Niciodata Nu Este Prea Tarziu Sa Ai o Copilarie Fericita
1
PAXonline Metafore „Niciodată nu este prea târziu să ai o copilărie fericită” Tom Robbins Deseori ne întrebăm prietenii, colegii de muncă, apropiaţii, ce mai fac? Cum este viaţa lor? Şi de cele mai multe ori cei pe care îi întrebăm parcă sunt luaţi prin surprindere şi nu ştiu ce răspunsuri să ne dea sau ne vorbesc de un meci de fotbal, de preţuri de piaţă, de vreme, de încălzirea globală, dar nimic despre „ei”, despre viaţa lor. Rar se întâmplă să ni se vorbească despre curiozitate, aventură, bucuria vieţii, oportunităţi. Când, însă, aceeaşi întrebare le-o punem copiilor, ar fi mai bine să ne găsim un loc să ne aşezăm deoarece copilul parcă nu se mai opreşte. Copii au darul de a trăi în prezent. Ei pot vedea o întreagă planetă într-o porţiune de spaţiu verde şi un univers întreg într-o pădure. Ca şi regulă, adulţii nu ştiu trăi în prezent sau cel puţin întâmpină mari dificultăţi. Sedaţi de responsabilităţi, au tendinţa de a fi mereu preocupaţi de trecut (frustrările din trecut) sau de viitor (îngrijorările faţă de viitor). A avea o minte liniştită şi o inimă neînfricată înseamnă să te ridici deasupra frustrărilor din trecut sau îngrijorărilor din viitor şi să trăieşti prezentul, singurul pe care îl avem. Ăştia sunt copii, ei au mintea liniştită şi inima neînfricată şi ştiu trăi în prezent. Este acest lucru posibil şi pentru adulţi? Sigur ca da. Cum spunea autorul Tom Robbins „Nu este niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită”. Că sunt lucruri noi sub soar este un lucru cât se poate de adevărat, trebuie doar să ne asumăm riscul de a le căuta şi de a le explora. A rămâne blocat în trecut este o alegere pe care o facem. Depinde de noi ce alegem. Preocupaţi fiind de trecut şi îngrijoraţi de viitor, ratăm prezentul. Trecutul este trecut, nimic nu mai poate fi schimbat. Viitorul este incert, nu putem şti ce se va întâmpla. Tot ce avem este prezentul. De ce atunci să ne petrecem timpul preocupaţi fiind de lucruri care nu mai pot fi schimbate sau îngrijorându-ne pentru lucruri care nu ştim dacă se vor întâmpla vreodată, şi nu alocăm timp prezentului, nu vedem oportunităţile din jurul nostru, nu vedem lucruri noi sub soare, nu le căutăm, nu le explorăm? Ce alegem? Un trecut care nu mai poate fi schimbat, un viitor incert sau prezentul, singurul pe care îl avem şi în care putem face ceva?
-
Upload
virus321990 -
Category
Documents
-
view
257 -
download
3
description
tegeg
Transcript of Niciodata Nu Este Prea Tarziu Sa Ai o Copilarie Fericita
-
PAXonline
Metafore
Niciodat nu este prea trziu s ai o copilrie fericit
Tom Robbins
Deseori ne ntrebm prietenii, colegii de munc, apropiaii, ce mai fac? Cum este viaa lor?
i de cele mai multe ori cei pe care i ntrebm parc sunt luai prin surprindere i nu tiu ce
rspunsuri s ne dea sau ne vorbesc de un meci de fotbal, de preuri de pia, de vreme, de
nclzirea global, dar nimic despre ei, despre viaa lor. Rar se ntmpl s ni se vorbeasc
despre curiozitate, aventur, bucuria vieii, oportuniti. Cnd, ns, aceeai ntrebare le-o punem
copiilor, ar fi mai bine s ne gsim un loc s ne aezm deoarece copilul parc nu se mai oprete.
Copii au darul de a tri n prezent. Ei pot vedea o ntreag planet ntr-o poriune de spaiu
verde i un univers ntreg ntr-o pdure.
Ca i regul, adulii nu tiu tri n prezent sau cel puin ntmpin mari dificulti. Sedai de
responsabiliti, au tendina de a fi mereu preocupai de trecut (frustrrile din trecut) sau de
viitor (ngrijorrile fa de viitor).
A avea o minte linitit i o inim nenfricat nseamn s te ridici deasupra frustrrilor din
trecut sau ngrijorrilor din viitor i s trieti prezentul, singurul pe care l avem. tia sunt copii,
ei au mintea linitit i inima nenfricat i tiu tri n prezent.
Este acest lucru posibil i pentru aduli? Sigur ca da. Cum spunea autorul Tom Robbins Nu
este niciodat prea trziu s ai o copilrie fericit.
C sunt lucruri noi sub soar este un lucru ct se poate de adevrat, trebuie doar s ne
asumm riscul de a le cuta i de a le explora. A rmne blocat n trecut este o alegere pe care o
facem. Depinde de noi ce alegem.
Preocupai fiind de trecut i ngrijorai de viitor, ratm prezentul. Trecutul este trecut, nimic
nu mai poate fi schimbat. Viitorul este incert, nu putem ti ce se va ntmpla. Tot ce avem este
prezentul.
De ce atunci s ne petrecem timpul preocupai fiind de lucruri care nu mai pot fi schimbate
sau ngrijorndu-ne pentru lucruri care nu tim dac se vor ntmpla vreodat, i nu alocm timp
prezentului, nu vedem oportunitile din jurul nostru, nu vedem lucruri noi sub soare, nu le
cutm, nu le explorm?
Ce alegem?
Un trecut care nu mai poate fi schimbat, un viitor incert sau prezentul, singurul pe
care l avem i n care putem face ceva?
