COABITARE CONSENSUALAUniune heterosexuala fara casatorie legala. Diviziunea rolurilor in cadrul cuplurilor consensuale nu este atit de clar definita ca in cazul familiei bazata pe casatorie, desi din punct de vedere functional diferentele dintre aceste doua forme de relationare nu sint esentiale. Indivizii care practica c.c. nu sint mai putin traditionali si nici mai neconformisti decit cei care se casatoresc, in schimb acorda o atentie mai mare experientei si satisfactiei sexuale si observa intr-o mai mica masura prescriptiile religioase. Contrar unor opinii curente, cei care practica coabitarea sint atasati normelor parteneriatului pereche si respecta casatoria. In multe cazuri, c.c. este doar o faza premergatoare casatoriei. In mod traditional, acest stil de viata (concubinajul) era mai putin tolerat social, fiind considerat un comportament deviant.

In prezent, c.c. s-a extins in toate societatile europene sau de cultura europeana si a crescut permisivitatea sociala, inclusiv recunoasterea legala in unele tari a acestei alternative de viata. Daca in trecut ea era un substitut al casatoriei, frecvent in mediile defavorizate din punct de vedere economic si social, in prezent ea tinde sa devina pentru anumite categorii sociale o alternativa preferabila si practicata de un numar tot mai mare de persoane cu un status economic si social mediu sau superior (in majoritatea societatilor, a crescut rapid ponderea studentilor si tinerilor intelectuali care practica c.c.). Ca tendinta generala, in anii 1980, s-a constatat cresterea duratei medii a c.c. inainte de casatorie si cresterea ponderii cuplurilor consensuale de lunga durata sau definitive. I.Mih.