muzica bizantina pana in sec al XVI-lea

8/16/2019 muzica bizantina pana in sec al XVI-lea

1/11


2/11

A SFINTEI MITRopni n ,' ̂IALA

APARE W NARiuT S'îaajA H i, COMITET Dg

'NUICMBRE.decembrie

*9 6 6

*3


3/11

CULTURA MUZICALA BIZANTINA PE TERITORIUL ROMÂNIEI PINĂ IN SECOLUL

AL XVIII-lea *Intie poporul român şi Bizanţ au existat legături — atît directe, cîţ şi

indirecte — încă de la apariţia sa în istorie. Aceste legături se explică, pe de o parte, prin poziţia geografică a teritoriului pe care s-a născutacest popor, iar pe de altă parte, prin prestigiul politic şi cultural de cares-a bucurat capitala fostului imperiu roman de răsărit. Aşa fiind, adoptarea ritului ortodox, şi odată cu aceasta a muzicii bizantine, apare ca

firească.Creştinismul este atestat cu certitudine pe teritoriul României încădin secolul al IV-lea ,*1*, dar pe atunci nu se născuse nici poporul românsi nici muzica bizantină, aşa cum ne este cunoscută din cele mai vechimanuscrise muzicale existente. Γη afară de aceasta, considerăm că nuse poate vorbi de practicarea muzicii bizantine de către români înaintede'organizarea unei vieţi religioase; iar o asemenea organizare a începutodată cu cristalizarea unor formaţiuni feudale pe teritoriul României(secolul al IX-lea— al X-lea).

Săpăturile arheologice au scos la iveală, la Basarabi în Dobrogea,urmele unei aşezări mînăstireşti care datează de la sfîrşitul secolului

al IX-lea şî care exista încă la finele secolului al X-lea, — după cumo atestă inscripţia cu data de 9922; iar scrisoarea hagiografică «Legenda snacti Gerhardi» menţionează existenţa unei mînăstiri cu -«călugări greci» la Morisena-Genad, în Banat, în primii ani ai secoluluiXJ-lea 3. Din secolele al XI-lea al XII-lea datează şi biserica de cimitirde la Garvăn (Dinogeţia), în Dobrogea, iar în oraşul Tumu-Severin s-audescoperit urmele a două biserici care aparţin ca stil primei faze aartei feudale la români, anterioară secolului al XIII-lea4. Aşadar,

* Articolul de faţă a constituit obiectul comunicării prezentată la Congresulinternaţional -«Musica Antiqua Europae Orientalis», care a avut loc la Bydgoszez(Polonia), între 10—16 septembrie 1966.

1. Istoria României, II, Edit. Academiei, 1962, p. 179. 2. Idem, p. 181.

3. Legenda sandi Gerhardi, cap. 8 în «Script. Rer. Hung.», ed. Szentpeteryvoi. II, p. 489—492, 498.4. Scurtă istorie a artelor plastice in R.P.R., T, Arta românească în epoca

feudală ; Ed. Academiei, 1957, p. 8.


4/11

ARTICOLE Şl STUDII 1053

considera că Sncepînd încă din secolul al IX-lea, a răsunat pe te-;-ui României ceea ce numim In general, muzică bizantină. De

sînt indicii că, paralel cu limba slavonă a circulat şi limba gre- pe teritoriul României, cel puţin in Dobrogea; deci, a putut cir-

ceVa (je la început şi muzica bizantină în limba greacă. Pentru această boteză pledează existenţa a două inscripţii în limba‘greacă provincială,

la Axiopolis (Cernavoda), care datează din secolul al IX-lea alK- lWi ar alte inscripţii din aceiaşi perioadă, au fost găsite în Ra-nat. la Sînnicolaul Mare, lîngă Cenad56*, după cum pledează utilizareaout arilor în limba greacă chiar de către popoare slave, — cum dovedeştemodicul regelui Boril» aflat la Sofia care datează de la începutul secon d al XIII-leaT. Vom vedea că şi la începutul secolului al XVI-lea^tarile în limba greacă circulă alături de cele în limba slavonă.

După formarea statelor feudale în Ţ ara Românească şi în Moldova,are loc o mai temeinică organizare a Bisericii. La cererea domnitoruluiŢârii Româneşti, Bizanţul numeşte ca mitropolit, în anul 1359, pe Ia-cnint de Vicina, iar în ultimul pătrar al secolului al XIV-lea este sfinţit|a Haliri primul mitropilit al Moldovei. In a doua jumătate a aceluiaşisecol, se organizează viaţa monahală, se înmulţesc aşezările mînăstireştiîn Ţara Românească, în Moldova şi în Transilvania. Rol deosebit a jucatîn această organizare călugărul Nicodim, de origină greco-sîrbă. Ortodoxismul — şi odată cu el slavona, ca limbă de cult şi de stat, seintilneşte la toţi românii. Odată cu religia, se generalizează cărţile decui: şi cîntarea. Ca dovadă a generalizării ritului ortodox pe acea vreme,şi la românii din Banat, Transilvania, Crişana şi Maramureş, nu numaila cei din Ţ ara Românească şi Moldova, aducem: a. — existenţa unorvechi mînăstiri ortodoxe în provinciile menţionate, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea 8, pe lîngă cea semnalată mai înainte în regiunea Banat; b. — închinarea unei biserici maramureşene către Biserica ceamare din Constantinopol în anul 1391 9: c. — răspîndirea muzicii bizantine la absolut toţi românii ortodocşi, inclusiv la cei care s-au unit cuRoma, — cu unele diferenţe stilistice datorite influenţei creaţiei populare. ca in Transilvania centrală şi nordică, sau filierii sîrbe, ca înBanat şi Crişana. Această răspîndire generală ne este confirmată şide existenţa acelor peste o mie de manuscrise în notaţia bizantinăcare sînt prezente şi în Transilvania, nu numai în Ţ ara Româneascăşi in Moldova.

Ca şi în alte părţi, activitatea cărturărească şi artistică s-a organizatla români încă de la început în marile mînăstiri. Aici se preda, alături

5. Istoria României, op. cit. , p. 183. 6. Idem, p. 185.7. H. Palikarova Verdeil, La musique byzantine chez Ies Butgares et Ies Russes

tău IX-rme au XV-eme sticle), Copenhaga, Ejnar Munksgear, Boston. ByzantineInstitut, 1953. (Union Academique Internaţionale, Monumenta musicae byzantinae. Bdlderunt Caraten Hoeg. H.Y.W. Tillyars, Kgon Wellesz, una cum Archimandrita Cryptaeferratae. voi. III), p. 213.

8. Scurtă istorie a artelor plastice in R.P.R.%op cit., p. 15, 28: Istoria Lite- raturit Române Ed. Academifi. 1964, I, p. 234.

9. D Russo, Studii istorice greco-româneJ Opere postume, tom. ÎL Bucureşti


5/11

v. ,ASIΜ ) HISKUICII

de seris şi citit, şi cintaiva. La începutul secolului al XV-lea apar scoli ţUca! Grafie şi do m iniaturi, a Ut in Moldova, cît şi în Oltenia. Întărirea $»?telor feudale romane a dus pen tru aceeaşi perioadă la dezvoltarea ari»'tecturii laice şi religioase, a artei de a broda şi a ţese, ca şi a picturi»Dezvoltarea acestei ultime arte va culmina în secolul al XVMea cu acekminunate picturi exterioare de la Yoroneţ, Suceviţa, Arbore, Moldoviuetc., toa te mănăstiri aşezate în par tea de nord-vest a Moldovei, pe car*

intemperiile vrem ii nu au reuşit încă să le şteargă în decursul secolelorO sta re înfloritoare nu s-a putu t naşte din nimic şi nici peste noapte, ci |?este rezul tatu l ex pe rienţelor şi al deprinderilor cîştigate în veacuriletrecu te, al îm pru m utu rilo r variate şi din diferite direcţii, al adaptăriiacesto ra la prop riu l fond m oştenit şi prelucra t pînă atunci. Deocamdatănu posedăm nici un manuscris muzical care sa dateze de la finele secoluluial XIY-lea sau începutul secolului al XV-lea, dar compunerea «pripeltslor** 10 de către Filothei, fost logofăt al lui Mircea cel Bătrîn (1386—1418),care s-au răspîndit nu numai în Ţ ările Române, ci şi la bulgari, sîrbi şiruşi, — ne face să presupunem că pe atunci exista şi o activitate creatoare muzicală, nu numai literară.

In condiţiile unei continui dezvoltări social-politice şi culturale, carea avut loc în tot secolul al XV-lea, dar mai ales în timpul domniei luiŞ te fan cel Mare (1457— 1504), îşi face apariţia, în jurul anului 1500, prima jşcoală muzicală românească de tip bizantin la Mînăstirea Putna, aşezataîn nordul Moldovei, Pentru slavişti, numele acestei mînăstiri şi al manuscrise lor ieşite de aici nu este un nume necunoscut, după cum se poate Ivedea din cele ce urmează.

La înc ep utul decadei a noua a secolului trecut, prof. Emil Kakuzniacki Ia descoperit un manuscris muzical la M înăstirea Putna, care conţineantirrleroase criptograme, — problemă care-1 interesa — şi pe care l-a

cercetat din acest punct de vedere11.In anul 1901, A. I. Iacimirskij publică un studiu asupra unui alt manuscris muzical putnean, aflat la Moldova, în biblioteca P. I. Scukin. Inacest studiu, Iacimirskij se referă şi la un al doilea manuscris, de aceiaşiorigină, pe care-1 avea în biblioteca personală. Din cauza volumului sâuredus — numără doar 14 file — acest al doilea manuscris a fost considerat ca făcînd parte integrantă din manuscrisul Scukin. Ca şi Kakuzniacki, Iacimirskij urmăreşte numai scrierea glagolitică şi criptogramele,reprod uce to tuşi şi două pagini cu notaţie muzicală 12.

10. Pripele — stihiri care se cîntâ împreună cu «mărimurile» imediat dup& pe· lieleu la praznicele împărăteşti şi la sfinţii mai importanţi —, specific cîntării psaltireromâneşti.

11. Prof. Emil Kakuzniacki, Beitrăge zur alteren Geheimschrift der Simţ** Wien, 1883. A se vedea şi Xicolae B Smochină şi N. Smochină. O pravilă romăneasci

din veacul al XVI-lea H Prainla Sfinţilor Părinţi după învăţătura lui Yasiîk


6/11

ARTICOLE Şt STU D I I1ΟΓ>Γ>

I

pin studiile menţionate, .. dar şi.uus în studiile slaviştilor români u

fiate de istorici 13141516şi de muzicologiie.

din altele ,a uneleiar de la acest ia au

datfost

au pre

pomindu-se de la existenţa manuscriselor amintite şi de la un document din anul 1558, la care ne vom referi mai jos, s-a acceptat idooa existenţei unei şcoli muzicale la Putna, în secolul XVl-lea George Brea-

τιιΐ este primul care admite că la Putna a existat o «organizaţie şcolară I specială» în care se preda muzica.In La musiq ue byzantine chez Ies Bulgares et Ies Russes (du JX-ctne

au XIV-eme siecles) 17. R. Palikarova Verdeil susţine că manusc risul du la Putna, descris de Iacimirskij, nu ar fi decît o copie după un manuscris bulgar adus în Moldova de călugări bulgari care s-au refugiat aici după desfiinţarea celui de al doilea regat de către turci (p. 215). Autoarea recunoaşte că a luat cunoştinţă de conţinutul manuscrisului numai din studiul lui Iacimirskij, îşi bazează afirmaţia pe de o parte pe faptul că unele cîntări sînt în limba medio-bulgară, iar pe de altă parte pe faptul că unele note tipiconale, — mai ales cele care privesc pe psalt,- sînt în limba greacă. Psaltul slav ar fi procedat astfel pentru că — a-

firmă R. Palikarova Verdeil — «îi era mai la îndemînă să folosească limba şi terminologia greacă, pe care le învăţase probabil făcîndu-şi instrucţia muzicală cu maeştri greci»- (p. 216).

Afirmaţia că manuscrisul Scukin n-ar fi decît o copie după unul mai vechi este dezisă, pe de o parte, de faptul că conţine creaţii muzicale autohtone, iar pe de altă parte, de faptul că se află inclus în el un imn închinat Sfîntului loan cel Nou de la Suceava, care n-a putut fi scris decît în anul 1402, cînd moaştele acestui sfînt au fost aduse în capitala Moldovei, deci, ulterior căderii regatului bulgar sub turci, care a avut loc in anul 1396. Este cert că melodiile manuscrisului nu sînt toate scrise de călugării psalţi putneni. Dovada ne-o face existenţa unui heruvic de Korones (f. 42 v.), melurg bizantin ale cărui creaţii le întîlnim în manuscrise pînă în secolul al XVIII-lea, la altul se specifică că a fost «ales dintre cele greceşti», iar despre un al treilea în sfîrşit se afirmă ca se mai găseşte şi în alte manuscrise! (f. 58v)· Nu se poate trece cu vederea

13. E. T. Karskij. Ocerk slav, Kiril, paleografii, Varşovia, 1901.14. Ilie Bârbulescu, Curentele literare la români, Ed. Casa Şcoalelor, 1928,

passim.; D. P. Bogdan, în «Documente privind istoria României». Introducere I,Ed. Academiei.

15. R. Pava, Cartea de cintece q lui Evstatie de la Putna, in «Studii şi materiale de istorie medie», voi. V, 1962, p. 335—347; Istoria literaturii române, op. cit. Din studiul lui R. Pava rezultă că el a cercetat cu grijă cel puţin criptogramele date in studiile lor de Kakuzniacki şi de Iacimirskij. Numai aşa a putut ajunge la unele concluzii juste. Aici se găseşte tot ce s-a scris mai valoros pînă acum despre şi despre şcoala de la Putna.

16. G. C armen, Craiova (1941); Idem, Invăţămîntul muzical?n Principatele Româneşti, în «Anuarul pe 1941—1942», Bucureşti (1942), (Conservatorul regal de murieft şi de artă dramatică din Bucureşti; Idem, Istoria muzicii,româneşti, tip. B Hi. Inviţămintului, 1956 (Ministerul Culturii. Conservatorul «Ci- Prian Por jm bescu* ); R. Ghircoiaşiu, Contribuţii la istoria muzicii româneşti, I. Ed.Muricală a Uniunii compozitorilor din R.P.R., 1963; Gh. Ciobanu şi C. C. Ghenea, Vm orator de muzică la începutul secolului al XVl-lea, în «Muzica», 14, 1964, nr. *—*, I «0—61. 17. Vezi nota 7.


7/11

1086 g l a &v t , ms imicn

însă câ fn cl sini cuprinse cfntărl aie călugărilor putneni AgathorjAgalian, şl mai ales nu se poate ignora afirmaţia autorului manuscris i '?care îşi încheie lucrarea cu următoarea specificare: «Protopsaltul Kustar1de la n u n ă s t i i v a Putna a scris această carte de clntece, din creaţia ui1(Protopsaltul Evstatie et Putnenskago monastică ispisa sija kniga o pgriet tvorenia svoju...)» (f. 258r.).

Origina românească a lui Eustaţie ne este dovedită — aşa cum ,su>J

ţine şi R. Pava 18 — de felul de articulare a unor substantive ca: alttuA i firele, matimele, fUt ele. Dacă autorul manuscrisului ar fi fost slav sau grec, nu s-ar fi produs asemenea inadvertenţe. Se verifică şi in acest cazde altfel, constatarea că influenţa limbii române asupra celei slavone .4face tot mai sim ţită, începînd din secolul al XV-lea ,0.

Cercetările întreprinse în ultimii ani au dus la descoperirea a încăcinci manuscrise care provin de la aceeaşi şcoală putneană. Dintre acestea, două sînt scrise de acelaşi Eustaţie Protopsaltu l şi conţin cin ţări inlimbile slavonă şi greacă, iar celelalte trei sînt numai cu text grecesc.

Existenţa a şapte manuscrise care provin de la aceeaşi mînăstire,.care au fost scrise într-un interval de aproximativ 40 de ani, ca şi exis

tenţa unui număr de şase psalţi, protopsalţi sau dascăli (didaskaloi), cîţine-au păstrat documentele, ar fi suficient — credem noi — să acceptămideia existenţei unei şcoli muzicale la Putna. Dar dovezile existenţei a-cestei şcoli nu s-au terminat. La 6 iulie 1558 Al. Lăpuşneanu, domni torul de pe atunci al Moldovei, trimite o scrisoare comunităţii ortodoxedin Lemberg prin care, între altele, o invită să trimită la Suceava patrucîntăreţi buni care să înveţe aici «Cîntecul grec şi sîrb». în scrisoarese afirmă că au mai fost trimişi aici ca să studieze şi cîntăreţi din Prze-iniel | | De aici rezultă clar că şcoala era cunoscută şi în Polonia, cel

puţin creştinilor ortodocşi. Dar nu numai atît. După cum rezultă dintr-uncatalog de manuscrise muzicale apărut recent în Uniunea Sovietică, rin-

tarea .şi notaţia de la Putna erau cunoscute şi în Rusia, în secolele alXVII-lea şi XVIII-lea21, Amintirea cîntărilor acestei şcoli se întîlneşteşi in «nraspev putnevskij* care, ca şi raspev bălgarskij, grecskij, kievskij,etc., era folosit uneori drept cantus firmus în creaţiile polifonice religioase ale secolului al XVIII-lea 2.2.

Răsunetul acestei şcoli muzicale devine cu atît mai de înţeles cu citne gîndim că a durat peste trei sferturi de veac.

Multe din cîntările de la Putna sînt bogat malismatice, aparţinîndstilului cratemă. In timpul vocalizelor, vocalele sînt întărite cu consoanele H h, r, t, aşa cum se întîlnesc în multe cîntăii, începînd din secolulal Χ ΙΠ -lea28 şi pînă în secolul al XIX-lea chiar24. Unele piese pre

ia. Π. Pava, opI cit., p. 341.19. Viaţa feudală in Ţara Românească şi in Moldova (sec. XIV—XVII), EcL

Ştiinţifică Bucureşti, 1957, p. 55.20. loan Bogdan, Documente privitoare la Istoria Românilor. Urmare la co-

lecţiunea iu i K. de Hurmuzachi, supl. II, voi. I, p. 208.21. Rukopisnte sobranija D. V. Razumoskogo i V. F. Odoeskogo i Arhiv. D>V

Razumoskogo, Moskwa, 1961, passim. 22. R. Palikarova Verdeil, op. cit., p. 75.23. J. D. Petrescu, Condacul Naşterii Domnului: Έ παρ&Ινος οήμιρον Studia

de mu/Acologie comparată, Bucureşti, 1940, p. 14, nota 37.24. Mucarle Ieromonahul, Tomul al doilea al anthologiei dupe aşezăminte


8/11

ARTICOLE ŞI STUDII

iuta ambitusul de tridecimă, ceea ce este grăitor pentru arta protopsal- ţîlor de altă dată.

Cercetările privitoare la determinarea trăsăturilor stilistice propri: cintărilor putnene, sînt deabia în curs aşa încît ne ferim să facem a-

fimiaţii deocamdată. întărirea continuă a suzeranităţii turceşti asupra Moldovei a făcut

ca, spre sfîrşitul secolului al XVI-lea, şcoala muzicală de la Putna să decadă cu totul. Ultima ştire despre existenţa unui «iscusit dascăl^ (δ ι δ ά σ κ α λ ο ς ) de cîntări în cetatea Sucevei — de care depindea Putna — o avem din anul 1576 * 2 5 . Pînă în 1778, cînd ia fiinţă o nouă şcoală in care se preda şi cîntarea, dar numai pentru scurt timp26 nu se ma: vorbeşte despre acest centru muzical.

Pe măsură ce creşte putereâ turcească, pe aceeaşi măsură creşte influenţa grecească în Ţările Române. Aceasta face ca limba slavonă să de- cadă tot mai mult, pînă către sfîrşitul secolului al XVII-lea, cînd este înlocuită cu totul, în cancelaria domnească şi în Biserică, de limba gre

cească şi de limba română. Manuscrisele muzicale pe care le întîlnim circulînd la sfîrşitul secolului al XVI-şi în tot secolul al XVII-lea sînt cu text grecesc. Foarte multe dintre ele sînt scrise în alte părţi, în deosebi in centrele mînăstireşti din sudul Peninsulei Balcanice. Manuscrisele slavone pe care le întîlnim circulînd către sfîrşitul secolului al XVII-lea sînt în limba rusă şi în notaţie liniară. în secolele următoare vom întîlni circulînd în Moldova şi, cîntări în limba rusă şi în notaţie psaltică, dar pe melodii în stilul muzicii bizantine al epocii respective.

începutul secolului al XVI-lea a adus, pe lingă înflorirea tuturor artelor, începuturile tipografiei în Ţările Române şi începerea de traduceri, mai ales sub influenţa lutheranismului, a cărţilor religioase în

fiimba română 2 7 . Seria cărţilor tipărite care sînt numai în limba sla

vonă, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, începe în 1508. Aceste

cărţi — ;Şi în primul rînd cele care cuprind cîntările propriu-zise, cum sînt Octoihul şi Triodul, au avut darul să unifice nu numai desfăşurarea ritualului religios, ci şi cîntarea. Acest lucru ne este dovedit de faptul că absolut toate cărţile religioase tipărite în Transilvania, în Ţara Românească sau în Moldova, — fie ele în limba slavonă sau în limba română vcu începere din a doua jumătate a acestui secol, — se adresau tuturor românilor, circulau deopotrivă în toate provinciile. Numai aşa se poate explica de ce cîntarea bizantină se întîlneşte, după cum am spus, în toat* provinciile româneşti.

Dacă traducerea primelor cărţi în limba română începe în prima jumătate a secolului al XVI-lea, ian tipărirea unora începe în a doua jumătate a aceluiaşi secol, principalele cărţi folosite la strană văd totuşi

littUmi cei noao a Musichiei bisericeşti. In Bucureşti, în Sfînta Mitropolie, în anu- 1127, passim. Anton Pann, Privighe r, care coprinde in sine toată or induia la Prtoigherii sau a Mtnecăriit Bucureşti, 1848. In a sa tipografie de Muzică Bisericească, passim.

25. Episcop Melchisedec, Mem oriu pe ntru cîntările bisericeşti in România , în «•(sarica Ortodoxă Română», 6, (1882), p. 13.

26. Al. Piru, Literatura Română veche I Ed. pentru Literatură, 1961, p. « j |27. Istoria liter atur ii român e, op. ci t.p p. 304.

1057


9/11

ca xsvt Hts

Nn \ vhW v

ăSEfefcfe &secolul *1 WU-iCU

a e w * *CVlU-' contact un

I ^ i r t T C n y ş

n greceşte* w«r la strana stingă în.nenut stilou t a fee optat în cele <ă manuscrise* notate ■* t tn pitseris mumcOi ut n \ k vvmatK s* âte

şi începutul o'lm (K' ϋ \ \ a cult urti si A Aft0ί, dî îo? \;\\ 'viO-·"W'

,:·*:*X 1ijrfrftaitfftif wvV vUţ\X Uv jvţxvuv. Arfutoocur·.aift IW1IUI «tt«t i»«Sî ^wxsao. dau

«b

S f c W ^ s ^ · ·* XVItl-to* »*« X» avitti ά ν ^ ^ ξ m iV dl i j p - — -~* lftvafcmintul m \rk * l s* t;me eM ăcSe tuii


10/11

Λ îi TI COI , ο Ş] STUDII10551

- iit' /x* bul(I^Tesc,.̂ > •ll. Aceasta specificare ridică o problemă in^ivsantă, caro va merita o atenţie deosebită din partea specialiştilor.V trebuie să înţelegem prin «glas bulgăresc» creaţie în stil specific bu]ăresc’ Deocamdată, indicaţiile pe care le întîlnim in alte manuscrisev fac să înclinăm spre această ultimă ipoteză. La una din cînţările manescrisului Scukin, de pildă, se spune: «Săj heruvik est tonosom grecskîm- ikom bîlgarskom slovom gramatikîja». De aici *ar rezulta că este vorbav ortografia limbii bulgare, pe care o întîlnim frecvent în cîn ţări le înnnba greacă din acest manuscris, nu de melodie bulgară. Intr-un alt

rnnuscris din jurul anului 1800, găsim scris: «Polieleul bulgăresc cucuvintele ruseşti». Melodia nu se deosebeşte însă nici ca inflexiuni şinici ca structură modală, de alte melodii bisericeşti care aparţin eh uluiIV leghetos.

In decada a doua a secolului al XVlII-lea, se instaurează în Ţara

Românească şi în Moldova domnia turco-fanariotă. Acum domnitorii sininumiţi direct de Înalta Poartă dintre grecii care se dovediseră credincioşi sultanului. Odată cu aceşti domnitori, vin în ţară numeroşi cîntăreţide curte şi de biserică. Aceştia impun tot mai mult în Ţările Române,in deosebi în oraşele mari, cultura muzicală grecească. Acum nu maieste vorba însă de vechea muzică bizantină, ci de o muzică tot mai puternic influenţată de muzica laică, mai ales de muzica turco-perso-araba la modă în întregul imperiu otoman. In deosebi, cîntările papadicesînt puternic influenţate de macamurile orientale. Apar dntări bisericeştiintitulate «naiuri», «nei», «nagmea», «pestref», etc.,82 sau la care seindică denumiri de macamuri ca: moustaari, segkiah, mpestegkiar, atzemasiran, atzem kiourdi, etc·

Paralel cu acest curent, — care a început încă tlin a doua jumătatea secolului al XVII-lea, — are loc un altul de înnoire şi de simplificare,in acelaşi timp, a cîntărilor stihiparice şi irmologice. Vestitul Petru Lam- padarie Peloponesianul (1730—1770), care era «foarte isteţ şi iscusit»|atît în cele bisericeşti d t şi în cele persieneşti»33 este cel care im pune, am putea spune, înnoirea.

In aceste vremuri de frămîntări şi de transformări structurale şistilistice ale muzicii bizantine, apare către finele secolului al XVIII, oa treia şcoală muzicală românească, la Mînăstirea Neamţ, una dintrecele mai vechi şi mai însemnate mînăstiri dim Moldova. Despre amploa

rea activităţii muzicale desfăşurate aici ne vorbesc atît numărul mare demanuscrise rămase, d t şi numărul mare de psalţi creatori. Pînă prin anul1821, dntările sînt compuse mai mult pe text grecesc, dar nu lipsesc nici

31. Idem, ms. rom., 3735, f. 41— 45. Aceste ealavasii ne au fost transmise innotaţie hrisantică de Macarie Ieromonahul, care afirmă că ie-a avut in notaţieveche *dela însuşi protopsaltul Constantin, ucenicul lui Şârban ». Manuscrisul a fost tpârit de pr. Niculae M. Popescu în lucrarea Macarie Pialtu l. κ ι o sută de mii

4* la moartea lui ff —1936), Bucureşti, 1936, Ecî. Seminarului de i toria Bi v*idj Române la Facultatea de teologie din Bucureşti, nr. 6,

32. Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, me. rom. nr moi 1 191—]66.

83 Macarie Ieromonahul, Irmoloqion $au Catavatieriu mutic*mc vW n i p vin, ... i ■λ"'.'",:· ’ na#


11/11

μ \ s n msKHiriT

Ρπ

IOC1■>acesw

n ftt1Νέοι

v'e-am ată în

bizantina, aRlî€ din on

tOpSâJIţii lor.si meCUltUlΉ -ielijcare 1trăind pe de o par parte a fostitiuzică o af ■na ta i:a o cmînastiri şi

. „ ca jfi unolo po R'xl rusesc; duPii acest an., întărite fn limba română./ s U\ aşa-numita -reform a- a muzica psaltire a avut

ruvu&ntinopol. Ţinem a menţiona ea multe dinMine- au avut loc în România, în primul rind la Buri' ţ ♦ în 1820 primele cărţi în notaţie psaltiri

Σύντομον Λ οξά στάριον τον άοιδίη μ oase de Petru Efesiu,

\mo tctoιματάριονιαδαοιον του πελοπονη σιον^

vferit in tot decursul prezentării noastre la muzica bizantin,nanuserise. Aceasta este, ea sa spunem aşa, muzica oficial*marilor catedrale, a mănăstirilor şi a bisericilor mai insom-şe%câtuşi puteau pregăti şi susţine material psalţii şi pr0.

Alături de această muzica, care a fost continuu alimentatala un anumit nivel de Bizanţ, de Atos şi de celelalte centreioase, a circulat o, altă muzică, în esenţă tot bizantină, da;n mai slabă legătură cu muzica psalţilor şi a protopsalţilm\e n-a putut evolua în acelaşi ritm cu aceasta, iar pe de altă

de centrele culturale, şi mai ales în centrul şi nordul Ardealului. Această muzică, care are încă multe fire do legătură cu muzica

bizantina mai veche, prezintă caracterele oralităţii şi anonimatului, specifice şi folclorului.

Sudul Transilvaniei, care a fost totdeauna strîns legat de Ţara Româneasca şi care a dat psalţi renumiţi în secolele al XVH-lea şi a!>Λ III-Iea, se găseşte pe un plan intermediar, influenţa populară fife*prezentă în mai mică măsură decît în centrul şi nordul provinciei. Dacoavem în vedere că şi în Banat şi în Crişana se eîntă tot muzică bizantiniin .esenţă dar venită, după cum am spus, prin filieră sîrbeaseă, puter spune că cultura muzicală bizantină din România prezintă mai mult

stratori. Aceste straturi nu au fost cercetate pînă acum în măsurăBizantinologiei muzicale româneşti actuale, ale cărei baze temeinice W fost puse de Preotul I. D. Petreseu şi de prof. George Breazul, îi îffW sarena de a duce la capăt această cunoaştere.

QHEORCV3HE CIOBANI’

muzica bizantina pana in sec al XVI-lea

Documents

Transcript of muzica bizantina pana in sec al XVI-lea