Neuroticismul şi Extraversiunea influenţează meseria de taximetrist: Rolul trăsăturilor în relaţia cu clienţii şi cu mecanismele atenţionale. Bâle Vasile, UVT imişoara,Master PMOT An I

REZUMAT:

Această lucrare îşi propune să abordeze problematica diminuării atenţiei din perspectiva trăsăturilor de personalitate:Extraversiunea şi Neuroticismul la terminarea programului.Acest studiu abordează situaţia particulară a conducătorilor de taxi,această activitate fiind foarte solicitantă psihosenzorial.În scopul de a monitoriza resursele atenţionale disponibile în două momente importante ale zilei, respectiv dimineaţa la inceperea turei de zi şi spre sfârşitul programului de 12 ore, foloseşte instrumente consacrate precum: testele de atenţie Praga si Kraepelin împreuna cu Inventarul de Personalitate Eysenck. Prin ipotezele şi sale, studiulvizează evidenţierea relaţiei existente între diminuarea resurselor atenţionale şi neuroticism, cat şi influenţa celor doi factori de personalitate în relaţia timp/kilometri parcurşi şi respectiv numărul de clienţi.Astfel pentru determinarea acestei relaţii,am aplicat cele trei probe pe un eşantion format din 30 subiecţi aleşi aleatoriu în funcţie de disponibilitatea acestora de două ori,prima data în intervalul orar 8-10(toate cele trei probe) iar a doua oară în intervalul orar 18-20 doar testele de atenţie. Am utilizat programul SPSS 2.0 pentru a efectua calculul corelaţiilor şi am obţinut rezultate care sprijină ipoteza 1,precum că un nivel mai ridicat al neuroticismului se asociază cu un deficit de atenţie,am obţinut coerelaţii negative între nivelul neuroticismului şi cel al atenţiei mai moderat dimineata şi nesemnificativ statistic însă la a doua măsurare, cea dintre orele 18-20 seara am obţinut corelaţii semnificative de -,414* la p <0,05, Sig. (2-tailed),neuroticism-Praga şi -,401*, p<0,05, Sig. (2-tailed) neuroticism-Kraepelin. În ce priveşte numărul de kilometri parcurşi de cele două categorii de taximetrişti am gasit că la o medie de 85,87 km parcurşi in 12 ore de activitate cei cu un nivel mai ridicat al extraversiuni au avut mai multe comenzi şi sa obţinut o corelatie puternic semnificativă pozitiv între nivelul extraversiuni şi kilometri parcurşi respectiv: ,456* p<0,05 Sig. (2-tailed), petru extraversiune – kilometri parcurşi,dar cel mai interesant este că neuroticismul corelează profund negativ cu acest aspect: -,518** la p<0,01, Sig. (2-tailed),aceste corelaţii le-am gasit între neuroticism şi kilometri parcurşi în 12 ore.Nu am gasit o relaţie cauzală între cele două dimensiuni şi numărul de accidente din ultimele 6 luni,acestea fiind autoraportate,dar am gasit o corelaţie puternic semnificativă între anumite incidente avute cu clienţii,respectiv o corelaţie de ,658 la p>0,01,la fel şi aceste evenimente fiind autoraportate pe aceeaşi perioadă.

Cuvinte cheie:Extraversiune,Neuroticism,Atenţie,Şoferi,Taxi,Accidente,Incidente,Oboseală

INTRODUCERE: Scopul studiului nostru este de a prezenta analiza dacă dimensiunile de personalitate respectiv, Extraversiunea şi Neuroticismul corelează pozitiv şi negativ cu satisfac�ia clienţiilor măsurată prin numărul de kilometrii parcurşi de anumiţi taximetrişti influenţată prin preferinta acestora pentru anumiţi şoferi, deoarece se preconizează că după un anumit timp persoanele cu un nivel mai ridicat al extraversiunii realizează anumite contacte personale şi implicit îşi crează propriul portofoliu de clienţi care le garantează un număr mai mare de comenzi. Angaja�ii din

sfera serviciilor sunt cei care au contact unu-la-unu cu potenţiali clienţi şi sunt interfa�a dintre clien�i �i organizţia din care fac parte, astfel ei sunt elementul primar al resurselor prin care întreprinderile de servicii pot ob�ine un avantaj competitiv(Schneider & Bowen, 1993). Din acest motiv, ei sunt for�a�i să-şi manipuleze starea lor interioara şi a sentimentelor pentru a produce un comportament adecvat. Astfel, aceşti angaja�ii necesită unele calităţi care sa le folosoescă în mod deliberat pentru a oferii ospitalitate clien�ilor în a�a fel încât să reflectecaracterul organiza�iei. Caracteristicile principale ale acestor locuri de muncă face posibilă apari�ia a anumitor tipuri de evenimente mai probabil decât altele. Conform teoriei evenimentelor afective (Weiss & Cropanzano, 1996), aceste evenimente discrete,numiteevenimente afective, se crede ca ar duce la anumite reac�ii afective (de exemplu, emo�ii), la locul de muncă. Aceste reac�ii, la rândul lor, duc la comportamente agreabile. Fiecarecompania din industria serviciilor cere angaja�ilor ca în timp ce interac�ionează cu clien�ii săafi�eze anumite tipuri de emotii, cum ar fi prietenia, veselia, caldura, entuziasmul sau încrederea. Kokkonen �i Pulkkinen (2001) au constatat că neuroticismul este legat de reducereaîncercari de a repara sau de a men�ine emo�ii. Mai multe studii au arătat că extraversiunea este legată de afectivitate pozitivă �i că neurotismul de afectivitatea negativă (Diefendorff et al., 2005).Cercetarile au aratat, de asemenea, că afectivitatea negativă este pozitiv legată de munca emo�ională (Liu et al., 2004).În special, afectivitatea negativă este pozitiv legată decomportamentele neautentice(Brotheridge & Grandey, 2002; Diefendorff et all, 2005.). Potrivit lui Diefendorff �i Gosserand (2003),persoanele cu niveluri ridicate de extraversiune vor avea pu�ină nevoie pentru a efectua acte de actorie �i vor exprima emo�iile pe care le simt în mod spontan (acţiuni autentice),în timp ce opusul va fi valabil de persoane cu grade ridicate de neuroticism.Unele studii au remarcat o rela�ie între un nivel de extraversie superior �i / sau de nevrotism �i accidentele rutiere (Loo, 1978; Shaw & Sichel, 1971, 1970; Craske, 1968; Fine, 1963; Elander et al, 1993; & Eysenck, 1961, în Furnham & Saipe, 1993).Eysenck în 1961,precum şi Furnham & Saipe, (1993) au sus�inut că extraverţii ar tinde să fie mai puţin socializanţi decât introvertitii, (adică au format răspunsuri condi�ionate mai slabe) �i prin urmare, mai predispuşi la accidente �i erori. Shaw �i Sichel (1971); în Furnham & Saipe, (1993) au investigat un e�antion de �oferi de autobuz, cu înregistrări de siguran�ă au constat că grupul care au avut cele mai multe greşeli au prezentat niveluri ridicate ale extraversiunii şi de asemenea şi a neurotismului. Autorii au remarcat faptul că, în timp ce cea mai mare expunere la accidente au avut-o �oferii cu nivel ridicat al extraversiuni şi neuroticismului. Introvertiţii au avut tendinţa de a conduce intr-un stil mai plin de siguranţă. Craske (1968; în Elander et al, 1993) au raportat o asociere între extraversie �i ratele accidentelor într-un e�antion de pacien�i cu traumatisme minore ale unei clinici, dar această rela�ie a fost doar în aparentă pentru bărba�i �i nu pentru femei. Un alt studiu care a investigat Extraversie �i accidentele rutiere (Fine, 1963; în Elander et al, 1993) a observat, de asemenea, o rela�ie semnificativă între cei doi factori, arătând că Extravertiţi au avut tendinta de a fi implicaţi în accidente, într-un studiu care a implicat elevii de sex masculin. Scorurile mari ale neuroticismului reprezintă diferen�ele individuale în tendin�a de a experimenta primejdie, tensiune nervoasa, depresie, vinovatie, stima de sine scazuta, control slab al impulsurilor �i somatice. Extraversiunea se distinge prin afectivitate pozitivă, afiliere, energie, ascensiunea �i ambi�ie. Este necesar să se arate, că extraversiune (E) �i nevrotismul (N) nu sunt opuse, ci mai degrabă dimensiuni ortogonale. Deci, oamenii care sunt veseli, entuziaşti �i energici (scoruri înalte la E) nu au în mod necesar reduse anxietatea sau depresia, care depinde de nivelul înalt pe scara N (McCrae �i John, 1992). În domeniul personalităţii sunt două dimensiuni mari care prin emergenţa lor pot influenţa personalitatea suficient ca să fie considerate ca fiind "Big Two" (Eysenck, 1967; Wiggins, 1968), aceste sunt dimensiunile de personalitate: Extraveriunea şi Neurotismul. Desigur există multe alte dimensiuni de personalitate (de exemplu,McCrae �i Costa, 1987), dar concep�iile de

ordin superior ale personalită�ii sunt de acord că Extraversia �i Neuroticismului pot să definească axe majore ale diferen�elor individuale. Extraversiunea reprezintă susceptibilitatea de a avea un afect pozitiv iar nevrotismul reprezintă susceptibilitatea de a avea un afect negativ. M. Eysenck (1987).Potrivit lui Brown �i Shutte (2006), oboseala este o stare subiectivă percepută "Un sentiment de oboseală omniprezentă sau lipsa de energie, care nu este legată exclusiv de efort "(p.585). Există mai multe abordări pentru oboseala,unele sus�in că acesta survine din epuizarea resurselor interne, care au fost definite în general ca "caracteristici personale, condi�ii sau energii care sunt evaluate de către persoana pentru a servi ca un mijloc pentru atingerea obiectivelor personale"(Hobfoll, 1989, p.. 516). Perspectivele limitate de resurse au fost analizate în domenii de cercetare diverse, precum aten�ia (Kahneman, 1973), de performan�ă sarcină (Hochei,1997), �i bunăstarea lucrătorilor (Ziljstra & Sonnentag, 2006). Studii de cercetare din punct de vedere timp/sarcină ca un predictor pentru pierderea de resurse (de exemplu,Hochei & Earle, 2006) sau nivelurile analizate de oboseala înainte �i după o recuperare a stărilor de oboseala, cum ar fi week-end (Fritz & Sonnentag, 2005). În timp ce acestea metodologii permit controlul precis al circumstan�elor apariţiei factorului obositor �i analiza predictorilor de recuperare din oboseală, ele nu oferă informa�ii suficiente pentru a examina rela�ia dintre trăsăturile de personalitate �i stările de oboseala de peste zi. Având în vedere faptul că din cercetarea rela�iei dintre trăsături de personalitate �i rezultatele diferite din diferite momente ale zilei (Revelle,Humphreys, Simon, �i Gilliland, 1980), este important să se analizeze măsura în care unele de trasaturi de personalitate pot modifica puterea de predictie pentru oboseală pe parcursul zilei. De�i cercetarea Sonnentag si colegii sai a evaluat oboseala de la o perspectivă contextuală, a fost mai pu�in cercetate trăsăturile personale luate ca predictori ai oboseli. Cu toate acestea, au existat mai multe studii de evaluare care au corelat oboseala sau de oboseală în timp/sarcină, situa�ii care au descoperit numeroşi predictori individuali ai oboseli generală sau a oboseali legată de performan�ă. De exemplu, un studiu efectuat de Revelle et all.(1980) a încercat să testeze interac�iunii dintre variabilele de personalitate, ora din zi, �i cofeina înîndeplinirea sarcinii. Autorii au emis ipoteza ca nivelurile de excitare legate de consumul decafeină,de timp şi de perioada din zi ar fi influenţat diferen�iat performan�a la un test cu niveluri diferite de variabile de personalitate. Într-o serie de cinci experimente, personalitatea si capacitatea de mai multe măsuri au fost administrate la grupurile de studen�i �i membrii comunită�ii. Rezultatele de la aceste studii au indicat o serie de interac�iuni complexe întrecafeină, variabilele de personalitate, ora din zi, �i de performan�ă la testare. De exemplu,participan�ii cu o notă scăzută de sociabilitate se comportat mai bine cu cafeinadiminea�a, dar mai rău seara, rewultate opuse au apărut pentru participan�i cu nivel mare pe sociabilitate (Revelle et al., 1980. Un alt studiu realizat de Thiffault �i Bergeron (2003) a măsurat trăsăturile de personalitate a participan�ilor înainte a două şedinţe de de 40 minute simulare de conducere. O sesiune de conducere a fost proiectată pentru a fi mai obositoare decât celălaltă, din cauza unei sişulări de mediu mai monoton. Oboseala în conducere a fost măsurată prin deteriorare a abilită�ilor de conducere pe parcursul sesiunilor, odată cu cre�terea oboseli abaterea standard a mi�cărilor volan (SDSWM) fiind mai crescută. Rezultatele au indicat o interac�iune între senza�ie de cautare, extraversiune�i SDSWM. Alte studii ale obosealii au sugerat, de asemenea, o rela�ie între nevrotismul autodeclarat �i diver�i indicatori obiectivi �i subiectivi ai obosealii. De exemplu, Matthews �i Desmond (1998) a efectuat un studiu de sarcini induse de oboseala cu ajutorul unui simulator de conducere. Participan�ii au completat o serie de chestionare de personalitate, inclusivChestionarul de Personalitate Eysenck (EPQ; Eysenck & Eysenck, 1972), înainte de a se angajaîntr-o serie de două sesiuni de conducere simulate. Participantii completat, de asemenea, o scală de oboseala înainte �i după reprizele de simulare în care a evaluat simptomele fizice ale

oboselii,oboselii perceptive, �i plictiseală. Rezultatele au indicat faptul că neuroticismul a prezis post-sarcină oboseala vizuala (f = 0.22), post-sarcină (f = 0.17), precum �i oboseala musculară (f = 0.14) (Matthews & Desmond, 1998). Studiile unor activită�i de bază au sugerat o interac�iune între neuroticism, stiluri de prelucrare a informa�iilor, �i variabile legate de starea de spirit. Cheia acestui domeniu de cercetare este distinc�ia între stimul dependent de prelucrare �i cel executiv de prelucrare. A�a cum este descris de către Robinson, Wilkowski, �i Meier (2006), stimulul dependent prelucrarea operează în context situa�ional �i dezvoltă asocia�ii automate de stimul-răspuns. În schimb, prelucrarea executivă este mult mai consumatoare de energie şi presupune efortul controlat. Mai multe studii au uitat la momentul de fluctua�iile zile în oboseala �i să afecteze în oameni de raportare un nivel ridicat de neuroticism. Un studiu care a evaluat 35 asistente medicale de lucru schimburi periodice de noapte a aratat ca neuroticismul a fost un predictor semnificativ de oboseală,(R = 0.43) (Bohle & Tilley, 1993). Neuroticismul de asemenea sa demonstrat că corelează pozitiv cu o tendin�ă de a raporta afecte negative având vârfuri seara (r = 0.39) (Rustings & Larsen, 1998). Rezultatele studiilor de evaluare de având ca variabile perioada diurnă, fluctua�ii ale obosealii �i afectele negative, participan�i raportând niveluri ridicate de oboseală sugerează că Neurotici sunt sensibili la pierderea de resurse în timpul zilei şi în cele din urmă duce la o starea de spirit neplăcută la sfâr�itul zilei (r = .39). Cuplat cu rezultate care indică faptul că persoanele neurotice tind să chibzuiască �i să-şi facă griji cu privire la evenimentele viitoare ceea ce le provoacă o stare de anxietate (Muris et al.,2005), niveluri mai ridicate ale neuroticismului poate pune oamenii într-o perpetuă stare de recuperare. Neuroticismul este asociat cu un risc crescut atât pentru anxietate si tulburari depresive (de exemplu, Clark,Watson, si Mineka, 1994), care la rândul lor sunt asociate cu deficite în controlul aten�iei (de exemplu,Eysenck, Derakshan, Santos, si Calvo, 2007;Mathews & MacLeod, 2005; Mialet, Papa, �i Yurgelun-Todd, 1996; Mogg si Bradley, 2005).Cu toate acestea, legăturile dintre neuroticism �i aten�ie nu sunt bine intelese. Cele mai multe cercetari clinice se opresc asupra examinări rela�iilor dintre aten�ie,stărilor depresive �i de anxietate.Aceste tulburări au impact în prelucrarea stimuli emo�ionali (a se vedea Mathews & MacLeod,2005; Mogg si Bradley, 2005). Studiile sunt bazate pe ideea că starea de spirit negativă ar facilita prelucrarea informa�iilor negative (de exemplu, Bower, 1981). Până de curând,mecanismele responsabile pentru legăturile dintre distresului emo�ional �i starea emo�ională negativă şi aten�ia la stimuli au fost neclare. În special, aceste deficite de aten�ia ar putea să nu se limiteze la stimuli emo�ionali. Anxietatea este asociată cu un control aten�ional deficitar (vezi Eysenck et al, 2007,Fox, 1993; Moriya & Tanno, 2009). În concordan�ă cu aceste specula�ii,nivelurile ridicate a neuroticismului sunt asociate cu variabilitate crescutăîn îndeplinirea sarcinilor cognitive, care are a condus la ipoteza ca nivelurile ridicate ale neuroticismului sunt caracterizate printr-un'' zgomot mental '' crescut de (Robinson & Tamir, 2005). De�i mecanismele responsabile pentru acest fenomen nu sunt complet cunoscute, unii au speculat că variabilitatea în îndeplinirea sarcinii ar putea reflecta lipsuri în aten�ia (de exemplu, Weissman, Roberts, Visscher, &Woldorff, 2006). De fapt, neuroticismul �i controlul aten�ional sunt corelate negativ(Derryberry & Rothbart, 1988). Wallace �i Newman (1997) au propus ca neuroticismul este asociat cu orientarea automata a aten�ie, care afectează controlul proceselor de auto-reglementare. Doar o câteva studii au explorat rela�ia dintre nevrotism �iperforman�a aten�ională, în mod direct �i nimeni nu au examinat legăturile dintre diferiteaspecte ale aten�iei, neuroticismului şi a distresului emo�ional. Dovezi indirecte sprijinăideea că neuroticismul este asociat cu deficite generale ale aten�ie. Moriya �i Tanno(2009) a constatat că măsurile de anxietate �i depresie au aratat asocia�ii comparabile cu

un deficit general în re�eaua de aten�ie. În mod similar, Compton (2000) a constatat că un efect negativ este asociat cu dificultate de decuplarea a aten�iei într-o activitate care implică percepţia de stimuli non-emo�ionali.În ipoteza 1 am presupus că un deficit general de atenţie ar fi asociată cu niveluri ridicate ale

neuroticismului iar în ipoteza 2 susţinem că după o perioada de activitate(condus taxiul) atenţia scade mult mai consistent în cazul subiecţiilor cu niveluri ridicate ale neuroticismului. Aceaste ipoteze se bazează pe faptul că: (a) nivelurile ridicate ale neuroticismului sunt comune pentru ambele anxietate si depresie; (b)atât anxietate si depresie sunt asociate cu dificultate de decuplare a atenţiei de la stimuli cu încărcătură emo�ională negativă.În ipoteza 3 prezumăm că un nivel ridicat al dimensiunii Extraversiune corelează pozitiv cu un număr mai mare de clienţi respectiv kilometri parcurşi in perioada de lucru,iar un nivel ridicat al neuroticismului va corela negativ.

METODOLOGIE:

Participanţii: E�antionul de studiul este format în principal din bărbaţi(28) şi femei(2) cu media de varstă cuprinsă între 21 şi 48 de ani, cu vârsta medie de 30,7 ani (SD = 7.11). Responden�ii au participat la acest studiu în mod voluntar si aparţin mai multor firme de taxi din Loc.Satu Mare.Aceştia au fost aleşi aleatoriu în funcţie disponibilitatea lor şi locul ocupat de aceştia la rand.Nu sa ţinut cont de vâstă,sex,tipul de autoturism sau alte caracteristici.Au existat numeroase refuzuri cca.15 cazuri.

INSTRUMENTE:

1.Inventarul de personalitate Eysenck Eysenck identifică 2 dimensiuni fundamentale ale personalităţii pe care le numeşte introversiune-extraversiune şi neuroticism (stabil-instabil). Ulterior, el a adăugat acestora o a treia dimensiune, psihoticismul .Într-un studiu din 1986 Eysenck menţiona faptul că deţine suficiente date care să probeze existenţa reală a acestor trei dimensiuni.Ele au fost confirmate şi de studiile interculturale şi în plus există mărturii privind caracterul lor parţial înnăscut. Eysenck leagă tipurile psihologice de nivelurile de activare ale diverselor părţi ale creierului. Astfel, rezultă o serie de date cu carater experimental: - introversia / extraversia ar fi influenţată de sistemul reticulat activator ascendent - neuroticismul este influenţat de un grad mai mare de activare al sistemului limbic - psihoticismul este bazat pe sistemul hormonal, androgin, pe glandele endocrine, care determină caracterul masculin. O mai bună înţelegere a sistemului teoretic al lui Eysenck putem obţine dacă recurgem la o mai atentă analiză a uneia dintre aceste trei dimensiuni: extraversiune,nevrotism şi psihoticism. 1. Extraversia / introversia - semnifică capacitatea de afirmare, sociabilitatea, energiea, dominanţa. Aceste descrieri sunt manifestările fenotipice, deci nu genotipice, ale personalităţii. Personalităţii de tip extravert îi este proprie tendinţa de a dezvolta simptomele isteriei de conversie, tendinţe ipohondrice. Ea are un trecut profesional defavorabil (schimbarea frecventa a locului de muncă, a instituţiei, absenteism etc), manifestă o mai mare probabilitate de accidentare, are dureri, neplăceri fizice. Din punct de vedere constitutional, dimensiunea orizontală prevalează în raport cu cea verticală, această persoană este mai degrabă picnică. Nivelul de performanta generală este scazut, dar aceasă persoană are tendinţa de a se supraevalua, de a-şi supraevalua rezultatele.

Introvertitul pare să aibă o dominanţă a Superego-ului, cealaltă extremă a acelaşi continuum. El tratează aceste 2 concepte ca fiind capatele extreme ale aceleiaşi dimensiuni.Introvertitul are ca intenţie fenotipică predispoziţia la anxietate, la depresie, preocupări obsesionale şi este apatic. Are sentimente de inferioritate, tulburări de somn şi în general o capacitate de afirmare redusă. Constituţional predomină dezvoltarea pe verticală în detrimentul celei pe orizontală, el este mai degrabă un leptosom. Are o inteligenţă bună, este persistent şi limpede în gândire, cu un nivel de aspiraţie înalt dar, în genera, se subestimează. 2. Neuroticismul = instabilitate emoţională. Se caracterizează prin anxietate, depresie, autoapreciere deficitară, timiditate, reacţii emoţionale puternice, capacitate de adaptare slabă şi această capacitate de adaptare slabă este determinată de predispoziţia de a avea reacţii raţionale, adică necumpănite sau rigiditate în comportament.Combinarea cu dimensiunea introversiune/extraversiune furnizează informaţii utile, atunci când vom dori să interpretăm mai nuanţat rezistenţa la chestionar: - instabilul extravertit. În această instabilitate combinată cu extraversiune subiectul se caracterizează prin nelinişte, sensibilitate, excitabilitate, agresivitate - instabilul introvertit are reacţii emotionale lente şi slabe, are capacitate de a-şi reveni rapid după anumite emoţii.Neuroticul este considerat de Eysenck o persoană cu inteligenţa sub medie şi tot sub medie se

situează din punct de vedere al conţinutului emoţional, al acuităţii senzoriale şi al capacităţii de a se afirma. Nu este un tip cu inteligentă scazută, ci mai degrabă cu randament scăzut, datorat dificultăţilor sale de a se concentra, deoarece este instabil emotional, îi este foarte greu să se concentreze un timp îndelungat asupra unei probleme, este sugestibil, lipsit de persistenţă, lent în acţiune şi gândire, nesociabil. În general tinde să reprime faptele neplăcute, deci în loc să încerce să le caute rezolvarea el mai degrabă le şterge din amintire, le refulează. 3. Psihoticismul / neuroticismul – este cea mai complexă dimensiune, se caraterizează prin agresivitate,egocentrism,comportament antisocial,lipsă de empatie, impulsivitate, uneori chiar cruzime, solitudine, preferinţă pentru lucruri ciudate, neobişnuite. Unele studii întreprinse de Eysenck şi colaboratorii au arăta că,deşi această terminologie utilizează concepte patologice,poate foarte bine să descrie variaţia comportamentului uman între limitele normalităţii.În 1964, elaboreaza E.P.I - instrument ce conţine o scară de minciună (L) cu 9 itemi,una de extraversiune (E) si una de neuroticism(N) .El are 2 forme A şi B, fiecare cu 57 de itemi.Itemii au fost formulaţi special,într-o terminologie accesibilă pentru a face chestionarul administrabil,aplicabil unor subiecti cu nivel de instrucţie mai scăzut.Chestionarul E.P.I se administrează individual sau în grup. Este format din trei pagini.Pe prima sunt tipărite instrucţiunile de administrare, pe celelate două, itemii chestionarului. Corectarea se realizează pe bază de grile. Scorurile brute devin semnificative prin raportarea lor la tabele de norme, de obicei formate din trei clase normatizate: pragul inferior, superior şi media.

2. Proba de calcul tip Kraepelin Această probă urmăreşte în forma actuală aprecierea atenţiei concentrate interne, prin efectuarea unor calcule de adunare şi scădere a unor numere cuprinse între 1 şi 9. La origine, proba Kraepelin prezenta numai operaţii de adunare între două numere, formând o pereche, care se aplica timp de o oră ; in decursul timpului, pentru a se intensifica efortul de concentrare a atenţiei, s-a modificat modul de lucru, astfel: când primul număr din pereche este mai mare decât cel de al doilea, acesta din urmă se scade din primul, iar dacă primul număr este mai mic decât cel de al doilea, cele două numere se adună. Proba durează 10 minute.Pentru analizarea evoluţiei randamentului, timpul de execuţie poate fi segmentat pe minut, subiectul trăgând o linie verticală la sfîrşitul fiecărei unităţi de timp.Indicii obţinuţi sunt :- viteza de lucru care exprimă valoarea cantitativă ;

- exactitatea care exprimă valoarea calitativă.Viteza de lucru se calculează din numărul total al operaţiilor efectuate, făcându-se apoi media pe minut ; exactitatea se obţine după raportul dintre numărul total al reacţiilor juste şi numărul total al operaţiilor efectuate.In interpretarea rezultatelor trebuie să ţinem seama că indicele de exactitate ne orientează asupra intensităţii procesului inhibitor, iar indicele de viteză relevă mobilitatea proceselor nervoase şi intensitatea procesului excitator. Numărul erorilor, performanţele globale şi variaţia performanţelor de la o etapă la alta ne permit să apreciem capacitatea de concentrare a atenţiei şi posibilităţile ei de deplasare. Evoluţia curbei de-a lungul celor 10 minute (regulată sau neregulată) ne informează despre stabilitatea, persistenţa atenţiei şi apariţia fenomenelor de blocaj. Gradul de solicitare se poate manifesta nu atit la nivelul rezultatelor probelor, care pot varia în relaţie cu particularităţile individuale ale activităţii mintale, cat mai ales în amplitudinea oscilaţiilor randamentului.Prin această probă se apreciază capacitatea de utilizare a legăturilor temporare formate anterior, explorând componentele automatizate ale activităţii intelectuale.In cazul unei probe colective, instructajul verbal este efectuat de către un experimentator specializat (de obicei psiholog), care arată imprimatul, atrăgând atenţia asupra seriilor de cifre dispuse orizontal şi despărţite prin linioare, care formează un fel de căsuţe. Se dau indicaţii pentru executarea de adunări sau scăderi între numere care alcătuiesc o pereche, rezultatul obţinut trebuind a fi scris în căsuţa respectivă, conform regulii : dacă primul număr din,pereche este mai mare decât cel de al doilea, acesta se scade din primul, iar dacă primul număr este mai mic decât cel de al doilea, cele două numere ; se adună.Exemplu : 4 + 6 — 3 + 9 — 2 Se menţionează că, după terminarea primei operaţii, al doilea număr din pereche devine primul pentru calculul următor (în exemplul dat, la succesiunea 4, 6, 3, prima operaţie se efectuează între 4 + 6, notându-se in căsuţa respectivă cifra 10, apoi urmează operaţia între 6 - 3, rezultatul trecându-se în căsuţa următoare.

3. Proba de determinarea atenţiei distributive (Praga) Se poate utiliza o probă colectivă, adoptată după forma individuală de către Institutul politehnic din Praga (de aceea se mai numeşte şi proba de atenţie distributivă Praga). Aceasta constă din două pagini, cea din stânga având imprimate în caractere groase numerele de la 1 la 100,situate în câte un pătrat, într-o ordine neregulată. Fiecare număr din pătrat este însoţit de altul, imprimat în caractere mici, aşezat în colţul din dreapta-jos al fiecărui pătrat. Pagina din dreapta conţine patru coloane verticale, fiecare împărţită la rândul său în alte două; prima coloană conţine un număr, a doua coloană este lăsată liberă pentrua fi completată de către subiect. Acesta trebuie să examineze fiecare număr din coloană, să-1 caute pe pagina din stânga, printre numerele cu caractere groase, să vadă către este numărul imprimat cu litere mici care-1 însoţeşte în pătrat şi să-1 înscrie în coloana liberă a numărului respectiv.Proba se efectuează în 4 minute, înainte, în timpul şi după muncă-Se calcuează operaţiile efectuate şi justeţea lor.Menţionăm că aplicarea testelor de atenţie poate da uneori rezultate contradictorii, datorită diferenţelor individuale mari şi mai ales efectului motivaţiei, care are posibilităţi de mobilizare energetică remarcabilă pentru perioade scurte.Imbunătăţiri metodologice se pot realiza prin utilizarea unor „baterii de teste" adecvate, aplicarea probelor pe loturi mari şi tratarea statistică corespunzătoare.

Procedura de colectare a datelor:

Am realizat coletarea datelor în două momente ale zilei: dimineaţa la intrarea în tură a şoferilor ,respectiv la intre orele 8 - 10 dimineaţa şi 18 – 20 seara înainte de iesirea din servici.Locul în

care sa completat chestionarele a fost cele două staţii de aşteptare,respectiv din centru şi piaţa Someş.Au fost abordaţi de preferinţă taximetrişti care erau în capatul rândului şi se estima ca au un timp mai îndelungat la dispoziţie pentru a raspunde intrebarilor din chestionarul Eynsenk şi completarea foilor cu celelalte probe,în cazul în care a fost solicitat de a pleca in cursă în timpul desfăşurării interviului am plecat cu acesta până în urşotorul loc de popas şi am continuat completarea datelor.În perioada de la începutul programului sa completat cele două probe de evaluare a atenţiei(Kraepelin şi Praga)mprecum şi chestionarul de personalitate Eynsenk forma A, iar în intervalul de la sfârşitul programului doar cele doua probe de atenţie.Împreună cu aplicarea instrumentelor subiecţii au fost chestionaţi despre eventualele accidente în trafic sau incidente avute cu clienţii în ultimele 6 luni.

REZULTATE:

Am utilizat programul SPSS 2.0 pentru a efectua calculul corelaţiilor şi am obţinut rezultate care sprijină ipoteza că un nivel mai ridicat al neuroticismului se asociază cu un deficit de atenţie,am obţinut coerelaţii negative între nivelul neuroticismului şi cel al atenţiei mai moderat dimineata şi nesemnificativ statistic însă la a doua măsurare, cea dintre orele 18-20 seara am obţinut corelaţii semnificative de -,414* la p <0,05, Sig. (2-tailed),neuroticism-Praga şi -,401*, p<0,05, Sig. (2-tailed) neuroticism-Kraepelin,aceste corelaţii sprijină ambele ipoteze in care am prezumat că dimensiunea Neuroticism influenţeazaă negativ nivelul atenţiei în general(ipoteza 1), la a doua măsurare rezultatele sprijină şi cea de-a doua ipoteză. În ce priveşte numărul de kilometri parcurşi de cele două categorii de taximetrişti am gasit că la o medie de 85,87 km parcurşi in 12 ore de activitate cei cu un nivel mai ridicat al extraversiuni au avut mai multe comenzi şi sa obţinut o corelatie puternic semnificativa pozitiv între nivelul extraversiuni şi kilometri parcurşi respectiv: ,456* p<0,05 Sig. (2-tailed), petru extraversiune – kilometri parcurşi,dar cel mai interesant este că neuroticismul corelează profund negativ cu acest aspect: -,518** la p<0,01,Sig. (2-tailed),aceste corelaţii le-am gasit între neuroticism şi kilometri parcurşi în 12 ore sprijină pe deplin şi cea de treia ipoteză. Nu am gasit o relaţie cauzală între cele două dimensiuni şi numărul de accidente din ultimele 6 luni,acestea fiind autoraportate,dar am gasit o corelaţie puternic semnificativă între anumite incidente avute cu clienţii,respectiv o corelaţie de ,658 la p>0,01,la fel şi aceste evenimente fiind autoraportate p aceeaşi perioadă.

DISCUŢII:

În contextul societăţii noastre care este caracterizate prin iportanţa foarte mare acordată laturii economice şi implicit prin valorizarea individului mai mult din rolul de consumator, în opinia noastră, este necesar să se acorde o importan�ă la procedurile psihologice la partea clien�ilor ", care ar putea afecta satisfac�ia clien�ilor �i, în consecin�ă, de asemenea, educarea sau selectarea angajaţiilor cu comportamente pozitiv pentru a garanta satisfac�ia potenţialilor clienţi. Ipoteza că un nivel mai ridicat al neuroticismului se asociază cu un deficit de atenţie,am obţinut coerelaţii negative între nivelul neuroticismului şi cel al atenţiei mai moderat dimineata şi nesemnificativ statistic însă la a doua măsurare, cea dintre orele 18-20 seara am obţinut corelaţii semnificative de -,414* la p <0,05, neuroticism-Praga şi -,401*, p<0,05, neuroticism-

Kraepelin,aceste corelaţii sprijină ambele ipoteze in care am prezumat că dimensiunea Neuroticism influenţează negativ nivelul atenţiei în general, este sprijinită şi cea de-a doua ipoteză deoarece neuroticismul este asociat cu un risc crescut atât pentru anxietate si tulburari depresive (de exemplu, Clark,Watson, si Mineka, 1994), care la rândul lor sunt asociate cu deficite în controlul aten�iei (de exemplu,Eysenck, Derakshan, Santos, si Calvo, 2007; Mathews & MacLeod, 2005; Mialet, Papa, �i Yurgelun-Todd, 1996; Mogg si Bradley, 2005). De�i mecanismele responsabile pentru acest fenomen nu sunt complet cunoscute, unii au speculat că variabilitatea în îndeplinirea sarcinii ar putea reflecta lipsuri în aten�ia (de exemplu, Weissman, Roberts, Visscher, &Woldorff, 2006). Neuroticismul de asemenea sa demonstrat că corelează pozitiv cu o tendin�ă de a raporta afecte negative având vârfuri seara (r = 0.39) (Rustings & Larsen, 1998). Rezultatele studiilor de evaluare de având ca variabile perioada diurnă, fluctua�ii ale obosealii �i afectele negative, participan�i raportând niveluri ridicate de oboseală sugerează că Neurotici sunt sensibili la pierderea de resurse în timpul zilei şi în cele din urmă duce la o starea de spirit neplăcută la sfâr�itul zilei (r = .39). Cuplat cu rezultate care indică faptul că persoanele neurotice tind să chibzuiască �i să-şi facă griji cu privire la evenimentele viitoare ceea ce le provoacă o stare de anxietate (Muris et al., 2005),precum şi cerinţele şofatului în condiţii de trafic urban asociate cu niveluri mai ridicate ale neuroticismului au dus la scăderea drastica a atenţiei În conformitate cu alte studii (Larsen �i Katelaar, 1991;Mooradian �i Olver, 1997) am constatat că nevrotismul este asociat cu emoţiile negative în mult mai mare măsură decât extraversiunea.Rezultatele acestui studiu ofera sprijin clar pentru rolul care trasatura de personalitate a neuroticismului îl joacă în prezicerea stărilor ridicate de oboseală la mai multe puncte de timp din zi.Precum şi în studiile anterioare care au sugerat ca nivelul neuroticismuluiare cea mai mare putere de predicţie seara,(Bohle & Tilley, 1993; Rustings & Larsen, 1998),dovezile prezentate în studiul actual sugereaza ca neuroticismul este un predictor omnipreznt al stărilor de deficit de atenţie pe întreg parcursul zilei �i în special seara. Paul Popescu-Neveanu definea extraversiunea astfel: „o organizare a personalităţii, orientare precumpănitor spre lume, ataşare de obiecte şi oameni, deschidere pentru o cât mai activă comunicare cu cei din jur, de unde şi facila adaptare la mediu”. Extraverţii se remarcă prin comunicabilitate, sociabilitate, optimism, stabilesc uşor prietenii şi au multe cunoştinţe; sunt cooperanţi, activi, dinamici, cu iniţiativă, au încredere în ei înşişi şi în ceilalţi şi au succes pe plan social; sunt spontani, ceea ce se potriveşte destul de bine cu cerinţele meseriei de taximetrist. În ce priveşte numărul de kilometri parcurşi de cele două categorii de taximetrişti am gasit că la o medie de 85,87 km parcurşi in 12 ore de activitate cei cu un nivel mai ridicat al extraversiuni au avut mai multe comenzi şi sa obţinut o corelatie puternic semnificativa pozitiv între nivelul extraversiuni şi kilometri parcurşi respectiv: ,456* p<0,05 Sig. (2-tailed), petru extraversiune – kilometri parcurşi,dar cel mai interesant este că neuroticismul corelează profund negativ cu acest aspect: -,518** la p<0,01, Sig. (2-tailed),aceste corelaţii le-am gasit între neuroticism şi kilometri parcurşi în 12 ore.Credem ca s-au obţinut aceste rezultate deoarece potrivit lui Diefendorff �i Gosserand (2003),persoanele cu niveluri ridicate de extraversiune vor avea pu�ină nevoie pentru a efectua acte de actorie �i vor exprima emo�iile pe care le simt în mod spontan (acţiuni autentice),în timp ce opusul va fi valabil de persoane cu grade ridicate de neuroticism.Extravertiţi în timp ce interac�ionează cu clien�ii să afi�eze anumite tipuri de emotii, cum ar fi prietenia, veselia, caldura, entuziasmul sau încrederea,ceea ce le facilitează crearea de legaturi sociale inclusiv fidelizarea anumitor clienţi, deoarece acesta este singurul mod de a obţine un avantaj competitiv faţă de restul colegilor întrucâ in staţiile de taxi se stă la rând şi clienţii comuni iau primul taxi aflat la rând iar din dispecerat nu se fac discriminări,comenzile se atribuie in funcţie de apropierea de locul de unde a fost solicitată o comandă.Lungile perioade de aşteptare de asemenea sunt obositoare doar pentru neurotici deoarece am gasit corelaţii negative -,401,p>0,05 km/Kraepelin şi -,414,p>0,05 km/Praga ,însă

în cazul extravertiţilor sau obţinut ,474,p>0,01 km/Kraepelin şi ,590,p>0,01 km/Praga,ceea ce ne arată că atenţia nu scade în funcţie de kilometri parcurşi de şoferii extravertiţi ci din contră creşte,probabil că monotonia perioadelor de aşteptare şi ingrijorare privind câştigul zilnic reduc şi resursle atenţionale în doar în cazul neuroticilor.Extravertiti caută ăn mod constant diversitatea socială iar numărul mare de clienţ nu le face decât bine, satisfac�ia clienţiilor este măsurată prinnumărul de kilometrii parcurşi de anumiţi taximetrişti care prin deschiderea lor influenţează prin preferinta acestora pentru anumiţi aceştia, deoarece aceştia pot deveni superficiali, teatrali sau dimpotrivă, conformişti, fără opinie proprie fapt care îi avantajază în relaţia cu clientul şi după un anumit timp persoanele cu un nivel mai ridicat al extraversiunii realizează anumite contacte personale şi implicit îşi crează proprii clienţi care le garantează un număr mai mare de comenzi.Nu am gasit o relaţie cauzală între cele două dimensiuni şi numărul de accidente din ultimele 6 luni,acestea fiind autoraportate,dar am gasit o corelaţie puternic semnificativă între anumite incidente avute cu clienţii,respectiv o corelaţie de ,658 la p>0,01,la fel şi aceste evenimente fiind autoraportate pe aceeaşi perioadă,iar la la calculul ecuatiei de regresie în scopul stabiliri dacă nevrotismul este un predictor în privinţa numărului de incidente am obţinut: F= 21,32 şi R²= ,432 iar df= 29,ceea ce ne arată un efect destul de pronunţat.Neuroticii fiind persoane care dupa Eynsenk se caracterizează prin anxietate, depresie, autoapreciere deficitară, timiditate, reacţii emoţionale puternice, capacitate de adaptare slabă şi această capacitate de adaptare slabă este determinată de predispoziţia de a avea reacţii raţionale, adică necumpănite sau rigiditate în comportament,fac faţă destul de greu situaţiilor întâlnite zilnic. Precaritatea de conducere a taxiului creează un impuls pentru comportamentul de asumarea a riscurilor de în trafic �i astfelse expune zilnic la diferite pericole legate de muncă.Cu toate acestea ei au dezvoltat modalită�i ingenioase de gestionare a acestora,de exemplu �oferii au reu�it să modereze violen�ă profesională angajându-se într-o strategie de "discuţii obligatorii".Ei au probleme şi sunt iritaţi de clienţii care au cosumat alcool sau încearcă să fumeze in habitaclu prin apelarea la "Discu�ie placative",de aseşenea folosesc "Discu�ia evaluativă" în scopul de a evalua un posibil "factor de risc" la violenţă pentru un poten�ial de client înainte de a-l alege.Discu�ie de evaluare a fost, de obicei, combinat cu evaluări vizuale, care s-au bazat pe experien�a din trecut, stereotipuri ale grupurilor, vârstă,etnie, stil de îmbrăcăminte �i de gen.Pentru a atenua oboseala cauzată de orele lungi de serviciu pe tura de noapte aceştia parchează în faţa unor clădiri sigure, cum ar fi spitalele sau hoteluri şi dorm,ceea ce nu se întâmplă şi ci extravertiţii care sunt intr-o continuă căutare.Cu toate acestea, există mai multe limitări la acest studiu. În primul rând, am avut un număr relativ mic de participan�ii la acest studiu deoarece este destul de greu sa gaseşti oameni dispuşi să execute o sarcină făra a fi plătiţi.Pentru a putea generaliza rezultatele noastre, sunt necesare studii experimentale cu un număr mult mai mare de subiecţi.În al doilea rând,subiec�ii folosite în acest studiu au fost în general bărba�i care au fost dispuşi să colaboreze, care pot fireprezentativi pentru populatia generala conducător auto de taxi.În al treilea rând, deoarece nu au fost verificate nivelurile de odihnă optime ănainte de începerea serviciuluimnu putem şti dacă toţi dintre cei chestionaţi şi-au facut programul optim de odihnă.Limitările studiului nostru constau şi modul destul de incomod în care datele au fost culese,(spaţiu inadegvat,necesitatea distribuţiei atenţiei şi în altă parte,intreruperea procesului ăn unele cazuri,etc).

BIBLIOGRAFIE:

Beirness, Douglas J. (1993). Do We Really Drive As We Live? The Role of Personality Factors in Road Crashes. Alcohol, Drugs and Driving. Volume 9, Numbers 3 - 4, 129-143.

Binnewies, C., Sonnentag, S., and Mojza, E. (in press). Daily performance at work:Can recovery explain fluctuations in day-level job performance?

Birley, A., Gillespie, N., Heath, A., Sullivan, P., Boomsma, D., & Martin, N. (2006).Heritability and nineteen-year stability of long and short EPQ-R Neuroticismscales. Personality and Individual Differences, 40(4), 737 – 747.

Bloemer, Jose M.M. and Ko de Ruyter (1999), "Customer loyalty in high and lowinvolvement service settings: The moderating impact of positive emotions", Journal ofMarketing Management, 15, 315-30.

Bohle, P. & Tilley, A. (1993). Predicting mood change on night shift. Ergonomics, 36,125-133.

Bolger, N. & Schilling, E. (1991). Personality and problems of everyday life: The roleof neuroticism in exposure and reactivity to daily stressors. Journal ofPersonality, 59(3), 355-386.

Cattell, R. B., & Scheier, I. H. (1961). The meaning and measurement of neuroticism and anxiety.New York: Ronald Press.

Costa, P.T. Jr. and R.R. McCrae (1980), "Influence of extraversion and neuroticism onsubjective well-being: Happy and unhappy people", Journal of Personality and SocialPsychology, 38, 668-78.

Derryberry, D., & Reed, M. A. (1994). Temperament and attention: orienting toward and awayfrom positive and negative signals. Journal of Personality and Social Psychology, 66, 1128-1139.

Eysenck H. J. and Eysenck M. (1985) Personality and Individual Dlfirences: A Natural Science Approach. Plenum Press.New York.

Eysenck, H. (1967). Biological Basis of Personality. Springfield, IL: Thomas.

Eysenck, H. (1991). Neuroticism, anxiety, and depression. Psychological Inquiry, 2(1),75-76 [Comment/Reply].

Eysenck, H. & Eysenck, S. (1972). Manual of the Eysenck Personality Questionnaire.San Diego, CA: Educational and Industrial Testing Service.

Flehmig, H. C., Steinborn, M., Langner, R., Scholz, A., & Westhoff, K. (2007). Assessing intraindividual variability in sustained attention: Reliability, relation to speed and accuracy, andpractice effects. Psychology Science, 49, 132-149.

McCrae R. R. and Costa P. T. (1987) Validation of the five-factor model of personality across instruments and observer.J. Person. Sot. Psychol. 52, 81-90.

Manly, T., Robertson, I. H., Galloway, M., & Hawkins, K. (1999). The absent mind: furtherinvestigations of sustained attention to response. Neuropsychologia, 37, 661-670.

Matthews, K. & Brunson, B. (1979). Allocation of attention and the Type A coronarypronebehavior pattern. Journal of Personality and Social Psychology, 37(11),2081 – 2090.

Matthews, G. & Desmond, P. (1998). Personality and multiple dimensions of taskinduced fatigue: A study of simulated driving. Personality and IndividualDifferences, 443-458.

Meiran, N., Israeli, A., Levi, H., & Grafi, R. (1994). Individual differences in self reported cognitive failures: The attention hypothesis revisited. Personality and Individual Differences, 17,727-739.

McNiel, J. & Fleeson, W. (2006). The causal effects of extraversion on positive affectand neuroticism on negative affect: Manipulating state extraversion and stateneuroticism in an experimental approach. Journal of Research in Personality, 40,529-550.

Robinson, M. D., & Tamir, M. (2005). Neuroticism as mental noise: A relation between neuroticism and reaction time standard deviations. Journal of Personality and Social Psychology,89, 107-114.

Robinson, M. D., Wilkowski, B. M., Kirkeby, B. S., & Meier, B. P. (2006). Stuck in a rut: perseverative response tendencies and the neuroticism-distress relationship. Journal of Experimental Psychology: General, 135, 78-91.

Robinson, M. D., Wilkowski, B. M., & Meier, B. P. (2006). Unstable in more ways than one:reaction time variability and the neuroticism/distress relationship. Journal of Personality, 74,311-344.

Tamir, M. (2005). Don't worry, be happy? Neuroticism, trait-consistent affect regulation, andperformance. Journal of Personality and Social Psychology, 89, 449-461.

Tellegen, A. (1982). Multidimensional Personality Questionaire Manual. Minnesota: Universityof Minnesota Press.

Wallace, E. (1993). Development of a fatigue scale. Journal of Psychosomatic

Research, 37(2), 147-153.