru în care se afiºau pretenþiide altitudine academicã – a fostiniþiatã o dezbatere al cãrei anun-þat obiect de reflecþie urmãreaprefigurarea perspectivelor lite-raturii ºi culturii române. Se su-gera totodatã ºi aducerea în dis-cuþie a elementelor semnificativedatorate unui probabil aport aldisporei!.. Însã conotaþiile ulti-mului termen utilizat (diasporã)stabileau implicit o determinarelimitativã asupra ariei de referin-þã cãtre care trebuia orientatã in-vestigaþia. Era limpede cã sensu-rile (cuprinderile) celor doi ter-meni (exil ºi disporã) nu se su-prapun. Prin urmare, literatura ºirevuistica exilului românesc sesituau, din plecare, în afara sfe-relor de interes. Excluderea cãpã-ta o rezonanþã aparte ºi din per-spectiva faptului cã lucrurile sesituau sub semnul unei interogaþiigenerice: Ce ar trebui sã se scrieîn carta albã a timpului actualdin perspectiva viitorului litera-turii ºi culturii române? Evident,se considera cã literatura exiluluinu are nimic de oferit!

Cercetarea exiluluiliterar românesc în

alte spaþii geografice

La o examinare ceva maiextinsã apare însã deconcertanta descoperi-

re cã tocmai aceastã literaturã (alecãrei rezonanþe pentru viitorerau, astfel, puse sub semn deîntrebare) devenise cunoscutã,analizatã, discutatã, preþuitã ºistudiatã – cu un interes aplicat –

pe alte meleaguri. Întâmplãri deun asemenea gen au avut – ºicontinuã sã aibã – loc, de pildã,în Polonia (la catedra de româ-nisticã a Universitãþii din Poz-nan), la colocvii ºi simpozioaneinternaþionale desfãºurate la Niš(în Serbia), la Cernãuþi (Ucraina)sau chiar la Londra, unde, profe-sorul José Faraldo de la Univer-sitatea din Madrid prezenta ocomunicare despre contribuþiaculturalã extrem de valoroasã –pentru Spania (!)– a poetului, fi-losofului ºi eseistului GeorgeUscãtescu, iniþiatorul uneia din-tre cele mai prestigioase – ºi lon-gevive – publicaþii ale exilului,revista Destin (Madrid 1951 -1972).

ªi, cu adevãrat notabile – prinediþii repetate succesiv – au fostcolocviile internaþionale desfãºu-rate la Universitãþile din Praga ºiBratislava unde, în armonioasãcolaborare, profesorii de la cate-drele de românisticã manifestã oconsecventã preocupare faþã defenomenul exilului literar. În des-fãºurarea lor s-au fãcut interesan-te trimiteri la Panorama Litera-turii Române a profesorului Ba-sil Munteanu, la impozanta ope-rã a lui Eugenio Coºeriu (peste50 de volume redactate în limbilespaniolã, italianã ºi germanã).Profesorul Marcel Corniº-Pope(Virginia Commonwealth Univer-sity, Richmond, USA) participaefectiv la unul dintre colocviilede la Bratislava (octombrie 2010)cu o lucrare intitulatã Naraþiuniromâneºti ºi est-europene aleexodului ºi reîntoarcerii dupã1989. La toate acestea se voradãuga ºi alte nume ºi titluri delucrãri valoroase, aparþinândunor reprezentaþi ai exilului saudiasporei româneºti care au ºidevenit obiect al dezbaterilor. Sãamintim de Serge Moscovici cuL’age des foules: un traité his-torique de psychologie des mas-ses ºi La machine à faire Dieux;Sorin Alexandrescu (apreciatulfondator al studiilor semiotice înOlanda) cu TransformationalGrammar and the RomanianLanguage ºi Figurative Art, Be-gining and the End of the 20thCentury in Romania; Toma Pa-vel (care a ºi prezidat una dintreîntâlnirile organizate) cu Fictio-nal Worlds, cu Les Mirage lin-guistique, Essai sur la moderni-sation intellectuelle. Notabilã afost ºi colaborarea lui M. CornisPope cu J. Neubauer din care aurezultat primele patru volume aleunei History of Literary Cultu-res of East Central Europe.Junctures and disjunctures inthe 19th and 20th centuries. N-au fost uitate nici alte nume dereferinþã: Ioan Negoiþescu, Nico-lae Balotã sau Nicolae Babuts.

Din perspectiva interogaþieiamintite mai sus (Ce trebuie sãscriem în carta albã a timpuluiactual?) elocvent ºi semnifica-tiv apare un text semnat de JanaPalenikova în deschiderea volu-mului de comunicãri publicat deUniversitatea din Bratislava. Dealtfel, titlul volumului (Exilul li-terar românesc – Înainte ºi dupã1989) vorbeºte de la sine. Dariatã un fragment din respectivul

text: „…tema colocviului s-aconvenit asupra literaturii exi-lului, care mai ales dupã anul1989 a devenit nu numai în Ro-mânia, ci ºi în alte þãri est ºi sud-est europene, centrul interesu-lui, al studierii, clasificãrii ºiinterpretãrii. Dintr-o datã, lite-ratura românã scrisã în spaþiulgeografic românesc a început sãse deschidã altei literaturi ro-mâne, elaboratã peste graniþe-le României. De aceea am cre-zut cã va fi util sã dezbatem exi-lul aºa cum îl vãd specialiºtiiromâni care au trãit ei înºiºi înexil, românii care ºi-au petrecuttoatã viaþa în regimul comunistîn România, ºi, nu în ultimulrând, româniºtii din alte þãricare pot aduce o altã viziuneasupra exilului literar româ-nesc, interesantã ºi pentru ro-mânii specialiºti în domeniu.-”(Jana Palenikova, Exilul LiterarRomânesc – înainte ºi dupã1989, Bratislava, UniverzitaKomenskeho, 2011, pp. 7-8.)

Scriitori ºi cãrþiromâneºti din exil în

critica literarã actualã

Asemenea evenimentede amvergurã s-au pu-tut desfãºura la Praga,

Bratislava, la Poznan dar… nu ºiîn România! Aici studierea exilu-lui literar chiar dacã are loc (ºitrebuie sã aminim totuºi desfã-ºurarea unor simpozioane în une-le universitãþi Craiova (Centruuniversitar Turnu Severin), Cluj,Timiºoara, Suceava) se petreceîntr-un perfect anonimat. În mareînsã, domeniul este aproape la felde ignorat ca în perioada inter-dicþiilor totalitare ºi continuã sãfie menþinut într-o zonã periferi-cã, deci la mare distanþã de tot cear putea sã constituie un centrual interesului, studierii, clasifi-cãrii ºi interpretãrilor de cãtrespecialiºti. Desigur, la noi, nu lip-sesc aparenþele falacioase. Su-per-mediatizarea câtorva dintrefigurile proeminente ale exilului(Ionescu, Eliade, Cioran) nu în-seamnã prea mult din perspecti-va reintegrãrii acestui veritabil ºideosebit de valoros tezaur cul-tural. Dar, cu câteva excepþii, cer-cetãtorii ignorã sau chiar oco-lesc atât literatura, cât ºi revuis-tica exilului. Ca ºi înainte de ’89,acestea reprezintã, pentru mulþi,un fenomen neliniºtitor. El ar pu-tea provoca anumite seisme însfera canoanelor ºi a unor ierar-hii ce se doresc eterne.

Analizând cauzele nerecupe-rãrii literaturii române scrise înafara þãrii, Isabela Vasiliu-Scrabasemnala o perpetuare a practici-lor comuniste în domeniul isto-riei noastre literare: „E drept cãdoar de la cãderea comunismu-lui, tipãrite de edituri minusculeºi instantaneu «uitate» de noilemanuale de liceu, au putut intraîn circuitul cultural câteva cãrþiale scriitorilor români din exil ºiunele cãrþi fundamentale interzi-se pânã în 1989, precum PANO-RAMA LITERATURII ROMÂ-NE de Bazil Munteanu, retipãritãabia în 1996 de Editura Crater alui Ion Papuc în traducerea lui

Vlad Alexandrescu, nepotul luiTudor Vianu. (IsabelaVasiliu-Scraba http://www.alternativaon-line.ca/HoriaStamatu.html.)

În prezent, editurile importan-te nu fac decât sã continue poli-ticile culturale trasate cândva deLeonte Rãutu. Virgil Ierunca, rea-minteºte cã în cãrþile lui MirceaEliade nu se spune nimic despreînceputurile carierei lui universi-tare ca asistent al lui Nae Iones-cu. ªi nici pe cãrþile lui MirceaVulcãnescu nu se pomeneºte de«parodia» de proces început cusentinþa, fãcând uitatã tragediacelui pe care „simpli mercenari airãzbunãrii ocupantului” judecã-torii l-au condamnat fãrã vinã.(Virgil Ierunca, Româneºte, Bu-cureºti, Humanitas, 1991, p. 36)

Astfel se explicã ºi de ce unscriitor ca Vintilã Horia (roman-cier, poet ºi eseist), unicul literatromân deþinãtor al Premiului Gon-court (pentru romanul Dumnezeus-a nãscut în exil, traduceri înpeste patruzeci de limbi, tiraje ºiretipãriri fulminante) a fost repu-blicat doar parþial ºi creaþia luirãmâne umbritã de tãcere. Nicidespre Constantin Virgil Gheor-ghiu cu romanul Ora 25, un suc-ces identic ca amploare cu cel allui Vintilã Horia nu se mai vor-beºte în România. În mod similarsunt trataþi încã ºi mulþi alþii ºi eideosebit de valoroºi. Aºa se în-tâmplã cu Alexandru Busuiocea-nu (poet, critic ºi istoric de artã,eseist, traducãtor, unul dintrefondatorii revistei Gândirea,membru al Academiei de Criticãde Artã de la Madrid, Academiade los Once, grupare aflatã subpreºedinþia lui Eugenio d’Ors) înpofida faptului cã studiile sale deartã au primit o înaltã recunoaº-tere decernându-i-se, în Spania,prestigiosul Premiu Juan Vale-ra. Ca poet (el scriind ºi în limbaspaniolã) în 1952 era inclus înonoranta Histoire illustrée de lalittérature espagnole ºi situat, laegalitate valoricã, cu cele maistrãlucitoare glorii din marea po-ezie spaniolã: Ruben Dario, Mi-guel de Unamuno, Antonio Ma-chado, Juan Ramon Jimenez, Fre-derico Garcia Lorca, Rafael Al-berti. Mai pot fi amintiþi: GeorgeUscãtescu, poet, eseist ºi filosof,autor al unor cunoscute ºi apre-ciate lucrãri (El Teatro occiden-tal contemporaneo, Fundamen-tos de estetica y estetica de laimagen, Introduccion a la onto-logia de la cultura); ConstantinAmãriuþei (prozator, poet, filosof,estetician, discipol al lui MartinHeidegger) deþinãtor al Premiu-lui Rivarol pentru roman. ApoiTheodor Cazaban, romancier pu-blicat de editura Gallimard cu ro-manul Parages, recenzat lauda-tiv de Claude Mauriac. Nu trebu-ie uitaþi nici poetul ªtefan Baciu,filosoful ºi eseistul OctavianVuia, Alexandru Ciorãnescu (is-toric ºi teoretician literar, compa-ratist, lingvist, prozator, drama-turg ºi poet, doctor Honoris Ca-uza al Universitãþii din La Lagu-na, numele sãu fiind purtat de ostradã din oraºul Santa Cruz deTenerife.

nnnnn Dan Anghelescu


nnnnn PETRE RÃILEANU

Filmul Near Death Expe-rience, realizat de BenoîtDelépine ºi de Gustave

Kervern, prezintã mai multe ten-tative de suicid într-o ambianþãce convoacã combinã tragicul,deriziunae, umorul, caracteristiciale modernismului extrem (prefersã folosesc termenul de „moder-nism extrem”, în locul aceluia de„postmodernism”, al cãrui dome-niu nu este prea bine definit).

Deºi Michel Houellebecq nueste în film decât un interpret,apropierea cu universul opereisale este izbitoare ºi putem spu-ne cã actorul M.H. încarneazã unpersonaj al scriitorului M.H.

Notele care urmeazã au fostsuscitate de proximitatea dintrefilmul NDE, singular în peisajulcinematografic francez contem-poran, ºi alte naraþiuni de eveni-mente atopice: care nu au avutloc, care nu s-au petrecut. Cu altecuvinte, experienþa limitelor întransmisiune directã. Henri Mi-chaux a trãit-o în lumea de dinco-lo prin intermediul mescalinei ºio relateazã în cartea MisérableMiracle (1956). Poetul Henri Mi-chaux se lanseazã în experimen-tarea acestui drog cu martori ºidupã o documentare seriosã, caºi cum ar fi fost vorba de o expe-diþie ºtiinþificã. Într-adevãr, dro-gul este pentru poet un instru-ment de cunoaºtere.

Dar nu e singura motivaþie.Este oare pulsiunea morþii cauzarecursului lui la droguri? Ipotezaaceasta nu este deloc exclusã.Lumea de dincolo se deschidedatoritã unei stãri de moarte tem-porarã. Moarte ºi reînviere dupão vizitã în lumea de dincolo, estetocmai acest proces în trei etapepe care îl ceea ce cautã neconte-nit marii iniþiaþi ai drogului. Curiscul ca într-o zi sã nu se mai în-toarcã. ªi tocmai aceasta este

întâlnirea dintre Michel Houellebecqºi Gherasim Luca.

experienþa limitelor în transmisiune directã

dorinþa cea mai tulburãtoare ºimai tiranicã. În cazul poeþilor, de-pendenþa - daca ea existã - nu edatã de drog, ci de dorinþa de aîmpinge limitele a ceea ce estecognoscibil ºi exprimabil. Baude-laire, marele predecesor al luiMichaux, menþioneazã cã unuldin efectele haºiºului, dar ºi alvinului, este „dezvoltarea poeti-cã excesivã a omului” (Les Para-dis artificiels).

Prudenþã ori efect al remuºcã-rii post-vertij, Henri Michaux îºidescrie experienþa folosind ter-meni negativi: „nimeni nu iesemândru din asta” ºi „miracol ne-fericit”. Miraculoasã ramâne to-tusi, aceastã „cunoaºtere a abi-surilor”, pe care o putem conce-pe ca pe o imersiune în miezulintim al lucrurilor ºi în timpul cã-rea subiectul cunoscãtor se iden-tificã simultan cu cauza ºi cu efec-tul. care ne apare ca fiind simul-tan ºi cauzã ºi efect. „Sã spionezicânepa, sã te spionezi pe tine în-suþi, sã spionezi spiritul”, rezu-ma Baudelaire. Poetul observã ºiapoi îºi oferã trairea vederii ºi în-þelegerii noastre. Decalajul din-tre timpul trãirii experienþei ºi tim-pul scriiturii se estompeazã, lim-bajul fiind împins spre o încerca-re extremã constând în a comuni-ca un mesaj transmis de simþuri,care este în mod normal imposi-bil de comunicat.

În La Mort morte (1945), Ghe-rasim Luca întreprinde ºi el po-vestirea unui eveniment, pe carel-am putea califica drept atopic:cele cinci tentative de sinucidereînsoþite de cele cinci „scrisori deadio” ºi de tot atâtea texte, «mâz-gãlite» cu ocazia fiecãreia dinaceste încercãri de curmare a vie-þii. Este vorba aici de un gestpoetic, dar ºi de un act simbolic(deci efectiv), de negarea, dar ºide nimicirea morþii, prin care se

face trecerea de la condiþia oepi-diana (care din totdeauna a þinutprizonier omul) cãtre o posturãrevoluþionarã ne-oedipianã, sino-nimã emancipãrii, libertãþii ºi „de-pãºirii umane”. Bazându-se pedialecticã, poetul începe sã în-drepte o „eroare teoreticã” cedura de prea multã vreme ºi ad-optã postura ne-oedipianã ca ºiprogram onto-poetic care îi vaorienta viaþa ºi opera. Fãrã inge-rare de droguri, însã „drogat” cuideea de a evolua într-un universconstrângãtor ºi ostil, „conse-

cinþã a unei erori teoretice careîmi scapã”, Luca face cinci tenta-tive de suicid oprite pe pragulultim ºi, la fel ca Henri Michaux,îºi noteazã senzaþiile.

Luca ºi Houellebecq, poeþisumbri, dau acestei aventuri înproximitatea preajma morþii o ten-tã luminoasã ºi o tuºã de umorrelativizant menit sã potenþezeexcesele din celelalte registre:grav, burlesc, blasfemiator. rãs-cumpãrãtor. Nici unul din ei nudispretuieºte ipostazele ridicoleºi nu se teme de ele. În prezenþa

morþii adevãrate, simbolice orisimulate, nu se mai pune proble-ma distanþei estetice.

Moartea are victorii uºoare.Însã Poeþii, visãtorii, iconoclaº-tii, ereticii, revoltaþii, sinucigaºiiîi slãbesc prestigiul, o declasea-zã, o fragilizeazã.

Traducere din limbafrancezã: Denisa Crãciun

Henri Michaux - note din Misérable miracle

MichelHouellebecq Gherasim Luca


nnnnn PETRIªOR MILITARU

„Prin lumea poveºtilorzumzetul veºtilor. […]Prin lumea aievelorcântecul Evelor.”

Lucian Blaga, Ce aude unicornul

Acum optsprezece aniam vãzut pentru primadatã o expoziþie a pic-

toriþei Aurora Speranþa Cernitu.Eram pe atunci redactor la „Lite-ra – revista scriitorilor liceeni” ºiam fost impresionat de modul încare surprinsese frumuseþea mã-nãstirilor moldoveneºti, aristocra-þia „piramidei olteneºti” (o cãpiþãde fân ce trona în centrul uneilucrãri) sau misterul unui nud fe-minin însoþit de o pasãre mãias-trã. Dupã aceea, în toamna lui2014, am vãzut la Galeria de Artão expoziþie cu tematicã veneþia-nã (mãºti veneþiene ce aminteauce celebrul carnaval, poduri sus-pendate deasupra canalelor,gondole etc.); iar un an mai târ-ziu, pe contul Aurorei Speranþade pe o reþea de socializare, amvãzut fotografii de la vernisajulexpoziþiei de la Galeria Europa dinBraºov.

De curând, între 15 ºi 29 fe-bruarie 2016, la Galeria de Artã,craiovenii au putut vizita expozi-þia „La poveºti cu Sora Soare-lui…” semnatã de Aurora Spe-ranþa. Vernisajul a avut loc într-osearã de luni, în care duo-ul An-dreea (la vioarã) ºi Mircea Suchici(la violoncel) au sporit candoa-rea ºi bucuria serii de deschide-re. Invitatã specialã a artistei afost Gabriela Boangiu, care a alã-turat pe simeze o serie de lucrãrice surprind chipul celor douãs-prezece semne ale Zodiacului,cãrora le-a alãturat norocosul tri-foi cu patru foi.

În micul interviu pe care îl pu-blicasem în „Litera”, Aurora Spe-ranþa îmi spunea cã a avut „ceamai copilãrie dintre copilãrii”.Afirmaþia este valabilã ºi astãzicând lucrãrile din expoziþie ema-nã candoare ºi curiozitate, ludicºi feeric, fantezie ºi nãstruºnicie.Despre afiºul care mi s-a pãrut cãindicã, prin cele douã emblemealchimice (inorogul androginic ºipotirul athanoric), forþa de subli-mare ºi transmutare a artelor vi-

Aurora Speranþa: o expoziþiesub semnul unicornului

zuale, Aurora Speranþa mi-a datºi alte indicii: „Afiºul are în spateun potir ºi peste el am venit cuinorogii. Dar toþi sunt foarte feri-ciþi… De atunci de când mi-auvenit în minte, unicornii au avutun impact foarte frumos… În le-gendã, de unde vin ei, au apãrutîn momentul în care oamenii erausufleteºte aºezaþi. Unicornii ve-neau numai în locurile curate atâtfizic, cât ºi spiritual. Apoi au apã-rut pe tapiserii (cum sunt cele dela Muzeul Cluny din Paris), înmuzicã, în literaturã (Ultima licor-nã a lui Peter S. Beagle) ºi aºamai departe...”.

Pe lângã inorogii ce plutescîntr-un atmosferã uºor chagal-lianã, mai apar ºi clovnii aflaþi lao vârstã a copilãriei eterne ºi la-lele ce picurã pe unicorn precumoamenii dintr-un tablou de RenéMagritte. Unul dintre persona-jele emblematice ale expoziþiei defaþã este clovnul-copil: uneoribãiat, alteori fatã. Rareori împre-unã, dar întotdeauna însoþiþi deo pisicã neagrã curioasã ºi jucã-uºã. Într-unul din tablouri îl ve-dem pe clovnul-copil mergândpe o sârmã ca într-un numãr decirc. Este prins între firul orizon-tal pe care merge ºi firul verticalcare îl conecteazã discret la as-trul selenar. Este reprezentarea

unui echilibru între douã fire atâtde fragile (teluric ºi celest), dar„pentru încrederea lui sunt douãpunþi… cele mai solide”, m-a li-niºtit Aurora Speranþa în dialo-gul pe care l-am avut în prezenþalucrãrilor. Sunt, de asemenea, re-prezentative pentru imaginarulartistic al Aurorei Speranþa floa-rea-soarelui ºi peºtiºorul, unfrãþior al peºtiºorului de aur careare ºi el povestea lui: „Întot-deauna când avem impresia cãne scufundãm intervine ceva”.ªi referitor la versiunea perso-najului lui Cervantes din expozi-þie: „Pe Don Quijote l-am aºezatfix pe un unicorn, în loc de lancei-am pus o vioarã ºi se tot uita lalunã cãreia îi cerea ba o lance,ba un cal…” Iar roºul de pe fun-dal este „al forþei de care aveanevoie ca sã îndeplineascã ceeace avea de împlinit”.

Alchimica expoziþie „La po-veºti cu Sora Soarelui…” a Au-rorei Speranþa îþi ajunge la su-flet, fiindcã te face sã îþi aduciaminte de paradisul copilãriei,copilãria fiind prima credinþã ºiprima bucurie a oricãrei fiinþeumane. Copilãria, o vârstã veº-nicã, o vârstã a bucuriei: „fiind-cã esenþa lucrurilor este bucu-ria” – a concluzionat artista lafinalul dialogului.

Vernisajul expoziþiei: Marcel Voinea, Aurora Speranþa, Daniela Tarniþã, Ovidiu Bãrbulescu, Gabriela Boangiu

rte

NICOLAE MARINESCU tragismul memoriei afective · Domnul Liviu Biris relateazã cu obiectivitate...

Documents

Transcript of NICOLAE MARINESCU tragismul memoriei afective · Domnul Liviu Biris relateazã cu obiectivitate...