Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Alecu RENIŢĂ

Situaţia în care a ajuns R. Moldova e mai mult decât proastă şi păgubitoare: sun-

tem la o cotă de neîncredere uriaşă a cetăţenilor faţă de instituţiile statului şi clasa politică. Prăpastia care s-a format, de la 2001 încoace, dintre cei de sus şi cei de jos, a devenit atât de adâncă şi de mare, încât poate înghiţi o republică întreagă. Vina, evident, aparţine clasei politice, care, indiferent dacă a fost la guvernare sau în opoziţie, a lucrat nu pentru popor şi ţară, dar pentru sine şi, eventual, pentru secta lor numită partid. Trebuie să recunoaştem că şi cetăţenilor le-a fost frică să privească în adâncul prăpastiei şi să vadă cum se nasc monştrii din tăcerea, dicta-tura şi întunecimea partidelor. Timp de 15 ani, omul de rând, -- înşelat, neglijat şi părăsit de guvernanţi,-- a purtat povara sărăciei şi umilinţei fără să se împotrivească lăcustelor nesătule, care îi furau munca, pâinea de pe masă şi speranţa într-o viaţă mai bună. Chinurile şi înjosirile prin care au trecut cei peste 3,5 milioane

de moldoveni sunt de neînţeles şi străine pentru clasa conducătoare, clanurile mafiote şi adunătura de profitori care au ocupat instituţiile statului şi le-au pus la picioarele lor. Nu există o altă ţară în Europa în care să fie atâta mizerie, sărăcie, batjocură şi, mai ales, nedreptate pe cap de locuitor ca în R. Moldova. Apare o întrebare firească: de ce locuitorii acestui stat au tăcut atâta timp, lăsând republica lor să ajungă de râs, iar ei să se transforme în servitori la o haită de nesimţiţi şi de tâlhari de drumul mare? E vorba de încredere oarbă în cei de sus, de teamă, de neglijenţă, laşitate sau de o răbdare soră cu prostia? După ce privim în oglindă şi în sufletul nos-tru… să căutăm răspuns şi la o altă întrebare – de ce am ajuns aici şi ce facem mai departe?

Am ajuns aici fiindcă instituţiile statului şi clasa politică s-au rupt completamente de popor şi s-au situat în afara oricărui control al cetăţenilor. După 20 de ani de „construcţie” agrariană, voroniană şi oligarhică, observăm că întregul sistem politic din R. Moldova e organizat astfel încât oamenii din afara partidelor, nu pot participa real

nici la guvernare, nici la controlul funcţionării instituţiilor publice. Iar foarte mulţi profesionişti refuză să se înregimenteze în partidele dictatori-ale sau private, fiindcă le consideră sub nivelul pregătirii şi demnităţii lor (de ex., nu cred că un specialist bun ar accepta să facă parte din formaţiunile lui Dodon sau Usatâi). Din anul 1994, parlamentarii nu sunt legaţi nici de o circumscripţie electo-rală concretă şi nu pot fi chemaţi în faţa alegătorilor să răspundă pentru trândăvia, votul sau faptele lor. Din deputaţi ai poporului ei au devenit deputaţi ai partidului. Ei nu slujesc oamenii, ci pe cei care îi pun în listă şi le dau mandatul. Timp de 20 de ani nici un deputat nu a fost rechemat din parlament de alegători, fiindcă partidele au distrus mecanismele de verificare a actului guvernării de către cetăţeni, de responsabilitate publică şi de control civic. Iar pute-rea necontrolată de popor fură mili-arde, jefuieşte bogăţiile naţionale, îşi pierde minţile, turbă, îşi bate joc de oameni şi duce ţara de râpă. Este clar că nu putem merge mai departe pe drumul pierzaniei şi a înjosirii populaţiei disperate şi neapărate de lege şi de stat. Ce facem?

Ar fi o greşeală de neiertat să înlocuim o bandă de oligarhi cu altă bandă care astăzi forţează uşile puterii compromise şi cere alegeri anticipate imediate. Revolta din aprilie 2009 nu a schimbat sistemul politic, ci a înlocuit o mafie cu altă mafie. Categoric, nu avem nici un drept să repetăm eroa-rea din acea primăvară în care a curs sânge pentru libertatea Moldovei. În eventualitatea unor alegeri anticipate inevitabile în 2016 sau 2017, e nevoie, mai întâi, să-i obligăm pe guvernanţi, împreună cu societatea civilă, să elaboreze un Cod electoral nou, care să anuleze alegerile pe o singură cir-cumscripţie şi să împartă republica în 101 de colegii, oferind deopotrivă tuturor partidelor şi cetăţenilor şanse egale să concureze pentru un mandat în parlament. E un pas esenţial de a împrospăta şi forma o clasă poli-tică nouă, de a-l lega pe deputat de circumscripţia sa şi de comunităţile pe care le reprezintă. O prevedere clară şi simplă din Cod ar trebui să asigure alegătorilor dreptul să revoce deputatul incapabil să apere interesele lor şi cele ale R. Moldova. Această prevedere nesofisticată de rechemare a deputaţilor se va răsfrânge şi asupra tuturor aleşilor locali, municipali şi

primari din sate şi oraşe. Astfel se va forma un prim mecanism de control a reprezentanţilor puterii de către cetăţeni. La fel, se stabilesc prevederi clare şi drastice cu pedepse penale pentru coruperea alegătorilor cu bani sau cu alte forme de cumpărare a votului. Comisia electorală centrală urmează să fie scoasă de sub orice influenţă politică sau instituţională, iar angajaţii ei vor fi selectaţi prin concurs din rândul profesioniştilor din societatea civilă. Prin lege va fi fortificată instituţia civilă de observa-tori, de supraveghere şi de enumerare a voturilor. În fine, ar fi o tâmpenie şi o agonie să acceptăm alegeri anticipate fără un Cod electoral nou.

E greu de crezut că actuala clasă politică, în ansamblul ei (am în vedere şi aşa-zisa opoziţie), se poate reabilita în faţa poporului şi lucra pentru R. Moldova. Oricum, par-lamentul de azi, până în vara sau toamna anului 2016 mai are suficient timp pentru a scoate la suprafaţă reţelele murdare şi criminale care au furat miliardele de lei şi au subminat securitatea bancar-financiară a ţării, pentru a trage la răspundere condu-cătorii instituţiilor care au permis sau au participat la jaful secolului, pentru a construi o justiţie nouă care să servească legea şi cetăţenii. Parlamentul timp mai are, dar res-ponsabilitate, demnitate şi curaj?

Director: Alecu Reniţă

Nr. 10 (284) octombrie 2015

CE FACEM MAI DEPARTESocola. Rapsodie de toamnă Foto: A.R.

Sara pe deal buciumul sună cu jale,Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,Apele plâng, clar izvorând în fântâne;Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Sara pe deal. Mihai Eminescu

2

Octombrie 2015 Descoperă molDova!În inima codrilor, pe meleaguri călărășene, ne așteaptă Moldova autentică, cu potențialul său gastronomic, natural și cultural, format de-a lungul a sute de ani. Pentru a descoperi adevărate bijuterii, de curând, avem la îndemână două trasee turistice, numite generic „Rute Culinare în Călărași”.

Elena SCOBIOALĂ

Aceste rute propun vizitatori-lor descoperirea tradițiilor noastre culinare, dar şi

cunoaşterea atracțiilor de interes cul-tural şi natural din regiune. Deşi am putea porni la pas, totuşi, mai lesne ne-ar fi a parcurge traseele cu… bici-cleta. Or, recent, la Palanca, cu sprijinul Guvernului Poloniei, au fost inaugurate atât rutele, cât şi un serviciu de închirie-re a bicicletelor – o posibilitate perfectă de a îmbina un mod sănătos de viață cu o revenire la rădăcini şi o redescoperire a valorilor noastre.

Ghidaţi de revista NATURA, vă îndemnăm să parcurgem imaginar traseul numărul doi, pentru ca apoi, neîntârziat, să pornim la drum.

Palanca şi „Casa Părintească”Prima menţiune

documentară a satului Palan-ca datează din a n u l 1 8 1 7 . N u m e l e d e Palanca vine de la locul ce a fost altădată întărit cu îngrădire de pari sau de „Palanci”. De aici rezultă că această localitate avea semnificație militară, fiind un loc întărit. Palanca de astăzi este un sat de ucraineni, o parte dintre ei, vreo 70 de familii, au fost aduşi ca şerbi pentru zidirea mănăstirii Hârjauca încă în 1818 de către Arhimandritul Spridon Filipovici, venit şi el de pe malurile mării Adriatice.

În satul Palanca aveți posibilitatea de a vizita un muzeu deosebit, Muzeul de artizanat „Casa Părintească”. Este locul unde veți cunoaşte tradițiile şi obiceiurile populare. Muzeul oferă servicii precum servirea bucatelor tradiționale, ghid însoțitor, vizionarea şi participarea la spectacole folclorice. Aici se află şi punctul de închiriere a bicicletelor, de unde puteți porni la drum. Fondatorul muzeului este Tatiana Popa.

Peisajul ademenitor, liniştea locu-lui în care este amplasată casa, vecină-tatea cu vechea bisericuţă, ataşamentul proprietarilor faţă de acest spaţiu au făcut ca această casă să devină un refugiu de vacanţă şi un laborator de creaţie pentru meşteşugari şi oameni de artă, tabără de vară pentru copiii creatori. Totodată, aici putem să gustăm şi din specificul bucătăriei locale: mămăliguţă, mălai, alivancă, serbuşcă, sarmale, răcituri, cozonaci, colaci, dulceţuri...

Bisericile de lemn şi de piatrăÎn imediata apropiere de muzeul

„Casa Părintească”, veți vedea una din puținele biserici seculare de lemn de pe teritoriul țării noastre - Biserica de lemn „Acoperământul Maicii Dom-

nului”. Monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, acest locaş sfânt este o biju-terie ortodoxă. În construcția acestei biserici nu s-a folosit nici măcar un cui.

Nu departe găsim şi Biserica de piatră din s. Palanca - arhitectură brâncovenească. Mai rar poți să întâlneşti în țara noastră un astfel

de monument de arhitectură. Totuşi, istoria acestuia este destul de tristă. Din 1928 până 1944 construcţia bisericii a fost oprită de război. Mai târziu, autoritățile sovietice nu au mai avut nevoie de locaş sfânt. I-au mutilat aspectul şi i-au tăiat 1,5 m din înălţime, transformând clădirea într-un grajd. Astăzi, aici este depozit, iar despre arhitectura brâncovenească ne vorbesc doar coloanele şi ornamentele deosebite. Bătrânii spun că în altarul bisericii s-ar afla un vas cu mir, ulei sfințit. Conform tradiției, chiar de la zidirea unei biserici, în altar trebuie

să se găsească relicve, m o a ş t e ale sfinților sau mir. Acest monument aşteaptă să fie descoperit şi valorificat!

În fiecare duminică, la Palanca, în centrul satului este organizat târgul de

legume şi fructe, o tradiție frumoasă şi sănătoasă. Câțiva gospodari ai satului îşi deschid larg porțile pentru a vă per-mite să gustați din pomii fructiferi şi grădina cu zarzavaturi. Astfel, sunteți bineveniți la gospodăria dlui Serghei Vdovicenco, dar şi a dlui Ion Țarnă.

Mândra şi HârbovăţTraseul continuă prin satul Mân-

dra, o localitate a cărei nume vine de la locul frumos şi mândru ales de cei care s-au stabilit aici. Conform altor versiuni, în această aşezare ar fi locuit o fată foarte frumoasă, deținătoare

a unei crâşme. Localnicii îi spu-neau Mândra, de aici şi numele localității. La Mândra găsim încă o biserică din lemn din cele circa 17 biserici din lemn rămase în țara noastră. Biserica Sf. Dumitru datează din anul 1847. Setea de credință i-a făcut pe localnici să aducă această biserică tocmai din satul Rădeni, cu căruțele.

Peste deal de Mânda, lăsând pe dreapta drumul principal, urcăm dealul spre satul Hârbovăț. Numele acestuia vine de la aspectul reliefului – ridicăturile, colinele, dealurile din areal. O altă versiune a etimologiei localității ține de aspectul unui călu-găr bătrân, gârbovit de soartă şi de ani, Ioanichie. Acesta ar fi fost printre călugării întemeietori ai schitului de la Hârbovăț. Astăzi, mănăstirea de călugări, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este principala atracție din localitate. Mănăstirea a fost fondată de către boierul Constantin Carpuz în anul 1780, prima biserică din pia-tră fiind construită în 1816 de către creştinul Ștefan Lupu din Chişinău. Locaş sfânt, dar şi monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, aceasta este unica mănăstire din zonă cu biserică pictată în stil bizantin. Mănăstirea a devenit renumită prin minunile ce se săvârşesc în preajma icoanei Maicii Domnului oferită în dar, în anul 1790, de soția ofițerului rus Nicolae Albaduev, obştii mănăs-tirii. Icoana a fost supranumită Maica Domnului de Hârbovăț.

Hogineşti şi „Casa Olarului Vasilii Gonciari”De la Hârbovăţ traseul nostru conti-

nuă spre Hogineşti. Localitatea (numită pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea Vovineşti) este atestată documentar la începutul secolului al XVII-lea. Conform unui document de la 10 martie 1607, satul exista deja pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare.

Satul Hogineşti este cunoscut ca un centru de meşteşugărit. În fapt, de-a lungul anilor, în această localitate s-au dezvoltat diverse meşteşuguri, îndeosebi olăritul. Astfel s-au făcut cunoscute prin măiestria lor, dinastiile de olari Vacarciuc, Scripnic, Botnari, Gonciari ş. a. Printre cei mai vestiţi olari au fost şi soţii Vasilii şi Olimpiada Gonciari, care au participat la diverse concursuri şi expoziţii internaţionale din România şi Franţa. Această preo-cupare a familiei este continuată astăzi de fiul Vasile Gonciari.

„Casa Olarului Vasilii Gonci-ari” reprezintă un tradiţional atelier meşteşugăresc. Aici vizitatorii au posi-bilitatea să cunoască istoria acestui meşteşug străvechi, să vadă o varietate de obiecte ceramice şi să modeleze lutul la roata olarului. Călătorii obosiţi pot savura, la solicitare, şi un prânz savuros.

Pe traseu, un loc de popas reprezintă Muzeul de Istorie şi Etnografie din satul Hogineşti. Muzeul deţine exponate deo-sebite, iar în Casa Mare a muzeului este deschisă o expoziţie de prosoape din toate zonele republicii.

Dereneu şi BulardaPentru a întregi traseul, continuăm

drumul spre Dereneu. Documentar, satul este menționat în anul 1495, pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca un „sat

în hotar cu ocina Hirova”. Dereneul se mândreşte cu biserica satului ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnu-lui”. Recent, o copie cu o vechime de peste 300 de ani, a Icoanei Maicii Dom-nului Făcătoare de Minuni, pictată de Bogdan Vodă, bunicul lui Ștefan cel Mare, a fost adusă la biserica din satul Dereneu. Relicva a fost oferită în dar de către autorităţile din Bogdăneşti, județul Suceava. Tot la biserica din Dereneu sunt depuse şi moaştele Sfân-tului Nectarie şi Efrem cel Nou, aduse de pe Muntele Athos.

O altă localitate în drumul nos-tru este satul Bularda, aşezare în componența comunei Dereneu. Loca-litatea este menționată documentar în anul 1620. În Bularda puteți să faceți un popas şi să admirați cascada de 5 lacuri de o frumusețe rară, dar şi Codrii Moldovei în toată splendoarea lor.

„Rute Culinare în Călăraşi” combi-nă poteci prin arii naturale protejate, câmpuri şi livezi, drumuri locale şi naționale, care deschid perspective către numeroase atracții şi popasuri turistice. În plus, pentru a traversa cu succes toate obiectivele incluse în tra-seul ales, sunt instalate atât indicatoare de direcție şi informare, cât şi este disponibilă o aplicație mobilă gratuită (QRcodul se află pe panourile infor-mative), cu harta detaliată şi informații suplimentare despre atracțiile locale.

Astfel că, dragi cititori, drum bun pe meleagurile călărăşene!

 Publicaţie susţinută de:

Comori necunoscute ale Călărașilor

lacul de la Hârjauca, călăraşi

Fără un strop de înțelepciune, celelalte virtuți rămân nefolositoare. Xenofon

cu bicletele pe traseele călărăşene

3

Octombrie 2015 GONG

Mişcarea Ecologistă din Moldova, conştientă de importanța prote-

jării naturii şi mediului încon-jurător în viața oricărui popor şi comunități, şi-a asumat de-a lungul anilor răspunderea să informeze corect cetățenii şi autoritățile asu-pra problemelor care pun în pericol resursele naturale şi ecosistemele, biodiversitatea şi viitorul celor peste 4 milioane de locuitori ai Republicii Moldova.

Numeroasele Declarații, Apeluri, Scrisori Deschise, Rezoluții lansate în spațiul public timp de un sfert de veac de către Mişcarea Ecologistă din Moldova vizează starea alarmantă a mediului înconjurător, degradarea considerabilă a resurselor acvatice şi, în primul rând, a râurilor mici, jaful neîntrerupt şi corupția din pădurile Moldovei, distrugerea monumente-lor naturii şi declinul biodiversității, vlăguirea şi eroziunea solurilor, exterminarea mai multor specii de animale şi plante, diferite proiecte antiecologice şi investiţii murdare, jefuirea subsolului republicii prin tolerarea a sute de cariere neautoriza-te, vânatul abuziv, braconajul şi pes-cuitul industrial, ignorarea instruirii şi educației ecologice, declinul presti-giului Autorităţii Centrale de Mediu şi a domeniului etc.

Din păcate, majoritatea probleme-lor semnalate de Mişcarea Ecologistă din Moldova nu au fost soluționate la timpul apariției lor şi, astfel, ele au generat la rândul lor probleme mult mai complicate pe fiecare componen-tă de mediu. E o moştenire grea, care, împreună cu clanurile de interese pri-vate, cu rezistenţa sistemului oligarhic şi mentalitățile perimate nu au permis Ministerului Mediului să se reformeze în ritm cu problemele acumulate şi să asigure Republicii Moldova, aşa cum prevede Constituţia, un mediu natural sănătos şi curat.

Schimbarea conducerii Minis-terului Mediului în luna august a anului curent şi demersurile insis-tente ale dlui Valeriu Munteanu de a soluţiona problemele vechi şi a face ordine în domeniu, ne face să credem că mai sunt şanse de a repara o parte din multele nedreptăți la care a fost supusă natura Moldovei de la 2001 încoace, de a reforma în spirit european Autoritatea Centrală de Mediu şi a o pune în slujba poporu-lui. Interzicerea extragerii nisipului din albiile râurilor Nistru şi Prut, abrogarea Regulamentului de dare în arendă a pădurilor, reglementarea strictă a pescuitului industrial, a vânatului şi lupta contra braconaju-lui, interdicţia utilizării azbestului, salvarea de la degradare sau distru-gere a monumentelor naturale cu valoare de unicat (Peştera „Emil Racoviţă” şi „Stâncile Prutului” etc.), curmarea extinderii „inves-tiţiilor murdare”, transformarea inspectorilor de mediu din avocaţi ai agenţilor economici în avocaţi ai naturii, includerea educaţiei ecolo-gice în programele de învăţământ, mărirea suprafeţelor împădurite, a zonelor umede şi ariilor protejate, reformarea instituţională şi orien-tarea Republicii Moldova pe făgaşul Dezvoltării Durabile sunt primii paşi de o importanţă crucială în rezolvarea problemelor acumulate, în schimbarea atitudinilor neglijente şi iresponsabile faţă de un domeniu-cheie, fără de care nici nu putem

vorbi de sănătatea şi bunăstarea comunităţilor locale şi a tuturor cetăţenilor. Demersurile conducerii Ministerului Mediului enumerate mai sus, împreună cu documentele de politici şi directive europene, cu prevederile Convenţiilor internaţio-nale ratificate de Republica Moldo-va, cu Strategia de mediu 2014-2023 şi Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, Capitolul Mediul Înconjurător, formează la ora actuală o platformă comună a autorităţilor şi societăţii civile, platformă pe care Mişcarea Ecologistă din Moldova şi-a asumat-o de la începuturi, o promovează şi o susţine. Fireşte, ţine de fiecare organizaţie neguvernamentală să-şi clarifice opţiunea proprie, dar este mai mult decât evident că a apărut o oportunitate reală să facem un front comun pentru a rezolva pro-blemele vechi, a sfărâma schemele de exploatare antiecologică a resurselor naturale, a reforma în stil european Autoritatea Centrală de Mediu şi a ridica prestigiul domeniului protec-ţiei mediului înconjurător şi, în fine, a guverna Republica după principiile Dezvoltării Durabile.

Mişcarea Ecologistă din Moldova cunoaşte presiunile la care este supusă conducerea Ministerului Mediului de către clanurile de profitori încuibate în diferite instituţii sectoriale şi speci-alizate pe jefuirea resurselor naturale, ştie că braconierii şi stăpânii lor din sistemul politic, administrativ şi de justiţie uneltesc reducerea la tăcere a dlui ministru Valeriu Munteanu şi subminarea demersurilor sale de a aduce pe făgaşul normalităţii starea deplorabilă a pădurilor, apelor, soluri-lor, biodiversităţii, deşeurilor, educa-ţiei ecologice şi a întregului domeniu, de aceea consideră de datoria ei să se solidarizeze şi să susţină orice acţiune făcută în favoarea mediului înconjurător şi a naturii noastre jefuite şi batjocorite de un clan de profitori şi de iresponsabili, care pun în pericol viitorul generaţiilor de azi şi de mâine.

Alecu RENIŢĂ, Preşedintele Mişcării Ecologiste

din Moldova7 octombrie 2015

Nota redacţiei:Declaraţia a fost făcută publică

în cadrul unei conferinţe de presă cu genericul „Dosare ecologice – efectul de domino al problemelor nerezolvate la timp” desfăşurată la 8 octombrie 2015 şi transmisă ministrului Mediului, Valeriu Munteanu. În cadrul eveni-mentului au fost prezentate presei şi Dosarele problemelor de mediu neso-luţionate de mai bine de 25 de ani.

Acestea sunt:1. Dosarul Stâncilor de la Horodişte2. Dosarul pescuitului industrial3. Dosarul râurilor mici şi a apelor4. Dosarul deşeurilor5. Dosarul solurilor6. Dosarul Peştera „Emil Racoviţă” 7. Dosarul Ariilor Protejate de stat8. Dosarul Tronsonului de cale

ferată Cahul-Giurgiuleşti9. Dosarul „Valea Prutului de

Mijloc”10. Dosarul problemelor de urba-

nism.Conținutul Dosarelor îl puteți afla

în întregime din Ediția specială „Moni-torizare pentru o bună guvernare de mediu”, pag. 2, difuzată împreună cu numărul curent al revistei NATURA.

DECLARAŢIAMişcării Ecologiste

din Moldova cu privire la soluţionarea problemelor vechi de mediu

şi platforma comună de cooperare

Autorizația ecologică din secolul trecut și amenzile aplicate pentru poluarea mediului nu încurcă unui complex animalier din Soltănești, Nisporeni, să activeze în continuare. Deschis în 2013, acesta creează probleme de ordin ecologic în localitate, cel puțin așa spun vecinii.

Cristina STRATON

Clădirile în care o fermă sovietică creştea porci au fost procurate în 2010 de

Pukoven „o companie tânără cu experiență europeană”, spune site-ul companiei. Tot acolo găsim şi afirmația prin care în Soltăneşti va fi un complex animalier reamenajat în baza unor modele europene. Dar, al doilea an la rând, ferma creşte peste patru mii de capete, iar autorizația ecologică în baza căreia activează este, de fapt, din perioada sovietică. Șeful Inspectoratului Ecologic Nisporeni, Gheorghe Căpăstru, ne explică că Pukoven nu are nevoie de o autorizație ecologică nouă, deoarece există cea eliberată în anii 60.

Pe de altă parte, Gheorghe Certan, care trăieşte în apropierea comple-xului, este nemulțumit de activitatea fermei de porci şi lansează acuzaţii că ferma ar polua mediul foarte grav.

Recunoaşte că a fost consultat când se vorbea despre reluarea activității complexului de creştere a porcilor, dar primise asigurări că totul se va face la standarde europene. Realitatea este alta, spune el acum, temându-se de un dezastru ecologic. Bărbatul ne povesteşte că sute de tone de dejecții ale porcilor sunt evacuate într-un rezervor din perioada sovietică, nei-zolat, toate deşeurile ajungând, de fapt, în sol şi de acolo în apele frea-tice. Acum, unul dintre rezervoare este plin, şi sunt trase țevi pentru a umple altele două. Gheorghe Certan ne spune că locuieşte nu departe de fermă din 2000, este proprietarul unui iaz şi a unei Gospodării Țărăneşti. Și anterior a sesizat instituţiile ecologice: lucrătorii fermei îngropau porcii morți la suprafața pământului. Atunci, com-pania a fost amendată şi şi-a construit o groapă specială pentru animalele moarte. Acum, din cauza mirosului insuportabil şi a pericolului ecologic se simte din nou amenințat.

Șeful Inspectoratului Nisporeni, Gheorghe Căpăstru confirmă că ferma a fost amendată, cu 6000 de lei, pentru lipsa groapei Beker. O altă amendă încasată a fost pentru gunoiştea nea-utorizată – tot de 6000 de lei.

Recent, Gheorghe Certan a adresat o cerere către Ministrul Mediului, Valeriu Munteanu. El a cerut verifi-carea complexului în privința respec-tării legislației în domeniul protecției mediului înconjurător şi impactului activității complexului asupra sănătății şi bunăstării umane. De asemenea, interzicerea activității complexului până la darea lui în exploatare conform standardelor naționale şi europene şi întreprinderea măsurilor necesare în vederea diminuării situației de criză.

În cererea trimisă ministrului, d. Certan afirmă că complexul de porcine care aparține companiei Pukoven „cauzează în mod direct prejudicii mediului înconjurător prin: emanarea unui miros îngrozitor, răspândirea deşeurilor pe toată suprafaţa terenului din preajmă, infil-trarea murdăriilor în sol şi poluarea apelor de suprafață”.

Contactat de revista NATURA, directorul general al companiei, Roman Tiberiu-Eduard, a declarat că: „În cooperare şi ținând cont de prescripțiile autorităților competente am construit sisteme de colectare a resturilor animaliere pentru a nu cauza impact mediului”. Totodată acesta a menționat că a angajat companii abi-litate pentru efectuarea expertizei şi calculul emisiilor poluanților. „În baza acestor expertize organele de resort ale Ministerului Mediului ne-au eliberat Autorizația pentru emisia poluanților în atmosferă de la sursele fixe de poluare”, afirmă directorul general al companiei Pukoven. Totodată Roman Tiberiu-Eduard susține că compania are în plan dezvoltarea zonei din punct de vedere economic şi creşterea nive-lului de trai al cetățenilor din sat prin crearea de locuri de muncă.

Oare „creşterea nivelului de trai al cetățenilor” poate veni în contradicție cu articolul 37 din Constituția Republicii Moldova care garantează fiecărui cetățean dreptul la un mediu înconjurător sănătos? Să recitim împreună acest articol din Constituție: „Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănă-tate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive”. Sau conducerea Pukoven, „companie tânără cu experiență europeană” con-sideră că sub pretextul investiţiilor poate sfida prevederile Constituţiei şi dreptul cetăţenilor moldoveni la un mediu înconjurător neprimejdios?

Fermă de porci cu expertiză ecologică din secolul trecut

Lilia CURCHI

Mai bine de zece ani au trecut de când m-am legat cu fire nevăzute de

soarta peşterii „Emil Racoviţă”, fiind împreună cu echipa Mişcării Ecologiste din Moldova, a revistei NATURA, Asociaţiei Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic ş.a., care semnalau deja de multă vreme riscurile iminente ce planau asupra acestui important monument al naturii. După ce cazul peşterii a ajuns în atenţia preşedintelui de atunci, V. Voronin, iar compania „Criva-Knauf” a fost somată să se ţină de noi norme de exploatare a gipsului, lucrurile au intrat uşor-uşor într-un condamnabil con de umbră, prea puțini fiind cei care abordau problema conservării şi protecţiei peşterii.

…Capacul peşterii este închis cu lacăt, iar cheia este la liderul Grupului Speleo-Moldav „Abis” (deşi respon-sabilitatea îi revine primăriei Criva). Câte un speolog din cadrul grupului însoțeşte fiecare echipă de temerari care îşi anunță dorința de a intra în peşteră. La fel a fost la 10 octombrie a.c., când un grup condus de ministrul mediului, Valeriu Munteanu, a intrat în subteran ca să afle la fața locului care este starea peşterii în contextul unei posibile reintroduceri în circuitul ecoturistic organizat.

Ca acum trei decenii, intrarea în galeriile subterane de gips se face printr-o fântână verticală de circa 30 de metri, apoi, pe brânci, prin canalul noroios de vreo 20 de metri. Și abia după ce reuşeşti să oboseşti mergând aproape în patru, se deschid goluri carstice de 2-3 metri în diametru.

Labirinturile subterane, lacurile în nuanțe verzui, cristalele în culoarea

chihlimbarului, gelectitele firave – toate sunt atât de impresionante încât ore în şir să le tot admiri! Dar, dincolo de euforia redescoperirii peşterii „Emil Racoviță”, câteva intervenţii de ultimă oră mai puțin plăcute pe care le-am sesizat merită a fi consemnate. În primul rând, redenumirea abuzivă a galeriilor subterane, a sălilor, lacurilor. Dacă de la 1977 şi până în 2005 acestea aveau nume precum Sala Dacilor, Lacul revistei NATURA, Sala Aşteptării, Sala Pinguinului, Lacul Tinereții, ş.a., acum galeriile poartă alte denumiri, exclusiv

în limba rusă – Zal Dinozavra (în tra-ducere, Sala Dinozaurului), Canion Svinia (Canionul Porc) etc. În al doilea rând, nestingherita intrare în peşteră a cercetătorilor străini (despre cei pe care i-am întâlnit ni s-a spus nevinovat că sunt speologi din Ucraina) care aveau asupra loc târnăcoape. În al treilea rând, urme ale mişcărilor tectonice ca rezultat al exploziilor din cariera de ghips din imediata vecinătate a peşterii.

După două ore de călătorie prin labi-rinturile impresionante şi golurile carsti-

ce, a avut loc şi o şedință la primăria Criva, cu participarea echipei condusă de ministrul Munteanu, a primarului, dar şi a reprezentanților „Criva-Knauf”. Evident, aceştia din urmă au ținut să îşi dea importanță în aşa-zisa salvare a peşterii „Emil Racoviță” de la inun-dare, precum a fost până în 1959, când peştera reprezenta un sistem subteran plin cu apă. Totuşi, uitau să menţioneze de impactul exploziilor asupra ariei carstice.

Sunt atât de multe necunoscute şi probleme acumulate în cazul peşterii

lăsate în voia sorţii, încât acum se între-zăreşte o nouă şansă – de reglementare, acces, cartare, cercetare, inventariere, delimitare a zonelor pentru cercetări ştiințifice, organizare a speleoturis-mului organizat. Or, suntem asiguraţi de „voinţă şi disponibilitate din partea Ministerului Mediului ca acest monu-ment natural de importanţă mondială să fie valorificat la veritabilul său potenţial, mai ales că Guvernul României ar putea oferi cca 1 milion de euro pentru lucrări-le de reabilitare şi amenajare a peşterii”.

Peştera „Emil Racoviţă” iese din întuneric

lângă lacul revistei NaTUra, octombrie 2015

Un prieten este un dar pe care ți-l faci singur. R.L. Stevenson

4

Octombrie 2015 acTUaliTaTea

Silvia URSUL

Cred că mulți dintre noi au observat legendarele stoluri în formă de V care brăzdea-

ză cerul Moldovei în fiecare primăvară şi toamnă. Puțini, însă, înțeleg de unde vin şi unde se îndreaptă – tra-seul migrației este mereu fascinant chiar şi pentru ornitologii care uită să îndepărteze binoclul de la ochi în această perioadă. Nu poți să rămâi indiferent în fața acestei sărbători a lumii vii: mii de păsări care vin de la un capăt al lumii şi pleacă în alt capăt, trec frontiere şi traversează munți fără nimic altceva decât propriile aripi.

Din țară în țară, din popas în popas, păsările parcurg răbdător mii de kilometri în căutarea locurilor de odinioară, şi continente întregi devin aeroporturi ad-hoc unde diverse trasee aeriene se intersectează şi se varsă

unul într-altul. Țărişoara noastră mică, aşternută în calea acestor mari migrații, a devenit loc de popas pentru felurite păsări (clasificate de ornitologi în aşa-numitele „categorii fenologi-ce”): oaspeți de vară, specii de pasaj, iar unele sunt migratoare parțial. Unui ornitolog i-s dragi toate, căci îi oferă zi de zi, indiferent de perioada anului, imagini şi momente de neprețuit.

O pasăre deosebit de simpatică care vine pe aici în timpul iernii şi care este cunoscută mai puțin pe la noi este gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) – o specie deosebit de frumoasă şi mult-aşteptată pe timpul iernii de către iubitorii de păsări.

Branta ruficollis cuibăreşte în peninsula Taimyr (cea mai mare populație), iar alte câteva stoluri mai mici aleg să se stabilească pe timpul verii ceva mai aproape, în peninsu-lele Gydan sau Yamal din Federația Rusă. Întrucât coastele peninsulelor unde obişnuiesc să-şi scoată puii sunt înghețate bocnă din septembrie până în iunie, gâştele cu gât roşu aleg să-şi petreacă iarna undeva mai la sud, în regiuni care să le amintească de vatra lor îndepărtată.

Prin anii ’50 ai secolului trecut, aceste păsări iernau pe coasta vestică a Mării Caspice (cu precădere pe țărmul

azerbaidjan). Totuşi, din motive necunoscute, şi-au schimbat cât ai clipi din ochi cartierul de iernare, mutându-se pe țărmul Mării Negre. Acest lucru a mirat comunitatea ştiințifică, ştiut fiind fap-tul că majoritatea păsări-lor migratoare îşi schimbă rar locul de „trai” şi o fac doar în cazul unui deranj foarte mare. Ornitologii au observat că, de câțiva ani buni, 80-90% din efectivul populațional mondial se adună în câteva locuri din apropierea Mării Negre (locuri numite în jargon profesionist „roost sites” – locuri de înnoptare). Cel mai mare stol de Branta ruficollis preferă să piro-tească în Bulgaria, în preajma lacurilor Shabla şi Durankulak, dar câteva mii de gâşte preferă să se adune în pro-vincia Dobrogea din România, lângă lacul Razelm-Sinoe. Unele se adună în regiunea de coastă cuprinsă între Delta Dunării şi fluviul Nistru (deci malul ucrainean al Mării Negre). Sto-luri foarte mici au fost observate şi în

situl Ramsar Manta-Beleu (zonă umedă d e i m p o r t a n ț ă internațională) din Republica Moldova, însă e foarte puțin probabil să petreacă noaptea prin părțile noastre întrucât locurile de înnop-tare menționate mai sus sunt, pentru ele, la o aruncătură de băț. Totuşi, unii indivizi de Branta

ruficollis (probabil bătrânii) s-au încăpățânat să-şi trăiască iernile pe vechiul țărm caspic şi rămân imuni în fața preferințelor pontice ale semeni-lor lor. În unele ierni foarte geroase, sărmanele gâşte coboară şi mai la sud, fiind observate ocazional pe coastele greceşti şi turceşti ale Mării Egee, însă în cazul unei ierni blânde, stoluri mari rămân peste iarnă în regiunile Kalmykya, Stavropol şi Rostov din Federația Rusă (situate între Marea Caspică şi Marea Neagră).

Conform observațiilor ornitologi-ce, se presupune că ruta de migrație a acestor gâşte este pe cursul râului Obi spre sud către Kazakhstan, după care cârneşte la est spre Marea Neagră, oprindu-se, aşa cum am spus, prin regiunea Stavropolului, poate chiar Crimeea (ideea e posibilă, dar încă nu e studiată pe deplin), ajungând până la Durankulak în Bulgaria. Un drum lung şi anevoios, de cel puțin 6000 km, străbătut prin ploi şi furtuni în bătaia necontenită a aripilor. O migrație periculoasă, cu mii de puşti ațintite în sus, cu gloanțe pornite în căutarea a tot ce zboară.

Dacă în anul 2000 efectivul care ierna se apropia de 88. 425, în 2009 ornitologii au ajuns să numere 44. 300 de indivizi de Branta ruficollis. În

prezent, populația estimată a speciei în cartierele de iernare este fluctuan-tă şi cuprinsă între 34.000 – 37. 000 exemplare (cifre la care s-a ajuns în urma numărătorilor comune efectu-ate de Bulgaria, România şi Ucraina). Societatea Ornitologică Română a desfăşurat chiar un proiect în februarie 2014, prin care 2 indivizi masculi de Branta ruficollis au fost echipați cu câte un transmițător Argos Solar PTT de 18 g pentru a înregistra ruta de migrație lungă de 6000 km din cartierele de iernare către ariile de reproducere. Cei doi gâscani, botezați Darko şi Decebal, au oferit prin plimbările lor hai-hui informații prețioase despre traseele lor de migrație. Din păcate, în vara lui 2014 semnalul de la Darko s-a pierdut, iar în noiembrie 2014 transmițătorul satelitar al lui Decebal şi-a încetat brusc trans-misia de date. Oprirea aceasta subită sugerează fie o defecțiune, fie faptul că ambele păsări au fost împuşcate.

De altfel, există studii care arată că şi alte specii de păsări devin țintele gloanțelor, aşa cum este cazul gârliței mici (Anser erythropus), la care apro-ximativ 50% (6 din 13 exemplare) au fost împuşcate în migrația lor prin Rusia şi Kazakhstan. În cazul gâştelor cu gât roşu, proiectele de monitorizare satelitară au indicat că trei exemplare au fost împuşcate de vânători în timpul migrației lor de primăvară. Norocosul Decebal a reuşit să facă un ciclu com-plet de migrație şi să arate comunității ştiințifice internaționale care sunt teritoriile de cuibărire şi de iernare. Astfel, voinicul Decebal a parcurs 6384 km în 97 zile din România până în Rusia, iar la întoarcere a zburat 61 de zile pe o distanță de 5847. Cea mai mare distanță parcursă într-o singură zi de zbor primăvara a fost de 580 de kilometri, iar în migrația de toamnă – 1169 de kilometri. Decebal a indicat, de asemenea, şi locurile de popas unde obişnuia să se oprească, ultimul fiind în Insula Mică a Brăilei în noiembrie 2014.

Soarta lui Decebal este, de altfel, comună cu a multor păsări migratoare care, mânate de un instinct natural vechi de când lumea, traversează mări şi țări în căutarea unor condiții mai bune de viață. Expuse pericolelor şi în aer şi pe pământ, mereu urmărite prin luneta puştii, puține sunt într-atât de norocoase încât să petreacă o iarnă liniştită pe meleagurile noastre şi să se întoarcă tefere înapoi acolo unde au văzut pentru prima oară lumina zilei.

Cum spun ornitologii, numai pasă-re în migrație să nu fii….

Spectacolul migraţieisau povestea gâscanului care a ajuns din Siberia în Insula Mică a Brăilei

Ion Baban, fermier din or. Cimișlia, este unul din cei 91 de fermieri care au primit suport financiar nerambursabil în cadrul Programului de Granturi postinvestiționale „Managementul durabil al terenurilor” (MDT).

Fiind fermier de aproape 20 de ani, Ion Baban are sufici-entă experiență în domeniul

agricol şi a înţeles că roade bogate pot fi obţinute doar de pe un sol sănătos. Pe cele aproape 500 de ha de teren, Ion Baban creşte mai multe culturi agricole: cereale, porumb, floarea soarelui, deține vii şi livezi. Roada obținută diferă de la un an la altul, în dependență de condițiile meteo, însă dl. Baban a observat din propria experienţă că prelucrarea terenurilor agricole la o adâncime de 25-20 cm oferă o productivitate mult mai mare în comparație cu metoda clasică de prelucrare a solului.

Urmând recomandările experţilor din cadrul Programului „Mana-ge mentul durabil al terenurilor”, fermierul şi-a achiziționat semănători no-till şi un combinator cu subsoliere şi a reuşit să-şi reîntoarcă jumăta-te din banii investiţi, aşa precum prevede programul. Efectul acestei tehnologii va fi observat mai ales în anii secetoşi, când terenurile cultivate corect vor da roadele aşteptate, este convins dl Baban.

Reamintim că până la 31 decem-brie 2015 este deschis apelul de gran-turi pentru producătorii agricoli din întreaga republică, cu excepția celor din municipiile Chişinău şi Bălți, care aplică practici de management durabil al terenurilor, asigurând menţinerea sănătăţii şi productivităţii solului. Conform prevederilor Programului, îşi vor putea rambursa investiţia fermierii care, începând cu 1 noiembrie 2014, au procurat utilaje/maşini agricole noi, anul producerii cărora începe cu 2013 şi au aplicat, după data de 1 noiembrie 2014, practici de management durabil al terenurilor, precum tehnologii No-till şi Strip-till, fâşii vegetative de fil-trare, cultivare pe contur, management integrat al dăunătorilor, perdele fores-tiere de protecție, măsuri agro-fores-tiere, măsuri hidrotehnice, sisteme de captare a apei de ploaie, ş.a. Granturile oferite prin intermediul programului vor constitui 50% din investiția totală, dar nu mai mult de 20 000 dolari SUA per aplicant.

3 practici de management durabil al terenurilor:Înierbarea canalelor de scurgerePrevede formarea pe calea naturală

de scurgere a apei a unui canal neted înierbat cu amestec de culturi gra-minee perene. Apa curgătoare trece prin iarba canalului, vegetaţia căruia fixează solul şi previne spălarea lui, nu rupe solul şi previne mărirea râpei.

Avantaje: aplicarea fâşiilor vege-tative de filtrare pe un hectar al cana-lului de scurgere permite obținerea a cca. 10 tone de masă uscată de ierburi la sezon, care poate fi utilizată la producerea surselor regenerabile de energie (pileţi, brichete) sau cca. 50 tone de masă verde, utilizată ca siderate (îngrăşăminte verzi).

Cheltuielile eligibile: material săditor şi combustibil.

Crearea fâșiilor vegetative de filtrareReprezintă diferite tipuri de fâşii

semănate cu diferite specii de ierburi perene bine protectoare, arbori sau arbuşti.

Avantaje: fâşiile vegetative înce-tinesc şuvoiul de apă, captează/rețin temporar poluanți precum diferite sedimente, pesticide sau nutrienți. Arborii şi arbuştii asigură şi un adă-post favorabil diferitor specii de păsări şi animale mici. Fâşiile contribuie la reducerea eroziunii solului.

Cheltuielile eligibile: material săditor şi combustibil.

MulcireaPrevede acoperirea suprafeţei solu-

lui cu material organic (tocarea şi/sau incorporarea în sol a resturilor vegeta-le în cantitate de 5-15 t/ha) având drept scop reducerea evaporării şi creşterea buruienilor.

Avantaje: elimină buruienile, păs-trează solul cald iarna şi răcoros în timpul verii, conservă umiditatea în sol, furnizează substanțe nutritive solului, îmbunătățeşte structura solu-lui asigurând un drenaj bun, etc.

Cheltuielile eligibile: mijloacele financiare pentru procurarea tocă-toarelor.

Practicile de management durabil a terenurilor eligibile proiectului MAC-P sunt descrise în „Manualul de alocare a granturilor”, iar descrierea detaliată a măsurilor de protecţie şi ameliorare a solurilor în Ghidul practic „Manage-mentul durabil al terenurilor”. Ambele documente sunt disponibile pe site-urile: www.capmu.md şi www.aipa.gov.md.

Delia MORARU

Gâscanul Decebal, erou al migraţiei

MAC-P: Investiţii corecte

Nistrul de Jos în mare pericolStimată redacţie NATURA,Vă rugăm să semnalaţi conducerii

R. Moldova şi Ministerului Mediu-lui că Nistrul de Jos se află în mare pericol şi, de la un an la altul, dintr-o apă curgătoare se transformă într-o baltă colmatată şi mlăştinoasă. Și nu e vorba de un kilometru sau doi, ci de peste 150 de km. Fără o intervenţie urgentă, în 5-10 ani putem pierde albia naturală a Nistrului de Jos, cam de la Talmaza până la Palanca. Cum e posibil aşa ceva?

În perioada marilor inundaţii din vara anului 2007, când Nistrul ieşise din albia sa şi avea un debit 15-20 de ori mai ridicat decât norma obişnu-ită, autorităţile de la Chişinău, poate împreună cu cele de la Tiraspol, au decis să deschidă un braţ vechi de al Nistrului de la intrarea spre insula Turunciuc. Decizia de moment a

fost una necesară, pentru a diminua impactul inundaţiilor, dar după ce Nistrul a revenit la normal, braţul de la Turunciuc a rămas deschis până astăzi, preluând 70-75 la sută din apa care curgea prin albia naturală. Și acest abuz sau poate neglijenţă continuă de 8 ani de zile. Toate satele de pe malul drept al Nistrului văd că râul nostru drag se stinge de la un an la altul. Practic, pe o distanţă de zeci de km apa râului stă nemişcată, ca în iazuri sau lacuri. Și, evident se înnămoleşte.

Cerem ca Ministerul Mediului să examineze problema apărută după anul 2007 şi să reîntoarcă Nistrul de Jos în albia sa de veacuri, în albia sa naturală care asigură un echilibru eco-logic pentru toată regiunea de sud-est a R. Moldova.

Nicolae GHIDIRIM, satul Tudora, raionul Ştefan Vodă

Un prieten este un alt tu însuți. Zenon

5

Octombrie 2015 ÎmpreUNă

Aurelian SILvESTRU

Vin dintr-un cătun sărac, adăpostit sub stânca unui munte cotropit de arbori

seculari – un cătun în care nu aveam nimic: nici şcoală, nici şosea, nici magazine. Doar o boaghe de acoperi-şuri ţuguiate şi o mică pajişte pe care, an de an, copiii se adunau ca să admire stelele şi să viseze că adevărata Patrie a omului e Cerul.

Călătorii care ne auzeau vorbind de munte şi de stele ridicau din umeri cu subînţelesuri şi, ca să nu ne ofenseze, încercau să ne explice că exagerăm:

– „Muntele” acesta e un deal. Un deal ceva mai priporos ca altele. Atât. Iar stelele… Probabil de asta şi sunteţi săraci, pentru că ceea ce vedeţi în jurul vostru contează mai puţin decât ceea ce vedeţi în jurul soarelui.

Vorbele lor ne supărau, desigur, dar le treceam cu vederea, deoarece eram struniţi de mici să nu uităm că sabia nu poate reteza un cap plecat.

Secole la rând am stat ascunşi după acest proverb ca după o cetate.

Păgânii care năvăleau prin veacuri pustiau îndeosebi localităţile bogate din împrejurimi. Pe la noi dădeau din ce în ce mai rar, pentru că de fiecare dată coborau la vale fără pradă. Sin-gura noastră bogăţie erau stânca şi cerul – două mari comori de care nici o forţă nu era în stare să ne păgubească.

Mai era, ce-i drept, şi o a treia mare bogăţie – un izvor cu apă tămă-duitoare.

Îl păzeam cu toţii ca pe o salvare. Nici o boală nu era fatală pentru cine se scălda în apa lui. Transmiteam secretul pe şoptite, dintr-o generaţie în alta, iar bătrânii care conduceau comunitatea nu lăsau ca el să fie cunoscut de alţii. Cel mai de temut părea să fie „omul fără rădăcină”.

– C i n e n u - ş i i u b e ş t e c a s a părintească, ne spuneau ei, nu va fi în stare să iubească nici izvorul, iar indiferenţa lui ucigătoare ar putea schimba apa în lacrimi.

Mic fiind, nu-mi dădeam prea bine seama ce semnificaţie aveau aceste vorbe. Intuiam că e ceva periculos ce ar putea să pună capăt liniştii şi mulţumi-rii noastre, dar credeam că asta nu se poate întâmpla cu noi, cei pe care visul

îi purta spre lumi celeste…Într-o bună zi însă, un „rătăcit” a

intrat în satul nostru pe neaşteptate. S-a târât pe brânci, a plâns, a implorat. Speriat, bolnav şi plin de sânge, ne-a lăsat să înţelegem că s-ar prăpădi în cazul când am refuza să-l îngrijim.

– Trebuie să-l ajutaţi, ne-a şoptit, timidă, vocea Bunătăţii.

Fără să mai stăm pe gânduri, l-am scăldat în apa tămăduitoare.

A doua zi au sosit oamenii legii şi au întrebat de el. Cumsecădenia însă ne-a împiedicat să-l dăm în vileag. L-am ascuns cât mai departe de hăitaşii care străpungeau cu baioneta lucrurile noastre.

Aşa a rămas să locuiască printre noi un necunoscut care, probabil, era un criminal, dar în care nimeni n-a intuit atunci Marea Primejdie.

În ziua când s-a însănătoşit şi i-am dat de înţeles că trebuie să plece, el s-a uitat la noi cu ochi hulpavi şi a rostit:

– Apa asta tămăduitoare… Nu e bine să vă aparţină numai vouă!

Ne-a întors spatele, fără să ne mulţumească, şi s-a dus, ca să revină la scurt timp în fruntea hăitaşilor de odinioară…

În acelaşi an, ne-au închis biserica şi au transformat-o în spital de boli infecţioase. Bolile aduse de străini au cuprins şi oamenii comunităţii. Aerul s-a transformat în ceaţă – o ceaţă urât mirositoare care a preschimbat cerul în

lacrimi. Noaptea auzeam cum morţii plâng în cimitire.

Disperaţi, bătrânii au îngenuncheat alături de copii pe pajişte şi au prins a se ruga la stele, cu fruntea sprijinită în pământ.

Tabloul era umilitor şi m-a cutre-murat. M-am simţit dator să între-prind ceva, dar, în fierbinţeala supără-rii, n-am găsit nimic mai potrivit decât să iau un par şi să-l înfig cu ciudă în şipotul prin care ţâşnea din stâncă apă tămăduitoare.

Speriat, izvorul s-a retras în mărun-taiele pământului.

A zăcut acolo până dimineaţă, iar a doua zi a răbufnit la suprafaţă cu puteri nebănuite şi devastatoare. Șuvoaiele lui au spălat nisipul de sub stâncă şi au prăbuşit-o cu furie peste visele naivilor care trăiau cu gândul că adevărata Patrie a omului e Cerul…

Ca să mă răzbun pe mine însumi, mi-am luat lumea în cap şi am pornit în căutarea altui munte. Îmi era peste putinţă să rămân alături de sătenii care nici măcar acum nu renunţaseră să stea cuminţi, cu capul plecat, ca nu cumva să-l prindă sabia…

Când m-am îndepărtat suficient de mult de locul unde mă născusem, am auzit cum un copil le reproşa bătrâni-lor cu voce disperată:

– Cum oare să ne mai uităm la stele dacă stăm cu fruntea în ţărână?!

Capul plecat

Claudia PARTOLE

Gânduri risipite printre ier-buri!

Există ceva care-ţi place şi nu-ţi place în acelaşi timp. E aşteptarea. Pe cât de grea, pe atât de uşoară poate fi. Pe cât de dorită, pe atât de nedorită. Iar dorul de o lume care nu mai este ne ajută să nu ne temem de moarte.

Nu mi-aş dori altceva în această clipă decât să ascult Dimineaţa de Bizet. Creierul mi-e deschis pentru orice informaţie, dar nu orice infor-maţie va rezista curiozităţii mele, precum nici indiferenţei. S-ar pierde. Rareori gândul ne coincide cu al Lui. El ne aşteaptă în fiece dimineaţă. Noi, ori ne grăbim, ori venim prea târziu!

Îmi propun, de parcă eu mi-aş fi învăţătorul şi tot eu învăţăcelul: Încearcă să te simţi fericită în orice clipă

sau tinde să te bucuri de ea, pentru că în clipă (dar nu ştii în care) te poate pândi o şansă rară.

Simt nevoia să-mi spăl sufletul, să-l întind, ca pe o rufă, în calea vântului, apoi să-l pun la loc şi să mă dărui unei noi iubiri... Azi!

Adevărul se oglindeşte în ochii Naturii, aşa precum cerul îşi vede chi-pul într-un strop de rouă. Adevărurile sunt simple. Niciodată înveşmântate în haine de gală. Dar veşmintele-i sunt curate ca de sfântă sărbătoare. Și se

arată, dar nu oricui!Frunza se lasă bătută de vânt cu

patimă şi dragoste. Se zbate ameţită de dor şi plăcere. Iubirea e un amestec de pasiune şi durere!

Atunci, mângâie-mă şi tu, precum o face vântul!

Sunt un simplu privitor, nimic nu pot schimba, nici reface. Or, e şi mai bine că nu sunt în stare. Altfel, aş încer-ca să mut soarele în ograda mea.

O frunză răstignită! Dar nu se vede nici crucea şi nici cuiele. E agăţată de văzduh. O privesc, neîndrăznind să mă apropii. Nu cumva să frâng cu respiraţia mea farmecul clipei, gândesc. Deşi, alt gând atoateştiutor îmi sugerează: De-ar fi împletite firele de păianjen într-o funie de grosimea mâinii tale, ar ţine o greu-tate pe care un lanţ metalic de aceeaşi mărime n-ar fi în stare...

Am văzut frunze îngălbenite, frunze călcate în picioare, frunze bătute de vânt, purtate de apă, mânate de furtună şi de mătură. Dar o frunză răstignită văd abia acum. Îmi promit: să-mi adun ziua, culegând clipe din avalanşa de clipe!

Lacul respiră. Mă cuprind fiori reci de Brumărel. Mi-aduc aminte cu nostalgie de Cireşar şi de Cuptor. Trandafirii stau aplecaţi sub greutatea perucilor brumării. Vernisajul pânzelor de păianjen exprimă simbolul sacrifică-rii. O mână nevăzută vine să adoarmă tot ce e viu. Pe multe le va adormi! Vor trece dincolo de azi, pe lângă toate, ca nişte stafii ale unei lumi real de ireale. Mă rog pentru toate.

Mi-e bine să stau la pieptul Celei care niciodată nu m-a respins.

Peisaj cu dimineţi şi clipe (6)

Ispita cuvântului

Dacă-aş iubiDacă-aş iubi, n-aş căuta cuvinteDacă-aş iubi, tăcerea ar vorbiȘi lacrimile mute s-ar sfii...N-aş aduna promisiuni

sau jurăminteDoar aş iubi! Doar aş iubi!

Dacă-aş iubi, mi-ar fi de-ajuns privirea

Și inima ta, care n-ar minţi Eu m-aş ascunde jucăuş în vise Cât te-aş iubi! cât te-aş iubi!

Dacă-aş iubi, nu te-aş lăsa pe-o clipă Străin, pustiu, îngândurat...Hai să fugim în lumea-n careIubirea noastră n-ar avea păcat!

Dacă-aş iubi... Cât te-aş iubi!

Otilia BRĂDUEANU, Edineţ

Rubrică îngrijită de Ionel CĂPIŢĂ

Aproximativ 250 de elevi din Viişoara, Balatina, Cuhneşti şi Cajba din raionul Glodeni

s-au implicat în acțiuni de salubrizare pe râulețele Camenca şi Căldăruşa, care trec prin localităţile lor de baş-tină.  Astfel, la îndemnul Mişcării Ecologiste din Moldova, elevii, susţi-nuţi de profesori şi maturi, au adunat deşeurile de pe malul râurilor, dar şi de pe străzi. La Viişoara, Balatina şi Cuhneşti tinerii au fost mobilizaţi de foştii participanţi ai Expediţiei eco-logice „Diversitate biologică în Valea Prutului de Mijloc”, care, în acest mod, au demonstrat că pot aplica cu succes cunoştinţele obţinute şi abilitățile for-mate în timpul expediţiei. Iar la Cajba participanţii ne-au uimit cu adevărat – foarte bine organizaţi şi determinaţi de a face curăţenie şi de a o menţine.

Mişcarea Ecologistă din Moldova a premiat cele mai active clase, oferind Diplome şi câte un set de materiale cu tematică ecologică. În plus, câte doi elevi din fiecare localitate au obţinut premii speciale – o excursie gratuită la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.

În aceeaşi zi - 23 septembrie a.c., cu ocazia Zilei Internaționale a Curățeniei -, s-au implicat la acţiuni de salubrizare şi tinerii de la Fundurii Vechi (Glodeni), Gura Căinarului (Floreşti), Corlăteni, Singureni (Râşcani), Chişcăreni (Sân-

gerei), Ciolacul Nou, Glinjeni, Pârliţa (Făleşti). Lanțul de evenimente a mobi-lizat cetățenii din raioanele sus-amin-tite şi a determinat o mai bună cola-borare a comunităţilor cu autoritățile locale şi cu serviciile deconcentrate ale autorității centrale de mediu.

Acţiunea-lanţ de salubrizare a făcut parte dintr-un program amplu de ecologizare organizat de către Asociația Obştească „Caroma-Nord”,

în colaborare cu alte organizații de mediu. Mişcarea Ecologistă din Moldova a fost partener al evenimen-tului, prin intermediul proiectului „Conservarea biodiversității în Prutul de Mijloc”, implementat cu suportul „Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD” şi cofinanţat de Ministerul Mediului, prin Fondul Ecologic Naţional.

Cor. „N”

Salubrizări în lanţ pe râurile Camenca și Căldărușa

Aprecieri de nivel internaţi-onal pentru lucrarea Ione-lei Chercheja, de la liceul

„Mihai Eminescu” din Ghindesti, câş-tigătoarea etapei naţionale a concur-sului „Fii un Artist al Dunării 2015”. Compoziţia „Pescarul dezamăgit” a ocupat locul II la competiţia inter-naţională dedicată fluviului Dunărea.

Este al doilea an consecutiv când vin aprecieri înalte pentru lucrările realizate de elevii din R. Moldova. Anul trecut, Elena Gorobeț de la Bălţi s-a învrednicit de premiul mare, cu lucrarea „Prietenii apelor”.

Mişcarea Ecologistă din Moldova şi revista NATURA o felicită pe Ionela Chercheja şi îi urează multe succese în continuare! Iar pe ceilalţi elevi îi

încurajăm să participe la concurs la ediţiile următoare!

Amintim că „Fii un Artist al Dunării” este un concurs anual care urmăreşte să contribuie la educația ecologică a copiilor prin crearea de mici „opere de artă” inspi-rate de Dunăre şi afluenții săi. La concurs participă elevi cu vârsta de 6-16 ani din instituţiile de învăţământ din 14 ţări dunărene: Austria, Bosnia şi Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia, Germania, Ungaria, Republica Moldova, Muntene-gru, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina. Concursul este organizat cu susținerea Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunăre (ICPDR) şi a Parteneriatului Global pentru Apă din Europa Centrală şi de Est (GWP CEE). Mişcarea Ecologistă din Moldova, în parteneriat cu revista NATURA, este organizatorul național al concursului.

Ina SOLOMON

Moldova pe locul II la etapa internaţională„Fii un Artist al Dunării 2015”

ionela chercheja la ceremonia naţională de premiere a concursului „Fii un artist al Dunării 2014”. În doar un an a ajuns să i-a şi premii la nivel internaţional!

Balatina: echipe de tineri curăţă albia râului camenca

Feerie de toamnă

Viața nu înseamnă să aștepți ca furtunile să treacă, ci să înveți să dansezi în ploaie

6

Octombrie 2015 saTUlO călătorie neplanificată e mai interesantă, cel puțin pentru mine, decât una pregătită ca la carte. În căutarea aerului curat și a liniștii e tocmai potrivită o evadare. Drumurile simple, drumurile firești sunt cele care te duc pe locuri pline de povești, de oameni nemaipomeniți, de peisaje care nu te lasă să cauți superlative.

Dinu RUSU

Locuitorilor de la sate le cântă inimile de bucurie când măcar cineva îşi aminteşte de

ei, când vine să le spună o vorbă bună, una bine cântărită, că de promisiuni sunt sătui.

Fie că sunt oameni cu carte, fie că au trecut prin şcoala vieții, toți au ceva a spune, acel ceva în care şi tăcerea, şi lacrima, şi zâmbetul sunt pline de sensuri. Din ele înțelegi care e firescul rost al vieții, înțelegi că nerăbdarea şi ura grăbesc timpul, înțelegi că nu poți fugi de tristeți, dar mai ales de bucurii.

În vizită la DuşmaniŞtiam de Duşmani şi îmi doream

să-i văd, dar ei sunt la peste 170 de kilo-metri de Chişinău. Într-un sfârşit am ajuns şi i-am găsit bătrâni, înţelepţi, dar şi plini de speranţă. Ca să nu credeţi că sunt atât de drăguţ cu „ina-micii” mei, vă spun că e vorba de satul Duşmani de prin părţile Glodenilor.

E o localitate veche, atestată docu-mentar la 1508. Toponimul, care a atras de-a lungul anilor mai mulţi

curioşi, porneşte de la aprodul Duş-man. Acesta a primit de la Bogdan al III-lea pământ pentru a întemeia un sat. Și l-a pornit la fântâna Puturoasă. Anii au trecut, au venit sovieticii şi-au rebotezat localitatea. Astfel, timp de câteva decenii, chiar dacă oamenii continuau să spună satului Duşmani, în acte acesta a figurat mai întâi drept Voroşilov, apoi Octeabriscoe, ulteri-or –Octombrie. În 1992, localitatea revine la denumirea rămasă de la întemeietorul ei. Astfel de date am aflat de la profesorul Valeriu Filip, un fel de cronicar al satului Duşmani, dar şi director al Casei de Cultură.

Chiar dacă instituţia pe care o con-duce e într-o stare jalnică, acesta vrea să păstreze aprinsă flacăra tradiţiilor şi obiceiurilor. E o clădire nouă, zidită prin 1988, dar care a „a îmbătrânit” prea devreme din cauza unor greşeli în construcţie. Specialiştii i-au spus lui Valeriu Filip că mult mai ieftină ar fi ridicarea unui nou cămin cultural, decât reparaţia actualului.

Deocamdată, acceptă realităţile şi speră că în viitorul apropiat vor avea o adevărată casă de cultură. Astfel, tinerii fac spectacole în sala mare, odinioară cinematograf. Într-o sală mai mică pot juca biliard sau tenis de masă. Vin aici chiar şi atunci când

temperaturile sunt scăzute, or e printre puţinele locuri unde se pot întâlni, distra şi discuta cu semenii lor.

Valeriu Filip îşi doreşte foarte mult ca satul Duşmani să aibă şi un muzeu al său. E prea mare încărcătura istorică şi e păcat să stea într-un condamnabil con de umbră. Are adunate multe exponate, dar, până una-alta, toate se află într-o sală de clasă de la gimnaziul din localitate. Spune că au fost şi cei de la Ministerul Culturii, i-au apreciat muncă şi doar atât. Și în cazul acesta apare speranţa că-ntr-o bună zi entu-ziasmul va fi răsplătit.

Dangăt de clopote şi pagini de istorieValeriu Filip vorbeşte cu drag despre

fiecare pagină din istoria satului. E con-vins că oricine ajunge la Duşmani tre-buie să afle prin câte a trecut şi le-a trăit

această localitate. Aici se află printre puţinele biserici de lemn, care au mai rămas în spaţiul dintre Prut şi Nistru. Sfântul locaş de la Duşmani, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost ridicat la 1760. Timp de două secole, clopotele au chemat creştinii la rugăciuni. La 1960, însă, satrapii comunişti reduc la tăcere vechea biserică de la Duşmani. Toate

lucrurile au fost luate şi arse la o mar-gine de sat. Oamenii îşi mai amintesc că cei care au făcut acest lucru nechibzuit „s-au dus repede”. O pagină neagră în istoria bisericii, dar şi a satului este împuşcarea, la 1941, de către sovietici a preotului Vasile Bodrug. Acesta a fost

paroh al bisericii de la Duşmani timp de 15 ani, din 1926 până în 1941. Potrivit preotului Ioan Lisnic, Vasile Bodrug a desfăşurat o activitate pastorală şi misi-onară atât în parohie, cât şi în cadrul şedințelor Cercurilor pastorale din protoieria I Bălți din care făcea parte şi parohia deservită de Preacucernicia Sa. A predicat la 20 septembrie 1936 la şedința Cercului pastoral Hâjdieni, după oficierea serviciului divin şi la şedința Cercului pastoral Glodeni, la 23 mai 1937. După săvârşirea Sfintei Liturghii, părintele Vasile Bodrug a predicat despre „indiferentismul religi-os”. În primul an de ocupație sovietică - 1941, părintele Vasile a fost arestat şi condamnat la moarte prin împuşcare.

De-a lungul timpului, la Duşmani s-a vorbit mai înflăcărat decât prin alte părţi despre Marea Unire de la 1918, despre spiritualitate şi renaştere naţi-

onală, despre punerea în capul mesei a adevăratelor valori. Și asta pentru că de aici au pornit în lumea mare oameni care au avut ce spune, au participat la luarea deciziilor importante pentru destinul neamului.

La Duşmani s-a născut unul dintre semnatarii Actului Unirii de acum 97 de ani - Petre Picior-Mare. Tot aici a

văzut lumina zilei ilustrul publicist şi jurist Gheorghe Gore. Despre Gore, la 1932, istoricul Gheorghe G. Bezviconi nota în „Viaţa Basara-biei”: „Gheorghe Gore avea cele mai înflăcărate sentimente pentru Româ-nia. Le-a căpătat în cercul aşa-zişilor

basarabeni dogmatici, strânşi în jurul fraţilor Leonard. Ca publicist el a scris mult despre literatura românească. A fost unul din cunoscătorii literaturii, istoriei şi curentelor contemporane româneşti”. „Gheorghe Gore – scrie prof. Ştefan Ciobanu – a fost unul din cei mai de seamă propagatori ai cultu-rii româneşti, unul din cei mai aprigi apărători ai chestiunilor naţionale”.

La sport şi la armată, cu mâna la chipiu La Duşmani, ca prin multe alte

localităţi, sunt oameni cărora oricât de greu le-ar fi îşi duc traiul aici şi oricât de dezolant ar părea tabloul ei încearcă să-l vadă altfel. Dincolo de greutăți reuşesc să scoată la iveală lumina din sufletele lor. Aşa au învățat să-şi tră-iască viața, acceptând, oarecum ca un dat, mai mult coborâşurile, care le-au luat drept lecții, drept drumuri fireşti, fără a cârti.

Cezar Balea este sportiv, a practicat mai mulţi ani sambo. A revenit la Duş-mani şi a început să altoiască dragostea pentru sport tinerei generaţii. Activează într-o sală, care cândva a fost salon de spital, unde se făceau proceduri. Totul ce se întâmplă aici, la fel, e bazat pe entuziasm. Cezar Balea se arată încân-tat de faptul că vin copii care doresc să facă sport. Aici, însă, pe lângă faptul că-şi pun muşchii la treabă, discipolii leagă prietenii şi păşesc mai siguri prin viaţă. Și-ar dori o sală mai performantă, deocamdată, însă, se bucură că poate să folosească lucrurile „trimise la pensie” de alţii sau aduse de consătenii aflaţi la muncă în Germania. Unii dintre dis-cipolii lui Cezar Balea au câştigat mai multe lupte, ba chiar au ales să îmbră-ţişeze o carieră în domeniul sportului. „Am cu ce mă lăuda şi mă bucur că şi autorităţile locale îmi susţin pornirile”, spune Cezar Balea.

Responsabil şi de recruţi, bărbatul afirmă că se descurcă de minune, pentru că sarcina de încorporare nu e una mare, iar la armată nu mai sunt luaţi cu arcanul, ci aleşi cei mai buni şi mai puternici. Există şi tineri care-şi doresc să ajungă ostaşi, iar unii chiar urmează o carieră militară.

Gustul mierii Știe să scoată cea mai bună miere din

lume, cu gust deosebit, nemaiîntâlnit, cel puțin de mine. În marea prisacă o albină mi-a dat ac, însă nea Ion Istrati de la Duşmani m-a liniştit. Cică orga-nismul uman matur poate accepta „darul” a o sută de albinuțe, un copil e şi mai rezistent – 150 de ace şi totul e în regulă. Unde mai pui că există şi o terapie folosită mai ales de cei care suferă de artrită sau reumatism.

Ion Istrati este mai marele unei asociaţii de apicultori. În „oraş” trăiesc

cam 180 de familii de albine, fiecare având 10 mii de membri şi roluri bine determinate. Unele lucrează afară, altele în stup. Mai sunt şi din cele care păzesc, acestea şi înţeapă. Se spune că albinele înţeapă mai ales pe cei care le deranjează sau când se simt amenințate.

Ion Istrati poate vorbi ore în şir despre marea lui pasiune – apicultura. A furat meserie mai întâi de la tatăl său, apoi a făcut şi studii în domeniu. Acum toată familia e „bolnavă” de apicultură.

Trebuie să fii norocos ca să guşti mierea din prisaca diriguită de Ion Istrati, or mai toată ajunge în Germa-nia, iar acolo un kilogram de miere e vândut cu 18 euro.

Tabloul poate fi schimbatNina Istrati a lucrat peste patru

decenii în domeniul educaţiei, acum e la primărie şi ştie cum stau lucrurile în sat. Deşi şi-ar dori să muncească, oamenii locului nu prea au unde. Pri-mărie, şcoală sau grădiniță, agricultu-

ră şi atât. Unii din ei aleg să lucreze la Glodeni şi fac naveta zi de zi.

Cei de la Duşmani câştigă şi din vânzarea laptelui, pe care-l duc la punc-tele de colectare. Există şi tineri care au venituri din avicultură şi apicultură. Oricât de grea ar fi situaţia, incertă pe alocuri, potrivit Ninei Istrati, sunt oameni care şi-ar dori să revină în sat.

Iar lucrurile s-ar putea schimba spre bine. Cel puţin asta am consta-tat după dialogul cu tânărul primar Sergiu Ghileţchi. Are 32 de ani şi e printre cei mai tineri edili din Repu-blica Moldova. Primarul de Duşmani îşi doreşte ca localitatea să devină una de invidiat. Originar din sat, Sergiu Ghileţchi ştie foarte bine cum respiră acesta şi speră să atragă cât mai multe investiţii pentru a-l moderniza, pentru a deschide noi locuri de muncă.

„Voi lucra ca să fac ceea ce aşteaptă lumea de la mine – drumuri, apă pe tot satul , salubrizarea şi amenajarea teritoriului”, susţine primarul.

Mai mult, Sergiu Ghileţchi vrea ca la Duşmani să existe o gunoişte cu toate actele în regulă, iar în acest sens mizează pe parteneriatul public-privat, pentru a putea fi amenajată o platformă cu depozitare betonată.

Am admirat de sus satul, i-am furat cu ochiul imaginile frumoase, imaginile unui sat care vrea să tră-iască. După ce am discutat cu mai multă lume de aici, am constatat că omenia e un dar, e ca o sămânță care nu răsare peste tot, însă îşi caută locul în inimile bune. Cu astfel de oameni nu simți nici scurgerea timpului, dar nici oboseala. Ei nu pot fi duşmani, ei doar sunt de la Duşmani.

Această publicaţie a fost tipărită cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

Conţinutul nu reprezintă poziţia ofi-cială a Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

Te duci la Duşmani să-ţi faci prieteni

Biserica de lemn de la Duşmani

cezar palea, ghidul nostru de la Duşmani, ne-a plimbat cu căruţa pe dealurile satului

apicultorii din familia istrati

Nu vă grăbiți să îmbătrâniți înainte de vreme. Victor Hugo

7

Octombrie 2015 TopoNimia coGNiTivă

Toponimia cognitivă

Localităţi dispărute (1)prof. Anatol EREMIA

Multe dintre localităţile menţionate în documen-tele vechi au dispărut

sau şi-au schimbat denumirile. Unele dintre ele au dispărut odată cu desfiin-ţarea localităţilor respective, altele, pe parcursul timpului, au fost substituite cu nume „noi” sau prin denumirile satelor cu care aşezările în discuţie au fost comasate.

Dintr-un document din 1553, de exemplu, aflăm că Alexandru Lăpuş-neanu, când a lărgit scutăria domneas-că de pe Răut, a strămutat de aici vreo 16 sate: Heciul, Joldeştii, Coluneştii, Prajilele, Drojdieştii, Nemţenii, Măr-culeştii, Prideanii, Puiceştii ş.a. Mai târziu, populaţia unora dintre sate s-a întors la vechile lor vetre şi a făcut să

continue viaţa în aceste comunităţi (Heciu, Prajila, Mărculeşti). În altele, viaţa n-a mai reînceput şi, în felul acesta, satele respective au dispărut (Joldeştii, Coluneştii, Drojdieştii, Pridanii, Puiceştii).

Cele mai multe aşezări însă au fost părăsite de băştinaşi în timpul războa-ielor, care au fost multe şi îndelungate în acest ţinut, precum şi din cauza năvălirilor devastatoare ale triburilor barbare care şi ele n-au fost puţine. Au avut de suferit mai ales satele de câmpie, cu locuri deschise, cărora natura nu le-a hărăzit stavile şi scuturi de apărare. Printre vechile localităţi din sud-vestul ţinutului nu le mai găsim astăzi pe cele atestate documentar: Balinteştii (1502), Bălicenii (1543), Boiştea (1502), Brătuleştii (1617), Briţcanii (1548), Buhuşenii (1560), Făureii (1548), Călineştii (1441), Fărcenii (1502), Leuştenii (1495), Mădoieştii (1502), Măneştii (1436), Miroslăveştii (1441), Răduroasa (1527), Singurenii (1473), Șcheia (1502), Tomeştii (1529), Cer-gaşă (1443), Fălcin (1502), Oană Albu (1436), Oancă (1493), Zorilă (1492).

Din diverse motive şi-au întrerupt existenţa şi unele sate din zonele cen-trale şi nordice: Azăpeni, ţin. Lăpuşna (1552), Alboteni, ţin. Soroca (1570), Buzeşti (1519), Dobreni (1500), ţin. Lăpuşna, Furduieşti, ţin. Orhei (1766), Glăvăşani (1429), ţin. Lăpuşna, Hul-peşti, ţin. Soroca (1617), Petreşti, pe Bâc (1521-1522), Potlogeni, ţin. Soroca (1617), Pulbereni, ţin. Lăpuşna (1655), Scuturiceni, nelocalizat (1490), Uşe-reşti, ţin. Lăpuşna (1584) ş.a.

În trecut, pe teritoriul dintre Prut şi Nistru au existat vreo 40 de oraşe şi târguri. Acestea au contribuit substanţial la dezvoltarea economică, comercială şi culturală a ţinutului. Unele oraşe şi târguri au devenit pe parcursul vremii importante centre de cultură şi civilizaţie umană: Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Orhei, Tighina, Soroca, Hotin. Altele însă, din diferite motive, au decăzut şi în cele din urmă au dispărut.

Pe Prut, la gura râului Sărata, mai la sud de actualul oraş Leova, a existat târgul Sărata, menţionat în mai multe documente din sec. XV-XVI (anii 1489, 1503, 1518), despre care nu mai ştim nimic după aceste atestări documen-tare. Să fi dispărut după devastările pricinuite de hoardele tătarilor nogaici

care au ocupat stepele Bugeacului prin anii 1568-1570? În Bugeac s-a aflat un alt târg denumit Tintul, menţionat în documentele din sec. XVI-XVII, despre care Dimitrie Cantemir ne relatează că Ștefan cel Mare a zidit aici o cetate, pe care „turcii au făcut-o una cu pământul, încât astăzi cu greu s-ar putea arăta locul ei”.

Un târg Tobacu, şi el înfloritor pe vremuri, era situat pe Ialpug, la vărsarea acestui râu în lacul Ialpug, lângă oraşul de astăzi Bolgrad, unde arheologii au descoperit urmele unui oraş şi mai vechi – Tanata. O localitate din preajma oraşului Bolgrad şi astăzi se numeşte Tobacu. Conform unor mărturii istori-ce, au existat şi alte târguri în ţinuturile basarabene: Troian, la un vad al Prutu-lui, pe locul comunei de astăzi Vadul lui Isac (Cahul), pe care Nicolae Iorga îl consideră drept unul dintre cele mai mari târguri din sudul Basarabiei, unde se făceau sistematic bâlciuri şi iarmaroa-ce, ca la Cetatea Albă, Chilia, Lăpuşna; Grecenii, fost centru administrativ de ţinut, situat pe râul Cahul, lângă actuala comună Găvănoasa (Cahul); Tigheci, pe râul Tigheci, şi el fost centru administra-tiv de ţinut, localizat pe vatra orăşelului de astăzi Iargara (Leova); Movileni, situ-at pe Răut, în preajma Vechiului Orhei.

Orheiul Vechi este numele pe care îl purta o aşezare umană şi o puternică fortăreaţă de pe râul Răut. Trăitori ai acestei aşezări au fost triburile tracilor răsăriteni – geto-dacii. De la început, geţii au durat aici o mică întăritură de pământ, pe care au reconstruit-o şi au prefăcut-o mai târziu într-o puternică fortăreaţă (sec. IV–III î. Hr.). Ea va fi fost, probabil, una dintre davele gloriosului regat al geţilor de pe tim-pul regelui Dromichaites. Pe vremea domniei marilor voievozi Alexandru cel Bun şi a lui Ștefan cel Mare, cetăţile de margine ale ţării au fost reconstruite şi rezidite, puterea lor de apărare fiind întărită şi prin reorganizarea armatei din ţinuturile de graniţă. În prima jumătate a sec. al XVI-lea, în urma războaielor cu turcii şi tătarii, oraşul a fost prădat şi ars, iar cetatea distrusă până la temelie. Populaţia oraşului şi dregătoria ţinutului au trebuit să-şi găsească alt loc de adăpost şi de trai, aşa că s-au strămutat în sus pe Răut, la vreo 30 km depărtare, unde au pus temeliile unei noi aşezări, pe care au denumit-o tot Orhei. Curând noul Orhei devine unul dintre principalele centre economice şi comerciale din zona Codrilor, preluând astfel faima de altădată a vechiului Orhei.

C o n c u r s !„Să ne cunoaştem meleagul”

Unde se află şi prin ce este reprezentativ locul din imagine?Răspunsurile dvs. le aşteptăm până la data de 10

noiembrie 2015. Răspunsul corect la imaginea publicată în numărul

iunie 2015 este: „Defileul Morovaia şi satul Maşcăuţi, raionul Criuleni”.

Felicitări pentru Nicolae Boboc din Chişinău care a expediat răspunsul corect.

ATENŢIE - condiţii noi la concursul „Să ne cunoaş-tem meleagul” pentru perioada octombrie - decembrie 2015! Prin tragere la sorţi, vor fi alese câte 3 persoane în fiecare lună (primii care vor expedia răspunsul corect – după data poştei) care vor primi câte un abonament semi-anual la revista NATURA. Mult succes!

Pentru detalii apelaţi la numărul 022 23 71 49.

Foto: A.R.

Ionel CĂPIŢĂ

Clădirea Muzeului de Istorie şi Etnografie din oraşul Floreşti, atestat la 20 august

1588, e poate una dintre cele mai atră-gătoare construcții în această urbe. Edificiul a fost construit „pe vremea românilor”, în anul 1939. Inițial, a fost sediul preturii, iar după ocupația rusească din 1940, noii „gospodari” au oploşit aici Comitetul executiv. De la o vreme, văzând că s-au plodit „mai-marii” raionului ca ciupercile după ploaie şi nu mai încăpeau în fosta pretu-ră, hai să-şi înalțe un sediu pe măsură, cu mai multe nivele şi cu birouri după plac. După ce lăcaşul a fost eliberat de oaspeții nepoftiți, acesta a „găzduit”, o perioadă, biblioteca pentru copii.

În 1979, august 24, în această clă-dire istorică şi-a deschis uşile Muzeul de Istorie şi Etnografie. Un număr de 12.357 exponate cuprind astăzi cele şapte săli de expoziție (195 metri patrați), muzeul purtând numele sculptorului basarabean Lazăr Dubinovschi. Aici, şi nu în altă parte, mai poți lua cunoştință de trecutul îndepărtat al localității, de îndeletnicirile înaintaşilor (cultura Cucuteni, Tripolie), de istoria mai veche şi mai nouă a celor ce s-au născut, au stăpânit acest colț de lume şi continuă istoria nemuririi sale. Nu în zadar, ori de câte ori vin oaspeți la Floreşti, fie că de la Vatra Dornei, România, cu care este înfrățit acest centru raional, fie din Canada, Germania, Letonia sau din alte țări, cârmuitorii raionului îi duc la... Muzeul de Istorie şi Etnografie. Și, până una-alta, le reuşeşte cumva-cumva „să-şi spele obrazul”. Dar, dacă vor avea şi în continuare aceeaşi atitudine față de această „carte de vizită” a raionului, nu se ştie dacă într-un viitor, nu atât de îndepărtat, vor mai avea la ce să vină la... Muzeul de Istorie şi Etnografie. Cauza? Idilii raionului îşi amintesc de existența acestei instituții de cultură doar când le vin oaspeți de onoare sau cu anumite alte ocazii, când au interes, în rest – sunt preocupați de probleme „mult mai importante”. Cât despre Direcția Cultură a raionului, ce să mai vorbim? Cu ce poate biata contribui la ocrotirea acestui patrimoniu, şi nu numai, odată ce cultura este dată uitării, mai ales când e vorba de finanțare?!

Știți de ce, de-a lungul anilor, acest muzeu a fost prădat în repetate rân-

duri, încât nimeni nu ştie cu exactitate de câte ori hoții au intrat fără frică în el? Pentru că diriguitorii acestui raion „n-au avut”, prin ani, cu ce plăti un paznic. N-au nici astăzi. Elidia Murafa, directoarea acestei instituții, care acti-vează aici de trei decenii şi jumătate, mi-a vorbit cu durere în suflet şi îngri-jorare de soarta muzeului:

- De câte ori visez că uşile muzeului sunt deschise şi hoții fură exponatele?... Și tresar din somn, adesea. În ianuarie se împlinesc trei ani de când muzeul nostru a fost prădat ultima oară, când hoții au sustras exponate în valoare de 70.000 lei. Cele mai valoroase piese... nu au fost găsite. Am rămas fără manuscri-sul primei biserici din Floreşti, înălțată la 1775, fără multe cărți bisericeşti, tipărite în sec. XYIII, fără o colecție inestimabilă de icoane, fără numisma-tică... De asemenea – multiple covoare, lăicere, prosoape rarisime au fost furate şi nu li s-a mai dat de urmă. Am obosit să tot scriu demersuri…

De la 1994 încoace Muzeul de Isto-rie şi Etnografie a rămas cu doi dintre cei şase colaboratori – doamna Elidia Murafa, director, şi dl Timofei Murafa, muzeograf, soțul doamnei Elidia. Dar de fondurile muzeului cine să se ocupe? Pentru un al treilea salariat, i se spune directorului, nu sunt fonduri.

La o adică, e greu să afirmi cine, care tânăr sau tânără, s-ar prinde să lucreze o lună de zile, dar mai ales duminicile şi la sărbători când lumea se petrece, cu una mie două sute de lei? Ba, pe deasupra, să umbli şi prin localități ca să cerşeşti exponate de muzeu, alteori să pui din solda ta un ban pentru o piesă sau alta. Iar la Floreşti aceasta-i realitatea. Cine nu crede, n-are decât să se convingă la fața locului.

Ce-i mai trist că, oricâți conducă-tori ai acestui raion s-au perindat de-a lungul anilor, fiecare în felul său a tot promis că „va acorda atenția cuvenită” dezvoltării muzeului, că va fi construit până şi un nod sanitar, dispărut la 1940, dar până azi carul nu s-a mişcat nici cu o iotă din loc. Și e păcat.

Nu ştiu cum s-au simțit, mai zilele tecute, cei trei vicepreşedinți ai raionu-lui Floreşti, însoțind oaspeții de onoare din Letonia la Muzeul de Istorie şi Etno-grafie, şi care, la un moment, au între-bat... de acel nod sanitar, inexistent.

Ce să-i faci? Fiecare cu cartea sa de vizită...

Dar chiar aşa?

Muzeul din Florești: Carte de vizită „de pe vremea românilor”

Pe 25 septembrie în Chişinău a mai apărut un orăşel de cor-turi. De data aceasta, scuarul

Academiei de Știinţe a Republicii Mol-dova (AȘM) a găzduit mica întindere de corturi, şi nimeni nu a protestat în acest Orăşel al Științei „ctitorit” de către organizatorii Nopții Cercetătorilor Europeni 2015. Ba mai mult, instituțiile participante şi-au etalat la mese cele mai semnificative realizări, au atras atenția vizitatorilor cu cele mai năstruşnice invenții şi au arătat tuturor că ştiința poate fi distractivă.

Partea oficială a evenimentului a debutat cu vizita primului ministru a țării, Valeriu Streleț, a şefului delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, şi a preşedintelui Aca-demiei de Științe a Moldovei, Gheorghe Duca. Invitații au vorbit publicului des-pre rolul pe care îl ocupă ştiința în țară, despre amploarea acestui eveniment pe continentul european şi despre necesita-tea curiozității în preocupările ştiințifice.

Această sărbătoare europeană a ştiinţei a avut ca scop promovarea oamenilor din domeniul ştiinţei, dar şi familiarizarea publicului larg cu activităţile practicate de cercetători. Vizitatorii au luat parte la experi-

mente inedite, concursuri fascinante, proiectări, workshop-uri interactive şi un program artistic pe măsură (Corul „Credo” al Departamentului de Cara-binieri din cadrul MAI a organizat un spectacol pe cinste).

De la standurile pline cu pro-duse alimentare obținute prin căi

năstruşnice până la produse parcă rupte din filme SF (pastă de dinți pen-tru elefanți, combustibil revoluționar obținut din plastic), vizitatorii şi-au potolit setea de cunoştințe pe la cor-turile instituțiilor participante: Insti-tutul Științifico-Practic de Fitotehnie „Porumbeni”, Universitatea Academiei de Științe, Institutul de Zoologie, Insti-tutul Științifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare, Institutul de Ecologie şi Geografie, Grădina Botani-că, Institutul Național de Viticultură şi Vinificație, Institutul de Inginerie Elec-tronică şi Nanotehnologii „D. Ghițu” al A.Ș.M, Institutul de Chimie, Institutul de Geologie şi Seismologie, ş.a.

Evenimentul, organizat pentru a doua oară la Chişinău, s-a desfăşurat în paralel cu alte 300 de oraşe euro-pene. Succesul acestei seri se dato-rează organizatorilor Academiei de Științe a Moldovei, Centrului Proiec-te Internaționale, Rețelei Punctelor Naționale de Contact H2020 şi a EURAXESS Moldova, cu susținerea financiară a Comisiei Europene în cadrul programului cadru HORIZON 2020.

Ana APINTEI

Noaptea cercetătorilor europeni la Chișinău

Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea. N. Mandela

8

Octombrie 2015 iNviTaTUl De oNoare- Domnule Ion Costaş, sunteţi

cunoscut ca primul ministru de interne al Republicii Moldova, primul minis-tru al apărării din Republica Moldova, ca luptător pentru idealurile naţionale, dar şi ca un susţinător perseverent al idealurilor europene ale basarabenilor. Cred, totuşi, că cea mai zbuciumată perioadă din viaţa dumneavoastră a

fost în anii 1990-1992, atunci când for-ţele imperiale au declanşat pe teritoriul republicii noastre mai multe mişcări secesioniste, cea mai gravă culminând cu războiul de la Nistru, în urma căru-ia a apărut regiunea separatistă auto-intitulată Republica Moldovenească Nistreană. Ce sentimente trăiţi atunci când, după o istorie de 25 de ani, auziţi pronunţându-se titulatura regiunii separatiste din stânga Nistrului, creată şi susţinută cu sprijinul imperialist al Federaţiei Ruse?

- Sigur că trăiesc sentimente de regret şi de revoltă, mai ales atunci când văd că unii s-au împăcat cu nişte probleme ieşite din comun, conside-rate anormale de oamenii cu minte sănătoasă. Din cauza greşelilor şi ambiţiilor unor guvernanţi din timpul respectiv, o parte din teritoriul Repu-blicii Moldova a fost cedat intereselor altui stat - Federaţia Rusă, care conti-nuă să stăpânească această regiune în continuare, ţinând aici Armata 14-ea (numai denumirea i-a schimbat-o în grup operativ-tactic) şi să susţină regimul criminal din Transnistria. Chiar dacă în anii 1991-1992 eram agresaţi de un imperiu, problemele puteau fi rezolvate altfel, cu mai puţine pierderi, cu mult înainte de a începe să fie constituite structuri de stat paralele în stânga Nistrului.

Mă cuprind sentimente de regret, dar nu de ură, căci nu poţi să urăşti populaţia de acolo, care, majoritatea, este de acelaşi sânge şi de aceeaşi limbă cu noi. Ei nu poartă nici o vină de cele întâmplate, deoarece le-au fost ameninţate familiile şi toţi acei care NU erau de acord cu dezmembrarea R. Moldova, şantajaţi şi la serviciu, şi acasă. Ei pot fi doar compătimiţi. Am pierdut acea parte de pământ din lipsă de viziune clară din partea politicienilor de vârf ai R. Moldova, parlamentarilor, care la acea vreme erau în majoritatea lor agrarieni, cu spirit comunist.

- Putea fi evitat războiul din 1992?- Putea, dacă responsabilii din con-

ducerea statului nostru, abia format în urma destrămării imperiului sovietic, dădeau dovadă de demnitate, dar şi de responsabilitate, căci au avut timp vreo trei ani, mişcarea secesionistă şi revoltele în stânga Nistrului au început încă prin 1988-1989. Prin 1990, acolo deja începeau să apară structuri de stat paralele. Ţin minte că se implica-se şi generalul Morozov, comandant al Districtului militar Odesa, care a fost ales deputat în Sovietul Suprem al URSS din partea transnistrenilor şi mulţi alţi deputaţi ai URSS din partea Moldovei, precum I. Blohin ş.a. Aceste lucruri erau cunoscute de conducerea de la Chişinău, dar nu s-a făcut nimic pentru a le contracara. Astfel, la 1992, în Transnistria s-a întâmplat ceea ce s-a produs în 2014 în Crimeea, apoi în Donbas.

Prima variantă de război hibrid Moscova a practicat-o în estul R. Mol-

dova îndată după destrămarea URSS. Ceea ce s-a întâmplat în Crimeea sau în regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina sunt variante de dezmăţ cotropitor rusesc trase la indigo, având ca exemplu de bază Transnistria. În Crimeea, propaganda rusească a lucrat bine timp de vreo 10 ani şi a pregătit populaţia locală de acolo în spirit

prorusesc, iar la momentul potrivit, Moscova a creat o situaţie de criză şi a mobilizat lumea la referendum privind alipirea Crimeii la Rusia. Ase-menea referendumuri, mobilizate de propaganda rusească şi de structurile kaghebiste din regiune au avut loc şi în stânga Nistrului. Dacă conducerea de la Chişinău, în special conducerea statului, intervenea mai hotărâtor, calculat şi echilibrat în regiune, sunt sigur că nu se ajungea la război şi la pierderea Transnistriei.

- Dar acolo era dislocată Armata a 14-ea. Se putea în 1992 de făcut ceva mai mult în acel război, decât doar de a opri cotropitorii la Nistru?

- Unii îi spuneau nu război, din frică şi laşitate îi spuneau „conflict armat”. În realitate, a fost un război adevărat declanşat de Rusia împotriva Republicii Moldova. Unii se feresc de a spune clar acest lucru din frică să nu-i supere pe ruşi. A fost un război pe adevăratelea şi la Nistru au căzut mulţi patrioţi moldoveni (peste 325, iar peste o mie au rămas invalizi şi mutilaţi), o mulţime de femei au rămas văduve, iar copiii lor – orfani de tată. Oricum, atunci când Mir-

cea Snegur a semnat armistiţiul la Moscova împreună cu Boris Elţin şi Igor Smirnov, el a trebuit să insiste ca Armata a 14-ea să nu rămână pe teritoriul R. Moldova în nici un caz, dar să fie încorporată în armata R. Moldova (atunci în stare de formare). După destrămarea URSS, tehnica militară sovietică aflată pe teritoriul

fostelor republici ex-sovietice a rămas (fără excepţie) în componenţa aces-tor state, iar militarii ruşi au plecat acasă. Singura ţară care a acceptat rămânerea trupelor ruseşti pe terito-riul ei a fost R. Moldova, în timp ce din dreapta Nistrului au fost retrase aproape toată tehnica militară şi tot armamentul. Nici azi nu putem să scăpăm de armata rusă de ocupaţie. Faptul că Rusia spune că trupele sale militare din stânga Nistrului sunt un contingent redus, este o ficţiune - acolo stă cunoscuta Armată a 14-ea. Au fost multe insistenţe ca ea să fie retrasă din această regiune, dar, sub diferite pretexte, precum ar fi apăra-rea depozitelor de la Kolbasna etc., ea stă ameninţătoare în continuare pe malul Nistrului. La Kolbasna sunt 20 mii tone de muniţii, cu care, în caz de necesitate, poate fi înarmat un întreg district militar. În plus, armata rusă din Transnistria stă gata ca, în caz de i se cere, să deschidă al doilea front contra Ucrainei. În 1991, pe când eram ministru de interne, l-am însoţit pe Mircea Snegur la Minsk. Acolo l-am întâlnit şi pe Constantin Moro-zov, ministrul apărării din Ucraina, fost coleg cu mine la Școala de aviaţie

militară din Harkov, la Academia de aviaţie „Iu. Gagarin” , la Academia Marelui Stat Major General de la Moscova. I-am spus: „Transmite-i Preşedintelui Kravciuk să nu susţină forţele proruseşti din Transnistria, căci pregătiţi o bubă în coasta voas-tră… Transnistria va fi o problemă şi pentru Ucraina”. După 23 de ani,

tocmai aşa şi s-a întâmplat. Repet: marea greşeală a fost că dincolo de Nistru au rămas legiferate trupele ruseşti care prezintă un pericol nu numai pentru noi sau Ucraina, dar şi pentru România, pentru întreaga regiune Balcani.

- Atunci, în vara lui 1992, moldove-nii puteau continua războiul, precum doreau unii, până la victorie?

- Nu. Noi nici armată nu aveam atunci. Eu abia la 5 februarie 1992 am fost numit ministru al apărării şi am început cu o mână de ofiţeri devotaţi neamului să formăm Armata Naţio-nală. Comandamentul armatelor din zona de sud-est a URSS, care se afla la Chişinău, s-a retras, iar odată cu el - şi tot armamentul, tunurile, tan-curile, blindatele, muniţia… Dar noi nu numai armament, nici ofiţeri, nici soldaţi nu aveam la timpul respectiv. Cu cine să lupţi împotriva unei armate imperiale, care avea experienţa din Afganistan, din alte conflicte sânge-roase? Armata a 14-ea, cu armamentul şi efectivul pe care îl avea, ajungea la Prut în trei-patru ore. De fapt, în 1992 noi nici nu eram încă constituiţi ca stat. În plus, nu a fost implicată toată societatea în acel război. Bună-oară, greşeala actualului Preşedinte al Ucrainei este că, în cazul Crimeii şi Donbasului, nu a introdus stare de război, stare excepţională, ca toată societatea să fie implicată în apărarea ţării. S-a întâmplat şi la ei ceea ce a fost şi la noi în 1990-1992: unii luptă, iar alţii merg la concerte, se duc la pescuit sau îşi petrec vacanţa peste hotare. În 1992 am insistat de câteva ori să fie anunţată starea de război, dar nu am fost ascultat…

- În situaţia în care nici Armata Naţională nu era formată, nici arma-ment nu aveam, a încercat România să ne dea o mână de ajutor?

- Sigur că România ne-a ajutat în acele timpuri de prăpăd pentru noi. Chiar şi eu am fost, pe când eram ministru de interne, la Ion Iliescu, Preşedintele României, la prim-ministrul Petre Roman, la N. Spiroiu, ministrul apărării, iar mai apoi, când în război s-a implicat şi Armata a 14-ea, îi telefonam direct dlui ministru al apărării N. Spiroiu. Dimineaţa îi explicam situaţia, iar seara eşaloanele erau la Gara Ungheni deja, cu TAB-uri, cu armament şi muniţii. Din ceea ce a avut, România ne-a ajutat foarte mult. Unii spuneau că mitralierele „Kalaşnikov” erau de calitate proastă. O fi fost, însă, vorba noastră: rău cu rău, dar mai rău fără de rău. Ni s-a oferit mai ales susţinere logistică. Dar nici instructori, nici consultanţi, nici militari din Armata Română nu au trecut Prutul pe tot parcursul acelui război.

- Dar cum s-a întâmplat că Româ-nia a fost eliminată din formatul de negocieri pe marginea conflictului transnistrean?

- Atunci era implicat în negocieri din partea României Marcel Dinu, Ambasador în R. Moldova, o perso-nalitate foarte inteligentă, diplomat cu o experienţă bogată, mare patriot român. Dar Boris Elţin a insistat pe lângă Mircea Snegur ca reprezentantul României să fie exclus din format. A fost şi aceasta o greşeală, dar s-a făcut

intenţionat, ca să îndepărteze Româ-nia de R. Moldova, în care foarte multă lume pleda - pledează şi azi - pentru Unire. Reprezentanţii oficiali ai Rusiei au recunoscut mai târziu că războiul de pe Nistru şi crearea regiunii sepa-ratiste au avut ca scop împiedicarea unirii R. Moldova cu România. Asta a spus-o şi Preşedintele Dumei de Stat din Rusia, Ghenadi Selezniov, în Parlamentul R. Moldova.

- Păi, având permanent un focar în stânga Nistrului, speranţele noastre de a adera la Uniunea Europeană vor fi privite mereu cu îndoială. Care ar fi ieşirea din situaţia creată?

- Eu am mai spus-o: nu există pre-cedente în lume când o ţară se dezice din proprie iniţiativă de o parte din teritoriul ei. Oricât de greu ar fi, noi trebuie să luptăm pentru a aduce la guvernare o echipă de oameni curajoşi, cu experienţă de viaţă şi cunoştinţe în administrarea eficientă a problemelor societăţii de azi, persoane pe care îi doare ceea ce se întâmplă în ţara noastră, o echipă care să nu se mai gudure în faţa imperiului rus. Atunci, şi Uniunea Europeană, şi SUA ar pune umărul şi ar convinge Rusia că locul nostru este în Uniunea Europeană, una dintre căi fiind chiar unirea cu România.

- Împreună cu Transnistria? - Da. Dacă asta este o problemă

imposibil de rezolvat, revenim la frontiera tradiţională pe Nistru, cedăm Transnistria Ucrainei în schimbul sudului Basarabiei şi Bucovinei de nord. Ar fi posibilă şi o astfel de vari-antă. În istoria omenirii avem o mul-ţime de cazuri cu schimb de teritorii şi populaţie.

- De fapt, o stare de indiferenţă a Rusiei faţă de Transnistria se simte deja. În regiunea secesionistă nu mai vin în mare măsură ajutoarele ruseşti, ceea ce a făcut ca Tiraspolul să scadă 25% din mărimea pensiilor şi a sala-riilor pe care transnistrenii le primesc acum cu mare întârziere. Se simte în rândul populaţiei de acolo o stare de revoltă…

- Rusia s-a înglodat în sărăcie, mai ales după agresiunea sa asupra Ucrainei. Lumea civilizată a izolat-o. Dar ea are nu numai Transnistria pe capul ei, ci şi Abhazia, Osetia de Sud, Donbasul, Crimeea, acum – Siria… În cazul dat, depinde cât va mai răbda populaţia din stânga Nistrului, s-ar putea întâmpla ca ea singură să se ceară „acasă”. Oricum, Moldova nu-şi va permite niciodată răsturnarea regimului prorusesc de la Tiraspol pe cale militară. Noi nici nu avem o asemenea capacitate militară. Iar în cazul în care noi vom fi atacaţi din stânga Nistrului, va trebui să solicităm ajutor extern. Totuşi, nu poate Rusia să-şi permită atâtea focare în lume. Cred că şi în Ucraina se vor mai linişti lucrurile. Moscova are să creeze în localităţile

Generalul Ion Costaş:„Războiul de pe Nistru a avut ca scop

împiedicarea unirii R. Moldova cu România”

Când zeii au dat înțelepciune omului, i-au dat cea mai frumoasă dintre comori. Sofocle

9

Octombrie 2015 meTroNomcucerite din regiunile Lugansk şi Doneţk autonomii cu drepturi lărgite, supuse şi dirijate de Moscova, ca să ţină Ucraina în sfera de influenţă a Rusiei. Exact cum s-a întâmplat în Moldova în anii 1990-1992. Nu cred că Ucraina în apropiaţii 10-15 ani să ridice problema de aderare la Uniu-nea Europeană. Pentru noi mai există şanse de aderare. Depinde ce fel de oameni vom avea la putere şi cum va decurge situaţia geopolitică la Prut…

- Susţineţi protestele declanşate împotriva actualei guvernări?

- Cum să nu susţii nemulţumirea oamenilor simpli, care nu mai pot suporta sărăcia şi minciuna în care au fost băgaţi? Moldovenii primesc cele mai mici salarii şi pensii din Europa, nu au nici o speranţă în viitor... Șmecherii de la conducere fură miliarde, dar nu sunt pedepsiţi, Uniunea Europeană se dezice de ei, satele au rămas pustii… Creşte o generaţie de tineri care sunt abando-naţi de părinţii plecaţi la munci peste hotare, nu merg la şcoală, nu ştiu ce înseamnă o copilărie fericită. Sigur că oamenii vor să măture această conducere păcătoasă, ca să aducă în locul ei persoane care gândesc, care ţin la acest pământ şi la acest popor. Asta-i explicaţia la ceea ce se întâm-plă în PMAN din Chişinău. Mai trist e că oamenii ies la proteste pentru că le-a ajuns cuţitul la os, dar nişte pezevenchi ca Igor Dodon sau Renato Usatâi vor să-i folosească pentru a întoarce vectorul politic al ţării spre interesele Rusiei. Profitori de revolte sociale întotdeauna se vor găsi, dar protestatarii trebuie să înţeleagă că singura noastră soluţie este integra-rea europeană şi unirea cu Ţara, care se numeşte România.

- Mulţi vor să afle ce mai faceţi acum. Unde-s copiii Dumneavoastră?

- M-am retras din viaţa social-poli-tică, deoarece nu vreau să fiu asemuit cu cei care fură fără ruşine poporul şi statul sau cu cei care fac lucruri mâr-şave, urmărind să ajungă acolo unde vor putea să fure şi ei statul. M-am recalificat şi acum conduc o companie IT internaţională şi o filială locală specializată în sisteme de tehnologii informaţionale.

Împreună cu soţia, mi-am educat copiii să muncească pentru a reuşi în viaţă, să fie corecţi cu oamenii din jur şi cu colegii de lucru, cinstiţi şi oneşti în viaţă. Atunci când ei au înţeles ce se întâmplă aici, că cinstea şi onoarea oamenilor nu este respectată, au ple-cat. Feciorul a plecat în SUA cu viză turistică şi a rămas acolo acum 17 ani. A absolvit Universitatea tehnică din Denver, apoi o universitate din Chi-cago, este căsătorit cu o americancă, am doi nepoţi de la el, lucrează într-o mare companie energetică. Fiica de asemenea a plecat în SUA. Acolo s-a căsătorit, am şi de la ea doi nepoţi, a lucrat în diferite funcţii diplomatice la ambasadele SUA din Viena, Zagreb, Riga, în diferite ţări din Africa, iar acum este consul general al Ambasadei SUA în Kazahstan. Sigur, aş vrea să-i văd alături de mine, să fie folosiţi pen-tru binele şi viitorul Tarii. E păcat să creştem şi să investim în copii pentru binele străinilor.

Deocamdată, asta-i trista realitate într-o ţară fără speranţe, precum este R. Moldova. Dar mai ştiu că poporul nostru întotdeauna şi-a păstrat o rezer-vă de spirit naţional şi de demnitate. Există acest spirit atât în dreapta Pru-tului, cât şi în dreapta sau stânga Nis-trului. E nevoie ca cineva să-l adune, să-l orienteze şi să-l concentreze spre realizarea a ceea ce ne dorim de la 1989 încoace.

Gheorghe BUDEANU

Cele mai multe mass-media din Federaţia Rusă au asemuit demonstraţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale cu Maidanul de la Kiev, iar unele au mers mai departe, spunând că sunt organizate de aceeaşi mână – de ţările din Vest.Asemănarea cu Maidanul de la Kiev

a apărut din prima zi în care a început protestul non-stop în centrul Chişină-ului, 6 septembrie 2015. Multe materi-ale difuzate de televiziunile centrale de la Moscova şi multe din publicaţii au insistat să enumere aceste similitudini, observă Lina Grâu, expert al Asociaţiei pentru Politică Externă. „Tezele de bază ale acestor materiale ţin de faptul că protestul de la Chişinău a fost pus la cale de aceeaşi mână care a dirijat şi Maidanul de la Kiev, pretinzând că ar fi vorba de SUA. Iar pentru a demon-stra că e vorba despre acelaşi scenariu, s-au trasat cu insistenţă similitudini dintre evenimentele de la Chişinău şi Kiev – corturi cumpărate centralizat, organizarea pazei şi a alimentaţiei, pichetarea instituţiilor, s-a pus accen-tul pe confruntarea dintre protestatari şi forţele de ordine (făcându-se inten-ţionat confuzia dintre demonstraţiile paşnice şi incidentul provocat de grupul Petrenco la Procuratură), revendicările categorice de demisie a tuturor puteri-lor din stat”, afirmă Lina Grâu.

Fals: de vină este orientarea europeană a ţăriiPrintre materialele „analitice” în

care se sublinia că SUA au pus la cale schimbarea guvernului pro-european de la Chişinău pentru a aduce la putere forţe radical pro-europene, experta aminteşte emisiunea Vesti.doc, din 16 septembrie, de la Rossia 1. „Este clar că scopul a fost să convingă audienţa că Moldova e în prag de destabilizare şi chiar de război civil (fiind iminente confruntări cu regiunea transnistreană şi autonomia găgăuză), iar vinovată de toate s-ar face orientarea europeană a ţării. Realizatorii emisiunii au vrut ca în mintea telespectatorilor să rămână mesajele manipultorii cum că „Europa a minţit Moldova”, „coşmarul a început după semnarea de către Moldova a Acordului de Asociere cu UE”, iar sin-gura soluţie pentru Moldova, servită pe post de concluzie, este, bineînţeles, înlocuirea actualei guvernări cu una pro-rusă. În plus, impresia a fost că, la fel ca şi în cazul Ucrainei, Rusia îşi pregăteşte terenul pentru o intervenţie masivă în Republica Moldova – mer-

gând chiar până la aluzii militariste”, a mai remarcat Lina Grâu.

Acelaşi scenariu este aplicat şi în cazul reportajelor postului de televi-ziune Pervîi kanal. Pe 13 septembrie 2015, postul a difuzat un material din Chişinău cu aceleaşi sintagme şi imagini care aveau să fie utilizate şi de Rossia 1 trei zile mai târziu. Prezenta-toarea jurnalului a făcut următoarea introducere: „Moldova a semnat Acordul de Asociere în urmă cu un an, ceea ce Ucraina la începutul Mai-danului doar spera; a obţinut regimul abolit de vize. Moldovenii au plecat în Europa pentru o viaţă mai bună, s-au întors şi au plecat din nou în căutare de locuri de muncă, de data aceasta în Rusia. Acolo tarifele la servicii sunt mai scumpe decât în UE, produsele alimentare - mai scumpe decât la Moscova, minimumul de existenţă e aproape ca-n Eritreea. Acolo, potrivit presei locale, se încearcă să fie înlocuiţi unii oligarhi cu alţii. Cum se trăieşte în ţara care şi-a îndeplinit visul european ne spune corespondentul nostru…”

Doar surse pro-ruseLa posturile centrale de televiziune

din Rusia au fost intervievaţi mai ales analişti şi politicieni din Moldova care susţin apropierea de Rusia şi renunţarea la vectorul de dezvoltare pro-european, uneori surse pretins independente, dar de fapt cu aceeaşi apartenenţă politică.

Anume acest aspect i-a atras atenţia lui Dumitru Ciorici, director editorial al portalului Agora.md şi membru al Consiliului de Presă din Republica Moldova. „Un element de manipulare este prezentarea de către jurnaliştii ruşi doar a unor opinii care sunt în favoarea Rusiei: concluziile precum că integrarea europeană este în defavoarea Moldovei, că face rău economiei şi stării sociale. Nu există nicio părere a unui exponent care să reprezinte alt curent de gândire”, crede Dumitru Ciorici.

Analistul Vitali Andrievski spune că mai multe mass-media ruseşti i-au solicitat opinia în această perioadă şi că jurnaliştii ruşi au încercat să afle „dacă nu cumva protestele sunt orga-nizate de americani şi europeni, nu e o „revoluţie colorată”, prin care proe-uropenii şi proamericanii răi încearcă să fie înlocuiţi cu proamericani şi proeuropeni buni; dacă nu cumva e o mişcare unionistă pro-română şi dacă aceste proteste nu sunt o greşeală a colaborării cu UE si SUA”.

„Întrebările erau asemănătoare şi asta vorbeşte despre o abordare comună a evenimentului. Dar cel mai important din ceea ce s-a difu-zat e că proiectul european este un eşec, poporul nu e mulţumit de acest proiect, oameni vor schimbări”, afir-mă Andrievski. Analistul crede că mass-media din Federaţia Rusă se vor activiza odată cu ieşirea la proteste

a formaţiunilor lui Renato Usatâi şi Igor Dodon, iar subiectul Moldova va fi frecvent pe agenda, mai ales a televiziunilor. „Singurul lucru care se doreşte în Rusia e să nu fie discutate propriile problemel interne. Și aşa cum problema Donbasului a intrat într-un con de umbră, de refugiaţii din Orient publicul a obosit sau va obosi repede, iar dacă Rusia se implică mai mult în Siria, vor apărea şi pierderi. Iată atunci mica şi mân-dra Moldovă va deveni interesantă. Se va vorbi la pachet despre blocada Transnistriei şi despre cum Dodon şi Usatâi luptă cu regimul oligarhic proamerican”, concluzionează Vitali Andrievski.

Citiţi articolul integral pe pagina web a revistei Natura şi pe site-ul www.api.md, la rubrica „Stop! Fals”.

Valentina BASIUL

Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului ame-rican oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţio-nală (USAID). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.

Articolul a fost realizat la comanda Asociaţiei Presei Independente (API), cu suportul programului „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Protestele din Chişinău văzute de presa rusă

Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral este beneficiarul proiectu-

lui Îmbunătățirea Managementului Integrat al Zonei Costiere în Marea Neagră (ICZM), finanțat în cadrul Joint Operational Programme „Black Sea Basin 2007 - 2013”, cu numărul de contract 2.2.1.72773.238 MIS-ETC 2646. Proiectul face parte din Pro-gramul Operaţional Comun al Mării Negre, cofinanţat de Uniunea Euro-peană, prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat (ENPI).

Proiectul se desfăşoară în parte-neriat cu Bulgaria – Union of Bul-garian Black Sea Local Authorities (UBBSLA), Ucraina – Center for Regional Studies (CRS), Moldova – Ecological Counselling Center Cahul (ECC) şi Turcia – Sinop Provincial Special Administration (SINOP), Turkish Marine Research Foundation (TUDAV), Dayko Foun-dation for the Protection of Natural Life (DAYKO). Pe lângă partenerii menționați, proiectul are ca asociați: Ministerul Mediului şi Schimbări-

lor Climatice, Rize University din Turcia, Coastal and Marine Union (EUCC), Regional Water Board Rijnland şi Municipality of Zand-voort, din Olanda.

În perioada 17 - 21 august 2015, la Odesa, a avut loc o sesiune de instruire organizată de partenerii de proiect din Ucraina. Instruirea a reunit participanți ai tuturor par-tenerilor şi asociațiilor din proiect, iar acțiunea a avut ca scop stabilirea unei echipe de experți calificată în abordarea ICZM, pentru a asigura

asistenţă tehnică altor părți intere-sate. Fiecare partener, dar şi asociați din România şi Turcia au propus câte doi participanți la sesiunea de instruire. Selecția participanților s-a făcut după anumite criterii stabilite în proiect. Instruirea a fost organiza-tă în cadrul a două sesiuni: training ICZM – instituții publice, precum şi participanți ai unor instituții private.

Rezultatul acțiunii are ca finalitate elaborarea unui Ghid de Parteneriat Regional în regiunea Mării Negre, ce va fi prezentat pentru dezbatere părţilor interesate participante la workshop-ul ce va trebui organizat de fiecare partener din proiect.

Mai multe detalii privind proiec-tul puteţi afla consultând pagina web http://blacksea-iczm.eu/

Centrul de Consultanţă Ecologică Cahul

Contacte: tel/fax: 0 299 21478; e-mail: cce_cahul@yahoo.com

Joint Operational Programme Black Sea Basin 2007 – 2013 – ICZM

ABA Dobrogea – Litoral

Activităţi în Zona Costieră a Mării Negre

Common borders, common solutions! • Together we build the future! P

Omul nu poate deveni om decât dacă este educat. J. Comenius

10

Octombrie 2015 casa şi Familia Ta

LA PLĂCINTE,

ÎNAINTE!Salată de nuci cu usturoi (scordolea)Ingrediente: 60 nuci (cam 200 gr

miez de nucă), 2 căpăţâni usturoi, o pâine albă sau 4 chifle (circa 400 gr), 100 ml ulei, 200 gr zeamă de lămâie, sare.

Mod de preparare: Nucile se sparg, se scoate miezul şi se alege cu multă grijă ca să nu rămână resturi de coajă. După aceea se pisează într-o piuliţă. Neapărat pisate şi nu tocate, pentru a fi unsuroase.

Usturoiul se curăţă de coajă, se presară cu sare grunjoasă şi se pisea-ză bine, până ce devine păstos. Mie-zul pâinii (chiflelor) se moaie în apă, apoi se scurge (se stoarce cu mâina), se fărâmiţează şi se amestecă cu usturoiul. În continuare amestecul se freacă bine cu o lingură de lemn, turnând din când în când câte puţin ulei. Când tot uleiul a fost înglobat, compoziţia se subţiază cu zeama de lămâie şi se adaugă nucile pisate. Amestecul se freacă în continuare, până ce devine de consistenţa unei alifii. După aceea se gustă şi se potri-veşte de acreală şi de sare.

Tradiţional, scordoleaua se serveşte cu raci fierţi, cu rasol (răcitură) de peşte sau cu rasol de piept de pui. În ultima vreme însă, scordoleaua este servită indepen-dent, ca preparat de post, eventual cu legume fierte (cartofi, ţelină, morcovi etc.).

Baclava

Ingrediente: 500 gr foi de plă-cintă, 400 gr nuci măcinate, 200 gr zahăr tos, 4-5 linguri de ulei sau margarină topită.

Pentru sirop: 2 linguri de miere de albine, 300 gr zahăr, coaja rasă de lămâie, esenţă de vanilie, esenţă de migdale, o linguriţă scorţişoară.

Mod de preparare: Într-o tavă unsă cu ulei sau margarină se întind una peste alta 3 foi de plăcintă unse fiecare cu ulei. Deasupra lor se pre-sară miez de nucă măcinat şi zahăr. Se acoperă cu alte 3 foi de plăcintă unse fiecare cu ulei şi se adaugă un alt strat de nucă şi zahăr. Se repetă operaţia până când se termină toate foile de plăcintă. Ultimul strat trebu-ie să fie de foi de plăcintă. Se unge deasupra cu ulei (sau margarină topită) şi se introduce tava la cuptor pentru 20 min. Între timp se prepară siropul. Se pun la fiert 250 ml apă cu 300 grame de zahăr şi 2 linguri miere. Se fierb 10 minute, se adaugă puţină esenţă de vanilie şi de migda-le şi o linguriţă de scorţişoară. Când baclavaua (foile de plăcintă cu nucă şi zahăr pe care le-ai introdus în cuptor) este rumenită, se scoate din cuptor şi se toarnă peste ea siropul clocotit. Se lasă să se însiropeze (mai pui tava în cuptor pentru încă vreo 8-10 minute), apoi se porţionează cu un cuţit bine ascuţit. Se poate porţiona şi înainte de a băga tava la cuptor.

În grădina cu f lori

Mirabilis - frumoasa nopţii

Denumire ştiinţifică: Mirabilis jalapa

Familia: Nyctaginaceae

Denumire popula-ră: Barba-împăratului, gorniţa îngeraşului, norea, minune de Peru, floarea de ora 4, frumoasele nopţii

Tipul plantei: Perenă/Anuală

Înălţime: 60 cm

Întindere: 30-40 cm

Lumină şi temperatură: Se plantează la soare, dar tolerează şi umbra la amiază. Le merge bine în locuri călduroase.

Flori, frunze, fructe: Flori roşii, roz, violet, galbene sau albe sub formă de trompetă. Îşi deschid florile în jurul orei 4 după-amiază şi îmbălsămează aerul nopţii cu parfumul lor delicat de lămâie sau îşi deschid florile atunci când cerul este înnorat. Rămân deschise până peste noapte şi se închid spre dimi-neaţă. Uneori pot produce flori de mai multe culori pe o singură tulpină.

Solul: Poate fi plantată în soluri sărace sau soluri obişnuite de gră-dină. Preferă totuşi solurile bogate, bine drenate.

Umeditate: Are nevoie medie de apă. Udaţi

regulat pentru a menţine solul umed, dar nu excesiv de ud.

Aerul: Suportă aerul fierbinte.

Îngrăşăminte: Fertilizaţi-le de1-2 ori pe lună cu un fertilizator gene-ral pentru a încuraja o creştere mai viguroasă.

Înmulţire: Din seminţe: Seminţele seamănă

cu boabele de piper: se pot recolta când devin negre. În miniseră se însă-

mânţează cu 4-6 săptămâni înainte de transplantare. Germinează uşor la o temperatură de 18-20 oC într-un pământ cu un drenaj bun. Acoperiţi

uşor seminţele cu pământ fin sau ver-miculit şi puneţi vasul într-un plastic transparent. Menţineţi solul uşor umed. Asiguraţi-le lumină pentru că lumina ajută germinarea. Germinarea durează 7-21 zile. Direct în grădină însămânţarea se face la 2 săptămâni după data medie a ultimului îngheţ.

Prin tuberculi: Tuberculii pot fi scoşi toamna după primul îngheţ şi depozitaţi peste iarnă în turbă sau nisip umed într-un loc întunecat şi răcoros având grijă să nu îngheţe. Verificaţi din când în când şi nu lăsaţi tuberculii să se usuce sau zbarcească; dacă încep să se zbârcească udaţi substratul (1-2 ori pe iarnă) cu un pulverizator cu puţină apă, astfel încât substratul să nu rămână ud. Pri-măvara tuberculii pot fi tăiaţi pentru a-i înmulţi. Fiecare bucată trebuie să conţină cel puţin 2 ochiuri. Plantaţi bucăţile în ghivece, udaţi şi puneţi-i la lumină pentru a reîncepe creşterea. Din ei vor ieşi plante mai mari decât cele obţinute din seminţe.

Transplantare: Transplantarea răsadurilor se face la o săptămâ-nă după data medie a ultimului îngheţ. Plantaţi-le la o distanţă de 30-45 cm.

Condiţii de iernare: Toleranţa la îngheţ este scăzută. Zone climatice 9-11 grade.

Boli şi dăunători: Plantele tinere pot fi atacate de afide.

Îngrijire, particularităţi: Pentru că florile se deschid în jurul

orei 4 după-amiază este indicat să fie plantată într-un loc unde poate fi văzută la începutul serilor. Sunt potri-vite pentru fundalul straturilor mixte de flori, jardinière, grădinile rustice sau le puteţi creşte ca un arbust anual (puteţi forma un gard viu din barba-împăratului care să despartă grădina de flori de grădina de legume).

Nu necesită îngrijiri speciale, înflo-reşte din vară până toamna târziu, poate fi plantată în locuri însorite sau în semiumbră şi suportă o uscăciune moderată.

Această plantă este originară din America Latină şi de Sud şi tehnic este o plantă perenă, dar la noi este tratată drept anuală pentru că nu supravieţu-ieşte iarna în grădină. În climate mai blânde planta produce tuberculi care pot cântări până la 18 kg.

Barba-împăratului creşte încet şi de obicei nu înfloreşte până la mijlocul verii, dar spectacolul floral merită întreaga aşteptare până la căderea bru-mei. La început se deschid puţine flori, dar mai târziu se deschid cu zecile.

Seminţele rămân viabile câţiva ani. Atenţie: toate părţile plantei sunt

otrăvitoare.

• Acum că se aproprie vremea mai rece, puteţi proteja plantele mai puţin rezistente la frig cu o folie anti îngheţ sau le puteţi muta într-o seră care nu îngheaţă.

• Scoateţi bulbii de dalie, begonia şi gladiole şi depozitaţi-i într-un mediu uscat pe perioada iernii. Nu uitaţi să înlăturaţi frunzele moarte înainte de depozitare.

• Plantaţi bulbi de narcise, lalele, brânduşe, frezie şi allium pentru o grădină spectaculoasă de primăvară.

• Puteţi planta copăcei sau arbuşti cu sau fără rădăcină protejată.

• Plantaţi toate plantele perene sau bienale pe care le-aţi obţinut din seminţe  în anul curent.

• Plantaţi un mix de flori agăţătoa-re, năsturei, primula şi panseluţe de iarnă pentru o etalare uimitoare de primăvară.

• Dacă jardinierele de vară nu arată foarte bine, replantaţi-le cu un mix de flori de iarnă.

• Toamna este perioada ideală pen-tru plantarea curpenului.

• Încă mai este timp să plantaţi prin seminţe, plante rezistente la frig.

• Luna octombrie este luna ideală pentru plantarea copacilor, arbuştilor şi a gardurilor vii.

• Acum se pot recolta şi butaşi lem-noşi din arbuştii cu frunze căzătoare.

• Trandafirii agăţători trebuie cură-ţiţi şi tulpinile rămase protejate înainte ca vântul de toamnă să producă pagube.

• Înlăturaţi frunzele de trandafir căzute pentru a preveni boli specifice. Nu încercaţi să produceţi îngrăşământ din acestea.

• Înlăturaţi plantele crescute peste alei, pentru a păstra accesul nestingherit prin grădină.

• Tăiaţi plantele perene care au murit sau lăsaţi în mod alternativ frunzele moarte aşa cum sunt pentru fauna specifică iernii.

• Scoateţi şi separaţi orice plantă erbacee perenă cât timp solul încă mai este cald.

• După ce aţi curăţit delimitările, acoperiţi solul din jurul plantei cu

scoarţă de copac şi gunoi pentru a izola rădăcinile plantelor de-a lungul iernii şi eliminaţi buruienile din jur.

Alte lucrări în grădină• Refolosiţi compostul şi împrăşti-

aţi-l cât de mult se poate în grădină.• Utilizaţi containere pentru com-

post în care să colectaţi frunzele sau plantele moarte.

• Colectaţi frunze pentru a crea compost pe care îl puteţi utiliza mai apoi ca fertilizant pentru sol. Frunzele de stejar, anin, carpen, se vor trans-forma într-un an, pe când frunzele de  fag, platan, castan vor dura câţiva ani până se vor transforma în compost.

• Măturaţi frunzele şi resturile căzute care ar putea purta peste iarnă spori de fungi sau adăposti melci.

• Pregătiţi un foc din crengi uscate sau căzute, acoperiţi-le cu folie pentru a se usca şi arde mai bine mai târziu.

• Puneţi plasa peste iaz, pentru a preveni căderea frunzelor în el. Dacă trebuie să curăţaţi iazul, aşezati buru-enile lângă el şi lăsaţi-le o zi pentru a permite vietăţilor să se întoarcă în apă.

• Curăţaţi containerele de apă şi lăsaţi-le să fie umplute de apă de ploaie. Pregătiţi alte butoaie pentru anul viitor.

• Dacă solul este uscat, udaţi foarte bine grădina înainte ca pământul să îngheţe.

• Profitaţi de vremea uscată pen-tru a vopsi atelierele şi gardurile cu inhibitor de îmbătrânire înainte de sosirea iernii.

• Verificaţi depozitarea cepei şi a usturoiului şi îndepărtaţi bulbii deterioraţi. Primul loc în care încep să putrezească bulbii este de obicei gâtul.

• Încercaţi pe cât e posibil să folosiţi pungi pentru ceapă pentru a îmbunătăţi circulaţia aerului.

• Verificaţi depozitarea cartofilor şi îndepărtaţi-i pe cei deterioraţi. Folo-siţi saci din pânză pentru a depozita cartofii, deoarece aceştia le permit să respire.

• Alocaţi timp şi pentru retuşuri finale ale gardului viu, pentru ca acesta să aibă un aspect curat şi ordonat pe perioada iernii.

• Odată plantele intrate în stare latentă, este perioada ideală de a le muta sau ridica, dacă acest lucru este necesar.

• Ridicaţi jardinierele sau ghive-cele de la nivelul solului pe perioada iernii folosind cărămizi sau picioare pentru ghivece, pentru a preveni inundarea.

• Investiţi în hrănitori pentru păsări în această toamnă. Păsările sunt prieteii grădinii şi vor menţine scăzut numărul dăunătorilor.

Regulile de aur ale bunicii

(despre parfumul casei)– Iarna, conservaţi coaja rămasă de

la portocale şi lămâi. Porniţi cuptorul în bucătărie, la cea mai mică temperatură, şi puneţi cojile pe o tipsie de fontă sau pe grătar. Vor difuza un parfum extrem de plăcut.

– Mirosul de usturoi din încăpere dispare dacă punem pe plită sau într-o conservă cu jar câteva boabe de ienupăr.

– Mirosul de alcool al gurii dispare dacă mestecăm pătrunjel sau o bucată de măr.

– Mirosul de pipi de pisică dispare dacă frecăm podeaua sau covorul cu un burete umed pe care stoarcem câteva picături de lămâie.

– Mirosul de mucegai se înlătură aproape total, dacă puneţi pe mobilele înalte, vase cu var nestins. (Nu cumva să fie la îndemâna animalelor sau copiilor.)

– Mai puţin periculos: ardeţi într-o scrumieră de metal frunze de dafin, mentă uscată, coji uscate de portocale şi mandarine. Plimbaţi-vă prin casă, purtând vasul cu arome în mână.

– Mirosul de mucegai din frigider dispare dacă introducem un vas cu zahăr ars.

– Mirosul de mucegai din termos dispare dacă îl umplem cu apă rece, în care punem un vârf de cuţit de praf de copt. Pentru a înlătura mirosul dintr-o sticlă de termos neutilizată de mult timp, pune în ea apă caldă şi bicarbonat de sodiu.

– Mirosul de tutun poate fi lesne înlăturat dacă lăsaţi peste noapte în cameră un burete umed.

– Mucurile de ţigară şi scrumul uitate în scrumiere dau un miros oribil. O soluţie: frecaţi scrumiera cu apă cu oţet (1:1).

– Mirosul urât din bucătărie dispare dacă topiţi într-o tigăiţă zahăr ameste-cat cu un praf de scorţişoară.

– Fructele de ienupăr aruncate pe foc sau frunzele uscate de salvie schim-bă mirosul neplăcut din casă.

– Contra mirosurilor îmbibate în mâini, ca urmare a mânuirii diferitelor alimente, se întrebuinţează făina de muştar.

Ce ai de făcut în octombrie

Speranța este toiagul îndrăgostiților. W. Shakespeare

11

Octombrie 2015

Pagini organizate după „Formula AS” şi alte surse de

Paraschiva MĂMĂLIGĂ

meDiciNa NaTUrisTă

Dureri reumatice – se pun, de două ori pe zi, comprese cu tinctură de ardei iute,

care se ţin câte 20 de minute pe locul afectat. Ca alternativă, se poate folosi şi uleiul de ardei iute, cu care se ung zonele afectate, de 2-3 ori pe zi. Trata-mentul se face 15-21 de zile şi reduce simţitor durerile reumatice, printr-un mecanism neurochimic care este încă în curs de cercetare. Merită însă menţionat că, deşi la mulţi pacienţi ardeiul iute „ia durerile cu mâna”, el nu îmbunătăţeşte mobilitatea articulară şi nici funcţionalitatea membrului afectat de reumatism.

Degerături – un studiu făcut pe paci-enţii cu degerături de gravitate mică şi medie a arătat că aplicarea, de trei ori pe zi, a uleiului de ardei iute pe zonele afectate reduce la maxim 10 zile timpul de vindecare, faţă de14-20 zile, pe zone-le netratate. Explicaţia acestor rezultate este intensificarea circulaţiei sângelui şi a proceselor trofice la nivelul pielii, induse de capsicina din ardeiul iute.

Neuropatie diabetică – mai multe studii făcute în anii ”90 au pus în evidenţă un uimitor efect anti-durere al soluţiilor externe pe bază de ardei iute, în cazul pacienţilor diabetici cu neuropatie periferică.

Într-unul dintre aceste studii, 271 de pacienţi cu dureri medii, mergând până la puternice, au fost trataţi vreme de opt săptămâni cu ulei de ardei iute, care era aplicat de două ori pe zi, pe locurile dureroase. 58% dintre ei au simţit o ameliorare semnificativă a durerii, chiar dacă unii dintre cei trataţi s-au ales cu iritaţii şi uşoare arsuri. Aşadar, acest tratament are o eficienţă ridicată, singura problemă fiind că poate p r o d u c e arsuri destul de serioase a l e p i e l i i , a p l i c a ţ i i l e c u u l e i d e a r d e i i u t e trebuind făcute în cure nu mai lungi de 4 săptămâni, urmate de alte câteva săptămâni de pauză.

Dureri de spate (nevralgie sciatică) – se pun comprese cu tinctură de ardei iute pe zonele dureroase, ţinându-se cât mai mult timp, dar evitând arsurile la nivelul pielii de pe zona tratată. Doi cercetători americani, David Julius şi Michael Caterina, de la Universita-tea California din San Francisco, au descoperit că acest tratament simplu inhibă senzaţia de durere.

Mâini şi picioare reci – se ung şi se masează energic, dimineaţa, picioa-rele şi mâinile, cu ulei de ardei iute. Este un tratament simplu, dar care activează puternic circulaţia sangui-nă de la nivelul extremităţilor. Acest tratament este foarte bine completat de consumul intern de ardei iute, pe timpul sezonului rece, el îmbunătăţind circulaţia sanguină pe ansamblu.

Psoriazis – într-un studiu făcut pe 200 de pacienţi cu psoriazis, s-a folosit uleiul de ardei iute aplicat, local, o dată pe zi, pe locurile afectate de boală. Rezultatele au fost impre-sionante, la pacienţii care au folosit ardeiul iute extern observându-se o reducere a suprafeţei plăcilor cuta-

nate hipercheratozice şi o diminuare a pruritului.

Tinctura de ardei iuteTreizeci de grame de ardei proaspeţi

foarte iuţi (trebuie gustaţi înainte!) se toacă fin, apoi se pun într-un borcan cu capac filetat, adăugându-se dea-supra jumătate de pahar (100 ml) de apă şi altă jumătate de pahar de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide ermetic borcanul şi se lasă preparatul

la macerat vreme de 10 zile, după care se filtrează, iar tinctura obţinută se trage

în sticluţe mici, închise la culoa-

re. Din această tinctură se iau

câte 30-50 de picături, în miere sau în apă, de 3-6 ori pe zi. Extern, se pun comprese cu tinctură de ardei iute în caz de nevralgii, dureri reuma-tice, migrene

(vezi mai sus).

Uleiul de ardei iuteÎntr-un borcan se pune un pahar de

ulei de măsline şi un sfert de pahar de ardei iute uscat (cel proaspăt nu poate fi folosit!) şi mărunţit. Se închide borcanul ermetic şi se lasă conţinutul să macereze vreme de 14 zile, după care se filtrează şi se trage într-o sticlă închisă la culoare. Uleiul astfel obţinut se poate consuma ca aliment, în salate, iar extern se foloseşte ca soluţie de masaj contra celulitei, pentru îmbună-tăţirea circulaţiei în mâini şi picioare, pentru tratarea degerăturilor (vezi mai sus).

Unguentul de ardei iuteSe prepară la nivel industrial,

pentru că necesită folosirea unor extracte standardizate în capsicină, care nu pot fi folosite casnic. Căutaţi unguentele cu ardei iute care nu conţin parabeni şi în care această plantă este asociată cu camforul. Combinaţia: ardei iute+camfor este cea mai puter-nică pentru uz extern, întrucât cele două ingrediente se potenţează şi se corectează reciproc, având puternice efecte antireumatice, antinevralgice, de stimulare a circulaţiei etc.

Tratamente externe cu ardei iuţi

Nedorite din punct de vedere cosmetic şi foarte dureroase şi deranjante, crăpăturile călcâielor sunt rezultatul unor picioare neglijate. Multe persoane uită de atenţia care se cuvine acestor părţi ale corpului, mai ales în perioada caldă a anului, când se înteţesc cauzele care duc la această neplăcere. Neglijenţa plus asocierea cu anumite complicaţii duce la infecţia sau sângerarea călcâielor.

Deşi crăpături ale pielii pot apărea oriunde pe suprafaţa corpului, aces-

tea apar de obicei în zona călcâielor şi degetelor de la picioare, pentru că acestea sunt printre cele mai folosite părţi ale corpului.

De ce crapă călcâiele?În prezenţa factorilor predispozanţi

la apariţia acestei patologii, pielea călcâielor devine din ce în ce mai închisă la culoare, în contrast cu restul tălpii, iar în final se îngroaşă, îşi pierde din elasticitate, devenind aspră şi cu tendinţa de a se fisura uşor. Nu toate persoanele vor avea călcâiele crăpate în cazul în care vor fi expuse la aceiaşi factori de risc. Starea pielii călcâielor este determinantă în apariţia acestei stări patologice, astfel încât pielea uscată sau îngroşată conferă un risc mai mare de a avea călcâiele crăpate. Mersul îndelungat pe jos, statul în picioare mult timp acasă sau la serviciu, podelele dure şi talpa rigidă a încălţămintei (care nu permite piciorului să se adapteze la variaţiile reliefului suprafeţei de mers şi măreşte presiunea exercitată asupra călcâielor) sunt doar câteva din situaţiile în care pielea uscată a călcâielor are şanse mari de a se crăpa. De asemenea, încălţămintea care lasă călcâiele dezgolite (sandalele) permit pernuţelor de grăsime din călcâi să se extindă, cu „întinderea” ulterioară a pielii de deasupra, crescând astfel riscurile apariţiei crăpăturilor. Grăsimea în exces (obezitatea) creşte presiunea asupra pernuţelor de grăsime de la nivelul călcâielor, cauzând extinderea acestora în exterior şi crăparea pielii uscate. Problemele de sănătate precum diabetul zaharat, psoriazisul, eczema, afecţiuni ale glandei tiroide etc. măresc substanţial riscul de a avea călcâie crăpate, la fel ca şi vârsta (odată cu înaintarea în vârstă, pielea îşi pierde elasticitatea), igiena inadecvată a picioarelor.

Carenţa de vitamine îşi spune cuvântulDeficienţa de vitamine şi minerale

din organism influenţează crăparea şi uscarea pielii. Astfel, lipsa de vitami-na A, care în mod obişnuit are un rol esenţial în capacitatea de regenerare a pielii, poate fi o cauză deloc negli-jabilă. Precursorul acestei vitamine (carotenul) se găseşte în legumele şi fructele de culoare roşie, portocalie, galbenă. Suplimentaţi alimentaţia cu astfel de produse şi cel puţin veţi grăbi regenerarea călcâielor. De asemenea, lipsa fierului din organism condiţio-nează uscarea şi fisurarea pielii. Dacă suferiţi de anemie prin carenţă de fier, trataţi-o sub controlul medicului de familie. Se fac studii care indică că un rol important în menţinerea structu-rii sănătoase a pielii îl au acizii graşi nesaturaţi, care se găsesc din abun-denţă în toate produsele care conţin

grăsimi. O linguriţă de unt la micul dejun este necesar de a fi consumată măcar de 2-3 ori pe săptămână. Bana-lele seminţe de floarea-soarelui, care sunt consumate de unii concetăţeni cu atâta plăcere, pot face minuni când vine vorba de carenţa de acizi graşi nesaturaţi.

Remedii pentru vindecarea călcâielorCălcâiele merită atenţia dumnea-

voastră, dacă vreţi să fie frumoase şi sănătoase. Remediile pe care le puteţi aplica şi acasă, nu sunt deloc costisitoare şi sunt foarte eficiente.

La sfârşitul zilei de muncă, înmu-iaţi picioarele într-un vas cu apă

caldă pentru 15 minute şi spălaţi-le bine cu săpun. Încercaţi să îndepăr-taţi straturile de piele moartă, cu o cremă exfoliatoare sau cu o piatră ponce, dacă straturile moarte sunt groase. Procedura de îndepărtare a pielii mortificate de pe călcâie necesită a fi aplicată de 2-3 ori pe săptămână. Hidratarea şi înmuierea pielii picioarelor trebuie făcută însă zilnic. Cu acest scop puteţi folosi loţiuni hidratante propuse de piaţa farmacologică, dar pot fi eficiente şi remedii preparate la domiciliu. O lin-guriţă de vaselină şi sucul unei lămâi, masate până când sunt absorbite de piele, pot face minuni dacă încălţaţi după aceasta ciorapi de bumbac pe noapte. Rezultatele vor fi vizibile în doar câteva zile. Puteţi să înmuiaţi pielea picioarelor şi cu ulei de măsli-ne, parafină sau chiar untură de porc. Esenţial este să nu uitaţi de ciorapii care trebuie încălţaţi pe noapte.

Şi încă câteva sfaturiPentru că piciorul se mişcă mai

mult într-un pantof deschis, frecarea este mai puternică şi poate să ducă la crăparea pielii, alternaţi încălţă-mintea decupată cu încălţămintea sport, nedecupată. Evitaţi şi purtatul de sandale cu talpa foarte subţire. Masajul regulat al picioarelor ajută la menţinerea pielii hidratate, sănă-toase şi catifelate, nu vă leneviţi să oferiţi picioarelor dumneavoastră această procedură cel puţin de 3 ori pe săptămână. Faceţi exerciţii pentru picioare regulat, antrenând astfel nu doar bolta piciorului, dar şi textura elastică a pielii. Păstraţi picioarele curate, departe de praf. Atunci când faceţi baie, alternaţi apa caldă cu cea rece asupra picioarelor, pentru a intensifica circulaţia locală şi a face pielea mai elastică. Procedurile de exfoliere şi hidratare a călcâielor trebuie efectuată ori de câte ori aveţi ocazia, ideal de 2-3 ori pe săptămână. Și desigur, evitaţi să mergeţi desculţ pe cât este posibil.

Crăpăturile vă brăzdează călcâiele?

Consumul de fructe şi legume este foarte important deoarece ne furnizează vitamine, minerale şi fibre, recomandabile pentru reducerea celulitei. Cantitatea de carbohidraţi pe care o conţin fructele este mai mare decât cea din legume, ceea ce face ca aceste alimente să confere mai multă energie.Fructe care topesc celulitaKiwi – conţine multă vitamina C şi

favorizează tranzitul intestinal. Abia dacă are câteva calorii, dar conţine şi mult potasiu şi magneziu. Conţinutul său de fibre este ridicat şi reglează colesterolul.

Grepfrutul – conţine o cantitate mare de vitamina C şi potasiu şi deţine proprietăţi de curăţare a organismului. Pentru a-l face mai apetisant, îl puteţi curăţa de coajă sau amestecaţi-l cu mango, portocale sau mandarine, într-o salată de fructe delicioasă.

Ananasul – conţine vitamina C şi bromelaină, o enzimă care favorizează digestia proteinelor. În plus, este un

fruct diuretic, deci ajută la eliminarea surplusului de apă din organism.

Legume care combat celulitaPrazul – sărac în

calorii, are efect depu-rativ şi diuretic.

Ţelina – are calităţi diuretice şi poate înlocui cu succes ronţăielile nesănătoase dintre mese.

C e a p a – a r e proprietăţi diuretice şi, în plus, măreşte nivelul colesterolului bun (HDL colesterol).

Morcovul – are conţinut crescut de betacaroten, magneziu şi multe fibre.

Carotenoizii au acţiune antioxi-dantă, ajutând la pregătirea pielii p e nt r u e x pu -nerea la soare ş i p r o t e j â n d împotriva acţi-unii radicalilor liberi.

Spanacul – pe lângă cantitatea mare de fibre pe

care o deţine, spanacul este bogat în vitamine din complexul B şi multe minerale.

Fructele şi legumele care te scapă de celulită

Important! Ţineţi minte că nu trebuie să abuzaţi în consumul de fructe, mai ales dacă acestea conţin foarte multe zaharuri. Se recomandă consumul a maximum trei fructe pe zi.

Important! Se recoman-dă consumul zilnic a două por-ţii de zarzavaturi, cel puţin o porţie în stare crudă, sub formă de salată. Seara este de preferat să se consume legumele gătite, fierte ori preparate la cuptor, deoarece este mult mai uşoară digerarea zarzavaturilor gătite decât crude şi, uneori, o salată poate favoriza retenţia de lichi-de în organism.

Familia este patria cea mică. Doumer

12

Octombrie 2015

Clubul dietelor de slăbit

FrUmUseŢe

Ceaiuri pentru arderea grăsimilor

Atunci când ţii o dietă, ceaiurile sunt foarte importante, mai ales că ard grăsimile şi elimină toxinele din organism. Ceaiurile care ard grăsimile repede se pot bea şi după masă, pentru a ajuta la eliminarea grăsimilor.Coada-calului ajută la purificarea sângeluiUnul dintre cele mai bune ceaiuri

este ceaiul de coada-calului, care are ca rol eliminarea grăsimilor, dar ajută şi la purificarea sângelui. Foarte bun pentru digestie şi stomac, ceaiul poate fi consumat fără probleme în diete şi se bea pe tot parcursul zilei. Se pun 5 linguriţe de frunze la 1 litru de apă.

Urzica şi păpădia, două plante necesare în orice curăCeaiurile de urzică şi păpădie,

două dintre cele mai răspândite plante de la noi, sunt foarte bune pentru cei care vor să obţină o cură de slăbire alături de detoxifierea organismului. Urzica elimină apa în exces din orga-nism, curăţă sângele şi dă energie mare. Se bea pe termen lung, timp de 2 luni, cel puţin.

Ceaiul de păpădie, unul dintre cele mai bune ceaiuri depurative, sudorifice şi diuretice, ajută la arderea grăsimilor şi detoxifierea întregului organism.

Dudul în combinaţie cu rozmarinul sau anasonulCeaiul din frunze de dud ajută la

arderea grăsimilor, dar trebuie con-sumat după fiecare masă. Se folosesc doar frunzele şi se pune o linguriţă la 250 ml de apă clocotită. Ceaiurile de anason şi rozmarin în tratamentul cu ceai de dud sunt foarte bune.

Combinaţia de ceai verde, ceai de soc şi ceai negru, eficientă pentru arderea grăsimilorCeaiul negru şi ceaiul verde sunt la

fel de eficiente pentru arderea grăsi-milor, mai ales în combinaţie cu socul. Ceaiul negru, ca şi cel verde, intensifi-că metabolismul şi favorizează astfel arderea grăsimilor.

Menta ajută la digestieUn alt ceai extrem de bun în toate

curele de slăbire este ceaiul de mentă. Ajută la digestie, însă mare grijă să nu ajungeţi la constipare după mai mult timp. Antioxidant, ceaiul de mentă dizolvă grăsimile şi stopează absorbţia acizilor graşi.

Ceaiul de soc, sudorific şi laxativCeaiul de soc este printre cele mai

bune ceaiuri de slăbit, deoarece este un foarte bun sudorific şi uşor laxativ. Aromat şi plăcut la gust, acest ceai se poate bea pe toată durata zilei, doar că veţi simţi că transpiraţi încontinuu. Consumat cu lămâie, acest ceai este perfect în diete.

Mască hrănitoareAveţi nevoie de o lingură de smân-

tână sau iaurt gras, o lingură de brânză de vaci, o linguriţă de mentă proaspătă tocată şi suc proaspăt de roşii.

Amestecaţi ingredientele şi apli-caţi-le pe faţa proaspăt spălată. Înde-părtaţi masca după o jumătate de oră, cu apă călduţă, apoi rece. Apli-cată odată pe săptămână, hidratează, hrăneşte, amână apariţia ridurilor, reface pielea lezată. Este eficientă şi în cazul pielii arse de soare.

Peeling energizant O rondea proaspătă şi zemoasă de

roşie bine coaptă, trecută cu mişcări uşoare pe obrazul curat, este un trata-ment ideal, pe care tenul gras sau mixt „îl iubeşte”. După ce lăsaţi să acţioneze 20 de minute, clătiţi cu apă rece. Veţi avea un ten luminos şi catifelat. Repe-taţi procedeul de 3-4 ori pe săptămână, de preferat seara, înainte de culcare. Și tenul uscat poate profita de efectele roşiei, dacă după ce îndepărtaţi masca, aplicaţi o cremă grasă.

Mască împotriva punctelor negre

Amestecaţi suc proaspăt de roşii, cu 3 linguri de

arg i lă , până la consistenţa unei paste. Aplicaţi-o pe faţă, imediat după ce aţi făcut o

baie de aburi la faţă şi aţi scos punctele negre. Lăsaţi masca

să acţioneze o jumătate de oră, apoi îndepărtaţi-o

cu apă rece. Are efect astringent, antiseptic, şi are darul de a face “invizibili” porii deschişi şi de a regla producţia de sebum după mai multe aplicări.

Tratament împotriva acneei Masaţi obrazul curat cu felii de

roşie proaspăt tăiate, de mai multe ori pe zi, timp de 3-4 săptămâni. Și cea mai încăpăţânată acnee va da înapoi.

Lapte nutritiv pentru mâiniAmestecaţi 50 ml de suc de roşii

proaspăt, o linguriţă de glicerină şi o jumătate de linguriţă de sare grun-joasă. Aplicaţi preparatul pe piele, cu masaj uşor, lăsaţi să acţioneze o jumătate de oră, apoi spălaţi-vă. Veţi avea mâini „de prinţesă”, albe şi catifelate.

Se poate aplica cu succes şi pe picioare, în zonele cu piele aspră şi coşuri.

Psihologia culorilor este complicată şi în acelaşi timp interesantă. Se ştie că atunci când o persoană alege un articol vestimentar de o anumită culoare, el încearcă astfel, fără să îşi dea seama, să îşi arate starea interioară şi să o influenţeze într-un mod sau altul. Perfect va fi dacă starea interioară va corespunde cu tendinţele actuale în modă. Anume din acest motiv trebuie să acordăm o atenţie deosebită nuanţelor şi culorilor, care vor fi actuale în sezonul toamnă-iarnă 2015-2016.Alb-negruHainele alb-negru pot deveni un

must-have în crearea celor mai variate ţinute la modă. După cum se ştie, aceste culori acromatice se combină perfect cu toate celelalte nuanţe. În plus, aces-t e a s e

potrivesc cu toate stilurile. De aceea, culorile negru şi alb se întâlnesc atât de des în toate colecţiile noi. Unii designeri le folosesc doar în calitate de nuanţă, pe când alţii optează pentru ţinutele stricte monotone, lucru pe care îl putem observa şi în sezonul rece. Akris, Fendi, Givenchy, Elie Saab, Valentino, DKNY, Donna Karan, Chanel, Alberta Ferretti, Dolce & Gabbana, Balenciaga şi mulţi alţi designeri ne recomandă să purtăm ţinute în totalitate albe sau negre, com-binând aceste două culori într-o ţinută doar ocazional.

Verde olivDupă părerea institutului Pantone,

nuanţa Dried Herb, cunoscută mai mult ca verde oliv, va deveni una din cele mai solicitate culori a sezonului, fapt demonstrat de branduri precum Elie Saab, Donna Karan, Zac Posen, Vivienne Westwood Red Label, Victo-ria Beckham, Alberta Ferretti şi mulţi alţi designeri renumiţi. Această nuan-ţă poate fi atribuită gamei de culori neutre, datorită căreia se potriveşte ideal atât în combinaţie cu nuanţe mai închise şi aprinse, cât şi de sinestătător.

Albastru-verzuiAceastă nuanţă este o combinaţie

între cald şi rece, inspirat din profun-zimea albastrului apelor tropicale şi a verdelui suculent. Această combinaţie face această culoare atât de universală, încât poate fi folosită atât la crearea unor ţinute de vară, cât şi a celor de iarnă. În noul sezon rece, designeri precum Oscar de la Renta, Elie Saab ş.a. au optat anume pentru această nuanţă de culoare.

Gri-verzuiAceastă nuanţă poate fi considerată

a fi una neutră ideală. Nuanţa Desert Sage pune accent pe aspectul fizic al persoanei, precum şi pe stilul ales şi caracteristica croielii, fapt care se va lua în considerare dacă decideţi să alegeţi anume această culoare. Dacă griul verzui este folosit doar în calitate de nuanţă ajutătoare, atunci aceasta va accentua perfect frumuseţea şi pro-funzimea celorlalte culori ale ţinutei. Nuanţa Desert Sage nu este o raritate în colecţiile de la Saint Laurent, Zac Posen, Phillip Lim, Hunter Original, s.a.

Gri-albăstruiAceastă nuanţă caracterizează apele

marine în timpul unei furtuni, precum şi cerul în zilele posomorâte. Stormy weather este o alegere ideală în crearea unor ţinute luxoase severe şi clasice. Trebuie să îi acordăm o atenţie deose-

bită, deoarece cu această nuanţă se vor „împrieteni” cu uşurinţă şi celelalte culori. Pentru a vă convinge de universalitatea şi impecabilitatea acestei nuanţe, recoman-dăm să vedeţi noile linii de îmbrăcăminte de la Christian Dior, Dolce & Gabbana, Lanvin, Chanel, Kenzo.

Galben-auriuOak Buff – este o nuanţă caldă

asociată cu natura, care „încălzeşte” perfect timpul posomorât. Anume din acest motiv, această nuanţă este perfectă pentru timpul rece al anului. În plus, după părerea psihologilor, aceasta este una din acele nuanţe care este bine tolerată de toţi. Hunter Original, Miu Miu, Badgley Mischka, Vivienne Westwood Red Label au decis să îi încăl-zească şi să le ridice dispoziţia admira-torilor săi în noul sezon toamnă-iarnă.

Albastru profundNuanţa de albastru profund, Reflec-

ting Pond, ne-a fost dăruită de însăşi natura. Aceas-

tă nuanţă de lux este creată anume pentru ţinutele monotone, deşi se combină armonios şi cu alte nuanţe din paleta de culori. Trebuie să nu uităm că nuanţele închise fac culoarea albastru rece să fie mai profundă, în timp ce cele mai deschise îi conferă strălucire şi căl-dură. În sezonul rece 2015-2016, această nuanţă a devenit cireaşa de pe tort în noile colecţii Zuhair Murad, Victoria Beckham, Zimmermann.

Roz blândAceastă nuanţă elegantă, moale şi

tactilă ne atrage atenţia din prima prin liniştea şi frumuseţea ei. Ea poate fi utilizată pentru diluarea unor nuanţe mai aprinse. În plus, Cashmere Rose este des folosită ca nuanţă de bază a întregii ţinute doar în acest caz punând accentul pe specificul croielii, de aceea liniile trebuie să fie cât se poate de laconice şi moi. Cashmere Rose a devenit culoarea de bază în colecţiile de la Fausto Puglisi, Dolce and Gabbana, Chanel, ş.a.

Oranj-cadmiuOranjul cadmiu a invadat moda

modernă încă din îndepărtaţii ani ’70 şi ne aminteşte de nuanţa caldă de coral deschis. Această nuanţă evocă un sentiment de imprevizibilitate care se manifestă în dependenţă de iluminare şi de alte culori cu care se combină. Acesta poate da un aspect moale prin nuanţa de coral, sau poate învălui prin căldura nuanţei de portocaliu cald.

Galben aprinsÎncă o culoare care nu este speci-

fică sezonului toamnă-iarnă. Aprins, suculent şi intens, nuanţa de galben a devenit o adevărată descoperire pentru sezonul rece 2015-2016. Designerii ne sfătuie să combinăm galbenul aprins cu gri (Akris), negru (Balenciaga), bleu (Dolce and Gabbana). Deseori, această culoare este folosită şi în versiune solo (Miu Miu, Versace, Christian Dior).

Roşu aprinsRoşul pasional iarăşi a spart toate

recordurile de popularitate. Această culoare dinamică, cu adevărat regală, este purtată atunci când dorim să atragem atenţia. Psihologii susţin că persoanele ce poartă haine de culoare roşie par mai sobre decât altele, deşi efectul depinde mult de nuanţa aleasă. În anumite cazuri se va opta pentru nuanţe mai calde, deoarece roşul intens poate psihologic afecta persoanele din jur. Dacă aceasta nu reprezintă o problemă pentru dvs. atunci îmbrăcaţi ţinute de la Zac Posen, Elie Saab, Dolce & Gabbana, Badgley Mischka, Alberta Ferretti, DKNY, Versace.

Deşi ne-am dori ca relaţiile pe care le avem să fie numai lapte şi miere, nu este întotdeuna aşa. Problemele apar în orice cuplu, indiferent de gradul de „îngrăgosteală“ pe care îl au partenerii. Şi care este cauza acestor probleme?

O relaţie ar trebui  să se bazeze pe comunicare, respect şi obiceiuri dră-

guţe pentru ambii parteneri.

Critici la adresa familieiE destul de greu să manageriezi

problemele legate de familie şi cri-tica membrilor unui partener sau ai altuia poate genera tensiuni, mai ales la diverse reuniuni sau sărbători.

Cearta în publicE o chestiune pe care ar trebui să

o respecţi oricât de mult te-ar supăra partenerul: „Nu îţi spăla rufele mur-dare în public”. E mult mai construc-tiv să discutaţi când sunteţi singuri şi nici unul nu va fi pus într-o situaţie penibilă. Bine, asta nu înseamnă că trebuie să eviţi discuţiile, mai ales că uneori pot fi constructive, dar nu face din asta un obicei.

A nu spune ce simţiDacă ceva te face să nu te simţi

bine şi nu spui, nu te aştepta ca celelalte persoane să-ţi ghicească gândurile. Spune când te deranjea-ză ceva, dar la momentul potrivit. Nu discuta despre probleme legate de bani sau  ce aşteptări ai de la o relaţie  atunci când sunteţi stresaţi, obosiţi sau înainte de a merge la o petrecere. În aceeaşi măsură, nu uita

nici să exprimi gândurile frumoase.

Contorizarea„Eu te-am scos de cinci ori în

oraş, tu doar o dată, eu mereu îţi fac suprize, tu niciodată sau foarte rar”… sunt discuţii care pot crea tensiune fără rost în cuplu.

GeloziaAtunci când gelozia te cuprinde e

semn că a intervenit nesiguranţa în cuplu. Încearcă să te concentrezi pe altceva şi nu-ţi mai urmări atât de mult partenerul. Fiecare are nevoie de momente de singurătate.

ComparaţiaUită-ţi fostul partener sau par-

teneră şi nu mai face comparaţii cu actualul sau actuala. Asta poate duce la aşteptări total nerealiste.

A face totul împreunăE foarte important ca partenerii

să aibă lucruri în comun, dar, uneori, dacă sunt în permanenţă nedespăr-ţiţi poate dăuna relaţiei. 

MinciunaO relaţie bazată pe onestitate

poate fi ruinată foarte uşor atunci când minciunile încep să se instale-ze. În plus, trebuie să fii onest şi cu nevoile tale.

Aspectul neglijentDacă eşti într-o relaţie, nu

înseamnă că nu trebuie să mai ai grijă de felul în care arăţi. Ai grijă să-ţi menţii o greutate normală şi ritualul de îngrijire pe care îl aveai în perioada de început. Kilogra-mele în plus nu sunt atrăgătoare şi asta poate duce la lipsa interesului sexual.

Obiceiurile proaste care îţi distrug relaţia

Frumuseţe cu roşii

Culorile toamnă-iarnă

2015-2016

Cuvintele sunt cărările faptelor. Sf. Ioan Gură de Aur

13

Octombrie 2015 DeocamDaTă... eNiGme

Fapt...„divers”

Selecţie de Tudoriţa ALBU, după: www.descopera.ro www.revistamagazin.ro

www.incomemagazine.ro www.agerpres.ro

Legenda unui tren nazist încărcat cu aur, bijuterii şi alte lucruri de

preț, ascuns în tunelurile secrete din preajma castelului Książ i-a fascinat pe polonezi de decenii întregi şi a adus, de-a lungul vremii, în zonă, hoarde de vânători de comori. Potrivit acestei legende, la începutul anului 1945, când Armata Roşie înainta vijelios spre Vest, autoritățile din capitala Sileziei Infe-rioare, Breslau (astăzi, oraşul polonez Wroclaw) au adunat câteva tone de aur de la locuitorii oraşului şi le-au depozitat în sediul poliției, de teama jafurilor la care sovieticii, în mod sigur, s-ar fi dedat.

Pentru a-l adăposti mai bine, aurul a fost încărcat într-un tren şi dus în Germania. Dar, din acel moment, despre trenul nazist plin cu aur nu s-a mai ştiut nimic, iar când războiul s-a încheiat, Silezia Inferioară a fost oferi-tă de Aliați Poloniei, ca o compensație pentru partea mai vastă de teritoriu polonez din Est, acaparată de Uniunea Sovietică.

Potrivit zvonurilor, trenul ar fi fost blocat intenționat în unul dintre zecile

de tuneluri fortificate construite de nazişti în regiune. În decursul anilor, vânătorii de comori au căutat aurul fie în preajma castelului medieval Książ, fie pe dealurile de lângă orăşelul Piechowice. Recent, doi arheologi amatori, un polonez şi un german, au informat autoritățile din Wałbrzych, oraş situat la poalele castelului Książ, că ar fi identificat trenul într-un tunel subteran. Cei doi au solicitat autorităților să recupereze aurul, cerând 10% din valoarea descoperirii.

După cum se ştie, între 1943 şi 1945, naziştii au construit, folosind munca prizonierilor de război, 9 km de tuneluri în Munții Bufniței, aflați în regiunea castelului Książ. Documentele care s-au păstrat sunt neconcludente, dar unii susțin că aici ar fi urmat să fie construit un nou cartier general pen-tru Hitler, în cadrul Proiectului Riese („Gigantul”). Alții sunt de părere că marile complexe de tuneluri ar fi fost destinate unor fabrici subterane, în condițiile în care bombardamentele

Aliate distruseseră o însemnată parte din infrastructura industrială a Reichu-lui. Unele dintre tunele au fost scoase la iveală şi sunt astăzi atracții turistice. Deşi presa poloneză a scris că totul nu este decât o legendă, nesusținută de niciun argument real, recent, ministrul adjunct al culturii din Polonia, Piotr Zuchowski, a declarat că imaginile furnizate de echipamentul GPR (Gro-und Penetrating Radar – radar ce poate scana pământul până la adâncimi de zeci de metri) l-au făcut să fie „99%

convins” că un tren militar german, echipat cu turele de tanc şi datând din Al Doilea Război Mondial, se află îngropat într-un tunel secret din S-V oraşului Walbrzych.

Oficialul nu a dezvăluit locația pre-cisă, dar a afirmat că, personal, speră să poată fi scoase la lumină obiectele prețioase şi arhivele naziste care s-ar putea găsi în tren. Zuchowski a discutat cu cei doi căutători de comori, aceştia explicându-i că au aflat de existența trenului urmând indicațiile lăsate pe patul de moarte de unul dintre soldații germani participanți la operațiunea desfăşurată în urmă cu 70 de ani.

Deja zona a fost luată cu asalt de tot felul de aventurieri dornici să dea de urma trenului, dar autoritățile au avertizat că există o probabilitate foarte ridicată ca atelajul să fi fost minat. Procesul de localizare a trenului ar putea dura câteva săptămâni, însă, dacă supozițiile legate de cantitatea de aur aflată la bordul său se confirmă, aceasta ar putea fi cea mai mare desco-perire de la tezaurul lui Tutankhamon încoace.

va fi găsit „Trenul cu aur al naziștilor”?

Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul luiPe data de 19 septembrie 1895 este

inaugurat Podul peste Dunăre de la Cernavodă, lucrare proiectată de inginerul Anghel Saligny, fiind, la acea vreme, cel mai lung din Europa şi printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume.

La construcţia podului de la Cer-navodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. La inaugurarea ofi-cială au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării. Cel mai important moment al zilei a fost testarea rezistenţei podului cu un convoi de 15 locomotive grele. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny

s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. „Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.

Numele oficial al construcţiei a fost Podul Carol I.  Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Unul dintre cei mai mari munţi din Europa a scăzut în înălţime

Înălţimea vârfului Mont Blanc, cel mai înalt din Europa occidentală,

a fost măsurată recent, rezultatul fiind 4.808,73 metri, cu 1,3 metri mai puţin decât acum doi ani.

În 2013, în cadrul ultimei campanii de măsurare, cea mai înaltă culme din Alpi avea 4.810,02 metri, potrivit calculelor efectuate de Institutul Naţional de Informare Geografică şi Forestieră (IGN).

„Înălţimea vârfului Mont Blanc este determinată de acumularea de zăpadă, legată de precipitaţii şi de vânt”, arată Christian Vincent, glaciolog la labora-torul de glaciologie din Grenoble. Cu cât precipitaţiile sunt mai abundente şi vântul mai slab, cu atât se acumulează mai multă zăpadă pe înălţime, ducând la creşterea grosimii calotei glaciare ce aco-peră culmea stâncoasă (care atinge 4.792 de metri). Mont Blanc trecuse astfel de la 4.808 metri în 2003 la 4.811 metri în 2007 şi nu a mai coborât sub pragul de 4.810 metri din campania desfăşurată

în 2005, când a fost apreciat ca având 4.808,75 metri. Expediţiile de măsurare au loc din doi în doi ani din 2001. Pentru prima oară în acest an, experţii au com-parat măsurătorile din septembrie cu altele, realizate în 31 mai. „ A fost foarte cald în această vară şi cei mai mulţi s-ar fi aşteptat la o tasare masivă a vârfului Mont Blanc” între cele două măsurători, dar s-a întâmplat exact invers, afirmă Vincent Gaillard, coordonator al expe-diţiei. Mont Blanc atingea 4.807,88 metri în luna mai şi a crescut cu aproape un metru în trei luni. Astfel, în pofida unei veri caniculare, calota glaciară care trece de 4.800 de metri s-a mărit între mai şi septembrie. Ea măsura 18.120 de metri cubi în septembrie, faţă de 13.395 de metri cubi la sfârşitul lunii mai.

Temperaturile fiind negative, chiar şi vara, la această altitudine, „nu a exis-tat topire a gheţii pe Mont Blanc sau a fost doar de câţiva milimetri când a fost foarte cald la câmpie”, a încheiat Christian Vincent.

Lacul acid, o adevărată capcană a morţiiÎn Rusia, mai exact în peninsula Kamceatka, există un lac acid, o adevărată capcană mortală pentru cei care ar dori să se scalde în apa lui limpede.

Lacul Karymsky este un lac for-mat într-un crater în apropierea

vulcanului cu acelaşi nume, situat în Peninsula Kamceatka, din Rusia. Cu o rază de 5 kilometri, lacul a fost la un moment dat unul dintre cele mai mari lacuri de apă dulce din lume, dar după o erupţie vulcanică gazele toxice au transformat apa lacului într-unul dintre cele mai mari lacuri cu apă acidă.

Mii de arbori şi animale au dispărut după teribila erupţie vulcanică, ecosis-temul lacului fiind distrus.

Pe peninsula Kamceatka se găsesc numeroşi vulcani. Până în 1996, lacul Karymsky acoperea aproape întreaga suprafaţă a depresiunii Akademia Nauk. Aflat la o distanţă de aproxima-tiv cinci kilometri spre nord, vulcanul Karymsky este unul dintre cele mai active din regiune, fumegând în per-manenţă.

Cum s-a transformat apa cristalină a lacului într-una acidă? În urmă cu 19 ani, la începutul anului 1996, a avut loc un cutremur de mare magnitudine, iar vulcanul a intrat în erupţie. Câteva ore mai târziu, şi lacul a intrat în activitate, din cauza unei puternice erupţii subac-vatice. Timp de 18 ore, el a fost cuprins parcă de convulsii: la fiecare cinci sau şase minute din apă ieşeau coloane de vapori şi de cenuşă.

Specialiştii spun că aproximativ 30-40 de milioane de tone de material incandescent şi acid, în contact cu apa, a format un amestec ultra-acid de sodiu,

sulfat, calciu şi magneziu. Cercetătorii au constatat că pH-ul apei lacului a scăzut de la 7,5 la 3,2. „Dacă înainte de erupție apa lacului era de o claritate deosebită, după erupţie devenise un fel de bulion acid şi fierbinte”, a explicat unul dintre cercetători.

Compoziția chimică a apei s-a modificat radical atunci, iar tempera-tura ridicată a distrus orice urmă de viaţă. Cercetări mai recente au arătat însă că, în ciuda catastrofei, se pare că lacul Karymsky începe să îşi recapete aspectul iniţial, dar apa prezintă în continuare un grad ridicat de aciditate.

Ameninţare pentru ecosistemul antarctic: crabii regali

Apele de mică adâncime ale plat-formei continentale antarctice

oferă un habitat pentru numeroase forme de viaţă, de la fragile stele de mare în culori vii până la arici de mare violeţi şi numeroase alte creaturi care de care mai ciudate. În prezent, pentru prima oară în ultimii 30 de milioane de ani, acest fragil ecosistem antarctic este ameninţat de pătrunderea unui prădător marin alogen: crabul regal.

Aceste crustacee care iubesc apele reci de adâncime migrează spre apele antarctice de suprafaţă din cauza încăl-zirii climatice.

Din cauza gheţii, apele de mică adâncime ale platformei continentale erau de obicei cu câteva grade mai reci decât apele de adâncime din largul coastelor continentului îngheţat de sud, ceea ce a făcut ca aceşti crabi gigantici să rămână în habitatul lor abisal obiş-nuit. Însă, în ultimii 50 de ani, media temperaturii apei din zonă a crescut cu 1,5 grade Celsius — creştere de două ori mai mare decât media globală — ceea ce le-a oferit o şansă acestor crabi să-şi extindă habitatul. Aceşti crabi repre-zintă o ameninţare pentru lanţul trofic din apele antarctice de mică adâncime, unde trăiesc stele de mare, arici de

mare şi melci care nu dispun de sisteme naturale de apărare împotriva acestor crustacee capabile să spargă cochilii, conform biologului Richard Aronson de la Institutul Tehnologic din Florida.

Aceste concluzii însoţesc un studiu publicat în revista “Proceedings of the National Academy of Science”. Aronson şi colegii săi au studiat densitatea crabi-lor regali pe platforma continentală şi în apropierea acesteia, la diferite adâncimi. Astfel, la adâncimi între 850 de metri şi 2.300 de metri, ei au calculat o densitate a populaţiei de crabi regali de 4,5 la 1.000 de metri pătraţi — densitate suficientă pentru a semnala prezenţa unei popula-ţii numeroase de crabi regali.

Oamenii de ştiinţă au identificat şi crabi femele încărcate cu ouă, ceea ce demonstrează că nu este vorba doar de câţiva crabi regali care „explorea-ză” apele mai puţin adânci, ci de o populaţie sustenabilă. După prinderea câtorva crabi şi analiza conţinuturilor stomacale s-a ajuns la concluzia că aceş-tia se hrănesc cu moluştele şi stelele de mare endemice platformei continentale antarctice.

Este dificil de estimat cât de rapid vor invada crabii acest habitat, însă până în 2003 biologii nu au observat

niciun crab regal pe platforma con-tinentală. Deocamdată, din fericire, straturile superioare de apă rămân prea reci pentru aceste crustacee care sunt ţinute la distanţă.

Această invazie a crabilor regali nu reprezintă o ameninţare doar pentru lanţul trofic endemic care trăieşte în apele reci ale platformei continentale antarctice. Oamenii de ştiinţă doresc să iniţieze o serie de misiuni de bio-prospectare a vieţuitoarelor din acest ecosistem în căutarea unor compuşi care pot fi folosiţi în industria farmace-utică — aşa cum este un compus chimic anti-melanom prezent în organismul ascidiilor (clasă de animale marine inferioare, cu corpul în formă de sac) ce trăiesc în acest mediu.

Cheia pentru a menţine la distanţă crabii regali de apele de suprafaţă este stoparea încălzirii oceanelor, iar acest lucru poate fi realizat prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. „Trebuie să acceptăm să ne modificăm stilul de viaţă pentru a ţine emisiile (poluante) sub control. Procesul de schimbare climatică este plin de surpri-ze, iar majoritatea lor nu sunt plăcute”, a avertizat biologul american.

Cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât noi. Henry Montherlant

14

Octombrie 2015 lUmeaÎntre 26 august și 2 septembrie curent, am avut deosebita plăcere să merg cu un grup de moldoveni spre meleagurile descoperite pentru ruși de către cunoscutul cărturar și diplomat moldovean Nicolae Milescu Spătaru – China, țara marelui filosof Confucius. Milescu Spătaru pleca spre China la 3 mai 1675 din Tobolsk, prin Siberia, și s-a întors la Moscova la 5 ianuarie 1678. În urma acelei călătorii au devenit cunoscute și căutate scrierile sale „Descrierea Chinei” și „Jurnal de călătorie în China”.

Noi am zburat spre Bei-jing din Istanbul, fiind invitați de către Ministe-

rul Comerțului şi de Academia de Management din Republica Populară Chineză. Din grupul nostru - un fel de „spătărei” contemporani – făceau parte Veronica Arnăut (Inspecția financiară), Gheorghe Ursoi (Secretariatul Parla-mentului), Galina Vrâncean (Cancela-ria de Stat), Nina Catirev (Ministerul Tineretului şi Sportului), Cristina Cere-vate (Ministerul de Externe), Andrei Luchianciuc (Teleradio-Moldova) şi Ana Molcean (Ministerul de Finanțe).

În B eij ing, la Academia de Administrare Publică, împreună cu alte două grupuri sosite din Belarus şi din Timorul de Est, am participat la un ciclu de seminare cu următoarele tematici: Situația curentă a economiei chineze, Structura sistemului chinez de guvernare, Relațiile externe ale Chi-nei, Statul de drept în China, Drumul mătăşii: trecut şi prezent, Cultura şi caligrafia chineză.

De fapt, scopul urmărit de condu-cerea de la Beijing prin organizarea unor astfel de vizite pentru grupuri de tineri funcționari din diferite țări este de a face China cunoscută pe plan internațional. Bunăoară, eu mai făcusem o vizită în China în 2009, în cadrul aceluiaşi program şi atunci moldovenii s-au alăturat altor grupuri sosite din Ucraina, Georgia, Belarus, Kazahstan, Uzbechistan şi Turkmenis-tan. Știu că în 2015 alte două grupuri din Republica Moldova urmau să sosească la Academia de Administrare Publică din Beijing. Este o politică de deschidere a Chinei, lansată în 1978, după revoluţia culturală, de către Deng Xiao Ping, şeful Statului de atunci, care este considerat arhitectul reformelor şi al politicii porţilor Deschise. În 2009, la prima sosire la Beijing, aici se săr-bătoreau 60 de ani de la proclamarea Republicii Populare Chineze, iar în 2015 – 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, război în care s-a confruntat cu militarismul japonez.

…Prin anii 400-200 î.e.n., pe actua-lul teritoriu al Chinei existau vreo 140 de ţări. Primul împărat care le-a unit a fost Chin Shi Huang, de la acesta

trăgându-se şi numele ţării. Unul din simbolurile Chinei sunt dragonii, de foc şi de apă - în antichitate, chinezii li se închinau, ca să nu le ardă pământul sau să le tulbure Apele.

Pe lângă faptul că China are cea mai mare populație dintre țările lumii

– peste câțiva ani, va ajunge la 1,5 miliarde -, reformele inițiate de Deng Xiao Ping şi continuate consecvent de urmaşii lui au făcut ca astăzi această țară să fie una dintre cele mai mari

puteri ale lumii. Are o suprafaţă de 9,6 mln. km2, a treia țară ca mărime, după Rusia şi Canada. Hotarul ei pe uscat se întinde pe o lungime de 22 mii km. Se învecinează cu 14 ţări, Rusia fiind, la nord, cel mai mare vecin, cu o lungime de hotar de 7600 km. Înfruntă proble-

me geopolitice la hotarul cu India, dar şi în Marea Chinei. Are 30 de provincii şi cinci raioane cu administrare speci-ală (autonome). Râul cel mai lung al țării - considerat leagănul poporului chinez - este Cian Zian, întrecut doar de Nil şi Amazon. China deţine locul întâi în lume la rezerve valutare şi locul trei la zăcăminte minerale, are cea mai bogată faună pe pământ. Deşi chinezii constituie 20% din populaţia lumii, ei folosesc doar 6,5% din apele dulci ale planetei, lipsa apei fiind o mare proble-mă mai ales în partea apuseană a ţării.

Sistemul politic al Chinei este unul comunist, iar cel economic ține tot mai mult de capitalismul dezvoltat, ceea ce-i face pe unii să spună că nu-i vorba de comunism sau de capitalism, ci de chinezism. Atunci când Deng Xiao Ping a văzut că politicienii se încurcă în discuţii pe marginea viitorului politic al ţării, le-a zis:

„Lăsaţi discuţiile politice, să începem cu economia”. În acest sens, e cunos-cută una dintre frazele sale geniale: „Nu-i o problemă ce culoare are pisica, important este ca ea să prindă şoareci”. În 1980, în plan economic, China era la nivelul Rusiei din 1930, acum ea se află în concurență doar cu Statele Unite ale Americii.

Prima etapă a reformelor econo-mice a avut loc în cadrul programului „Trei paşi”, care a cuprins trei decenii: 1978-2008. În 2008, produsul intern brut al Chinei era deja de 30,07 tri-lioane de yuani, ceea ce echivala cu 4,42 trilioane de dolari. Poporul s-a mobilizat la realizarea programu-lui, cu responsabilitate şi hărnicie chinezească, iar conducătorii ţării au îmbinat deosebit de abil relaţiile socialiste cu cele capitaliste, abili-tatea chineză devenind proverbială prin expresia „Trecând râul, pipăie

pietrele”. Reforma continua să fie implementată consecutiv, în toate regiunile ţării, mai dezvoltate fiind acum cele din estul şi din sudul Chi-nei. Iniţial, reformele au fost lansate în regiunea sudică Chencijen, unde, încă în 2008, produsul intern brut pe cap de locuitor era de 10 mii USD. Spre comparație: în 2008, în Moldova acesta era de doar 1800 dolari pe cap de locuitor. Îndrăznesc să repet: dacă urmaşii lui Confucius vor continua cu aceleaşi ritmuri dezvoltarea econo-mică a țării lor, în secolul XXI vom fi martorii unei alte minuni a lumii.

Sigur că vizita noastră în China nu s-a redus numai la seminarele teoretice menționate mai sus. Din contra, ele au fost doar un pretext de a cunoaşte realitățile acestei țări, măreția şi frumusețea Chinei. În Beijing, ne-au fost organizate excur-sii prin cele mai însemnate locuri

istorice ale capitalei Chinei, printre acestea numărându-se Altarul Ceru-lui, locul unde împărații dinastiilor Ming şi Qing participau la ceremonii anuale de rugăciune către Cer pentru ca țara să obțină recolte bune, apoi Palatul Imperial sau Oraşul Inter-zis, după care – Templul Soarelui… Sunt locuri de-o frumusețe şi de o importanță istorică mondială. Bună-oară, în 1998 Altarul Cerului a fost înregistrat în patrimoniul mondial UNESCO.

În una din zile am mers şi la Marele Zid Chinezesc, porțiunea din apropierea Beijingului, acesta fiind considerat pe drept una dintre marile minuni ale lumii. Este atât de masiv, încât unii spun că numai extratereştrii puteau realiza o asemenea operă. Zidul este clădit cu sudoarea poporu-lui chinez şi constituie mândria aces-tuia. Se spune că-i singura construcție de pe pământ care se vede din cosmos. A fost ridicat cu rol de apărare, con-tra atacurilor nomade de la nord. În regiunea vizitată de noi zidul are o grosime la coamă de opt, iar la bază - de zece metri. La intervale de câteva sute de metri are construite turnuri de 12 metri înălţime cu rol de observare, transmitere de semnale şi depozit de arme. Nu se ştie cu exactitate care dintre formaţiunile statale chineze a hotărât să înconjoare prima teritoriul său cu valuri de piatră. Pentru a-şi proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin, a legat între ele toate fortificaţiile clădite de predecesorii săi. Marele Zid Chine-zesc a fost refăcut pe circa 6400 km în timpul dinastiei Ming (1368-1644). Șerpuind pe crestele munţilor, dar şi prin văile adânci, zidul, pavat cu pia-tră, era folosit ca şosea strategică, dar şi ca drum comercial. În 1952, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecţia statului şi declarat monument istoric, dar numai o mică porţiune de zid este accesibilă sutelor de mii de turişti.

Două zile ne-am aflat în Hangzhou, capitală de provincie, unul dintre cele mai mari şi mai turistice oraşe ale Chi-nei, aflat la depărtare de aproape 1500 km de la Beijing. Am mers încolo cu unul dintre cele mai moderne trenuri care există azi în lume, acesta depăşind viteza de 300 km pe oră. La Hangzhou am făcut o excursie cu barca pe Lacul de vest, am participat la un spectacol prezentat de Teatrul de operă şi balet de aici, care este unul dintre cele mai mari din lume, după care am mers într-o localitate rurală ca de poveste, aflată între munți, care ne-a fascinat prin plantațiile sale de ceai.

În alte două zile am vizitat oraşul de legendă Shanghai, numit capitala eco-nomică a Chinei. Plimbările nocturne prin Shanghai sunt fantastice, aproape la fiecare pas poți întâlni aici turişti din toate colțurile lumii. Memorabile au fost vizita la Muzeul de Istorie şi plimbările pe malul râului Huangpu, în preajma unor clădiri zgârâie-nori cu arhitectură modernă, în stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe restaurante asemănătoare cu farfurii zburătoare…

În genere, timp de două săptămâni, datorită unei deosebite ospitalități şi bunei organizări din partea gaz-delor, ne-am simțit şi noi un fel de extratereştri, sosiți cu farfurii zbu-rătoare pe un meleag al fantasmelor, produs al fanteziei omeneşti.

Toți colegii mei s-au întors îndrăgostiți de China, iar eu – de două ori mai mult ca ei, dat fiind că prima dragoste se întâmplase în 2009, fapt pentru care semnez

Gheorghe BUDEANU în chineză:

Un fel de extratereștri pe Zidul Chinezesc…

cu Tricolorul pe marele Zid chinezesc

ambasadorul chinei în r. moldova şi soţia sa, împreună cu o parte din echipa noastră, la recepţia organizată cu ocazia celei de-a 66 aniversări a republicii populare chineze

moldovencele noastre pe plantaţiile de ceai din provincia Hangzhou

shanghai, cel mai mare oraş din china

altarul cerului din Beijing

Arta e ca și natura - simplă și profundă, una și diversă. V. Hugo

15

Octombrie 2015 «NaTUra» la DispoZiŢia DUmNeavoasTră

Colegiul redacţional:Alecu Reniţă (redactor-şef),

Lilia Curchi (redactor coordonator), Paraschiva Mămăligă (secretar),

Ionel Căpiţă, Dinu Rusu, Sânziana Pop, (directorul săptămânalului “Formula AS”), Cristian Lascu (redactor-senior “National

Geographic” România), Mihai Ogrinji (redactor-şef “România Pitorească),

Vasile Şoimaru, Ioana Bobână, Elena Scobioală Vasile Mahu, Ludmila Hârjău,

Lilia Cazacu.

Orice articol publicat în revista “NATURA” reflectă punctul de vedere

al semnatarului şi poate să nu coincidă cu cel al redacţiei.

Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13, or. Chişinău, 2004, Moldova

tel./fax: 23-71-49 E-mail: natura@natura.md

Pagina WEB: http//www.natura.mdfacebook.com/Natura.mdTipar: Editura “Universul”

Tiraj: 6800 ex. Comanda: 8373

Scrisoarea lunii octombrie

De ceva vreme lucrez în Spania. Nu de dragul acestei ţări am venit încoace. Nu zic,

e o ţară superbă, dar prea puţin am reuşit să văd din frumuseţile ei. Muncesc la negru, deşi am studii superioare. Sărăcia şi nevoile m-au împins încoace. Nu am timp nici să răsuflu, dar să călătoresc nici atât, deşi îmi doresc foarte mult. Sufăr mult pentru ce se întâmplă astăzi în Republica Moldova. Aş vrea să mă întorc, m-am săturat de atâta străină-tate, dar la ce? Nesiguranţa în ziua de mâne mă face să renunţ deocamdată la visele mele.

Mă mângâi doar cu fotografiile din revista Natura. Am descoperit-

o demult, încă de pe băncile şcolii. Aici, din păcate n-o pot abona. Ar fi bine s-o putem citi în format elec-tronic. Când vin în concediu, iau toate numerele apărute pe parcursul anului. Seara târziu, când mă întorc la apartamentul pe care îl închiriez şi rămân singură, mă apucă un dor nebun de casă, de copii, de locurile copilăriei. Deschid Natura şi încep să citesc. E foarte captivantă! Îmi place totul – de la un capăt la altul. Dar cel mai mult mă încântă peisa-jele noastre moldoveneşti. Când am posibilitatea, le arăt şi altora, să vadă că ţara mea nu e cu nimic mai prejos ca peisaj, decât Spania, chir dacă a rămas fără munte şi mare.

Avem în schimb Parcul Naţional „Orheiul Vechi”, Prutul şi Nistrul, „Pădurea Domnească”, Suta de movile, toltre şi stânci milenare, mănăstiri rupestre precum Sahar-na, Ţâpova, Socola, Japca şi chiar o peşteră de ghips „Emil Racoviţă”, a treia ca dimensiune în Europa şi a şasea în lume.

Cei care aţi rămas la vatră, aveţi grijă de bijuteriile noastre naturale, îngrijiţi-le şi promovaţi-le. Pentru sufletul Dvs., pentru copii, aduceţi în casă revista Natura, care vă va ajuta să descoperiţi frumuseţile plaiului nostru.

Ana COTEAŢĂ, Spania

Promotori ai frumuseţilor Moldovei

SesizareDe la un grup de

cetăţeni ai satului Budăi, Teleneşti

Dragă revistă NATURA, vă scriem pentru a vă ruga să vă implicaţi.

La noi în sat a fost distrusă fâşia de pădure cu vârsta mai mare de 25 de ani, pe o suprafaţă de 3 ha, au fost tăiaţi toţi stejarii. Această faptă a avut loc la comanda pri-marului, iar lemnele au fost duse la el acasă.

Un grup de cetăţeni

N O TA R E DA C Ţ I E I : În scrisoarea primită la revista NATU-RA sunt menţionate numele săteni-lor care au tăiat copacii, numele primarului care a comandat tăierea fâşiei forestiere, numerele tractoru-lui care a cărat lemnele şi alte date. O copie a scrisorii a fost transmisă către Inspectoratul Ecologic de Stat şi Inspecţia Ecologică Teleneşti. Vă mulţumim pentru sesizare.

Strada Concilierii se află în oraşul Anenii Noi. Dar, în loc de împăcare, precum îi este numele, pe strada aceasta are loc dezbinarea. Vorba e că, nu demult, aici erau deschise mai multe magazine cu mărfuri pentru casă, gospodărie, în care lucrau moldovenii. Dar, recent, pe această stradă s-a deschis un mare centru comercial „Admiral”, cu cinci nivele, iar celelalte magazine au fost închise. Am intrat şi eu în magazin şi am încercat să fac o cumpărătură. Dar, nu a fost cu putinţă, pentru că am vorbit… doar în română. Am încercat să-i lămuresc unei domni-şoare ca şi pentru a mătura strada la Moscova trebuie să dai examen la cunoaşterea limbii, dar la noi şi vânzătoare ajungi fără a ştie o boabă în română. Dumneaei m-a întrerupt şi m-a trimis la Moscova. Iată aşa, moldovenii rămân fără de lucru şi sunt siliţi să emigreze.

Unii ruşi (şi nu numai) se plâng că nu au condiţii să ne înveţe limba. Am meditat bine şi am înţeles că au dreptate. Pentru că sunt favorizaţi şi au şcoli şi grădiniţe în rusă. Este bine-ştiut că copiii învaţă foarte bine orice limbă. Dacă lingăii de sus ar deschide numai grădiniţe de limba română, copiii ar învăţa şi transmite cunoştin-ţele şi în familii, iar problema limbii va dispărea pentru totdeauna.

N. SLOBOZEANU, Anenii Noi

Împăcarea a fugit de pe

strada Concilierii

Reclamă mincinoasăMai deunăzi, tocmai în zilele

când la Moldexpo se desfăşura Expoziţia „Imobil Moldova”, plim-bându-mă pin parcul Valea Morilor, îmi zic să intru să văd ce mai nou pe piaţa imobiliară. Toate noi şi bune! Intrarea în pavilion a fost „inundată” cu pliante şi broşuri care mai de care. Un lucru extraordinar, bani rămâne să ai. Pentru că realitatea preţurilor e alta, în majoritatea cazurilor, care se afişează în prospecte.

Ajunsă acasă, printre teancul de pliante îmi face cu ochiul „Prima casă”. Pentru că locuiesc în preajma blocurilor care se construiesc de ani buni şi cunosc realitatea, deschid să mă documentez la care paşte a calului se termină acest calvar – bubuituri, strigăte, înjurături, uneori muzică la maximum de nu mai ştii încotro s-o apuci. Pe copertă scrie– de la 470 euro. În realitate, etajele cele mai de sus sunt la preţul de 500 euro per metru pătrat, iar cele mai de jos – la 550.

M-a uimit o gogoaşă şi mai mare. Printre priorităţi se enumeră – terito-riu îngrădit, spaţii pentru copii, gră-diniţă, şcoală, magazine alimentare, acces imediat la transportul public orăşenesc...

Grădiniţa Nr.157 din teritoriu nu funcţionează de aproape 20 de ani, se tot repară. Unica şcoală Nr.52 de pe str. Cornului, 10, e închisă de doi ani şi copiii merg la diferite şcoli în oraş. Magazinele alimentare nu sunt decât nişte improvizări, cel mai apropiat supermarket aflându-se pe str. Vasile Lupu.

Cât priveşte gardul, deocamdată ieşirile din bloc dau direct în stradă. Nici nu este loc pentru gard, pentru că drumul e foarte îngust, iar de lărgit e imposibil, paralel cu el curge râuleţul Durleşti. În partea din spate, blocurile, cât nişte cămile, au acope-rit definitiv casele oamenilor, i-au strâmtorat până la sufocare.

Despre terenul de joacă, nici vorbă! La peste 300 de familii tinere cu copii mici ce urmează a se trans-fera cu traiul în “Prima casă”a mai rămas o palmă de pământ pentru acest teren, dacă în general se pre-conizează.

Problemele mari pentru noi, locatarii de vizavi de pe str. Cornului 3/1, 3/2, 3/3, 3/5, 5/1, 5/2, 9/2, 9/3, 9/4, abia încep. I-am pus la curent în campania preelectorală la alegerile din iunie, când au venit la întâlnire cu noi, locatarii, pe consilierii în Consiliul municipal Chişinău Iurie Nastas şi Iurie Topală ( actualmente Director General al Căilor Ferate din Moldova), le-am arătat pe viu situaţia. În ţările civilizate, înainte de a merge la întâlnire cu alegătorii, din respect pentru ei, te documentezi. Ei n-au făcut măcar atât, au venit cu ochii legaţi. La rândul nostru, cu ochii legaţi, dar şi cu dinţii scrâş-nind, i-am votat, dar credem, pentru ultima dată. Răspunsul lor a fost uimitor – „Păi, da ce voi n-aveţi teren de joacă? S-or juca aici. E aproape şi Valea Morilor.” Aş veni şi eu cu o propunere: „Poate Vă cumpăraţi şi Dvs. un apartament aici, pentru copii sau nepoţi, ca să se joace la Valea Morilor?!”

Este incredibil, dar blocurile construite au adus peste câteva mii de locatari, fără nici o infrastructu-

ră socială, fără nici un drum cât de cât modernizat, iar întreaga zonă de edificii este legată de oraş doar printr-un singur drum îngust, care nu are nici o capacitate de a face faţă sutelor de maşini.

O altă problemă, foarte mare, ar fi cea a deşeurilor. Nu este deloc coordonată depozitarea lor. Suntem inundaţi din cap până în picioare de mizerie. Gunoiul se aduce deocam-dată de către puţinii locatari de pe str. Ghioceilor, 2 tot în tomberoanele noastre, care de altfel sunt insuficien-te pentru numărul de locatari de aici. Sau mai degrabă se aruncă în râu. O parte din ambalajele de la materi-alele de construcţii planează tot pe malul râuleţului. Veniţi şi vedeţi, e dezastru! Apropo, locatarii caselor particulare nu au nici ei unde arunca gunoiul şi mai degrabă îi fac vânt tot în „râpă”, cum denumesc majo-ritatea râuleţul Durleşti. S-au făcut zeci de demersuri, către Serviciul Autosalubrizare Primărie şi Pretura Buiucani, dar în zadar. I-aş invita pe cei de la Inspectoratul Ecologic de Stat sau chiar pe domnul minis-tru al Mediului, Valeriu Munteanu, care îmi inspiră încredere că vrea să urnească carul împotmolit din loc şi pentru care am tot respectul, să vină la faţa locului şi dacă e posibil, să impună nişte măsuri drastice pentru cei care poluează râul. Menţionez, râul Durleşti se curăţă de 1-2 ori pe an, dar e imposibil de a-l menţine în ordine. Aş propune de a fi elaborat un Regulament ori un proiect de Lege care să stipuleze sancţionarea celor care devastează locurile publice – rup copacii din parcuri, florile de pe rondouri, strică băncile, terenurile de joacă etc.

Referitor la terenul de joacă - e neîncăpător şi aşa pentru copiii locatarilor noştri, plus cei din satul Buiucanii Vechi, care au acces liber şi dărâmă totul, ca barbarii. Nu mai e nevoie şi de vecinii de peste râu.

Accesul „imediat” la transportul public orăşenesc se face doar prin intermediul microbusului nr.174. Deşi circulă regulat, e foarte puţin pentru avalanşa de oameni care urmează să ocupe toate spaţiile ce se construiesc în acest sector.

Cât priveşte garajele, cărora le faceţi reclamă. Sunt total insuficiente pentru atâtea familii. Maşinile se vor parca tot pe teritoriul nostru, că în altă parte nu mai au unde. Le avem pe ale noastre destule. Se vor isca în permanenţă conflicte, deja au şi fost. Poliţia se dă cu spatele la gard că nu avem Lege care ar reglementa parcările. Primăria afirmă că Lege există şi e funcţională. Pe cine să credem, cine ne face dreptate? Din păcate, asta e realitatea şi mulţi de la Primărie şi Pretura Buiucani o cunosc, dar se fac morţi în păpuşoi. Vrem linişte şi pace. Vă rugăm, nu ne lipsiţi şi de oaza de verdeaţă ce a rămas pe muchia dealului. Nu daţi năvală peste noi cu atâtea construcţii! Nu dorim altceva decât să fim auziţi. Numai dând curs rezolvării doleanţe-lor noastre, puteţi dezminţi reclama mincinoasă.

În numele locatarilor de pe str. Cornului,

Paraschiva MĂMĂLIGĂ

ChestionarOpinia dvs. contează!

Dragi cititori, Iată-ne ajunşi la începutul unei

noi campanii de abonare. Ca de fie-care dată, mizăm pe sprijinul dvs. în creşterea membrilor familiei revistei NATURA, fiind încrezuţi că doar oferindu-vă un produs calitativ veţi rămâne în continuare atât cititori, cât şi promotori ai revistei NATURA. La fel, mizăm pe implicarea dvs. la crearea conţinutului revistei. În răvaşele sosite la redacţie simţim

căldura pe care o emanaţi, retrăim bucuriile, dar şi grijile şi îngrijorările dvs. Vă mulţumim pentru că mergem într-un pas!

Pentru a vă simţi pulsul şi a vă cunoaşte cât mai bine aşteptările, vă propunem un mic chestionar, la care vom fi bucuroşi să primim răspuns până la data de 27 decembrie 2015. Astfel, împreună vom reuşi crearea unui produs mai calitativ, mai diver-sificat, mai complex.

1. De când sunteţi abonat(ă) la revista NATURA?2. Aveţi acasă o colecţie a revistei NATURA?3. Care sunt rubricile dvs. preferate din revista NATURA?4. Numiţi cinci materiale pe care le-aţi citit cu interes în perioada ianu-

arie-octombrie 2015? De ce anume acestea?5. Ce teme doriţi să fie abordate în revista NATURA în anul 2016?6. Care este varianta preferată de dvs.: a citi revista pe hârtie sau a citi

în varianta electronică, pe calculator?7. Care sunt trei critici şi trei laude pe care le-aţi aduce revistei NATURA?

Vă mulţumim anticipat pentru răspunsuri sincere.

Gânduri de toamnăM-am rupt din soare şi am

coborât pe pământ. Am venit ca să aduc lumina, am venit să vă povestesc cum e sa fii o parte din SOARE. Am lipsit o veşnicie cât o şoaptă, dar totuşi m-am întors acolo unde-mi sunt rădă-cinile. Timpul petrecut pe soare nu se aseamănă cu cel obişnuit. Mi s-a părut o veşnicie. Dar ce înseamnă o veşnicie atunci când avem sufletele libere? Ce-i o veşnicie atunci când iubim? Am ple-cat ca o umbră în căutarea identității şi m-am întors OM. Am venit la voi să opresc timpul, ca să vă puteți odihni, ca să aveți răgaz să iertați, să iubiți,

să simțiți, să trăiți. Am venit să-mi dau o altă şansă şi să zbor mai sus de munți ca să nu-mi frâng aripile. Aş vrea să vă învăț să  călătoriți în ochii voştri, să consumați energia şi frumusețea ce vine din ochi, la urma urmei, să dați frâu liber şi să lăsați ca divinitatea lumii ce vă  înconjoară să cadă pe fața voastră

... Am aterizat pe pământ ca să demonstrez că exist şi că asta-i SUFICIENT.

Lucia JALBĂ, Liceul Teoretic „Ion Pelivan”,

Răzeni, Ialoveni

Scara succesului nu e niciodată aglomerată pe treapta cea mai de sus. Napoleon Hill

Lilia CURCHI

Sala de expoziții a Mănăstirii medievale Voltorre, situată într-un loc pitoresc din Lom-

bardia, de la marginea municipiului Gavirate, Italia, a găzduit, în perioa-da 13-21 octombrie 2015, o inedită colecție de fotografie a dlui Alecu Reniță, directorul revistei NATURA, preşedinte al Mişcării Ecologiste din Moldova. Expoziția cu genericul „Moldova, Elogiu NATURII” a fost organizată la inițiativa şi cu străda-nia Asociației de Promovare Socială Italia-Moldova (ONLUS), condusă de italianul Gian Luca. La evenimentul

de lansare a expoziţiei a participat şi Excelenţa Sa, Stela Stîngaci, Ambasa-doare Extraordinară şi Plenipotenţia-ră a Moldovei în Italia.

Treizeci şi şase de fotografii impri-mate pe pânză au adus parfumul şi farmecul naturii moldoveneşti în Mănăstirea Voltorre – câmpuri înflo-rite, peisaje de vrajă de pe Nistru şi Prut, lunci îmbrăcate în ierburi, codri şi stejari seculari, drumuri de ţară, oameni şi locuri, mănăstiri rupestre şi cetăţi voievodale. Chiar din textul de prezentare a expoziţiei, italienii au fost invitaţi să descopere pitorescul moldav şi „frumusețea unei zone încă virgine şi naturale, foarte curate în toate elementele sale, dar, toto-dată, foarte atractivă şi interesantă”. Și publicul a remarcat că imaginile „evocă sentimente de relaxare, pei-

saje bucolice şi crâmpeie de viață din mediul rural”. „Un caleidoscop de culori, unde verdele naturii se îmbină perfect cu seninul cerului” – menţio-nau vizitatorii.

Nu este pentru prima dată când Gian Luca, italianul cu suflet de român basarabean,  organizează evenimente şi acţiuni de promo-vare a Moldovei în Italia. „Acum aproape un an - în noiembrie 2014 - am văzut pentru prima dată fotografiile dlui Alecu Reniţă, pre-zentate la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală din Moldova. Mi-au plăcut şi m-am gândit atunci că asemenea frumuseţi merită să fie admirate şi de publi-cul din Italia”, îşi aminteşte Gian Luca.

Locul expoziţiei nu a fost ales

întâmplător - Mănăstirea medie-vală Voltorre, monument de arhi-tectură protejat de stat, găzduieşte expoziții de valoare şi conferinţe internaţionale. Mănăstirea, care îmbină stilul romanic şi gotic, datează din anul 1154, dar se pre-supune că ar fi şi mai veche – sec. 5-6 d.H. Timpul de înflorire al lăcaşului a fost de-a lungul secolu-lui 13, apoi, mai bine de şase sute de ani a trecut printr-un declin continuu. Abia în 1930, când edificiile sunt dobândite de stat şi luate în protecţie, începe munca de restaurare. Astăzi, Voltorre este un important centru cultural din zonă şi din întreaga Italie de Nord.

Alecu Reniţă, deşi nu a fost prezent la expoziţie, a apreciat străduinţa organizatorilor şi le-a

mulţumit pentru efortul depus. „Prin aceste fotografii sper că am deschis publicului din Italia o nouă fereastră spre Moldova şi vreau să cred că mulţi vor veni să vadă cu ochii lor locurile admirate în imagini şi le vor îndrăgi. Mă bucur mult că revista Natura a devenit un promotor al frumu-seţilor patrimoniului naţional şi în Italia, că oameni cu suflet mare ca Gian Luca îi apropie pe italieni de românii basarabeni. Natura şi Cultura sunt cele mai impresionante comori care ne deschid drumul spre civilizaţia europeană. ”

Remarcăm că expoziția de fotografii semnate de Alecu Reniţă a fost pusă în scenă în mod repetat, în muzee şi edificii de mare prestigiu din România (Bucureşti, Alba Iulia, Botoşani, Suceava) şi Republica Moldova.

Moldova, elogiu NATURII

9 7 7 1 8 5 7 2 6 7 7 0 0

I S S N 1 8 5 7 - 2 6 7 7

Revista întregii familii