ARTHUR GOLDEN

Memoriile unei gheige

Traducere din englezi de

OANA CRISTESCU

H ulinAN r TA sfi ctitrt--.

L

S[ ne i:rchipuim ci noi doi am sta intr-o firclqe1e linigtiff,cu vedere spre grddini, sporovdind gi sorbind din cegtile

cu ceai verd-e, povestind ceva care s-a intAmplat cu multX

vreme fir urmi, iar eu !i-ag sPune: ,,Dupd-amiaza cAnd l-am

cunoscut pe cutare. . . a fost cea mai frumoasd dupd-amiazd dinviala mea gi cea mai nefericitd, in acelagi timp". Imi imsSine-z

cd ai pune jos ceagca gi ai i:rtreba: ,,Eibine, cum a fost de

fapt? tea mai frumoasd, sau cea mai nefericitd? Pentru cd

nu se poate si fi fost am6ndoui!'in mod normal, agrAde sin-

gurd de mine gi fi-aq dadreptate. Dar adevdrul e cd dupd-a-

iniurucAnd l-am cunoscut pe domnul Timaka Ichiro a fost

cea mai frumoasd 9i cea mai nefericite din viala mea' ilgdseam fascinant, in asemenea mdsurd trcdt 9i mirosul de

fegte al mdinilor lui era un f9l de parfum. Daci nu 1-a9 fi cu-

noscut, sunt siguri cd n-ag fi devenit gheigd'

Nu m-am niscut gi nu am fost crescutd pentru a deveni

gheigdinKyoto. Nici mdcar nu m-am ndscut la Kyoto' Sunt

iiica unui pescar din Yoroido, un ordqel de pe coasta Mdriijaponiei. in toatd viafa mea, n-am Povestit la mai mult de o

mAni de oameni despre Yoroido, sau despre casa itr care am

crescut, sau despre mama 9i tatil meu/ sau despre sora mea

mai mare - 9i cu siguranli n-am povestit nimic despre cum

am devenitgheigd, siuceinseamne se fii gheigd. Ceimaimu$oameni preierd sd-gi pdstreze fanteziile despre cum mama '9i

bunica i","u uu fost gheige, 9i cum am invdfat sd dansez de

curn am fost ilrldrcati gi a9a mai departe. De fapt, acum mulfiani, tocmai ii tumam o ceagcd de ceai unui bdrbat cAnd el a

menfonat dinintAmplare cd fusese la Yoroido cu doar cAteva

11

zile in urmd. Ei bine, m-am simtit curn trebuie sd se simtd opasdre dupd ce a traversat ftr zbor oceanul 9i dd peste o altdfiingd care-i cunoaste cuibul. Am fost atAt de surpiinsA, cd num-am putut opri sd nu exclam:

- Yoroido! Acolo am crescut!Bietul oml Pe chipul lui s-a abdtut cea mai izbitoare schim-

bare de expresie. Se strdduia din rdsputeri sd zAmbeascd,insd nu ii reusea deloc, pentru cd nu-9i putea gterge uluireade pe chip.

- Yoroido? a spus el. Nu pofi vorbi serios.Cu mult timp in urmd mi-am compus un zAmbet foarte

exersat, pe care-l numesc ,,z|mbetuI Noh', pentru cd sea-mdnd cu o mascd Noh, ale cdrei trdsdturi sunt irrmdrmurite.Avantajul lui este cd bdrbafii il pot interpreta cum doresc;ifi inchipui, cred, cdt de des mi-a fost de ijutor. Am hotdrdtsd-l folosesc chiar atunci gi, binefirfeles, a funcfionat. El ardsuflat adAnc gi a pus jos ceasca de sake pe care i-o fumasem,apoi a izbucnit intr-un rAs copios, care sunt sigurd cd era trcea mai mare parte provocat de ugurare.

- Ce idee! a spus, scofAnd incd un hohot de rAs. Tu, sdcregti intr-o funddturd ca Yoroido! E ca gi cum ai face ceaiintr-o gdleatd! De asta egti atAt de arrntzarftd.,Sayuri-san. Une-ori aproape cd md faci sd cred cd glumele tale sunt adevdrate.

Nu-mi face prea multd pldcere sd md gAndesc Ia mineinsdmi ca fiind ceai fdcut intr-o gdleatd, dir mi se pare cd,trtr-un anumit fel, e adevdrat. in definitiv, chiar anicrescutin Yoroido gi nimeni nu poate pretinde cd ar fi un loc ferme-cdtor. Aproape nimeni nu-l vtzrteazd.CAt despre cei care locu-iesc acolo, nu au niciodatd ocazia sd-l pdrdseascd. probabilcd te furtrebi cum am ajuns eu sd-l pdrdsesc. Chiar aga incepepovestea mea.

ln micul nostru sat de p"iur, numit Yoroido, trdiam irceea ce se chema o,,casd cherchelitd". Fusese construitd l6ngdo stdncd mereu bdtutd de vdntul dinspre ocean. in copildrlemi se pdrea cd oceanul suferd de o rdceald ingrozitoare, pen-tru cd respira guierat gi uneori strdnuta din rdrunchi -ieeace putea trsemna cd fuseserdm izbltide o pald de vAn! careimprogcase in jur o mulfime de stropi. Am hotdrAt cd micufa

12

noastre case hebuie sd se fi simfit jignite de oceanul care-i strd-nuta din cAnd ir:r c6nd in fali 9i se lisase pe spate, incercAndsd se fereascd. Probabil cd s-ar fi prdbugit dacd tata n-ar ficioplit un lemn dintr-o veche barcd de pescuit ca sd-i prop-teascX streagina, lucru care fb.cea casa noastrd sd arate ca unbdtrAn cherchelit care se sprijinea intr-o cArji.

in casa cherchelitd am dui o viald oarecum anapoda. $iasta pentru cd, trcd din fragedd copildrie, semdnam atAt demult cu mama, qi aproape deloc cu tata gi cu sora mea ceamare. Mama spunea cd e din pricind cd eram pldsmuite lafel, ea 9i cu mine -gi e adevdrat ci am6ndoud aveam acelagigen de ochi stranii, cum rar mai pofi vedea in ]aponia. in locsd fie cafeniu inchis, ca ai tuturor, ochii mamei mele erau deun cenugiu translucid, iar ai mei sunt exact la fel. CAnd erammicd, i-am spus mamei cd sunt convinsd cd cineva i-a fdcuto gaurd tr ochi gi toatd cerneala s-a scurs din ei, lucru carei s-a pdrut foarte amuzant. Ghicitoarele spuneau cd are ochide o culoare atAt de palidd pentru cd personalitatea ei e fdcutdcu prea multd apd, atAt de multd incAt ceielalte elemente abiadacd mhi sunt prezente - gi de aceea, spuneau ele, trdsdtu-rile ei nu se potrivesc una cu alta. Oamenii din sat spuneaucd ar fi trebuit sd fie nespus de atrigdtoare, pentru cd pdrinfiiei aga fuseserd. Ei bine, piersica are un gust minunat gi la felgi ciuperca, dar nu le poli pune una Ldngd. alta; aceasta erafarsa teribild pe care i-o jucase natura. Avea buzele pline alemamei ei, dar 9i fdlcile proeminente ale tatdlui, ceea ce dddeaimpresia unei picturi delicate asezateintr-o ramd prea gre-oaie.Iar frumogii ei ochi cenugii erau tivifi de gene dese, caretrebuie sd fi ardtat impundtor pe fala tatdlui ei, insd care peea o ficeau sd pard tot timpul uimitd.

Mama spunea mereu cd se mdritase cu tata pentru cdpersonalitatea ei avea prea multd apd,iar a lui era fdcuti cuprea mult lemn. Cei care-l cunogteau pe tata i:rfelegeau ime-diat ce voia sd spund. Apa curge repede dintr-un loc intr-altut9i gdsegte intotdeauna o crdpdturd prin care 1d se scurgd.Lemnu| pe de altti parte, se finebine de pim6nt. [r cazul tatd-lui meu, acesta era un lucru bun, pentru cd era pescat iar unb[rbat cu mult lemn irn personalitatea sa se simte tr largullui pe mare. De fapt, tata se simlea mai tihnit pe mare decAt

13

fir oricare alt loc gi niciodatd nu se indepdrta prea mult deea. Mirosea a mare chiar gi dupd ce se spdla. C6nd nu pescui4stdtea pe podea in camera firtunecoasd din fafA 9i repara rzretrn

ndvod. Iar dacd nivodul ar fi fost o creaturi adormitd, nicin-ar fi tezit-o,Iavitezacu care lucra. Tot ce fdcea, fdcea la felde incet. Chiar gi atunci cAnd igi lua o expresie concentrati,puteai si alergi afard, gi sd golegti cada de baie frr timpul cAtii trebuia lui sd-gi reageze trdsiturile. Fafa lui era foarte ridatdgi in fiecare rid ascunsese o grijd sau alta, aga cd parcd nici numai era fala lui, ci mai degrabd un copac cu cuiburi de pisdripe fiecare ramurd. Tiebuia sd se lupte permanent s-o contro-leze gi pirea mereu epuizat de efort.

CAnd aveam gase sau gapte ani, am aflat despre tata cevace nu gtiusem pAnd atunci. Intr-o zil-amintrebat ,,Tati, dece egti aga de bilffer.?' A ridicat din sprAncene, pAnd cAndele au ajuns sd arate ca doud umbrele deasupra ochilor lui.Apoi a rdsuflat adAnc, a cldtinat din cap 9i a spus: ,,Nu gtiu".CAnd m-am intors cdtre mama, mi-a aruncat o privire careftrsemna cd o sd-mi rdspundi ea la intrebare cu alt prilej. Adoua zi, fdri o vorbd, m-a luat gi am coborAt dealul cdtre sat,apoi pe o potecd prin pddure, citre cimitir. M-a condus la treimorminte dintr-un colt cu trei pietre de mormAnt albe, multmai inalte decAt mine. De sus p6nd jos erau acoperite de carac-tere negre, cu aspect sumbru, dar nu mersesem indeajuns demdta weme la gcoala din sat ca si gtiu unde se termind unulgi unde incepe celdlalt. Mama a ardtat cdtre ele gi a spus:,,Natsu, solia lui Sakamoto Minoru". Sakamoto Minoru eranumele tatei. ,,Moarti la doudzeci gi patru de ani, in cel de-alnoudsprezecelea an al dinastiei Meiji." Apoi a ardtat cdtre ur-mdtortrl ,,]inichiro, fiul lui Sakamoto Minoru,mortla gase ani,irr cel de-al noudsprezecelea an al dinastiei Meij7" , gi cdtre celde-al treilea, care era identic, cu exceplia numelui, Masao, gia vArstei, c.re era de trei ani. Mi-a luat ceva timp ca se in,telegcd tata mai fusese insurat o datd, cu multi vreme in urmd, gicd intreaga lui familie murise. Nu dupd multd vreme m-amirtors la mormintele acelea 9i am descoperit ci triste,tea e unlucru foarte greoi. Trupul meu c6ntdrea dublu fald de cAt c6n-tdrise cu o clipd furainte, de parcd mormintele md trigeau injos, cdtre ele.

1,4

*

Cu toati apa gi tot lemnul, cei doi ar fi trebuit si intre inarmonie 9i si aduci pe lume copii diruifi cu imbinarea co-rectd a elementelor. Sunt sigurd cd a fost o surprizd pentru eicd s-au ales cu cAte unul din fiecare. Pentru cd nu numai cdeu semdnam cu mama gi-i mogtenisem ochii atAt de neobig-nuifi; sora mea, Satsu, ii semdna tatdlui nostru atAt cAt puteacineva sd-i semene. Satsu era cu gase ani mai mare decAtmine 9i, desigur, fiind mai mare, putea face lucruri pe careeu nu le puteam face. Dar Satsu avea calitatea remarcabildde a face tohrl ca -si cAnd ar fi fost, de fiecare datd, un accident.De exemplu, dacd,ii cereai sd toarne un castron de supd dinoala de pe plitd, reusea s-o facd, dar pdrea cd o vdrsase in cas-tron din purd intdmplare. O dati chiar s-a tdiat trtr-un pegtegi nu cu cufitul cu care-l curdfa. Ducea un pegte infdgurat inhArtie, urcdnd dealul dinspre sat, cAnd a alunecat gi pegtelei s-a prelins pe picior in a9a fel incdt a tdiat-o cu o aripioard.

Poate cd pdrinlii nogtri ar fi avut gi alfi copii in afari deSatsu 9i de mine, mai ales cd tata spera sd aibd un bdiat cucare sd iasd la pescuit. Dar cAnd eu aveam gapte ani, mamas-a imbolndvit foarte rdu, de ceva care probabil era cancerosos, degi la vremea aceea n-aveam idee ce se irrtAmpH. Sin-gura ei scdpare de suferingd era somnul gi curdnd a inceputsi se comporte ca o pisicd - adicd sX doarmd aproape tottimpul. Lunile treceau, gi ea dormea mereu, 9i cur6nd incepusi geamd de fiecare datd cAnd se trezea. $tiam cd ceva se

schirnbd rapid pe dinduntrul ei, dar, pentru ci personalitateaei avea atdta apd,lucrul dsta nu mi se pdrea ingrijor5tor.Uneori sl5bea in cAteva luni, dar se intrema la fel de rapid.lnsd pe cdnd implinisem noui ani, oasele fefei ei incepuierdsd devind proeminente, apoi nu s-a mai ingrigat niciodati laloc. Nu mi-am dat seama cdapa se scurgea din ea dincauzabolii. La fel cum algele marine suntirnbibate cu apd, injelegitq dar devin casante atunci c6nd se usuc6, mama pierdea dince tr ce mai mult din propria esenfd.

Apoi, intr-o dupi-amiaz6. c6nd stiteam pe podeaua glo-duroasd a camerei noastre furfunecoase/ cAntAnd unui greierpe care-l gdsisem de dimineafd,, am auzTt o voce de la ugd:

15

- Hei! Deschidefi! Sunt doctorul Miura!Doctorul Miura venea la noi in sat in fiecare sdptdmdnd

gi incepuse sd urce dealul ca s-o vizlteze Pe mama de cAndea se irnbolndvise. Thta era acasd itr aceazitfiindcd venea fur-tuni mare. Stdtea pe locul obignuit de pe podea, cu mAinilelui mari, ca doi pdianjeni, incurcate intr-un ndvod. Dar s-a

oprit o clipd pentru a-gi alinti privirea asuPra mea, ridicAndun deget. Asta insemna ci voia sd deschid eu uga.

Doctorul Miura era un om foarte important - sau celpufin aga credeam noi in sat. Studiase la Tokyo 9i mergeavorba cd gtie mai multe caractere chinezegti decAt oricine altci-neva. Era mult prea mAndru ca sd ia in seamd o creaturd ca

mine. CAnd i-am deschis uga, 9i-a scos pantofii gi a pigit incasd trecAnd pe lAngd mine.

- Ei, Sakamoto-san, i-a spus tatdlui meu/ ce-at vrea sd

am 9i eu viafa dumitale, la pescuit Pe mare toatd ziua. Ceminunat! Si in zilele furtunoase te odihnegti. Vdd cd soliadumitale doarme, continud el. Ce pdcat. Md gAndeam s-oexaminez.

-Da? spuse tat5l meu.

- SdptdmAna viitoare n-o sd vin, si 9tii. Nu vrei s-o tre-zegti ?

Tata gi-a descurcat incet mdinile din ndvod, dar in celedin urmd s-a ridicat.

- Chiyo-chan, mi-a spus el, adu-i doctorului o ceagcdde ceai.

Pe vremea aceea/ numele meu era Chiyo. Nu aveam sd

devin cunoscutd sub numele meu de gheigd, Sayuri, decdtpeste mulfi ani.

Thta 9i doctorul s-au dus itr cealaltd cametd, unde dormeamama. Am incercat sd ascult laugd, dar n-o auzeam decAtpe mama gemAnd, gi nimic din ce spuneau ei. Mi-am fdcutde lucru cu ceaiul gi cur6nd doctorul a iegit frecdndu-gi mAi-nile, cu o expresie foarte gravd..Thta a iegit 9i ef apoi am6ndois-au agezat la masa din mijlocul incdperii.

- Avenit vremea sd-!i spun ceva, Sakamoto-sary itrcepudoctorul Miura. Trebuie si vorbegti cu una din femeile dinsat. Poate cu doamna Sugi? Roag-o sd facd o rochie noui gifrumoasd pentru solia dumitale.

1,6

- Nu am bani, domnule doctor, a spus tata.

- Cu tofii am sdrdcit in ultima vreme. inleleg ce spui.Dar i-o datorezi soflei dumitale. N-ar trebui sd moard ir rochiaaceea jerpelitd pe care o poartd.

- Deci o sd moard curAnd?_- in cAteva sdptimAni, poate. Are dureri cumplite. Moar-

tea va fi o ugurare.DupX asta, nu le-am mai auzit vocile, pentru cd in urechi

imi vibra un zgomot ca aripile ur-rei pdsdri speriate. Poate ciera inima mea/ nu 9tiu. Dar dacd ai vdzut vreodatd o pasdreinchisiin sala mare a unui templtl cdut6nd o cale de scdpare,eibine, asta se intAmplain minteamea. Numd g6ndisemnici-odatd cd mama nu avea sd trdiascd in continuare, chiar agabolnavd. N-o sd-!i spun cd nu md intrebasem niciodati ces-ar intAmpla dacd ea ar muri; md intrebasem, la fel cum mdintrebasem ce s-ar intdmpla dacd un cutremur ne-ar ir:rghilicasa. Viafa n-arputea continua dupi unasemenea eveniment.

- Credeam cd o sd mor eu primul, spuse tata.

- E;ti un om bitrAn, Sakamoto-sa-n. Dar egti sdndtos. Aimai putea sd trdiegti patru sau cinci ani. O sd-f las nigte pastilepentru sofia dumitale. Poli sd-i dai doud o datd, dacdtrebuie.

Aumai vorbit o r,reme desprepastile, apoi doctorul Miuraa plecat. Tata a mai stat in tdcere multd vreme, cu spatele lamine. Nu purta cdmagd, ci doar pielea lui atArnAndd; cu cAtmd uitammaimultla el, cu atAtmi sepireacd epurgi simpluun ciudat amalgam de forme 9i texturi. $ira spindrii lui eraca un r6nd de cioturi, Capul cu pete decolorate, pdrea un fructlovit. Brafele erau nigte bele infdgurate in piele veche, atAr-nAnd din doud umfldturi. Dacd mama murea, cum puteamstr continui sd trdiesc in aceeagi casd cu el? Nu voiam si-l pdrd-sesc; dar, fie cd era acolo, fie cd nu, casa avea sd fie la fel degoald dupd ce mama o pdrdsea.

In cele din urmd, tata mi-a rostit numele ir goapti. M-amdus lAngd el gi am ingenuncheat.

- Ceva foarte important, spuse el.Expresia lui era mai sumbrd ca de obicei, cu ochii rotin-

du-i-se in orbite ca gi c6nd i-ar fi scdpat de sub control. M-amgAndit cd ircerca sd-mi spund cd mama avea sd moard trcurAnd, dar el n-a spus decAt:

t7

- Du-te in vale, in sat. Adu nigte tdmAie pentru altar.Mcul nostru altar budist se odihnea pe o ladd veche, hngd

intrarea tr bucdtdrie; era singurul^lucru cu adevirat de va-loare din casa noastrd cherchelit5. Inf.afaunei sculpturi gro-solane a lui Amida, Buddha Paradisului de Apus, stdteaumicile tnbHfe mortuare negre, care purtau numele budisteale strdmogilor morfi.

-Dar, tatd... asta-i tot?Am sperat ci o sd-mi rispundi, dar n-a fdcut decAt un

gest care inseamna cd trebuie sd plec.

Poteca ce pornea a" U "ulu

noastri urmdrea margineast6ncilor inainte de a coti cdtre sat. Era greu s-o strdbali intr-ozica aceea, dar imi amintesc cd eram recunosc[toare pentruvAntul sdlbatic care-mi abdtea mintea de la necazuri. Mareaera furioasd, cu valuri ca nigte pietre cioplite pAnd ajunseserica lama de cufit, suficient de asculite cAt si taie. Mi se pdreacd intreaga lume simfea ca mine. Oare viafa nu era decAt ofurtund care gtergea urmele a ceea ce fusese o clipd mai ina-inte,ldsAnd in urmd unpustiu de nerecunoscut? Nu mai avu-sesem vreodati asemenea gAnduri. Ca sd scap de ele, amcobordt in fugd poteca pdnd c6nd brusc satul mi-a apdrut infa,ta ochilor. YoroidoerauntArgmicut chiarla gura unui golf.De obicei, luciul apei era impestrifat de pescari, dar in aceazi nu iegiserd decdt cAteva birci care se intorceau - 9i caremi se pdreau, ca de fiecare datd, nigte gdndaci de apd caredddeau dinpicioa-re. Furhrna chiarse apropia acum; iiartzeartmugehrl. Siluetele pescarilor din golf se estompatlpe mdsurdce perdeaua de ploaie ii ascundea, pdnd cdnd au dispirutcomplet. Vedeam furtuna urc6nd panta cdtre mine. Primelepicdturi m-au lovit ca nigte oud de prepelild gi in cAteva se-cunde eram udd de parcd ag fi cdzut in mare.

Yoroido nu avea decAt un singur drum, care ducea directla intrarea ir"r clddirea companiei Japan Coastal Seafood; erativit cu case ale cbror camere dinspre stradd erau folosite dreptmagazine.Am fugitcdtre casa Okada, unde se vindeaupro-duse de bicdnie; insH atunci mi s-a intAmplat ceva - unuldin acele lucruri banale cu consecinte imense, cum ar fi sd

18

te impiedici gis6, caziinfala trenului. Drumul de pdmAntb?ltdtorit era alunecos din cauza ploii, iar picioarele mi-aualunecat de sub mine. Am cdzut pe burtX, izbindu-md cuobrazul de pdmAnt. Cred cd m-a amefit cdziltura, pentru cdimi amintesc numai un fel de amorfeald 9i senzafia cd am ingurd ceva ce vreau sd scuip. Am auzit voci gi am sim,tit cumcineva-md intoarce pe spate; am fost ridicatd gi purtatd pehrafe.Imi dddeam seama cd md duc in clddirea companieiJnpan Coastal Seafood, pentru cd simleam cum md invdluiemirosul de pegte. Am auzit un plescdit, pe cAnd mdturaupcgtele de pe una din mesele de lemn pe podea si mi asezaupc suprafata ei slinoasd. $tiu cd eram udd de ploaie, insAnge-ratd, cd eram desculld gi murdard 9i cd purtam haine !drd-ncgti. Ceea ce nu gtiam era cd din acel moment totul avea sd

sc schimbe. Pentru cd fir aceastd stare m-am trezit privind inrrchii domnului Thnaka Ichiro.

fl vezusem pe domnul Tanaka de multe ori la noi in sat.'['rdia intr-un orag mult mai mare din apropiere, dar veneairr sat in fiecare zi, cdci familia lui definea compania Japan(loastal Seafood. Nu purta haine firdnegti ca pescarii, ci unchimono bdrbdtesc, cu pantaloni de chimono ce-l ficeau sirrrate ca ilustrafiile cu samurai pe care Ie vezi prin cdrfi. Pielealui era moale 9i intinsd ca cea de pe tobi; obrajii ii erau carrigte dAmburi lucioase, ca pielea crocantd a unui pegte prdjit.Lrtotdeauna mi se pdruse fascinant. C6nd md jucampe straddt'u alli copii gi domnul Tanaka se intAmpla sd iasd din sediult'ompaniei, intotdeauna md opream din joc ca s5-l privesc.

Zdcean acolo,pe masa slinoasd, in timp ce domnul Tianaka

irrri examinabuza,tdgdndde ea cu degetele 9i intorc6ndu-mic:rpul intr-o parte gi-n alta. Brusc, mi-avdzttt ochii cenugiit'irre-l fixau cu asemenea fascinafie, incAt nu mai puteam

lrrctinde cd nu md holbez. Nu mi-a zdmbitbatjocoritor, carrnei fete impertinente, 9i nici nu 9i-a ferit privirea ca sd-mi,rrate cd nu are importanld la ce privesc sau ce gAndesc. Ne-am

lrrivit fix o clipd nesfdrgiti - atdt de lungd, incAt m-a luatt'u frig, chiar 9i tr aerul incins al pescdriei.

- Te cunosc, a spus el in cele din urmd. Egti fata cea micdn biitrAnului Sakamoto.

19