“Ion”

De Liviu Rebreanu

Dupa marturisirea autorului, procesul de elaborare a romanului a fost indenlungat (martie 1913 – iunie 1920) si esenta lui consta in sudarea intr-o viziune unitara a mai multor experiente de viata:

1. Prima dintre experiente a fost uimirea pe care o simtea Rebreanu, intr-una dintre primaverile tineretii sale, cand a iesit la vanatoare de porumbei si a observat cum un taran imbracat in strae de sarbatoare, s-a aplecat si a sarutat pamantul, jilav de roua, cu infocare, ca pe o iubita.

2. A doua experienta i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia. Este vorba despre o fata bogata de la tara, care a pacatuit cu un flacau sarac si a fost supusa celor mai cumplite batai de catre tatal sau.

3. A treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a fost lasata lui Rebreanu, convorbirea cu un flacau de tara, Ion Pop al Planetasului, istet si vretnic, dezamagit de faptul ca nu avea pamant.

Dupa marturisirea autorului , descrierea satului Pripas, locul unde se desfasoara actiunea, coincide cu descrierea Prislopului natal.

Temele illustrate in acest roman sunt: tema sociala, intampinata cu problematica pamantului in primul rand, dar si pe rostul existentei, pe conturarea mentalitatii taranesti, dublata de tema iubirii in lumina careia se contureaza cateva cupluri: Ion-Ana, George-Florica, Laurea-Pintea, Titu-Roza.

Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp geometric, perfect corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului, “se termina precum a inceput”

La nivelul macro-textual, romanul este alcatuit din 2 parti opuse si complementare, coordonate de evolutii interioare a personajului principal: “Glasul pamantului”, “Glasul iubirii”

Romanul este alcatuit din 13 capitole (numar simbolic, nefast) cu titluri semnificative: Pacatul ,Rusinea, Nunta etc.

La nivel micro-textual functia etica de interpretare se realizeaza prin tehnica contra-punctului, prezentarea aceleiasi teme, in planuri diferite (nunta dintre Ion si Ana si planul taranimii, si nunta dintre Laura si Pintea din planul intelectualitatii, conflictul dintre Ion si Vasile Baciu din planul taranimii.

Prin tehnica planurilor paralele, este prezentata viata taranimii si viata intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuirea (respectare cronologiciei faptelor).

“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”

De Camil Petrescu

In ultimele 2 decenii ale sec al XX-lea, in romanul european se produce o schimbare de substanta. Prozatorul este preocupat sa concretizeze in imagini artistice.

In revolutia romanului romanesc interbelic, se observa 2 tendinte: Consolidarea romanului obiectiv cu tema sociala si sincronizarea romanului romanesc cu tendintele europene de modernizare.

In spatial cultural romanesc, Camil Petrescu este primul teoretician al literaturii psihologice, pe care el o considera inspirata din metoda lui Marcel Proust, autorul ciclului “In cautarea timpului pierdut” . Scopul acestei metode consta in dezvaluirea modalitatilor prin care constiinta individului reflecta realitatea.

Publicat in anul 1930, “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este reprezentativ pentru tipul de roman subiectiv, modern de analiza pshilogica.

Naratiunea este in spirala, conflictul epic nu se mai repeta desfasurarea cronologica ca traditionala. Camil Petrescu pleaca de la ideea ca timpul subiectiv poate fii recuperat prin anamneza, aceasta aducand in prezent ganduri, indoieli, totul fiind subordonat memoriei involuntara. Printre tehnicile folosite de Camil Petrescu, se mai numara introspectiva si tehnica jurnalului pe baza careia este construita cartea a 2-a.

Problema raportului cu realitatea este clasificata chiar de la autorul insusi “Daca partea I a acestui roman este o fabulatie […] Partea a II-a a cartii, aceia care incepe cu intaia noapte de razboi, este construita dupa memorialul de campanie al autorului, imprumutate cu amanunte cu tot cu eroul”

Din punct de vedere structural, romaul este imparit in 2 carti si 13 capitole.

Titlul reflecta:

- 2 etape in evolutia personajului principal- 2 experiente traite de acelas personaj- Cele 2 teme ale romanului: iubirea si razboiul

“Enigma Otiliei”

De George Calinescu

Al doilea dintre cele 4 romane scrise de George Calinescu, “Enigma Otiliei” apare in anul 1938 si apartine prozei interbelice. Romanul “Enigma OTiliei” este un roman de tip realist, social, cu elemente moderne si balzariene.

Romanul este reprezentativ pentru tipul de roman realist prin: tema mostenirii, perspectiva obiectiva, pictarea exacta in timp si spatiu si reprezentarea realitatii contemporana scriitorului, a societatii sub influenta basmului, mostenirii, certei si parvenitismului.

“Enigma Otiliei” este un roman social deoarece realizeaza o fraza a societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Imaginarea societatii constiutuie fundamental pe care se proiecteaza formarea, maturizarea unui tanar inainte de as face o cariera.

“Enigma Otiliei: este un roman modern datorita prezentarii mediului urban al personajului intelectual, dar si a tehnicilor folosite: naratiunea circulara, si tehnica oglinzilor paralele a reflectarii polietrice a pluriperspectivismului, tehnici folosite in construirea personajului Otilia.

Dintre aceste elemente, putem aminti: tema mostenirii si a paternitatii, lupta pentru avere, banul este considerat “zeul suprem”.

Tema principal a romanului este cea sociala, cu 2 componente, ambele balziciene:

- Zugraveste o fresca sociala- Tema mostenirii si tema paternitatii aduc in prin plan problema banului, a averii care

influenteaza viata individului

Tema iubirii nu ocupa prin-planul, dar creeaza aceasta impresie. Cuplul Felix-Otilia s-a impus in constiinta publicului cititor in categoria esecului provocat din interior. Fata de 19 ani, surprinzator de matura, se declara ea insasi neserioasa si inferioara barbatului. Otilia se opune casatoriei cu Felix, pe motiv ca i-ar frana aceastuia cariera. De fapt, ea isi apara libertatea.

Cuplul Otilia-Pascalopol nu a facut cariera in constiinta publicului cititor, in ciuda simpatiei cu care este tratat, poate si pentru ca reprezinta o implinire a aspiratiilor amoroase ale barbatului matur indragostit de o fata cu 30 de ani mai tanara.

Romanul este structurat in 20 de capitole si 2 planuri narrative. Un plan urmareste destinul tanarului Felix, venit de la Bucuresti la unchiul si tutorele sau pentru a studia medicina. Un alt plan urmareste lupta adusa de clanul Tulea pentru a o inlatura pe Otilia.

“Morometii”

De Marin Preda

Despre romanul “Morometii”, Nicolae Manolescu afirma: “De la Ion a lui Liviu Rebreanu, nu s-a mai scris o carte atat de puternica despre sat”.

Creatie exemplara aproape neverosimila in universul literaturii publicate: la jumatatea primului deceniu communist”

Romanul “Morometii” este alcatuit din 2 volume aparute la o distanta de 12 ani: 1955-1967.

Romanul “Morometii” este reprezentativ pentru romanul de tip obiectiv (relatarea se face la persoana a III-a), realist-social (reprezinta o fresca a vietii rurale si traditional, prin aspectele monografice ilistrate in text <hora, secerisul etc>).

Titlul romanului asaza tema familiei in centrul romanului. Destramarea familiei este simbolica si se datoreaza lipsei comunicarii dintre Ilie Moromete si familia sa. Odata cu familia, se destrama si satul traditional, astfel, “Morometii” este si un roman al derularizarii satului (Nicolae Manolescu)

O alta tema prezenta in roman este timpul care, la inceputul volumului I, timpul va fii rabdator cu oamenii, iar in final “timpul nu mai avea rabdare”

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradate a timpului naratiunii. Actiunea primului volum se desfasoara pe parcursul unei veri cu 3 ani inainte izbucnirii celui De-al Doilea Razboi Mondial, iar actiunea poate fii structurata in 3 parti:

1. Prima parte – tine de sambata seara pana duminica noaptea si contine scene care ilustreaza monographic viata rurala: cina, taierea salcamului, hora, intalnirea de la Poiana lui Iocan etc.

2. Partea a 2-a se deruleaza pe parcursul a 2-a saptamani incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti

3. Partea a 3-a tine de la seceris pana la sfarsitul verii, si se incheie cu fuga lui Nila si al lui Paraschiv la Bucuresti

Cele 3 parti confera echilibrul compozitiei. De remarcat, ca fiecare parte incepe o imagine de ansamblu asupra familiei: cina, prispa si secerisul.

Un triplu conflict va destrama familia lui Ilie Moromete:

1. Un prim conflict il constituie dezacordul dintre tata si cei 3 fii din prima casatorie: Nila, Achim si Paraschiv. Izvorat dintre modalitate diferita de a percepe lumea, baietii isi doreau ca produsele economiei rurale sa fie transferate in banim avandu-l ca model pe vecinul lor, Tudor Bolaul.

2. Al 2-lea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din locul sotiei, promitandu-I in schimb trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor din prima casatorie care-si urau mama vitrega, Moromete nu-si tine promisiunea.Criza dintre cei 2 se accentueaza, iar in cel de-al 2-lea volum, Catrina il va parasi.

3. Al 3-lea conflict se desfasoara intre Ilie Moromete si sora acestuia, Maria poreclita Guica. Aceasta si-ar fii dorit ca Ilie sa nu sa se recasatoreasca iar ea sa ramana in casa, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor. Ura se va transmite si celor 3 baieti a lui Moromete.

“Ion”- de Liviu Rebreanu

Actiunea se desfasoara pe doua planuri paralele, al taranilor si intelectualitatii rurale, care confera impresia de monografie a lumii infatisate. Personaje apartinand celor doua planuri sunt prezentate in scena simbolica de la inceputul romanul o hora a soartei (Nicolae Manolescu). Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, care locuitorii satului Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. expozitiune, sunt prezentate principalele personaje.

In centrul actiunii sta personajul Ion, taran sarac care vrea sa aiba repede mult pamant. Hotararea lui Ion de a o lua la joc pe Ana cea bogata, desi o place pe Florica cea saraca, marcheaza inceputul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatal Anei, si confruntarea verbala cu Ion, pentru ca sarantocul umbla sa-i ia fata promisa altui taran bogat George Bulbuc, constituie intriga romanului. Rusinea pe care Vasile i-o face la hora, in fata satului, va starni dorinta de razbunare a flacaului, care la randul sau il va face pe chiabur de rusinea satului, lasand-o pe Ana insarcinata pentru a obtine pamantul ca zestre.

Ion il forteaza astfel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. La nunta cu Ana, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste. In plus, el nu-i cere acte socrului pentru pamantul - zestre, si simtindu-se inselat, incep bataile si drumurile Anei de la Ion la Vasile. Preotul Belciug mediaza conflictul dintre Ion si Vasile, in care „biata Ana nu este decat o victima tragica". Sinuciderea sotiei nu-i trezeste regrete sau constiinta vinovatiei, pentru ca in Ana, iar apoi in Petrisor, fiul lor, nu vede decat garantia proprietatii pamanturilor. Nici moartea copilului nu-l opreste din drumurile lui dupa Florica, maritata acum cu George, astfel ca deznodamantul este previzibil. George il omoara pe Ion si este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii.

In celalalt plan, rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este defavorabila celui din urma. El are familie: sotie, un baiat, poetul visator Titu, si doua fete de maritat, dar fara zestre, Laura si Ghighi. In plus, casa si-o zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor fata de faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat. Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta inutil compromisul, votandu-l pe candidatul maghiar la alegeri.

Preotul Belciug este un caracter tare. Ramas vaduv inca de tanar, se dedica total comunitatii. Visul sau de a construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu petrecerea poporului prilejuita de sfintirea bisericii.

“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu

In primavara anului 1916, Stefan Gheorghidiu, tanar sublocotenent de infanterie, se afla concentrat pe Valea Prahovei. La popota ofiterilor, el asista la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal.

Aceasta discutie declanseaza memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ela. Tanarul, pe atunci student la Filozofie, se casatoreste din dragoste cu Ela, studenta la Litere, orfana crescuta de o matusa. Dupa casatorie, cei doi soti traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste de la unchiul sau avar, Tache. Din momentul primirii mostenirii, Ela se simte atrasa de viata mondena la care noul statut social al familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti, prilejuita de Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.

In timpul acestei excursii, se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G. (Grigoriade), care, dupa opinia personajului-narator, ii va deveni mai tarziu amant. Dupa o serie de separari si regasiri, Ela si Stefan se impaca. inrolat pe frontul romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.

A doua experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul, ale carui atrocitati pun definitiv in umbra drama iubirii. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti si hotaraste sa o paraseasca pe Ela, lasandu-i ei cea mai mare parte a averii.

Drama lui Gheorghidiu se consuma pe fundalul unui societati mediocre, dominate de instinctul de parvenire.

“Enigma Otiliei” de George Calinescu

Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909). cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta. Costache Giurgiuveanu.

Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise si tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.

Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, familia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucuresteana a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atu nci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este "o fresca din viata burgheziei bucurestene".

In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea. Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alaturata, de familia Aglaei.

Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei, o casa (ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). In acest scop, isi procura materiale ramase de la demolari pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire).

Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie., prilej pentru familia Aglaei de a ocupa "militareste" casa, in asteptarea decesului.Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod "conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-I sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.

De familia lui Costache s-a atasat si Leunida Pascalopol,. mosier bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta intregului clan.

Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot - Simion Tulea - este un fel de "anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat); si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea consta doar in "obiectul" maniei: casatoria. Singura care "se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.in aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile Iui Felix.

Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea batranului.

Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.

Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma.

“Morometii” de Marin Preda

Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor.

Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim, isi doresc independenta economica si un trai mai bun la oras. Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, llinca si Niculae. indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un plan distructiv, dandu-si seama ca problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti, Iara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile, cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei, si caii, indispensabili pentru munca la camp.

Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti da o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala. Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant, fonciirea. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor.

Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.

in volumul al doilea, vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea familiei nu se reface. Se deruleaza o istorie tulbure.

Taranii isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Vechile dusmanii se sting. Guica murise, fara ca relatiile cu fratele ei sa schimbe. Moromete se apucase de negot, treburile ii mergeau bine, castigase bani frumosi, dar, in mod inexplicabil, il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu-i aduce nici un beneficiu. Toata atentia si energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. Astfel el cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge pe baietii mai mari sa revina in sat.

Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, portar la un bloc si Achim, care avea un mic magazin de „Consum alimentar" refuza incercarea de reconcilere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de „tradarea" sotului, Catrina il paraseste, ducandu-se sa locuiasca „in vale", la fata ei

din prima casatorie, Alboaica. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar familia Moromete pare atinsa de un blestem, fiindca sotul Titei, desi scapase din razboi, moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este prezentata si destramarea satului traditional.

Fiul cel mic, Niculae, se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau, se inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu sarcina de a supraveghea strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Niculae se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de profesie, care isca un conflict in sat. Aceste intamplari determina destituirea activistului Niculae Moromete, care se retrage pentru a-si continua studiile si devine inginer horticultor. Evenimentele se concentreaza in vara anului 1951, in paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid satesti, in care este numit presedinte al Sfatului Popular tanarul taran sarac, Vasile al Moasei.

Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se diminueaza, vechii prieteni au murit sau l-au parasit, iar noii prieteni i se par mediocri. Barbatul traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui sotii, care a fost toata viata indragostita de el, apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie ,,sa dispara ".

Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae, ajuns inginer horticol si casatorit cu Marioara, fiica lui Adam Fantana, care a devenit si ea asistenta medicala, afla de la Ilinca, sora sa, ca Moromete murise, se stinsese incet fara a suferi de vreo boala. In ultimele clipe de viata, Moromete avea slabiciunea de a umbla prin sat.

Ultima oara fusese adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata spunandu-i doctorului: „Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta. ".In finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul lui Niculae.