Nervi de Primavara George Bacovia
2
În creaţiile bacoviene sunt prezente simboluri şi motive cu semnificaţii grele ,asupritoare sufletului,neputinţa de a scăpa de lumea strâmtorată,de sentimentele de plumb. Somnul întors în creaţia „Plumb” este o zvârcolire,coşmar care nu te lasă să te odihneşti,te deşteaptă pentru aţi aminti de lumea în care te afli,de cei patru pereţi ai cavoului de care nu-ţi poţi elibera sufletul chinuit de frământarea sentimentelor. „Dormea întors amorul meu de plumb” este o alunecare a poetului în ghearele morţii. Cuvântul „întors” realizează misterul poezie,cuvântul sugerând ideea morţii,tăgăduirea deznădăjduită a sufletului apăsat,tras în jos de propria povară. „Frigul” reprezintă o asociere cu frisoanele singurătăţii,un tremur la vederea mortului înfiorător. Pătrunzându-i în corp răcoarea mortului,stăpânindu-l acest frig de mort. Aerul rece ce înconjoară mortul captivează căldura poetului lăsându-l rece lângă cadavru şi îngreunându-se aripile cu polei de plumb,aici şi începe căderea poetului în neant, zborul în jos „aripile de plumb” l-au tras totdeauna pe poet spre adâncul veşnicului întuneric ,moartea prin formele ei înfricoşătoare ,topirea în neant ,o schimbare într-o formă de existenţă necunoscută,aspectul perisabil şi destructibil al existenţei pământeşti. Mortul personifică sentimentele împovărătoare ale poetului conturând legătura dintre poet şi mort. Poetul simte ameninţarea morţii,obsesie care îşi face loc tot mai mult în sufletul lui prin intermediul mortului degajând o răceală de gheaţă. Se stabileşte astfel un raport între eul poetului adică universul mic şi lume –universul mare,raport ce se stabileşte la nivelul receptivităţii prin simboluri. Singurătatea ilustrată ca complicele confesiunii poetice,un martor la tot ceea ce se întâmplă ,perechea de viaţă a poetului. Eul liric este însoţit de singurătate din cauza pribegiei pământeşti,odaia îl sufocă precum un sicriu. Singurătatea ca o paralizie de a lupta cu depresia care îl presează. Viaţa lui devenind o paralelă cu lumea,fiind un supraveghetor a imaginii „amorului de plumb” pe care nici o chemare nu-l poate urni din loc. Ocolit de evenimente ,obişnuit de timpuriu cu eşecul inevitabil,ocolind aspiraţia spre orice fel de înfăptuire, definindu-se ca fiind conştient de soartă, orb de durere , poetul îşi plânge în „Plumb” durerea şi prăbuşirea, care i-au forma unui monolog. El e concentrat asupra sa, asupra devenirii lui sumbre. Viaţa arsă de durere şi suflată de vântul chinului. George Bacovia într-un interviu, întrebat ce vede în „Plumb” a răspuns: „Culoare galbenă. Compuşii lui dau un precipitat galben. Sufletul ars e galben. În manualele de fizică nu mai găsesc altă culoare… Altă dată în Plumb, pe lângă impresia colorată, simţeam una statică, de greutate. Plumbul apasă cel mai greu pe om. Forţa lui m -a apăsat până la distrugere.”
-
Upload
beraru-robert -
Category
Documents
-
view
135 -
download
11
description
George Bacovia Nervi De primavara
Transcript of Nervi de Primavara George Bacovia
n creaiile bacoviene sunt prezente simboluri i motive cu semnificaii grele ,asupritoare sufletului,neputina de a scpa de lumea strmtorat,de sentimentele de plumb. Somnul ntors n creaia Plumb este o zvrcolire,comar care nu te las s te odihneti,te deteapt pentru ai aminti de lumea n care te afli,de cei patru perei ai cavoului de care nu-i poi elibera sufletul chinuit de frmntarea sentimentelor. Dormea ntors amorul meu de plumb este o alunecare a poetului n ghearele morii. Cuvntul ntors realizeaz misterul poezie,cuvntul sugernd ideea morii,tgduirea dezndjduit a sufletului apsat,tras n jos de propria povar. Frigul reprezint o asociere cu frisoanele singurtii,un tremur la vederea mortului nfiortor. Ptrunzndu-i n corp rcoarea mortului,stpnindu-l acest frig de mort. Aerul rece ce nconjoar mortul captiveaz cldura poetului lsndu-l rece lng cadavru i ngreunndu-se aripile cu polei de plumb,aici i ncepe cderea poetului n neant, zborul n jos aripile de plumb l-au tras totdeauna pe poet spre adncul venicului ntuneric ,moartea prin formele ei nfricotoare ,topirea n neant ,o schimbare ntr-o form de existen necunoscut,aspectul perisabil i destructibil al existenei pmnteti. Mortul personific sentimentele mpovrtoare ale poetului conturnd legtura dintre poet i mort. Poetul simte ameninarea morii,obsesie care i face loc tot mai mult n sufletul lui prin intermediul mortului degajnd o rceal de ghea. Se stabilete astfel un raport ntre eul poetului adic universul mic i lume universul mare,raport ce se stabilete la nivelul receptivitii prin simboluri. Singurtatea ilustrat ca complicele confesiunii poetice,un martor la tot ceea ce se ntmpl ,perechea de via a poetului. Eul liric este nsoit de singurtate din cauza pribegiei pmnteti,odaia l sufoc precum un sicriu. Singurtatea ca o paralizie de a lupta cu depresia care l preseaz. Viaa lui devenind o paralel cu lumea,fiind un supraveghetor a imaginii amorului de plumb pe care nici o chemare nu-l poate urni din loc. Ocolit de evenimente ,obinuit de timpuriu cu eecul inevitabil,ocolind aspiraia spre orice fel de nfptuire, definindu-se ca fiind contient de soart, orb de durere , poetul i plnge n Plumb durerea i prbuirea, care i-au forma unui monolog. El e concentrat asupra sa, asupra devenirii lui sumbre. Viaa ars de durere i suflat de vntul chinului. George Bacovia ntr-un interviu, ntrebat ce vede n Plumb a rspuns: Culoare galben. Compuii lui dau un precipitat galben. Sufletul ars e galben. n manualele de fizic nu mai gsesc alt culoare Alt dat n Plumb, pe lng impresia colorat, simeam una static, de greutate. Plumbul apas cel mai greu pe om. Fora lui m -a apsat pn la distrugere.
