New Microsoft Word Document
-
Upload
lydia-murariu -
Category
Documents
-
view
219 -
download
0
description
Transcript of New Microsoft Word Document
Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie
sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din
alimentație.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași esențiali
sau aminoacizii esențiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine
în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una din problemele suplimentării cu
vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi,
obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua.
Există oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau
adolescență.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la
momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.
Cuprins
[ascunde]
1 Istorie
2 Vitaminele umane
o 2.1 Deficiențe și excese de vitamine
3 Pseudo-vitamine
4 Nomenclatură
5 Clasificare
6 Utilizări colocviale ale termenilor
7 Vitamine non-umane
8 Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora
9 Legături externe
Istorie[modificare | modificare sursă]
Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult înainte
să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va
vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A.
În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din ele previn scorbutul,
o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin vindecări lente,
sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși,
descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu,
se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciții fizice regulate și
menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, așa că
aceste expediții au continuat să fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon
Scott a făcut cele două expediții în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general
acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți constituenții
laptelui cunoscuți la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidrați și săruri. Aceștia au
murit, în timp ce șoarecii hrăniți cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie
precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele principale
cunoscute, mici cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" [1]. Concluzia trasă de el a fost
respinsă de ceilalți cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O
diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți cercetători au folosit
zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conținea cantități mici devitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui
decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele
conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului
uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienți a cărui bioactivitate
fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede
sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele
sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să
cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu
avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire de limba
engleză.
La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un număr de
vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru vindecarea rahitismului lașobolani, iar
nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el
devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-
adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.
Vitaminele umane[modificare | modificare sursă]
Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E și
K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).
Numel
e
vitami
Denumire chimică Solubilit
ate
Deficiență,
boală
Suprad
oză
Necesa
rul
minim
nei
zilnic
mediu
(M,19-
30)[2]
Vitamin
a ARetinol Grăsimi
Orbire de
noapt
e,Keratomalacia
25.000 u
i620μg
Vitamin
a B1
Tiamină Apă Beriberi - 1 mg
Vitamin
a B2
Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1 mg
Vitamin
a B3
Niacină Apă Pelagra2.500 m
g12 mg
Vitamin
a B5
Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
Vitamin
a B6
Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
Vitamin
a B7
Biotină Apă - - 30 µg
Vitamin
a B9
Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg
Vitamin
a B12
Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg
Vitamin
a CAcid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
Vitamin
a D1-D4
Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidr
otachisterol, 7-dehidrositosterolGrăsimi Rahitism
50.000
IU
2 µg
pentru
toate
vitamin
ele D
Vitamin
a ETocoferol Grăsimi -
50.000
IU12 mg
Vitamin
a KNaftoquinonă Grăsimi - - 75 µg
= Deficiența de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale ale
bebelușilor și este legată de apariția cancerului.
Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina
B2 este numită și vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este știută și ca "vitamina H".Vitamina B9,
sau acid folic și alți folați precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept
folicină. Vitamina B3 apare și ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor
prevenitor de pelagra". Multe alte substanțe esențiale ale dietei care erau numite la început vitamine
sunt acum clasificate ca facând parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat),
bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).
Deficiențe și excese de vitamine[modificare | modificare sursă]
Un organism poate supraviețui pentru un timp fără vitamine, deși deficitul prelungit de vitamine
poate duce la boli, de obicei dureroase și potențial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot
varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte
să se apară vreo boală, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.
Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când sunt luate în
exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția vitaminei B12, rezerva ei
aflându-se în ficat.
Pseudo-vitamine[modificare | modificare sursă]
Vitamina F este termenul care desemna la început acizii grași esențiali pe care corpul nu îi
poate sintetiza. Au fost excluși din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi grași. Acizii grași
sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca și apa, sunt necesare organismului în cantități
mari și deci nu sunt sub incidența definiției vitaminelor, care sunt necesare în cantități mici.
Herbalists and naturopaths a numit diferite substanțe chimice terapeutice "vitamine", deși nu
sunt, printre care vitamina T, vitamina U și vitamina X.
Unele autorități în domeniu spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină.
Ubiquinona este produsă în cantități mici de organism, ca și vitamina D.
Vitamina B15 (Acid pangamic); substanța înrudită dimetilglicina este numită greșit vitamina B15,
dar numită și B16.
Toxinele Laetrile și amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Și acidul pangamic, și laetrile au
fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscută drept vitamină
de comunitatea medicală. Capacitățile vitaminei B17 de a combate cancerul au fost negate de
multe experimente. Ele produc drept metabolit acid cianhidric și pot provoca moartea.
Flavonoizii sunt numiți uneori și vitamina P.
Factorii de creștere a animalelor au fost desemnați vitamine, precum acidul para-aminobenzoic
(PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina B10), folacina
(vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de creștere a păsărilor (vitamina B11 sau
vitamina Bc-conjugată) și acidul orotic ca vitamina B13 pentru șobolani.
Câteva substanțe erau crezute a fi vitamine complexe B și sunt numite vitamine B în literatura
veche, incluzând B4 (adenină) și B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca vitamine.
Doctorii mici au etichetat și unele analgezice și antibiotice ca vitamine.
Nomenclatură[modificare | modificare sursă]
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:
DENUMIREA ALFABETICA:
se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K și diferiți indici în cadrul unui tip de vitamină
D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.
DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei
A1 RETINOL
B1 TIAMINĂ
B2 RIBOFLAVINĂ
B6 PIRIDOXINA
C ACID ASCORBIC
E TOCOFEROL
H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
K FITOMENADIONĂ
DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic
A ANTIXEROFTALMICA
C ANTISCORBUTICĂ
D ANTIRAHITICĂ
E ANTISTERILITĂȚII
PP ANTIPELAGRĂ
K ANTIHEMORAGICA
Clasificare[modificare | modificare sursă]
S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin cunoscut
pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o prealabilă biotransformare,
formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele
acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca
sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități
particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de
solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B,
biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care
fac parte vitaminele A,D,E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitaminecare prezintă o
acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare
vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.
SOLUBILITATE:
LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).
HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).
MECANISM DE ACȚIUNE
EFECT NUCLEAR – actionează influențînd transcripția ADN : vitamina A și vitamina D. EFECT
MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C.
TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2) vitaminele B1, B6, B12,
BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții biochimice foarte
diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe de
cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de
hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând în circulația portală.
Se stochează în cantități foarte mici și sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin
alimentație . Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară afectarea
organismului. Excepție face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6
Utilizări colocviale ale termenilor[modificare | modificare sursă]
Vitamina A și vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi alcoolice și,
respectiv, cafeină.
Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.
Vitamina Dragoste este menționată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun Don't
Shine, referindu-se la dragostea însăși.
Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft și vitamina
R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt recomandate când nu este
nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca și vitaminele)).
Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine, produse, de obicei,
sub formă de pilulă, care conțin una sau mai multe vitamine pure, folosite pentru a suplimenta
conținutul în vitamine al unei diete.
Colocvialisme mai puțin cunoscute:
Vitamina G este argou pentru berea Guinness.
Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură alcoolică din plante
exportată din Germania.
Biotina mai este găsită ca vitamina H.
Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.
Vitamina S este argou pentru steroizi.
Vitamina W este folosit pentru apă.
Vitamine non-umane[modificare | modificare sursă]
Organisme diferite au nevoie de substanțe organice diferite. Majoritatea mamiferelor au nevoie, cu
unele excepții, de aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă este vitamina D;
majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin înrudită cu mamiferele, cu
atât cerințele organismului devin mai diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie
de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a fost descoperită ca vitamină
pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină
pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că ei și-o pot sintetiza.
Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora[modificare | modificare sursă]
Vitamina
Efecte Surse
A
întreține vederea, în special
cea nocturnă
ajută la
formarea oaselor și dinților
întreține sănătatea pielii,
gingiilor, mucoaselor
protejează contra infecțiilor
reglează multiplicarea celulară
și troficitatea mucoaselor și
ațesuturilor
necesară în funcția
de reproducere
protejează celulele de
acțiunea radicalilor liberi
morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfeclă roșie, spanac, varză roșie, tomate, salată verde, unt, brânză, ouă, lapte, urzică
B1 ajută la legume uscate, fulgi de cereale, orez integral, pâine integrală, drojdie de
transformarea glucidelor și grăs
imilor în energie
are valoare în transmiterea
influxului nervos
are rol important în combaterea
unor afecțiuni ca:
polinevrite de diferite
origini
pareze , paralizii medulare
și ale nervilor periferici și
boli infecțioase
ale sistemului nervos
accidente vasculare și
afecțiuni cardiovasculare
afecțiuni hepatice și ale
căilor biliare
stări de dezechilibru acido-
bazic
bere, tărâțe de grâu, lapte
B2 este esențială în producerea de
energie
participă la
degradarea proteinelor, glucidel
or și grăsimilor
indicată la alăptare
este indicată în:
conjunctivită , keratită
catar de primăvară,
afecțiuni alergice
hemoragii retiniene,
blefarospasm, fotofobie, he
meralopie
enterocolite , porfinurie,
insuficiență hepatică
anemii , tulburări de
cereale integrale, drojdie de bere,ouă, lactate
absorbție a fierului
D
favorizează
absorbția calciului și fosforului
indirect stimulează depunerea
sărurilor minerale în oase
indicații:
rahitism , osteomalacie, fac
turi
carii repetate
decalcifiere în
timpul sarcinii
psoriazis , leziuni cutanate,
lupus tuberculos
contraindicații:
nefrite , litiază renală
procese degenerative
cardiovasculare
arterioscleroză
nu se administrează doze
mari în timpul sarcinii!
gălbenuș de ou, unt, lapte de vacă
E protejează organismul față de
acțiunea radicalilor liberi
participă la formarea și
protejarea globulelor roșii și ale
țesuturilor
indicații:
sterilitate (la ambele sexe)
avort habitual, iminență de
avort
vărsături
tulburări neuromusculare
survenite în cursul sarcinii
prurit vulvar
ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea soarelui, semințe de floarea soarelui, alune, spanac, pâine neagră, unt, cartofi prăjiți, făină de grâu, varză, ouă
hepatită epidemică și
cronică
distrofii musculare
reumatism muscular
insuficiență cardiacă
infarct miocardic
psoriazis
acnee
sclerodermie
K
participă la formarea de
protrombină (un coagulant
natural alsângelui)
participă la formarea oaselor
indicat în
prevenirea hemoragiilor cu
diverse localizări
spanac, salată verde, urzici, roșii, mazăre, cereale, uleiuri vegetale, ouă, lactate