Tema 1.

1.1. Contabilitatea – componentă a sistemului informaţional

Apariţia și evoluţia contabilităţii ca știinţă, domeniu al practicii, sistem de informare sau limbaj de comunicare în lumea afacerilor este strâns legată de dezvoltarea omenirii și a progresului economic și social. Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional și decizional la problematica gestiunii mișcărilor de valori economice pentru persoane fizice sau juridice.

În prezent, datorită caracterului său practic, contabilitatea a devenit unul din instrumentele importante de gestiune a afacerilor, fiind considerată o disciplină știinţifică permanentă și universală, furnizând majoritatea informaţiilor necesare procesului decizional.

Contabilitatea reprezintă o componentă importantă a sistemului informaţional al entităţii. Prin maniera sa de prelucrare a datelor, contabilitatea oferă informaţii exacte privind existenţa și mișcarea elementelor patrimoniale, prezentând, sub formă sintetică, rezultatele activităţii desfășurate.

Contabilitatea este un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile și de raportare financiară. Altfel spus contabilitatea poate fi înţeleasă ca o activitate, realizată în cadrul ciclului contabil, prin intermediul căreia se face legătura dintre activitatea entităţii și factorii de decizie.

Cercetările în domeniu au demonstrat că contabilitatea reprezintă atât o știinţă, cât și un domeniu al practicii racordat sistemului economic informaţional. În calitatea sa de componentă a acestui sistem informaţional, ea oferă cea mai mare parte a informaţiilor necesare luării deciziilor economice.

Obiectivul contabilităţii este de a consemna și a gestiona faptele și evenimentele economice reale din viaţa entităţilor și de a furniza periodic informaţii complete și pertinente asupra poziţiei financiare și a performanţelor

financiare ale entităţilor acelora care generic sunt denumiţi utilizatori ai informaţiei contabile.

1.3. Conexiunea contabilității cu alte științe

Contabilitatea este o ştiinţă socială cu aplicarea practicii economice. Din aceste considerente francezul Leo-Paul Lauzon consideră că prin natura și funcţiile ei contabilitatea este în același timp o știinţă socială și o știinţă aplicativă.

Contabilitatea reflectînd fenomenele economice și mișcarea elementelor patrimoniale, ea devine o știinţă a gestiunii și controlului economic, un instrument al administrării și conducerii întreprinderii. După cum menţionează Emil Horomnea „Contabilitatea nu se poate substitui managerului, dar oferă acestuia informaţiile esenţiale pentru procesele decizionale. Mai mult, ea exprimă într-o maneră obiectivă calitatea conducerii, gradul de legitimitate al acesteia”.

Contabilitate totodată influenţează alte știinţe. După cum afirmă suedezul Iohan Galtung „din punct de vedere istoric, nu încape nici o îndoială că din contabilitate sau dezvoltat ulterior toate celelalte știinţe economice”.

Contabilitatea este legată în primul rînd cu știinţele economice. Contabilitatea se sprijină, în primul rînd, pe așa știinţe cum este matematică, dreptul și economia politică.

Contabilitatea este strîns legată de matematică, deoarece în evidenţa contabilă se aplică o serie de procedee împrumutate de la această știinţă (operaţiile aritmetice, statistica matematică etc.).

Contabilitatea utilizează instrumentul matematic la calculele privind întocmirea conturilor contabile, calcularea costurilor de producţie, determinarea rezultatului financiar.

Contabilitatea are tangenţă și cu disciplinele de drept, deoarece toate operaţiunilor economice efectuate la întreprindere se reglementează de legislaţia în vigoare. Efectuarea operaţiunilor economice dă naștere la anumite raporturi de drept ce sînt reglementate de ramurile dreptului cum sînt dreptul civil, dreptul muncii, dreptul vamal, drept economici .

Contabilitatea consemnînd în expresie cifrică fenomenele economice se bazează pe normele speciale stabilite de dreptul economic. De exemplu, o intrare de bunuri se efectuează în baza unui contract juridic, care generează obligaţiuni faţă de furnizorul acestor bunuri. Totodată, dacă întreprinderea a primit o donaţie, beneficiarul va constata în contabilitate creștere de stoc sau de imobilizări fără a crea concomitent obligaţii de plată faţă de donator. La rîndul său, beneficiarul va trece aceste donaţii la veniturile lui. Aceste reguli juridice totdeauna se completează cu normele contabile de reflectare a operaţiunilor economice, stabilite în Standardele Naţionale de Contabilitate ori alte acte normative.

La baza teoretică a contabilităţii se găsește Economia Politică. Contabilitatea preia de la economia politică noţiunile economice, inclusiv categoriile economice, pe care aceasta le fundamentează.

Contabilitatea se află într-o legătură strînsă și cu alte știinţe.

Contabilitatea reprezintă o parte componentă al sistemului informaţional managerial al întreprinderii. Funcţia de informare a contabilităţii realizează legătura dintre această știinţă și managementul, prognoza economică, marketingul, deoarece în baza informaţiei furnizate de contabilitate se ia decizii întemeiate privind gestiunea și conducerea activităţii economice.

Contabilitatea a împrumutat de la statistica social-economică procedeele metodologice de grupare, selectare etc. Totodată organele statistice folosesc informaţia din contabilitate pentru determinarea unor indicatori generalizatori pe ramuri și pe economia naţională.

Tot mai larg se utilizează tehnica de calcul în automatizarea evidenţei contabile, ceea ce dă naștere unei legături dintre contabilitate și informatică. Contabilul trebuie să cunoască la nivel mediu computerul pentru a fi în stare să pună sarcini în faţa programatorilor în realizarea unui obiectiv sau altul.

Semnificativă este interferenţa contabilităţii cu așa discipline ca bazele tehnologiei și merceologia, mai ales în cazul evidenţe contabile a unui proces de producţie specific. Cunoașterea procesului tehnologic în linii generale este indispensabilă pentru organizarea contabilităţii în așa cazuri.

Totodată contabilitatea operează cu așa noţiuni ca preţuri, costuri, profit, rentabilitate, termeni împrumutaţi de la disciplinele profesionale generale – teoria economică, microeconomia, macroeconomia, care le redau în mod mai aplicativ decît economia politică.