Gama cromatică este una monotonă,intensificarea senzaţiei realizându-se prin repetarea obsesivă a culorii violet.Aceasta favorizează un anume echivoc, o anumită ambiguitate semantică, mai ales în ultima strofă unde senzaţia de fantastic, de retragere într-un trecut iluzoriu este şi mai evidentă.Amurgul,moment al zilei ce favorizează inserţia fiorului fabulos li culoarea violet conduc la o viziune halucinantă,realitatea prozaică transformându-se în mit şi iluzie

\Spațiul. Nu există spații protectoare, ci doar spații ostile, agresive. Peste tot se simte prizonier,

chiar și în propriul corp. Pentru el nu există „acasă”.

 

Timpul. E un prezent obsedant, monoton, ostil, devorator, nu există timp protector în care eul să

se poată refugia.

 

Eul. Se simte abandonat, singur, înstrăinat, neînțeles, damnat. Este un eu nevrotic, melancolic,

anxios, al stărilor negative, dezagregate.

 

Erosul. Este asociat adesea cu boala și moartea, cu sentimentul dezagregării, al pierderii în neant.

Iubirea este la Bacovia un prilej de nevroză.

 

Natura. Este un decor care amplifică nevroza, anotimpurile sunt surse ale nevrozei. Căldura verii

descompune, toamna subliniază sentimentul de sfârșit de lume, gerul iernii stârnește frigul

metafizic.

 

Culorile. Apar culori obsedante. Negru, violet, gri, alb și galben. Ele nu au semnificațiile obișnuite

ale simbolisticii culorilor, ci transcriu stări de tristețe, agitație, nevroză, boală, disperare.

 

Muzicalitatea. Sunt prezente atât procedee stilistice cu efect muzical, cât și motivul literar al

instrumentelor muzicale.

In poezia Amurg violet cromatica este reprezentata de culoarea violet, proiectata asupra peisajului semnificand decadenta, amurgul violet ca un sfarsit de lume.