Anul INr. 6

Iulie 2010

Publica]ie a Filialei Oltenia Craiova a Ligii Scriitorilor din Rom@nia

LiterariaRevist# de cultur# fondat# la Craiova, \n 2010

În forme variate, purtareafiinþãrii sufleteºti prin ani tereºtrilungi ºi deseori dureroºi, suferãgrele încercãri. Trãirile ºi înfrun-tãrile frãmântãrilor primejdioaseacumuleazã, consumã ºi modificãeronat energii preþioase care, apa-rent, tulburã doar psihosomaticstructurile organice, rãmânândecranate în limitele individului.

În adevãr, aceste energii sub-tile, devenite turbioane energe-tice amplificate, deformate prinfiltre ºi tipare mentale, pe lângãefectele imediat nefaste, devas-tatoare, sunt prolifice, penetrândchiar ºi eterul membranei aurice,trecând cãtre acel nedesluºit din-colo, unde rãspândesc semneadânci. Astfel, se înþelege cã,frecventele neliniºti, cãderi ºi rã-tãciri, care nu sunt altceva decâtvictorii ale întunericului în luptacu slãbiciunile omeneºti, conducmai departe spre alte convertiriispititoare.

Nici o mirare cã, atitudinea deacceptare a acestor contagiuniemotive ale eului neveghetor, cuantecedente, continuã sã asimi-leze tendinþe ºi influenþe nega-tive exercitate ºi din afarã. Fi-

indcã, eul este înrobitul confor-mismului �tradiþional� material.

Ei bine, nu trebuie sã agoni-zãm ºi nici sã ne ignorãm, cândne descoperim trãind sãlbatic pedinãuntru, tulburaþi ºi înfrânþi devâltori; ci, cu sentimentul uneinecesare cãutãri, ne vom strãduisã ne cunoaºtem sinele adevãrat,sãrãcit de perspectiva cosmicã.

Cum? Îndreptându-ne din noiºi prin noi spre sacralitate, printr-o jertfire duhovniceascã.

Prin dragoste, cãinþã ºi rugã-ciune vom vedea vederea conºti-enþei de sine sporind întru ilumi-nare. Pentru cã, cu o infinitã iu-bire, Creatorul divin ne îmbogã-þeºte permanent creaþia.

Ca urmare a acestor revelaþii,începând din miezul verii torideºi pânã la despletirile iernii, amstrãbãtut aceastã parte a lumii capelerin, poposind prin spaþiile lã-caºurilor de cult consacrate, pu-rificate ºi purificatoare, ale Sfin-telor Mãnãstiri - Ostrov, Cozia ºiTurnu -, înveºnicite pe binecu-vântata Vale a Oltului. Încã de laplecare am avut presentimentulviitoarelor înseninãri... Privireanu mai era abãtutã între frontie-

rele strivitoare ale contingentu-lui. Reverberaþiile psalmodieriimonahale încoronau orizontulînãlþat. Printr-o aspiraþie spre fe-ricire, am simþit emoþii primordiale.Sub semnul contemplaþiei, dorulnemãrginit de a fi cu Dumnezeu,l-am exprimat solemn în sonori-tatea strãlucitoare a unor litanii.Ca într-un proces de genezã, ovitalitate tainicã m-a învrednicitcu vibraþii moleculare.

Celor ce au pierdut putereade a iubi, le spun cu o reînnoitãîncântare cã, în acele locuri ha-rice, unde nu sunt admise erezii,se pot dobândi descãtuºãri inte-rioare la dimensiuni spiritualefascinante.

Spre sacralitate

Scriitorul din mine ºi-a reamin-tit - ºi a înþeles, sub o izbucnirede culori din iconografia interioa-relor, ce ne-a transmis Perpessi-cius prin admirabilele sale �feeriispirituale�.

La Cozia, la capãtul unui drum,descriind în aerul fluid cu ochiisãi duhovniceºti o ipostazã, mi-aieºit în întâmpinare cuviosul pã-rinte Phaomie Apostolescu. Nereîntâlneam dupã aproape douãdecenii.

- Ce mai faci, cuvioase pã-rinte? l-am întrebat.

- La luminare, fiule... - m-amângâiat uºor, cu rãspunsul sme-rit, monahul.

N.N. NEGULESCU

Mãnãstirea Cozia

Literaria2 Anul I, nr. 6/2010

Sumar

N.N. Negulescu, Spre sacralitate........p. 1Doina Drãguþ, Suferinþele unuiredactor...............................................pp. 3,4Nicu Vintilã , Rostul profund algândului...................................................p. 5Emil Bucureºteanu, Poeme...................p. 6N.N. Negulescu, Efectul de puritateeteratã.......................................................p. 6Janet Nicã, Manual de cumsecã-denie..........................................................p. 7Janet Nicã, Printre, Între, Întru............p. 7Dumitru Buhai, Ferice de cei cu inimacuratã!.......................................................p. 8Cristina Bîndiu, Despre români, despreveºnicie ºi despre lepãdarea de sine...... p. 9Dan Brudaºcu, Carenþe sau omisiuniinteresate?!.....................................pp. 10-13Doina Drãguþ, Spaþiul din neliniºti...p. 14Liviu Andrei, Imaginea lunii în poeziaromâneascã............................................p. 15Andrei Potcoavã, �Neliniºti printimp�................................................pp. 16,17Constantin E. Ungureanu, VasileAlecsandri ºi Elena Negri............pp. 18,19ªtefania Puºcalãu, Poeme...................p. 19Adrian Botez, Viersul bolii de viaþã..p. 20Andrei Potcoavã, Mircea Felicia -Sentimente.......................................pp. 21,22Nicu Vintilã, Romanul ca obiect deconsum....................................................p. 22Cristina Bîndiu, O moarte ca oricarealta.......................................................... p. 23Any Drãgoianu, Poeme........................ p. 23Serghei Esenin, Traducere din limbarusã de George Paºa............................p. 24

LiterariaRevistã de culturã

Fondatã la Craiova, în 2010

Publicaþie a Filialei Oltenia Craiovaa Ligii Scriitorilor din România

Colectivul de conducereal Filialei Oltenia Craiova

Vintilã NICU - preºedinteN. N. NEGULESCU - vicepreºedinteDoina DRÃGUÞ - purtãtor de cuvântElena BUÞU - trezorier

Responsabilitatea privind conþinutulmaterialelor publicate în revista Literariaaparþine strict autorului care semneazã textul.De asemenea, drepturile de autor asupratextelor publicate aparþin semnatarilor.

Materialele se pot trimite la adresa:revista.literaria@yahoo.com

DTP: Doina DRÃGUÞ

RedacþiaRedactor-ºef: N. N. NEGULESCURedactor-ºef adjunct: DOINA DRÃGUÞSecretar general de redacþie: JANET NICÃ

Adresa redacþiei:Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj

cod 200541, tel. 0351 405 824

C#r]i primitela redac]ie

Dumitru Botar - Taborisme,Ed. Universitaria, Craiova, 2009

Ne cerem scuze pentru eroarea apãrutãîn pagina 6 a numãrului 4 al revisteinoastre. Doamna Livia NemþeanuChiriacescu este din Canada, ºi nu dinGermania, aºa cum greºit a apãrut.

În continuare, redãm un fragment dinscrisoarea trimisã la redacþie:

�Mi-a fãcut plãcere sã mã regãsesc înpaginile dv., mai ales acum când m-amîntors obositã de la Bucureºti (am trecutºi prin Craiova), dupã publicarea a treicãrþi masive elaborate în ultimii cinci ani.Acestea sunt: Crucea Cavalerilor deMalta, lungi nuvele (cca 500 pagini) cuîntâmplãri extraordinare de prin Sicilia,Malta, Vietnam, Israel, Patagonia,Jamaica, cu 138 fotografii colorpersonale, Manuscrisul din tren. Jurnalul

vieþii mele. Memorii 1930-1989 (cca 500pagini), cu 68 fotografii de familie ºiistorice, ºi De dragoste ºi de moartepoeme (a cincea carte de poezii), toate înEditura Paralela 45.

Livia Nemþeanu�

Nicolae Firuleasa - Vânatul magic,Ed. Ramuri, Craiova, 2009

Emil Bucureºteanu - Student înfilosofie, Ed. DramArt, Iaºi

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 3

continuare în pag. 4

SUFERIN|ELE UNUI REDACTOR(fragment de roman )

continuare din num#rul anterior

24 septembrie 2001. Noap-tea, a dormit foarte prost. I-am datdou# fiole de algocalmin [i ceaiuri.La ora 7 am chemat un taxi [i amplecat am@ndoi la Spitalul militar.

Ajun[i la spital, am intrat \n ca-binetul medicului Mihai Popescu, celcare urma s#-l opereze, [i i-am datanalizele pe care le f#cuse cu c@tevazile \n urm#. Costel i-a dat ultima luicarte: �_nt@lniri mirabile cu Mitropoli-tul Nestor�. Era optimist [i \ncrez#tor,de parc# nu el era bolnavul, ci eu.

Medicul l-a \ncurajat. I-a spus c#-l cunoa[te dup# nume [i dup# voce,el fiind un ascult#tor al postului deradio �Oltenia� Craiova.

I-au luat din nou s@nge pentruanalize [i i-au f#cut internarea, carenu a fost lipsit# de peripe]ii: stat lacoad# la un birou, cu biletul de inter-nare [i fi[a medical#. C@nd am ajunsla ghi[eu cu toate actele, o doamn#s-a uitat la acte [i, cu un aer rece [idistant, mi-a spus c# nu am adeve-rin]# de la serviciu. _n acest timp,Costel st#tea pe banc# \n curte [im# a[tepta. Era o vreme frumoas#,dar m# \ntreb dac# era o vreme ur@t#cu v@nt, sau ploaie, sau ger, unde arfi stat un bolnav s# a[tepte sau, [imai grav, s# fi fost obligat s# stea el\nsu[i la coad#, \n picioare, la acelghi[eu cu func]ionari indolen]i.

Am luat un taxi, am dat fuga laRadio, am luat adeverin]a, apoi m-am \ntors [i am rezolvat problema.

Am mers cu Costel \n salon [i cuo asistent#, care i-a ar#tat un pat gol\n care trebuia s# se a[eze. Dup#aceea am plecat la serviciu.

Dup# program, pe la ora 16, m-am \ntors la Costel, la spital. I-amdus m@ncare.

L-am g#sit pe alee. Se plimba,cu m@inile la spate, \mbr#cat \n tre-

ning. Am stat de vorb# pe ni[te pie-tre, \n curte. A trecut pe l@ng# noiasistenta, pe care o rugase, mai de-vreme, s#-i dea un medicament s#nu-l mai doar# stomacul.

- Haide]i s# v# fac o injec]ie cupapaverin#! i-a zis asistenta.

- Dar, dup# aceea, mai pot s#stau de vorb# cu nevast#-mea? aripostat el, [#galnic.

Asistenta i-a zis s# mai stea cumine, c#-i face injec]ia dup# aceea:

Am plecat pe la ora 18. Mi-a ziss# nu spun la Potcoava de opera]ie.

De c@te ori ne duceam la Pot-coava, mama \i zicea s# nu mai fu-meze [i s# nu mai bea. _i f#cea toatepoftele, dar c@nd \l vedea cu ]igaraaprins# [i cu paharul \n m@n#, \l certa._mi spunea: �Doina, mam#, Costel,c@t a fost acas#, a fost un copil cu-minte. Tot satul se mira de el. _nv#]abine, era muncitor. Cum s-a \nsurat,s-a schimbat (este vorba de primalui so]ie). A \nceput s# fumeze [i s#bea vodc#.�

Intervenea [i sora lui: �Era com-plexat c# era de la ]ar# [i ca s# par#[i el mare \n fa]a nevesti-si, care aveaunghiile de un metru [i fuma \ntruna[i bea cafea, [i-a zis c# trebuie s# seridice la nivelul ei.�

Se temea s# nu-l certe. _[i d#deaseama c# vodca [i tutunul contribu-iser# din plin la starea \n care se afla.

Pe la 20,45 mi-a dat telefon dela spital. P#rea mai destins [i \ncre-z#tor \n puterile sale. Mi-a spus cese mai \nt@mplase \n intervalul dec@nd plecasem eu, p@n# la aceast#or#. Mi-a zis din nou s# nu spun nimicdespre opera]ie la Potcoava.

25 septembrie 2001. Amajuns la Spitalul militar la ora 9. Costelnu era \n salon. Mi-au spus cei deacolo c# este \n Policlinic# pentruraze la pl#m@ni.

M-am dus \n Policlinic#, l-amc#utat la Radiologie, dar plecase.Asistenta de acolo mi-a spus c# l-atrimis s#-[i ia fi[a medical# [i s# vin#mai t@rziu.

M-am \ntors \n spital, am intrat \nsalon, [i l-am g#sit \n pat. Mi-a z@m-bit. Un z@mbet frumos [i trist. I-amdus ziarele [i dou# gogo[i calde. Ogogoa[# a m@ncat-o chiar atunci.

Mi-a spus c# nu-[i f#cuse razele,

pentru c# nu a avut fi[a la el. Am mers\mpreun# [i le-a f#cut.

Dup# aceea, am trecut pe lamedicul Paul Demetrian, s#-l \ntrebedac# doctorul Mihai Popescu, cel careurma s#-l opereze, este chirurg bun.

Doctorul Paul Demetrian era rud#cu scriitorul Bucur Demetrian, pe careCostel \l cuno[tea bine. Acesta i-aspus c# dr. Mihai Popescu este unuldintre cei mai buni medici ai Spitaluluimilitar, are experien]# [i a \nt@lnit mul-te cazuri dificile \n via]a lui de medic.De fapt, Paul Demetrian i-l recoman-dase, dup# ce \i f#cuse ecografia.

- Domne doctor, sunt ca \necatulcare se aga]# de un pai! a spusCostel, r@z@nd.

Medicul a z@mbit, [i el, [i l-a\ncurajat, b#t@ndu-l pe um#r.

- O s# fie bine, domnule Dumi-trache!

Costel era con[tient de gravita-tea bolii, dar era optimist. _[i f#ceacruce [i spera, ca [i mine, s# se \n-t@mple o minune. Speram ca tumoa-rea s# nu fie malign#. L-am \ncurajat[i eu:

- Las#, Mi]ule, c# ne facem noibine! Trebuie s# ai curaj!

(_n momentele noastre bune, negratulam cu apelativul �Mi]u�. El \n-cepuse, iar eu \l imitam.)

Nu [tia c@nd \l opereaz#. L-amcondus p@n# \n salon [i am plecat laserviciu.

Pe la ora 14 mi-a dat telefon [imi-a spus c# m@ine (26 septembrie)\l opereaz#. Aproape c# se bucura.

La ora 16, am fost la el, la spital.I-am dus o cutie cu sm@nt@n# [i ogogoa[#. Le-a m@ncat \n sala demese pentru c# \n salon se m#tura._i spuseser# c# de la ora 18 s# numai m#n@nce nimic.

Vorbise cu doctori]a care urmas#-i fac# anestezia: era so]ia deca-nului Resceanu, de la Facultatea deTeologie; bun prieten cu el. L-a \ncu-rajat, [i ea, apoi l-a \ntrebat:

- Domnule Dumitrache, de c@ndave]i pielea galben# ?

- De c@teva zile - a r#spuns Costel.Nu [tiu dac# el a remarcat sau

doar a zis a[a. Av@nd tenul m#sliniu,nu se prea observa dec@t doar dac#te uitai atent. Eu v#zusem, dar nu i-am spus. Mi-a fost team# s# nu-l sperii.

E clar c# avea probleme [i cu ficatul.Dup# ce mi-a relatat \nt@lnirea [i

conversa]ia cu doctori]a Resceanu,a mers cu mine p@n# la poarta spita-lului, sub pretextul c# vrea s# m# con-duc#.

- Vreau s# fiu sigur c# pleci! aad#ugat el.

Pe drum s-a mai a[ezat pe obanc#. Obosea.

L-am l#sat la poart# cu ni[te b#-ie]i, c#rora le d#duse ni[te dedica]iila Radio, [i am plecat s#-i iau ap#plat# de la un chio[c de peste strad#.

_nainte de a pleca spre poart#,m-a rugat s#-i fac un ness. _[i cum-p#rase trei plicule]e.

I-am f#cut ness \ntr-o can# [i ammers afar# pe o banc#, mai \n spate,unde mai st#tuse el, de diminea]#.Aici, o situa]ie de care ne-am amuzatam@ndoi: sub banc# era un fes caresem#na cu al lui.

- Mi]ule, uite un fes ca al t#u!spun eu, mirat#.

S-a uitat, a r@s, apoi a ad#ugat:- Este chiar al meu.De diminea]#, c#zuser# c@]iva

stropi de ploaie [i banca era ud#. {i-a luat fesul de pe cap [i l-a pus pebanc#, s# stea. C@nd a plecat, a uitats#-l ia.

Pe la ora 19, am plecat. L-ampupat pe am@ndoi obrajii [i l-am \n-curajat. I-am spus c# m@ine de di-minea]# voi fi acolo.

Pe la ora 20 m-a sunat acas#s#-mi spun# c# s-a \nt@lnit cu profe-sorul Resceanu, care venise s-o iape doamna doctor. Era bucuros. _l\ncurajase [i decanul de la Teologie.

Pe la ora 21, m-a sunat Mari,sora lui, de la ]ar#. I-am zis c# tocmai

Literaria Anul I, nr. 6/20104continuare din pag. 3

continuare în numãrul viitor

Doina DR~GU}

voiam s# sun [i eu s# le spun c# peCostel \l opereaz# m@ine. S-a mirat.

- Cum s#-l opereze, c# el ne sun#acum 10 minute [i ne spuse c# i-auie[it analizele bune [i c# \l externeaz#.

I-am spus, atunci:- Mari, ascult#-m# pe mine! Eu

nu vreau s# te \nfrico[ez, dar opera]ialui Costel e o chestiune serioas#. Estevorba de o tumoare la pancreas. Vino,[i tu, m@ine la Craiova. Nu-i spunenimic mamei. Costel mi-a zis s# nuv# spun, dar eu cred c# trebuie s#[tii [i tu.

26 septembrie 2001 (mier-curi). La ora 8, eram prezent# laspital. Medicul tocmai era la vizit#.

La ora 8,30, am intrat la Costel\n salon. Era \n pat, \mbr#cat \npijama, cu ochelarii pe nas [i proasp#tb#rbierit. Ar#ta bine. Mi-a z@mbit.Doamne, ce z@mbet frumos! Nuaveam s# mai v#d niciodat# acelz@mbet. Mi-a venit s# pl@ng, dar nui-am ar#tat.

L-am pupat, am stat pe margineapatului [i l-am \ntrebat cum a dormit.Mi-a spus c# a dormit bine.

La ora 8,34 a venit o asistent#:- Domnule Dumitrache, haide]i

cu mine!{i-a b#gat aparatul de radio \n

noptier#, [i-a scos ceasul de lam@n#, [i-a luat ochelarii [i i-a pus \ntoc. Toate acestea le f#cea cu gesturilente [i cu un calm deosebit, parc#voia s# trag# de timp, s# preschimbeclipa \n ve[nicie.

A ie[it pe culoar [i, f#c@ndu-[isemnul crucii, s-a dus dup# asistent#.L-am pupat pe obraz [i i-am spus:

- Curaj, Mi]ule! Te iubesc!Am stat pe culoar. M# plimbam

de colo-colo. Nu aveam lini[te. Amie[it \n curte. Era o toamn# frumoas#,cald#. Arborii \[i leg#nau frunzele \nc#verzi. Soarele p#trundea printre ra-muri, leg#n@nd umbre pe alei.

M# g@ndeam dac# noaptea visa-sem ceva. _ncercam s#-mi aduc a-minte. G@ndul \mi zbura la z@mbetulacela frumos [i lini[tit. Din ce straturil#untrice izbucnea at@ta m#re]ie [iat@ta putere de st#p@nire? Din ce iz-voare ]@[nea at@ta deta[are? Privi-rea limpede p#trundea dincolo de lu-mea aceasta. Avea obsesia ve[niciei,[i ve[nicia se instalase pe chipul lui._ntr-o expresie de dezn#dejde, sim-]eam fr@ngerea echilibrului [i timpulse ad@ncea \ntr-un somn ad@nc.

La ora 10,30 a ie[it medicul dinsala de opera]ie. M-a v#zut. Parc#

voia s# m# evite. Nu [tia cum s#-mispun#. L-am abordat:

- Domnule doctor, ce face so]ulmeu?

- Doamn#, mergem s# vorbim\n biroul meu!

Am mers. S-a a[ezat pe scaun.M-am a[ezat [i eu. Nu [tia cum s#\nceap#.

- Doamn#, nu este bine deloc. Areo tumoare la pancreas foarte mare,care a cuprins [i ficatul [i c#ile biliare.Are icter mecanic. I-am cur#]at c#ilebiliare. Va trebui s# mearg# la oncolo-gie. Tumoarea este neoplasmatic#.

- Adic#, are cancer - spun eu, cuvocea sugrumat#.

- Da! - spune el.Am sim]it cum totul se termin#.

_n jurul meu se f#cuse un vid imens[i f#r# hotare. Descifram un \nceputal infinitului, o infinitizare a vie]ii p@n#la epuizare, o mi[care ce sl#be[te [ise stinge spre un urcu[ ce l-a doritmereu, o consumare \n interior ca o\nvingere, \ntr-o \ncheiere natural#absolut#, ca o devenire ne\ncetat#.Mai vedeam \n fa]# un om care d#-duse sentin]a. Dup# un timp, m# tre-zesc vorbind:

- Ce [anse are?- Minime! - spune elPrintre lacrimi, \l mai \ntreb:- El [tie, v-a auzit vorbind \n timpul

opera]iei?- Nu, spune el, i-am f#cut anes-

tezie total#. Doarme. Este la reani-mare.

- Pot s#-l v#d?- Acum, nu, pentru c# doarme.

Veni]i dup# mas#, la ora 18, dup#vizit#.

Am plecat n#ucit#. Voim s# num# mai g@ndesc la nimic. Mi se p#reac# v#d topirea total# a lumii, cerul sesf@r[ise, eram p#truns# de imensi-tatea unei nop]i lugubre, \naintamprintr-un ocean de ghea]# spre ni-c#ieri, ca o plecare f#r# de \n]eles.

Am ajuns acas# la ora 12. I-amdat telefon surorii lui Costel. I-amspus s# vin# [i ea dup# mas# la Cra-iova, s# mergem \mpreun# la spital.De fapt, \i spusesem de opera]ie deasear#, de[i Costel a zis s# nu spun.

La ora 16,45 a venit sora lui Cos-tel. Mi s-a p#rut o ve[nicie. _ntre timp,am f#cut ceai de mu[e]el. Am luatpijama curat#, s#-l schimb.

Am mers \mpreun# la spital. Amintrat la reanimare. Costel a deschisochii [i ne-a v#zut. S-a mirat c\nd aobservat-o pe sora lui. I-am spus:

- Ce faci, Puiu]u? E[ti bine?Era trist. Nu m-a mai \nt@mpinat

cu z@mbetul acela frumos, ca de obi-cei. Era slab, numai piele [i os. Doarvocea \i r#m#sese neschimbat# - vo-cea aceea grav#, de om de radio.

Am vorbit din nou cu medicul. I-a spus [i surorii lui, ceea ce-mi spu-sese mie. {anse minime. Mi-a spus,apoi, s# vin a doua zi s# iau o prob#s-o duc la laborator.

Mari a plecat aproape pl@ng@nd.I-am spus c# o s-o mai sun eu.

Am mers din nou la reanimare,la Costel. M-am a[ezat pe un scaunl@ng# el [i i-am citit din �Rom@nialiterar#�, care tocmai ap#ruse. I-amcitit ni[te poezii, apoi, de pe ultimapagin# a revistei, articolul desprePaul Grigoriu [i C.V. Tudor.

Cu c@teva zile \n urm#, Paul Gri-goriu, de la Radio Bucure[ti, avuseseinvitat la emisiunea sa, �Sfertul aca-demic�, pe Corneliu Vadim Tudor.Paul Grigoriu fusese sanc]ionat pen-tru faptul c# l-a l#sat pe C.V. Tudors# �bat# c@mpii�.

Mi-a zis s#-i citesc [i poezioaralui Emil Brumaru. Ne pl#cea cum scrieEmil Brumaru. Avea o rubric# \n �Ro-m@nia literar#� intitulat# �Cer[etorulde cafea�.

I-am mai citit, p@n# a adormit.Am vrut s# r#m@n acolo peste noapte,dar asistenta de serviciu mi-a zis c#nu mai are rost s# stau. Am fost atent#cu ea [i am rugat-o s# aib# grij# de el.

Mai era acolo o doamn# cu fiicaei, care se operase \n aceea[i zi. Amrugat-o pe ea s#-i umezeasc# buzelecu ceai de mu[e]el, dac#-i cere, saus-o cheme pe asistent#.

Am plecat acas# cu un taxi. Taxi-metristul era beat [i era s# loveasc#ma[ina de un tramvai. I-am pl#tit c@t[tiam c# face un taxi de la Spitalulmilitar p@n# la mine acas# [i m-amdat jos. Am ajuns la ora 22. Am sunat-o pe Mari s#-i spun, pentru c# a[ane \n]eleseser#m.

27 septembrie 2001. La ora7,55 am ajuns la spital. Pe Costeltocmai \l mutau de la reanimare \nsalon. Am mers la el:

- Ce faci, Puiu]u?Era trist. Avea buzele p@rlite.

Avea urdori la ochi.L-am sp#lat pe fa]# cu ceai de

mu[e]el. L-am m@ng@iat pe obraz [il-am \ncurajat.

Mi-a spus c# nu a dormit bine.Doamna care r#m#sese cu fiica ei,peste noapte, mi-a spus c# s-a ridicat\n fund [i a strigat: �Mi]u, \mi vine s#vomit!� A venit asistenta [i l-a lini[tit.

Am vorbit din nou cu medicul.Mi-a dat proba pentru laborator: o

buc#]ic# de ficat pus# \ntr-un borcancu formol. M-a trimis la un laboratorpe Calea Severinului.

Afar# ploua. Am luat un taxi [iam plecat la laborator, pe CaleaSeverinului, aproape de flor#rie.

Prin geamurile ma[inii se \ntrez#-rea o imagine trist# a ora[ului. Cevabacovian. Ro]ile se rostogoleau peasfaltul umed [i p#reau c# merg lainfinit. Pe trotuar, siluete triste \[i \n-dreptau pa[ii c#tre niciunde ca \ntr-oc#utare ve[nic#, blocurile p#reau ni[-te figuri geometrice ce stricau echili-brul universal, iar eu, dominat# dene\ncredere [i speran]#, de \ndoial#[i credin]#, de dezn#dejde [i iubire,m# sim]eam obosit# [i \mpov#rat#.G@ndul \mi zbura la vorbele Eccle-siastului: �De[ert#ciunea de[ert#ciu-nilor, toate sunt de[ert#ciuni.�

Am ajuns acolo, dar era \nchis.Aveau program de la 16 la 19. Amluat un taxi [i m-am \ntors acas#.

Acas#, m-am uitat prin borcan labuc#]ica aceea de ficat [i am pl@ns.Avea pete albe. Eram sup#rat# [i dez-am#git#; \ntrist#ri ad@nci se \mpleteau\ntr-o iluzie de speran]# \ndep#rtat#[i \ntr-o a[teptare dezolant#.

Am plecat la serviciu. Acolo i-ampovestit unei colege. M-am mai des-c#rcat. Ea m-a \ncurajat, mi-a povestitde diver[i oameni bolnavi de cancer,care s-au vindecat.

Mi-am adus aminte ce-mi ghicisefemeia de serviciu \n cea[ca de ca-fea, \n urm# cu dou# luni.

- Doamna Doina, nu v# apuc#iarna cu so]ul dumneavoastr#!

- Da, spun eu, pentru c# urmeaz#s# plece \n Belgia.

- Nu, zice ea, toate drumurile sunt\nchise. Nu pleac# nic#ieri.

- Poate ne desp#r]im! am spus,r@z@nd.

N-a zis nimic, dar s-a uitat lamine, cu triste]e.

Femeia de serviciu m# simpatizapentru c# eu nu o tratam de sus, a[acum f#ceau al]i [efi de birouri, darnici nu m# tr#geam cu ea de [ireturi.

_n sala calculatorului nu sem#tura pentru a nu se face praf, cise f#cea cur#]enie cu aspiratorul. {iasta la c@teva zile, c@nd nu era multde lucru, ca s# nu perturbe muncaoperatorilor. Atunci \i ziceam:

- V# rog frumos s# face]i cur#]e-nie [i \n sala calculatorului.

- Da, sigur, doamna Doina, ime-diat! spunea ea.

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 5

Rostul profund al g@ndului

S-a demonstrat ºi acceptatunanim ideea, conform cãreianaturile artistice autentice suntcele elementare, eruptive, pre-ocupate mai puþin sau de loc deexpresie ºi mizând pe efectulspontaneitãþii, al inspiraþiei, de-venind autentice creaþii literare.

Întâlnim acum ºi oricând, înliteratura noastrã, copleºitoare,torenþiale,revãrsãri de viaþã, degândire subtilã, ºlefuitã, izvorâtãdintr-un mare instinct plastic, in-stinct poetic, din inspiraþie plinãde miez.

Nu existã truism mai evidentºi mai banal decât acela cã scri-itorii de seamã, indiferent de ge-nul sau forma scrierilor lor, suntîntr-o mãsurã mai mare sau maimicã, cugetãtori.

Orice operã literarã - poezie,nuvelã, roman, piesã de teatru -trebuie sã fie mai mult decât osimplã prezentare a unei idei, aunui sentiment sau a unui lanþde situaþii, deºi subiectul în sine,acþiunea, intriga propriu-zisã,poate sã fie primordial, centrulde atracþie pentru cititor sauspectator.

Dincolo de subiect, însã, scri-itorul îºi exprimã - implicit sau ex-plicit - convingerile sale filozoficeinterpretând lumea, invitând, înacelaºi timp, pe receptor sã medi-

teze, sã accepte sau sã respingãconvingerile sale, astfel, orice o-perã literarã devine în mod fun-damental hranã a gândirii.

Cititorul care a avut ºansa sãparcurgã volumul de versuri�Apocalipsa dupã Gheorghe� alpoetului Gheorghe Puiu Rãdu-can-Þepeºti, apãrut în anul 2010la editura Tibiscus din Uzdin -Serbia, ºi-a putut da seama cãautorul este, prin excelenþã, ungânditor.

Spre deosebire de alþi scriitoricare pornesc de la subiectul caatare, punctând opera lor ici ºicolo cu imagini scrise, GheorghePuiu Rãducan-Þepeºti, pleacãdin capul locului de la ideea, dela mesajul pe care vrea sã-l trans-mitã, de la îndemnul de a trezi încititor acea filozofie de viaþã cehiberneazã în aºteptarea unorvremuri mai puþin preocupate deexistenþa materialã, sperând ºi lao existenþã spiritualã.

Privat de avantajele vieþii li-terare, culturale ºi artistice, da-toritã locuirii sale într-un târgprovincial cum este Râmnicu Vâl-cea, spre deosebire de Bucureºti,autorul ºi-a dat seama la un mo-ment dat, cã nu va putea escaladaierarhia închistatã a celor carecompun o asociere de literaþi, de-cât printr-o activitate, printr-o cre-aþie, care sã-l ridice deasupra ei.

În cea mai mare parte a lor,poemele din volumul enunþat,sunt veritabile pietre de încerca-re, de gândire filozofalã pentrucã la un moment dat îþi dau impre-sia cã te afli în prezenþa unoraforisme dezvoltate de autor.

Afirm acest lucru deoarece înacest volum, poetul este dedu-

blat, creaþia sa este împãrþitã îndouã segmente - o parte este înîntregime gândire filozoficã, ana-lizã profundã a eului, a trãirilorinterioare ºi exteriorizate în ver-suri pline de înþelepciune, o altãparte se compune din rimareastrofelor ce se vor o analizã aprezentului sumbru pe care ni-loferã guvernanþii.

Alternanþa poeziilor cu iz po-litic, scrise în pauzele de creaþieºi celor cu esenþã filozofalã, cândpoetul îºi dã seama de greutãþilevieþii, îºi dã seama cã îi este foa-me, foame de adevãr, foame dedreptate, foame de democraþie,lasã loc unei umbriri nu tocmaibenefice poeziei sale, ca atare.

O reeditare ulterioarã, prinsepararea celor douã pãrþi, în vo-lume diferite, ar fi beneficã pentruautor dar ºi pentru poezie.

Se impune explorarea aceluifilon de gândire filozoficã, deaforism, care pune cititorul înipostaza de a se confunda cuautorul.

Volumul conþine 114 poemedin care putem evidenþia aleato-riu, fãrã o premeditare voitã, pecele intitulate: �Pe malul� (p. 23),�Ideea� (p. 37), �Opera� (p. 45),�Ecoul� (p. 49), �Tot timpul� (p.63), �Asediul� (p. 72), �Râul� (p.92) ºi altele din care exemplificãm:

�Pe malul râului/ sunt vizitat/de niºte gânduri/ uriaºe/ lãþite-n/proiecþie cosmicã/ iar pãsãrile/ ce-rului/ îºi continuã/ muzicalitatea/

eternã/ în seninãtate/ abstractã�.Orice filozofie veritabilã, ex-

primatã în idee, relevã valoarea,importanþa ºi preþul vieþii.

�Ideea/ trecea/ desculþã/ pestrada-ngustã/ în lãtratul/ câini-lor/ cu spinul trandafirului/ gal-ben/ înfipt/ în degetul/ sângerând�.

Ca realizare artisticã, trebuiesubliniat cã în nici una din poe-mele sale, autorul nu este, livresc;experienþa proprie îl ajutã sã a-jungã la unele concluzii. �Trans-pusã în devenire/ opera mea fra-gedã/ ºi casantã/ iscã exaltãripentru unii/ dar ºi iritãri/ pentrualþii � �.

El nu scrie pentru a arãta cã agãsit ceva nou, ci pentru a scoatedin uitare ceea ce s-a mai spus.Pentru el meseria de a scrie esteinseparabilã de marea aventurãinterioarã a omului. �Tot timpul/trebuie sã plãtim/ ceva: Fie ºi tim-pul/ ce ne-a-ncoronat ieri/ fie vi-sul obraznic/ ce ne-a dus pânã/la ceruri ��.

Aceste exemple extrase dinvolumul de versuri �Apocalipsadupã Gheorghe� sunt scurte, subforme de gânduri ºi servesc pen-tru ilustrarea tezelor cuprinse înanaliza operei sale ºi a omului însine.

Evident, citatele sunt folositeatât pentru expunerea operei scri-itorului cât ºi pentru scurteleanalize privind concepþiile salefilozofice, concepþiilor sale degânditor, concepþiilor sale morale.

Nicu VINTILÃ

Pict

uri d

e Ste

lian O

nica

Literaria Anul I, nr.6/20106

În picturile cãlimãneºteanu-lui Mihai Scãrlãtescu nu trãiescerezii. Sintezele reprezentãrii salevizuale, se regãsesc în cuprinzã-toare compoziþii peisagistice,extrase de mai departe de uni-versul accesibil de ondulaþii vari-ate ale materiei vii.

Sunt convins cã, în cãutareafrumosului, el s-a strãduit sã în-veþe - într-o îndelungatã ucenicie- limbajul naturii, încãrcat de tai-nice ecouri ancestrale, izvorâtedin inteligenþa nemãrginitã aCreatorului.

Desigur, nu lipsesc nici aiciîn plan secund, ansamblurile de-corative ce, caracterizeazã în ge-neral creaþia picturalã prin între-buinþarea culorilor, ca elementecu valori emotive; dar sesizãm,cum artistul, concepe ºi stãpâ-neºte o întreagã esteticã perso-

Efectul de puritate eterat#nalã, fundamentatã pe principiullibertãþii operei, trecând astfel,dincolo de imaginea �verosimi-lã�. Este graþia unui limbaj în carese transmite însãºi miºcarea fiinþei.

Spiritul sãu prospectiv cereochiului alt/ceva decât imitarea(mimesis), oferitã de percepþiaimediatã la contactul cu lumeaformelor.

Se înþelege cã, aceste potenteeruptive din gamele plastice a-mintite, nu au nimic comun cutehnica de lucru impresionistã,unde contingenþa depãºitã locu-ieºte rutinier - chiar dacã rãspân-deºte pe nãri aere academice -selectând secvenþe �realiste�,executate automatist. Ceea ce laimpresioniºti dãuneazã, condu-când - cu minime diferenþe - laînrudiri cu tipuri de fotograme,închise în timp, neînsufleþite.

�L�artiste se recconnait a laqualite de sa transposition� - nespune Gaugain.

Mihai Scãrlãtescu se situeazãstilistic, într-o dimensiune oare-cum post-impresionistã, darunicã prin deschideri ºi originalãprin reverberaþii.

Pânzele sale sunt atinse deun suflu poetic sublim, asemã-nãtor duhului care trece pe de-asupra apelor. Seriile de peisajeemit un simþãmânt de cuminþenieºi echilibru. O misterioasã trans-parenþã ne poartã vederea peaceste pelicule de rezonanþã,spre un infinit presimþit, topindîn ambianþa învãluitoare semneleexteriorului.

Mã întreb bunãoarã, cum defreamãtã vântul nestingheritprintre globurile florifere alearborilor, care prind rãdãcini din

tectonica esenþei cromatice; saude unde vine zborul pãsãrilor cuaparenþe lichide.

ªi de peste cer ºi munþi, oa-meni ºi ape, vãd ieºind prin vitra-liile tablourilor sale, zvâcnetulînveliºurilor de lumini, purtândpe aripi, o inima cosmicizatã.

La pictorul nostru, sursa lim-bajului plastic este cãutatã deeminenþa spiritului în puritateaeteratã.

Despre procesele geneticecare acþioneazã în cadrul textelor- a scriiturii poetice - la scriitorulMihai Scãrlãtescu, voi informareferenþii culturali într-o cronicaviitoare.

N.N. NEGULESCU

Te-am gãsit�

Te-am gãsit într-o ziºi te caut de o viaþãnevãzutã eºti în lumina cernutãprin sita iubiriidoar noaptea te aducesã te vadã visulîntins pe patul morþiisãrutul rece arde clipaveºnicia te înspãimântãeu trec hotarulde ce-ai mai venit?

Tãcerea nopþilor e tristã

Tãcerea nopþilor e tristã�Aºa cum stau întins în pato vãd pe un perete scrisãde-un orologiu reºapat.Ascult cum mintea se deºirã,cum gem în neuroni ideiºi în sinapse, la-ncheieturã,mã-ntreabã: omule ce vrei?Sã îi rãspund n-am nici o grabãde frica morþii sunt cuprinsºi aº ieºi la cotiturãLui Dumnezeu sã-i cer rãspuns.Tãcerea nopþilor e tristã�Ascult cum stropi plescãie în geamcu ciocuri de cristale udeºi latrã-un câine pe maidan.Arunc c-un gând sã tacã lumeacopacilor cu frunze moartedar nimenea nu îmi rãspunde,ce-i pasã lumii de-a mea noapte.

Defilez spre tine Elenei C. din Pieleºti, Dolj

În noapte neagrã defilez spre tineªi numãr anii, au trecut cincizeci.Pe drum de dor imaginea-þi îmi vine,La altu-n braþe zilele-þi petreci.Arunc a patului odihnã în neantªi trup, ºi suflet cautã o geanã.N-ascult de nimeni, nevoie n-am de sfatNu are rost sã iau a lumii seamã.Noi ani în ºir vor trece cu chipul tãu în minteMai clar apari cu cât timp se petreceªi fricã-mi e de vremea de sub cruceIar eu ateu mã rog la cele sfinteCând obosit de dor voi merge spre morminte.

Pic

turã

de

Stel

ian

Oni

ca

Picturã de Stelian Onica

Poeme de Emil BUCUREªTEANU

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 7Janet NIC~

Ediþia a IV-a, revãzutã ºi adã-ugitã, a volumului ÎNTRE LUMI(Convorbiri cu Nicolae Bãciuþ) deNicolae Steinhardt, apãrut la Edi-tura NICO, 2009, pune, deliberatsau nu,în practicã paradigma luiGaston Bachelard: �Lumea esteprovocarea mea�. Nicolae Bãciuþprovoacã, zgândãrã cu zumzetulîntrebãrilor, mai mult sau mai pu-þin incomode, statuia maestruluiSteinhardt, în speranþa aflãriiunor fisuri care duc spre lumesc.Intenþia, declaratã, de altfel, a luiNicolae Bãciuþ este aceea de adesena biografia Sihastrului,harta pãcatelor lui mundane, dea gãsi ,sub lustrul orbitor al tem-plului, porozitatea pietrelor în-gemãnate ºi, de ce nu, pieile nã-pârlite pe serpantele ascensiunii.Întrebãrile bat, precum trasoare-le, spre partea de jos a pãrþii desus, spre copilãrie, familie, învã-þãtori ºi profesori, prieteni ºi cu-noscuþi, topos-uri unde bântuie,prin definiþie, un senzorial ne-ºcolarizat, supus ispitei ºi cãderiiîn pãcat. Trebuie sã constatãmcã recolta de LUMESC e slabã,abia de încape în câteva panereartizanale. Zgârcenia treptei desus nu recunoaºte decât OPERA.Scara biografiei, cu trepte bâlbâi-te ºi picante,trebuie sã rãmânãîn umbrã, ducând, în ultimã ins-tanþã, la cunoaºterea autorului,nu a operei. Duhul Pãrintelui, înstafidirea sa maiestuoasã, nuiubeºte performanþele culturale,ci isprãvile de caracter, de eticãartisticã ºi umanã. Încercarea luiNicolae Bãciuþ de a traduce unsfânt în limbajul colocvial al ma-terialitãþii dã greº. În cazul lui Ni-colae Steinhardt, sãmânþa bunã

a întâlnit, încã de la început, pã-mânt bun. Fostul �bandit ºi cli-ent statornic al Securitãþii� nu selasã tãlmãcit în lexicul þãrânii.Fondul freudian-adlerian al icoa-nei de acum nu mai are zimþi. Înpermanenta luptã a trupului cumintea, mintea s-a aristocratizat,s-a avântat gotic spre cer. SfântulSteinhardt nu mai pipãie decâtcorporalitatea conceptelor. Prin-tre ulucile IDEII nu se vãd decâtpãcate simbolice,un mic provo-cator diabolic,un rafinat indivi-dualist,un hedonist de clasã, unspirit voltairean, un ironic non-acidulat. Nu alegãtor al lui Dum-nezeu, ci alesul lui Dumnezeu,Nicolae Steinhardt a fãcut dinRohia, volens nolens, o replicãmustoasã la Pãltiniºul lui Cons-tantin Noica. Sihastrul cultivãmigãlos, cu igla, un elitism mo-nahal, Filozoful impune cu in-candescenþã, un elitism specu-lativ. Sfântul se mântuie prin�ÎNTRE�:�Între viaþã ºi cãrþi�,�Între lumi�.Filozoful se împli-neºte prin �ÎNTRU�.Ca douãalambicuri în dialog la distanþã,Rohia ºi Pãltiniºul distileazã,instituind starea de exigenþã, va-lori perene, îmblânzind sãlbãticiaacestei lumi. Atât credinþa unuia,cât ºi speculaþiunea celuilaltplãsmuiesc lumi selecte, dincolode digestia degradantã a profa-nului. Volumul �Între lumi� struc-tureazã, atât în dialoguri, cât ºiîn zecile de scrisori, un trup-operã,aureolat de valori inoxidabile. Intoto, prin continentul de liniºtepe care îl degajã,cartea lui NicolaeSteinhardt este un binemeritat,pentru noi, manual de cumsecã-denie.

MANUAL DE CUMSEC~DENIE

Trãind printre cãrþi, MarianBarbu a devenit, polenizat de ori-zonturi simbolice, o CARTE, bunãde pus, la loc de cinste, pe raftu-rile oricãrui spirit care se respec-tã, dincolo de prietenie sau in-diferenþã. Formaþia de critic literarl-a sedimentat într-o rigoare su-culentã, din impulsul unui dez-interes interesat. În toate cãrþiledomniei sale de criticã literarã seconstatã demersul anteic prin carecriticul soarbe apã din ciuturascriitorului.

Homo lecturandis prin exce-lenþã, Marian Barbu, hãlãduind,fãrã rãgaz, PRINTRE ºi ÎNTRE,în patria conotativului, a lucratpermanent ÎNTRU esenþe.

Volumul V din TRÃINDPRINTRE CÃRÞI (adevãrat titlude colecþie!) este împletit voini-ceºte din articole, studii, eseuri,cronici literare, recenzii, intervi-uri, evocãri ºi note. Autorul semiºcã sprinten pe potecile litera-turilor române ºi universale, întrefilozofie (CEI TREI FILOZOFI deGiorgione, de pe coperta I) ºi ar-monie (MUZICANÞII lui SimoneMartini, de pe coperta a IV-a).

Papilele intelectuale ale cri-ticului sunt bãtãtorite (cum seputea altfel?) de paºii IDEII FRU-MOASE, pe care o cautã în del-tele poeþilor ºi ale prozatorilor,culisând, de la altarul genului arid,la maidanul cu pepeni verzi alspeciei. Reverenþa în faþa ideii deVALOARE se împleteºte ingenioscu terestritatea ideii de ATITU-DINE. Eleganþa solului venit din

partea atacatorului nu trage deurechi spontaneitatea scriitorului,ci o mângâie pânã la înþelegere.

Aici criticul literar apreciazãefortul hasdeic al lui N.C. Geor-gescu �întru sfinþirea textuluieminescian�, acolo elogiazã lim-bajul de tainã al rondelurilor luiAl. Macedonski, mai încolo seconstatã reînflorirea suprarealis-mului la Gellu Naum, mai departese pune sub microscop efectulsorescian la Marin Sorescu.

De la poeþii clasici se face unpas spre poeþii contemporani:Ion Beldeanu, Dan Dãnilã, ViorelDinescu, Octavian Doclin, Nico-lae Dragoº, Anghel Dumbrãvea-nu, Ioan Evu, George Filip. Cu onaturaleþe stilatã se intrã înogrãzile literare ale unor prozatoricontemporani: Nicolae Bãlaºa,Mirel Brateº, Ion Floricel, Geor-geta Iliescu, Marius Tupan, Du-mitru Þepeneag, ºi ale unor cre-atori de teatru: ªtefan Amariþei,Ion Luca, Dumitru Velea.

Marian Barbu ia în iglã, întrudesãvârºirea unui zãbun neaoº,criticii ºi istoricii literari NicolaeCârlan, Niadi-Corina Cernica,Dan Ciachir, Dan Lupescu, Nico-lae-Paul Mihail, Gheorghe Mo-cuþa, ºi a unui goblen de litera-turã universalã, pigmentat cuscriitori din antologii americaneºi canadiene: Robert BinghamDowns, Daniel S. Burt, FrankMagill, Patrick Coopens, ReneDionne, Michel Erman, G.G.Marquez, Orhan Pamuk, LuigiPirandello, Adam Puslojic, JohnUpdicke.

Volumul, apãrut la EdituraSitech, Craiova, 2008, 490 depagini, se încheie cu un BLOCNOTES, în care opiniile desprevalorile locale înhãmate la carulperspectivelor nobile, sunt la felde incitante ºi mustoase ca laînceputul ºi miezul cãrþii.

PRINTRE,Î_NTRE,Î_NTRU

Pict

ur# d

e Ste

lian O

nica

Literaria8 Anul I, nr.6/2010

De veghe, în noapte, privescpe fereastrã/ La stelele ce lucescsus, pe bolta albastrã/ ªi la lunaþintitã-n tavanul albastru desus,/ Spre care, dupã-nviere, ºi-a luat zborul Iisus...// Mã simt,în aceste momente de veghe, caun atom,/ Plutind în imensul uni-vers pe nava rotundã Pãmânt;/ªi-ascult uimit cum în timpulcernit, în bãtaia de vânt,/ Începesã cânte corul de îngeri, daroamenii dorm!...

Nu uita, îþi spune tainic ºiconºtiinþa ta, tot ce faci: de la gân-dul murdar sau gestul barbar, pri-virea urâtã sau vorba mincinoasãpãgânã, fapta criminalã ºi com-portarea de fiarã sunt înregistrateundeva!... ªi te condamnã chiarconºtiinþa ta!... Te va judeca pen-tru fapta ta Însuºi Dumnezeu!

Conºtiinþa mea!...Dar ce-iconºtiinþa? Cum poate, oare, sã-mi fie cãlãuzã, îndrumãtor ºi pã-zitor, ca sã merg doar cu ea pecãrarea îngustã, sã fiu atent cevorbesc, sã iert pe cei care-migreºesc, sã ascult ºoapta divinãºi sã urmez mereu cãlãuzirea eicu faþa seninã?

Ca sã rãspund la întrebareaaceasta adâncã ºi sfântã, am luatScriptura ºi am citit un verset din�Cuvântarea de pe munte� aMântuitorului ºi Învãþãtoruluimeu: Fiul lui Dumnezeu, care avenit sã trãiascã, sã ne înveþe printrãire personalã, umilinþa din lu-mea de tinã, judecatã nedreaptã,condamnarea necuratã, moarteapentru pãcatul omenirii, dar Carea înviat, ca sã ne dea siguranþã,speranþã ºi bucurie ca, prin cre-dinþã, sã avem parte de fericirecereascã, pentru veºnicie. ªi amreþinut din citire cã este �fericede cei cu inima curatã, cãci ei vorvedea pe Dumnezeu!�

Dacã sufletul este �substanþaspiritualã care dã omului viaþa ºicare este de origine divinã ºi e-senþã veºnicã�, conºtiinþa esteglasul lui Dumnezeu în om, careîndeamnã numai la bine ºi ne o-preºte de la rãu. Putem consideraconºtiinþa ca �sufletul cuvântu-lui�, aºezat de Dumnezeu în�inimã�, cu care vorbim în modtainic cu noi înºine. Acest �sufletal cuvântului� rostit ne mustrãcând facem un rãu sau nu facemun bine, pe care l-am fi putut face.Tot cu acest �suflet de cuvânt�,

Ferice de cei cu inima curat#!în gând, putem vorbi cu Dumne-zeu în rugãciune, sau auzim bine-cuvântarea când ceva frumos ºibun am fãcut. Conºtiinþa este unjudecãtor drept, care îþi dã ver-dictul, de vrei sau nu vrei, de îlaºtepþi sau nu! Cum spune uncãrturar biblic: �ªtiinþa gânduluicurat este veselia veseliilor ºi ºti-inþa gândului pãtat este chinuireachinurilor�.

Cum te va judeca, pe patulde boalã mortalã, conºtiinþa pecare ai þinut-o, ºi o mai þii, închisãermetic în forma ta goalã de milãºi bunãtate, când tu iei de pe sã-rac cãmaºa ce o mai avea pe spa-te, îi iei fãrã îndurare ºi ultimul�bãnuþ�, ca tu sã trãieºti în pa-late ºi sã te distrezi, ca un paºãturcesc, zicându-þi cã mai ai timpsã te ºi smereºti, mai târziu?... ªi�târziul� te-ar gãsi nepregãtit!Mai este timp pentru trezit, pânãnu este soarele la asfinþit!

Acest glas divin: conºtiinþatreazã ne învaþã sã fim buni, mi-loºi ºi credincioºi, pentru cã aºal-a creat pe om Arhitectul Divin:ca pe o capodoperã cu suflet.

Suntem fiinþe unicate createde Dumnezeu cu un scop. Logicaacþiunii, adicã morala creºtinã,mã învaþã cã bunãtatea este sen-timentul ce ne modeleazã carac-terul. Ea este legatã de milã, dedragoste ºi de umilinþa care neleagã de Dumnezeu, deschizândferestrele sufletului nostru, ca sãvedem cerul ºi fericirile date nouãîncã aici, pe pãmânt.

De multe ori ne este teamã sãne arãtãm bunãtatea, opriþi fiindde orgoliul nostru sau de calcu-lele egoiste de câºtig, dar nu uita,cititorule, chiar dacã n-ai ºtiutpânã acum, îþi amintesc cã ºi tueºti creat sã fii bun! De ce sã nuarãþi cã eºti ºi tu bun? Opreºte-te din drumul tãu nebun ºi medi-teazã la planul lui Dumnezeu cusufletul tãu! Vezi care-i esenþa tapânã nu este prea târziu!

- Te-ai gândit vreodatã cã tueºti creat sã fii bun?

Dacã eºti creat sã fii bun, tutrebuie sã-þi arãþi bunãtatea ier-tând, zâmbind ºi slãvind peDumnezu. Fãrã bunãtatea iertãriinu poþi fi învingãtor!

Iertarea e cea mai frumoasãfloare a sufletului,/ Este o rouãde dimineaþã ºi-o pâine proas-pãtã,/ Care îþi aduee pacea ºi feri-cirea cugetului,/ Când fiinþa ta

intrã în Împãrãþia sfântã a Ce-rului.

Oricât de ciudaþi ni s-ar pãreaoamenii în manifestãrile lor so-ciale, religioase, politice sau dealtã naturã, uneori, în concurenþeegoiste ºi nedrepte, în ambiþiidraconice ºi în scopuri egoisteºi neloiale, în realitate, oameniiau în ei ºi ceva bun! Îmi vine înminte o afirmaþie plinã de înþe-lepciune, pe care am citit-o într-o carte, cu mulþi ani în urmã ºicare spune cã �cel mai grandioslucru în Univers este un om bun,care se luptã cu restriºtea, dareste unul mai mare. Acesta esteomul bun care îi vine în ajutor.�

L-am auzit pe un orator caretuna ºi fulgera împotriva �presu-puºilor inamici�. Pãrea din voceaºi din atitudinea lui un om rãutã-cios ºi insensibil. Dar a începutsã spunã o întâmplare tragicã ºii-am zãrit mâna cã i se ridicã spreobrazul, pe care se strecuraserãlacrimi din ochii lui. ªi mi-am ziscã omul acesta, în esenþa lui su-fleteascã, nu este rãu.

În logica acþiunii, adicã înmorala creºtinã, bunãtatea estelegatã intrisec de dragoste. Iubi-rea este Dumnezeu. Este dragos-tea aceea supremã, când poþi sã-L vezi pe Dumnezeu în sentimen-tul tãu, fiind gata sã faci oricepentru fericirea ºi bucuria celuipentru care dragostea ta este ga-ta sã fie arãtatã, folositã, jertfitã.Când poþi spune:

- Doamne, ia-mi iubirea ºi las-o sã fie de-a-ntregul în devotareapentru Tine ºi pentru cel care arenevoie de mine!

Când ajungi la o asemeneatreaptã de înþelegere a rostuluitãu pe acest pãmânt, nu mai eºtiîn stare sã intri cu bocancii în su-fletul fiinþei care þi-a dãruit dra-gostea ºi nici sã-i furi bunãtatea,ca apoi sã-ºi calci legãmântul,arãtându-þi doar rãutatea care aschilodit capodopera Arhitectu-lui divin ºi te poate face un strãinpentru Cerul pregãtit pentru fiiilui Dumnnezeu care-ºi poartã fe-riciþi originalul esenþei sufleteºtipânã la capãtul existenþei lor caperegrini ºi cãlãtori pe acest pã-mânt.

Grozav lucru este sã-þi pierzibunãtatea! Eºti fãrã dragoste fi-reascã ºi sufletul tãu devine ca oiascã. Devii un Cain, cu sufletulhain. A fost avertizat ºi el de În-

suºi Dumnezeu de pericolul cepândea la uºa sufletului sãu:

�- Nu-i aºa? Dacã faci bine,vei fi bine primit, dar dacã faci rãu,pãcatul pândeºte la uºã. Dorinþalui se þine dupã tine, dar tu sã-lstãpâneºti.�

Cain n-a ascultat de glsulconºtiinþei sale ºi a devenit uncriminal. L-a omorât pe fratelesãu. A fost judecat aspru deDumnezeu.

- Cain, ce ai fãcut? Acum, i-azis Dumnezeu, eºti un blestematurmãrit de pãcatul crimei ºi al ho-þiei, de cel al miciunii ºi al trufiei.

Nu pot fi fericiþi decâ cei cuinima curatã, în care este dragos-te, bucurie, pace, îndelungã rãb-dare, bunãtate, facerea de bine,credincioºie, blândeþe, înfrânareapoftelor, cântec ºi poezie, armonie.

Doamne, te rog fã ca acesteroade ale Duhului Sfînt ºi-n su-fletul meu ºi al cititorului acestuieseu sã fie! Biruinþa sfântã.

Te vãd prin ceaþa vremii,creºtine, pe pãmânt!/ Tu lupþi,ºtiind cã-n lupta sfântã vei fi ne-înfrânt,/ Cãci e cu tine Domnul:Stindardul tãu de-avânt/ Ce-ºidã biruinþa-nscrisã-n veºniciaCuvântului Sfânt.// Credinþa-nvaluri de sfântã luminã-ºi umplesufletul/ ªi-un fluviu de sfintesperanþe te-mpresoarã,/ Cãcilacrimile tãinuite ºi-au spãlattot lutul/ ªi floarea de lumin-abucuriei în suflet þi se coboarã./Pot nãvãli, de-acuma, talazuri-le mari de urã pãtimaºã,/ Min-ciuni întunecate, cu vorbe gãu-noase, ivite din abis,/ Tu bunulmeu frate, cu conºtiinþa purã, înalba ta cãmaºã/ Rãmâi de-apu-ruri credincios, trecând prin vi-aþã ca prin vis!// Triumful lupteitale l-a pregãtit chiar Mântu-itorul Iisus;/ ªi-n marºul pe pã-mânt, tu mergi cu-al tãu curajtot înainte,/ Privind la farul decre-dinþã, tu ai o cale dreaptãînspre Sus;/ Nimic nu te mai o-preºte pe drumul spre-al tãuPãrinte...

Dumitru BUHAI - SUA

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 9

Despre rom@ni, despre ve[nicie[i despre lep#darea de sine...

Cea de-a doua carte a proas-pãtului absolvent de filosofieDragoº Huþuleac ne invitã la oincursiune în gândirea filosoficãromâneascã, autorul mãrturisind,cu dezarmantã sinceritate, inten-þia de a încerca astfel repunereaîn drepturi a spiritualitãþii autoh-tone, �singura capabilã sã ne mo-deleze fiinþa într-un tot armoni-os� ºi �apropierea românilor deei înºiºi� deoarece �puterea unuipopor vine din lãuntrul sãu, nici-odatã din împrumuturi, chiar da-cã unele sunt nerambursabile�.

Lucrarea începe cu o �Ple-doarie pentru gândirea româ-neascã în posibilul istoriei� undeîncearcã - ºi reuºeºte - sã dove-deascã consistenþa spiritului ro-mânesc în faþa altor culturi. Che-mând în ajutor nume mari (Cons-tantin Noica, Alexandru Surdu,Mircea Vulcãnescu, ConstantinRãdulescu-Motru, Petre Þuþea),autorul concluzioneazã cã �po-porul român, în mod cert, comple-teazã gândirea universalã a lumiicu aspecte capabile sã ofere o ima-gine elocventã a propriei fiinþe,o imagine autenticã ce, pusã faþãîn faþã cu perspectiva globalizãrii,rãmâne credincioasã ei însãºi�.

Cel de-al doilea capitol îl adu-ce în prim-plan pe Mihai Emi-nescu, considerat �întemeietorullimbajului filosofic românesc�,acel Eminescu ce �a fost într-atâtde român încât se identificã cu fie-care din noi în parte� ºi al cãruimare merit este cel de a fi crezutîn cultura românã. O culturã pecare �nu a crezut-o ca fiind de mânaa doua. A considerat-o contem-poranã culturii occidentale ºi ca-pabilã oricând a-i îmbrãca formele,fondul rãmânând acelaºi în prea-plinul sãu de potenþial creator�.

Demersul continuã cu figuralui Constantin Rãdulescu-Mo-tru, a cãrui operã - afirmã autorul -�este o luptã continuã pentru pro-movarea României, promovareacare este posibilã numai prin (re)cunoaºterea realitãþilor profundece ne definesc ca neam�. Viziunealui Mircea Florian, care susþinecã �destinul românismului estedefinitiv legat de ortodoxie� iar�cultura româneascã s-a întocmitistoriceºte sub semnul nesigu-ranþei, care e o stare ambivalentã,e o dispoziþie cu douã feþe: dorulºi teama, e aºadar o convieþuirede aspiraþii spre un viitor nebulosîn fãgãduieli ºi de fugã deznãdãj-duitã din faþa primejdiilor ascun-se în ziua de mâine.� Este alãtu-ratã celei aparþinând lui MirceaEliade, care, acuzând teroarea is-toriei, aratã cã �românii au pãs-trat, au adâncit ºi au valorificat oviziune creºtinã asupra Naturii,aºa cum fusese ea exprimatã înprimele secole ale creºtinismului�.

Dintre contribuþiile lui Mir-cea Vulcãnescu la istoria filoso-fiei româneºti, Dragoº Huþuleacse opreºte la �aspectul autohtonpe care (...) îl promoveazã în fi-losofia româneascã, intuind cã îngândirea popularã existã elemen-te spirituale de prim rang, carene pot transporta într-un spaþiumetafizic propriu�, iar despreConstantin Noica afirmã: �A cre-zut în destinul cultural al Româ-niei chiar si atunci când aceastanu mai pãrea sã aibã un destinpropriu-zis. În acele momente, amers pânã acolo încât a cãutatelemente care sã asigure conti-nuitatea românismului în posibi-lul istoriei, indiferent de ce ne-arfi rezervat acel posibil. A fãcutapel la limbã, la etnic, la istorie ºilocul pe care aceasta ni l-a rezer-vat de-a lungul timpului, la spiritºi la voinþa intuitã în personali-tatea molcomã ºi oarecum blazatãa românului. În fiecare din acestedescinderi, el a gãsit o certitudi-ne care sã ne dea un rost în mareafamilie a popoarelor lumii.�

Ultimul dintre filosofii che-maþi sã argumenteze în favoareadestinului unui popor a cãrui bu-solã s-a dereglat odatã cu anul1947 când �nu mai arãta, cum erafiresc, nordul, ci ne arãta estul�ºi �a fost furatã� dupã 1990, cândar fi trebuit sã-ºi acordeze ritmu-rile la ritmurile spirituale ale româ-nilor, este Petre Þuþea. Un PetreÞuþea care mãrturisea cu demni-tate: �Definiþia mea este PetreÞuþea românul (s.n.)�, � grija meala închisoare a fost sã nu fac nea-mul românesc de râs� ºi �Mã miºcîntre Dumnezeu ºi neamul din ca-re fac parte. În afarã de aceºti ter-meni, nu vãd nimic semnificativîntre cer ºi pãmânt�.

Penultimul capitol (Globali-zarea sau inutilitatea sentimen-tului etnic) stã sub semnul amã-rãciunii sau, poate, doar a unuiscepticism cu gust exotic de mig-dale amare. Pentru cã, deºi ºtiecã �România are un loc bine de-terminat sub aspect spiritual înistoria culturalã mondialã�, tânã-rul autor constatã ºi cã �Din pã-cate, societatea româneascã esteimunã la valorile sale tradiþionale.Ne ferim de contactul cu adevãra-tele noastre rãdãcini, le desconsi-derãm ºi privim în trecut cu mâ-nie, de parcã el ar fi vinovat deneputinþa noastrã actualã. Înschimb, ne închinãm la aceiaºiidoli ca americanii, germanii, fran-cezii, italienii, º.a.m.d., ignorândcu desãvârºire lumea satului ro-mânesc. �Þãran� a devenit un ter-men de ocarã ce loveºte în intimi-tatea neamului nostru cu acelaºidispreþ pe care îl încercãm în faþaunei lãzi cu gunoi. Pentru un tâ-nãr român din 2009, a fi etichetatca fiind þãran e mai grav decât oboalã incurabilã. Inconºtient, neîndepãrtãm astfel de noi înºineºi clãdim lumea în care vrem sãtrãim pe temeiuri strãine de ade-vãratul nostru fond spiritual care,fie cã vrem, fie cã nu, se aflã la sat�.

Concluziile pãstreazã aceeaºitonalitate fatidicã. Autorul ne a-trage atenþia cã �încercarea noas-

trã, ca popor, sã fim pe placul tu-turor, nu are nici o ºansã dacã nune plãcem pe noi înºine� ºi cã �Pro-babilitatea ca autenticitatea sufle-tului românesc sã se pãstreze laaceastã cumpãnã dintre milenii,este destul de redusã. Procesul deglobalizare ne-a luat pe nepregã-tite. Nu putem îmbrãþiºa alte cul-turi fãrã ca, în primul rând, sã fideterminat potenþialul proprieinoastre spiritualitãþi�. În acestcontext, destinul nostru ca românise plaseazã în zodia întrebãrilorfãrã rãspuns, sau mai exact, al cã-ror rãspuns nu poate fi dat de unindivid izolat, ci de acel grup deindivizi pentru care bãtãile inimiirezoneazã cu cele ale cosmosu-lui, pentru care studiul lui Emi-nescu echivaleazã cu studiul pro-priului suflet, pentru care cuvân-tul dor îºi pãstreazã întregi sensu-rile tainice, pentru care a fi þãranînseamnã a descoperi resorturileveºniciei... Acel grup de indivizicare, aderând la definiþia lui PetreÞuþea ar avea curajul sã afirme:�definiþia noastrã este... Maria,Vasile, Gheorghe, Ion... românii�.

Aºa cum speram, tânãrul au-tor nu a devenit, cu acest nou vo-lum, mai �cuminte ºi supus�. Adevenit doar mai amar. ªi pare sãnu înþeleagã de ce refuzãm sã neasumãm, ca popor, o spiritualitatecu valenþe eterne, care ne defineº-te ºi ne-a asigurat supravieþuireaîn timp, de ce ne lepãdãm - cuseninãtate, chiar - de noi înºine...

La finalul lecturii rãmân între-bãrile, nedumerirea, gustul amã-rui ºi senzaþia cã ne lipseºte cura-jul, cã asemeni Sf. Petru rostim ºinoi - poate zilnic - �Nu cunoscpe omul acesta�. Sã sperãm însãcã, aºa cum Iisus Hristos, în ma-rea lui iubire faþã de oameni, i-aiertat lui Petru lipsa de curaj, is-toria ºi poporul român ne vor ier-ta ºi nouã lepãdãrile... ªi ne vorconsidera demni sã devenim pie-tre la temelia viitorului... Doar sãnu fie prea târziu... Cocoºul acântat de mult de trei ori...

Cristina BÎNDIU

Literaria Anul I, nr. 6/201010

continuare în pag. 11

Caren]e sau omisiuni interesate?!

Analiza minuþioasã a evolu-þiei literaturii române în sec. XIXºi XX va scoate în evidenþã exis-tenþa unor aºa-zise pete gri, ceeace înseamnã cã, din pãcate, ceiinteresaþi sunt puºi în situaþia dea nu gãsi informaþia completã,competentã ºi credibilã nici mã-car în ceea ce priveºte marile numeale culturii ºi literaturii române.

Pânã de curând, pe de o partedatoritã interdicþiilor impuse decomisarii ideologici ºi politici aivechiului regim, de inspiraþie so-vieticã, dar ºi datoritã unor vehe-mente proteste venite de pestehotare, românii nu au avut posi-bilitatea ºi dreptul de a se bucurade tipãrirea integralã a operei emi-nesciene, dar nici de clarificãrilece se impuneau cu privire la bio-grafia poetului. În absenþa unortexte credibile, a fost posibilã a-pariþia ºi rãspândirea unor tezefanteziste sau deformante, nunumai legate de data realã a naº-terii poetului nostru naþional, ciºi în legãturã cu motivele realeale morþii acestuia. În legãturã cuacest ultim aspect, în ultima peri-oadã s-a ajuns ca o serie de pes-cuitori în ape tulburi, de recunos-cutã orientare politicã ºi politicia-nistã, aflaþi în vãditã crizã de ideipentru soluþionarea situaþiei maimult decât dramatice în care auadus þara, se simt îndreptãþiþi sãse pronunþe în aceastã materieºi sã dea verdicte în legãturã cuasasinarea poetului nostru naþio-nal, deºi nu au nici un fel de pre-gãtire sau chemare în aceastã ma-terie. Este foarte adevãrat cã exis-

tã ºi o serie de opinii care leagãdispariþia poetului român de ac-þiunea unor cercuri politice ºi di-plomatice externe deranjate îninteresele lor politice din aceastãparte central ºi sud-est europea-nã de poziþia extrem de criticã ex-primatã în presa vremii de arti-colele dure publicate sub semnã-tura lui Eminescu1. Se face, înacest sens, frecventã trimitere laurmãtorul citat: �Francmasonulºi junimistul P.P. Carp2 îi trimi-tea de la Viena mentorului Ju-nimii apelul �Mai potoliþi-l peEminescu!� 3

Trebuie avut, însã, în vedereºi faptul cã 28 iunie 1883 este o zifoarte importantã pentru istoriaºi politica României nu doar da-toritã arestãrii lui Eminescu. În28 iunie 1883 se strânge laþul.Este luat pe sus de poliþie ºi bã-gat cu forþa la ospiciu. Sunt în-cãlcate, desigur, toate normele le-gale ºi i se însceneazã unul dintrecele mai murdare procese dedefãimare ºi lichidare. Exact înaceastã zi, Austro-Ungaria a ruptrelaþiile diplomatice cu statul ro-mân timp de 48 de ore, iar vonBismark i-a trimis o telegramã luiCarol I prin care Germania ame-ninþa cu rãzboiul. În cursul veriiImperiul austro-ungar a executatmanevre militare în Ardeal pentruintimidarea Regatului României,iar presa maghiarã perorase petema necesitãþii anexãrii Valahiei.Împãratul Wilhelm I al Germanieia transmis, de asemenea, o scri-soare de ameninþãri, în care somaRomânia sã intre în alianþã mili-tarã iar Rusia cerea, de asemenea,satisfacþii.

În opinia autorilor acestei idei,trimiterea de cãtre P.P. Carp aacestui mesaj era motivatã de a-fectarea intereselor internaþiona-le ale României ca urmare a sem-nãrii de cãtre aceasta a unor acor-duri internaþionale, acorduri careîi limitau drastic posibilitatea desprijinire a cauzei românilor tran-silvãneni, obligând-o într-un fella completa abandonare a acesteilupte prin anularea oricãrui spri-jin diplomatic, material sau finan-ciar. Existã o coincidenþã destul

de interesantã în sensul cã acestmesaj a fost transmis în anul 1883,el coincizând cu momentul de-clanºãrii bolii ce va duce la moar-tea, 6 ani mai târziu, a poetuluiromân, perioadã denumitã de uniiistorici literari a marei întunecimi.

Un avizat cercetãtor ºi spe-cialist, în calitatea sa profesionalãde medic neuropatolog, OvidiuVuia, poet ºi om de culturã, dinpãcate destul de puþin cunoscutgeneraþiilor de azi, care ºi-a trãito parte din viaþã în Germania, într-un studiu patografic intitulatDespre boala ºi moartea lui Mi-hai Eminescu, face o serie deprecizãri extrem de interesante,dar ºi utile ºi anume cã: în legã-turã cu afecþiunile poetului îna-inte de 1883 sunt câteva aspectedemne de amintit. Pânã în pre-zilele îmbolnãvirii sale, poetula fost psihic normal, nu prezentasemne de lues ereditar, corectcongenital, bolile din 1872, cagãlbãnare (hepatitã), aprinde-re de maþe (enterocolitã) ºi cevamai târziu, artrita cotului, con-fundatã cu o paralizie a braþu-lui, nu au nici o legãturã cu in-fecþia lueticã. Din practica me-dicalã de cunoaºte, adesea bol-navii suferind de artritã acutã,fiindcã nu-ºi pot miºca de dureriunul din membre, spun cã suntparalizaþi, fãrã sã ºtie cã, pentruspecialist, paralizia e întotdea-una de naturã nervoasã. Dife-renþierea, cum se poate face ºiîn cazul poetului, se restabileºteretroactiv pe baza evoluþiei, ar-trita trece în câteva zile, pe cândo paralizie þine câteva luni, ce-ea ce nu a fost aºa la Eminescu.La fel nu existã nici o probã cãpoetul ar fi suferit de infecþiaprimarã lueticã.

Tot doctorul Ovidiu Vuia estede pãrere cã oboseala ºi depre-sia, precum ºi criza poetului aufost provocate de munca susþi-nutã ºi grea de ziarist la �Tim-pul�, deci nu pot fi calificatedrept patologice. Pe de altã par-te, referitor la simptomele bolii,Ovidiu Vuia apreciazã cã toateînsã de naturã afectivã ºi fãrãstigmate paralitice. Mai mult,

intrând în detalii de strictã spe-cialitate medicalã, pornind de lareferinþele lui Ion Rusu ªirianu,unul dintre apropiaþii lui Emi-nescu, care a consemnat durerilede cap ale acestuia, el crede cãerau de origine psihogenã ºi nuparaliticã (lueticã), iar starealui mentalã nu se arãta delocdezorganizatã, dacã se þine contde cele afirmate de Iosif Vulcanîn articolul �Suveniri Bucureº-tene� apãrut în 1884 în Familia,în care Iosif Vulcan îºi aratã în-cântarea trãitã în cadrul Cenaclu-lui Junimii în urma lecturii fãcutepersonal de cãtre Eminescu aunora dintre poeziile sale pe careurma sã le publice în paginile re-vistei debutului sãu în literaturaromânã. Pentru a face ºi mai cre-dibilã afirmaþia sa, Ovidiu Vuiaciteazã ºi afirmaþiile lui DuiliuZamfirescu, nu chiar prieten cupoetul nostru, care, în iarna anu-lui 1882, ºi-a încântat auditoriulîn cadrul aceluiaºi cenaclu citin-du-ºi singur poeziile una mai fru-moasã decât alta. Din aceastã ca-uzã Duiliu Zamfirescu trage con-cluzia cã poetul era sãnãtos ºicu sfiala sa obiºnuitã ascultacum discutã alþii.

Abia pe la sfârºitul lui iunie1883, mai exact în perioada 25-28iunie apar primele tulburãri psi-hice ale poetului, fapt ce va con-duce la internarea sa în sanatoriuldoctorului ªuþu, unde i s-a pusdiagnosticul de manie acutã po-trivit unui buletin medical semnatde doctorul respectiv. În perioa-da urmãtoare, în pofida trata-mentului, starea poetului se înrã-utãþeºte, fapt care îl determinã peTitu Maiorescu sã-l trimitã, lasfârºitul lui octombrie 1883, pepoet, însoþit de Chibici Râvnea-nu ºi un pãzitor, la Viena, pentrua fin internat, fie la Institutul destat Schager, fie la Ober-Doe-bling, unde ºi-a petrecut dealtfelo parte însemnatã a internãrii sa-le. El a fost investigat de dr. Ober-steiner, una din somitãþile vienezeîn bolile nervoase. Doctorul vie-nez a confirmat diagnosticul de

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 11continuare din pag. 10

manie acutã, fãcând diferenþiereade o formã maniacalã a pgp-ului.

Dr. Ovidiu Vuia trage astfelconcluzia cã la Viena, Eminescuprezentase un tablou maniacaltipic, aºa-zisul atac de paraliziesemnalat de dr. Popazu, însoþitde crampe musculare ºi conchi-de n-a fost decât un simptom ma-niacal, nu epilepsie, dovadã cãnu s-a mai repetat, a trecut fãrãurme ºi asta fiindcã nu a avut ocauzã organicã.

Tot Ovidiu Vuia mai preci-zeazã cã Oricum, Eminescu laViena a avut o revenire impresi-onantã, stare dezvãluitã de scri-sorile adresate de el cunoscu-þilor ºi prietenilor... limpede lacreier, deºi în scrisul sãu de-altfel niciodatã schimbat, feno-men subliniat de specialiºtiigrafologi�.

Aºa cum arãtasem, trimitereapoetului la sanatoriul vienez, in-ternarea ºi tratarea lui s-au fãcutpe spezele lui Titu Maiorescu. Nuvrem sã formulãm acuzaþii neînte-meiate la adresa mentorului Ju-nimii, în acelaºi timp destinataral mesajului trimis tot de la Vienade francmasonul P.P.Carp. Con-siderãm cã demersul lui Titu Ma-iorescu a fost de bunã credinþãºi cã nu a fãcut o acþiune de ochiilumii, poetul fiind readus în þarãla primele semne de revenire la ostare de sãnãtate mai bunã. ªi nicinu vrem sã facem vreo necuve-nitã aluzie la o criminalã asocierea francmasonului Maiorescu, cuduºmanii poetului ºi ai poporuluiromân în vederea suprimãrii fi-zice a acestuia prin readucereasa în þarã ºi internarea în unitãþide tratament cu personal ºi dotãriinferioare celor austriece.

Dupã revenirea lui în þarã într-o formã amelioratã a stãrii de sã-nãtate, poetul recidiveazã obli-gându-i pe medici sã-l supunã lanoi controale medicale. Astfel, în1886, un pseudo-specialist, Iu-lian Bogdan, a pus un diagnos-tic foarte mult discutat ºi disputatde posteritate: alienaþie mintalãprodusã de gome sifilitice pecreier ºi exacerbate de consu-mul de alcool.

Dr. Ion Nica, unul dintre spe-cialiºtii care a contestat justeþea

unor astfel de diagnostice, con-siderate aberante, pompoase,goale, bazate pe nici o probãconcretã, preconizând, totodatã,grabnica închidere a poetului labolniþa de la Mãnãstirea Neamþu-lui, afirma: Evoluþia periodic al-ternantã a psihozei maniaco-de-presive cu alternanþa crizelor demanie ºi melancolie, dupã reve-nirea la normal este acum tipicãºi corespunzãtoare stãrii mixtea lui Kraeplin.�

Analizând atent buletinulmedical al lui Ion Nica, OvidiuVuia a tras concluzia: Personalsusþin cã Eminescu, neavândparalizie generalã progresivã(pgp), ci o psihozã maniaco-de-presivã fãrã substrat anatomic,nu a avut nici un motiv sã se de-pãrteze de poezia sa. Îmbolnã-virea lui nu duce sub nici o formãla o mare întunecime...din contrã,psihoza produce tulburãri afec-tive, dar menþine nealteratã ca-pacitatea creatoare a unui poetsau cercetãtor ºtiinþific...

Momentul grav este demaratatunci când, internat fiind dinnou la sanatoriul dr. ªuþu, me-dicul sãu curant, un anume dr.Iszak, începe un tratament ero-nat4 , fãcându-i injecþii cu mercur,injecþii care, deºi preconizate sã-lvindece, au dus în cele din urmãla moartea lui. Tratamentul eracomplet inadecvat ºi nu þineacont de cele confirmate de ulti-mul consult vienez. Eminescu nuavea paralizie generalã, nici o altãformã de sifilis cerebral, ci o psi-hozã maniaco-depresivã iar tra-tamentul cu mercur trebuia evitatcu orice preþ. Desigur cã foartemulte dintre afirmaþiile aberanteproferate la adresa poetului5 ºipreluate superficial de o serie deexegeþi ºi istorici literari6 sunt do-vedite ºi de activitatea creatoarecontinuatã de Eminescu între1883-1889, iar un exemplu, în ge-neral evitat de a fi menþionat deistoricii literari, este realizarea decãtre poet a magistralei traduceria piesei Lais7 , un adevãrat mo-nument al literaturii române,aºa cum îl apreciazã unii isto-rici literari.

La începutul anului 1889, po-etul este internat din nou la insti-tutul dr. ªuþu. Dr. ªuþu ºi dr. Pe-trescu au redactat, la 23 martie

1889, un raport medico-legaldespre boala poetului în vedereastabilirii situaþiei sale mentale ºia gradului de responsabilitate.Potrivit acestui document suntconsemnate doar tulburãri psi-hice, fiindcã, aºa cum a subli-niat dr. Vines, nu au existat altesimptome... bolnavul, la întrebã-rile puse, rãspunde cu o vocecântãtoare ºi monotonã, nu arefenomene dizartrice de vorbire,altãdatã repetã vorbele pro-nunþate de alþii ºi când e singurexprimã monologuri fãrã sens,cel puþin pentru ei, atenþia esteabsentã (nu se poate concen-tra), dã rãspunsuri maºinale,automate...

La 13 aprilie 1889 s-a consti-tuit o comisie de curatelã a poe-tului, bazatã pe buletinul de di-agnostic fals dat de cei doi me-dici amintiþi, deoarece poetul pu-tea oricând sã revinã la normal,fiindcã suferea de o psihozã curemisiuni spontane, chiar ºi înperioada când nu beneficia denici un fel de tratament. Dr. Vines,pe care l-am mai citat, urmãrindîndeaproape evoluþia pacientuluisãu, va constata cã: mai târziuapare o uºoarã incoordonare amembrelor superioare ºi tremu-rãturi ale degetelor, ale buzelorºi limbii. În perioada în care seafla internat la Institutul ªuþu depe str. Plantelor din Bucureºti serevine la tratamentul cu injecþiide mercur, deºi încã din 1887, laBotoºani poetul mai beneficiasede astfel de cure. În buletinul me-dical întocmit de dr. Tomescu8

sunt amintite semnele intoxicaþieimercuriale, fiind reþinute ºi efec-tele unui astfel de tratament me-dical, care se poate datora fie lip-sei de profesionalism, fie unordispoziþii clare din partea unorcercuri ostile poetului ºi care vi-zau eliminarea lui fizicã. În pofidasemnelor de intoxicaþie mercuri-alã, vizibile încã din martie 1889,tratamentul a fost continuat, iarpe la începutul lunii mai fenome-nul s-a agravat progresiv, pânãla moarte. Este surprinzãtor fap-tul cã numeroºi medici care auurmãrit evoluþia bolnavului nunumai cã nu au diagnosticatfenomenul de intoxicaþie, dar nicinu au dispus încetarea tratamen-tului cu mercur ºi alegerea unei

medicaþii care sã previnã sfârºitulpoetului.

La data de 12 iunie 1889,Mihai Eminescu a întreþinut undialog cu judecãtorul Baran, dia-log care scoate în evidenþã ca-racterul delirant al acestuia, de-osebit de fuga de idei maniacalã,incoerentã, care nu avea caracterpropriu-zis de delir.

În pofida constatãrilor ce arfi trebuit sã-i fi îngrijorat pe me-dicii curanþi, dr. ªuþu dispunemedicului Vineºi sã continue tra-tamentul cu injecþii mercuriale.

Dupã cum se ºtie, potrivit de-claraþiilor dr. Vineºi, cu aproxi-mativ 23 de zile înainte de moar-tea poetului, acesta a fost lovitde un alt bolnav, P. Poenaru, cuo piatrã în cap. Lovitura ºi ranaartificialã produsã nu prezentauo importanþã deosebitã. Cu toateacestea, în mod cu totul interesat,atât oficialii sanatoriului ªuþu, câtºi autoritãþile vor da vina pe ata-cul ºi lovitura lui P. Poenaru, con-siderând cã acesta ar fi constituitcauza realã a morþii. Versiunea afost ulterior preluatã de o seriede intelectuali distinºi9 , precumºi de exegeþi ºi istorici literari cã-rora, se pare, le erau necunoscutela data la care îºi formulau opiniile.

Reamintim totodatã ºi afirma-þia, absolut gratuitã ºi fãrã niciun fel de dovezi a lui Rudolf ªu-þu, fiul patronului sanatoriului,poetul ar fi fost lovit de un altbolnav cu o scândurã în cap.Acelaºi individ susþine cã moar-tea ar fi survenit imediat sau doarla câteva ore dupã producereatraumatismului. Considerãm oastfel de afirmaþie nu întâmplã-toare, ci, ca parte integrantã aunui plan diversionist, menit aascunde atât modul, cât ºi cau-zele sfârºitului Poetului nostrunaþional.

Dupã cum se ºtie, în data de17 iunie 188910 , s-a efectuat au-topsia care ar fi trebuit sã clarificeacest subiect controversat. Au-topsia trebuia sã elimine inclusivafirmaþiile fanteziste potrivitcãrora moartea poetului s-ar fiprodus prin sincopã cardiacã, cutoate cã, la vârsta sa de nici 40de ani ºi cu un fizic asupra cãruianu planau semne de întrebare, o

continuare în pag. 12

Literaria12 Anul I, nr. 6/2010

continuare în pag. 13

asemenea cauzã a morþii este ex-clusã. Însuºi dr. ªuþu îi mai dãdeapoetului câþiva ani de viaþã, do-vadã certã cã niciuna din cauzeleinvocate nu rãmâne în picioarela o analizã mai atentã.

S-a remarcat cã, în timp ce seafla pe catafalc, Eminescu purtaun bandaj. Acest aspect a datnaºtere multor opinii controver-sate, inclusiv invocãrii ideii unuigrav traumatism cerebral Enigmao soluþioneazã tot dr. OvidiuVuia, care subliniazã: în timpulautopsiei sigur i-a fost dislocatãbolta cranianã pe care n-au pu-tut-o ulterior fixa dupã cum seprocedeazã astãzi neproblema-tic. Acelaºi autor este de pãrerecã masca mortuarã ce i-ar fi fostluatã înainte de autopsie nupoartã absolut nici o urmã detraumatism grav cerebral.

Desigur cã au fost invocateºi alte motive, inclusiv prezenþaunui erizipel al plãgii pe jumãta-tea feþei drepte ºi de acolo pânãla abdomen, încercând sã se su-gereze cã acesta ar fi fost rezul-tatul bolii de sifilis de care ar fisuferit poetul. În realitate, aºacum au arãtat specialiºtii, avemde-a face cu o simplã erupþie me-dicamentoasã. Pornind ºi de laprecizãrile cuprinse în necrolo-gul apãrut în revista Familia, îniunie 1889, care descrie faptul cãpe faþa poetului mort se vedeauurmele unor zgârieturi, dr. Vuiaatrage atenþia cã avem de-a facecu eriteme alergice datorate mer-curului injectat pânã în ultimelezile ale vieþii sale. Dr. Vuia avan-seazã ideea cã o astfel de injecþieletalã i s-ar fi fãcut poetului cupuþin înainte de moarte, când else plângea de dureri în tot corpulºi de palpitaþii. În buletinul medi-cal, rezultat dupã efectuarea au-topsiei, sunt fãcute precizãri câtse poate de clare privind stareadiferitelor organe, dar care nepermit astãzi sã tragem concluziacã este cu totul exclusã ideea en-docarditei. Acelaºi document su-bliniazã, însã, ºi o serie de ne-ajunsuri privind competenþeleprofesionale ale medicilor, in-clusiv a dr. Tomescu, care pare afi adevãratul autor al buletinuluimedical nesemnat, pãstrat la Aca-

demia Românã. Sunt fãcute pre-cizãri ºi în legãturã cu creierul po-etului, în greutate realã de 1490 gr11

ºi care aratã cã în configuraþianormalã a circumvoluþiunilor ce-rebrale, inclusiv a celor frontale,nu se gãsesc aderenþe meninge-ale ºi cã poetul a avut un creiernormal, lipsind cu desãvârºiresimptomul patognomonic, obli-gatoriu în cazul unei paralizii ge-nerale progresive, dupã o evo-luþie de aproape 6 ani; e vorbade atrofia marcatã, cu retracþiefrontalã, îndeosebi a creierului.

Dacã aceastã autopsie ar fifost fãcutã de prof. Victor Babeº,care era singura somitate recu-noscutã în Bucureºti în acest do-meniu, am fi avut astãzi descrisecu exactitate concluzii compe-tente, ce ar fi eliminat definitivorice speculaþii legate de cauzelemorþii lui Eminescu.

Rãmâne încã, pânã la aceastãdatã, neelucidatã ºi uºurinþa cucare s-a urmãrit ºtergerea urmelorprin distrugerea creierului poe-tului. Sunt foarte multe aspectelegate de aceastã situaþie, dar ºide afirmaþiile fãcute în 1914 demarele savant G. Marinescu, caremodificã diagnosticul iniþial, fãrã,însã, sã clarifice, în afara oricãruidubiu, acest aspect important.Scrisoarea expediatã de el Aca-demiei Române, la 29 iunie 1914,este departe de a elimina o seriede suspiciuni legate de cauzamorþii poetului nostru naþional.

Problema atât de spinoasã acauzelor morþii poetului pare a sefi dorit, încã din perioada în careea s-a produs, sã rãmânã în sferaincertitudinilor.

Abordând recent, într-o con-ferinþã publicã aceastã problemã,o persoanã, care s-a declarat des-cendentã a lui Ioan Paul, profe-sorul de esteticã clujean care l-acunoscut pe Eminescu în timpulºederii acestuia la Blaj, iar ulte-rior s-a aflat în preajma acestuiaîn cercurile culturale de la Iaºi,declara cã prof. Ioan Paul poves-tise în familia sa cã adevãratacauzã a morþii poetului s-ar fidatorat prezenþei, într-o perioadãsimultanã, la Institutul ªuþu depe str. Plantelor din Bucureºti, ºia unui medic psihopat, cu carepoetul s-ar fi aflat într-o stareconflictualã permanentã. Într-un

continuare din pag. 11 moment de crizã acutã, fiind iritatcontinuu de poet, acest medicbolnav l-ar fi omorât cu mâinilesale pe poet. Evenimentul ar fiavut loc la scurtã vreme dupã lo-virea poetului cu o piatrã de cãtreP. Poenaru.

De asemenea, acelaºi inter-locutor a susþinut cã Eminescu afost în realitate bolnav de sifilis,boalã de care s-ar fi contaminatîn urma contactelor sale sexualecu Veronica Micle. Despre aceasta,susþinea aceeaºi persoanã, seºtie cã, suferind de narcisism ºiavând un soþ mult mai în vârstãdecât ea, ar fi întreþinut, în modcurent relaþii sexuale cu numeroºimilitari din garnizoana de Iaºi dela care este posibil sã se fi îm-bolnãvit ea însãºi. De altfel, pre-cizeazã persoana în cauzã, asu-mându-ºi în mod indirect vinapentru moartea poetului, Vero-nica Micle s-a retras, imediat du-pã producerea decesului, la mã-nãstire, unde s-a sinucis, consi-derându-se singura vinovatã detoate cele întâmplate.

Persoana în cauzã susþine cãîn cercurile intelectuale de la Bu-cureºti ºi Iaºi, pe care le frecventaîn mod curent prof. Ioan Paul, oastfel de interpretare era generalacceptatã, fapt care, în opinia ei,ar explica de ce nu s-a întreprinsnimic pentru elucidarea, dincolode orice dubiu, a cauzei morþiipoetului.

În opinia noastrã, existã ostrânsã legãturã între caracterulprofund naþional ºi patriotic altextelor jurnalistice semnate deEminescu în presa vremii, dar ºiimplicarea sa în susþinerea activi-tãþii unor organizaþii având caobiectiv lupta naþionalã ºi moar-tea lui la o vârstã când se afla îndeplinãtatea forþelor fizice ºi in-telectuale. Eminescu a reuºit, separe, sã afecteze foarte grav in-teresele obscure ale unor cercuripolitice ºi francmasonice din þarãºi de peste hotare. Nu întâmplã-tor, cred eu, necazurile lui Emi-nescu încep din acelaºi fatidic an1883, când francmasonul P.P:Carp solicita unui alt francmasondar ºi demnitar român, respectivlui Titu Maiorescu: Mai potoliþi-l pe Eminescu. Nu întâmplãtoracelaºi Titu Maiorescu acþio-neazã pentru ºtergerea oricãror

urme care ar fi permis posteritãþiisã afle adevãrul, înstrãinând omare parte din documentele ºimanuscrisele rãmase de lapoet12 . Am certitudinea cã toateaceste documente au fost dis-truse de facto, iar orice tentativede descoperire a lor pãrându-mi-se un gest absolut gratuit, fãrãvreo ºansã de reuºitã.

Eminescu trebuia sã moarãpentru ca, în primul rând, cercu-rile politice bucureºtene, dar ºimonarhul strãin aflat în frunteaþãrii sã îºi poatã duce la îndepli-nire obligaþiile asumate faþã decercurile politice ºi diplomaticede la Viena ºi Berlin, interese care,fiind vãdit contrare cauzei naþio-nale, s-au bucurat de o intensãatenþie criticã din partea mareluinostru Poet Naþional.

Este foarte posibil ca în arhi-vele, din þarã sau strãinãtate, aleunor loji francmasonice sã sedescopere în viitor ºi alte docu-mente, care vor confirma cã moar-tea, la 15 iunie 1889, a poetuluiMihai Eminescu a fost un act pre-meditat ºi nu efectul agresiuniiiresponsabile a unui psihopat, fieel P. Poenaru, fie acel doctor,anonim, aºa cum se sugereazã înîncercarea ascunderii adevãrului.Este foarte relevant faptul cã laducerea la îndeplinire a acesteiacþiuni criminale sunt implicatemai multe persoane, în afarã deTitu Maiorescu, legate de inte-resele cercurilor francmasoniceale epocii, inclusiv o serie de spe-cialiºti din domeniul medical,care i-au aplicat sistematic, dar înmod conºtient, injecþii cu mercur,în pofida manifestãrilor concreteale afecþiunii poetului, care ar fiimpus un cu totul alt tip de tra-tament medical.

1Manifestãrile organizate de So-cietatea Carpaþii îngrijorau în moddeosebit reprezentanþa diplomaticãa Austro-Ungariei în România. So-cietatea Carpaþii, era un adevãratpartid secret de rezervã, cu zeci demii de membri, care milita pe faþãpentru ruperea Ardealului de Impe-riul Austro-Ungar ºi alipirea la Tarã,dar executa ºi acþiuni conspirative.

Într-o notã informativã secretãdin 7 iunie 1882, redactatã de minis-trul plenipotenþiar al Austro-Unga-

LiterariaAnul I, nr.6/2010 13riei la Bucureºti, Ernst von Mayrcãtre ministrul Casei imperiale ºi mi-nistrul de externe din Viena se ra-porta: Societatea Carpaþilor a þinutla 4 iunie o ºedinþã publicã, cãreia i-a precedat o consfãtuire secretã.Despre aceasta am primit din sursãsigurã (ceea ce înseamnã nota unuiagent înfiltrat în organizaþie - n.n.)urmãtoarele informaþii: subiectulconsfãtuirii a fost situaþia politicã.S-a convenit acolo sã se continuelupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admiteexistenþa unei �Românii iredente�.Membrilor li s-a recomandat ceamai mare precauþie.

Eminescu, redactorul principalal ziarului �Timpul�, a fãcut propu-nerea de a se încredinþa studenþilortransilvãneni de naþionalitate ro-mânã, care pentru instruirea lor frec-venteazã instituþiile de învãþãmântde aici, sarcina pe timpul vacanþeilor în patrie, sã contribuie la for-marea opiniei publice în favoareaunei �Dacii Mari�. Sãcãreanu, re-dactorul adjunct de la �Româna li-berã� a dat citire mai multor scri-sori din Transilvania adresate lui,potrivit cãrora românii de acoloaºteaptã cu braþele deschise pe fraþiilor. (Arhivele St. Buc., Colecþia xero-grafii Austria, pach. CCXXVI/1,f.189-192, Haus - Hof - und Staat-sarchiv Wien, Informationsburo,I.B.-Akten, K.159).

Un alt un raport confidenþial cã-tre Kalnoky, ministrul de externe alAustroungariei, informa despre oaltã adunare a Societãþii Carpaþii, dincare rezultã cã un anume Lachman,redactor la ziarul �Bukarester Tage-blatt� ºi foarte activ spion austriac,avea ca sarcinã urmãrirea pas cu pasmai ales a lui Eminescu. În contextulnotei informative se mai numeºte unagent din vecinãtatea imediatã a luiEminescu, care ar fi putut fi chiarvicepreºedintele Societãþii Carpaþii,despre care se scrie negru pe alb cãeste nici mai mult nici mai puþindecât... spion austriac (numele aces-tuia reapare ulterior în procesul ver-bal dresat de comisarul Niculescu cuocazia arestãrii lui Eminescu:informat de d.d. G. Ocãºanu ºi V.Siderescu cã amicul lor d-l MihaiEminescu, redactorul ziarului Tim-pul, ar fi atins de alienaþie mintalã.)

Eminescu avea o staturã publicãimpresionantã ºi era perceput dreptun cap al conservatorismului dar ºial luptei pentru unitate naþionalã co-ordonate ulterior printr-o întreagã re-þea de societãþi studenþeºti din oraºecentre universitare din cuprinsulmonarhiei Austro-Ungare. S-a creat

un fel de network care avea ca obi-ectiv direct lupta pentru unitatea po-liticã a românilor. Pe lângã societatea�Carpaþii�, au mai apãrut la Buda-pesta societatea �Petru Maior�, laViena �România junã�, la Cernãuþi�Junimea�, �Dacia�, �Bucovina ºiMoldova�, în Transilvania socie-tatea �Astra� ºi în vechea Românie,�Liga pentru unitatea culturalã atuturor românilor în vechea Româ-nie�, care avea filiale inculsiv la Pa-ris. Toate aceste organizaþii se aflauîn obiectivul serviciilor secrete aleAustro-Ungariei, fiind intens înfil-trate ºi supravegheate. Colecþia arhi-velor politice vieneze cuprinde nu-meroase rapoarte similare cu noteleinformative care priveau activitatealui Eminescu, considerat un lider pri-mejdios. Eminescu era urmãrit pascu pas. Baronul von Mayr, ambasa-dorul Austro-Ungariei la Bucureºti,îl însãrcinase pe F. Lauchman în acestsens: Eminescu este în permanenþãurmãrit de F. Lachman, agent au-stro-ungar care avea sub observaþiemiºcarea (�iridenta�) ardelenilordin Bucureºti ºi ale cãrui rapoartesunt astãzi cunoscute. O notã infor-mativã a baronului von Mayr de-nunþa articolul lui Eminescu din�Timpul�, privitor la expansiuneacatolicismului în România.

În 1883 Eminescu realizeazã untablou al maghiarizãrii numelorromâneºti în Transilvania ºi îl ri-diculizeazã pe rege, pe Carol I pen-tru lipsa sa de autoritate. Condamnãguvernul liberal pentru politicaexternã ºi internã, denunþã cârdãºiaconservatorilor cu liberalii ºi devineo povarã incomodã pentru toatãlumea. Tiradele ºi intransigenþa saderanjau toate taberele. Eventuali-tatea ca acesta sã devinã cândva par-lamentar - ca mulþi alþi ziariºti, ar fifost nefastã pentru puterile externedin jurul României, deoarece ar fi pu-tut genera un curent politic ostil ºineconvenabil intereselor acestora.Eminescu este informat ºi simte cã ise pregãteºte ceva.

Guvernul a desfiinþat �Socie-

tatea Carpaþii� chiar la cererea re-prezentantului Austro-Ungariei înBucureºti, baronul Von Mayr, celcare se ocupa cu spionarea lui Emi-nescu. Odatã cu arestarea ºi inter-narea la balamuc a lui Eminescu aufost organizate razii ºi percheziþii alesediului �Societãþii Carpaþii�, aufost devastate sediile unor societãþinaþionale, au fost expulzate persoaneaflate pe lista neagrã a Vienei ºi aufost intentate procese ardelenilor.

Exact în aceastã zi trebuia defapt sã se semneze tratatul secret dealianþã dintre România ºi Tripla Ali-anþã formatã din Austro-Ungaria,Germania ºi Italia. Tratatul însemnaaservirea României Austro-Ungarieiîn primul rând ceea ce excludea re-vendicarea Ardealului. Bucureºtiulera dominat de ardeleni care ridicauvocea din ce în ce mai puternicpentru eliberarea Ardealului, pentrudrepturile românilor asupriþi de un-guri. Eminescu era în centrul acestormanifestãri. Tratatul urma sã inter-zicã brusc orice proteste pentru eli-berarea Ardealului iar condiþia sem-nãrii tratatului era anihilarea reven-dicãrii Ardealului de la Bucureºti.�Directiva de sus� s-a aplicat la di-ferite nivele. Declararea nebuniei luiMihai Eminescu este unul dintre ele.Aºa zisele interese de stat l-au ni-micit pe tânãrul redactor - potenþialãmare figurã politicã a României Mari,tocmai în anul când împlinea 33 deani, vârsta jertfei lui Ioan Botezã-torul ºi a lui Iisus. Tratatul a fostsemnat pânã la urmã în septembrie1883 ceea ce a mutat lupta ardele-nilor în Ardeal. (Cf. George Roncea- Adevãrul despre Eminescu la120 de ani de la ucidere)

2 P.P. Carp, înalt fruntaº con-servator, dar ºi important factor dedecizie în cercurile francmasonice alevremii, devine ambasador al libera-lilor la Viena ºi cere sã i se punã sur-dinã lui Eminescu.

3Apud Dan Brudaºcu, Para-doxurile Francmasoneriei, Cluj-Napoca, Editura Sedan, 2009, p. 104.

4 S-ar putea trage concluzia cã,

în realitate, tratamentul dr. Iszak nua fost deloc eronat, ci cã el a urmãrit,în deplin consens cu preocupãrileunor cercuri ostile, grãbirea supri-mãrii fizice a unui adversar extremde incomod aºa cum devenise Emi-nescu, prin activitatea sa de jurnalistpatriot.

5 Acesta a fost þinta unei cam-panii sistematice de defãimare, învederea compromiterii lui în viaþapublicã, spre a face mai puþin cre-dibile atacurile din articolele lui depresã. Adversarii lui, la comandaspionajului maghiar ºi, probabil, acercurilor francmasonice, au dorit cuorice preþ sã acrediteze ideea nebunieilui Eminescu. De aici ºi insistenþele,uneori chiar cu sprijinul unor medici,asupra bolii sale mentale, inclusivprin exagerarea ºi accentuarea gra-vitãþii acesteia.

6 Din pãcate, unele din aberaþiileproferate la adresa lui Mihai Emi-nescu au fost preluate, cu prea mareuºurinþã, chiar ºi de un istoric literarca G. Cãlinescu.

7 Poetul a fãcut traducerea nudupã originalul francez, ci dupã oversiune germanã. S-a remarcat, însã,cvasi-unanim, cã el a fãcut o tradu-cere fidelã, traducând cuvânt de cu-vânt, fãrã, însã, a sacrifica în vreunfel componenta esteticã a lucrãrii.Exactitatea traducerii ºi nivelulestetic al acesteia vin însã sã infirmeacuzaþiile proferate în legãturã custarea mentalã a poetului.

8 Dr. Tomescu este un exempluclar de lipsã de profesionalism. Elera medic pediatru, ca pregãtire, ºinu avea nici cunoºtinþele nici expe-rienþa necesare în funcþia pe care oocupa.

9 Este amintit, în acest sens, ºiMircea Eliade, între alþii.

10 Dupã alþi istorici literari, au-topsia ar fi fost efectuatã imediatdupã constatarea morþii poetului,respectiv în data de 16 iunie 1889.

11 G. Cãlinescu a susþinut cã greu-tatea acestuia ar fi fost de doar 1400 gr.

12 În manuscrisele din acei ani,cele care au scãpat nedistruse de Ma-iorescu, sunt însemnãri derutante,care aratã nivelul la care era hotãrâtsã acþioneze Eminescu ca lider al So-cietãþii Carpaþii. Planurile lui Emi-nescu, vizau contracararea consecin-þele unei alianþe a Casei Regale dinRomânia cu lumea germanã, proiectecu adevãrat �subversive�, mergândpânã la o rãsturnare a lui Carol I.Este uºor de înþeles cã acþiunile saleau fost dejucate prin metodologiatipicã mãsurilor active specifice ser-viciilor secrete de acum dar ºi deatunci. (cf. G. Roncea).

Dan BRUDAªCU

continuare din pag. 12

Literaria14 Anul I, nr. 6/2010

spa]iul din nelini[ti

spaþiul din neliniºti

pierduserã înþelepciuneaîn spaþiul lordin neliniºti - lipsa de timpdevenise obstacol -posibilitãþile curgeaudepãºind mãsura simþurilorrelaþia adâncã se spãrgeaîn fãrâme

sublim

umbre grele

clipele treccu noi cu tot

umbre greledistribuiedepãrtãri

în toate direcþiile

gândurile se scuturãabsentul ocupã spaþiulzone de tãcere se decupeazãte clatini în toate direcþiilegolul umple formelepãrãsite de trupul tãuoglinda furã imagini

iniþieri concentricetãceresingurãtate

spaþiul dintre punþi

elegant ºi dezinvoltsar în spaþiul dintre punþifluturi prinºi la subsuori(câte clipe sunt în timp)mã desprindde prãbuºire

în unduiri de albmã descopãrînafarã

de pretutindeni

toate umbrele se-nchidzvâcnirea de sub pleoapeadunã de pretutindeniiscã armonie chipul meuîntregse prelinge sângeleîn cerde pe pãmânt

punct sporadic

sprijinitã-n punctsporadic se-nfioarã-nspaþiul eitulburarea din oglindã

valuri ampleºi în falduride absenþãumplu goluri

timp brutal

sper ºi dispertotul este prelungiregoltimp brutalal smulgeriidin sine

pierzându-mãîn orice formãepuizez întregul

lucrurile din urmã

mã întorcspre lucrurile din urmãnu mai adaugnimic

ºi veºniciaºi omul robit de lucrurisunt ale taletrecãtorule

rãtãcire

profund îndepãrtatîn simplitatea firii salerãtãcea

ºi gloria ºi dezonoareaîl tulburau în mod egal

în vecinãtatea amurguluitoate par mai adânci

calea

calea pe care mergnu este vãzutã(presupun cã mergde jos în sus)

în faþãdeasupranu este luminã

în spatededesubtnu este întuneric

noapte risipitã

sunetul înlocuitde pierderise întoarce

marginile nopþii risipitese adunãîn umbra spaþiuluidin vis

în nedefinirimã-mpart

aproximãri

mã adundin unghiuriîntreagã alergareruptã de-nceput

ore vechi bãtute-n turnscad în treacãtdepãrtarea

curg aproximãriîn orice amãnunt

autoportret

ochii mei verziprelungesccâmpia în spaþiitremurate

fantezie

nu mã preocupã simetrianici armoniatotul este neaºteptatumbra ºi luminase joacãaripile se adaugãuna câte unalumea se miºcãplinã de fantezie

nenumire

rãtãciþiºi ataºaþi de efemerlocuiesc splendoriîn clipele descompuse

se spulberã în profunzimeorice diferenþãpretutindenise-nfiripã formaîn contur

ceea ce nu are numeeste numelepe care-l dãm

cel ce se învinge pe sine

intrãm anevoiosîn începutul albastrulucrurile se despartpãstrându-ºi egalitatea

frânt ºi închisîn spaþii nevãzute

cel ce se învinge pe sineîn sine aºteptare uitatãeste cu adevãrat puternic

dincolo

dincolo de tãcereprivirile...mãsurându-nesingurãtatea

ochi mei verzi despletescsalcia - lacrimile ei curg râurirâuri

mã adun clipelorcum vântulascuns între frunzese adaugã foºnetului

nesemnificativ

alunecãm printre lucrurinu avem locformele scapãcu desãvârºireîn mijlocul gândurilornici un detaliu nu esteîntâmplãtornici nu este

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 15

Picturã de Stelian Onica

Literatura românã modernã s-a dezvoltat sub influenþa roman-tismului, curent literar artistic demare complexitate manifestat înþãrile europene în prima jumãtatea secolului al XIX-lea. De aceea,lirismul ºi tema naturii marcheazãîn mod deosebit evoluþia poezieiromâneºti, alãturi de teme cu ca-racter istoric ºi folcloric. Cel maides întâlnite motive aparþinândtemei naturii în poezia româneas-cã sunt: codrul, muntele, marea,râul, cerul, soarele ºi - nu în ulti-mul rând - luna.

Motivul lunii apare în litera-tura popularã, unde se integreazãunui motiv mai complex, �soareleºi luna�. Ca astru al nopþii, lunaapare ºi la Dosoftei, ºi la Ion Bu-dai-Deleanu.

Contrar aºteptãrilor, la primiipoeþi romantici nu întâlnim frec-vent motivul lunii. Explicaþia a-cestui fapt constã în formaþia lorintelectualã ºi artisticã, de fac-turã clasicã, care s-a suprapusinfluenþei noului curent - roman-tismul. Printre primii poeþi, Gri-gore Alexandrescu, în pastelulnocturn Rãsãritul lunei. La Tis-mana, exclamã: �lunã aºa încân-tãtoare�, folosind apoi metafora�glob rubinos�. O imagine ase-mãnãtoare este prezentatã de D.Bolintineanu în legenda istoricãCea de pe urmã noapte a lui Mi-hai cel Mare, care începe cu ver-sul: �Ca un glob de aur luna strã-lucea�.

Mai legat de folclor, VasileAlecsandri închinã lunii poeziaCrai-nou, iar în Baba Cloanþa oevocã într-un univers al credin-þelor populare.

Motivul lunii cunoaºte o datãcu Eminescu o largã circulaþie înpoezia româneascã (Dicþionarullimbii poetice a lui Eminescu,Bucureºti, Editura Academiei,1968, p. 319 - 320).

Cea mai frapantã imagineeminescianã a lunii este aceea a

unei fiinþe blonde ºi blânde, plinãde mãreþie ºi farmec, atotºtiutoa-re, rãtãcind în arhitectura fantas-ticã a norilor. Bãlaie, în ScrisoareaIV, este un epitet cu valoare depersonificare. Epitetele eminesci-ene fixeazã senzaþii vizuale: albã(Odin ºi poetul), argintie (Crã-iasa din poveºti), clarã (Sarape deal), galbenã (Povestea ma-gului cãlãtor în stele), mare(Împãrat ºi proletar), dar ºi atri-bute morale: atot-ºtiutoare (Mi-ron ºi frumoasa fãrã corp), dul-ce (Lasã-þi lumea...), mândrã(Somnoroase pãsãrele), sfântã(Sara pe deal):

Luna pe cer trece-aºa sfântãºi clarã,/ Ochii tãu mari cautã-nfrunza cea rarã,/ Stelele nascumezi pe bolta seninã,/ Pieptulde dor, fruntea de gânduri þi-eplinã (Sara pe deal).

Comparaþii plastice pentrulunã aflãm de la Eminescu în po-eziile Cãlin, Antropomorfism,Povestea magului cãlãtor înstele, Miron ºi frumoasa fãrãcorp, Luceafãrul.

Personificarea este specificãmotivului lunii la Eminescu. Înpoezia postumã Dacã treci râulSelenei... luna apare ipostazaunei fiinþe de o irealã frumuseþe:[...] pare cã vezi trecând o mi-nune: [...]/ D-umerii goi abia seþine o mantie albastrã,/ Mâinilealbe de cearã se joacã cu cozileblonde/ ªi cu mãrgeanul ce cadepe sâni ºi cu creþii de mantã.

Într-o altã postumã, Lunaiese dintre codri (din care au fostpreluate câteva strofe în Fãt-Frumos din tei), poetul recurgela o comparaþie pentru a obþinepersonificarea. De aceastã datã,luna este o fiinþã austerã: Parcãfaþa-i cuvioasã/ E cu cearã în-vãscutã.

La aceastã impresie contri-buie cele douã arhaisme: cuvi-oasã ºi învãscutã. Alteori, lunaeste �stãpânã�, �reginã� (Melan-

Imaginea lunii \npoezia rom@neasc#

(repere tematice [i stilistice)colie, Strigoii, Eco, Miradoniz,Scrisoarea I, Scrisoarea III, etc.).Tânãrã ºi maiestoasã, luna apareca o siluetã botticellianã în Scri-soarea III, în visul sultanului, iarîn Eco trece �prin nourii rupþi� ºiaduce dorul în sufletul poetului.Starea de melancolie ºi visareprodusã de lunã este exprimatãîn Scrisoarea I (prima strofã);moartea speranþelor ºi mersuldistrugãtor al timpului sunt înfã-þiºate simbolic prin moartea luniiînseºi în Melancolie.

Poeþii posteminescieni suntprofund marcaþi - în a evoca luna- de versurile poetului naþional.În pastelul Noapte de varã,George Coºbuc face o compara-þie cu caracter de noutate: �gân-ditoare ca o frunte/ de poet�, iarOctavian Goga dezvoltã motivullunii în spirit eminescian: �mi-reasa ceriului albastru� (Pe în-serate).

De asemnea, motivul luniieste prezent ºi în poezia simbo-listã a lui George Bacovia: �Ofatã, prin gratii, plângând/ Se uitãca luna prin ramuri� (Toamnã).

Observãm în poezia interbe-licã, o înnoire a modalitãþilor ar-tistice de plasticizare a motivuluilunii, o lãrgire a semnificaþiilor sa-le. La Ion Pillat luna evocã trecu-tul: �se revarsã luna ca o fântânãplinã� (Scrisoare), �neaua luniininge pe sãlcii în zãvoi� (Ctito-rii), �luna-ºi lasã razele pieziº�(Cinã).

În Nocturnã (a` la Debyssy),Vasile Voiculescu se exprimã ast-fel: � Lunecã mâna lunii pe lac, /Pletele apei lin se desfac...�.

Tudor Arghezi asociazã lunasecerii, lanului: � Luna-ºi aºeazãciobul pe moºie� (Belºug), �lunaprinsã-n plopi� (Nãscocitorul),�Parcã-ar fi cãzut din cer /Lunanouã-ntr-o livadã/ ºi i-au pus unlemn mâner /Ca sã þie bine-ncoadã [...] Pare luna-ntr-adevãr /Cã-ºi începe seceriºul� (Secara),

�Luna s-a suit în zare/ Din pã-mânt, cât o cãldare�(Luna s-a),ca ºi în Ogor pustiu ºi Spuzãfierbinte. În alte poezii Arghezivorbeºte prin motivul lunii des-pre harul ºi neliniºtile poetului,cãutãtor al frumosului (Coºarulalb, Cântec de boalã). Într-unCreion asistãm la o suprapuneremodernã de imagini: �Luna um-blã printre case /Îmbrãcatã-nceaþã finã. / Ornicele bat la ºase.[...] / Noi ne ducem printre lumi /[...], ªi atunci bãtu ºi luna�.

Lucian Blaga asociazã lunamisterului existenþei ºi cunoaº-terii în Eu nu strivesc corola deminuni a lumii, creând apoi aleg-oria naturii lunare a poetului dinEnigma lunii. Asociatã motivu-lui iubirii, luna este evocatã înpoeziile: Noapte (�Pe lunã, cândne scapãrã-n argintul nopþii/pocalele de vin...�); Înfrigurare(� Numai marginea subþire-a lunii/ar mai fi aºa de rece/ - de-aº puteasã i-o sãrut - ca buza ta�); Ma-drigal (�c-un strigãt sã stingemluna�). Blaga creeazã prin mo-tivul lunii o atmosferã de vrajãoniricã, plinã de frãgezime ºi de-licateþe, plasticã în acelaºi timp,vizualã ºi muzicalã: Liniºte(�Atâta liniºte-i în jur de-mi parecã aud/ cum se izbesc de geamurirazele de lunã�): În amintireaþãranului zugrav (�meºteºugulblând cu care zugrãveai /sfinþiatât de fragezi/ parcã veneau de-a dreptul din lunã�); Luna (�Nu-þi pare-o floare mare galbendezvãlitã,/ pe care [...] vântul/ Adespoiat-o [...] de-o petalã?...�);�Luna s-a coborât pe-o biblie/ ºide pe file/ priveºte înapoi la chi-pul ei spre cer�, �Luna s-a-ngrã-dit c-un curcubeu�):

Sonata lunii de Beethoven/e însãºi luna coborâtã pe pãmânt.[...]/ luna ce umblã prin pãduri,/prin rouã-albastrã ºi prin flori decrini,// ªi-alcãtuieºte din lumini/amare ºi din dulce vânt/ Ofelii,Margarete, Beatrice (Sonata lunii).

Neaºteptat, motivul lunii areºi alte conotaþii la Ion Barbu, carevorbeºte alegoric despre momen-tul apusului lunii în Ultimul cen-taur: �o carne înnoratã/ Porni, înmelc de abur�, �dezgrãdinatã/ Selãmurea din noapte o inimã defoc�.

Liviu ANDREI

Literaria16 Anul I, nr. 6/2010

Doina Drãguþ, absolventã afacultãþii de matematicã, cu acti-vitate prodigioasã în domeniulinformaticii, îndeplinind într-o pe-rioadã de timp onoranta funcþiede ºef de Oficiu de Calcul la IUGCraiova, ne dezvãluie, chiar prin�mãrturisirea sa de credinþã� - pre-ambulul lucrãrii de care ne ocu-pãm -, cã �lucrurile cu adevãratesenþiale sunt lucrurile simple�...

Atât prin formaþia sa, cât ºiprin parcursul profesional a con-statat cã �oricare ar fi spaþiul ºitimpul în care te naºti, existã unsingur drum care te duce spre îm-plinirea destinului, destin pe careþi l-ai ales sau destin care te-aales - þi-a fost hãrãzit (s.n.) - cãlã-uzindu-te spre finalitate�.

Informatica, un vârf al ºtiinþe-lor ºi activitãþilor umane contem-porane, a determinat în compor-tamentul, modul de gândire ºi ac-þiune al autoarei sã adopte moda-litãþi de corectã îndeplinire atât asarcinilor profesionale cât ºi a ob-ligaþiilor legate de atribuþiunile ceºi le-a asumat în familie ºi societate.

Pe plan afectiv ºi psihologic,utilizând abilitãþile native, încear-cã, ºi reuºeºte, sã evadeze dincâmpul calculatorului, al informa-ticii, dominat de cifre, domeniulfuncþiilor continui, discontinui,derivabile, integrabile etc., îmbi-nând rigorile matematicii cu miri-ficul rafinament al artei scrisuluisub implacabila acoperire a expri-mãrii care, în final, devine devizaei de viaþã (�ars longa vita bre-vis�), încercând sã fixeze, cu aju-

�Nelini[ti prin timp�torul cuvintelor, eternitatea înmiºcare, un segment al acesteia,sã depãºeascã clipa prezentuluiºi în conexiune cu timpul pe caredoreºte sã-l depãºeascã identifi-cã o legãturã între materie ºi ideepentru a crea emoþii, încântare,admiraþie pentru frumuseþeaidentificatã �în prezent�.

Debuteazã în literaturã încãdin perioada de formare, când,elevã ºi ulterior studentã ºi infor-maticianã fiind, cocheteazã cudomenii bine identificate ale lite-raturii - poezie, prozã, criticã lite-rarã. Colaboreazã la diverse pu-blicaþii locale ºi centrale, inclusivla postul de radio �Oltenia� Cra-iova, culegând aprecieri elogioa-se, dintre care dorim sã redãm sec-venþial ºi nu separat în ordinea încare au fost aºternute pe hârtieurmãtoarele aprecieri ale criticuluiOvidiu Ghidirmic: �Poeta îºi anali-zeazã stãrile sufleteºti ºi gându-rile scriind o poezie de cunoaºte-re, gnomicã ºi introspectivã încare lirismul se împleteºte în per-manenþã cu analiza lucidã...�. Caaspect inovator se reþine faptulcã apare �o noutate ce þine dedomeniul limbajului utilizat, în-cãrcat de termeni proveniþi dindisciplinele exacte ce pot fi întâl-niþi la fiecare pas�. Se face referirela �locul geometric al fiinþei sale�,�cercuri concentrice care descriumiºcarea circularã a gândirii�,�nostalgia de care se reazemãasimptotic, altfel spus o nostal-gie a infinitului�, plecând dintr-un�punct de pornire care este spe-ranþa�, urmând �ceasuri de îndoielice logaritmeazã în timp iubirea�.

Producþia autoarei este bo-gatã, ea publicând, în timp, dupãvolumul de debut �Ceasuri de în-doieli� (versuri, 1994), alte volu-me: �Arabescuri� (eseuri, 1995),�Detaºare într-un spaþiu dens�(versuri, 1995), �Individualitateadestinului� (eseuri, 1996), �Spa-þiul din neliniºti� (versuri, 1998),�Ochiul de luminã� (versuri, 2000),�Suferinþele unui redactor� (ro-man-jurnal, 2006) ºi �Neliniºtiprin timp� (eseuri, 2010).

Ca observaþie, ce se impune,este obligativitatea de a extindechiar ºi numai în ceea ce priveºtetitlurile acordate volumelor, indi-ferent cãrui gen literar aparþin, re-marca lui Ovidiu Ghidirmic privi-toare la �inovaþia realizatã deDoina Drãguþ, în ceea ce pri-veºte utilizarea unui limbaj încãr-cat de termeni proveniþi din dis-ciplinele exacte�.

Din autoanaliza autoarei sepoate reþine, fãrã prea multe semnede întrebare referitoare la calita-tea producþiilor sale, cã aceastamanifestã maturitate în stãpâni-rea verbului ºi implicit a exprimãriicare demonstreazã cã a trecut re-pede ºi cu nonºalanþã de �teme-rile debutanþilor�, care elocventchiar în raport cu �îndoiala pas-calianã�, ce þine de statutul ºicondiþia omului cu zbaterile sale,ce se aflã într-o permanentã starede tensiune, trãieºte intens senti-mente de neliniºte ºi aspiraþie spreo lume în care structural se crista-lizeazã îmbogãþirea existenþialã.

Abordând scrisul, DoinaDrãguþ nu-l considerã o meserieca oricare alta, ci o formã a arteicu libertate de exprimare ce per-mite transformarea sentimentelorintrinseci aparþinând autorului înemoþii exterioare la care va parti-cipa ºi cititorul... ºi doreºte sã serealizeze cu ajutorul scrisului ºicomunicãrii gândurilor, ideilorautorului prin simboluri expre-sive cãtre receptor (cititor)... ºidoreºte a se ajunge în percepe-rea acestuia...

În acest context, este foarteimportant ca fiecare individ, careîºi apropie scrisul ca meserie, sã-ºi adreseze o întrebare simplã:�cine sunt eu ca scriitor, de undevin ºi încotro mã îndrept?�. Tre-buie avut în vedere, în aceastãipostazã, cã este necesar ca scri-itorul sã fie lucid în a aprecia cã�lucrurile cu adevãrat esenþialesunt lucrurile simple� din preajmanoastrã, dar pe care noi nu întot-deauna le identificãm ºi de celemai multe ori alergãm sã le cãu-tãm în altã parte, încãrcându-le

cu explicaþii filozofice, metafiziceºi exprimãri alambicate cu multepreþiozitãþi de limbaj ºi le transmi-tem semenilor care cautã ºi prinscrierile pe care le parcurg iden-tificarea situaþiilor contempora-ne cu soluþii pentru problemelede existenþã, de viaþã, pe care leîntâmpinã la tot pasul.

Abordarea memorialisticii, alucrãrilor cu caracter de eseuri -care aduc în atenþia cititorului,prin modalitãþi opuse studiuluide tip academic, cele mai diverseprobleme printr-o abordare libe-rã, digresivã ºi fãrã pretenþia dea le epuiza -, este o modalitatemult folositã în epoca contempo-ranã în dorinþa expresã de a seasigura chiar ºi �mãrturisiri decredinþã�, inclusiv referitoare la�activitatea literarã...�.

Adoptând varianta publicãriiîn volum a unei multitudini deeseuri, pe care le-a realizat ºi in-trodus în sumarul unor reviste,în primul deceniu al sec. XXI,Doina Drãguþ asigurã, cu multãpertinenþã, transmiterea frãmân-tãrilor sale, ale societãþii româ-neºti în tranziþie, ale cãrei avata-ruri le trãim cu toþii, fãrã a aveaposibilitatea sã influenþãm va-rianta de deplasare a etapelor ceurmeazã. Citându-l pe Marin Pre-da, este util sã facem precizareacã în condiþiile actuale �pe cititornu-l intereseazã profesiunea per-sonajului sau numele lui, ci con-diþia lui umanã; pentru un autor,un doctor docent sau un tãietorde lemne prezintã acelaºi interes.Autorul nu face o reconstituirea profesiunii, ci a existenþei indi-vidului deoarece fiecare exprimãcondiþia sa de existenþã�.

continuare în pag. 17

(Ed. Sitech, Craiova, 2010)

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 17

În realizarea eseurilor, DoinaDrãguþ, înzestratã cu sensibili-tate artisticã, marcatã de rigoareapregãtirii sale profesionale ºiexercitarea profesiunii alese, îºicenzureazã exprimarea ºi ideile cumai puþinã implicare sentimen-talã, cu scopul dorit ºi de multeori declarat, de a se plasa perma-nent în limitele adevãrului pro-blematicilor abordate ºi pentru camesajul ce-l transmite sã fie înraport cu situaþia datã atât evo-cator, pozitiv perceptibil sau acu-zator, ca un rechizitoriu în ins-tanþã, în cazul problemelor iden-tificate ºi apreciate ca grevândnegativ mersul evenimentelor.De multe ori renunþã la exprimã-rile ambigui, cu unele �absconsi-tãþi�, cunoscute ei, atât discursulcât ºi limbajul folosit fiind di-recte, chiar ºi cu imposibilitatea,pentru cititor, de a-l interpreta, cidoar de a-l accepta sau nega.

Remarcãm faptul cã naraþiu-nea sa curge liniºtit, ca o apã cetraverseazã un peisaj - ce poatefi agreabil sau dezagreabil -, logicºi cu nerv, utilizându-se propo-ziþii ºi fraze în general scurte, cuidei exprimate sintetic, uneorieliptic ºi cu implementãri alestilului indirect-liber, care în afarãde faptul cã determinã interesulcititorului va crea ºi varianta acti-vitãþii sale participative, proiec-tând opþiunea de aprobare saudezaprobare a situaþiilor relatate,ce se poate manifesta, inclusiv,prin sentimente de compasiune,în condiþiile în care societateacivilã este chematã sã extirpepracticile unei reminiscenþe dic-tatoriale specifice totalitarismu-lui comunist ºi �încrengãturii�post-decembriste, incompatibiledemocraþiei care încearcã sã seînfiripeze în România post-aderare la UE.

Volumul �Neliniºti prin timp�este structurat pe patru capitole:I. Articole, eseuri (36 lucrãri), II.Prefeþe (3 sinteze de prezentare),III. Recenzii, cronici literare (37de prezentãri) ºi IV. Cronici plas-tice (14 referinþe).

Ca observaþie generalã, seimpune precizarea cã materialeleincluse în volum constituie rodulactivitãþii publicistice materiali-

�Un om mare - Mitropolitul Nes-tor�, �Al cincilea Patriarh - Prea-fericitul Teoctist�, �Colegiul Na-þional Carol I - 182 de ani�.

Aceste materiale au în prin-cipal valoare prin tendinþa ºiacribia cu care autoarea încearcã,prin creionarea subiectelor res-pective, sã demonstreze impor-tanþa unor creatori români care,prin operele lor, se ridicã la celemai înalte culmi ale creaþiilor îndomeniu pe plan mondial ºi prinaceasta locul României în creaþiaºi cultura europeanã ºi universalãpe care mulþi contemporani sunttentaþi s-o minimalizeze dacã nuchiar s-o denigreze.

De o deosebitã importanþãeste faptul cã aceste lucrãri, apar-þinând segmentului eseistic, reu-ºesc sã trezeascã interesul pentrucultura româneascã, ca parte dis-tinctã ºi cu multe calitãþi ale cul-turii europene ºi mondiale, pen-tru care, în contextul Uniunii Eu-ropene, noi, românii, avem obli-gativitatea de a le releva, stabilin-du-le conexiunile, inclusiv rolul încontinuitatea exprimãrilor înaceste domenii deosebit de sen-sibile.

Alte eseuri ca �Vikingii ºi No-belii lor�, �Regele Alfred cel Mareºi harpa lui�, �Henry Ford - pãrin-tele automobilului modern�,�Marele zid chinezesc�, �Zidulplângerii�, �Arta arabescului� necreeazã posibilitatea conexiuniicu problematici ale altor popoareºi prin implicaþiile lor în culturaºi viaþa universului ºi prin apro-piere cu arta noastrã.

O altã categorie de eseuri a-

bordeazã problematici ale socie-tãþii româneºti contemporane:�Purificarea prin jertfã�, �Cãu-tãri�, �Omul împovãrat ºi obosit�,�Jungla realitãþii�, �Sfidare ºi u-milinþã�, �Panorama unei lumi fe-nomenale�, �Declinul ireversibil�.Acestea ne permit sã identificãmîn autoare observatorul atent carepercepe corect problemele activi-tãþilor cotidiene încriminându-lefie tranºant, fie persuasiv, de-monstrând fine calitãþi de analistpolitic dublat de altul de naturãsocialã.

În materialele incluse în seg-mentul �Prefeþe� al volumului,autoarea ne demonstreazã valen-þele sale de �cititor activ�, �ana-list al textelor prezentate� carescoate în evidenþã problemele pecare le considerã valori.

Abordarea datã unui volumde versuri ºi unuia de prozã de-monstreazã atât valenþele de cri-tic, cât ºi cunoºtinþele posedateîn domeniile sociologic ºi etno-grafic, dar ºi în ceea ce priveºtetehnica de realizare a domeniilorîn cauzã.

În volum sunt incluse 37 derecenzii de carte, producþii dindiverse domenii: literaturã (poe-zie, prozã, eseisticã, memorialis-ticã, umoristicã), religie, filozofie,politologie, istorie, filatelie, feno-mene paranormale.

Abordarea unei atât de largipalete de modalitãþi de exprimarene permite sã apreciem nivelulelevat de cunoºtinþe în domeni-ile în cauzã dar ºi dorinþa de a leface receptabile unui larg cerc decititori cãrora se adreseazã.

Materialele incluse în capito-lul IV - �Cronici plastice� - o pla-seazã pe autoare în rândul criti-cilor de artã care, prin prezentãricu adecvata utilizare a unui lim-baj colorat, folosind metafore ºicomparaþii judicios plasate întext, au darul de a face �mai uºoraccesibil� în lumea artelor plas-tice a amatorilor de frumos, chiardacã nu posedã elevaþia necesa-rã pentru a penetra stilul ºi mo-dalitãþile de exprimare ale multoradintre creatorii din acest domeniu.

În final, o felicitãm pe autoarepentru demersul sãu, dorindu-icele necesare pentru a recidivaîn acest domeniu.

Andrei POTCOAVÃ

zate în contribuþii la �MesagerulOlteniei� (al cãrui redactor-ºefadjunct este), publicaþii locale ºicentrale cu profil cultural precum:Lamura, Luceafãrul românesc,Cuvântul libertãþii, Epoca, Ecoul,Jurnalul de Dolj, Radio OlteniaCraiova etc.

Publicaþiile care au gãzduitscrierile autoarei, prin profilul lorbine determinat, ne creeazã posi-bilitatea identificãrii largii paletea subiectelor ºi problematicilorabordate, inclusiv în ceea ce pri-veºte stilul ºi limbajul folosit,adecvate fiecãrei situaþii în parte.De asemenea, bagajul bogat decunoºtinþe în varii domenii, co-roborat cu stãpânirea limbajului,cu termeni specifici acestuia, îipermit sã se miºte ºi sã se expri-me în cele mai diverse zone aleculturii ºi vieþii societãþii româ-neºti contemporane, realizândprezentãri sintetice de dimensiu-ni în concordanþã cu spaþiul edi-torial avut la dispoziþie. Pentrucã diversitatea ºi acurateþea pre-zentãrii ºi atenþia cu care abor-deazã subiectele, fãrã a le epuizaproblematica, creând cititoruluiposibilitatea de a se implica emo-þional ºi a fi tentat ca, ulterior,prin activitãþi personale �sã-ºicontureze întregul�, dorim sãexemplificãm: �Eminescu - Na-þionalul ºi Universalul�, �Brân-cuºi în conºtiinþa scriitorilor lu-mii�, �Arghezi, între teluric ºi ce-lest�, �Traiectoria lui G. Cãlines-cu�, �Mircea Eliade - 100 de anide la naºtere�, �Marin Sorescu -nouã ani de posteritate�, �MarinPreda - 83 de ani de la moarte�,

Dorin Macovei - Ultimul oraº

continuare din pag. 16

Literaria18 Anul I, nr. 6/2010

continuare în pag. 19

Sunt cunoscute celebrele cu-pluri erotice formate din maripoeþi ºi iubitele lor, devenite mu-ze, cãrora le-au ridicat adevãratemonumente literare.

La nouã ani, Dante Alighieris-a îndrãgostit de o fatã de vârstalui, Beatrice Portinari, pe care ova iubi cu ardoare ºi puritate pânãla dispariþia prematurã a ei. Dra-gostea piedutã pentru Beatriceeste principala sursã de inspiraþiea marelui poet florentin, DanteAlighieri (1265-1321). Aceasta amurit în 1290, la 24 de ani. Iubiteii-a închinat cea mai mãreaþã

operã, dupã poemele lui Homer,�Divina Comedie�.

Francesco Petrarca, unul din-tre cei mai mari poeþi italieni, adedicat cele mai izbutite versuriiubitei sale, Laura. Aceasta de-vine o prezenþã poeticã vie în di-verse ipostaze, în timp ce Beatricea lui Dante reprezintã un simbol.Chiar ºi dupã moartea iubitei,Petrarca retrãieºte, prin poezie,clipele unei fericiri pierdute,Laura stãruie mereu în imaginaþiapoetului.

Marele Goethe, la vârsta de75 ani, se îndrãgosteºte de tânaraUlrike. Iubirea, pentru el, este oexperienþã spiritualã, o împliniresufleteascã, reprezintã absolutul.

Nu mai puþin vestite au de-venit ºi cuplurile erotice ale scri-itorilor români Vasile Alecsandri- Elena Negri ºi Mihai Eminescu- Veronica Micle.

Vasile Alecsandri o cunoaºtepe Elena Negri în anul 1840, lacâteva luni de la întoarcea în þarã,de la Paris. Este sora pietenuluisãu, Costache Negri, a Zulniei,

«Etern - femininulne-nal]#-n t#rii»

Catinchii ºi a Eugeniei Negri.Bolnavã de o boalã fãrã scãpare,pe atunci, divorþatã în 1843, estenevoitã sã cãlãtoreascã mereu înstrãinãtate, pentru îngrijirea sã-nãtãþii. Idila amoroasã cu ElenaNegri începe în 1845. Se întâlnescla Blânzi, moºia Elenei, din þinutulTecuciului sau la Mânjina, undeîºi împãrtãºesc tainele inimii, celemai frumoase gânduri, intenselesentimente reciproce. Frumuse-þea fizicã ºi moralã, puritatea su-fleteascã ºi spiritul viu cucerescinima poetului. Trebuie sã fi se-mãnat mamei, Smaranda, care nue alta decât Zulnia, muza lui Cos-tache Conachi, devenindu-i soþiela câþiva ani dupã moartea primu-lui soþ, sau bunicii, ambele recu-noscute ca �frumuseþi ale Mol-dovei�.

Portretul Elenei Negri, pictatde C. Rosenthal, autorul vestitu-lui portret alegoric �România re-voluþionarã�, este o mãrturie afaptului cã a fost o femeie deo-sebit de frumoasã. Acest portretse remarcã prin intensitatea ºiclaritatea expresivã a chipului.Faþa este o expresie a lãuntricu-lui, ochii privesc în profunzime,privirea mângâietoare, duioasã,cu o umbrã de melancolie. Se ob-servã ºi un zâmbet discret ce su-gereazã setea de viaþã. N. Pã-traºcu, scriitor ºi diplomat, re-alizeazã o descriere a unui alt por-tret al Elenei Negri: �Un portretfotografic în vãpsele, fãcut în Iaºicam pe la 1844, reprezintã peElena Negri, un cap frumos întoatã puterea cuvântului, pur-tând dupã moda timpului zulufiscurþi cu douã cãrãri în loc deuna, adicã aºa numita pieptãnã-turã en coeur. Pãrul negru, mãtã-sos, cu reflexe albastre, ochi su-perbi, mângâioºi ºi negri casprâncenele. Nasul ºi gura po-trivite. Elena þine o hainã uºoarã,un fel de algerianã încrustatã,strânsã la sân de o mânã încân-tãtoare ºi c-o miºcare graþioasã�.

În primãvara anului 1845,dupã ce se întoarce de la Bucu-reºti, cei doi îndrãgostiþi trãiescclipe minunate, la Blânzi sau laMânjina, pline de poezie ºi iubireromanticã, alergând cãlãri prindumbrãvi sau strãbãtând câmpi-

ile, sunt copleºiþi de sentimenteputernice pe care le trãiesc în pa-cea adâncã a serilor de primãvarã.Izolaþi de lume, se simt fericiþi.

În 1846, porneºte într-o cãlã-torie spre Italia, la Veneþia, undese întâlneºte cu prietena sa, ElenaNegri. Acest fapt este consemnatîn scrisoarea adresatã lui A. Ubi-cini: ,,În 1846, am pãrãsit din nouMoldova, am vizitat Constanti-nopolul, Brussa, Atena, InsuleleIonice ºi m-am dus sã mã stabi-lesc la Veneþia pentru douã luni.Aceste douã luni au constituitepoca cea mai fericitã a vieþiimele, dar am plãtit-o scump, cãcidestinul m-a supus celei mai cru-de încercãri care poate distrugeo inimã de 24 ani. Absenþa mea adurat unsprezece luni, în timpulcãrora am compus o mare partedin �Lãcrimioarele mele�.

În timpul voiajului efectuat înItalia, Austria, Germania, Franþaºi din nou Italia, în perioada 7-19iunie 1846 - 4 mai 1847, VasileAlecsandri a redactat un jurnalintim cu titlul �Jurnal de cãlãtorieîn Italia�, scris în limba francezã.Textul jurnalului a fost publicatpentru prima datã de C.D. Papa-state,în 1947, �Vasile Alecsandriºi Elena Negri, cu un jurnal inedital poetului�, însoþit de un amplustudiu introductiv. Fusese achi-ziþionat de la nepoata PaulineiAlecsandri, Elena Ivãnescu-Cap-ºa. Paginile �jurnalului� prezintãviaþa trãitã în cuplu, de cãtre ceidoi îndrãgostiþi pe timpul cãlã-toriei. Autorul îºi exprimã reacþi-ile, sentimentele intime într-unmod exaltat. Adevãrate pagini delirism. Este prezentatã toatã ga-ma stãrilor sufleteºti ale îndrã-gostitului, de la momentele de fe-ricire eroticã în diferite ipostaze,graþioase, amintind de cuplul Pe-trarca-Laura, la neliniºtile ºi tris-teþea apãsãtoare din partea ul-timã a voiajului. Episodul pre-zentat în jurnal poate fi un su-biect de roman erotic. Acest po-em de dragoste sfârºeºte tragic,prin trecerea în neant a Elenei.

Reþinem câteva fragmentedin jurnal:

�Aici (Veneþia) începe cuadevãrat viaþa noastrã în doi, fãrãpiedici, fãrã neliniºti, absorbiþi de

Vasile Alecsandri [i Elena Negrifericirea ºi de nebuniile noastrecopilãreºti. Ne este teamã cã vomîmbãtrâni prea curând, fãrã sã bã-gãm de seamã curgerea timpului.Niciodatã gata înainte de oraunu sau douã dupã-amiazã, vor-bim despre tot ºi de nimic, râdemtot astfel ºi ne îmbrãþiºãm mereu,ceea ce face din orele noastre unlung ºi neîntrerupt lanþ de sãru-tãri ºi mângâieri�.

�Înaintãm încet spre lagunã,legãnaþi de o unduire dulce ºicadenþatã, care face ca gândurilenoastre sã pluteascã în adânculvisurilor nelãmurite�.

�Fericiþi cei ce iubesc. Mai fe-riciþi acei ce se retrag de lume ºipot, ca noi, sã adauge farmeculuidragostei pe acela al Veneþiei�.Lord Byron a spus pe drept cu-vânt: �Credinþa înalþã pe om la Cer,dragostea coboarã cerul în om�.

�ªederea noastrã de douã lunila Veneþia valoreazã cât o viaþãîntreagã de fericire, cãci visul celmai frumos al tinereþii noastre,speranþele cele mai luminoase aledragostei noastre s-au realizat zicu zi, orã cu orã�.

�Totuºi, curând, sãnãtatea ei,care se îndreptase în prima lunã,se înrãutãþeºte, tusea reîncepe, ochinuiesc dureri de cap îngrozi-toare ºi cade greu bolnavã. În-grijorarea mea este la culme�.

Se încheie cu: �La 4 mai, laora trei dimineaþa, Elena Negrimoare pe vapor la intrarea în Cor-nul-de-Aur�.

Scurtele însemnãri pe careVasile Alecsandri le face în jur-nalul sãu despre timpul petrecut

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 19cu ochii mari, vis noiembriematic

respir o toamnã rece ºi lungã, de mã doareîn oase, ºi mi-e teamã de scriere târziece m-ar muta cu totu-n adânc de poezie,anume sã mã-nveþe devreme cum se moareºi sã mã-nvãþe a scrie plâns tremurat de mânãcu litere-nclinate, pe drum de înserare,o scriere uscatã murind de însetare,poem din care-aº bea pe-ascuns,cât din fântânã,dar mã strãbate frica de-a bea pe sãturate...sunt cãprioara care viseazã, rãtãcitã,cã în drumul ei, o apã nesecãtuitãîi curge lin povestea de viaþã fãrã moarte,aºa visez poemul acesta fãrã plânsetde toamnã obositã ºi prea înfriguratã,cu ochii mari de cãprioarã înfricoºatã,iubind naiv pãdurea uscatã, fãrã suflet.

Poemul mâinilor tale

Mai þin câte-o tãcere ascunsã în cuvinteªi grija pentru tine-n cãuºul meu de palme.ªtiu cã se deschide un drum cu noi, �nainte,Când mã mângâi pe tâmple,ºi fruntea mea adoarmeVoi împãrþi cu tine atâta primãvarãªi-atâta cer, din ochii-mi,ce nesfârºit se vede,Mã vei iubi, presimt - precum o cãprioarãCe-adulmã frumuseþea din tot mugurul verdeªi am sã ºtiu de tine ca cea dintâia legeNimbatã alb pe frunte în templul femeiesc

Sunt lutul Evei tale, menit sã se închegeSub mâini ce-mi dau conturulºi care mã iubesc.Citeºte-mi genele, când te privesc albastruCiteºte-mi genele, când te privesc albastruCând cerul tot, în ochi mi se rãstoarnãªi þine minte cã-i întâia toamnãÎn care, umbra-mi trece prin încãperea ta,Acolo unde noi ne-alcãtuim trupeºteDin lutul cald al dragostei nebune,ªi mâna ta o simt ca un cãrbuneCãutând aprinsã, ce i se dãruieºteCum pe de rost mã ºtii,simþi paºii mei în casãªi ochii mei îi ºtii, când dau sã plângãDe teamã cã ceva, ar vrea sã frângãVisul tãu cu mine,ºi-al meu de-aþi fi mireasã

Bãrbatul acela eºti tu

De parcã nu-mi ajunge setea toatãCând te visez cu buzele uscate,Tu iar cobori în umbre tremuratePe trupul meu de Evã neiertatãCu-aprinse-nvãluiri de mâini ºi buzePe pântec femeiesc care tresare,Atunci te simt ca pe o însetareªi se destramã nopþile confuzeÎntr-o iubire simplã - complicatã,Demult înfiripatã ori tardivãCu o mireasã-n alb, mult prea naivãSau o prinþesã tristã-ndoliatã.

ªtefania PUªCALÃU

Estetica spiritualã izvorãºte dinfrumosul frumuseþii genetice.

Chiar dacã uneori o doare ºi umbra deatâta iubire de lumea rãutãcioasã, tânãrapoetã - sãgetãtoare ªtefania Puºcalãu cuochi celeºti ºi plete solariene,continuã sãmenþinã aprins focul sacru al liriciitriumfãtoare. Dintr-un astfel de univers degânduri opalice, poeta reflectã frumosulfrumuseþii sale genetice...

N.N. Negulescu

scrisu�- acestacaulei pe ranã

(cum sã mai crezi în adieri de pãpãdie?)mã dor de moarte lungi singurãtãþiºi iar vã simt pe toþi mult prea departealcãtuind minciuni ºi nedreptãþivorbiþi de rãu ºi mã urâþi de moartepicuraþi pe-ascuns venin în miereºi cine vreþi sã vã mai dea dreptatecând primãvara trece-n adiere,nu de pãpãdie, ci de moarteºi vã simt cumva, ca o povarãminciuna cã îmi dãruiþi iubire,scrisu� - acesta ca ulei pe ranãse-ntâmplã sã-l mai ºtiu drept amãgire

în Palermo, drumul la Neapole ºicãlãtoria de întoarcere spre þarãse întregesc prin cele douã scri-sori trimise Zulniei Sturdza, dinfebruarie - aprilie 1847, publicateîn �Vasile Alecsandri, �Docu-mente literare inedite� ºi prin scri-soarea cãtre un prieten imagi-nar,din ianuarie, 1847, Palermo.

În scrisoarea cãtre Zulnia,Neapole, 2 aprilie 1847, VasileAlecsandri, disperat de înrãutã-þirea sãnãtãþii iubitei, este revol-tat ºi comite chiar o blasfemie:

�Ah, în adevãr, când mã gân-desc, pierd orice credinþã înDumnezeu ºi mã simt revoltat îm-potriva ideii unei îndurãri divine;cuvinte zadarnice, care n-au nicimãcar puterea de a mângâia. ªicum sã crezi, când de cinci lunineîntrerupte sora dumneavoas-trã nu a avut nicio singurã zi deodihnã, când de cinci luni inimamea este torturatã de îndoielilecele mai crude. ªi toate acesteapentru ce? Ce a fãcut sora dumi-tale pentru a îndura atâtea sufe-rinþe, ce am fãcut eu însumi? Ceam fãcut amândoi? Haida de

Dumnezeu, soarta, toate acesteanu sunt decât poveºti. Singurulgeniu care conduce lumea estegeniul rãului�.

Când starea Elenei Negri seagraveazã, Alecsandri se hotã-rãºte sã-ºi readucã iubita în þarã.Se vor îmbarca la Neapole, ple-când spre Constantinopol. ElenaNegri moare pe vapor, la intrareaîn Cornul de Aur, 4 mai, 1847.Când s-au despãrþit, Bãlcescu aplecat la Paris, unde aflã curândcruda ºtire despre încetarea dinviaþã a Elenei Negri. Profund im-presionat, el însuºi suferind deaceeaºi boalã, îi adreseazã luiAlecsandri câteva rânduri deconsolare, ca o mãrturie a nobi-lului sãu suflet:

�Sã nu ne mai trudim dar, iu-bite Basile, a alerga dupã fericireaintimã, o nãlucire ce tu vei maiputea gãsi, ce eu n-am gãsit nici-odatã ºi pe care e multã vremede când n-o mai caut. Sã întoar-cem ceea ce ne-a mai rãmas dindragostea noastrã, s-o întoarcemcãtre þara noastrã. România va fiiubita noastrã. Într-însa ºi printr-însa sã reînnoim ºi sã întãrim frã-

continuare din pag. 18 þia noastrã�A fost înmormântatã la bise-

rica greceascã din Pera. Pe piatrade mormânt s-au sãpat cuvintele:Elena Negri, Moldova, 4 mai 1847.

Când, în 1852, Bãlcescu vreasã se întoarcã în þarã, Vasile Alec-sandri îi indicã locul unde poategãsi mormântul Elenei Negri, laConstantinopol, ºi îl roagã sã de-punã câteva flori pe �acel mormântcare cuprinde cea mai scumpã ºimai bogatã parte a vieþii mele�.

Episodul iubirii pentru ElenaNegri îºi va gãsi ecoul în liricapoetului. Volumul �Lãcrãmioare�cuprinde poeziile inspirate dinacest important moment biogra-fic al autorului.

Poezia eroticã a lui VasileAlecsandri este superioarã celeianterioare în sensul cã poetul re-nunþã la discursivitate ºi melo-dramatism, evocã fiorii iubiriiîntr-un mod care îi aparþine, re-nunþã la voluptatea senzualã înfavoarea înãlþãrii ºi înnobilãriiomului prin iubire.

�Ei îi datorez - spune Alec-sandri în renumita scrisoare cãtreA. Ubicini - tot ce am fãcut mai

bun ºi, dacã nu aº fi avut neno-rocirea de a o pierde, aº fi fãcutcapodopere. (Îþi deschid inimamea, dragã Ubi, dar asta numaipentru tine)�

În aceeaºi scrisoare, V. Alec-sandri menþioneazã:

�Am scris atunci (1842-1843),sau, mai bine-zis, am improvizatcele mai bune poezii ale mele:�Baba Cloanþa�, �Strunga�,�Doina�, �Hora�, �Crai nou� º.a...Publicarea câtorva din aceste po-ezii într-un Calendar din 1843 aprovocat o mulþime de critici. Înmarile saloane, erau denumitepoezii de colibã.

O singurã persoanã care abiamã cunoºtea, ºi care, în urmã, aexercitat o influenþã divinã asu-pra tinereþii mele, mi-a scris dedeparte o scrisoare încântãtoareîn care îmi spunea: �Urmaþi cumaþi început, cel mai frumos titlude glorie la care un poet trebuiesã nãzuiascã este acela de poetnaþional ºi popular!�. Persoananu era alta, decât Elena Negri.Previziunea acesteia s-a adeverit.

Constantin E. UNGUREANU

Literaria20 Anul I, nr. 6/2010

OSPÃÞUL PRIMÃVERII

sã-mi dai Pâinea - felii s-o-mpart lumii întregi:sunt veniþi la ospãþ zei sãlbatici ºi regi!de sub bolþi tãmâiazã Privighetoarea -lui Hristos i se simte mãrirea ºi boarea!

azi - aici - prin Hulub s-a stârnit paradistoþi sãracii respirã luminã ºi vis!uitãm toþi amintirea ºi greul de pântec:avem rost ºi fiinþã prin toiul de Cântec!

prin pãduri mugureºte - cald - sângele-n cer:stâlp stã Veghea de Verb - vii popoarele-o cer!El-Hristosul nunteºte-ntr-al raiului sfat:

din rãrunchii de lume Plugaru-a schimbatgramatica ierbii: - a apus ºi-a-nviat;nu sunt eu - nu eºti tu: este Mirele-aflat!

UN ÎNGER, AZI-NOAPTE...

un îngerazi-noapte - m-a vizitat (nu vã temeþinu vã indignaþi: nu mi-a spus nimicdoar a statsau levitat - pe un raft de la bibliotecã...)

era supãrat: þineaîntre degetele bucãlate - oþigarã - darn-a fumat

încruntat - mormãiaininteligibil - cevaîn puful auriu din jurul buzelor:a fâlfâit din aripile-ialbastre - de câteva ori - deranjându-mipãianjenii de princolþurile camerei - apoifãrã veste - aplecat

adicã - a dispãrut dintrerazele cãrþilor - într-ogroapã mult mai adâncã deraze

m-am simþit gol - pãrãsitoarecum trãdat: aº fi preferatsã mã înjure pe îngereºte - sãmã facã praf - scânteietorcu aripile lui ameninþãtoare

nu - el nu: lumea cealaltãnu mai are încredere însimetriile mele: preferã sã-mi deahapuri - în loc de sibilinicefascinante mesaje

au divorþat de mine - de multentuziasmele - agapeleconfreriile secrete întocmite cucerul - am fost ºters dincatastiful mãririi

a venit scadenþa voluptãþilormele - scadenþa tãcerilor melecomode ºi laºe

cerul m-a bãgat într-o carantinã fãrãsfârºit: se preface-n oboseli de nisip spulberattimpul: nici nu mai apucãs-ajungã secundã - cu atât mai puþin larangul de minut orihimeric - de ceas

pânã ºi ultimul fir decolb - este blindat înseiful ceresc - sub uncifru indescifrabil

altãdar ºi altãdatãprivire înmiresmatãde un cer uitat odatãºi-o luminã minunatã

altãdatã altãdarcãlãrind pe cal de harrãsãrind tot iar ºi iardin altar în alt altar

altãdar ºi altãdatãbâiguind pe strune-ndatão ivire furiºatãprin oglinde rãsfiratã

altãdatã altãdarfãrã foaie-n calendardoar în gând ºi foarte rarpoposind pe lampadar

altãdar ºi altãdatãnume scump ºi licãr iatãamândouã deodatãrugãciune preacuratã

vier

sul b

olii

de vi

a]#

Adrian BOTEZ

altãdatã altãdarmirul izvorând preaclardin ispitã aºadarcuibãri în ochiul doar

altãdar ºi altãdatãuimire nesupãratãvenind val pe val ciudatãde îngeri rãscumpãratã

altãdatã altãdarorice rege-i azi soitar -nu-l plimba pe lângã varfocul mistic de bazar

altãdar ºi altãdatãnici în van ºi niciodatãsfântã vorbã nepãtatãdreasã zodie-aripatã

altãdatã altãdarcuvine-se lui Florarfecioarã multlãudatãgrãire înmiresmatã

...linu-i lin de paradistot rostitu-i doar în vis...

DESCÂNTEC

SONET SUFOCAT

trec printre-artere ciumpãvite-n searãdecenþa umple-amar pocalul morþii:prearãbdãtor, în sânge sui c-o scarã -nu-i niciun bec în mahalaua sorþii

preludiul agoniei geme-n strunesub geamul târfei infectate-n vis -dar cine se îndurã sã adunemii de primordii eºuate-n scris?

din casã-n casã, cioclii scot cadavreºi ciume, lepre - se sufocã-n fum -dar nicãieri nu am aflat palavre

s-accepte ghiciturile în scrum...cerºesc torturi pe roatã, crin ucis -decât un naufragiu-n paradis!

DOINÃ

zac a moarte-n primãvarãvrabie mi-e tot o cioarã...bate-n poartã la copacisoarele - dar ce sã-i facicând pe scarã de cenuºãmoartea s-aratã la uºã?

lãptiºor de soare, lunã -s-a fãcut de noapte-bunã...pãsãrile clãdesc cereu caut locul un� sã pier:e un loc lângã fântânãunde cârtiþa se-nchinã...

sãrbãtoare mare-i lumeacu poftiþi din toatã strunea:mi-a plesnit cântecu-n toide-a rãmas orfan de voi...aºtept înc-un val de ceaþãsilabã din altã viaþã...

zac a moarte-n primãvarã:eu �nãuntru - voi afarã...tot se face dupã lege:cine-aicea râde-a regedincolo - doar veºti pribege......singur trec pe cãi betege...

faþã de cel ce ºi-a fraudatpânã ºi propria viaþã - totul trebuieferit ºi ascuns - cu o grijãînfricoºãtoare

o foarte reuºitã acuarelã aiadului

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 21

În anul 2009 scriitoarea bu-cureºteanã Mircea Felicia ne oferãun nou volum, �Sentimente�, unroman de analizã psihologicã încare încearcã sã descifreze atâtrelaþiile interumane bãrbat-feme-ie cât ºi trãirile prin intermediuldescrierii parcursului a douã per-sonaje feminine (Mari ºi Natalia,mamã ºi fiicã) într-o perioadã ceacoperã mai multe decenii din viaþãcu acþiunea ce se deruleazã înRomânia, Franþa ºi Africa de Sud.

Debutul volumului ne aduceîn atenþie viaþa de familie a uneilucrãtoare a unui laborator decosmeticã bucureºtean, Mari, cadeterminat de incompatibilitateacu soþul sãu - alcoolic, violent ºiavând relaþii extraconjugale - vadivorþa ºi, înfruntând greutãþilevieþii, se va ocupa de creºtereaºi educaþia fiicei sale Natalia,având în perioada în cauzã unsingur gând, pãrãsirea þãrii ºi în-cercarea de a-ºi remodela exis-tenþa în strãinãtate, þinta doritãfiind Franþa.

�Destinul, un maestru al iro-niilor�, dupã cum afirmã autoarea,va crea condiþiile propice rezol-vãrii situaþiei în care se aflã ero-ina pentru cã va întâlni un strãin,Alain - un specialist francez celucra în România în perioada res-pectivã - cu care se va cãsãtoriºi se va stabili la Paris. Datoritãsituaþiei materiale bune a nouluisoþ, o lungã perioadã de timp Marinu va lucra, singura sa preocu-pare fiind vizitarea atât a Parisuluicât ºi a Franþei, variantã ce în fi-nal nu are darul de a crea mulþu-

mirea sufleteascã, �starea de fe-ricire� la care visa... Se naºte ide-ea de a-ºi ocupa timpul la dispo-ziþie cu o activitate lucrativã înprofesia sa, situaþie ce va creaun diferend între ea ºi soþ... dife-rendul va fi rezolvat tot de �des-tin�, care, în timp, cu �misterioa-sa-i generozitate� va determinaca Alain când se întorcea dintr-odelegaþie va pieri într-un acci-dent de avion ºi se vor crea pre-mizele ca Mari sã-ºi deschidã laParis un �salon de cosmetice�, acãrui activitate judicios condusãva deveni profitabilã din punctde vedere economic... pentruMari va constitui ºi cadrul utiliza-bil pentru a fi remarcatã în �lumeabunã� a urbei ºi crearea de noirelaþii pânã când din nou... �des-tinul va interveni� scoþându-i încale un alt bãrbat, Maurice, cucare va avea o relaþie ce încet-încet se apropie de faza cãsãto-riei pe care o va amâna din cauzaunei boli ce va pune la grea în-cercare atât existenþa cât ºi psi-hicul eroinei...

În paralel cu parcursul reali-zat de Mari se poate urmãri ºi celal fiicei sale, Natalia, ce va trecesuccesiv prin ºcoli prestigioasepânã la facultatea de medicinã dinParis. Când pentru Mari se stabi-leºte diagnosticul de �cancer ma-mar�, intervenþia chirurgicalã vafi realizatã cu succes de un repu-tat chirurg oncolog Julien, pro-fesor universitar la facultatea acãrei studentã era Natalia ºi pecare o �urmãrea� de o perioadãde timp... în final ajungându-sela o relaþie intimã ce se va întindepe o lungã perioadã de timp...pânã când datoritã lui Julien careeste surprins de Natalia într-o si-tuaþie certã de infidelitate, relaþiaeste ruptã brusc de Natalia ce varefuza orice încercare a lui Juliende a reface relaþia lor...

Natalia se va cãsãtori cu unmedic André împreunã cu careva merge în Afrida de Sud undevor lucra într-un spital unde seva remarca prin calitatea actului

medical prestat ºi cercetãrile cele-au efectuat pentru a combatemaladiile specifice zonei în cauzã.

Julien nu renunþã la relaþia sacu Natalia, urmãrind-o perma-nent ºi încercând s-o determinesã reia relaþia lor, bineînþeles des-pãrþind-o de soþul ei... acþiunilesale progreseazã de la discuþii ºiintervenþii în relaþia cupluluiNatalia- André, vor ajunge pânãla acte de violenþã ºi tentativãde crimã.

Finalul va pune în faþa citito-rului pe Julien, ajuns în ipostazade bolnav psihic, ce va fi cerce-tat, arestat, judecat ºi condamnatpentru acþiunile sale... Natalia ºiAndré îºi vor continua viaþa îm-preunã...

Volumul abundã în secvenþede analizã psihologicã a diferi-telor situaþii în care se aflã perso-najele, mai bine fiind surprinsefrãmântãrile celor douã eroinefeminine (Mari ºi Natalia), pentrucare fiecare personaj masculincare intervine în viaþa lor creeazãscriitoarei �pretextul� de analizãa modului cum percep acestearelaþia - inclusiv parcursul ei - încontextul intervenþiei atât a�destinului� cât ºi a acþiunilorpersonale generate de frãmântãrice gradual cresc în intensitate...sunt foarte detaliat prezentatemodalitãþile prin care autoarea,prin personajele pe care le cre-eazã percepe �fericirea� ºi caleace trebuie urmatã pentru �a atingeºi menþine aceastã stare�, creân-du-se conexiunea permanentãîntre acþiunile individului ºi stã-rile sale - negative, pozitive - acãror relaþie cu psihicul acestorapermit �savante dezbateri�... estepunctat cu multã grijã rolul senti-mentelor - inclusiv cum acestease creeazã ºi acþioneazã în timp -în relaþiile interumane, în raportcu conºtiinþa ºi mentalitatea in-divizilor, foarte mult �pedalându-se� pe rolul acþiunii factorilormoral-volitivi (se descriu cu mij-loacele la dispoziþie rolul gândiriiîn realizarea acþiunilor indivizilor

care nu de puþine ori au ca mottopasiunea ca element �destinul�ce intervine de foarte multe oricu multiple rezultate benefice înfinalizarea acþiunilor creând sa-tisfacþii... fericire...

Activitatea, inactivitatea, cavariante în care se poate aflaomul, pot conduce la situaþia deblazare, demontarea moral-volitivã a personajelor, generândastfel tranziþie cãtre stres... de-presie... pentru ca în final sã seconcluzioneze cã în acþiuni �va-riaþia aduce plãcere deoarecedacã se schimbã ceva din cen-trele de interes se evitã obiºnu-inþa ºi creºte pofta de viaþã ºi im-plicit starea pozitivã, adicã feri-cirea... deci fericirea este calitateaomului de a fi pozitiv...�.

Ca o realizare deosebitã, sem-nalãm �personajul Julien� a cãruievoluþie este redatã cu multãatenþie plasându-l în ipostazeconsecutive al unui parcurs dela �omul corect ºi atent, iubitorîntr-o relaþie cu partenera sa� la�omul infidel, surprins de parte-nerã� (ce minimalizeazã impactulacestui fapt asupra partenerei ºinu acceptã ruperea relaþiilor din-tre ei), omul la care sentimentelede dragoste, tandreþe se transfor-mã datoritã pasiunii sale pentrupartenerã în situaþia de identifi-care a unor modalitãþi mai multsau mai puþin oneste de acþiunepentru a o determina sã revinã laruperea relaþiilor lor... pentru caîn final sã se ajungã la acþiuniparanoice, violente, în raport cuAndré, soþul fostei sale partenere,ce se va finaliza tentativa de omu-cidere ce vor fi sancþionate gra-dual de autoritãþi pânã la adop-tarea mãsurii de recluziune într-un spital de boli nervoase...

Naraþiunea este fluentã, an-trenantã, urmãrindu-se evoluþiapersonajelor dar, apreciem noi, cuprea multe ºi dese inserþii de me-ditaþii referitoare la modalitãþilede acþiune, rezultante ale unor di-gresiuni de analize psihologice...în ritmul impus de derularea ºianaliza creatã de autoare consta-

Mircea Felicia - �Sentimente�(Ed. Brumar, Timi[oara, 2009)

continuare în pag. 22

Literaria22 Anul I, nr. 6/2010

Romanul ca obiect de consumAsemenea creatorilor adevã-

raþi, cãci avem în faþã o roman-cierã înãscutã, Felicia Mircea nuare vârstã.

Ea trãieºte trecutul ºi viitoruldar în mod deosebit prezentul,infinitul cu minus ºi plus, cu ace-eaºi intensitate ºi veridicitate cucare omul de rând trãieºte clipa.

Condiþia sa literarã este grea,dar sublimã ºi profund ome-neascã, fiind interpretatã de unactor ce-ºi joacã sincer ºi curajospropriul rol.

Felicia Mircea a cãutat ºi agãsit un drum, un stil personal,chiar dacã unele similitudini dinromanele sale te duc cu gândulla Ileana Vulpescu sau JohnGalsworthy.

Romanul recent lansat pe pia-þa literarã româneascã ºi sperãm,internaþionalã, simplu denumitSentimente, apãrut la edituraBrumar din Timiºoara, ne puneîn situaþia de a-l citi ºi recitipentru a-i înþelege ºi a-i justificaeroului �negativ� comportamen-tul agresiv, motivat de el pentrugelozie sau doar pentru un ca-priciu, un orgoliu masculin depã-ºit de situaþie ori de ce nu, unsimþ al proprietãþii de care sesimte deposedat definitiv, re-nunþând a accepta o stare de faptireversibilã ºi irevocabilã.

Mãiestria cu care autoareadezvoltã intriga, subiectul ºi obi-ectul romanului, este demnã demarii romancieri ai secolului XX,curgerea situaþiilor determinândpe cititor sã nu-ºi permitã pauzeîn lecturã, dornic sã descoperefinalul, deznodãmântul, neprevã-zutul.

Felicia Mircea ºi-a dorit ºi areuºit sã imprime romanului sãu,

în afara naraþiunii inerente a ta-blourilor alcãtuitoare ºi o analizãpsihologicã personajului fãrã caacesta sã fie capabil de o intro-specþie meditativã, deºi ca medicputea ºi ar fi trebuit sã fie în stares-o facã.

Acþiunea romanului sur-prinde starea actualã a societãþiinoastre în care prejudecãþile aufost abolite iar ceea ce era pro-hibit de bunele maniere, a devenito libertate prost înþeleasã.

Pe mãsurã ce fizionomia ci-vilizaþiei actuale ºi-a precizat trã-sãturile esenþiale, iar fiecare indi-vid a suferit influenþa prefaceri-lor petrecute în ambientul sãunatural de viaþã, s-au schimbatºi concepþiile noastre referitoarela structura ºi resursele persona-litãþii umane.

Este meritul autoarei de a fo-losi psihanaliza ca metodã princare se cautã omul autentic, per-sonajul autentic, printre persona-jele sociale, de a-i dezvãlui chipulde sub masca ce-l deghizeazã ºicautã sã-i disimuleze eul sãu

veritabil.Cãci ce înseamnã plasticita-

tea ºi disponibilitatea insuluicontemporan, dacã nu o conti-nuã travestire, o fugã dezordo-natã într-un carnaval de mãºti?

Freud ºi discipolii sãi, în po-fida unor exagerãri interpretative,ºi-au concentrat atenþia spre co-nul de umbrã al sufletului abisal,unde zac nedezlegate enigmelefiinþei, determinând mutaþii înpsihologia individului.

Greu de înþeles ºi justificatacþiunile personajului ce în-cheagã acþiunea romanului, me-dicul Julien, care treptat devineun asasin având premeditatedouã tentative, din fericire fãrãrezultatul letal la care spera.

Nici autoarea dar nici cititorulnu pot dezlega enigma motivaþieiacestui comportament nedemnpentru un om civilizat, cult, ins-truit, intelectual.

De fapt, Felicia Mircea a iz-butit sã perfecþioneze instrumen-taþia necesarã cunoaºterii psi-hicului personajului sãu, elibe-

rând pe cititor de opreliºtile con-venþionale impuse de comuni-tatea socialã, îngãduindu-i sãlectureze într-o perfectã libertatede spirit.

Oricum prin investigaþiileasupra conºtientului, dar maiales asupra inconºtientului, vi-ziunea autoarei pe planul cu-noaºterii, dovedeºte dimensiuniºi perspective demne de relevat,analogie fãcând cu teribila în-trebare a lui Hamlet: �Ce visescoate la ivealã ºi somnul acestaal morþii?�, determinându-i trãiriîn lumea sa imaginarã, pentru cãîn adâncul sufletului sãu se des-fãºoarã o permanentã înfruntareîntre instinctul de dreptate, deiubire, purificator ºi latura ne-plãcutã a pornirilor necontrolateale individului, ale personajuluiºi atracþia neantului, între forþade regenerare a iubirii ºi puterilecare o neagã, o nimicesc.

Toate aceste moduri de inter-pretare, de analizã, de redare aîntregii acþiuni a romanului, daumãsura valorii de prozator au-tentic autoarei care nu este la pri-mul sãu roman, având publicateºi alte asemenea opere în prozã,fapt ce ne determinã sã nutrimsperanþa spre alte noi apariþii edi-toriale de succes, noi dorindu-iizbânzi literare deosebite, cunos-când cã literatura, cu precãdereproza, îºi menþin primatul într-olume în care la mare concurenþãcoexistã radioul, televiziunea,filmul sau presa.

La întrebarea, des pusã, ceeste romanul? s-a dat un rãspunspe mãsurã: în esenþã, este o ma-ºinã de citit, un produs de consumca o þigarã ºi o cafea aromatã.

Nicu VINTILÃ

continuare din pag. 21

Picturã de Dorin Macovei

cerea spiritului la o stare mai per-fectã� în care nu ne satisface mo-dul cum este redactat acesta in-clusiv eroarea privind modul deutilizare în sintagma �stare maiperfectã� a adjectivului �per-

tãm ºi erori de exprimare (sã fieoare numai greºeli aparþinând nu-mai celui care a realizat culegerecomputerizatã?) inclusiv de ex-primãri ce demonstreazã uneoriinsuficienta cunoaºtere a varian-telor de exprimare proprii limbiiromâne (la p. 270 se identificãtextul: �fericirea reprezintã tre-

fect�... acesta nu poate fi folositîn variantele �perfect�, �mai per-fect�... �cel mai perfect�, el de-finind fãrã echivoc o stare binedeterminatã...

În final, apreciem cã romanul

�Sentimente� este o lucrare �rea-lizatã� ce se parcurge cu plãcere,cititorul fiind antrenat ºi implicatîn acelaºi timp de scriitoare, carereuºeºte sã captiveze, prin textulfluid, chiar dacã abundã în ex-plicaþii de facturã psihologicã ainvestigaþiei acþiunilor persona-jelor, inclusiv a urmãrilor posibileîn timp a acestora.

Andrei POTCOAVÃ

LiterariaAnul I, nr. 6/2010 23

O moarte ca oricare altacopiii. Deºi, copiii de acum numai semãnau cu cei de altãdatã.Pe cei de odinioarã îi vedea des.Ieºeau pe deal, la joacã, cândaveau timp. Alergau unii dupãalþii, înãlþau zmeie - pe care lepierdeau din când în când din ca-uza jocului nebunatic al vântului;moº Costache le prindea din mers,iar copiii îi mulþumeau mângâin-du-i mâinile aspre -, se rostogo-leau prin iarba umedã, se bãteaucu bulgãri de zãpadã, râdeau...Iar râsul lor se ridica clocotitor laceruri... Bãtrânul era sigur cã pânãºi Dumnezeu râdea de râsul lor,ºi se bucura în sinea lui. ªtia elcã ºi Dumnezeu avea nevoie, dincând în când, sã râdã. Prea erasingur acolo sus... Singur ºi bã-trân ºi preocupat de copiii Lui...

Azi, copiii nu mai ºtiau sã aler-ge. Toatã ziua stãteau în casã, cicãera mai interesant sã butoneze lao chestie mare ºi neagrã care spunoamenii cã-i zice computer... Une-ori, ieºeau sã se plimbe prin parc...Cine-a mai vãzut aºa ceva? Copiiisã se plimbe!!! Stãteau pe bãnciceasuri întregi ºi discutau... Erauca niºte replici miniaturale alematurilor... Serioºi, preocupaþi,fãrã urmã de zâmbet pe faþã, cuochii pe ceas, permanent, ca ºicum ar întârzia la serviciu. MoºCostache le simþea tristeþea. Tre-cea parcã prin el. Simþea ºi triste-þea cerului. Atunci când copiii numai râd, în fiecare secundã moare

câte un înger. El nu înþelegea cumpot muri îngerii, ºtia - aºa-i spu-sese lui cândva un moº - cã înge-rii nu mor niciodatã. Cu toateacestea, în timpurile din urmã în-cepuserã sã moarã... iar cerul de-venise din ce în ce mai pustiu...

Azi se trezise devreme, sã va-dã rãsãritul. Aºa rãsãrit frumosnu mai vãzuse... ªi vãzuse multerãsãrituri la viaþa lui... Atâta viaþã,atâta luminã, atâta iubire... Da!Rãsãritul de azi mirosea a iubire,a trupuri încinse de culcuºul tai-nic al clãilor de fân, a patimã, aviaþã prinsã cu putere în braþe ºimuºcatã cu sete, a mãr verde, crud,ce fãcea sã þi se strepezeascã din-þii, a carne fragedã de femeie aro-mind a busuioc ºi a chemare... ªiera liniºte. Aºa o liniºte de parcãmuriserã toþi oamenii din jur. Poa-te cã se mutaserã toþi pe Lunã.Acolo nu e iarbã verde, dar nicide zâmbete nu-i nevoie. De cãl-durã nici atâta. Luna e rece ºi in-diferentã. La fel ºi oamenii. Dece n-ar pleca toþi pe lunã?

Sunetul strident al drujbei îlfãcu sã tresarã. Nu-i vãzuse peoameni venind. Se apropiaserãpe tãcute, ca hoþul la furat, ca uncriminal pe drum de searã, gatasã-i ia gâtul amantei necredin-cioase. Vântul porni brusc, tân-guitor, a bocet. Pãsãrile se zburã-tãcirã, înfiorând cerul. Aerul în-cepu sã miroase a moarte..

- O! Doamne! Nu-i lãsa sã facã

asta! ªtiu cã sunt bãtrân! ªtiu cã...nimeni nu mai are nevoie de mi-ne... Dar nu-i lãsa sã facã asta!

Gândul înfricoºat al bãtrânu-lui strãbãtu înãlþimile. ªi Dumne-zeu îi rãspunse...

Un trãsnet alb izbucni pe ce-rul senin, coborî în zigzag, ºi lovidrept în creºtetul dealului. Scân-tei roirã în jur, iar oamenii sãrirãsperiaþi înapoi fãcându-ºi grãbiþisemnul crucii. Când intensitateazgomotului se potoli, moº Costa-che zãcea pe pãmânt. Trunchiulîi fusese despicat în douã. Cren-gile mai fremãtau doar, într-un ultimrãmas bun. Sau poate râdeau...

În jurul lui, tristeþea coborî pechipul oamenilor. Se simþeau ca ºicum ºi-ar fi trãdat rãdãcinile, sesimþeau mai singuri acum... Copaculuriaº care strãjuia pe vârful dealuluide cel puþin trei secole, care fuseseeternizat în emblema localitãþii,dispãruse pentru totdeauna...

Hotelul care-i va lua locul nuva vibra sub mângâierile vântului,nu va asculta ºoaptele îndrãgosti-þilor, nu va alina copii speriaþi...

Cristina BÎNDIU

De mine mi-a fost teamã mereu!

Când mâinile cãutau flãmândeCarnea ta înroºitã ºi plinã de peteNu vroiam sã iubesc nimic...

Sufletul ieºise la plimbareªi hoinãrea de nebun pe strãzileaglomerate.

Un pictor zdrenþuitPictase atâtea suflete pierduteNingea.

Zãpada avea un miros greu de suportat

,,Nu , fulgii , nu au miros��! ai zisAtunci moartea îºi târãºte mantiaPlinã de duhoare peste acoperiºuri.

Poetul ºi-a scris testamentul pe geam:,,Las gândurile mele celor ce voravea rãbdare sã mã citeascã��!Oraºul a adormit de indiferenþã

Realitate

Gãsesc fereastra mucegãitãLimba în care vorbesc aceºti oameniMã ameþeºteAcasã veneam demult, pentru viaþãFlorile ascundeau câteva clipeÎn verdele promis frunzelorªi fructele cãdeau nimerind þinta.

Nu mi-am propus nimic !

Zac în propriul trup ºi mã rãscoleºteUn zâmbet din copilãrie.Soarele avea razele calde...Atunci m-am trezit prima datãCând tu ai tras jaluzelele acestei lumi.

Sudoarea îmi îngheþase pe frunte.

Copil nu-mi amintesc sã fi fost niciodatã!

Secvenþe

Nechezau caii mai ceva ca la potcovitªi noaptea se ascundea dupã gratiiînstelateCând lui i se fãcuse dor de pântecul mameiPe deasupra satului trecea un vulturRotindu-ºi aripile l-a zãritOmul desena în þãrânã un episodDintr-o altã viaþã ºi râdea, râdea în hohot

Îmi plac sinucigaºii de la o vremeCu ei mã înþeleg perfect...

Mama luã un pumn de cenuºã,Rosti un descântec ºi omul cãzu...

Vulturul pândea.Sunt sigurã cã eu aº putea salvaDesenul pe care el, da, omulL-a lãsat pe pãmântul durerii.

Any DRÃGOIANU

Moº Costache se simþea bã-trân. Cã era bãtrân ºtiau toþi. ªtiaºi el. Nimeni însã nu mai ºtia câtde bãtrân. Poate numai Dumne-zeu... deºi lui i se pãrea cã Dum-nezeu îl uitase de mult... Aºa cumîl uitaserã ºi oamenii... ºi pãsã-rile... ºi cântecul vântului...

Doar lumina îi mai rãmãsese.Lumina ºi mirosurile... Pentru el,rãsãritul lumina roºu ºi avea mi-ros de pãmânt reavãn, proaspãtdeºteptat din somn... Lumina deprimãvarã avea ceva de verde sãl-batec, proaspãt, dar mirosea amar,a nuci verzi ºi a zbor de berze os-tenite. Cum era mirosul acela, moºCostache n-ar fi ºtiut sã-l de-scrie... Vara, lumina era de un albstrãlucitor, un alb metalic ce zgâ-ria ochii, iar mirosul, inconfunda-bil, de fân uscat ºi piersici coapte.Doar toamna aducea a aromã deplete ude ºi lumina stins ca o iubirepierdutã. Iarna mirosea a moarte...

Oamenii din sat aºa-l pomeni-serã. Acolo, pe creasta dealului,privindu-i cu duioºie, cu milã, une-ori cu amar. Îl priveau ºi ei uneori,când aveau timp. Mai treceau pela el ºi-i dãdeau bineþe, mai popo-seau alãturi ºi-i povesteau neca-zurile ºi bucuriile... Doar cã, deregulã, în ultima vreme nu preamai aveau timp. Erau prea grãbiþi,prea îngrijoraþi, prea triºti... Deve-niserã, an cu an, mai închiºi în ei,mai egoiºti, mai strãini...

Lui moº Costache îi plãceau

Literaria Anul I, nr. 6/201024Serghei Esenin

Mestecenii-n pãdure glãsuiesc...

Mestecenii-n pãdure glãsuiescÎntr-o limbã vesel-inocentã;Cocorii cu tristeþe obosescÎn zbor purtaþi, pe nimeni nu regretã.

Ce sã regrete? Toþi sunt cãlãtori -Pleacã, se-ntorc, din nou casa îºi lasã.Doar cânepa viseazã uneoriLa cei plecaþi în depãrtare-albastrã.

Stau singur printre câmpurile goale,Purtaþi de vânt, cocori se-azvârlã-n zbor.Sunt plin de gânduri vesele, domoale,De nimic în trecut nu-mi este dor.

Nu-mi regret anii, irosiþi zadarnic,Nici chiar al liliacului parfum.Foc roºu de scoruºe arde-amarnic,Pe nimeni nu-ncãlzeºte nicidecum.

Nu se aprind scoruºii ciucuraþi,Îngãlbenita iarbã nu dispare.Cum frunze pierd copacii resemnaþi,Aºa eu pierd cuvintele-mi amare.

ªi dacã timpul, lunecând ca vântul,Strânge pe toþi în bulgãr inutil...Spuneþi aºa: mestecenii-au cuvântul,Scuzându-se în graiul lor gentil.

Unde eºti, draga mea casã?...

Unde eºti, draga mea casã,Gârbovitã ºi retrasã?Floare, albastra mea floareDin nisipuri miºcãtoare.Unde eºti, draga mea casã?

Cocoºi cântã peste vale,Turmele se-ntorc agale,Iar în ape vreo trei steleRazele-ºi reflectã-n ele.Cocoºi cântã peste vale.

Timpul - moarã-naripatã -Peste sat lasã deodatãLuna-far, care-n secarãVarsã-a orelor betealã.Timpul - moarã-naripatã.

Nevãzuta ploaie bate,Spre nori casa mi-o abate,Floarea-albastrã o coseºte,Nisipul învârtejeºte.Nevãzuta ploaie cade.

ªahanã, draga mea ªahanã!...

ªahanã, draga mea ªahanã!Pentru cã-s din nord, de ce oareÎþi descriu azurul din ponoare,Cu secarã unduitã-n lunã?ªahanã, draga mea, ªahanã!

Pentru cã-s din nord, de ce oareLuna nu-mi dã pace ºi rãgazSã te descriu, frumos Shiraz,Ca pe a Reazanului vale?Pentru cã-s din nord, de ce oare?

Îþi descriu azurul din ponoare,Cu blondine plete de secarãCe-am tot rãsfirat odinioarã,Fãrã de dureri, zâmbind la soare.Îþi descriu azurul din ponoare.

Cu secarã unduitã-n lunã,În cârlionþii blonzi poþi sã ghiceºti,Sã tot zâmbeºti, frumoaso, sã glumeºti.Poþi trezi doar amintirea bunã,Cu secarã unduitã-n lunã.

ªahanã, draga mea ªahanã!Eu mai am o mândrã-n miazãnoapte,Ce de dor se stinge, printre ºoapte,ªi îþi seamãnã leit, vezi bine.ªahanã, draga mea ªahanã!

N-am vãzut Bosforul niciodatã...

N-am vãzut Bosforul niciodatãªi de el sã nu mã mai întrebi.Marea vãd în ochii tãi - o patãCa un foc albastru printre ierbi.

N-am fost în Bagdad cu caravanã,N-am cãrat acolo nici mãtasã.Lângã trupul fãrã de prihanã,Sã mã odihnesc, te rog, mã lasã.

ªi, oricâte lucruri eu þi-aº cere,Veºnicia n-o sã te atragã,Nici dac-am cântat a mea durereªi-s iubit în Rusia mea dragã.

Mult mi-e dor de draga mea taliancã,Stau ºi-ascult al câinilor lãtrat.Oare nu vrei, dragã persiancã,Sã-mi vezi câmpu-albastru ºi bogat?

N-am venit aici din plictisealã,Numai tu, frumoaso, m-ai chemat.Braþe-naripate de sinealãM-au cuprins în zboru-mi agitat.

Demult caut alinare-n viaþã,Dar, deºi trecutul nu-i apus,Spune-mi despre þara ta mãreaþã,Povesteºte-mi tot ce nu mi-ai spus.

Domoleºte-armonica prin ºoapte,Îmbatã-mã cu farmec ºi parfum,Dupã fata cea din miazãnoapteSã nu mai oftez, de dor, acum.

N-am vãzut Bosforul niciodatã,Deºi pot sã-þi povestesc de el.Vãd în ochii tãi marea curatã �Foc albastru-arzând încetinel.

Amurgeºte purpuriul...

Amurgeºte purpuriulPeste pânza de azur.Râde-n lacrimi clopoþelulPrin poiana dimprejur.

Se-ntunecã pe vâlcele,Muºchiul pare de argint.Iarã luna printre stelePare-un corn alb sfâºiind.

O troicã pe drum goneºteCãtre hora-ntinsã-n sat.Caii-aleargã nebuneºte,Fetele privesc prin gard.

Pare-a fi cuprins de strecheVizitiul cel frumos.Dându-ºi cuºma pe-o urecheEl salutã majestuos.

Zarea pare înroºitãCând se-ntinde peste vãi.Doar trãsura auritãTrece-n zvon de zurgãlãi.

Tu spuneai cã Saadi...

Tu spuneai cã SaadiSãruta numai pe piept?Aºteaptã, nu te gândi,C-o sã-nvãþ ºi-al lui precept.

Tu cântai: �Pe EufratRozele întrec pe fete�.Dacã aº fi fost bogat,Altu-avea sã te desfete.

Rozele aº rupe toate,Doar atunci m-aº alina.Cãci frumoasã peste poateEste mândra-mi ªahana.

N-am avut vreun precept,Milã ai, nu am avut!Dacã m-am nãscut poet,Ca poetul ºi sãrut. Tr

aduc

ere

din

limba

rus

ã de

Geo

rge

Paº

a