Curtea de Conturi Europeană

Regulamentul de procedură stabileşte funcţionarea internă a Curţii de Conturi a Uniunii Europene (UE), care asigură buna gestiune financiară a bugetului comunitar. Curtea verifică colectarea veniturilor UE şi monitorizează execuţia cheltuielilor.

ACT

Regulamentul de procedură al Curţii de Conturi a Uniunii Europene [Jurnalul Oficial L 103 din 23.4.2010].

SINTEZĂ

Acest regulament, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2010, stabileşte funcţionarea internă a Curţii de Conturi, normele privind desemnarea preşedintelui şi procedura de luare a deciziilor. Curtea stabileşte propriul său regulament de procedură. Acesta este supus aprobării Consiliului, care decide cu majoritate calificată.

Rol

Articolul 287 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (UE) defineşte rolul şi prerogativele Curţii de Conturi.

Astfel, Curtea de Conturi verifică legalitatea veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene şi ale organelor sale. Controlul realizat de Curte se efectuează atât în perspectiva îmbunătăţirii rezultatelor gestiunii financiare, cât şi pentru a răspunde faţă de cetăţenii europeni cu privire la utilizarea fondurilor publice.

Controlul Curţii se efectuează:

pe baza documentelor justificative ale operaţiunilor financiare şi, dacă este cazul, la faţa locului în instituţiile europene;

la sediile oricăror organisme care administrează venituri sau cheltuieli în numele UE;

în statele membre, inclusiv la sediul oricărei persoane fizice sau juridice care beneficiază de fonduri provenite din bugetul european.

În misiunea sa de control, Curtea de Conturi cooperează cu serviciile naţionale şi cu instituţiile europene. De asemenea, aceasta poate solicita instituţiilor şi organelor UE, organismelor beneficiare ale fondurilor provenite din bugetul european sau instituţiilor naţionale de control orice informaţie necesară îndeplinirii misiunii sale.

În ceea ce priveşte activitatea de gestionare a veniturilor şi cheltuielilor Uniunii exercitată de Banca Europeană de Investiţii, dreptul de acces al Curţii la informaţiile deţinute de BEI este reglementat printr-un acord încheiat între Curte, BEI şi Comisie.

Curtea de Conturi trebuie să semnaleze orice nereguli instituţiilor competente. În acest sens, Curtea colaborează îndeaproape cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

În ciuda denumirii sale, Curtea de Conturi Europeană nu are nicio putere jurisdicţională şi, prin urmare, nicio competenţă de a impune sancţiuni. La încheierea fiecărui exerciţiu financiar, Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual care este publicat în Jurnalul Oficial. Acest raport se referă la modul în care a fost gestionat bugetul european de către instituţiile competente. Raportul reprezintă un element fundamental în decizia Parlamentului European de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetară.

De asemenea, Curtea de Conturi furnizează Consiliului şi Parlamentului o declaraţie de asigurare privind fiabilitatea conturilor şi atestarea bunei gestiuni a bugetului european. În plus, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în orice moment observaţiile, îndeosebi sub forma unor rapoarte speciale cu privire la chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii ale Uniunii.

Componenţa Curţii

Articolele 285 şi 286 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene stabilesc regulile privind componenţa Curţii de Conturi.

Colegiul este principalul organ decizional al Curţii. Acesta este compus din câte un reprezentant al fiecărui stat membru al UE. Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi de Consiliu cu majoritate calificată şi după consultarea Parlamentului European, pe baza propunerilor statelor membre. Membrii eligibili pentru a fi nominalizaţi de către statele membre trebuie să aparţină unui organism de control financiar extern în ţara respectivă şi să deţină o calificare specifică pentru această funcţie. Aceştia trebuie să îşi exercite atribuţiile în cadrul Curţii de Conturi în deplină independenţă. Mandatul lor este de şase ani şi poate fi reînnoit.

Preşedintele Curţii de Conturi este ales prin vot secret dintre membrii colegiului. Este ales preşedinte candidatul care întruneşte, în primul tur de scrutin, o majoritate de două treimi din voturile membrilor Curţii. Dacă niciunul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se procedează la un al doilea tur de scrutin şi este ales candidatul care a întrunit majoritatea voturilor membrilor Curţii. Mandatul preşedintelui este de trei ani şi poate fi reînnoit. Preşedintele Curţii de Conturi:

stabileşte ordinea de zi;

convoacă şi prezidează şedinţele Curţii;

asigură buna desfăşurare a dezbaterilor;

se asigură de aplicarea deciziilor Curţii;

se asigură de buna funcţionare a serviciilor Curţii, precum şi de buna gestionare a diferitelor activităţi ale acesteia;

desemnează agentul responsabil să reprezinte Curtea în procedurile contencioase;

reprezintă Curtea în relaţiile sale externe, de exemplu în relaţiile cu celelalte instituţii şi organe de control ale UE.

Curtea numeşte un secretar general în urma unei alegeri prin vot secret. Secretarul general asigură secretariatul Curţii. De asemenea, Curtea înfiinţează camere şi comitete. Camerele pregătesc avizele şi rapoartele adoptate de Curte. Comitele au responsabilităţi cu privire la aspecte neacoperite de camere.

Curtea decide, reunită în şedinţă şi cu majoritatea membrilor care o compun, cu privire la adoptarea raportului anual, a rapoartelor speciale sau a avizelor. Şedinţele nu sunt publice, cu excepţia cazului

în care Curtea decide altfel. De asemenea, Curtea poate stabili, de la caz la caz, să adopte decizii prin procedură scrisă.

Origini

Curtea de Conturi a fost creată prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 şi şi-a asumat funcţiile în octombrie 1977. Tratatul de la Maastricht (1992) a conferit Curţii de Conturi statutul de instituţie de plin drept. Sediul Curţii este la Luxemburg.

Referinţe

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul de procedură al Curţii de Conturi a Uniunii Europene