Acest mijloc de investigatie se utilizeaza frecvent in marile procese penale, cele care privesc formele grave de criminialitate (ex: coruptia). Se poate spune astazi ca utilizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri cu titlu de mijloc de proba prezinta astazi aceeasi frecventa cu care se utilizeaza si martorii in procesul penal, aproape ca nu exista astazi dosar penal in care sa nu se gaseasca convorbiri inregistrate sau comunicari ale persoanelor. Acest mijloc de proba furnizeaza probe directe. Uneori intregul dosar se bazeaza pe inregistrari de convorbiri ceea ce, dupa parerea noastra, nu este normal. Recurgerea unui asemenea mijloc de proba ce aduce atingeri grave drepturilor si libertatiilor persoanei de a-i fi respectate viata privata,intima,familiala, domiciliul,corespondenta, insa in practica se utilizeaza aproape cu titlu de regula generala, astfel se poate spune in aceeasta materie ca exceptia devine regula. Atat principiul care este cel al interdictiei ascultarii unei persoane cat si derogarile de la acest principiu care privesc posibilitatea organelor judiciare ca in anumite conditii foarte stricte sa deroge de la acest principiu. Cu privire la domeniul interceptarilor si inregistrarilor aparent nu exista nici o limita astfel in actuala reglementare interceptarile de convorbiri si inregistrarile de convorbiri pot fi utilizate atat inainte de proces, asa numita etapa a actelor premergatoare, fara sa fie inceputa urmarirea penala si de asemenea dupa inceperea urmaririi penale in tot cursul urmaririi penale. Cu privire la aceasta chestiune s-a exprimat Curtea Constitutionala- decizia 962/2009- prin care doar in considerente, Curtea a argumentat ca este inadmisibila utilizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri in etapa actelor premergatoare adica inainte de inceperea urmaririi penale, cu argumentarea simpla ca in aceasta etapa nu pot fi administrate probe si in consecinta nu exista mijloace de proba, iar interceptarile si inregistrarile de convorbiri reprezinta mijloc de proba. In motivarea acestor considerente Curtea Constitutionala a invocat Art. 91.1.1 din CPP care prevede pe de o parte ca:

Autorizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri se poate realiza doar la propunerea procurorului care efectueaza urmarirea penala sau care supravegheaza urmarirea penala Utilizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri se poate realiza nu numai in cazul in care s-a savarsit o infractiune ci si in cazul in care se pregateste savarsirea unei infractiuni. Prin pregatirea unei infractiuni se intelege tentativa, adica punerea in executare a hotararii de a comite o infractiune. Pregatirea unei infractiuni in opinia Curtii Constitutionale nu autorizeaza folosire acetui mijloc de proba in etapa

actelor premergatoare si evident nici inainte ca infractiunea sa fie savarsita. Practica judiciara penala nu tine seama de aceasta decizie a Curtii Constitutionale, practica este aproape unanima in sensul ca este permisa utilizarea interceptarilor si inregistrarilor si in etapa actelor premergatoare in scopul strangerii de date sau de informatii in vederea inceperii urmaririi penale. In CPP lipeste o prevedere referitoare la posibilitatea utilizarii acestui mijloc de proba in faza de judecata. Cu toate acestea dupa parerea noastra nu este interzisa utilizarea unui asemenea mijloc de proba in faza de judecata de ex: atunci cand in cursul judecatii ar exista date sau informatii ca inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului sau ca inculpatul efectueaza actiuni din care rezulta ca urmareste sa se sustraga de la judecata. Ex: In faza de judecata au fost inregistrate convorbirile purtate in celula de unul din inculpati din care a rezultat ca acesta a mituit martori care au fost propusi de procurori in rechizitoriu si citati in fata instantei penale.

Conditiile de utilizare a inregistrarilor de convorbiri :

Sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni terminologia folosita de legiuitor este necorespunzatoare, el nu a tinut seama de definitia indiciilor temeinice prevazuta de art 68.1 din CPP de aceea dupa parerea noastra este indeplinita aceasta conditie ori de cate ori se constata ca exista o presupunere rezonabila ca o persoana pregateste sau savarseste o infractiune , iar aceasta presupunere poate rezulta din acte premergatoare sau din acte de urmarire penala. Datele sau indiciile temeinice pot privi atat savarsirea unei infractiuni ceea ce inseamna ca fapta trebuie sa fie realizata, ea poate fi in forma consumata sau tentata, dar in acelasi timp acestea pot privi si pregatirea unei infractiuni. Dupa parerea noastra pregatirea unei infractiuni nu poate insemna tentativa. Este evident ca utilizarea unui asemenea procedeu poate fi realizata chiar inainte ca infractiunea sa fie savarsita fiind suficient sa existe actiuni concrete de pregatire. Aceasta inseamna ca interceptarile de convorbiri au si un rol preventiv fiind vorba de cele mai grave infractiuni. - datele sau indiciile temeinice trebuie sa priveasca doar acele infractiuni cu privire la care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, in acest fel de principiu infractiunile urmarite la plangere prealabila a persoanei vatamate sunt exceptate in mod expres.

De la aceasta regula exista o singura derogare si anume atunci cand interceptarile si inregistrarile de convorbiri sunt autorizate la solicitarea persoanei vatamate adresata procurorului care supravegheaza sau care efectueaza urmarirea penala insa numai in privinta convorbirilor proprii si indiferent de natura infractiunii. Datele si indiciile temeinice trebuie sa priveasca vreuna din infractiunile inscrise pe lista de infractiuni prevazuta de art 91.1 al 2 din CPP. Aceasta lista contine infractiunile considerate cele mai grave, infractiunile care prezinta cea mai mare importanta. Aceasta regula este prevazuta pentru a asigura respectarea principiului proportionalitatii, astfel incat fiind un mijloc special de obtinere a probelor, interceptarile si inregistrarile de convorbiri pot fi admise doar in cazuri particulare. Proportionalitatea asigura caracterul exceptional al utilizarii acestui mijloc de proba. Aceste infractiuni sunt: infractiunile contra sigurantei nationale, toate infractiunile de trafic (trafic de stupefiante,persoane,arme), spalarea de bani, actele de terorism, falsificarea de modele sau alte valori, toate infractiunile considerate de coruptie prevazute in legea 78/2000 privind prevenirea descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, infractiunile comise prin mijloace electronice de comunicare ( acele infractiuni ce privesc comertul electronic) si de asemenea orice alta infractiune grava in sensul legii. Def infractiunii grave- art 2 lit b din Legea 39/2003 privind prevenirea si combatarea criminalitatii organizate- este infractiune grava pe langa infractiunile enumerate in mod expres orice infractiune al carui minim special este de cel putin 5 ani inchisoare.

Utilizarea lor este permisa doar in cazurile in care se constata ca aceasta se impune pentru stabilirea starii de fapt precum si in cazurile in care se constata ca identificarea si localizarea participantilor nu se poate realiza prin alte mijloace precum si in toate cazurile in care se constata ca cercetarea ar fi mult intarziata. Dupa parerea noastra prin introducerea acestei noi reguli, prin legea nr 356/2006, este limitat in mod considerabil, neacceptabil principiul subsidiaritatii care guverneaza utilizarea acestui mijloc de proba in virtutea subsidiaritatii, recurgerea la interceptari si inregistrari trebuie sa aiba loc doar atunci cand se poate constata raportat la circumstantele cazului ca stabilirea situatiei de fapt nu se poate realiza prin mijloace obisnuite, clasice de obtinere a probelor, adica doar atunci cand mijloacele clasice se dovedesc a fi insuficiente.-> se pare ca legiuitorul a renuntat la acest principiu, din dorinta de a usura munca organelor de urmarire penala.

Art 91.1 al 1, 3, 8 din CPP prevede si o alta conditie care este o conditie de procedura pentru utilizarea unui asemenea mijloc de proba si anume sa existe autorizarea organului judiciar competent Astfel potrivit al 1 din art 91.1 din CPP: pentru utilizarea unui asemenea mijloc de proba trebuie sa existe autorizarea judecatorului (competenta apartine presedintelui instantei care are competenta de judecata a cauzei in prima instanta sau dupa caz presedinteule instantei corespunzatoare in grad primei instante in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, sau judecatorul anume desemnat de presedintele instantei). Prin aceasta reglementare s-a urmarit sa se atraga atentia asupra importantei utilizarii acestui mijloc de proba, pentru ca autorizarea nu poate fi data de oricare judecator al instantei. Judecatorul nu poate actiona din oficiu in timpul urmarii penale ci doar la propunerea procurorului astfel incat este nevoie de propunerea procurorului care supravegheaza sau desfasoarea urmarirea penala, care poate actiona din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala sau a persoanei vatamate. Prin instituirea acestei reguli a sporit atentia care se acord persoanei vatamate in procesul penal.

Procedura de autorizare: Procedura presupune in prealabil sesizarea judecatorului cu o propunere Continua cu examinarea acestei propuneri (nu este vorba de judecata, ci de examinare in Camera de Consiliu in absenta partilor dar cu participarea procurorului) Procedura are un caracter confidential.

Autorizarea se poate da pe o durata determinata, initiala de cel mult 30 de zile. Durata poate fi reinoita sau prelungita, reinoirea poate avea loc dupa expirare, prelungirea inainte de expirarea duratei precedente. Aceasta nu poate dura mai mult de 30 de zile. Intr-o cauza penala autorizarea nu poate depasi o durata totala de 120 de zile. Autorizarea se da printr-o incheiere motivata. Incheierea de autorizare trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele mentiuni si anume:

aratarea faptelor materiale si a indiciilor temeinice aratarea motivelor concrete pentru care s-a recurs la utilizarea unui asemenea mijloc de proba ( de ce este necesar un asemenea mijloc de proba pentru stabilirea starii de fapt, de ce localizarea nu se poate realiza prin mijloace obisnuite, de ce s-ar intarzia cercetarea daca nu s-ar recurge la ele ) va arata in mod obligatoriu si mijlocul de comunicare care formeaza obiectul inregistrarilor (cel mai adesea convorbiri telefonice, poate consta in urmarirea unei persoane prin GPS sau alt mijloc electronic, inregistrari de imagini se mentioneaza si persoana ale caror convorbiri sau comunicari formeaza obiectul autorizarii ( nu trebuie sa fie neaparat inculpatul) se mentioneaza si locul unde se poarta aceste convorbiri, este in practica locul unde este prezent in mod frecvent suspectul, invinuitul, inculpatul sau pe care il frecventeaza o alta persoana ce se afla in legaturi cu persoana invinuita. Perioada pe care se face autorizarea

Prin derogare de la regula privind competenta juecatorului in mod exceptional doar in cazuri in care exista urgenta, respectiv atunci cand intarzierea datorata obtinerii autorizarii judecatorului ar putea aduce atingeri grave intereselor urmaririi penale procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza cu titlu provizoriu inteceptarile si inregistrarile de convorbiri prin ordonanta motivata pe o durata de cel mult 48h, iar in termen de cel mult 48h de la expirarea duratei procurorul are obligatia de a sesiza judecatorul care este acelasi, presedintele instantei etc, cu propunere de confirmare a autorizarii pe care a dat-o si daca este necesar si de prelungire a autorizarii la care in mod obligatoriu ataseaza suportul tehnic pe care este imprimata inregistrarea precum si un proces verbal care contine o redare rezumativa a convorbirilor inregistrate. Judecatorul daca apreciaza ca s-au respectat conditiile prevazute de lege confirma autorizarea data de procuror si daca procurorul solicita si prelungirea, in caz de confirmare prelungeste autorizarea pe durata prevazuta de lege, adica pana la 30 de zile cu posibilitatea de reinoire sau prelungire. In cazul in care judecatorul infirma autorizarea data de procuror dispune de indata si incetarea realizarilor interceptarilor de convorbiri urmata de stergerea sau dupa caz distrugerea convorbirilor inregistrate care reprezinta o obligatie a procurorului, procurorul intocmind in acest sens un proces

verbal (de stergere sau de distrugere a convorbirilor neautorizate, avand obligatia de a comunica presedintelui instantei o copie a procesului verbal). In cazurile in care au fost interceptate si inregistrate convorbiri care nu au legatura cu obiectul cauzei sau care nu servesc la identificarea sau localizarea participantilor, acestea se pastreaza pana in momentul solutionarii definitive a cauzei penale. Ele se pastreaza intr-un plic sigilat la sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea si pot fi inaintate instantei de judecata la solicitarea acesteia. Daca ulterior procurorul constata pe parcursul efectuarii interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri ca acestea nu mai sunt necesare, ca nu mai este necesara efectuarea acestora chiar anterior expirarii perioadei pentru care sa dat autorizarea, procurorul are obligatie ca prin ordonanta sa dispuna incetarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri. Aceasta inseamna ca ele pot fi efectuate doar pe durata care este necesara, care poate fi mai scurta decat durata pe care s-a dat autorizarea. Poate fi ascultata orice persoana inclusiv convorbirile dintre avocat si persoana pe care o asista, insa numai daca din continutul acestei convorbiri rezulta savarsirea de catre avocat doar a unei infractiuni dintre cele pentru care este admisibila autorizarea acestui mijloc de proba. Dupa parerea noastra aceata reglementare incalca flagrant confidentialitatea raporturilor dintre avocat si partea pe care o asista si de asemenea aceasta reglementare intareste neincrederea partilor in aparatorii lor. Aceasta inregistrare a convorbirilor avocatului este posibila doar dupa o procedura speciala, insa o asemenea procedura speciala nu exista, procedura aplicabila fiind cea comuna.

Efectuarea interceptarilor de convorbiri - art 91.2 al 1- prevede in mod expres ca interceptarea si inregistarea convorbirilor se efectueaza personal de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, procurourl poate delega organul de cercetare penala in vederea inregistrarilor si interceptarilor de convorbiri. In privinta personalului tehnic care isi da concursul la executarea din punct de vedere tehnic a interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri se prevede ca acesta are obligatia pastrarii secretului profesional avand in vedere confidentialitatea procedurii in intregime. Pentru a fi utilizate in proces cu

titlu de mijloc de proba interceptarile si inregistrarile de convorbiri presupun parcurgerea unei proceduri care poarta denumirea de certificare pentru autenticitate a convorbirilor care au fost inregistrate. Trebuie facuta deosebirea intre simpla interceptare si inregistrarea acestora. Interceptarea a fost introdusa recent, reprezinta operatiunea primara de ascultare de interventie din exterior prin mijloace tehnice prin echipamente tehnice speciale in convorbirea sau in comunicarea care are loc intre 2 persoane, iar inregistrarea reprezinta operatiunea subsecventa de fixare a convorbirilor care au fost interceptate pe suporti tehnici. Certificarea convorbirilor este precedata de o operatiune de redare in scris a convorbirilor care au fost inregistrate, convorbirile sau comunicarile care au legatura cu obiectul cauzei sau care servesc la identificarea sau localizarea participantilor se redau integral. Redarea integrala a convorbirilor se consemneaza intr-un proces verbal care se intocmeste fie personal de catre procurorul care supravgheaza sau efectueaza urmarirea penala sau de persoana delega din politia judiciara. Procesul verbal de redare a convorbirii contine in mod obligatoriu numarul sau numerele de telefon intre care au loc convorbirile precum si orice alte elemente de legatura sau date prin care se face legatura intre convorbiri/comunicari, de asemenea procesul verbal mai contine si indicarea persoanei care poarta convorbirile daca persoana este cunoscuta. Procesul verbal mai contine si data si ora fiecarei convorbiri inregistrate, de asemenea acesta mai contine si numarul de ordine al convorbirii imprimate pe suportul tehnic. Procesul verbal se semneaza doar de catre procuror sau de lucratorul de justitie judiciara delegat. Se ataseaza si copia suportului tehnic pe care se realizeaza convorbirea. Suportul tehnic original se pastreaza la sediul parchetului din care face parte procurorul. La solicitarea expresa a instantei in cursul judecatii are obligatia de a inainta instantei suportul original. Dupa sesizarea instantei cu rechizitoriu se inainteaza acesteia copii de pe suportii tehnici pe care sunt imprimate inregistrarile de convorbiri. De la regula redarii convorbirilor exista o singura exceptie in cazul inregistrarilor de imagini. In acest caz se intocmeste proces verbal in care se descriu imaginile si eventual se face un comentariu al imaginilor. Pentru a fi valabile convorbirile inregistrate trebuie certificate pentru autenticitate de catre procuror.

Certificarea pentru autenticitate se mentioneaza pe procesul verbal in forma unei rezolutii simple. In actuala reglementare certificarea pentru autenticitate reprezinta o simpla formalitate dupa parerea noastra, atata timp cat nu este permis accesul persoanelor ascultate ale caror convorbiri au fost interceptate sau inregistarte, sau a persoanei interesate. Certificarea se realizeaza in cadrul unui proces de selectare de catre procuror a convorbirilor care sunt concludente si utile cauzei, a celor care au legatura. Este vorba de cele redate in scris in cuprinsul proceselor verbale. (certificarea est formulata in felul urmator: se certifica pentru autentiticitate) Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala i se prezinta integral procesele verbale de redare a convorbirilor si doar la cererea expresa a acestuia i se asigura ascultarea convorbirilor. Convorbirile autorizate si efectuate in cauza penala pot fi utilizate intr-o alta cauza penala daca acestea sunt apreciate ca fiind concludente si utile si daca privesc infractiuni dintre cele pentru care este admisibila utilizarea unui asemenea procedeu. Rolul certificarii: De selectare a probelor obtinute prin intermediul interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri.

Probele sunt convorbirile care au format obiectul inregistrarilor si interceptarilor. Inreg. si intercep. ale persoanelor furnizeaza probe directe pentru ca realizeaza in mod nemijlocit reactualizarea convorbirilor care astfel sunt aduse prin intermediul undelor sonore si daca este cazul vizuale in cazul inregistrarilor de imagini in fata organului judiciar penal care in acest fel are posibilitatea de a percepe in mod nemijlocit probele, de a asista in mod direct pe calea undelor la convorbirile si comunicarile intre persoane. Sunt supuse certificarilor doar acele convorbiri care au legatura cu obiectul cauzei sau care ar putea servi la identificarea si la localizarea participantilor, celelalte convorbiri nu se redau si in consecinta nu se certifica. Procedura in reglementarea actuala este unilaterala pentru ca se realizeaza de procuror in absenta partilor si a aparatorilor acestora care in acest fel se afla in imposibilitate de a isi exprima pozitia cu privire la certificare. Convorbirile inregistrate si necertificate se pastreaza intr-un plic sigiliat in conditii de maxima siguranta la sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza/supra urmarirea penala si sunt pastrate pana la solutionarea definitiva a cauzei penale.

Ele vor putea fi solicitate de instanta de judecata fie din oficiu fie la cererea partilor pentru a fi avute in vedere la solutionarea cauzei (ex: exista posibilitatea ca procurorul sa nu redea toate convorbirile si sa omita redarea celorlalte convorbiri sau fragmentelor care releva aspecte favorabile invinuitului sau inculpatului). Inregistrarile de convorbiri sunt supuse unei proceduri de verificare sub aspectul temeiniciei respectiv a continutului si a veridicitatii. Verificarea acestui mijloc de proba se realizeaza prin intermediul expertizei care poate fi solicitata de procuror sau de parti ori dispusa din oficiu de instanta judecatoareasca. In urma modificarilor intervenite prin legea 202/2010 expertiza privind inregistrarile de convorbiri sau comunicari, atat telefonice cat si din mediu ambiental cat si de imagini, poate fi o expertiza tehnica atunci cand se contesta originalitatea suportului tehnic pe care este imprimata inregistrarea sau expertiza criminalistica atunci cand se contesta autenticitatea inregistrarilor ori identitatea vocii si vorbirii. Una din conditiile de legalitate a utilizarii unui asemenea mijloc de proba o reprezinta existenta autorizarii (ea se da de judecator, in mod exceptional de procuror in cazuri urgente). In mod exceptional prin derogare de la regula autorizarii pot fi utilizate ca mijloace de proba in procesul penal inregistrari de convorbiri efectuate de parti sau de alte persoane cu o singura conditie: daca acestea privesc convorbirile proprii ale acestora, si daca se apreciaza ca sunt utile si concludente pentru solutionarea cauzei penale Mai pot fi utilizate in procesul penal ca mijloace de proba orice alte inregistrari si convorbiri, comunicari sau imagini daca nu sunt interzise de lege. (ex: imaginile obtinute prin intermediul camerelor in magazine, statii de benzina, autostrazi ar putea fi folosite cu titlu de mijloace de proba pentru ca nu exista nici o prevedere legala care sa interzica acestora in procesul penal cu titlu de mijloace de proba, insa pentru aceasta este necesara dispozitia expresa a organului judiciar, pentru ca la baza utilizarii acestor mijloace de proba sta intotdeauna dreptul de apreciere a organului judiciar). In privinta valorii probante, nu este o valoare probanta preferentiala ci este aplicabil acelasi principiu al liberei aprecieri care guverneaza administrarea probelor in procesul penal, cu toate ca ele furnizeaza probe directe Fotografiile reprezinta un alt mijloc de proba- in absenta unei definitii este vorba despre o varianta speciala de imagini care surprind fapte care au legatura cu obiectul cauzei. Ele pot proveni de la parti sau de la orice alte persoane fizice sau juridice. Fotografiile sunt mentionate doar in art. 64 al (1)

printre mijloacele de proba prevazute de lege. NU exista o reglementare speciala cu privire la obtinerea si utilizarea unui asemenea mijloc de proba, de aceea recurgerea la fotografii are la baza dreptul de apreciere al organului judiciar, ele pot fi verificate prin intermediul expertizei. Valoarea probanta a acestora nu este una preferentiala. (ex: de regula se efectueaza fotografii chiar cu ocazia interceptarilor si inregistrarilor de imagini). Aceste fotografii se depun la dosar si constituie mijloace de proba, ele se deosebesc de fotografii judiciare efectuate cu ocazia parcurgerii unei proceduri (ex: cazul cercetarii la fata locului sau a unei perchezitii cand se pot efectua fotografii judiciare care se ataseaza la procesul verbal). Un alt mijloc de proba il reprezinta mijloacele materiale de proba. Acestea constituie obiectele care poarta o urma a infractiunii, precum si cele ce reprezinta produsul infractiunii, de asemenea sunt mijloace materiale si corpurile delicte care reprezinta obiectele care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii. Mijlocul material de proba este un mijloc de proba principal pentru ca furnizeaza probe directa. Ele fac legatura dintre fapta materiala reprosata si persoana cu privire la care reprezinta presupunerea ca a savarsit fapta(ex: mijloc material de proba- cadavrul in cazul infractiunii de omor; un obiect de imbracaminte pe care se afla urme de sange provenind de la victima; moneda falisficata- produsul infractiunii, arma- instrumentul folosit). Mijlaocele materiale de proba se fiseaza prin intermediul procesului verbal dupa regulile procesului verbal. La acesta se ataseaza mijlocul material de proba care se inainteaza instantei judecatoersti odata cu sesizarea acesteia prin rechizitoriu. Cu aceasta ocazie se pot efectua si fotografii, se pot intocmi planse fotografice si se pot efectua schite privind mijlocul material de proba care se ataseaza la procesul verbal.

Procedeele de ridicare a obiectelor si inscrisurilor

Acestea se numesc procedee probatorii. Ele au rolul de a se obtine mijloace de proba care urmeaza sa fie folosite in procesul penal.

Aceste procedee privesc deopotriva inscrisurile (in sensul art 89 cpp) si mijlaocele materiale de proba. Sunt conoscute urmatoarele procedee probatorii: Ridicarea de obiecte si inscrisuri Perchezitia Cercetarea la fata locului Reconstituirea

Ele sunt modalitati de obtinere a mijlaocelor de proba Ridicarea de obiecte sau inscrisuri

Ridicarea de obiecte sau inscrisuri are la baza pe de o parte obligatia organului judiciar de a proceda la ridicarea acestora in cazul in care se apreciaza ca ele ar putea fi utilizate in procesul penal cu titlu de mijloace de proba si pe de alta parte obligatia persoanelor fizice sau juridice care obtin obiecte sau inscrisuri ce ar putea fi folosite cu titlu de mijloace de proba in procesul penal de a le preda organului judiciar. In acest fel atunci cand organul judiciar are cunostiinta despre existenta a asemenea inscrisuri sau obiecte le va solicita persoanei care le detine, care are obligatia de predare. In cazul inscrisurilor de regula se ridica inscrisurile originale, autentice. Pot fi ridicate in anumite situatii si copii de pe inscrisurile originale, situatie in care organul judiciar face mentiune despre aceasta in cuprinsul procesului verbal. De asemenea sunt situatii in care organul judiciar lasa obiectele sau inscrisurile in custodia unei persoane, de regula a persoanei care le detine cu obligatia acesteia de pastrare pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. In toate cazurile se intocmeste proces verbal. In cazul obiectelor sau inscrisurilor incredintate unor unitati postale de transport exista o reglementare speciala astfel in cazul ridicarii corespondentei unei persoane este necesara parcurgerea procedurii de autorizare care este prevazuta pentru autorizarea interceptarilor si inregistrarilor de convorbiri intrucat se aduce atingere dreptului la viata privata a persoanei. Corespondenta unei persoane face parte din viata privata a acesteia. In acest caz compenta de autorizare apartine judecatorului din cadrul instantei competente sa judece cauza in prima instanta sa ua instantei corespunzatoare in grad primei instante in a care circumscriptie se afla sediul

parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Competenta apartine presedintelui instantei sau juecatorului delegat. In cazuri exceptionale care reclama urgenta, autorizarea poate fi dispusa si de procuror cu obligatia acestuia de a informa ulterior judecatorul. In cazul in care persoana care detine obiectele sau inscrisurile refuza sa le predea se va dispune ridicarea silita a acestora. In faza de urmarire penala comptenta apartine organului de urmarire penala putand dispune organul de cercetare sau procurorul, iar in faza de judecata competenta revine instantei, in acest caz instanta va dispune procurorului care participa la sedinta de judecata efectuarea ridicarii silite. In toate cazurile se intocmeste proces verbal. Perchezitia Orice persoana care detine un mijloc de proba are obligatia de a o prezenta sau infatisa organului judiciar penal. Perchezitia reprezinta procedeul probatoriu prin imtermediul caruia se cauta obiectele sau inscrisurile care ar putea servi la aflarea adevarului atunci cand persoana care le detine tagaduieste existenta acestora sau refuza sa le predea, precum si atunci cand exista indicii temeinice privind necesitatea unui asemenea procedeu in vederea stabilirii adevarului si pentru solutionarea justa a cauzei penale. Perchezitia este supusa unei reglementari stricte pentru ca aduce atingere dreptului persoanei la o viata privata, intima si familiala precum si dreptului persoanei la domiciliu. Perchezitia este de 2 feluri: Perchezitie corporala Perchezitie domiciliara

Perchezitia corporala

Inseamna cautarea de obiecte sau de inscrsisuri asupra corpului persoanei. Ea are un dubiu rol si anume: - acela de aflare a adevarului cand exista indicii ca persoana detine asupra sa obiecte sau inscrisuri care ar putea servi ca mijloace de proba. - garantare a sigurantei organului judiciar, de asigurare a securitatii fizice a acestuia in cazul unei infractiuni flagrante, ori atunci cand se dispune retinerea unei persoane. Perchezitia coporala inseamna cautarea in obiectele

de imbracaminte ale persoanei, in bagajele acesteia sau in mijloacele de transport ale persoanei. Perchezitionarea vehicolului este considerata o perchezitie corporala. Perchezitia corporala poate fi dispusa de organul de cercetare penala sau de procuror in faza de urmarire penala sau de instanta in faza de judecata. In faza de judecata se poate dispune de pilda cu ocazia unei cercetari locale, ea se efecuteaza de procuror la dispozitia instantei. In toate cazurile se intocmeste proces verbal Perchezitia domiciliara

Inseamna cautarea de obiecte sau inscrisuri chiar in locuinta persoanei perchezitionate sau intr-un loc imprejumuit sau intr-o dependinta ce apartine de aceasta. Perchezitia domiciliara poate fi efectuata doar dupa inceperea urmaririi penale, de aceea pentru ca organul judiciar sa dispuna efectuarea unei perchezitii domociliare este necesar ca in prealabil sa existe invinuit sau inculpat in cauza. In etapa actelor premergatoare nu poate fi dispusa Se dispune doar de judecator In cursul urmaririi penale competenta apartine judecatorului din cadrul instantei competente sa judece in prima instanta sau in cadrul instantei coresp in grad primei instante in a carei circ se afla procurorul. Judecatorul se pronunta asupra cererii de autorizare a perchezitie domiciliare in camera de consiliu cu participarea obligatorie a procurorului dar in absenta invinuitului sau inculpatului si a aparatorului acestuia Procedura de autorizare a perchezitiei domociliare are caracter secret. Judecatorul dispune prin incheiere motivata in baza incheierii de autorizare a perchezitiei, judecatorul emite o autorizatie de perchezitie care reprezinta actul procedural al perchezitiei. Autorizatia de perchezitie trebuie sa contina in mod obligatoriu denumirea si sediul instantei, numarul dosarului, numele prenumele si functia judecatorului care a autorizat perchezitia, mentiuni privind obiectul dosarului, indiciile privind necesitatea perchezitiei, locul unde se efectueaza perchezitia si de asemenea in mod obligatoriu numele si prenumele invinuitului sau inculpatului.

Autorizatia de perchezitie se semneaza de judecatorul care a autorizat perchezitia domiciliara. Autorizatia de perchezitie nu poate fi folosita decat o singura data In cuprinsul autorizatiei se mentioneaza si perioada pentru care se da autorizatie. Perchezitia domiciliara se efectueaza de catre procuror in mod nemijlocit sau de catre lucratorul operativ din cadrul politiei judiciare delegat in acest sens de catre procuror. In cazurile in care procurorul supravegheza cercetarile penale, perchezitia domiciliara se poate efectua si de organul decercetare penala. Perchezitia domicilara se efectueaza in intervalul cuprins intre orele 6-20 in timpul zilei Sunt interzise perchezitiile domiciliare in timpul noptii cu 2 exceptii: In localurile publice Infractiunilor flagrante

In mod exceptional daca perchezitia incepe in timpul zilei intre 6-20 si nu se poate finaliza inainte de ora 20 poate continua si dupa ora 20. Se apreciaza ca in acest caz intreruperea perchezitiei ar putea sa o faca ineficienta fiind justificata in acest caz de necesitatiile efectuarii urmaririi penale sau ale judecatii dupa caz in scopul stabilirii adevarului cu conditia insa ca la baza procedurii sa nu se afle un abuz al autoritatiilor judiciare. Perchezitia domicliara nu poate fi efectuata decat daca este in prealabil autorizata de judecator(legea nu prevede nici o exceptie de la aceasta regula). Cu toate acestea suntem de parere ca nu este necesara autorizarea judecatorului in cazul in care persoana interesata consimte sa se efectueze perchezitia domiciliara precum si in situatia in care infractiunea este flagranta. Procedura de efectuare a perchezitiei domiciliare debuteaza cu prezentarea de catre organul judiciar persoanei la domiciliul careia se efectueaza perchezitia a autorizatiei de perchezitie emisa de judecator. Perchezitia nu se poate efectua in absenta persoanei la locuinta careia se efectueaza perchezitia.

Daca insa aceasta lipseste, perchezitia domiciliara va putea fi efectuata in prezenta reprezentatului persoanei, a unui membru al familiei, ori a unui vecin cu capacitate deplina de exercitiu. Daca invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv acesta este adus pentru a fi prezent la perchezitia domiciliara efectuata. Doar in situatia in care acesta nu poate fi adus din motive obiective se va asigura prezenta reprezentantului legal al acestuia, a unui membru al familiei, sau a unui vecin cu capacitate deplina de exercitiu. Este interzisa efectuarea de activitati concomitente cu perchezitia domiciliara deoarece acestea ar putea impiedica persoana interesata sa participe la efectuarea perchezitiei domiciliare. La efectuarea perchezitiei domiciliare poate participa si aparatorul invinuitului sau inculpatului. In cazurile de asistenta juridica obligatorie, participarea acestuia trebuie asigurata fiind o obligatie a organului judiciar. Inainte de a trece la cautarea obiectelor sau inscrisurilor organul judiciar insarcinta cu efectuarea perchezitiei domiciliare are obligatia prealabila de a solicita persoanei la locuinta careia se efectueaza perchezitia de a prezenta obiectele sau inscrisurile pentru a caror cautare s-a dispus perchezitia si de a deschide toate locurile unde se presupune ca s-ar gasi asemenea obiecte sau inscrisuri. Aceasta inseamna ca doar in subsidiar, numai in situatia in care persoana la locuinta careia se efectueaza perchezitia ( nu neaparat inculpatul sau invinuitul) refuza sa prezinte obiectele sau inscrisurile cu privire la care este intrebat sau refuza sa deschdia locurile unde acestea s-ar putea gasi (ex: dulapuri, sertare) organul judiciar competent (procuror sau organul de cercetare penala) va proceda in mod nemijlocit la cautarea obiectelor sau inscrisurilor prin deschiderea tuturor locurilor unde acestea s-ar putea afla. Cu aceasta ocazie se ridica doar obiectele sau inscrisurile care au legatura cu obiectul cauzei, adica cele care sunt cautate. In afara cestor obiecte se mai pot ridica si altor obiecte sau inscrisuri a caror detinere este interzisa potrivit legii(ex: droguri, arme). Perchezitia domiciliara se efectueaza in prezenta a 2 martori asistenti. Dupa parearea noastra trebuei asigurata matorilor asistenti si in cazul ridicarii silite de obiecte sau inscrisuri Ridicarea silita de obiecte sau inscrisuri de regula insoteste perchezitia domiciliara.

Martorii asistenti pot fi persoane fizice ce nu au interes in cauza ce au varsta mai mare de 14 ani si care nu pot face parte din cadrul organului judiciar care procedeaza la efectuarea perchezitiei. Se intocmeste un proces verbal. In cuprinsul sau se descriu toate activitatiile efectuate, de asemenea se descriu obiectele sau inscrisurile ridicate cu ocazia perchezitie. Daca nu s-au gasit obiecte sau inscrisuri se mentioneaza ca nu s-au gasit. Obiectele sau inscrisurile se prezinta in prealabil persoanei de la care urmeaza sa se ridice pentru a fi insemnate, pentru a putea fi recunoscute ulterior. In situatia in care nu este posibila insemnarea acestora ele se pun intr-un singur loc impreuna cu celelalte obiecte sau inscrisuri, de regula se impacheteaza si se aplica sigiliul organului judiciar care a procedat la efectuarea perchezitiei Acestea se mentioneaza un toate cazurile in procesul verbal. De asmeenea se face mentiuen in procesul verbal asupra prezentei persoanelor prevaczute de lege aratandu-se identitatea si adresa acestora pentru a putea fi ulterior citati de organul judiciar. Procesul verbal se semneaza de organul judiciar penal precum si de martorii asistenti si de persoanele la care se refera, care au fost prezente la efectuarea perchezitiei. In cazul in care se formeaza obiectii, acestea se mentioneaza in cuprinsul procesului verbal In mod obligatoriu se mentioneaza ora la care a inceput si ora la care s-a terminat perchezitia. Se mentioneaza de asemenea si autorizatia data de judecator Procesul penal reprezinta mijloc de proba. La acesta se ataseaza obiectele si inscrisurile ridicate care se pastreaza la sediul organului judiciar. Perchezitia domiciliara poate fi ordonata si de instanta in faza de judecata, in acest caz se aduce la indeplinire de catre procuror. In mod exceptional ea poate fi facuta nemijlocit de instanta de judecata cu ocazia unei cercetari locale. Cercetarea la fata locului Reprezinta instrumentul probatoriu prin care se efectueaza o verificare de ansamblu a locului savarsirii faptei. Prin intermediul cercetarii la fata locului

se urmareste identificarea urmelor infractiunii la locul faptei, stabiliarea locului unde au fost gasit mijloacele materiale de proba, urmareste ridicare obiectelor si inscrisurilor de la locul faptei, fixarea urmelor posibile ale infractiunii Se efectueaza de regula in prezenta invinuitului sau inculpatului si daca este cazul aparatorului acestuia in situatia in care acesta are aparator ales sau in cazurile de asistenta juridica obligatorie. De asemenea cercetarea la fata locului poate fi cercetata si cu participarea persoanei vatamate si a celorlalte parti precum si a altor persoane inclusiv martori a caror prezenta este apreciata ca fiind necesara. Ea se dispune de regula in faza de urmarire penala dar poate fi dispusa si in faza de juecata Cu ocazia cercetarii la fata locului se pot efectua schite si fotografii privind locul faptei in ansamblu sau urmele infraciunii. In situatia in care se descopera obiecte sau inscrisuri ori se descopera urme care ar putea servi la stabilirea situatiei de fapt, acestea se ridica si se vor consemna intr-un proces verbal. Fixarea urmelor se realizeaza prin intermediul fotografiilor Este posibila si efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice sau medico legale Prin locul savarsirii faptei se intelege locul in care s-a realizat actiunea in total sau un parte precum si locul in care s-a produs rezultatul. In taote cazurile se asigura si prezenta martorilor asistenti in numar de 2. Cu ocazia cercetarii la fata locului organul judiciar are posibilitatea de a interzice persoanelor prezente sa comunice intre ele, de asemenea poate sa dispuna indepartarea persoanelor straine. Organul judiciar are obligatia de a lua masuri de securitate a locului faptei Procesul verbal se semneaza dupa aceleasi reguli Procesul verbal constituie mijloc de proba La procesul verbal se ataseaza daca este cazul schite si planse fotografice care fac parte integrata din procesul verbal.

Reconstituirea

Reprezinta procedeul probatoriu care consta in reproducerea modalitaii de comitere a faptei. Este necesara uneori in scopul efectuarii unor verificari sau pentru completarea sau precizarea verificarilor efectuate anterior, pentru stabilirea modului concret in care s-a savarsit fapta. De aceea daca in cazul cercetarii la fata locului prezenta invinuitului sau inculpatului este facultativa, in cazul reconstituirii prezenta invinutului sau inculpatului este obligatorie Ea trebuie sa se realizeze la locul faptei si in conditii similare celor existente in momentul svarsirii faptei. De regula ea este urmata de obteinrea de imagini si fotografii care urmaresc fixarea momentelor parcurse in savarsirea faptei materiale Este posibila in principiu cu privire la orice infractiune. Reconstituirea se valorifica in acelasi mod, adica prin intermediul procesului verbal. Ea are loc in mod obligatoriu in prezenta martorilor asistenti in numar de 2 Procesul verbal de efectuare a reconstituirii reprezinta mijloc de proba potrivit legii

Constatarea tehnico-stintifica

Figureaza intre mijlaocele de proba Cu toate acestea constatarea tehnico-stintifica du pararea noastra nu este mijloc de proba ci este procedeu probatoriu constant in recurgerea la cunostiintele unui specialist atunci cand organul de urmarire penala apreciaza ca aceasta este necesara in vederea stabilirii adevarului. Constatarea tehnico-stintifica poate fi dispusa doar in cursul urmaririi penale Ea se dispune de procuror sau de organul de cercetare penala dupa caz prin rezolutie sau prin ordonanta dupa caz. Constatarea tehnico stintifica poate fi dispusa doar atunci cand exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba ori a schimbarii situatiei de fapt precum si atunci cand este necesara lamurirea urgenta a faptelor si a imprejurarilor cauzei.

Constatarea tehnic-stiintifca nu poate fi dispusa in cursul judecatii. In timpul judecatii instanta poate dispune doar refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice. Constatarea se efectueaza de regula de catre specialisti care fac parte din structura organului judiciar. In mod exceptional constatarea poate fi efectuata si de specialisti din afara organului judiciar. O reglementare speciala exista in cazul DNA care are in structura sa specialisti care efectueaza constatari tehnico-stiintifice din dispozitia scrisa a procurorilor. In vederea efectuarii constatarii tehnico-stiintifice organul de urmarire penala are obligatia de a aduce la cunostiinta specialistului obiectul constatarii, intrebarile la care trebuie sa raspunda si termenul de efectuare a constatarii tehnico-stiintifice. In vederea efectuarii constatarii specialistul are dreptul de a consulta materialul necesar, inclusiv dosarul cauzei, de asemenea are dreptul de a solicita organului de urmarire penala toate lamuririle de care are nevoie pentru efectuarea constatarii. Constatarea se finalizeaza printr-un raport scris care poarta denumirea de raport de constatare tehnico =stiintifica, este semnat de speciliast si reprezinta mijloc de proba Raportul de constatare cuprinde 3 parti: O parte introductiva- denumirea, sediul institutiei din care face parte specialistului, numarul dosarului,obiectul, intrebaririle la care trebuie sa raspunda, termeneul, memtiuen cu privire la dispozitia organului judiciar (rezolutie sau ordonanta) si cu privire la materialul pe care se bazeaza constatarea O parte descriptiva- prezentarea tuturor operatiunilor efectuate de specialist pana in momentul finalizarii constatarii Concluziile raportului- sunt sinonime cu probele pe care le furnizeaza raportul de constatare tehnico-stiintifica

Raportul de constatare nu are o valoare probanta superioara fata de celelate mijloace de proba ci este supus aceluiasi principiu al liberatii in aprecierea probelor

Nu exista nici un caz de constatare tehnico stiintifica obligatorie. Sunt utilizate frecvent in practica.

Constatarea medico legala Instrumentul proabtoriu prin care se recurge in faza de urmarire penala la cunostiintele unui medic legist. In cazul in care pentru lamurirea unor fapte sau imprejaruri sunt necesare cunostiinte medicale. In principiu este facultativa insa sunt situatii in care este obligatorie Constatarea medico-legala este obligatorie in urm situatii: In caz de moarte violenta In caz de moarte suspecta sau ale carei cauze nu sunt cunoscute Este necesara examinarea asupra corpului unei persoane ( ex: pentru stabilirea numarul de zile de ingrijiri medicale)

Procedura este identitca cu cea prevazuta de lege in cazul constatarii tehnico-stiintifice Ea este posibila doar in faza de uramrire penala. In faza de juecata este posibila refacerea sau completarea Se consemneaza intr-un raport. Competenta- medic legist Cu privire la valoarea probanta, nu este una preferentiala ci raportul de constatare medico-legala care cnostituie mijloc de proba are o valoare probanta supusa liberei aprecieri a organului judiciar.

Expertiza Desi figureaza printre mijloacele de proba, ea este un procedeu probatoriu Figureaza pe lista de mijloace de proba (art 64 al 1 CPP) Organul judiciar atat in faza de urmarrire penala cat si in faza de judecata poate recurge la cunostiintele de specialitate ale unui expert daca se apreciaza ca pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele sunt necesare cunostiintele de specialitate ale unui expert.

Expertul se deosebeste de specialist. Expertul este o persoana autorizata (specialistul nu este autorziat ci doar are cunostiinte) potrivit legii sa efectueze expertize. Ea este autorizata de Ministerul Justitiei. Expertiza este un procedeu care se intalneste frecvent in practica judiciara penala. Procesele penale actuale sunt aproape nelipsite de expertize, expertul a devenit un interlocutor obisnuit al organului judiciar. Se recurge la expertiza in cauze penale de mare complexitate, in special in cauze care apartin criminalitatii, noului cod financiar, formelor grave de criminalitate, in cauzele care apartin criminialitatii organizate, in cele ce apartin formelor de coruptie sau care au legatura cu coruptia. Sunt cunoscute mai multe feluri de expertize astfel sunt expertize criminliastice, medico legale,tehnie, contabile, psihologice. Sunt si expertize genetice judiciare. Expertul nu este judecator, nici auxiliar al justitiei, nici martor Are o pozitie procesuala proprie, el nu este decat o persoana autorizata intrun anumit domeniu si care este chemata de organul judiciar penal pentru a lamurii prin cunostiintele sale de specialitate anumite fapte sau imprejurari ale cauzei. In materia expertizei regula este aceea a expertului oficial, adica a expertului care este autorziat de lege. De aceea pentru ca o persoana sa poata sa aiba calitatea de expert, aceasta sa fie autorizata potrivit legii (sa figureze pe lista experti autoriati aprobata de Min Justitiei). Doar in mod exceptional se poate recurge la alti specialisti care nu au clitate de experti in anumite domenii de specialitate. In acest caz specialistii pot doar asista expertii la efectuarea expertizei ori pot acorda un aviz cu privire la aceasta. In ceea ce priveste formarea corpului de experti oficial sunt cunoste 2 sisteme: Prin infiintarea de institute de specialitate cazul insititutului medico legala, serviciilor de medicina legala in cadrul universitatiilor precum si a cabinetelor medico legala, instititul national de criminalista si laboratoarele interjudetene de criminialistica la niveulul tribunalelor si de asemenea de alte institutii de specialitate Infiintarea de birouri de expertize biroul central de expertize tehnice si contabile si de birourile locale de expertize tehnice si contabile la nivelul tribunalelor.

In ceea ce priveste procedura expertizei sunt cunoscute 2 sisteme si anume o procedura aparaent necontradictorie. Este vorba de procedura in fata

institutului de criminalistica, a celui medico-legal si a altor institutii de specialitate. In cazul in care expertia urmeaza sa fie efectuata de un institut de specialitate (ex: cel de medicina legala, sau de criminalista) numirea expertului se realizeaza de institutul de specialitate respectiv. Pentru numirea expertului organul de urmarire penala sau instanta judecatoareasca se va adresa institutiei de specialitate respectiv. Dupa modificarile intervenite prin legea 281/2003 se permite insa si in aceste cazuri partilor sa propuna un expert care va participa din partea lor la efectuarea expertizei si care va semna acordul de expertiza alaturi de expertul oficial. Acest expert are dreptul de a avea accea la intregul material al dosarului, inclusiv a arhivei interne a institutlui cu aprobarea conducerii institutului si de asemenea acesta poate formula obiectiuni cu privire la modul de efectuare a expertizei si cu privire la concluziile raportului de expertiza. De aceea procedura este doar aparent necontradictorie. O procedura contradictorie- atunci cand se dispune efectuarea expertizei de catre biroul de expertize tehnice si contabile, numirea expertului se face direct de catre organul judiciar care dispune efectuarea expertizei (organul de urmarire penala, organul judiciar). Organul judiciar solicita biroului de expertiza tehnice si contabile o lista de experti care sunt autorizati potrivit legii dupa care numirea expertului se va face dintre expertii aflati pe lista de experti. In acest caz in faza de judecata numirea expertului de pe lista de experti se realizeaza in urma unor dezbateri contradictorii. Ar putea fi recuzat expertul care se afla in una din situatiile de incompatibilitate. ( art 48 CPP) Expertul trebuie sa fie o persoana neinteresata este incompatibila atat cu cea de parte cat si cu cea de martor(cea da martor are intaietate) CU aceasta ocazie i se acorda dreptul invinuitului sau inculpatului si celorlalate parti sa propuna desemnarea unui expert recomandat care va participa la efectuarea expertizei alaturi de expertul oficial. Expertul recomandat de parti are aceleasi drepturi si obligatii cu cel oficial. In vederea efectuarii expertizei dupa numirea expertului de catre organul judiciar penal, acesta in mod obligatoriu il cheama in fata sa in toate cazurile ( dupa parerea noastra in ambele sisteme) pentru a ii aduce la cunostiinta

obiectul expertizei, intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul si termenul de efectuare a expertizei. Cu aceasta ocazie i se va pune la dispozitie expertului intregul material al cauzei de care acesta are nevoie pentru efectuarea expertizei.Se asigura expertului accesul la dosarul cauzei. Expertului i se asigura si dreptul de a solcita organului judiciar toate lamuririle de care acesta are nevoie pentru efectuarea expertizei. De asemenea partile au posibilitate de a da explicatii expertului pe timpul efectuarii expertizei. Expertului i se recunoaste dreptul de a cere explicatii partilor daca apreciaza ca acestea sunt necesare pentru efectuarea expertizei. In acest scop partile pot fi citate de expert pentru a participa la unele din activitatiile care privesc expertiza. Expertiza presupune cercetarea de catre expert cu ajutorul cunostiintelor de specialitate, a faptelor si a imprejurarilor pentru care sunt necesare cunostiintele sale de specialitate. Expertiza se finalizeaza cu un raport scris care reprezinta mijloc de proba . Raportul de expertiza are ceeasi structura pe acre o are raportul de constatare medico stiintifica sau medico legala, partea cea mai importanta a raportului o reprezinta ultima parte ce reprezinta concluziile si care reprezinta probele. Concluziile trebuie sa fie certe, concluziile indoielnice nu pot sa fie probe. Se face in dublu exemplar- unul se da persoanei interesate unul ramane la organul judiciar. In situatia in care se constata ca raportul de expertiza este incomplet, ca nu a raspuns la taote intrebarile atunci se poate solicita completarea raportului de expertiza. Ea se realizeaza de regula de catre acelasi expert. In acest caz se va intocmi un supliment de expertiza. De asemenea sunt situatii in care concluziile expertului sunt neclare. Sunt situatii in care sunt necesare lamuriri care expertul sa le dea instantei care pot sa fie din oficiu, la cererea procurorului sau a partilor. In acest caz exista 2 modalitati: Fie i se va cere expertului sa formuleze lamuriri in scris prin care raspunde la obiectiuni in scris Fie organul judiciar va dispune citarea expertului sa dea lamurir verbale in fata organului judiciar.

Daca se contesta exactitatea concluziilor expertului atunci se poate solicita efectuarea unei noi expertize, organul judiciar poate dispune o noua expertia sau cum mai este cunoscuta o contra expertiza atunci cand instanta apreciaza ca exista indoiala cu privire la exactitatea concluziilor. Acestea trebuie sa fie exacte, adica ele trebuie sa retraseze adevarul cat mai aproape de realitatea faptelor In cazul expertizei inscrisului care este o varianta a expertizei criminialiste, poate purta asupra inscrisului este o regelemtnare speciala. Intr-o asemenea situatie organul judiciar va dispune prezentarea de scripte de comparatie. Acestea pot proveni de la orice persoana fizica sau juridica care le detine. In situatia in care se constata ca exista scripte de comparatie aflate intr-un depozit public organul judiciar va dispune in mod obligatoriu ridicarea acestora pentru a fi avute in vedere la efectuarea expertizei Daca scriptele de comparatie sunt detine de o persoana care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul va dispune obligarea acesteia de a le preda. Daca organul judiciar constata ca este necesar poate obliga invinuitul sau inculpatul o piesa scrisa de mana sa proprie ori sa scrie dupa dictare. Ulterior scriptele de comparatie impreuna cu materialul dosarului vor fi inaintate expertului in vederea efectuarii de expertize. Legea numarul 202/2010 introduce in Codul de Procedura Penala un text nou, art 127 ind. 1 care permite unitatiilor sanitare de specialitate ca in cazul in caer s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a minorului sa solcite direct autoritatii tutelare competente in a carei raza teritoriala se afla domiciliul minorului o ancheta sociala, care va fi avuta in vedere la efectuarea expertizei In cazul expertizei medico-legale atunci cand s-au efectuat 2 sau mai multe expertize formulandu-se concluzii contradictorii este necesar avizul comisiei superioare medico-legale. Instanta nu are posibilitatea de a alege pe cea care ii formeaza convingerea ci este obligata sa solicite acest aviz care va decide care dintre expertize este conforma cu realitatea. Avizul nu trebuie motivat. In toate cazurile in care se dispuen efectuarea unei noi expertize, cea dea doua se efectueaza de o comisie de experti pe cand prima de obicei se efectueaza de un singur expert. Cu privire la valoarea probanta a raportului de expertiza nu exista o reglementare speciala, el este supus aceluiasi principiu, a liberei aprecieri.

MASURILE PROCESUALE

In cursul procesului penal exista posibilitatea luarii unor masuri procesuale. Masurile procesuale sunt mijloace de constrangere de care poate uza organul judiciar penal dupa procedura prevazuta de lege pentru a asigura indeplinirea de catre participantii la procesul penal a obligatiilor procesuale si pentru a garanta desfasurarea noramala a procesului penal. Masurile procesuale pot fi in functie de valoarea sociala impotriva careia se indreapta masuri proceusale personale si masuri procesuale reale. Masurile procesuale personale sunt cele idnreptate impotriva persoanelor (Ex: masuri preventive, masuri de siguranta) Masurile reale sunt acelea care se indreapta impotriva bunurilor apartinand dupa caz invinuitului sau inculpatului sau partii responsabile civilmente (ex masurile asiguratorii) Codul nostru de Procedura Penala clasifica masurile procesuale dupa natura lor juridica in urmatoarele categorii: Masuri preventive- acele masuri care pot fi dispuse impotriva invinuitului sau inculpatului si au ca scop asigurarea bunei desfasurari a procesului penal si impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarire penala, judecata, executarea pedepsei.

Masurile preventive in actuala reglementare sunt: retinerea, obligarea invinuitului sau inculpatului de a nu parasi localitatea, tara, arestarea preventiva, eliberarea provizorie fie sub control judiciar fie pe cautiun( nu este una distincta, este conditionata de arestare) Masurile de ocrotire- acele masuri care pot fi dispuse fata de o persoana in scopul ocrotirii acesteia daca aceasta se afla in ingrijirea sau sub ocrotirea invinuitului sau inculpatului fata de care s-a dispus masura retinerii sau arestarii preventive (ex: arestati ambii parinti) Masuri de siguranta- acele masuri procesuale care pot fi dispuse in cursul procesului penal fata de invinuitul sau inculpatul care prezinta pericol pentru societate datorita intoxicatiei cronice cu alcool sau stupefiante

Obligarea la tratament medical Internarea medicala Masuri asiguratorii- acele masuri procesuale care constau in indisponibilizarea cu caracter provizoriu a bunurilor invinuitului sau inculpatului sau dupa caz a partii responsabile civilmente Sechestrul asigurator Poprirea Inscriptia ipotecara

Masurile preventive

Masurile preventive sunt masurile procesuale care pot fi dispuse in cursul unui proces penal fata de invinuit sau fata de inculpat in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal ori in scopul impiedicarii sustragerii invinuitului sau inculpatiului de la urmarire penala, judecata, executarea pedepsei. In art 136 al 1 din CPP se mai prevede ca in mod expres masurile preventive (toate) pot fi dispuse doar in cauzele privind infractiuni care sunt pedepsite de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare. De asemenea in aliniatul 1 din art 136 se mai prevede ca masurile preventive sunt : retinerea, obligarea de a nu parasi localitatea,tara, arestarea preventiva In al 2 art 136 CPP se prevede ca scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune. Conditiile generale ale masurilor preventive care sunt comune tuturor masurilor:

Sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul sau inculpatul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala. Aceasta conditie este prealabila si comuna fiind obligatorie in toate cazurile in care se procedeaza la luarea unei masuri preventive.

Probele constau in elemente de fapt care trebuie sa rezulte din mijloace de proba. Ele trebuie sa conduca la certitudinea savarsirii unei fapte materiale prevazute de legea penala.

Indiciile temeinice sunt simple presupuneri care pot rezulta din acte premergatoare sau din acte de urmarire penala. Pentru luarea unei masuri preventive asemenea presupuneri trebuie sa aiba caracter rezonabil, adica sa fie in masura sa faca legatura dintre fapta materiala si persoana invinuitului sau inculpatului. Indiciile temeinice trebuie sa fie in masura sa apropie faptele materiale de certitudinea care caracterizeaza probele. Probele nu trebuie sa aiba forta juridica necesara pentru formularea unei acuzatii, pentru punerea in miscare a actiunii penale, insa trebuie sa fie suficiente pentru a convinge un observator obiectiv(judeactorul in reglementarea actuala) ca invinuitul sau inculpatul a savarsit fapta Este necesar sa existe invinuit sau inculpat in cauza sa fie inceputa urmarirea penala sau sa fie pusa in miscare actiunea penala. Masurile preventive nu pot fi luate decat fata de invinuit sau inculpat nu pot fi luate fata de o peresoana fara calitate procesuala

Ele nu pot fi dispuse decat in cadrul procesului penal (adica intr-unul declansat sau intr-unul inceput) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita sa fie :det pe viata, inchisoarea

In principiu aceasta conditie este indeplinita in toate cazurile in care legea penala prevede pentru infractiunea care i se reproseaza invinuitului sau inculpatului pedeapsa inchisorii singura sau alternativ cu pedeapsa amenzii. In mod particular doar in cazul luarii masurii arestarii preventive este necesar ca pedeapsa prevazuta de lege pentru infraciunea care i se imputa invinuitului sau inculpatului sa fie doar inchisoarea ( nu poate fi luata daca e alternativ cu amenda) Este indeplinita indiferent de limitele de pedeapsa prevazute de lege. In mod particular in cazul arestarii preventive care reprezinta masura preventiva cea mai grava care poate fi luata in cursul procesului penal este necesar ca pedeapsa prevazuta de lege sa fie inchisoarea mai mare de 4 ani. Aceasta prevedere reprezinta o recunoastere a luarii in considerare a criteriului gravitatii in vederea luarii masurii arestarii preventive. De regula este necesar sa existe vreuna din situatiile prevazute in art 148 din cpp. Este vorba despre cazurile pentru care poate fi dispusa retinerea si arestarea preventiva. Aceste situatii enumerate in art 148 din CPP nu trebuie sa existe decat

in cazul in care se dispune masura retinerii sau masura arestarii preventive fata de invnuit sau inculpat. In cazul celorlalate masuri preventive nu este necesar sa existe vreuna din situatiile prevazute in art 148 din CPP. Aceste situatii sunt cunsocute si sub denumirea de cazuri juridice de arestare. Acestea sunt urmatoarele: Invinuitul sau incnulpatul a fugit sau s-a ascuns, s-au exista date din care rezulta ca acesta va incerca sa fuga ori sa se sustraga in orice mod de la urmarire, judecata,executare a pedepsei

Acest caz in egala masura de rtienre si de arestare se intemeiaza pe existenta unui risc real si efectiv de sustragere a invinuitului sau inculpatului de la urmarire penala, del a judecata sau de la executarea pedepsei Pentru a fi in prezenta unei asemenea situatii este necesar sa se stabilieasca realizarea de catre invinuit sau inculpat a vreuneia din actiunile care sunt enumerate in continutul textului (art 148 lit a cpp) : fuga inv sau inc(pentru aceasta este necesar ca in prealabil ca inv sau inc sa aiba cunostiinta ca a pornit un proces penal impotriva sa si prin aceasta actiune de fuga sa urmreasca sa se sutraga del a urmarire penala sau de la judecata, de obicei fuga este constatata in practica in caz de infractiune flagranta), fapta de a se ascunde ( se poate materializa in diverse moduri in practica, de regula schimbarea locuineti, localitatii, locului de munca etc cunoscand ca s-a pornit un proces penal impotriva sa) Inv sau inc (art 148 lit a ind 1) a incalcat cu reacredinta masura obligatorie de a nu parasi tara, localitatea

Acest caz dupa parerea noastra este rezultatul unei erori din partea legiuitorului, mai intai acest caz conduce la o arestare obligatorie, in al doilea rand el nu are la baza existenta unei probe sau indicii temeinice privind savarsirea unei fapte privind legea penala, sau incalcarea unei obligatii, in al 3lea rand acest caz intra in contradictie cu art 145 al 3 din cpp care prevede ca in situatia in care se constata incalcarea cu reacredinta de catre invinuit sau inculpat a masurii obligatorii de a nu parasii localitatea sau tara sau a obligatiilor impuse, masura se inlocuieste cu arestarea preventiva, in consecinta nu estecaz de luare a masurii prevenive ci este caz de inlocuire, legiuitorul a confundat luarea unei masuri cu inlocuirea unei masuri cu o alta masura Exista date din care rezulta ca invinuitul sau inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unei parti a unui martor sau expert ori prin alterarea mijloacelor materiale de proba.

pentru existenta acestei situatii juridice nu este suficient ca invinuitul sau inculpatul sa ia legatura cu vreuna din parti, martoris au expert ci trebuie sa realizeze o actiune concreta de influentare. Aceasta se poate materializa in diverse moduri, constrangerea fizica psihica a vreunei parti martori, expertului ori chiar in coruperea acestora. Pentru existenta unui asemenea caz este nevoie sa existe date concrete, simpla temere nu este suficienta, de asemenea este necesar sa existe actiuni concrete de alterare sau distrugere a unor mijloace materiale de proba, a unor obiecte care ar putea servi la stabilirea adevarului. Dupa parerea naostra existenta acestui caz nu este aplicabil in situatia alterarii sau distrugerii inscrisurilor deoarece inscrisurile nu sunt mijloace materiale de proba, enumareara textului legal fiind limitativa. Pentru existenta unei asemenea situatii este necesar ca actiunea sa fie ulterioara savarsirii faptei pretinse, adica sa nu priveasca insasi fapta Exista date din care rezulta ca invinuitul sau inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni- elemente de fapt concrete din care rezulta ca inculpatul a realizat fapte materiale de pregatire in privinta savarsirii unei noi infractiuni ( nu este suficienta dupa parearea naostra doar intentia ci trebuie sa fie si acte pregatitoare). Invinuitul sau inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune, - o varianta a cazului precedent care se deosebeste prin gradul de certitudine (nu conteaza natura infractiunii, poate sa nu aiba nici o legatura cu cea initiala, dupa parearea noastra noua infractiune trebuie sa fie savarsita dupa inceperea urmaririi penale pentru inf initiala). Exista date din care rezulta ca invinuitul sau inculpatul efectueaza presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta (parerea noastra- varianta speciala a literei b) Inculpatul a savarsit o inf cu pedaapsa inchisorii mai mare de 4 ani sau det pe viata si prezinta pericol concret pentru ordinea publica (intalnita frecvent in practica judiciara)- parerea noastra limita de pedeapsa nu isi gaseste locul deoarece reprezinta o conditie comuna pentru toate situatiile prevazute in art 148 din CPP trebuie sa existe probe spre deosebire de toate celelalte situatii, deoarece acest caz este considerat cel mai vulnerabil pentru ca in virtutea acestui caz in absenta unei reglementari stricte masura retinerii si arestarii preventive ar putea fi luata oricand pentru ca oridcand s-ar putea invoca pericolul pentru ordinea publica in legatura cu orice inf prevazuta de lege. Aceasta inseamna ca masura retinerii si cea a

arestarii preventive pe acest temei nu ar trebui sa poata fi dispusa decat in mod exceptional.

Competenta: Organul judiciar competent Masura retinerii poate fi dispusa doar in timpul urmaririi penale de catre organul de cercetare penala si de catre procuror Masura obligarii de a nu parasii tara sau localitatea poate fi dispusa in timpul urmarii de organ sau procuror si in timpul judecarii de judecator Masura arestarii preventive paote fi dispusa doar de judecator atat in faza de urmarire cat si de judecata Liberarea provizorie poate fi dispusa de instanta de judecata in cursul urmaririi penale sau in timpul judecatii dupa parerea noastra textul trebuie modificat dupa noile reglementari potrivit careia liberarea proviziorie poate fi dispusa in timpul urmaririi penale de un singur judecator indiferent de natura cauzei. Actul prin care se dispune masura in cursul urmaririi penale: masura retinerii precum si cea a obligarii de a nu parasi loc sau tara poate fi dispusa prin ordonanta motivata. Masura preventiva a obligarii de a nu parasii tara sau localitatea in faza de urmarire penala precum si cea de arestare preventiva poate fi dispusa de judecator prin incheiere motivata Liberarea- inchiere motivata Actul prin care se dispune masura preventiva- in toate cazurile fapta materiala, textul legala, preadeapsa preavazuta de lege In aczul retinerii si arestarii preventive actul trebuie sa contina cazul prevazut in art 148 din CPP si temeiurile concrete din care sa rezulte existenta cazului. In cazul obligarii de a nu parasii loc sau tara actul trebuie sa contina temeiurile concrete care au determinat luarea masurii. Criteriile de alegere a masurilor preventive: Art 136 ultimul al din CPP- care sunt criteriile de care trebuie sa tina seama organul judciiar competent in alegerea masurii preventive dintre cele care sunt prevazute de lege, cele pe care organul judiciar penal le poate lua.

Ordinea masurilor preventive prevazute in art 136 din CPP nu este intamplatoare, astfel este prevazuta mai intai retinerea ( masura politineasca), obligarea de a nu parasi tara sau localitatea, arestarea preventiva, liberarea provizorie. Dupa parerea noastra criteriile de alegere a masurilor preventive sunt reglementate in jurul masurii preventive a arestarii care este masura suprema. Existenta acestor criterii obliga pe de o parte organul judiciar penal sa aleaga dintre masurile preventive existente masura preventiva care se potriveste cel mai bine invinuitului sau inculpatului si care este necesara. Existenta acestor criterii obliga organul judiciar sa analizeze cu prioritate posibilitatea luarii unei masuri preventive alternative la arestare. Arestarea preventiva sa reprezinte ultimul remediu (caracter exceptional ). Criterii: Scopul masurii preventive- scopul general: poate fi unul din cele prevazute cu titlu general in art 136 al 1 din CPP: fie asigurarea bunei desf a procesului penal fie impiedicarea sustragerii de la urmarire judecata sau exec pedepsei; poate fi si scop special : trebuie analizat in raport cu fiecare masura preventiva pentru a vedea daca masura preventiva are aptitudinea a raeliza scopurile masurilor preventive. Gradul de pericol social- la momentul procesual la care se ia masura preventiva in mod evident nu se poate avea in vedere gradul de pericol social concret; se va avea in vedere natura, frecventa, urmarea infractiunii, limitele de pedeapsa; cu toate acestea dupa parerea naostra gradul de pericol social se va aprecia in concret Persoana se va tine seama de elementele la care se refera in mod expres legea, antecedente, varsta, starea de sanatate, orice alt element de fapt care priveste situatia persoanala