Bucuresti, pe Calea Victoriei, in fata uneia dintre cele mai interesante cladiri din capitala. Palatul de la numarul 141 a fost ridicat dupa planurile arhitectului Ion Berindey pentruGeorge Grigore Cantacuzino, lider al Partidului Conservator si unul din marii latifundiari ai Vechiului Regat, supranumit Nababul pentru averea sa. Constructia a inceput in 1901, exteriorul a fost finalizat in 1903, iar lucrarile la decoratiunile interioare au fost incheiate in 1906.

Palatul vazut de sus – 1913

În 1913, batranul politician moare, iar palatul trece in proprietatea fiului sau Mihai. In acelasi an, cladirea este gazda unui

eveniment istoric si politic deosebit de important. In camere sale s-a semnat Pacea de la Bucuresti, care ratifica sfarsitul

celui de-al doilea Razboi Balcanic, in urma caruia Bulgaria se recunostea invinsa. Mai mult decat atat, guvernul conservator

condus de Titu Maiorescu a inaintat pretentii teritoriale care au fost partial satisfacute, iar Regatului Romaniei i se adauga

Cadrilaterul. Din acel moment, s-a nascut o aversiune foarte puternica a bulgarilor fata de romani, tensiune care va dura pana

in 1940, cand judetele Caliacra si Durostorum au revenit Bulgariei. Imediat dupa Pacea de la Bucuresti, de fiecare data cand

spuneau ”Tatal Nostru”, bulgarii incheiau rugaciunea cu ”si da-ne, Doamne, Dobrogea indarat”.

Dupa 1913, in Palat au locuit Mihail Cantacuzino si sotia sa Maria, numai ca in perioada interbelica fiul Nababului a murit

intr-un accident de masina, iar vaduva Cantacuzino s-a recasatorit in 1937 cu George Enescu. Noul cuplu nu a locuit in

cladirea de la strada, ci in anexa din spate, o casa eleganta, dar mai mica, destinata initial servitorilor si personalului din

administratia Palatului.

Intrarea monumentala si unul din cei 2 lei care o strajuieste

Din 1940 in cladire a functionat presedintia Consiliului de Ministri. In filmarile de epoca se vede cum legionarii marsaluiau

pe Calea Victoriei, dinspre piata omonima spre Palatul Regal, iar inregistrarile ii surprind pe purtatorii camasilor verzi salutand

in fata Palatului Cantacuzino. In 1947 imobilul a fost confiscat de regimul comunist, devenind sediul Institului de Studii

Romano-Sovietice. Din 1956, destinatia cladirii s-a schimbat,

inaugurandu-se atunci Muzeul George Enescu. In

prezent, Palatul este sediul Uniunii Compozitorilor (spatiu

nevizitabil), iar muzeul ocupa numai 3 incaperi (singurele pe

care un vizitator poate sa le vada).

Hotel Athene Palace -Hilton

Zona Palatului Regal a cunoscut o dezvoltare accentuata in anii Regelui Carol I, cand au fost construite o serie de cladiri

impunatoare precum Atheneul, Fundatia Culturala Carol I, Hotel Imperial sau Palatul Jockey Club. Si totusi mai ramasesera

spatii  cu iesire la Calea Victoriei, care puteau fi exploatate de catre ”dezvoltatorii imobiliari”.

Un astfel de loc se afla la intersectia fostului Pod al Mogosoaiei cu strada Episcopiei unde pana pe la 1850 s-a aflat

(conform bucurestiivechi.ro) hanul lui Ivanciu Gherasi, cand a fost inlocuit de hotelul lui Niculae Neculescu (un bogat

proprietar, originar din Ramnicu-Sarat).

Vechea constructie a fost la randul ei demolata si intre 1912-1914, conform planurilor arhitectului Theophile Bradeau s-a

ridicat prima cladire din Bucuresti cu structura din beton armat: Hotelul Athene Palace. Fatada sa era una in stil clasic,

bogat decorata cu stucaturi.

Hotelul Athene Palace in 1916…

… si intr-o reprezentare de epoca

Aspectul initial al cladirii a fost schimbat radical in 1937, sub indrumarea lui Duiliu Marcu, pefatada simplificata a

imobilului fiind trasate arcade alungite pe 3 etaje, pentru a oferi hotelului un aspect modernist. De la o fereastra de la primul

nivel, jurnalista americana Margaret Bourke-Whitea privit toate evenimentele care au marcat anii 1940-1941 pentru Romania:

manifestatiile din fata Palatului Regal in cinstea revenirii la tron a Regelui Mihai, defilarea camasilor verzi din 6 octombrie,

ofiterii Wehrmachtului sositi in capitala sau confruntarile dintre legionari si armata.

Intrarea din strada Episcopiei (1939)

La restaurantul hotelului, aflat la parter, se intalneau fosti si actuali diplomati care dezbateau politica si construiau intrigi sau

se nasteau legaturi amoroase intre doamnele romance din inalta societate si atragatorii militari nemti.

Interiorul de epoca al cladirii

Cutremurul din toamna lui 1940 nu a afectat structura de rezistenta a cladirii, dar pe fatada se vedeau crapaturi

semnificative.

In toamna lui 1940

Mult mai grave pentru cladire au fost bombaradamentele anglo-americane din 1944. O parte a hotelului a ars, iar toate

geamurile au fost sparte de suflul exploziilor.

In 1944, imediat dupa bombardamente

Cu toate acestea, dupa razboi, cladirea a fost renovata si si-a pastrat in anii negri ai comunismului ceva din farmecul sau

interbelic. Poate era datorita barmanului de culoare Petrica Johnson, una din figurile jazzului bucurestean. Sau poate

datorita lui Pastorel Teodoreanu care pana sa sufere grozaviile temnitelor comuniste, inca mai putea fi vazut la barul hotelului.

Intr-o seara din acei ani tulburi, celebrul epigramist, iesind putin turmentat din bar i-a intins 5 lei unui domn imbracat elegant si

i-a cerut sa-i cheme un taxi. Respectivul, enervat, i-a raspuns ca este amiral si ca pentru ofensa adusa poate dispune masuri

dure impotriva lui Pastorel. Acesta din urma nu a parut prea speriat si i-a raspuns franc: ”bine, atunci cheama-mi un vapor…”.

(sursa)

Cladirea, fotografiata in 1974

Dupa cutremurul din 4 martie 1977 era nevoie de o renovare a cladirii, ceea ce s-a si produs in 1983, cand interior a fost

”modernizat” dupa dulcele stil al epocii Ceausescu. Din fericire, dupa 1990, hotelul a fost reamenajat si relansat in 1996 sub

numele de ”Athene Palace Hilton”.