2004

MUZEUL DE ARTA CLUJ-NAPOCA

EDITURA ALMA MATER

1

AUTOR MONOGRAFIE:

Dr. ALEXANDRA RUS

Design: Feleki István, Liliana Bolboacã

Fotografii: Feleki István

PrePress: Tudor Mureşan

Tipãrit la Print Art, Cluj-Napoca, str. Rahovei nr. 2Tel. 0264-593 903ISBN 973-8397-76-6

cu sprijinul sotiei artistului, EDITH BOCA

Traduceri în limba maghiarã:

Edith Boca, Székely Sebestyén György

Traducere în limba francezã: Velica Boari

,

2

Gânduri ale artistului ªTEFAN BOCA

Greutãþile pe care existenþa mi le-a aºezat în cale n-au fãcut decât sã-mi sporeascã dorinþa de a picta.

Pentru mine a picta înseamnã a fiinþa. Orice element din naturã sau existenþã este “o formã de

luminã”, ce devine prin transfigurare în picturã amprentã a sufletului. . .

Mã simt fratern cu natura; este totdeauna generoasã conferindu-mi dreptul de a alege asemeni unui

orfevru acele cristale pure ce permit ºlefuirea.

Bucuria este când pictez. Acea clipã unicã când simþi pulsul cromatic al peisajului, când sonoritãþile

luminilor colorate alcãtuiesc o configuraþie armonicã. .

Procesul creaþiei este continuu... prin ani fiecare picturã fiind pentru mine nu o reluare a motivului ci

incidenþa cromaticã a stãrii mele spirituale. Mi-a plãcut foarte mult sã pictez portrete. Imi pare rãu cã nu m-

am dedicat mai mult chipului uman deºi pentru mine fiecare faþã însemna ºi copilãrie, tinereþe, iubire sau

înþelepciune. Am fost adesea încurajat sã-mi dezvolt acest gen de cãtre Coriolan Munteanu ºi mai ales de

Miklóssy Gábor. Chiar am luat ºi un premiu cu un portret. . .

Cel mai apropiat chip pentru mine, chipul iubirii este Edith, soþia mea pe care am pictat-o în

diferite ipostaze spirituale ºi cromatice.

Regret ºi cã nu am putut sã realizez mai multe compoziþii ºi m-am retras în peisaj ca expresie a unui

refuz consecvent la aderenþa cu socialul; n-am vrut ca pictura mea sã capete implicaþii ideologice.

Florile, ochii pãmântului au însemnat pentru mine un mod de a rostui din fragilitate ºi puritate,

cuviinþa, atât de apropiatã nouã, românilor, atât de necesarã.

Am îndrãzneala doar cromaticã...

Dar ºi aceasta ca un memento de curaj în cadrul unei structuri armonioase. Un centru mai viu,

uneori prin saturare, alteori prin puterea oferitã de vecinãtãþile de culoare.

Uneori am simþit nevoia de a tinde cromatic spre abstract dar numai ca expresie a rezonanþei

cromatice cu ritmurile esenþiale ale existenþei.

Albastrul, modularea lui sau dimpotrivã aºternerea sa pe suprafeþe dominante în imagine, exprimã

ca ºi în tradiþia noastrã ancestralã, aspiraþia spre înalt, seninul, lumina linã a cerului, cuviinþa fãptuirii.

Fãrã muzicã viaþa este prea durã, prea diferitã de sufletul nostru. Pictura o conþine în energia ei

cromaticã, atunci când este sincerã, autenticã.

4 5

ªTEFAN BOCA (1921- 2002)Maestrul ªtefan Boca, cunoscut ºi iubit în þarã ºi strãinãtate a împlinit vârsta socotitã în

decenii ce se aflã sub semnul cifrei opt, a omenescului înþelept, benefic, creativ. Destinul sãu este a unui artist solitar, discret dar ferm edificând o operã autenticã, originalã în ciuda tuturor greutãþilor.

Atelierul sãu este întreaga naturã, întrebãrile sale se adreseazã existenþei tulburãtoare a secolului ce a trecut opunând fricii, angoasele de tot felul, puterea triumfãtoare a plãsmuirii în culoare.

Nãscut la 20 august 1921, ªtefan Boca are studii de artã în þarã ºi strãinãtate: Academia Grande Chaumière, Paris ce vor cataliza potenþialul sãu creator nativ.

Opera sa, an de an, dezvãluie imagini secvenþe tot mai adânc, mai nuanþat parcã ascultând prin culoare ritmurile luminii. Activitatea sa creatoare este impresionantã-25 expoziþii personale în þarã, prezenþe pe simeze la Paris Galeria Tomasini et Mollet Vieville, pe ale Academiei Raymond Duncan sau la Geneva-Galeria Aeberley, numeroase premii începând cu Premiul Tinerimii Artistice Bucureºti, 1939, lucrãri în colecþii publice ºi private din România, Franþa, Italia, Israel, Canada, Germania, Ungaria, S.U.A., etc.

“Greutãþile pe care existenþa mi le-a aºezat în cale-ºi n-au fost puþine-n-au fãcut decât sã-mi sporeascã dorinþa de a picta. Pentru mine a picta înseamnã a exista mãrturiseºte ªtefan Boca.”

Existenþa ºi creaþia lui ªtefan Boca alcãtuiesc un tot unitar întemeiat pe iubire. Îngemãnarea dintre operã ºi viaþã, apare ca tulburãtoare expansiune a operei în detrimentul existenþei reale, însemnând sacrificiu de sine, înþeles ºi acceptat dar ºi dragoste fãrã rezerve între artist ºi sufletul sãu geamãn, soþia sa iubitã Edith.

Istoricul de artã Mircea Þoca îi face un subtil portret “Un bãrbat înalt, distins, elegant cu o privire deschisã. Un bãrbat cu o alurã atleticã care nu-ºi aratã vârsta. În fine, un bãrbat discret care n-ar jigni pe nimeni, nici picurat de cearã, nici pentru tot aurul din lume. Este pictorul ªtefan Boca, cel care îºi petrece fiecare ceas al zilei printre culori ºi pânze, cãrbune ºi carton în faþa ºevaletului. Cu modestie ºi cu încredere, cu neliniºte ºi cu speranþã dar mai ales cu dãruirea ºi cu osârdia maeºtrilor din vechime... ne restituie (vizibilul n.n.) într-o personalã vestimentaþie cromaticã".

Ferm, scump la vorbã pictorul ªtefan Boca, muzician de o aleasã culturã, cunoscãtor ºi iubitor de muzicã, în mijlocul tumultului existenþial, a avut curajul de a fi sensibil, de a se emoþiona ºi de a ne emoþiona cu puritatea, cu seninãtatea ºi “poezia trãirii sale interioare”.

Opera sa bogatã, complexã opune dezorientãrii spirituale, confuziei morale, cuviinþa certitudinei,

statorniciei ºi ordinii valorilor. Arta sa orânduitã în cicluri de imagini picturale, urmãrite cu obstinaþie

decenii, nu vãdeºte doar virtuozitatea artistului ci, nevoia lui ªtefan Boca de a atinge esenþele prin

sintezã plasticã ºi de a compune edificând o lume coerentã, autenticã, intens spiritualizatã.

Trãirea sa sufleteascã impune cu discreþie acea amprentã originalã a personalitãþii sale

conferind imaginilor independent de motiv un anume ritm, necontorsionat, fãrã fractalii, totdeauna

benefic, ce ne aminteºte de versurile lui Blaga : “unda-i undã, nu e ranã”.

6 7

Imaginea lui ªtefan Boca exprimã nevoia de echivalenþã cu ritmurile naturii, cu viaþa organicã;

încorporate în real, decantarea lor relevând armonia ºi muzicalitatea. Aceasta reprezentând ºi

adeziunea sa la arta unui Luchian sau ªirato dar ºi rãspunzând astfel aspiraþiilor sale de a da formei

plastice o dimensiune definitivã, esenþialã.

“. . . Existã o dualã tendinþã spre monumentalitate” ºi spre “stil” nota E.Ispir. În preajma anilor

'20 conþinutul acestei categorii estetice se lãmureºte, dobândeºte înþelesuri mai precise pentru pictorul

român pe parcursul preþuirii zilnice, perseverente, nemijlocite a plasticii þãrãneºti cãreia îi intuia

capacitatea de “reducere” a formei naturale la esenþa ei geometricã sau nu. . .”

Aceasta este zona de formare a creaþiei lui ªtefan Boca, care consonând, face “vizibilul”,

“sensibil”.

Este o perioadã între 1930-1940 în care “undele generatoare de preocupãri artistice” au înãlþat

sufletele tinere ale artiºtilor din Transilvania; se înfiinþeazã reviste (Gând românesc, Pagini literare,

Familia, etc), apar noi idei de înþelegere a procesului artistic. Se discutã îndelung despre nevoia de

originalitate, de consonare cu natura ca în versurile ardeleanului ªtefan Baciu : “E atât de bine sã stai

uºor în zi. Sã cauþi încet, ºi sã auzi / Cum ierburi cresc . . ” Poemele poetului tânãr, 1940.

În aceastã atmosferã spiritualã ªtefan Boca simte cã mãsura, discreþia, echilibrul, solaritatea

fiinþei sale consoneazã cu însãºi natura ºi viaþa.

În civilizaþia arhaicã româneascã conceptul de LUME vine de la “luminã”; cu alte cuvinte în sens

mitologic ceea ce vãd, trãiesc, simt ºi aleg ca univers românii este doar partea cea “luminatã”. Acest

recurs original la “lumea albã a bunilor ºi blajinilor” la echilibrul ºi armonia ce-l presupune se

îngemãneazã novator cu atenþia acordatã “unitãþii, individualitãþii, convergenþei de facturã interbelicã

a anilor '20”.

Urmãrind “realizarea integralã” a “formei întregi, a formei depline” ªtefan Boca ajunge la acea

inefabilã regãsire de sine, la o ipostaziere sufleteascã în fiecare imagine plasticã, la o virtuozitate

cromaticã adesea muzicalã care se supune totuºi : “unui duh al nuanþei, al discretei cumpãtãri”.

Inovând în spaþiul preþios al unei cuviinþe, al unei luminoase înþelegeri a naturii ca “mamã bunã”

el ajunge pe o cale proprie la un unghi al “modernitãþii” ce-l apropie de spiritul creaþiei lui ªirato.

Structura ritmicã, metoda ecranelor cu lumina atotstãpânitoare asupra substanþei, formei,

volumului, culorii, atmosferei totul subsumat concentrãrii, revelaþiei poetice.

Ca atare, artistul ªtefan Boca nu introduce în fapta sa artisticã “violentãrile”, “rizibilul”, “acuzãri

ale biologicului”, ci parcã primind contrapunctul luminii le converteºte ceremonial în embleme

monumentale de celebrare a vieþii, a eternitãþii.

Ciclurile sale au totdeauna ca nucleu esenþial generativ, lumina dar ºi lumina spiritualã, lumina

iubirii.

Analizeazã cu fineþe ºi dãruire chipurile preajmei sale: “Vârste” (1940-2000) ºi mai ales

“Chipurile Iubirii” (1947-1987) adevãrat elogiu adus soþiei sale Edith – portretist ce descoperã

“adâncurile firii”, scruteazã tot ce este “stabil ºi permanent dincolo de înveliºul schimbãtor al realului,

reunind fericit într-un stil de neconfundat graþia ºi mãreþia, puritatea ºi dragostea, frumuseþea ºi

spiritualitatea”.

Sinteza sa pare fireascã, clarã, exaltând dar ºi cumpãnind cele mai pregnante trãsãturi sufleteºti-

originalitatea sa se situeazã aici în nevoia de formã întreagã, formã deplinã ce reuneºte fericit - desen,

luminã, profunzime, culoare, într-o unitate aproape muzicalã.

Regãsim astfel “toposul sintezei” într-un rãspuns plastic, autentic. Boca integrându-se astfel ºi în

portretistica unei pleiade de maeºtrii ai artei româneºti. Componistul ªtefan Boca poate fi însã înþeles

mai deplin doar în peisaj; aceste peisaje grupate pe cicluri urmãresc rostuirea aceleiaºi cãi, calea

luminii, a cuviinþei, a spiritualitãþii.

Geneza peisajului sãu o întrezãrim încã în primii ani dupã 1940, când se nasc “Lumini în pãdure-

orga pãdurii” (1940-1996) sau în “Orele de tainã ale serii” (1941-1987); “Muntele” (1942-1999); “Creanga

de aur” (1942-1995).

Vibrând la marile curente de înþelegere a artei din epocã el îºi aºeazã arta nu în opoziþie cu natura

ci se integreazã ei simþind-o prin linie, culoare ºi mai ales luminã ºi restituind-o într-o metaforã plasticã

revelatorie, care exprimã realul dar ºi sufletul pictorului.

El inoveazã dar nu prin dezvoltare ci prin concentrare descoperind articulaþiile muzicale ale

formei, evitând sã copieze sau sã imite forma, chiar dacã lucreazã în plain-air.

ªi aici rãdãcina unui orizont de purificare tipic satului românesc îºi pune amprenta.

Peisajul va deveni principala sa formã de a rãspunde existenþei tot mai plinã de vicisitudini. El se

integreazã astfel prin operã unei întregi generaþii de artiºti români pentru care “peisajul” a devenit un

mod de a se opune ferm deºi non-violent, ideologizãrii oficiale exercitate în perioada imediat urmãtoare

celui de al doilea rãzboi mondial. Amelia Pavel constata cã peisajului românesc interbelic are douã

aspecte “Motivul peisagistic” ºi “Sentimentul peisagistic”.

Mai ales în a doua jumãtate a secolului XX aceastã dominantã peisagisticã se accentueazã în arta

româneascã pornind fie de la orizontul ancestralului românesc în care “natura este o mamã bunã”

matrice a vieþii, fie de la protecþia oferitã de “peisaj” ca “motiv” ºi sentiment pentru artiºtii refractari la

naturalismul promovat dogmatic ºi impus din Est.

Cu deosebitã înzestrare ºi fermitate marii artiºti români au contribuit la adâncirea principiilor

artei interbelice româneºti, care viza sinteza formei, culorii ºi luminii; adesea “motivul peisagistic” ºi 98

“sentimentul peisagistic” fuzionând în mod creativ, urmând astfel drumul unui Tonitza, Petraºcu,

ªirato. Boca aparþine acestei generaþii care începe sã se maturizeze în timpul ºi în anii imediat dupã cel

de-al doilea rãzboi mondial în Transilvania Harºia, Abrudan, Feier, Mohi,Gy Szabó Béla.

ªtefan Boca opteazã pentru un rãspuns prin operã, în termeni de artã autenticã opunându-se

astfel unor comandamente exterioare artei, menþinând cu fermitate “peisajul” ca formã dominantã de

expresie, rezistenþã declaratã faþã de “obligativitatea” politicã ºi artisticã oficialã.

Pregnanþa peisagisticã fiind în cazul lui ªtefan Boca o opþiune adâncã ce corespunde

spiritualitãþii sale ce considerã natura ca matrice a vieþii, ca “supremã frumuseþe” dar ºi rezistenþã

artisticã autenticã pavãzã pentru problemele atât de dure ale vieþii sale determinate de instaurarea

regimului comunist.

Artistul nota : “M-am retras în peisaj ca expresie a unui refuz consecvent la aderenþa cu socialul,

n-am vrut ca pictura mea sã capete implicaþii ideologice”. Lupta pentru supravieþuire prin artã se dã

prin talent, concentrare, travaliu toate însemnând devenire întru creaþie. ªtefan Boca rãmâne un artist

solitar, fãrã apartenenþã la un grup de interese sau la o coterie artisticã.

Nu numai structura imaginii încifreazã cuviinþa armonicã a secþiunii de aur ci chiar formatul

fiecãrui tablou, conservã aceiaºi lege de proporþionare.

Pentru Boca procesul creaþiei este continuu... pe care-l putem desluºi urmãrind valenþele

peisajului nostru gândit ca “topos spiritual”, peisajul este un rapel, în artist sãpând o amprentã a

alegerii, ce se transformã în incidenþã cromaticã a stãrii sale spirituale.

Simþind “clipa unicã” a pulsului cromatic al peisajului, încifrând esenþial o singularã poezie în

imagini-când sonoritãþile luminilor colorate alcãtuiesc o configuraþie armonicã, Boca transformã clipa

fericitã a descoperirii în puterea ºi energia unui stil propriu, original.

Energia artisticã este pentru ªtefan Boca energie spiritualã; voinþa sa este cãutarea esenþei în

echilibru, armonie, ritm, nucleele cromatice sunt cele ce rostuiesc imaginea, ele regãsindu-se în

configuraþia demitentelor, alcãtuind adevãrate sugestii muzicale.

Aceastã devenire ºi concentrare spiritualã se poate urmãri în ciclurile privitoare la Transilvania.

Ciclurile urmãresc ipostazierea înþeleaptã a Transilvaniei cu anotimpuri, orele zilei pe câmpie, în

vale, pe tãpºan sau sus pe tâmpla dealului, în pãdure, pe uliþele satului sau pe strãzile cu sonoritãþi

medievale “Clujul etern” (1943-1996), “Ritmuri transilvane” (1943-1978), “Anotimpuri transilvane”

(1944-1996), “Sunet medieval” (1954-1988), “La porþile satului” (1958-1963), “Orele oraºului” (1958-

1966), “Dealuri transilvane” (1963-1988). Rotirea anotimpurilor, orele zilei, taina culorilor gri-violet ale

dimineþii, înserãrii scot mai pregnant cãldura brunurilor, vivacitatea ocrului, din codul cromatic a lui

Boca ce include însã câte un nucleu cromatic gri, roz-portocaliu, amprentã singularã a viziunii sale

originale în culoare.

Transilvania “tãrâm vrãjit”, este strãbãtutã cu dragoste ºi oferitã în embleme ce ating dimensiuni

mitice. Pentru ªtefan Boca ciclul dedicat “Muntelui” - axis mundi parcã apare ca “o tâmplã de astru la

multul albastru”, iar pantele cromatice calde le simte ca “scãri pentru vânt”. Iar anotimpurile mai ales

în cãtunele din munþi apare cu o preþioasã contenire a valurilor cromatice sub strãveziul vãl al luminii.

Luminile devin colorate, încãlzind parcã cetinile de brad, întãrind auriul brumei de toamnã pe stejari

sau pe drumeagul tãiat în pãdure. Prin pãdurile ninse mai cautã urmele de argint ale luminii de searã

sau simte cromatic într-un alb-albastru-violet, somnul solemn al pãdurii.

Primãvara, anotimpul transilvan cel mai iubit de artist, este acceptatã ca o eternã reîntoarcere a

vieþii, în arbori, în ierburi, în stele, ca o fulguraþie de luminã coloratã ce încet, încet devine o luminã

atotcuprinzãtoare; secvenþial cu o nebãnuitã putere de a releva fluxurile cromatice artistul oferã satul,

muntele, strada, floarea, luminii ºi speranþei.

De la accentuarea somptuozitãþii prezenþei naturii la monumentalul ce introduce uneori accente

angulare pânã la o savantã fluidizare organicã a elementelor ce se supun regulilor luminii, ritmului

orizontalei sau elementelor aproape muzicale de adâncime. Un loc aparte în peisaj ocupã apa, bucuria

de a simþi lumina în caleidoscopul ei cromatic, fascinaþia culorii în scurgerea valului, surpriza,

limpezimea, esenþa ei vitalã, sunt imagini de esenþã ce recompun apele noastre din Transilvania “Ape

transilvane”, (1944-1991), repezi învolburate, eterne în zbuciumul lor, dar ºi ale Dunãrii majestoase,

dãtãtoare de nebãnuite energii. . . “Lumina pe Dunãre, (1950 – 1983) sau a mãrii în varii ipostaze de

tainã ºi magie a culorii, poezia luminii de la calmul plajei ºi apei într-o zi seninã, la forþa furtunii - “Clipe

magice ale mãrii”, (1953 -1988).

Albastru este culoarea care la Boca, modulat când în gri, cu violet sau chiar verde devine adesea

preponderent. “Albastrul, modularea lui sau dimpotrivã aºternerea sa pe suprafeþe dominante în

imagine exprimã ca ºi în tradiþia noastrã ancestralã, aspiraþia spre înalt, seninul, lumina linã a cerului,

cuviinþa fãptuirii” mãrturiseºte artistul.

Dupã cãlãtoria în Franþa, în 1969 ºi mai ales dupã ce arta sa se impune printr-o puternicã

activitate expoziþionalã ºi mai ales expoziþia din 1972, primitã cu apreciere de mari condeie ale criticii

româneºti Viorica Guy Marica, Livia Drãgoi, Mircea Þoca, V.Felea, Th.Mihadaº, Negoiþã Irimie, artistul

ªtefan Boca îºi dezvoltã ciclurile existente iniþiind ºi altele noi privind peisajul dar de aceastã datã din

Franþa “ Culorile Parisului”, (1969-1988), “Lumini pe mare, Franþa” (1969-1982),” din Elveþia - Helvetia

Felix”, (1972-1989), sau din Italia “Stanze italiene”, (1973-1976), etc.

Cãlãtoriile înseamnã mai ales travaliul artistic ºi înnoirea spiritualã ºi cromaticã dar ºi succesul

deplin ºi meritat, fiind invitat sã expunã în mai multe galerii din Franþa ºi Elveþia.

1110

Cu modestia ºi discreþia care-l defineºte ca om, pictorul ªtefan Boca, ºi-a deschis numai

acum, dupã mai bine de 30 de ani destinaþi picturii, prima expoziþie personalã. ªtefan Boca face parte

din familia artiºtilor ai cãror ochi ºi suflet, într-un singur elan, continuã sã descopere farmecul pictural,

potenþialul emoþional al realului. De aceea, deºi motivele sunt simple (în special peisajele), iar viziunea

eminamente coloristicã este de facturã „tradiþionalã”, pictura lui ªtean Boca convinge prin

autenticitatea trãirii. Lucrãrile sale poartã neostentativã dar cu atât mai adâncã, pecetea inefabilã a

lucrului fãcut cu pasionatã dãruire.

Delicat, sensibil la frumuseþea de o clipã a naturii, pictorul se exprimã cel mai caracteristic

într-un limbaj ce vãdeºte contingenþele cu viziunea impresionistã. Artistul însuºi se mãrturiseºte drept

admirator fervent al marilor pictori ai impresionismului; recenta cãlãtorie în Franþa, peregrinare în

locurile atât de dragi ale artiºtilor, capãtã, astfel, semnificaþia unui adevãrat omagiu. Aºternutã în tuºe

scurte, culoarea este armonizatã cu rafinament; ea naºte forme, sugerã adâncime spaþialã ºi evocã o

atmosferã de calmã dar caldã respiraþie liricã. Lumina, ia însãºi coloratã, învãluie tandru formele,

determinând vibraþia intensã a suprafeþei. Echilibrul sãu nativ împiedicã însã pulverizarea totalã a

formelor în atmosferã, subdiacent persistând structura fireascã a imaginii.

Astfel închegat, universul picturii lui ªtefan Boca se încadreazã unei arii mai largi, specificã

pentru o direcþie esenþialã a picturii româneºti: aria pe care recent Ion Frunzetti o definea drept aria

„sensibilitãþii cromatice ºi lirice”.

dr. Livia Drãgoi

ªtefan Boca

Cea de-a treia expoziþie personalã pe care ªtefan Boca o deschide la Cluj-Napoca (Galeriile

Filo) este pentru pictor un nou prilej de a mãrturisi o dragoste veche a sa, dragostea pentru natura þãrii

noastre, pentru frumuseþea ei, pentru poezia ei calmã, învãluitoare, iar pentru privitor prilejul de a

aprofunda cunoaºterea preocupãrilor pictorului, orientate stãruitor spre echivalarea vizualã a

sensurilor poetice ale realitãþii.

Strãin oricãrei ostentaþii, pictorul nu cautã motive inedite ori modalitãþi de expresie

frapante prin natura lor, genul care corespunde cel mai desãvârºit naturii blânde a artistului fiind

peisajul, iar modalitãþile picturale cele mai apropiate acestei structuri temperamentale acelea de

sorginte impresionistã, îndelung verificate de tradiþia ºcolii româneºti de picturã.

Adept sincer ºi devotat al naturii, pictorul îºi alege motivele peisagistice animat fiind de

ideea cã natura, in ipostazele tuturor alcãtuirilor ei naturale, în ipostazele tuturor anotimpurilor ºi

tuturor ceasurilor zilei este armonioasã ºi prietenoasã, iar bucuria mereu proaspãtã a contemplãrii

farmecului ei este savuratã în deplinã seninãtate. Dorind sã restituie, vii, sentimentele pe care le

trãieºte în dialogul tandru cu aceastã naturã cordialã, pictorul se lasã vrãjit de farmecul clipei, noteazã

spontan efectele de culoare ºi admosferã, „aventura” luminii, („personaj” principal al pânzelor sale),

care dilueazã formele ºtiute în soluþie atmosfericã, accentuând relaþia emoþionalã a artistului faþã de

realitatea naturalã. Culoarea, dominatã de tonalitãþi stinse, surdinizate (în componenþa cãrora griurilor

le este rezervat un loc preferenþial) mãrturiseºte un gust delicat, iar pensulaþia, lejerã, aduce încã o

dovadã a unei sensibilitãþi vibrante. Armonia cromaticã subtilã, (o tendiþã definitorie spre rafinament)

ºi vibraþia tuºei contribuie esenþial la unitatea pânzelor ºi subliniazã dominantele viziuni al pictorului:

sensibilitate liricã, gust al nuanþelor, discreþie.

dr. Livia Drãgoi

1514

1312

Ar fi nedrept însã sã nu avem în considerare ºi acele cicluri care îl exprimã în egalã mãsurã pe

artist : de la natura staticã, secvenþã parcã a gândirii ancestrale ce iscã armonii din florile modeste ale

câmpurilor noastre dar atât de preþioase în “cuviinþa” lor cromaticã, puse în montura unei compuneri

preþioase ºi muzicale care accentueazã esenþa lor de “ochi ai pãmântului” pânã la grãdina magicã,

“Florile, ochii pãmântului” (1942-1996), “Iubirea de garoafe” (1949-1984). Maestrul Boca are ºi bucuria

de a simþi efluviile naturii ce poposesc în “grãdina sufletului” ca nestemate cristale ce reflectã parcã

magic, actualizând esenþele naturii, “Ciclul genesis”, (1947-1984) exprimã tocmai aceastã accentuare

spiritualã a grãdinii fiind însãºi locul experimentãrilor cromatice.

“Am îndrãznealã doar cromaticã...” mãrturiseºte artistul dar ºi aceasta ca un memento de curaj

în cadrul unei structuri armonioase, un centru mai viu, uneori prin saturare, alteori prin puterea oferitã

de vecinãtãþile de culoare”.

Adesea calitatea contrapunctul inedit cromatic, tuºa fac ca imaginea modulatã sã se situeze între

figurativ ºi abstract. ªi maestrul ªtefan Boca adesea a simþit nevoia de a aborda o lume cromaticã

nonfigurativã, dar totdeauna cromaticã (“Joc secund” “Armonii cromatice”). Culoarea pentru maestrul

Boca fiind calea gãsirii esenþei de sine ºi a preajmei sale.

Maestrul Boca mãrturiseºte : “Uneori am simþit nevoia de a tinde cromatic spre abstract dar

numai ca expresie a rezonanþei cromatice cu ritmurile esenþiale ale existenþei”. ªi deºi retras în armonia

sa interioarã, în mantia cromaticã ce îndepãrteazã violenþa ºi urâtul lumii înconjurãtoare, în opera sa

din anii premergãtori Revoluþiei când greutãþile vieþii deveniserã tot mai apãsãtoare el simte nevoia

unui protest mai evident în ciclul “Zãpezile în spirit” (1987-1989) în care rãceala, albul sclipitor, în

pofida celor câteva pete de culoare, rãnesc parcã ochiul. . .

Dupã revoluþie artistul revenit la o viaþã nouã se simte liber, picteazã mult, dezvoltã ciclurile sale,

culorile devin mai vii, tuºa mai îndrãzneaþã, emoþiile devin mai tranºante.

În metafora revelatorie a lui ªtefan Boca, culoarea este generativã. Într-un motiv plastic aparent

cunoscut se naºte adesea o furtunã cromaticã plasatã pe secþiunea de aur, creind o tensiune nu numai

cromaticã ci ºi spiritualã.

Într-o grãdinã de pomi înfloriþi atât de calmã se naºte culoarea în câteva nuclee - pete roz pe cerul

albastru gri-violet, ce devine roz intens în caiºi, alb-galben în cireºi, în rest stãpânind un verde clar,

transparent.

Deosebirea ºi tensiunea în joc secund este iniþiatã la nivelul coagulãrii tuºelor fiind când

plãsmuitoare de figurativ, când eludând figurativul, ambele pãstrând prin adevãrata virtuozitate a

pictorului, energia cromaticã, starea de luminozitate ardentã a primãverii.

Virtuozitatea cromaticã apare drept corolar al intensitãþii, modulãrii, sau contenirii trãirii. Ideile

sale cromatice sunt totdeauna transfigurãri secvenþiale ale trãirii-de aici bogãþia configuraþiilor

cromatice. Autoportretele sale unificã ipostazierea spiritualã cu aleasa ºtiinþã a compunerii imaginii ºi

virtuozitatea deplinã a culorii, a tuºei. Bucurându-se de metamorfozele naturii, concentrându-le în

imagini singulare, de maximã poezie ºi armonie, el acordã fiecãrei ore a zilei, fiecãrui anotimp, fiecãrui

spaþiu afectiv timpul sãu, timpul sãu luministic. Aceasta înseamnã cã originalitatea trãirii sale unificã

prin luminã parcã într-o structurã reþelarã ce identificã calitatea cromaticã marea, cerul, zãpada,

muntele, floarea, mãrturisind o singularã creativitate.

Tratate cu intensitate poeticã în “Bãrci albe”- perspectiva se schimbã, boarea deasupra mãrii se

ridicã ºi astfel halucinant apar la þãrm un grup de bãrci albe ca ºi niºte nori, ca niºte pãsãri în

imensitatea albastrã...

ªi ceremonia luminii adevãratul personaj al operei sale continuã ºi pe alte meridiane - pe coasta

nordicã a Franþei (“Lumini pe mare”, “Inserare în Bretagne”) când culorile devin adânci dar cu

fulguraþii de luminã sau “Amiazã în golf”, unde cu o aleasã mãiestrie îngãduie luminii alburii-reci sã

conteneascã o dominantã albastru-verde (“Amiazã în golf”, 1982 sau în “Tãuri de vis”, 1979) apa verde a

lacului este separatã de strãlucirea albã a zãpezii, de claritatea cerului. Arhitectura armonioasã a

formelor întotdeauna pe secþiunea de aur, calitate esenþialã a picturii sale, este augmentatã de partitura

originalã, aleasã a culorii când rafinatã, când contrastantã, plinã de vitalitate.

Conform concepþiei lui ªtefan Boca “orice element din naturã sau existenþã este o “formã de

luminã”, ce devine prin transfigurare din picturã o amprentã a sufletului”.

Adevãrata protagonistã a imaginilor este Lumina, o feericã ceremonie descoperitã într-o

desfãºurare fastuoasã în largul mãrii, pe tãpºanul verde sau nins proaspãt, pe firul unei ape sau

luminând discret un chip iubit, un copac, o priveliºte, o casã, o floare.

Pasta este bogatã generoasã, uneori trece de la cea mai finã atingere a pânzei pânã la un adevãrat

relief tactil. ªi existã în toate picturile sale ºi poezie ºi virtuozitate cromaticã dar mai ales o discretã

muzicalitate, cea a sufletului.

Opera sa se aºeazã firesc în rosturile valorilor artei româneºti dar este în consonanþã de spirit ºi

cu mari reprezentanþi ai picturii italiene contemporane-un Silvano d' Ambrosio, un Franco De Courten

ºi chiar un Massimo Catalani.

Opera lui ªtefan Boca de o nobilã spiritualitate ºi de o mare ºi singularã frumuseþe cromaticã, de

un pregnant lirism aduce o contribuþie de seamã la dezvoltarea picturii româneºti.

dr. Alexandra RUS

1514

“ªtiinþei îi revine sã exprime adevãrul; arta trebuie sã vorbeascã despre frumos”

Interviu cu maestrul ªtefan Boca, la a 22-a Expoziþie personalã, gãzduitã de Galeriile Paul

Sima, ale Casei Universitarilor:

– Toate expoziþiile le-am organizat cu tragere de inimã, cu lucrãri pe care le-am considerat mai bune.

În ceea ce priveºte galeriile, m-am bucurat foarte mult cã am avut prima expoziþie chiar în centrul

oraºului, în P-þa Libertãþii. A urmat expoziþia de la Galeriile “Filo”, un moment foarte important,

expoziþia de la Galeriile Bibliotecii Centrale Universitare º.a.m.d. Mã bucur cã am avut posibilitatea sã

expun în aceste galerii ºi sã revin în acestea. Nu pot sã nu amintesc Galeriile Casei Universitarilor,

Sala Paul Sima, reamenajate în cursul verii trecute ºi patronate de dl. director Claudiu Bizo, unde am

ºi prezenta expoziþie. Am avut o primire foarte caldã ºi îmi exprim recunoºtinþa pentru ajutorul

substanþial pe care dl. director Bizo a binevoit sã mi-l acorde.

– Eu gândesc aºa: o lucrare este fãcutã pentru a fi privitã ºi de alþi, ºi dacã ajunge în colecþii de picturã

este o mare bucurie. Nu mã gândesc sã le pãstrez pentru mine sau sã le adun la un loc. E bine sã ajungã

la iubitorii de artã, sã se delecteze ºi sã le savureze toþi aceia care agreazã sau iubesc pictura.

– Aceasta este opinia mea, felul meu de a vedea natura. Pentru cã sunt un colorist, unii spun cã am

lucrãri optimiste ºi mã cred foarte optimist. Nu sunt optimist, dar lucrãrile degajã un anume

optimism, o anume luminozitate. N-am cãutat sã transpun nimic artificial în lucrãrile mele. Am fixat

pe pânzã, pe cartoane, pe foile de desen pe care am lucrat ceea ce mi se pãrea frumos. Voiam sã exprim

frumosul din naturã, cred cã ºi asta este una dintre menirile artei. ªtiinþa sã exprime adevãrul, arta sã

vorbeascã despre frumos ºi lucrãrile sã încânte privitorul.

IOAN-PAVEL AZAP

Ceea ce se observã în pictura lui ªtefan Boca de-a lungul anilor este o constantã preocupare atât

pentru peisaj cît ºi pentru portret. Sunt douã direcþii în care talentul sãu a excelat în numeroase

tablouri, reuºind sã impunã o modalitate picturalã ºi o fizionomie artisticã de o discretã dar certã

originalitate. Pictura sa nu ambiþioneazã sã se înscrie neapãrat în vreun curent inovator, însã þine cu

perseverenþã sã fie autenticã ºi convingãtoare, ºi izbuteºte. Continuând o fecundã tradiþie a marii

noastre picturi, ªtefan Boca se apropie de peisajul autohton (natural sau urban), ca ºi de figura

umanã, cu o deosebitã sensibilitate care înseamnã în acelaºi timp cãldurã sufleteascã, înþelegere,

fineþe a percepþiei. El a alcãtuit în tablourile sale o adevãratã “monografie” coloristicã, subiectiv-

incantatorie, a unui anumit spaþiu al þãrii, începând cu imaginile enigmatice ale orizontului marin

pânã la cele de o seninã blândeþe ale plaiului mioritic, fãrã sã ocoleascã înfãþiºãrile urbane.

Pretutindeni pictorul ne relevã pe poetul din el, pe acela care dã o dimensiune liricã la tot ceea ce se

naºte de sub penelul sãu. ªi tocmai aceastã calitate conteazã, ea face tablourile lui Boca sã ne reþinã,

sã ne emoþioneze. Ea îl conduce cãtre delicate nuanþãri ºi armonii coloristice, cãtre un luminos

echilibru al ansamblului. Ne aflãm, aºadar, în faþa unei opere plastice care bucurã privirea ºi încântã

sufletul, o picturã care elogiazã, oarecum în ºoaptã, dacã putem spune astfel, frumuseþea vieþii, o

expresie unde materia se elibereazã de ceea ce e prea greu ºi opac ºi se ridicã spre tonuri suave ºi

transparente, pline de candoare. Fidelitate faþã de “model”, dar ºi infuzie de idealitate caracterizeazã

aceastã picturã în care un suflet se dãruieºte ºi ni se dãruie.

VICTOR FELEA

1716

Suita de peisaje semnatã de ªtefan Boca propune vizitatorului secvenþe cromatice

realizate cu un vãdit simþ al armoniei ºi echilibrului.

Pictorul abordeazã domeniul peisagistic cu o remarcabilã intuiþie a intensitãþii luminoase,

demonstrând reale posibilitãþi de a metamorfoza valenþele realului prin intermediul expresiei plastice

simple dar cu veritabile rezonanþe picturale.

Cu alte cuvinte, ªefan Boca se înscrie prin vocaþie ºi posibilitãþile de realizare în familia pictorilor

luminii.

Frazarea plasticã este “concretizatã” convingãtor, printr-o expresie nealambicatã, asamblându-se

în armonii cromatice simple dar capabile sã producã autentice emoþii artistice.

NEGOIÞÃ IRIMIE

Dupã un an ºi jumãtate ªtefan Boca revine în Galeriile “Filo”. De data aceasta cu o suitã de peisaje

autohtone. Alãturi de portret, peisajul rãmâne genul cel mai drag pictorului. În 26 de lucrãri artistul

ne plimbã prin cele patru anotimpuri ºi e de remarcat cã primãverile, verile, toamnele ºi iernile,

dincolo de imaginea plasticã, prin mesajul lor vorbesc de permanenþa noastrã pe aceste locuri.

Anotimpurile lui ªtefan Boca rãmân în conºtiinþa noastrã ca o chemare la cunoaºterea frumuseþilor

patriei.

Peisajul sãu redã cu mãiestrie imensitatea, culorile-i sînt calde, pictorul apropiindu-se de el cu

intenþia, mãrturisitã cu oarecare sfiiciune, de a-i descoperi valenþele majore.

Caracterizat ca un pictor cumpãnit, cu înclinaþii spre meditaþie ºi intonaþii lirice, lucrãrile sale

trãdeazã uneori accente spontane dramatice, dovadã a unei personalitãþi complexe. Sigur cã nu putem

trece nici peste delicatele nuanþãri ºi armonii coloristice, detalii ce converg cãtre acel echilibru al

compoziþiei. Refuzând deliberat ostentaþia ªtefan Boca în tot ce face cautã sã redea frumuseþea ºi

autenticul meleagurilor noastre, ca un suprem elogiu adus locului natal.

Expoziþia actualã e caracterizatã ºi printr-o adâncire a expresiei. Arta sa a intrat indiscutabil

în sfera maturitãþii, înscriindu-se prin tematicã ºi virtuþi coloristice în tradiþia picturii româneºti.

dr. GHEORGHE ARION

În reprezentativul grupaj de tablouri, gãzduit de Galeria de artã din Suceava, se poate citi o

consecventã aplecare spre mult frecventatul izvor de inspiraþie care este natura ºi din care pictorul

extrage, pentru sine ºi pentru noi, pagini încãrcate de un lirism cald rãzbãtãtor (Iarnã cu râu, Pârâul

înzãpezit, Sub cerul verii, Primãvara cu ploaie de aur).

Faþa luminoasã a nostalgiei se dezvãluie cu o exclamaþie a unor întinderi solare, calme, rodind

din peripluri îndelungate ºi din observaþia ajunsã meditaþie. Un penel realist, care este cel a lui ªtefan

Boca, poartã cu sine oglinzi neînºelãtoare, care nu siluiesc imaginea ºi au puterea de a nu traversa

lumea doar la suprafaþã.

MARCEL MUREªEANU

Revenind dupã doi ani la Galeriile Bibliotecii centrale universitare din Cluj-Napoca, pictorul

ªtefan Boca reconfirmã interesul fundamental pentru peisaj. Ca ºi în expoziþia anterioarã, în afara

diversitãþii de genuri, trebuie, prin lucrãrile inspirate de

peisajele altor meridiane, sã-i remarcãm apetenþa pentru

diferenþa de atmosferã, în speþã de luminozitate, ºi, de aici,

modul în care picteazã “româneºte” subiectele de acasã

(desigur, nu se abandoneazã pe sine nici pe malurile Senei

ori ale lacului Geneva). Diferenþierea sporeºte pe mãsurã ce

ni se dezvãluie spiritul anotimpurilor ºi al locurilor,

pendularea între munte (zona Apusenilor) ºi mare (Saturn

ºi Costineºti), între iarnã ºi varã. Mai cu seamã iarna (cu

circa un sfert din lucrãrile expuse), pare sã-l preocupe pe

artist, dându-i ºansa de a-ºi exprima-în raport cu

nemiºcarea îngheþatã a naturii-cãldura spiritului propriu.

Anumite preferinþe cromatice ºi compoziþionale îl apropie

de Harºia: albul ºi griul, albastrul ºi violetul ºi, ordonator,

brunul tandru. Numai cã la ªtefan Boca atmosfera este

mult mai vioaie; plumburiul lipseºte, albul este aproape

imaculat, griurile sînt mai albe, brunurile fierbinþi, dialogul

1918

paletei mai însufleþit, atmosfera mai caldã ºi mai transparentã. Este – indiferent de concretul

geografic – o iarnã domesticã, cu drumuri ºi poteci mult umblate, cu urmele omului pentru care

anotimpul acesta are un aer familial ºi un rost gospodãresc, o iarnã care nu e decât o reducþie pentru

cvintet de coarde ºi oboi a simfoniei verii. Aici, paleta se diversificã, cautã beatitudinea sonoritãþilor

din contrastele puternice de cald ºi rece, de roºu ºi galben în relaþie cu albastrul ºi verdele, pentru ca

marmele sã fie dominate de intensitatea sudicã a dramatismului dialogului dintre albastrul cerului ºi

apelor revãrsate peste cãrbunii aprinºi ai falezelor ºi plajelor.

Dacã peisajele (ºi naturile statice) dovedesc ºtiinþa ºi plãcerea pictorului de a lucra cu minuþie

pete mãrunte de culoare simfonizate în planul pânzei, portretele îi atestã capacitatea de a domina

mari suprafeþe de culoare ºi de a fixa nu numai fizionomii, dar ºi psihologia lor. Dintre toate, însã, se

detaºeazã, nu doar prin realizarea tehnicã, acel “Autoportret cu pensule”, veritabilã artã poeticã,

mãrturisire a creaþiei în forþa armelor picturii-o lucrare de referinþã în portretistica lui ªtefan Boca ºi

una dintre originalele – cu uºoara ei autoironie- – viziuni asupra Pictorului.

ILIE CÃLIAN

Un bãrbat înalt, distins, elegant, cu o privire deschisã. Un bãrbat cu o alurã atleticã, care nu-ºi

aratã vârsta. În fine, un bãrbat discret care n-ar jigni pe nimeni nici picurat de cearã, nici pentru tot

aurul din lume. Este pictorul ªtefan Boca, cel care îºi petrece fiecare ceas al oricãrei zile printre culori

ºi pânze, cãrbune, carton în faþa ºevaletului. Cu modestie ºi încredere, cu neliniºte ºi cu speranþã, dar

mai ales cu dãruirea ºi cu osârdia maeºtrilor din vechime, pictorul ªtefan Boca face aspectele

vizibilului mai vizibile, le potenþeazã, le deceleazã, le disociazã ºi ni le restituie într-o personalã

vestimentaþie cromaticã. Pleacã de la real, întotdeauna de la real. Viaþa în general, natura în

generoasa sa împlinire, îi oferã motive mai mult decât suficiente pentru compunerile sale. Nu este

pretenþios, nu alege ºi nu face mofturi. Un simplu buchet de flori îi este suficient pentru a face un

portret al veºniciei vegetale ºi pentru a închina un poem bucuriei vieþii mereu renãscute. Unui colþ din

naturã, oricare ar fi el ºi sub zodia oricãrui anotimp s-ar afla, îi descoperã farmecul, din nou: poezia,

individualitatea ºi specificul. Studiat, înregistrat cu particularitate ºi cu necontrazisã originalitate,

interpretat prin filtrul unei sensibilitãþi mereu active, acel colþ din naturã va prinde viaþã pe pânzã

într-o gamã cromaticã generoasã, dominat de acorduri calde. Dar realitatea o cuprinde ºi pe aceea

umanã. Ca un pictor autentic ce se aflã, maestrul ªtefan Boca nu poate rãmâne strãin de scrutarea

universului sufletesc ºi fizic al omului. Astfel se nasc portretele sale, bine puse în paginã, care

echivaleazã cu coerenþã ºi forþã de convingere modelul, dar cãrora le sînt proprii caracterizãri fine,

nuanþate, diferenþiate ºi de ce nu?! osârdia maeºtrilor din vechime, ªtefan Boca îºi edificã opera.

Periodic, selecteazã câte un florilegiu din creaþia sa recentã ºi o prezintã spre validare publicului ºi

criticii. Nu astfel face în aceastã toamnã, când prezintã creaþia recentã în Sala Buzunar a Complexului

expoziþional al Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Artiºtilor Plastici de pe strada Iuliu Maniu nr.2-4. În

expoziþie sînt prezentate numai trei portrete. Douã portrete de femei exaltã frumuseþea vârstei tinere,

a unei adolescente înfloritoare, pe care maestrul o înfãþiºeazã cu tandreþe ca învecinându-se cu

maturitatea. Autoportretul ne restituie chipul artistului meditativ, interiorizat, mereu atent, cu

sensibilitate, la aspectele multiple, complexe ºi mereu schimbãtoare ale realitãþii din jur. În expoziþie

mai sînt câteva flori, puþine, reprezentând cum spuneam portrete poetice ale unor specii date. Marea

majoritate a tablourilor din Expoziþia personalã ªtefan Boca sînt peisaje româneºti. Cu ochiul atent,

cu o sensibilitate mereu proaspãtã, înregistreazã farmecul indicibil al câte unui colþ de naturã. Pasta

este densã, generoasã ºi aproape cã are relief tactil. El se constituie în suportul ideal pentru

desfãºurarea compoziþiilor cromatice, care cum spuneam sînt dominate de registrul cald al gamei.

Brunuri cu infinite nuanþe, de la cãrãmiziu la roºcat, ocruri pline de remarcabile virtuþi expresive,

2120

roºuri sonore, portocaliuri luminoase ºi galbenuri armonice se înfrãþesc sub penelul ºi pe paleta

maestrului ªtefan Boca pentru a elogia eudemonia ºi euritmia lumii vii. ªi fiindcã veni vorba de

ritmuri, este necesar ºi demn de subliniat cã acestea sînt felurite, diverse ºi diversificate, aflându-se

întotdeauna într-o consonanþã armonicã cu sentimentul, cu tematica ºi cu subiectul concret al lucrãrii.

Aceastã calitate de la urmã este proprie ºi peisajelor franþuzeºti ale maestrului ªtefan Boca. Cãci,

cãlãtor pe meleaguri strãine, pictorul ºtie sã înregistreze specificul, esenþialul, evitând cãderea în

capcanele pitorescului facil. Gama cromaticã este aceea din peisajele româneºti, pentru simplul motiv

cã ªtefan Boca are o paletã personalã, individualã. Dar viziunea este adecvatã subiectului ºi ea

înregistreazã în mod acut diferenþele specifice. Aº mai nota, în încheiere, un peisaj citadin, urban, cu

biserica reformatã de pe strada Mihail Kogãlniceanu. Clujean prin adopþiune, ªtefan Boca iubeºte ºi

admirã monumentele istorice ºi de artã ale Clujului, cãrora le descoperã nu numai farmecul ci ºi

monumentalitatea ºi calitatea lor de pãstrãtoare ale unei istorii vii de douã mii de ani. Rezultatele sînt

reuºite ca acelea din actuala Expoziþia personalã ªtefan Boca, care îl situeazã pe maestru printre

peisagiºtii noºtri redutabili.

dr. MIRCEA ÞOCA

De o mare densitate, armoniile reci se înteþesc: albastruri întunecate, nuanþe de verde ºi violet

sunt simfonizate într-o ambianþã cromaticã ce susþine viguros expresia unui caraver profund.

Din etapã în etapã, structurarea imaginii a devenit mai sigurã ºi mai limpede, mai dezbrãcatã

de accidente. Paleta a câºtigat în consistenþã, luminându-se, îngãduind modulaþii diversificate, atent

suspuse dominantelor cromatice. Tendinþa spre esenþializare este vizibilã, vãdind acumulãrile în

timp, decantãrile succesive. Perseverentã, experienþa picturalã a unei vieþi se concentreazã în aceste

sensibile mãrturii dãruite, cu obiºnuita-i discreþie, de însinguratul peregrin care este ªtefan Boca.

dr. VIORICA GUY MARICA

Aparent foarte ascultãtor la glasurile din afarã, fiind un destoinic caligraf al peisajelor ºi al

semnului ºi vibraþiei din lucruri, ªtefan Boca este în adâncul sãu un pictor viclean, foarte greu de

înºelat. Poate n-am rostit bine “viclenia”, dar ea este o formã de apãrare ºi de afirmare a unui talent

cultivat cu extremã rigoare, ce nu-ºi încalcã niciodatã legile desenului ºi ale culorii. Cãutãrile

pictorului ªtefan Boca sînt niºte vânãtori cu simþurile strâns încordate, ca ºi corzile unei viori. El

urmeazã însã un traseu precis, unde nimic nu este întâmplãtor. Lumina este atotstãpânitoare, se pare

cã avem de-a face cu o intensã iluminare, cu prezenþa unui soare captiv.

DORIN SERGHIE

Consecvent unei viziuni care l-a consacrat, ªtefan Boca, pictor septuagenar, îºi simte familiare

vibraþiile naturii. A îndrãgit-o, îi intuieºte valenþele poetice ºi-i eternizeazã freamãtul, surprins în

diversificata mutaþie a anotimpurilor. Cu excepþia unui peisaj parizian ºi a altuia pictat la Geneva

toate celelalte imagini reconstituie îndeosebi ritmica ºi cromatica spaþiului transilvan, la care se

adaugã trei transpuneri ale pitorescului litoral

românesc.

Îi este caracteristicã viziunii sale tratarea

structurii compoziþionale când în spiritul

perspectivei aeriene, când în cel al perspectivei

lineare, unde punctul de fugã se fixeazã undeva jos,

în prim plan. În cazul primei abordãri motivele

capãtã un aspect miniatural, încurajându-se aspectul

decorativ al suprafeþei, în cel de al doilea formele se

etajeazã ºi cresc unele din altele, conferindu-se mai

multã generozitate ºi soliditate ansamblului. În

funcþie de particularitatea aspectului stilistic îºi

organizeazã ºi pensulaþia care penduleazã între

factura mai liberã ºi vaporoasã, cu fine nuanþãri în

compunerile panoramice ale perspectivei aeriene sau

apelul la tuºe mai dense în cea de a doua ipostazã.

Credem cã o mai evoluatã picturalitate, o mai

evidentã preþiozitate a registrului cromatic obþine în

2322

maniera ultimã când spaþiul apare mai condensat. Sugestive împliniri se configureazã atunci când

încearcã surprinderea specificitãþii structurilor urbane, cu vestigii vechi ce degajã un plãcut parfum

arhaic.

Datã fiind diversitatea registrului tematic (pictând cu pasiune ºi înþelegere nu numai la Cluj ºi

în împrejurimi, ci ºi la Ciucea, Ghimeº, Sovata, Fântãnele º.a.) este fireascã ºi bogãþia armonizãrilor,

pe care le finalizeazã cu lejeritate, rafinament ºi sincerã emoþie. Un efect sintetizator se simte

îndeosebi în transpunerile autumnale ºi hibernale.

dr. NEGOIÞÃ LÃPTOIU

Nãscut la Tãtãruº Bihor în 1921, diplomat în economie ºi sociologie al Universitãþii din Cluj,

dar ºi al Facultãþii de Arte Plastice a I.P. Cluj precum ºi studii libere la Academia de Arte Plastice

Grande Chaumière din Paris ªTEFAN BOCA, debuteazã expoziþional ca pictor la Oradea, în cadrul

UAP, în 1950. Participã la expoziþii de stat, saloane oficiale, expoziþii regionale sau judeþene ale UAP

din Oradea ºi Cluj timp de aproape cinci decenii. Prima expoziþie personalã care îl ºi consacrã

impunându-l atenþiei criticii ºi publicului receptor are loc la Cluj-Napoca, în 1972, la Galeria de Artã

UAP, Filiala Cluj. Între 1973-1997, ªtefan Boca are 20 de expoziþii personale sub egida UAP Filiala Cluj

ºi UAP Filiala Oradea precum ºi în sãlile de expoziþii ale Universitãþii “Babeº-Bolyai”. Cea mai recentã

expoziþie personalã este organizatã în sãlile ºi datoritã generozitãþii Bãncii Bucureºti. A participat la

numeroase expoziþii peste hotare din care se relevã : “Expoziþia de picturã de la Galeria Tomasini et

Mollet Vieville, Paris 1973, Expoziþia internaþionalã de picturã a Academiei Raymond Duncan Salon

d'Avril, Paris, 1979; Expoziþia de picturã a Galeriei Aeberley, Geneva, 1981”; picturile sale se aflã în

reprezentative colecþii ºi muzee din Ungaria, Austria, Elveþia, Franþa, Anglia, Olanda, Suedia, Israel,

Liban, S.U.A., Canada, Australia, Spania, etc.

Cunoscutul pictor clujean ªTEFAN BOCA, dupã aproape cinci decenii de creaþie ni se

confeseazã din nou într-o impresionantã expoziþie de picturã ce reuneºte lucrãri realizate în ultimii ani

pe simezele de la Banca Bucureºti. Retras, modest, plin de o rarã bucurie de a picta nu numai cu

pensula ci ºi cu întreaga sa fiinþã, ªtefan Boca are drept atelier NATURA de la noi sau din varii colþuri

de lume unde a peregrinat (Italia, Franþa, etc.), pe care o evocã cu tandreþe, cu gravitate, cu poezie.

Dar deschiderea spre real nu înseamnã o simplã concordanþã cu faþetele naturii, ci în cadrul unui

univers autentic, original, coerent ºi de neconfundat prin “blânda asumare”, ci relevarea plinã de

spontaneitate a sensurilor ei.

Peisajul, motiv predilect al artistului, este totodatã naratorul nedisimulat al gândirii sale

plastice, al rãspunsului sãu creator de mare seninãtate interioarã la problematica umanã ºi artisticã la

acest sfârºit de mileniu; în mijlocul tumultului are curajul de a fi sensibil, de a se emoþiona ºi de a ne

emoþiona cu puritatea, poezia trãirii sale interioare.

Arhitectura armonioasã a formelor, calitate esenþialã a picturii sale, este ºi aici în aceste

lucrãri - argumentatã de partitura originalã aleasã a culorii, când rafinatã, când contrastantã, plinã

de vitalitate. Adevãrata protagonistã a imaginilor sale este LUMINA; lumina înaltã a plaiului

transilvan, strãvezie ºi schimbãtoare a mirificei Veneþii, sau strãlucitoare, exuberantã în imaginile de

la þãrmul Mãrii Negre.

Pasta este bogatã, generoasã, uneori trece de la cea mai finã atingere a pânzei pânã la un

adevãrat relief tactil.

Spontaneitatea sa este captare fericitã a clipei unice de luminã ºi culoare, rezultantã a mii de

ore dedicate picturii.

În expoziþie se aflã ºi un autoportret al pictorului cu blândeþe ºi subtilã dragoste la “corola de

minuni a lumii”.

dr. ALEXANDRA RUS

Pictura lui e stãpânitã de o nouã vivacitate, de o prospeþime a ochiului ce pare sã ignore cu

desãvârºire vârsta. Ea înregistreazã un spor de vibraþie deºi se menþine în continuare în sfera unei

discrete afectivitãþi, ocolind exprimarea efuzivã.

Factura compoziþionalã a devenit mai complexã ºi mai diversã trãind un nou grad de adâncime

a abordãrii. Deºi aparent mai lejerã, mai nemijlocitã, articularea planurilor ºi faþetãrile sînt mai ferme.

Contrastele interpretative abundã în cadrul unei inspiraþii riguros controlate, deºi paradoxal dã

impresia unei totale libertãþi. De asemenea s-au accentuat geografic, cãci peisajul se vãdeºte în

continuare tema predilectã a artistului, neconcuratã de numãrul crescând al naturilor statice florale.

2524

Integratã unei ambianþe sensibile mai cuprinzãtoare, dispoziþia creatoare este când expresivã

ºi difuzã în privilegiile gloriei autumne, când reþinut melancolicã ºi surdinatã în imagini hibernale. În

timp ce peisajele primãvãratice emanã o atmosferã pãtrunsã de crude savori, cele estivale se

desfãºoarã radios, bucurându-se de o mai intensã solarizare.

Pictura lui ªtefan Boca infirmã ideea potrivit cãreia înaintarea în vârstã s-ar corela în artã fie

cu plafonarea, fie cu repetiþia rutinatã a unei virtuozitãþi de pe acum însuºite ºi ca atare ameninþând

fie cu uscãciunea, fie cu golirea de sensuri. Domeniu de acumulare ºi adâncire perpetuã, arta poate

scãpa legilor timpului, sustrãgându-se caducitãþii. Mai mult, în nu puþine cazuri, trecerea timpului

pledeazã în favoarea unei înþelegeri mai profunde ºi mai disciplinate, dezlegându-l pe creator de

servituþile procedeelor. Însuºirea lor îndelungatã ºi temeinicã îngãduie dezinvoltura interpretãrii,

firescului neinhibat al exprimãrii plastice. Limbajul nu mai constituie o problemã, materialul ºi

tehnica nu mai trebuie învinse pentru a descãtuºa cursivitatea rostirii. Inspiraþia se impune liber,

nestingherit, oferindu-ne în cazul lui ªtefan Boca un exemplu de blândã apoteozã ºi inalterabilã

prospeþime.

dr. VIORICA GUY MARICA

Pe ªtefan Boca de care ne despãrþim eu îl salutasem într-un moment al sãu aniversar, când mi

se pãruse cã îi pot schiþa în cuvinte un portret, ºi începeam astfel : “În el artele plastice clujene au un

luptãtor ºi un încercat, prin care-ºi privesc o trãsãturã de fond, oricât nu s-ar crede, o jumãtate de

veac”. Am spus cã este un învingãtor fiindcã ºi-a pãstrat individualitatea, împotriva unor condiþii

improprii. Strãduindu-se sã devinã, a ºtiut sã rãmânã în figurativ, într-un cult al adevãrului. Ca sã-i

reuºeascã aceastã angajare, a fost un peregrin, în egalã mãsurã ins al naturii ºi al atelierului, ca venind

din secolul impresioniºtilor, fãcând duratã din clipe. Omul în faþa naturii, misterului existenþial, din

ceasul Creaþiei.

Cum ºtim, peisajul, portretul, natura staticã ºi compoziþia au decis ºi în cazul acestui artist

înnãscut un coralor de bucurii ale privirii, în care gãsim ºi armonii ºi robusteþe. Dupã cum o bunãtate

de om care te întâmpinã întotdeauna cu un zâmbet a pus evalavie în tratarea temelor, le-a dat tuºelor

cãldurã ºi surdinãri, o mângâiere. Nu te poþi stãpâni, te laºi furat, sã nu ai dintr-o datã în faþã

monumentalitatea construcþiilor umplând cadrul, din numeroasele înfiorãri citadine, ca un exemplu

tabloul Contemplând Ronul la Geneva, apoi arcurile de poduri de pe malurile Someºului, pe cele ale

Senei, freamãtul unor pieþe celebre, italiene sau franceze, cu contemplativi lirici, dintr-o cutezanþã de

regãsire într-un central european, de creuzet al timpurilor ca un pumn în obrazul nimicniciei. Dar

acest alegro strident e învins imediat de o topire în melodios de Munþii Apuseni, desprimãvãrãri ºi

întomnãri line, zãpadã sau frigul cântând de plânsori albastre, pentru ca un joc brusc de accente de

roºuri prin verde, de figuri umane pitoreºti în decorul þãrmurilor dobrogene, grave acorduri de

arhitecturi ºi biserici din Ardeal, sã facã sã pãleascã aparenþe care se îndârjesc sã ne spunã azi despre.

. . numai umbrã ºi vis.

AUREL RÃU

Plãsmuitã într-o pasionantã muþenie, sub semnul rãbdãtoarei modestii, pictura lui ªtefan

Boca se rotunjeºte evocând rezonanþe de sonatã, incomutabile ca sentiment ºi timbru.

dr. VIORICA GUY MARICA

Îmbinând fineþea spiritului de observaþie cu o sensibilitate discret vibrantã, parþial

disimulatã, ªtefan Boca îºi axeazã în esenþã viziunea pe o tematicã dualã: priveliºtea larg deschisã ºi

peisagistica urbanã. Emotivã, comunitatea sa cu natura se nuanþeazã în ritm cu fluxul ºi refluxul

anotimpurilor, angajându-se într-un periplu sentimental de o fermecãtoare, sincerã ingenuitate.

2726

Contemplaþia sa contopeºte seva liricã a realului într-

o pulsaþie lentã ºi adâncã, prin care respirã propria-i

simþire identificatã deplin cu natura.

Fidelã, identitatea geograficã a priveliºtii nu

este nici când pedant oglinditã, dupã cum nu este nici

contrafãcutã prin imaginare digresiuni figurative.

Valea Drãganului, crestele strãjuite de sumbrul

brãdet al Predealului ori popasurile clujene îºi

pãstreazã nealteratã fizionomia, recognoscibilã, deºi

înveºmântatã în risipa de culori autumne, în albe

omãturi cu prospeþimi de griuri hibernale ori

invadate de mareea vegetalã a verii triumfãtoare.

Atent încercate, corzile cromatice ale peisajului se

înfioarã când grav, când delicat, desfãºurându-se cu

interiorizate, senzitive ecouri. Vaste orizonturi

marine sunt invadate de un inimitabil albastru ce se

revarsã eudemonic din ceruri în ape, pentru a se întoarce în vãzduhuri, saturate de luminã, îmbibate

de o dulce, aproape elenicã armonie. Aceeaºi molcomã ondulare trãdând nesilnica pãtrundere a

reliefurilor vaste ori restrânse, dominã statornicind tonul fundamental al imaginii, întotdeauna

îmbibatã de o calmã, netulburatã euforie. S-ar pãrea cã timpul ºterge toate asperitãþile, estompând

urmele luptei pe care orice artist o dã odatã cu înfruntarea imaginii prin care converteºte ºi posedã

realul. Aceastã posesiune creatoare se sãvârºeºte în afara oricãrei violenþe, cu o limpezime fireascã ce

trãdeazã enunþarea spontanã a echivalentului plastic.

O altã faþã a personalitãþii se impune, însã, în peisajele citadine, situate pe meridiane diverse.

Marea metropolã parizianã, îndeosebi cartierele sale boeme, devenite celebre, sunt surprinse cu

notaþia sinteticã ºi vie a receptãrii spontane; pictorul contureazã cu penelul alert ºi nu odatã spiritual

siluetele strãzii. de la edificiile faimoase la personajele fugitive, contrastând prin modernitate. Figuri

schiþate se perindã cu o elocvenþã tacitã printre vetustele ziduri stracojii ale unei seculare Florenþe,

însângeratã de amurg, în timp ce þãrmuri lacustre, împodobite cu o vegetaþie vesel râzãtoare, evocã

plaiurile familiarei Sviþere.

Peisajul nu epuizeazã însã preocupãrile pictorului care se dedicã deopotrivã naturii statice,

îndeosebi florilor ºi portretului, de preferinþã juvenil. Ferme, ovalurile se închid în jurul unui facies în

care stãpâneºte, liric tensionatã, ardoarea tinereascã a privirii ºi caldele culori ale gurii cu arcuiri

frumoase. Lapidare, evitând digresiunile descriptive, apelând doar la câte un motiv ornamental ce

însoþeºte contrapunctic pe fondul discret, dar expresiv, viaþa debordantã a fãpturii, portretele lui

ªtefan Boca reunesc evidenþa adevãrului fizionomic cu poezia vârstei adolescentine.

Sobrã, doar uneori percutantã, paleta sa se adapteazã cu docilitate timbrului interior al simþirii

ce dicteazã desfãºurarea gamelor cromatice, mãsurate în contraste, ocolind disonanþele ºi gãsind

necontenit tonul potrivit, calea de acces spre miezul motivului ce îl captiveazã ºi pe care cu o potolitã,

lãuntricã încântare îl converteºte în artã.

dr. VIORICA GUY MARICA

2928