PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA

DE LA IZVOARELE (DOBROGEA)

I

v. cULIcA

Pe malul drept al iDunarii, la aproximativ 2,5 km. in aval de satul lzvoarele (Com. Lipnita, jude\ul Constanta) 1 la punctul cunoscut sub denumirea Cale Gherghi se afla resturile unei a~ezari romano-bizantine. La sfir~itul veacului trecut inginerul topometru Pamfil Polonic localiza aici ora~ul inscris pe Tabula P eutingeriana sub toponimul Sagadava 2.

In anul 1935 puteau fi vazute parti din zidurile cetatii, a caror grosime depa~ea 2 m ~i valul de aparare lat de aproape 4 m, prevazut cu ~ant, pastrat pe trei parti, latura din spre Dunare fiind rupta de apa 3.

Laturile din spre apus ~i rasarit mai masw'au 80 m lungime, prima pre­lungindu-se intr-o ripa adinca, iar cealalta intr-un ~an\ de 40 m latime ~i pina la 5 m adincime. Latura nor·dica pastrata pe teata lungimea ei de 160 m este intarita cu val ~i ~ant 'ii indrepta\ea pe inginerul P. Po Ionic sa aprecieze ca aproape jumatate din cetate fusese distrusa de apele Dunarii 4, fapt ce apare tot atit de evident din planul ridicat de acela~ inginer 5, In jurul cetatii, pe diferite spatii, dificil de cercetat din cauza plantatiei silvice, apar resturi de cultura materiala, in strinsa legaturii eli a~ezarea civiHL

Pilla in anul 1950, pe latura de apus, in muchia ripei, existau res­turile unui zid din diramida ~i piatra marunta, legata ell mortar, mate­riale delnolate mai tirziu de sateni pentru refolosire in constructH. Pa-

1 In literatura de specialitate satul Izvoare1e este cunoscut sub toponimicul Pirjoaia, apartinind de Com. Canlia.

2 P. Polonic. Cetiitile antice de pe malul drept aZ Dunarii (Dobrogea) pina la gurile ei, in Natura XXIV, 1935, nr. 7, p. 20.

3 Arhiva personal.§. P. Polonic, Cercetiirile de pe maZul drept al Dunarii de Ia HiT~ova in sus pina Ia Ostrov. p. 37- 38, la BARSR; P. Polonic art. cit. p. 20. D~i este sigur ca. articolul publicat in anul 1935 utilizeaza insemnarile facute in anul 1898, consideram ca inainte de publicare autorul a mai avut ocazia sa verifice starea monumentelor a c.§.ror publicare 0 face dupa 37 ani.

" ManuscrisuZ citat, acela!~ loco 5 Arhiva personal.§. P. Polonic, II Varia, pachetul 21 nr. 3. la BARSH.

216 V. CULICA

durea plan tata in incinta ceUitii cit ~i pe terenul inconjurator, presarata pe aproape intregul ei euprins eu eloburi de tigle ~i olade romano­bizantina, ingreuiaza identifiearea conturului cetatii, mai ell seam a ea In prezent nid 0 UrIUa de zid nll mai apare la suprafata solului. Faptul ea partea de zid vazuta de noi nu cuprindea lespezi masive, cit !?i lipsa bloeurilor de piatra pe loeul prabu~irii in apa a unei importante par1:i din eetate, due 1a eonvingerea ea zidurile nu au fost construite din blocuri mari, chiar daca absenta lor se expliea pina la un lac prin dis­trugeri1e cauzate · de locuitori. Lipsa unor ziduri puternice nu apare insa drept ceva neobi~nuit in eonditiile de aparare exception ale, oferite in mod natural de iniiltimile 'Ii ripile abrupte in mijlDcul drora este situato1.

Fara un sis tern masiv de r ui ne din zidurile cetatii , sintem privati de elementele necesare, pe baza earora sa putem aprecia in ee masura a existat aiel un castru roman, ridicat de eorpurile de trupa inca de prin secolul al II-lea e.n. - ca la Capidava 6 - sau numai un castel­l UlU din epoca romano-bjzantina. :lYlateriale1e ceramice ~i numismatice care apar din partea naruitii (din timpul lui Octavian August, Vespasian, Traian, Antoninus Pius, CaraeaIla, Sever Alexandru) sint indicii ca via~a roman a era prezenta aici inca de la inceputul secolului I e.n.

In profilul malului abrupt, din spre Dunare, se disting doua UlU­

pluturi 'in V, formate din pamint amestecat eu cenu~a, carbuni $i de­puneri arheologice, astupind 'iantul un or torente care au briizdat interiorul cetalii. Parte a din cetate priibu~itii in apele Duniirii, din ve­chime, cit ~i materialul antrenat de torenti din partea existenta, 1asa in Hecare an p e p1aja, in urma retragerii apelor numeroase obieete intregi sau fragmentare din metal, os, piatra sau ceran1ica, printre care un loc prep on de rent iI au monedele incepind eu secoiul a1 V-lea Le.n. 9i terminind eu exemp1are batute in seeolul al VI-lea e.n . 7. Prin numarul ~i varietatea lor marturiile arheologice dovedesc 0 \'iata eu activitati multiple, suficiente pentru a indreptati identificarea unui ora!? antic.

Ca a infIorit pe aeeste locuri un ora~ romano-bizantin sail numai o agezare civila 9i 0 garnizoana militara, se Va putea stabili eu siguranta atunci dnd se vor intreprinde sapaturi. Materia1ele traco-geti ce, resturile de amfore, monedele cetatilor de pe tiirimul dobrogean al Pontului sting $i chiar manede dacice 8, constituie marturii sjgure ca viata ramana s-a infiripat pe 0 veche a$ezare a ba!?tina9ilor.

Dar daca pina 1a Quintillus deseoperirile numismatice au un ca­racter mai muIt sau mai putin sporadic, incepind eu acest imparat mo­nedele gasite reprezinta 9iru1 tuturor imparatilor pina 1a Maurieiu

{j 1st. Rom. I. p. 485. '7 Vasile Cube§., Croix romano -byzantines decouve1·tes a Pirjoaia., in Dacia IX,

1965 N.S., p. 425. 8 Inedite. Un exemplar tip V, C . . Moisil, BSNR XV (1920) p. 17 fig. 13; cela ­

lalt exemplar, copie de pe drahmele lui Alexandru eel Mare (divizionara). Un exemplar asemanator s-a gasit la Cascioarele (SCIV, 17, 1, 1966 p. 116- 117 $i fig. 3/5).

PLUl¥tBUR! COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA lZVOARELE 217

Tiberiu (582- 602) cu exceptia unor tirani, uzurpatori sau membri ai casei ri mperiale.

Este posibil til moneda de la Quintillus (270) a ajuns la Izvoarele mai tirziu, in timpul lui Aurelianus (270-275) care, a~a cum se ~tie, a reorganizat limesul pe toata intinderea fluviului 9. Probabil ca acesta a refacut sau poate chiar a cladit fortareata de la Izvoarele '0, fapt ce trebuie pus In ]egatura !ji eli masura parasirii Daeiei de catre legiunile n XIII-a Gemina ~i a V-a Macedonica ; in acela~i timp provincia ~ i popu­lalia civila romanica au fost lasate in miinile dacilor liberi ~i a gotilor.

Prezen'ta lui Aurelianus atestata la Tropaeum, Calla tis $i Duros­lonun prin inscriptii 11 se face simtita la Izvoarele prin numeroase monede.

,In secolul al VI-lea a~ezarea ~i cetatea au fost distruse, probabil in acela~ tilYlp ell Tropaeum Traiani ~i Durostorurn, ca urmare a puter­nicei invazii avare din anul 587 e.n. Izvoarele istorice au pastrat denu­mirile unor localitati situate in zona dintre Durostorum ~i Axiopolis dar, din neierkjre ele nu p:-lt Ii atribuite numeroaselor castre !?i cetati identificate arheo1ogic, fie pentru di izvoarele sint lacunare !1i cuprind de multe ori erori savlr!jiite la transerierea documentelor lnai vechi, fie datorita lipsei de informare topon1etrica a autorilor care au indicat distantele sau localizarile, cu totul gre~it .

Inginerul P. Polonic se spri jina pe Tabula Pautingeriana, harM a imperiului roman , intocmita dupa unele pareri intre anii 261-271 12,

iar dupa altele 0glindind situatia imperiului pina spre epoca Severilor 13. sau catre sfjr~itul secolului al IV-lea e.n. ", pastrata intr-o copie din secolele XI-XII 15.

rnlre Durostorum .i Axiopolis - asupra amp1asarii car ora nu exista nici 0 indoiaHi - Tabula inscrie doar toponimele Sagadava ~ i Sucidava. Dupa aceas!a harta, care indica oi distaniele dintre looalitati, Sagadava 8-a1' ufla la XVIII m ile romane de Durostorum, iar Sucidava 1a XII mile de Sagadava ~i 1a XVII mile de Axiopolis. Prin transformarea mile10r in km aflam ca Sagadava se localizeaza 1a aproximativ 27 km de Du­rostorum. Masuratoarea facuta de P. Polonic 16 a gasit 28 km, deci cu

9 Radu Vulpe, Histoire ancienne de Ia Dobroudja, in La Dobroudja, ] 938, p . 277.

10 Am precizat in articolul Croix .... nota I, ca de~i in imediata apropiere de Pirjoaia se v<:id l'esiurile unei cetati romane, de pamint, (dup§. P . P olonic), in ultimul Limp in literatura de specialitate prin cetatea de Ia Pirjoaia se intelege cealalta retate, de piatra. de care ne ocupam in lucrarea de fata.

HelL 7484, 7581 ~i 12456. 12 Izvoare privind istoria Rominiei, I, Bue., 1964 p . 737, redactatc1 de Vladimir-

lliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe ~tefan. 13 Radu VUlpe, Din istoria Dobrogei. II, p. 205. Iii C. Daicoviciu, D. M. Pippidi, Gh. Stefan, in 1st. Rom., I, 1980, p. LVI. 15 Desjardins Ernesto, La Table de Peutinger, Paris, 1869- 1874; Konrad

Miller, Die Peutingerische tafel oder ,"VeUkarte des castorius, 1916; Konrad Miller, Itineraria Romana, Romische reisewege an der hand der tabula peutingeriana dargesttellt von Konrad Miller, 1916.

lo P. Polonic, Cetiitile ... p. 19- 21.

219 V. CULICA

o diferen\a in plus de 1 km, care poate fi u~or explieata . in primul rind prin erorile de masuratoare ale autorilor Tabulei. Diferen\a po ate pro­veni insa !?i din aceea ca necunoscind reperele topometrului antic, cer­eetarea moderna a putut lua alte punete de plecare ~ i incheiere a mii­suriitorii. Dar aceastii toleran\ii de 1 km este neglijabil ii, deoal-ece in jurul a~ezarii de la Izvoarele, pe 0 razii de 2 km nu mai exista 0 altii cetate. Astfel inginerul P. Polonic a tras concluzia cii eetatea de la Izvoarele nu poate ii alta decit Sagadava.

Konrad Miller considerii insii eii Sag ada va din Tabula Peutinge­riana nu este 0 localitate ci 0 dedublare a toponimului Sucidava. EI cunoa~te numai Sacidava , 1a V€oSt de lacul Oltina !?i Sucidava, 1a n.1ir­leanu (azi Dunareni, COIn. Aliman) li.

P olonie, pe baza Tabulei localizase deja Sucidava la Mirleanu 18

Tot aici 0 plaseazii ~i 1. Weiss 19.

Gr. Florescu situ iazii S ucidava la Nord d e Axiopolis ~i propune sa fi e i.dentificatii in una din cetiitlle de la Seimenii Mari sau de la Topalu, intre Capidava ~i Carsium 20. '

Acest punct de vedere este adm is de autorii Izvoare-Ior privind l storia Hcnuiniei, care corecteaza Tabula, inlocuind Sagadava ell Saci­clava, eli mentiunea di plasarea gre~ita se datore~te asemanarii ell S ucidava 21.

Itinerarium Antonini, cunoscut dintr-o capie din epoca lui Diocle-1ian (284-305) 22 a unui model din timpullui Caracalla (212- 218 e.n.) 23,

men\ioneaza in spa\iul cuprins intre Durostorum ~i Axiopolis numai Sucidava, dar acesta indicii intre Sucidava ~i Axiopolis XVIII mile, -deci numai eu un km mai mult decit Tabula Peutingeriana in schimb men1;ine intre Durostorum ~ i Sucidava XII Iuite, ceea ce corespunde eli .distanta indicata de Tabula intre Sagadava ~i Suoidava. In felul aeesta distan\a intre Durostorum ~i Sucidava se scurteaza nejustificat eu cele XVIII mile, prevazute in Tabula intre Durostorwn ~i Sagadava. Printre alte localitiiti care lipsese din aeest itinerar atribuit lui Caracalla, men­\ionam Sacidava.

Notitia Dignitatum, datata la inceputul secoluJui al V-lea e.n .24, inregistreaza, in schimb, nwnai Sacidava, in Scythia Minor, fiindu- i necunoscute Suci:dava sau Sagadava.

Vasile Pirvan, dnd are prilejul sa citeze toponomastice de caracter ·dacic, din vecinanatea Durostorum-ului, nu Inentioneaza Sagadava, nu-

1i K. Miller, Die Peutillgerische tafe~ ." coL 506-507. 18 p, Polonic, art. cit. p. 19. 19 L Weiss, Die Dobroudscha im Altertum, Sarajevo. 1911, p. 43--44, 20 Gr. Florescu, Monumentum epigraphicum ineditum e Scythia Minore, in

In m emoria lui Vasile Pirvan, BtlC'. MOM XXX IV, p. 136. 21 Izvoare privind 1st. Rom. I, 1964, p. 739, 22 Radu Vulpe, Din 1st. Dobr .• II, p, 205. 23 Izvoare privind 1st. Rom. p. 746-747, 21, Radu Vulpe, Din 1st. Dobr. II, p. 371.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTJNA DE LA IZVOARELE 2 19

mind la rasari t de Durostorum doar Sacidava ~i Sucidava 25. In cazul ca ordinea ci tarii nu este intimpHitoare, Sacidava fiind citata intre Du­rostorum ~i Sucidava, reiese ea V. Pirvan a inloeuit Sagadava eu Sacidava.

Radu Vulpe pastreaza aceea~i ordine dar adauga inainte Sagadava 26,

de~i .atunci cind fixeaza "Ia cel putin ~apte" numarul dave-lor din Do­brogea, omite Sagadava 27 Plaseaza Sucidava la Satu Nou (cu semnul intrebarii) 23 ~i 0 identifica sub Le;<e3.7tOlV, episcopie din eparhia Mar­cianopolis, indicata in Notitiae Episcopatum 29. In ultimul timp locali­zeaza Sucidava la Izvoarele (Pirjoaia) 30.

Procopius, in De Aedificiis (IJ.pt FL"fl"OlV), document epigrafic seris in timpul dnd a~ezarea de la Izvoarele continua sa existe (558-560) 31 - dovada numeroasele monede din timpul lui Justinian - nu pomene~te printre ceta\ile ~i fortaretele refacute de impilrat, nici 0

a~ezare care sa poata fi identificata cu Sagadava, dar ~i acest autor enu­mera, in afara de Sucidava (LUY.LM~,,) alle doua cetati: Zicidava

LLX L3E~") ~i Scedeva (LXE3E~") Popa Lisseanu considera cil Zicidaya este un dublet pentru Scedeva, toponim pe care-l identifica eu Sucidava 32.

1. Barnea inclina a vedea in .Sacedeba 0 a doua mentionare eo­rupta, .a Sucidavei 33, pe care 0 localizeaza la Izvoarele (Pirjoaia) 34.

Petre Diaconu accepta punctul de vedere din Istoria Rom.ciniei (vol. I, 1960, p!. XII, XIII ~i p. 485) unde Sucidava este situata pe teri­totiul Satului Nou, si af irma ca "de fapt castrul se afia in apropierea satului Pirjoaia" 5i cli s-ar putea ca aeeasta Hsezare sa fie L%E3E~" lui Procopius 3:). Dar /stor-ia Romdniei nu este categorica in localizarea Sucidavei la Satul Nou, ei oscileaza intre "Mirleanu ori Satu Nou" 36.

25 Vasile Pi rvan, Durostorum, in Rivista di filologia, n .s. II, 1924, p. 313- 314. 26 Radu Vulpe, Histoire ancienne ... p. 190. 27 Ibid. p. 50. 2Jl Ibid. p. 303.

'" Ibid. p. 34l. 30 Radu Vulpe, Din 1st. Dobrogei, II, p. 203, 273; Idem, La limite meridionale

de La province romaine de Scythie, in Studia Balcanica, Recherches de geog,raphie historique, Sofia, 1970, p. 41. De fapt ruinele de la Izvoarele au fost atribuite Sucidavei inca din 1904 de c~itre C. Ionescu-Dobrogeanu in Dobrogea in praguL veacului al XX-lea, Buc., p. 529, nota 3: "Sucidava trebuie ciiutatci undeva intre lacu.l Girlita ~i Qltina (poate la Satu NOll sau Pirjoaia"). A se vedea ~i C. Litzica, Contributii la topografia Balcanicii in Evul Mediu. Procopie din Cezarea, in Ion Neculce, Bulet. Muzeului munkipal - 13~i, 6, 1926,-1927, p. 6l.

31 G. Popa Lisseanu, Izvoarele Istoriei Romanilor, vol. XI, Procopius, De aedificiis. 1938.

32 Ibid, p. 116. 33 1. Barnea, Din 1st. Dobr. II. p. 422, nota 13. M 1. Barnea, i bid. p. 274; 1. Barnea, Plombs byzantins de La collection

Michel C. Soutzo. in Revue des etudes sud-est europeenes, VII, 1969, 1 p. 23. 3.j Petre Diaconu, Urme vechi cre$tine descoperite in sud~vestul Dobrogei ••

tn Biserica Ortodoxa Romana, 5-6, 1963, nota 9, p. 549. 36 Em. Condurachi, in 1st. Rom. I, p. 494.

220 V. CULICA

Andrei Aricescu, ca ~i ceilalti cercetatori care situiaza Sucidava la lzvoa.rele considera eel in Tabula Peutingeriana, datorita unor erori, s-a transcris Sagadava in loc de Sucidaya 'ii s-a inversat locul lor pe harta 37.

Ordinea enumerarilor la Procopius nefiind cea riguros topografica, nu poate ajuta la localizarea toponimelor citate. I. Barnea dupa ce sus­tine ca Sucidava ar Ii a~ezarea fortificata de la Mirleanu, sfir~e~te prin a 0 localiza la Izvoarele 38 .

Miliarul de la Rasova (pastrat in muzeul Constanta) pus sub Traian Decius (249-251) pentru a indi ca distanta de 4000 pa~i de la Sacidava (Sacicidava) ar localiza aceastii. a'iezare antica la numai 6 km de Rasova (probabil in aval). Din nefericire descoperirea facuta intimplator cu mai bine de 20 ani in urmii, nu a fost insot;tii de studii pentru a se stabili dacii stilpul se afla in situ. Intrucit indicarea locului de giisire este aproximativa, localizarea Sacida\'ei nu se poate face eli siguranta nid in acest caz 39 .

Daca nu se poate pune ordine intre situatia din izvoare !:?i cea de pe teren , famine totuE?i de notat ca in zona amintita numarul cetatilor, de piatrii 'ii de pamint, depii'ie'ite numarul toponimelor pastrate. Polonic citeaza nu,mai intre Den'ent 'ii Muzait nu mai putin de 8 cetati din care doar una nu este romana liO.

Urmele unei jmpunatoare bazilici in afara zidurilor cetatii, care prin dimensiuni (25,50 X 11 ,35 m) se situiaza printre cele mijlocii des­coperite in Dobrogea, importantul numar de cruciulite ~i alte obiecte de cult sau in legatura ell cultu1, eonfirma existenta unei puternice co­munitati cre~tine pina la sfir~itul veacului al VI-lea e .n.

Dimensiunile cetatii (doua laturi a 160 m cele pastrate partial de­pa'iind 80 m) 0 situiaza pe primul loc intre cetaiile din zona in care se inceardi localizarea Sucidavei, dici dimensiunile eetatilor de 1a Duna­reni (Mirleanu) ,i din jurul Oltinei, nu dep!i$esc 150 X 90 m, in timp ce la Capidava $i la Dunareni (cetatea de la Turnu Orman sau Cetatea

37 Andrei Aricescu, Quelques precisions sur la carte de la Scythia Minor, in Dacia N. S. XIV, 1970, p. 299-300.

38 1. Barnea, Din 1st. DobT. II. p. 373. 39 Adrian Radulescu, Un miliar de Za Decius la Rasova, in Revista Muzeelor,

4. 1969. p. 349- 353 . .. 0 P. Polonic. aTt. cit. p. 19: ,,1 - La disarit de satul Pirjoaia se vad pe

panta dealului linga drum, urmele unei cetati remane de pamint, patrata, eu ~antu ri $i val uri duble. 2 - Ia 2 1/2 km. mai spre rasarit se gase~te in padure pe malul Dunarii, la locul numit Cale Gherghi, ruinele unei eetati mari de piatri'i ered C'a aid a fast dupa harta lui Peutinger ora~uI roman Sagadava. 3 - La 4 km. spre nord de Satu] Nou se gase~te pe malul Dunarii una din cele mai bine conservate cetc'4i romane de piatra se nume!jte de popor Cetatea din capul dealului. 4 - Intre Ca]e Gherghi $i cetatea de mai sus se gase$te pe malul Dunarii 0 cetate de pamint (Boba Pa$a) ; ered di este 0 fortific atie noua, facut de turci. 5 - La 2. 112 km. spre 'nord de satul Qltina se gase~te 0 cetate mare de pamint. 6 - Pe molul rid kat a1 Dunarii ]a V. de satul Mirleanu se gasese ruinele unei mari cetati romane de piatra numita de popor Cetatea de Ia Turnu Orman sau Cetatea Bratca . 7 - La un km. nord de satul Mirleanu se afla 0 cetate rornana dupa harta lui Peutinger a fost aiei ora~ul roman Sucidava. 8 - Pe coltul de deal la sus de laeul Vederoasa, pe malul Dunarii, se vad urmele unei ceta1i duble patrate, numita cetatea de la Muzait".

PLUMBURr COMERClALE DIN CETATEA ROll.1.,ANO-BIZANTrNA DE LA IZVOARELE 2 2 1

Bratca), la 0 latura lunga de 110 m ~i respectiv 140 m, corespund laturi scurte de 82 si respectiv 90 m. Daca retinem cii prin imprejurimile ce­tatii de la Izvoarele, pe al\i pinteni de deal, 'apar resturi de construc\ii de piatrii, ne putem face 0 ideie de importan\a acestui loc strategic de pe limesul Duniirean. Configura\ia geograficii. de terasa inalta, cu san\uri scobite de torente, situata la ci\i\'a km inamonte de Oltina, la bifurcarea marelui fluviu printr-un brat care se indreapta spre cim pia Biiraganului, da locului aspectul unei fortare\e naturale, ceea ce nu a sdipat' atentiei veehilor locuitori. Inca dinaintea patrunderii romane, in acest punct a existat un "ad prin care se facea legatura eu sudul getic din cimpia Baraganului ~i traversind-o, cu a$ezarile dacice de pe cursul inferior a1 rlu1ui Ia1omita, spre vecheC\! la~ezare de la Grasani. Fara indoiaHi ca ba$tina!?ii au apreciat $i valoarea strategica a IocuIui, pentru care romanii de mai tirziu au avut eel putin aceeru?i pretuire, din mo­ment ce au intervenit cu lucrari de fortifica\ii, transformind fortareaya intr-un puternic sistem de intarituri.

Scurta trecere in revista. a cuno$tintelor ,asupra localizarii a$e­zarilor situate de 0 parte si de alta a grani\ei dintre Moesia Secunda !iii Scythia Minor, Ia nivelu1 limesului Dunarean, nu a reu~it sa arunce o lumina ITIai puternica, in vederea identificarii toponi mului a$ezarii si fortifica\iilor de la Izvoarele. Realitatea lor insa nu poate fi con­testata si posibilita\ile de identificare nu sint inca epuizate. Totw;i, cu toate ca toponimele terminate in dava, de care ne-am ocupat, par co­rupte si derivate din numele unui trib getic, acela al Sacilor, pe care V. Pirvan il localizeaza in imprejurimile eetii\ii Sacadava, la Sud-Vestul Dobrogei 1,[, si ca nimic nu ne impiedica sa admitem existen\a Saga - sau Sa.ca - davei, atit timp cit Suci - sau Sad - clava sint realitati necontestate, nu avem inca temeiuri suficiente pentru la considera pro­blema elueidata.

Exista ~i 0 contradic\ie intre realita\ile arheologice care dezvaluiesc urmele unei a~ezari mai InuIt decit milenara, ~i importanta acordata 10cuJui de catre a utorii tabulei peutingeriene. Pe harta lui Peutinger ora~ele sint indicate prin doua turn uri , iar 1a cele mai importante pentru activitatea lor comerci·ala turnurile sint prevazute cu cercule\e. Ar urma concluzia ca Sagadava este un punct de imp'Jrtanta redusa, intrucit localizarea ei pe harta se face doar prin inscrierea nume1ui. Contra­dic\ia este numai aparenta deoarece ~i alte centre cu 0 dezvoltare bine cunoscuta ca M.arcianopolis, Tegulicium sau chiar Sucidava sint indicate in aceea~i maniera ca ~i Sagadava.

Se stie ca Sagadava apare ' numai in tabula lui Peutinger, nefiind men\ionata de celelalte har\i ~i itinerarii antice ~i ca tabula este 0 copie din secolele XI-XII, dupa un exemplar ma i vechi. La data copierii ase-

1,1 Vasile Pirvan, Getica , p. 119 $i urm. ; d. $i Radu Vulpe, I-listoife p, 137.

222 V . CULI~A

zarea, de la Izvoarele nu rnai exista deci de cinci sau ~ase secole . . In aceastA situatie ideea revizuirii ~ i punerii ei in concordanta eli situa~ia existenta 1a data capierii nu poate fi sustinuta intrucit in acest : caz Sagadava ar fi trebuit sa fie omisa de pe harta. Este deci clar ca eel putin in ceea ce prive~te a~ezarea de care ne ocupam, documentul lui Peutinger oglinde.te 0 rea!itate anterioara, care nu poate fi alta deeit aceea existenta spre sfir~itul secolului al III-lea sau inceputul secolului al IV-lea e.n. Materialele arheologice .i in special marturiile numisma­tice atesta existenta unei a~ezari in aceste timpuri , fapt confirmat oi de unele plumburi, cum se va yedea mai jos dnd se va incerca datarea lor, dar este posibil ca a~ezarea a dipatat 0 extindere 'ii 0 situatie inflo­ritoare mai tirziu, in secolul al VI-lea. Acesta poate fi motivul pentru care in tabula nu este trecuta printre a~ezarile importante. Este, bine­inteles, 0 ipoteza sprijinita pe numeraasele vestigii arheologice carac­teristice epocH impara\ilor Anastasius - Justinian.

Avintul pe care pare sa-I fi luat a'iezarea de la Izvoarele in se­colul al VI-lea e.n . este justificat de situatia creiata prin reforma mo­netara a lui Anastasius, de activitatea politico-militara desfa'iurata cu succes de Justinian 'ii mai putin de faptul ca in tot secolul al V-lea, cind importante centre dobrogene au fost prefacute in cenu'ia, a'iezarea de 1a Izvoarele a continuat sa existe, dupa ctiIn ne dovedesc nwneroasele monede ale unor imparati ca Arcadius, Theodosius II, Ml8rcianus, Leon I, Zenon, Basiliseus ~i Anastasius, aeesta din urma eu monede Inarunte, datate il1'aintea reformei monetare din anul 498 42. Nu ar fi deci greu de inteles pentru ce castelul de la Izvoarele nu figureaza la Procopius printre cele refacute in timpul lui Justinian, daca in adevar nu este unul !?i aeelaf?i toponim ell Sagadava.

o ipoteza mai noua'13 situiaza 1a Izvoarele etitoria atribuita. lui Constantin eel Mare ~i cunoscuta sub toponimul Constantiniana Dafne. Autorul analizind pe Ammianus Marcellinus (De Bellum Gothicum) 'ii pe Proeopius (De Aedificii s) in operele carora se mentioneaza in seco­lele IV-VI, la Dunarea de jos, 0 eetate cu numele Dafne, stJabile~te eli legenda CONSTANTINIANA DAFNE -ailata pe unele monede constan­tinjene, nu ar avea nici 0 legatura. eli amintita af?ezare, in reali tate ea referindu-se 1a victoria imparatului asupra marcomanilor, pe Rin.

In continuare, bazat pe Ammianus Marcellinus, retine ea ceta'tea Dafne se aila pe malul sudic al Duniirii 'i i nu pe cel nordic, cum reiese din opera lui Procopius.

Considerind ca itinerariul Antonin situi'aza 1a Izvoarele, Sucidava, (de fapt aceasta nu rezulta suficient de clar), se inliitura difieultatea printr-o alta ipoteza, anume, ca taponimicul SucidaYa ar fi fast inlocui t cu cel de Dafne.

12 Vasile Culica, Moneda mciruntd romano-bizantind din secolul al V-lea c.n. $i unele repUci in plumb, de Ia Izvoa1'ele. Jud. Constan~a, in Pontica. V, f972.

1,3 Petre Diaconu, In cdutarea Dajnei, comunicare tinut.a la Institutul de Ar­heologie, in anul 1909. Idem, 1n cautarea Dafnei. in Pontica, IV 1971.

PLuMBum COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO· BIZANTINA DE LA IZVOARELE 223

Ipoteza este folosita ~i ca 0 justificare pentru ProcopillS, eare ~tiind di Dafne a purtat odinioara nwnele Sucidava, a atrihuit Sucidavei din Moesia Secunda, datele Sucidavei din stinga Dunarii (Celei).

Daea, in adevar, Procopius ~tia ca Dafne este de fapt Sucidava, al carui trecut i-I atribuie (chiar daca al altei Sucidava) comite 0 noua confuzie folosind ~i denumirea veehe, dedublata eorupt, sub Justinian, cind inca din timpul lui Ammianus Marcellinus (sec. IV) a~ezarea se chema Dafne.

Potrivit relatarilor lui Procopius, (Constantiniana) Dafne a fost construita . . . "nu de mitt:iala" (in fata de T,.ansmarisca) ... fiinddi soeotea ca nu este fara fa los ca fluviul sa fie piizit de ambele parti ... "" ~i .... ,eu t recerea vremii , barbarii 0 distrusesera eli totul iar Justinian a rezidit-o din temelie" .. 1,4

Dar martudile numismatice ivite din cetatea de la Izvoarele, pen­tru perioada euprinsa intre imparatii Septimiu Sever $i lvlauriciu Ti­beriu, (eu exeeptia unor tirani sau imparati ell domnii efemere) nu au dedt 0 intrerupere dupa Sever Alexandru pin a la Gallienus. Prezenta unui numar mere de monede - chi-ar 1inind seama de circulatia pre­lungita a unar emisiuni Inai veehi - nu poat2 fi explicata intr-o cetate ~omplet distrusa "ell trecerea vremE"".

Daca monedele pot fi vehiculate dintr-un lac in a!tul, pentru plllm­burile eomerciale nu se poate sustine aee12!? lueru. Admi\ind loealizarea cetatii (Constantiniana) Dafne }a Izvoarele urmeaza sa consideram ea p lwnburile atribuite unor epoci anterioare lui Constantin eel Mare, sint date gre"i t.

Pe de alta parte, din textul lui P,ocopius rezu!ta intentia impa­ratului de a ridiea cetatea in fata unei alte cetiiti, aflata pe un mal opus al fluviului. Deci, daea- aeeeptan1 loealizarea pe malul drept al Dunarii,

t" Procopius, De aedi/iciis, IV, '] ; Cf. 1. Barnea, Din 1st. Dobr. II, p. 388-389. 418-419. Textul lui Procopius este echivoc $i a dus la interpretari diferi te : ("dupii aceasta vine fortiireata Transmarisea, in fata eareia, pe malul :opus imparatul Constantin zidise odinioarii. nu de mintuiald, 0 fortiireatii numita Daphne. fUnded soeotea eii nu este tara fo los de a pazi jluviul de ambele parti. eu treeerea vremii barbarii au distrus-o ell totul; Justinian insd a rezidit -o din temelii"). . G. Papa Lisseanu (Izvoarele Istoriei Romanilor, XV, p . '29) a carui traducere o folosim, considera ci'i expresi-a b. a£:fLICi.!wJ &.p~~:..l:::: \10:' se refera la Transmarisca. pe dnd 1. Barnea (Di.n 1str. Dobr. II, p. 419) apreciaza ca Justinian a r~zidit Constantiniana Daphne). Desi in text nu combatem a doua lectura, prima pare 'mai apropiata de adevar. c~ci l!lSW3i Procopius precizeaza la inceputul capitolului ca trateaza despre cetatile pe care Justinian 1e-a ricticat in Tracia: Sa ttecem ta j ortiiretele pe care Ie-a ridicat imparatul Justinian in Tracia linga malurile a.c·eluia$i fluviu"), nu 1a barbari. Indiferent insa de lectura pe care am. adopta-o. iclentitatea Dafne - Izvoarele este discu1.abila. deoarece fie ca Justinian a rezid it numai Transrnarisca. fie ca a rezidit numai Dafne, ~i intr-un caz ~j in altul , pina la activitatea lui, ambele cetati erau ruinate, caci daca Transmarisca a fost distrusa ECU totul de barbari, cu trecerea vremii, Dafne nu putea sa aiba 0 soarta mai buna.

A se vede textele lui Ammianus Marce11inus ~i Procopius ~i in Fontes historiae daco-romaniae, II, 1970, p. 125 $i 469.

224 V. CULICA.

trebuie sa aflam neaparat pe malul sting ruinele altei ceta\i; pma ltl

prezent insii in dreptul ceta\ii de la Izvoarele nu au fost identificate ruine din acea epoca . Presupusa cetate de la Dichiseni este plasata mult in adincul teritoriului Muntean, mai aproape de 'apa Ialomi\a dedt de Dunare 45. Admi\ind totu$i ca pe malul opus ar putea fi ident ificata 0

cetate contemporana, este impotri va datelor istorice ca intarirea lime­sului dunarean sa se fi facut din spre nord in spre sud, din spre \armul sting spre cel drept. Cind Procoplus a "reprodus" inten\iile lui Con­stantin cel Mare: "fluviul sa fie pazit de ambele parti" " in\eles cil fbrtificatiile existente pe \ar mul drept au fost dublate de altele noi, r idicate chiar pe teritoriul barbar.

Se pare d1 cetatea ridicata de Constantin eel Mare nu suprapunea o alta mai veche, ciici altfel izvorul 8r fi Inentionat ca imparatul a ridicat ctitoria sa pe r uinele unei vechi a~ezari getice. Dar noi nu putelTI admite ca pina 1a acest imparat romanii nu pusesera picior ul 1a Izvoa ­rele, did ar insemna sa negam existenta materialelor arheologice ante­rioare lui Constantin cel Mare si importan\a deosebitii a punctului de bifurcare a fluviului, pe care de fapt romanii au sesiz·at-o inca din primii anI. ai 505i1'ii 1a Dunare. SUlnara analiza a textului lui Procopius con­duce la convingerea cii pune piedici localiziirii enigmatice i Dafne.

In incheierea considel~atiunilor pe marginea argumentelor pro ~i contra identifidirii ruine10r de 1a Izvoa.rele cu Sucidava moesidi, amin­tim cunoscuta inscriptie de la Durostorum, potrivit careia impara tul A urelian a invin s pe Carpi "inter [Cal rsium et Sucid [avam]" 48. Fiicind aprecieri in 1egatura ell. localizarea victoriei ilnpotriva Carpilor "intre Hir~ova !?i Sucidava'" I. Barnea observa, di infringerea s-a desfa~urat pe un spa\iu impresionant de peste 80 km, daca ne gindim la condi­ti ile in care se duceau biHaliile in antichitate 47 ~i presupune eft lichl­darea Carpilor nu " fost rezultatul unei s ingure lupte ci a unui lane rie batiilii purtate cu grupari de CarpI.

. Explica\ia nu exclude totw;i posibilitatea ca Sucidavq sa se gii­seascii mai aproape de Hirsova, cum 0 vedem figurind pe Tabula Peu­t ingeriana$i cum J.asii sa se inteleagii inscrip\ia de 1a DurostorUll1 . in aceasta situatie r u inele de la Izvoarele ar ramine inca anonime.

45 P. Polonic, Arhiva personalii (la BARSR) I, mss 7. Cetiit i Ronuzne Si pl'e­istoiice, Caetul 8, Cetatea de la Dichiseni (Gara Maicule$ti). Axin tele $i Filipe$ti. p . 10, sub titlul .,Cetatea romana din Baragan, la nord de Dichiseni" se arata ·: .,La 14 km. drept spre nord de sat, aproape de gara Marcule~ti (la 6 km. spre sud de ea) se gase~te 0 cetate mare, pa trata , de pamint. Ea este inconjurata eu un val de 1 pina la 0,50 m. inaltime $i un !}ant de 1 m. lat !}i 1/2 m. ad inc" ". ,.La­tura din spre nord $i sud au 0 lungime de cite 500 m., celelalte laturi masoar.a 300 m".

Nu au fast constatate resturi de cultura materiala la suprafata solului. dar se mentioneaza spusele locuitorilar care ar fi gasit diramida tare ~i cremene. Cetatea nu a fost cercetata iar datele culese de P. Polonic sint insuficiente pentru a dovedi origina romans..

,. e lL II I 12456. 1,.7 1. Barnea, Din 1st. Dob1·. II, p. 274.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CET ATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 225

II

Din totaJitatea martorHor de eulturii materialii ne-am rezervat pentru studiul de fata un nlliniir important de plumburi romano bi"an­t ine cunoscute sub denumirea de plwnbW"i comerciale, in descrierea ciirora am adoptat cIasifiearea lui Rostovtsew. Aceastii cIasifieare are in vedere forma plumburilor, nu eontinutul lor ~i cuprinde urmiitoarele grupe : 1. - Din doua parti, reunite printr-o legiitura, 0 parte avind forma unui inel, alta a unui con (eonul intra in inel): 2. - 0 forma dificil de deseris; 3. - Marci (etichete) legate la marfuri avind forma: a) de nasture, b) unei calote conice sau hemisferiee: 4. - forma de sigiliu strabatut de sus in jos de 0 sfoara ; 5. - plumburi patrunghiulare lunguiete; 6. - Plumb uri incastrate in marmul'ii ".

[MY PNA E~E EpE CYON PNACMY CI~ C I YC

I ! 3 4

VnA ynA pAm I nA ITT~ ~~

I\AO b.II<O WN

6 ~ J 8 ,

h1r h1 ~ lAr lit II 11 11 14

A1:P AN A Tt:>..

" 11

Fig. 1, Forme grafice pe plumburi sigilare,

5

MAr N-IT

r-t, 10

NE IS'

1,8 Rostovtsew, Etude sur les plombs antiques. in Revue Numismatique. IV-erne serie, tom. I, 1897, Paris, p, 462-493.

226 v. CULICA

Plumburile noastre, adunate intr-o perioacla de doua decenii, in­cepind cu anul 1950, intra in categoria plumburilor de marfuri, grupele 3, 4 ~i 5. Nu am gasit pina in prezent plumburi din grupele 1, 2 ~i 6 lntrucit impiirtirea adoptata are ca baza forma obiectelor, plumburile din fiecare grupa difera intre ele in mod substantial, cele din grupa a 3-a fiind de forma unei calote hemisferice sau conice, cele din grupa a 4-a au aspect plat, mult asemanator monecielor, ia!l" cele din grupa a 5-a sint patrunghiulare lunguiete (quadrangulaires oblongs).

Clasificarea adoptata distinge in cadrul grupei a 3-a tipul a ~i ti pul b. Primul este un plumb plat, avind pe partea posterioara 0 calota hemisferica mult mai mica decit diametrul plumbului, strabiituta de o gaura pentru ~nur, continuata uneori pe fond, cu un mic ~antule\. De fapt acest tip difera de t ipul b printr-o reducere excesiva a calote! hemisferice. [n timp ce la tipul b calota hemisferica formeaza corpul plumbului datorita dimensiunilor sale, la tipul a din contra, apare en un apendice la discul plat pe care se gase~te aplicat semnul sigilar de dimensiuni camune, in principiu, pentru ambele tipw·i.

Tipul b se prezinta sub forma hemisferica sau conicil., avind aplicat pe baza - care constituie fata plumbului - un cimp rotund, oval, patrat sau dreptunghiular, prevazut cu reliefuaci reprezentind scene mi­tologice sau religioase, figuri de zei busturi de imparati, figuri de militari, de femei, personaje grote~ti (grylle), animale, semne de cult, etc Unele dintre ele sint insoj:ite de scurte legende sau de nume de per­soane. Altele cuprind numai monograme sau nume de cetati. Legendele sin.t in l imba greaca sau latina, cu caractere alfabetice corespunzatc;arp.

Calotele sint intotdeauna strabatute de un canal, ca ~i la tipul 3 a. Pe corpul calotei se disting uneori urmele unor turnari repetate a plum­bului sau amprenta lemnului pe care au fost aplicate.

Dimensiunea ~i greutatea plumburilor noastre difera de la un plumb la altul, cunoscind variatiuni cuprinse intre unnatoarele valori: dia­metrul bazei 14-27 mm; ina1iimea calotei 4- 11 mm; greutatea 1,5-14,7 gr., din care rezulta ca nu ating marimi considerebile, cunos­cute in alte parj:i 1,9.

Plumburile din grupa a 3-a constitue categoria cea mai nume­roasa intre plumburile gasite la Izvoarele.

Plumburile din grupa a 4-a sint rotunde, plate, cu cimpuri sigi­lare pe ambele fete, strabatute de sus in jos de can"lul ~nurului cu aju­torul diruia se ata~au de obiectul sau marfa respectiva. Prezinta diInen­siuni !;?i greutati diferite.

Grupa a 5-a cuprinde forme dreptunghiulare, cu amprenta sigilara pe una sau pe ambele fete, traversate de canalul ~nurului prin mijlocul laturei lungi. Amprenta sigilarii aplicata in sensul lungimii coniine de cele mali multe ori litere ~i numai 0 singura data un cuvint intreg

toate in caractere latine - sau chiar un simplu dreptunghiu incus.

" CIL VIII, 10484 ; CIL VIII 2. p. 920.

PLUMBURl CQMERCIALE DIN CETATEA ROMANO·BIZANTINA DE LA lZVOARELE 227

Dad'i intre plumburile de tipul a 'ii cele de tipul b exista 0 strinsa asemanare, in principiu deosebilfea constind daar in dimensiunile cor­pului plumbului, exemplarele din grupele 4 'ii 5 se deosebesc radical de celelalte, aUt prin aspectul fizie 'ii forma 'itampilei aplicate, cit 'ii prin madul de confectionare ~i ~tampilare . Concordanta care exista in­tre corpu l dreptunghiular 'ii ~tampila ,aplicata, incadrarea perfecta a acesteia din urma in dimensiunile plwnbului, sint indicii ca metalul era pregatit dinainte tinindu-se seama de dimensiunile ~i forma ~tam­pilei ce avea sa se aplice. In ,asemenea conditii plumbul era prevazut de 1a inceput ~i cu cana1ul prin care urma sa se introdudi $nurul. Lipsa unor prelungiri ale marginilor, cunoscute la grupa a 3-a tipurile a - b 'ii faptul ca crificiile canalului 'inurului sint astupate prin turtire, sint tot atltea dovezi ca plumbul se introducea rece in cle'itele de presat prevclzut eu matrita respeetiva. Cachet - ele cunoscute sub denurnirea de signacula so, gr.avate in diferite materiale ca pietre pretioase , stieia, !netale, de 0 fonna asemanatoare eli amprentele aflate pe plwnburile din grupa a 5-·a, nu au fost folosite in cazul de fata, decarece se purtau ata'iate la inele 'ii deci nu puteau fi aplicate eu ajutorul unui cle'ite.

Reversul plumburilor din grupa a 5-a a ramas plat, lipsit de forme ornamentale sau de tex t, ca 'ii corpul plumburilor din grupa a 3-a. Exi­sta insa ~i 0 exeeptie de la regul<a stabilita m-ai sus , in eazul exempla­rului prevazut cu litere pe ambele fete (nr. 80). Lipsa ornamentelor trebuie ciiutata in faptul cii suprafetele inguste ~i spatiile in geneml mici, nu permit texte desvoltate. Fata de dimensiunile reduse, Jipsa lor nu prejudiciaza aspectul plumbului. In ultima 'ooaliza se poate sustine ca aceste sigilii nu unnareau decit sa inchida ~i sa garanteze intr-o oarecar2 masuTa trimiterea respeetiva, pastrind insa anonimatul tri­mi~atorului f?i a 10cului de expediere. Aeeasta concluzie se desprinde ~i din faptul ca pe uneJe exemplare s-au imprimat daar citeva litere, SaU

nici ehiar atit, ca in eazul plumbului prevazut eu dreptlUlgh iu incus. Plumburi le din grupa a 3-<1 se deosebesc de celelalte 'ii din punc­

tul de vedere al modului de confectionare . De obicei plumburile de caracter sigilal' se procUt'au din comect

gata coniectionate, titularul lor urmind doar sa Ie ate!?eze 1a cores­pondela sa, petrecind 'inurul prin orificiul care strabate pastila in acest scop ~i sa 1e preseze lntr-un cle'ite special (~OUAA071)p'O") fixindu-Ie pe $nur ~i transmitindu-Ie tipurile sigilare gravate pe capetele cle~teluL Este procedeul folosit inca in zilele noastre la aplicarea plumburilor de sigUJ.~anta, 1a sigilarea aparatelor de control, a coletelor ell valori, sau ehiar a vagoanelor.

Pentru confectionarea plumburilor din grupa a 3-a s-a practical 0

altii tehnicii. Varietiitile de forma pc oare Ie prezinta acestea, compa­rarea lor din care reiese ca nu se gasesc doua bucati lidentiee ea greu­tate sau ca forma, a!?a cum ar fi fost normal in c:azul ca ar fi fost pre-

50 Victor Chapet, art. Signum, in Daremberg ~i SagEo, Dictionnaire des anti­quites grecques et romaines, Pari's, 1873- 191 9. Vol. IV/2 R-S, p . 1330.

228 v. CULICA

fabricate ~i ~tantate de cle~ti asemiiniitori, aspectul aspru ~i neregulat a1 plumburilor, vin in spri jinul convingerii ca nu au ie!?it dintr-un cle~te.

Este edificatoare in aceastcl privinta compararea numeroaselor exemplare pe care a fost aplicatii ~tampila cu numele vechiului centru comerci"l Smirna (nr. 49-56 ~i 116). De~i Hanta aplicata pe unele plumburi este identicii, forma !?i greutatea lor difera , ceea ce dovede~te ea imprimarea nu s-a facut cu cle~tele ~i eli nu au fast falasite pastile prefabricate. Carpul hemisferic sau conic al plumbului, executat nere­gulat, este de neinchipuit la a unealta, caci aceasta ar fi trebuit sa dea forme geometrice ingrijite, in deplina concordan~a eli .amprenta sigi­lara aplicata pe fata. Lipsa sistematica a oridiror reprezentari - fie chiar ornamentele - pe fata posterioara care constitue corpul plumbu­lui, conduce la concluzia cii acesta era in to tdea una aplicat pe un fond. Numai faptul cii corpul plumbului era ascuns explicii lipsa ariciirui ornament. P lumburile din grupa a 3-a a'iadar, au luat fo rma unei sco­bituri in care a fast turnat. In adeviir, de cele mai multe ori suprafata ~tampilatii depii~e~te apreciabil dimensiunile bazei, ceea ce este intot­de.auna evident la plumburile din grupa a 3-a tipul a. Aceastii forma se explicii prin turnarea intr-a scobiturii a unei cantitati de plumb al carei volum depii~ea pe acela "I scobiturii. In UiIlele prelungiri ale fetei, con­statate la un numar destul de mare de plumburi, sint distincte urmele ~nurului , ceea ce confirma di plUlnbul era turnat peste !?nut;.

Imprimarea acestuia nu ar fi fast posibilii in canditiile presiunii exercitatii de cle~te, deoarece nu <ir fi apasat dedt asupra suprafetei in care s-a imprim-at amprenta sigilara , nu -?i asupra prelungirilor. Iln­primarea ~nuru1ui pe aceste prelungiri este inca. un indiciu ca. plwubul s- a turn at dupii ce coletul fusese prevazut cu 'inurul care-I inchidea.

Chiar existenta prelungil'ilar este a dovada ca plumbul se turna peste balot, did ele nu ~i-ar avea nid 0 justificare 1a un obiect pre­fabrical.

Acela'ii lucru dovedesc defarmarile pe care Ie prezinta plumbul nr. 24, acolo unde ar fi trebuit sa fie virful conului, particularitate careia nu-i giisim alta explicatie dedt cii a fast produsa de bulele ga­zoase degajate de contactul cu maSH ambalajului peste care a fost turnat. Aceastii deform are nu este posibila in condi\iile unei presari in cle~te 1a un plumb mai dinainte confectionat in vederea folosirii ca sigihu ~i nid in cazul imprimarii prin lovi re, dupa turnare, cad lovirea ar Ii nivelat deformarea.

Este posibil totu'ii ca la unele plumb uri amprenta sigilara sa fi fast imprimata prin lavire, dupii racirea plumbului in scobitura prac­ticata in ambalaj. Alegerea momentului dnd urma sa fie apJicat tiparul sigilar putea fi in functie de dispoziti-a celui insarcinat cu aceasta ope­ra\ie, dar mai cu seamii de gradul de rezisten\ii la izbiturii al amba­lajului. In cazul ca se aplica in plumbul topit, tiparul sigilar era incal­zit pentru a permite 0 imprimare de cali tate. .

Unele plumbur i (nr. 6; 9; 17; 26 ; 28; 34; 35; 42; 47; 52; 60; 75; 84; 87 ; 89; 93; 95; 110 ; 112;) prezintii pe corpullor anumite linii

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO·BIZANTINA DE LA JZVOARELE 229

parind a fi marginile a doua bueati suprapuse strins, dind impresia ca plumbul ar fi format din doua parti. Examinarea lor nu lasa indoiala ca este vorba de un fel de defecte de fabricatie, de 0 suprafata desparti­taare care se formeaza in metal dnd acesta a fost turnat in doua rind uri. Este evident ca in scobitura facuta in masa -ambalajuJui s-a turnat 0 cantitate oarecare de plumb, s-a petre0ut ~nurul, apoi s- a completat printr-o noua turnare. Operatiunro a dllS la sudarea plum­bului turnat anterior cu cel turnat in urma, dar la nivelul peretilor scobiturji s-a pastrat dunga despiirtitoare, deoarece din cauza peretilor reci nu s-a mai fa cut amestecul intre cantitatea de plumb tumata ini­tial, cu aceea turnata la urma. Astfel se explid'i desprinderea bazei de plumburile nr. 20 si 105.

Ipoteza confec\ionadi plumburilor din grupa a 3-a prin tlirnare directa pe obiectul supus sigilarii , este strins leg-atii de natura mate­rjalului din care erau coniectionate, pe de 0 parte ~nurul care prindea plllmbul, iar pe de alta parte, ambalajul peste care se turna.

Studilll orificiilor care strabat plwnburile sigilare a aratat ca aces­tea s-au pastrat deschise, cu mici exceptii , prin ele putindu-se trece cu l1.'lurinta si azi, un ac sau 0 sirma. Unele plumburi (nr. 6; 9; 37 ; 38 ; 52; 87; 119;) pastreaza chiar doua urme paralele pe orizontala sau verticala . Este de la sine inteles ca plumbul incalzit la temperatura de topire 131' fi prefacut in serum arice material organic CW10scut in anti­chitate, care ar fi putut fi folosit drept ~nur. Singurul matedal cores­punzator putea fi numai sirma - de fier, dat, mai eu seamii de bronz­caci aceasta nu este cu nimic influentata de ,temperatura de topice a plumbului. In schimb, numai un astfel de material dur si rezistent ex­plica pentru ce orificiile au ramas deschise, fa ra a prezenta fenome­nul de turtire cunoscut la toate sigiliile cu sfoara, care prezinta orificii astupate prin turtire in directja presarii. ...

Turtirea orificiilor in plumburile din grupele 4 si 5 este deci un indieiu sigur ea aeestea erau eonfeetionate din timp si stampilate la rece ~i ca pentru agatare se folosea un material maale, adica un ~nur confeetionat probabil dintr-o fibra vegetala.

Plumburile care ne-au stat la indemina nu au conservat nici un fragment din sirmele pe care erau prinse, dar explicatia trebuie eau­tata in faptul eii la ruperea sigiliului sirmele erau adunate cu grija, fiind un aTtical pretios, fie in aceea ea - in cazul sirmei de fier -a fast distrusa prin scurgerea timpuluj, de lagentii chimici din sol.

Un numar de plumburi (nr. 53; 54; 92; 96; 99) prezinta sfirte­catmi pe fala sigilata, ceea ee se explica prin desprinderea violenta a lSirmei.

Suprafata unora (nr. 45; 47; 51 ; 52; 55; 64; 68; 72; 73; 106; 114) este degradata de gauri care fac legiitura eu canalul ~nU1'ului. $i acestea se datoresc tot sirmei care a forlat <;i a atacat chimic stratul de plumb in zonele unde a fost mai subtire. Faptul ca peretii canalului ~nurului nu au 0 grosime uniforma pe tot parcursul acestuia, dovedeste o data mai mult_ ea plumburile nu erau pr.efabricate ci turnate po. lega­tura ~nuruIUl, cacl plumbul turnat intr-o stanta ar fi '8vut pe linga 0

230 V. CULIcA

forma studiata, grosimi corespunziltoare, pe cind plumbul turnat peste o inodatura de sirma, fadi 0 forma regulata, are variatiu...Tli in grosime dupa cum sirma este 'a~ezata mai sus sau mai jos, fa\a de suprafata pe care s-'a aplicat sigiliul.

Folosirea sirmei eJ'"a justificatii prin rezlstenta 1a temperatura plumbului topit ~i pri n rezisten\a la transporturi grele, pe corabii "i caravane, 1a distan\e mari, ale unar trimiteri volwninoase sau imp or­tante.

Este u.or sa ne imaginam cum se aplicau sigiliile din grupa a 3-a. Scobind cu un instrument oarecare in ladi\a de lemn, 0 cavitate helnisferidi sau aproape con idi - ceea ce se putea realiza u~or ell vir­ful unul cutit - ,agentul antic intindea sinna, 0 impreuna deasupra, practicind poa!e "i un "an\ule\ pe traseul sirmei pentru ca ·aceasta sa se ingroape, cam cit grosimea ei, in lemnul .ambaLajului. Turna apoi o mica parte din cantitatea de plumb "i verificind opera\iunea, lasa sa curga "i restul plumbului, in cantitate utilit, dupa care oacela~ agent sau un "jutor al sau, aplica cu grija pe plumbul inca topit "tan\a sigilara . Prin aceastit opera\iune plumbul raminea in cavitatea din ·ambalaj.

!ntrucit pina in prezent nu 'au fost gasite obiecte cu cavi!a\i care sa poa!a fi considerate laca~uri ale plumburilor sigilare, presupunem cit ambaIajele pe care se aplicau s igiliile erau confec\ionate din lemn.

Plumbul nr. 71 pr.ezinta pe COn unele stria\iuni paralele care par a fi imprimarea dungilor anuale din structura lemnului. Ar constitui deci 0 indical ie asupra materialului utilizat loa confec\ionoarea amba­Jajului. Nu este insa exclus ca scobitum in care s-a tUJrnat plumbuJ sa fi fost practicata intr-o bucata de Jemn dur, intr-un tipar de piatra , sau de pamint ars. In acest caz turn area pJumbului ar fi evitat con­tactuJ cu ambaJoajul pentru a nu-l degrada, caci ipoteza presupune un ambaJaj alterabil la caldUTa, de pild;;, un sac de pinza sau de piele. Se intelege di dupa turnare, plumbul raminea ratirnat, nu ineastrat in am­balaj.

De~i sint cunoscute plumburi pe eorpul dirora se pastreaza am­prenta unui iesut gros 5', nici unul din plumburile noastre nu prezinta aeeasta partieularitate. In. atare si tuatie, pentru plasarea plumburilor noastre nu ne lnai ramln decit l iiz ile de lemn care contineau marfuri ~ i poate trimiteri militare, sau tiparul de piatra.

Marimea plumbu1ui putea Ii pina 1a un anumit punct in direeta legatura eu mariluea lazii, eu gros imea scinduirii, dar ~i eu practiea 10-cului sau atelierului care atnbala ;; i expedia, ori a biroului volum. Un lucru ramine cert, anume ca se eerea un minimum de indeminare pen­tru a turn a plumbul in a~a fel in cit sa depa~easca cu 0 oanumita masura marginea scobiturii in care era lasat sa curga spre a forma supnafata neeesara aplicarii amprentei sigilare. 0 buna parte din plumburile noa­stre sint 0 dovada di aeeasta indeminare nu lipsea celar insareina\i eu

51 Rostovtsew, art. cit. p. 462; M. Rostovtsew !}i M. Prou, Supplement au cataloque des PIDmbs antiques de la Biblioteque nationale, in Revue Numisma­tique, 1900, seria 4, tom. 4 p. 313- 354, pl. plumbul nr. 19 a.

PLUMB URI COi\fERCrALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE L A IZVOARELE 231

aplicarea sigiliului. Neindeminarea este insa vizibilii la plumburile nr. 16, 33, 45, 55 , 56, 101, cu suprafeie mull mai mlCl dedt cele ale an1prentelor sigilare, care in aceasta situatie au fost imprimate partial, sau 1a plurnburile nr. 10, 34, 64 .Cll amprente aplicate excentric sau prea apasat.

Tinind seama de anumite caracteristici cit ~i de practicile obi$lluite in sigiUirile din timpul nostru, se poate presupune ca unele lazi erau prevazute cu lTIai multe sigilli aselnaniitoare sau deosebite, puse de unul sau de mai lnulti trimitatori, in lacelea~ i locuri sau in localitati deo­sebite, unele din ele avind $i un caracter fiscal sau vamal, cele care poar!a 0 singura urma de sirma fiind probabil secundare, apli cate pe diferite parti ale coletului, nu 1a locul de impreunare a capetelor sirmei.

Astfel, unele d in sigiliile aplicate puteau purta denumirea ioca­litiitii de expediere sau de tranzit, unde se percepeau $1 anumite taxe, pe cind altele pre\'azute numai cu simbol puteau avea doar rolul de recunoa$tere $i de garantie ca trimiterea nu a fast violata pe pat·curs. Probabil ca unele din ele constituiau adevarate marci de fabrica.

o incercare de a identifica carac!erul trimiterilor in funcii e de legenda ~i de simbolurile cuprinse de amprenta sigilara, nu pare posi­bila pentru moment. Nu este exclus totu~i ca simbolurile caracter cres­tin sa fie in legatura cu marfuri ale unor institutii sau asociatii reli­gioase, dar in aceea~i lTIaSUra pot apartine unor persoane laice care im­braii~aserii noua r egilie ~i pe care 0 luau in sprijinul activitii\ii lor.

Plumburile cu efigii de impiiraii au fara indoialii un caracter ofi­cial, cu to ate ca pare neobi~nuit faptul ca aceste p iese nu se deosebesc ca marime sau execuiie de celelalte piese neoficiale .

In ceea ce prive"te plumburile plate, de forma dreptunghiulara, pare sa fi fast ata~ate 1a trimiteri de mici dimensiuni, u~ar de manipu1at, Cll caracter ofi cial, dupa cum sin tern indreptati sa deducelTI din con­centrarea legendelor. Ramine insa un semn de intrebare forma lor in­cemoda, cel pUiin pentru acelea care fiind srise pe ambele parii nu au fost strins ata"ate de coletul pe care-l insoieau.

Plumburi comerciale, considerate vamale, judecind dupa datele cunoscute din publicatii , au fost gasite numai in citeva localitati pe cu­prinsul imperiului, din Britania pina la Rusicade (Philippeville) in Africa, iar numar ul lor este intotdeauna putin important fala de volum ul ope­ratiunilor desfa!?urate pe un interval de mai multe secole. Singur ve­chiul Lugdunum (Lyon) face excepiie, cu cele patru mii de plumburi scoase din albia fluviului Sa6ne. Plaja de la Rusicade a furnizat mai mull de 0 sutii din Helellum (Ehl, in Alsacia) provin douazeci de exemplare, iar din Britania provin dteva zeci (Brough Castle = Westmoreland, Durocornovium = Cirencester , Felixtown Suffalk).

52 Siegfried J. de Laet, Portorium, etude sur Z'6rganisation douaniere chez Zes romains, surtout a l'epoque du haut - empire, 1949, Brugge (Belgie), p. 141, 164, 195, 257, 285; M. R. Cagnat, Etude Historique sur les imp6ts indirec,ts chez les Romains jusqu'aux invasions des barbares, Paris, MDCCCLXXXII (1882), p . 67, 71.

232 v. CULICA

Cele cunoscute din publicatiile romane>ti, gasite po litoral pro­babil marea majoritate la Tomis - sint in numar de citeva zeci.

Nu insa toate plumburile amintite pot fi puse in legatura cu bi­rourile vamale ci eli siguranta 0 cantitate apreciabiHi sint ;:,emnele distinctive ale proprietarilor marfurilor. 0 parte din cele gas ite la Lyon ~i Philippeville au imprimate numele localitatilor respective, intreg (RUSICADE) sau prescurtat (LUG, LUG VEC, VIC LUG) ceea ce a justificat concluzia cil. aici au functionat staliones portoriae 53. Ramine ins;; inexplicabil - ~i nu avem de a atribui decit hazardului - faptul ca plumburi ell numele acestor importante stationes nu s-au mai gasit in alte localitati, cum era de a~teptat in cazul unor plumburi aplicate pe marfuri in trecere, de~i exemplele nu lipsesc pentru aIte sta~iuni ca Arles (ST (ationes) AREL (atensis) ONP ... gasit la Lyon, Beyrut (COL (oniae) BER (ytensis) ~i TYRI, ambele cu lac de gasire necunoscut 54

sau Smirna, Efes, Magnezia, Laodiceea, Ypaipa, Sionia, pentru care citiim plumburile din lucrarea de fata, gasite la Izvoarele.

De~i in aparenta simpla, problema plumburilor zise comerciale prezinta ~i unele parti obscure, de natura sa arunce nesiguran'ta asupra interpret;;rii modului cum au circulat. Referindu-se la cele peste 0 suta de plumburi gasite pe plaja de la Phili!Jpevillo, R. Cagnat se afla in imposibilitate de a propune explicatii satisfacatoare in legiitura cu in­trebuintarea lor !?i nu poate discerne dadi rau fast aplicate inainte sa'll dupa ce marfurileau intrat in port, pentru a indica scutirea vamala sau ca urmare a perceperii taxelor 55. Din aceasta dilema iese emitind ipoteza, pentru care nu poate produce argumente, cii plumburile sint de mai multe feluri. Pentru plumburile cu efigii imperiale apreciaza ca erau aplicate in vederea asigurarii imunitiitii vamale a impara\ilor, privilegiu stabilit prin lege 56.

Rastovtsew atribuie plumburilor de marfuri rolul de a sigila la­zile !?i coletele Cli marfuri expediiate in diferite parti ale imperiulul roman tirziu 57 cu sigiliul expeditorului sau al autoritatii fiscale sau vamale . Pentru plumburile clasificate de el in grupa a treia nu exclude posibilitatea de a fi fast intrebuintate la sigilarea diplamelol" militare 58,

care aveau nevoae de un material mai rezistent de cit ceara . Nici tma dintre diplomele gasite pe teritoriul rom;mesc nu a pash'at insa sigi­Jiile cu care au fast prevazute ~i nu pot contribui Cll nilnic la verifica­rea ipotezei.

S. J. de Laet, referindu-se la plumburile giisite mai de mult la Lyon, impartaE?eE?te eoncluziile lui R. Cagnat, ell aceea!?i rezerva, admi­tind ca plumburile au putut sa fie fixate pe baloturile cu marfa pen­tru a proba ca drepturile de vama 'au fost achitate, sau sa acorde libera

" M. R. Cagna!, ap. cit. p. 68, 72. 54 S. J. de Laet, op. cit. p. 340. 55 M. R. Cagnat, op. cit. p. 72- 73. 56 M. R. Cagnat, op. cit. p. 120. 57 Rostovtzew, art. cit. p. 462. 58 Ibidem.

PLUMBURI CO:vIERCIALE DIN CETATEA ROMANO·BIZANTINA DE LA lZVOARELE 233

treeere celor care se bueurau de scuUre vamaHi d in diferite cauze, PJumburilor ~tampiJate cu numele unei statio (vamala), Ie recunoa~te rolul probant a1 aehitarii taxeJor ~i mentioneaza un numar insemnat de exemplare prevazute ell nun1ele unor particulari, pe care Ie consi­dera semne de reellnOa!?tere ale proprietarilor marfurilor 59,

Cu sau fara prudenta, principalii autori preocupati de aceste grupe de piumburi antiee, sint de acord ca eJe se aplicau pe baloturi de marfa, pe de 0 parte de expeditoru1 sau proprjetaru1 madii pentru recunoa~­tere, pe de alta parte - ~i aceasta in principal - de organul fiscolo­yamal - pentru asigurarea di taxele au fost aehitate.

In ega1a masura insa autor;; citati ezita cind ajung pe punctuI de a stabili care anurne dintre numeroase-le ~i variatele plurnburi siut ale autoritatii vamale ~i care ale altor institutii, asociatii sau persoane particulare. 0 prima atribuire catre birouriJe vamale este faciJitata de ~tampi lele care poarta imprimat un nume de JocaJitate, dar marea ma­joritate a plumburilor de marfa nu of era nici un indi.ciu spre a indrep­tati clasificarea lor in una sau in eealalta eategorie.

Tn aceea~i masura lipsesc indicati ile asupra mijloacelor care s ta­teau la indemina funetionarilor yamali pentru a distinge ~i a inter­preta multimea de simboJuri, de a 'iti cine "i in ce scop a aplicat plum· burile care se aflau J·a un moment dat pe baJoturile cu marfa.

Procedind Ja 0 clasificare a pJumbw-iJor gasite Ja Lyon, dupa con­tinutul Jor, R. Cagnat Je imparte in "apte categorii : 1) eu efegia impii­ratilor; 2) cu nwne de magistroti sau numere ~i LEGIO, LEG fiind de piirere cii aeestea garantau libera circuJatie a marfurilor scutite de laxe; 3) cu nume de negus tori din Lyon; 4) eu amprente asemanatoare oeJor de pe monedeJe batute Ja Lyon; 5) eu imagini de pasari "i in special de corbi, aluzie la etimologia numelui ora~ului: Lugdunwn colina eorbilor; 6) ell nume de ora~e; 7) cu inscriptii prescw-tate in care apare ~; numeJe ora"ului: LUG. LUG, VEC, VIC LUG 60.

Ceea ce deruteaza este faptul ca un mare numar de pJumbw-i eu nume de localitati , provine chiar din localitatea respectiva !?i nu din alte parti cum este de a~teptat dacii ar ii fost apJicate Ja expedierea dintr-un centru economic sau militar , ori Cll ocazia trecerii prin dife­rite posturi de varna.

Desfacerea intr-un anume Joc a coJeteJor sosite justiiica existenta acolo a insernnate cantitati de plwnburi, dar ratiunea aplidiri i lor pe baJoturi in momentu! sosirii la destinatie nu se contureaza limpede dici, aiei, baloturile sint desfacute pentru a fi verificate sub raportul conti­nutului, dupa care sint predate beneficiarilor, in eazul ca marfurile sau destinatarii sint scutiti de taxe sau aces tea au fost aehitate p2 loc. A admite di de aici nu se faceau expedieri ei numai primiri ar f i tot aUt de fa Js ea a sustine ca "tampilele eu numeJe ora~uJui se apJieau doar pe baloturile primite, in timp ee expedierile erau marcate ell alte semne.

to9 S. J. d~ Laet, 01'. cit., p. 166- 167. tJO M. R. Cagnat, op. cit., p. 67--68.

234 V. CULICA

2. 1

,

9 s

7

11 1. 2.

Plafl.§a I - Fete\e plumbur ilor, cu amprente\e sigiiare.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 235

Numarul redus al locaJita\ilor in care au fost gasite plumburi co­merciale, de!?i pe cuprinsul numeroaselor provincii ale imperiului se aflau renumite centre comerciale .i sta\iuni vamale, constLtuie 0 alta problema nedeslegata. Raritatea rnicilor obiecte nu-~i gase.te 0 expli­ca~ie mul~wnitoare, oricit motive am invoca pentru a justifica dispari­tia sau inexisten\a lor. In mod normal ar trebui sa gasim astfel de plwn­buri in toate centrele de oarecare importanta economica, intrucit tran­sporturile ~i im"portw'ile de marflU'i vizau toate a~ezarile imperiului ~i toate re~edin\ele militare. ,In fapt, aici se sfir~ea calatoria baloturilor .i deci aici urma sa fie rupte .i sigiliile. Prezum\ia ca de la punctul varnal sau de pe frontiera pina la destina\ie marfa circula fara sigi­liile respective, este discutabila, caci macar unele din plumburi, puse de expedit~r, trebuia sa parvina destil1!atarului. Chiar dadi baloturile erau desfiicute la limitele provinciilor .i plumburile puse initial erau rupte ell aceasta ocazie, pentru continuarea transportunilor, se aplicau, fadi indoiaHi, 'alte sigli i caci, 1a destinatie, era necesar sa se faca dovada ca trimiteriJe pentru care s~au platit taxele, nu au fost inlocuite Cli altele.

De~i inscrip\iiJe atesta un mare numar de sta\iuni vamale, numele lor nu apare pe sigiliile eomerciale in aceea~i masura, a~a cum se in­timpUi Cll Rusicade, Lugdunum !?i mai eu seama cu cele din Asia minodi despre care ne vor informa paginile ce urmeaza. Sintem ispiti~i sa gin­dim ca nu toate sta\iunile vamale erau dotate cu sigilii de aplicat pe plumb, dar cuno~tintele pe care ' Ie avem despre organizarea minutioasa a sistemulu i vamal romano - bizantin, nu ne acorda ingliduinta. Nu este exclus ca pentru unele sigilari sa se fi folosit de catre statiunile vamaJe, ale caror nume nu ne-au parvenit pe plumburi, un alt m·aterial, similar ell ceara ro~ie din zilele noastre, asupra caruia 'actiunea distru­gatoare a timpului s-a manifestat din plin. Tot~i , tinind seama de rrec­venya destuJ de ridicata a plumburilor eu aIte simboluri, nu pare plau­zibil sa sigilarea s-<:ir Ii facut in mod curent cu alceva in afara de plumb. Existenta lor pe un spa\iu ~i intr-o perioada de timp vaste, argumenteaza pentru generali"area s.igillirii cu plumb.

Pe un nurnar de plumburi de la Lugdunum, dupa cum a reie~it mai sus, au fost identificate numele unor negus tori locali. De~i nu des­tul de numeroase, ~i plumburi1e de la Izvoarele cuprind diferite nume care ar putea fi atribuite producatorilor din marfuri, dar pe totalut plumburilor cunoscute 'rezulta un numar prea mic de nume proprii, [atii de numaruJ sigiliilor cu alte simboluri. 0 prima concluzie care se impune ar fi cii acelemji categorii de persoane sau institutii aplicau, cind amprente eu inscriptii , cind amprente eli simboluri figurate, dar poate fi radmisa !?i ipoteza ca unE negustori nu-~i incredintau numele ci apli­cau pe plumburi semnele lor distinctive, care se bucurau de aceea~i popularitate ca ~i numele lor.

Dar recunoa'iterea unor sigilii neoficiale ridicii noi dificulta\i atit prin numarul mare al celor care pot fi considerate particulare, cit ~i prin m-area lor asemanare eli celelalte. tn masura in care birourile va-111ale aplicau plumburi eli numele statiunii, celelalte plumburi care in-

236 V. CULICA

swneaza Inarea majoritate ar urma sa fie consider-ate partkulare. AceasUi dispropor\ie nu este admisibilii, deoareee fieeare balot avea sa poarte pe llnga sigiliul expeditorului, eel putin un sigiliu vamal-fiscal ~i in acest caz cele of ida Ie nu pot fi mai putin numeroase decit eele parti­culare. Nu se poate sus\ine oa expeditorul aplica pe balot mal multe plumburi, caei in aeest eaz plumburile eu simboluri s-ar fi gasit In numeroase exelnpl,are asemaniHoare, ceea ce nu reiese din examinarea plumburilor, de }a Izvcarele, unde dubletele au earaeter de exeep\ie pentru plumbw'ile cu simboluri. lIn schjmb sint mai frecvente ]a racelea $tampilate eu nume de localitiiti.

De buna seama ea printre plumbw'ile cu simboluri vor fi multe apartinind nu unor negustori ci asociatiilor ell caraeter religios, unita­tilor militare, dar pentru izolarea lor ]ipsesc criteriile de identificare.

Marea asemanare tipologica , intre amprentele Cll efigi-i Imperiale ~i cele presupuse a apartine unor negustori, sau p Jate posturilor va­male, ramine sa-$i gaseasca explieatia dupa 0 mai ampla eonsiderare a unui material neClUloscut inca. Nu ezitam sa mentionam confuzia, in care ne putem afla in oriee moment, intre plumburile oficiale care atesta plata sau seutirea de taxe $i eele puse de diferiti particulari pentru recunoa~tere, cit !?i intre cele pri'll care se constata plata taxe­lor de portorium ~i cele pentru altfel de taxe. de intrare sall de trecere prin anume locuri.

1II

Dupa examinarea general a a principalelor probleme ridicate de plumburile comerciale am considerat utila analiza sumara a aspectelor prezentate de cele J 32 piese adunate din ruinele de la Izvoarele.

Nu ne-am ingaduit sa renuntam la amanunte care ar parea de pri­sos, ciiliiuziti fiind de gindul ca ·aspecte in aparentii inutile azi, pot intra in ateniia cercetiitorului de miine OJ.

61 Numarul de ordine din descriere corespunde eu nr. din plan$ele in cafZ au fast redate fata eu amprenta sigilara ~i profilele plumburilor.

Profilele in marime naturala prezinta plumburile privite de Ia baza ampren­telor sigilare. Profilele plumburilor ale caror amprente sigilare sint degradate au fost desemnate din pozitiile cele mai caracteristice.

Din plan!?ele cu fetele plumburilor lipsese acele plumburi a caror amprenta este eomplet degradata iar din plan~ele eu profile lipsesc acelea cu alta forma dedt hemisferlca sau conica (grupele 4 !?i 5).

In descriere am indieat numai greutatea (G) plumburilor ~i dimenslunile 8mprentelor sigilare, aeolo unde s~au putut stabiJi cu eertitudine. Pentru plum­burile a caror amprentfl nu pfistreaza elementele Decesare stabilirii dimensiunilor. nu s-a mai facut niei 0 mentiune.

Dimensiunile amprentei sigilare au fost redate s1.1b forma de fractie ori de cite orj forma amprentei este ovaUi (ra) sau dreptunghiulara (La). In aceste cazuri va loa rea scrisa ca Dumarator reprezinHi diametrul pe vertical a sau ina1-timea dreptunghiului, iar aeeea redata ea numitor, diametrul pe orizontala sau baza dreptunghiului.

PLUMBURI COMERCIALE D IN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 237

1. - I c, virf rotunjit. U is. 1. Bustul lui Constantin cel Mare, ineununat. Prafil spre d. Daua pamblici inoada eununa fluturind spre s . Fibula pe umaml d . Pe margini legenda C [ONS] TANTINI VICTO­RIA. Degradari la barbie ~i pe marginea stinga. G 4, 72 gr . Da 13/ .. . mm.

2. - I b, mult aplatizat. 2. Bustul unui impacat, incununat, din fata. Figura mutilatii partial pI' in ruperea calmlului; nasul ~i barbia turtite prin lovire. In cimp, pamblicile de la cununa, doua linga obra­zud d, trei linga obrazul s. In cimpul din d, deasupra pamblicilor, 0

stea eu ~ase raze, din trei linE incruci~ate. Pe davicu1a d, 0 fibula rO­tunda. an d, din legenda circulara, ... P F A V G. G 2,50 gr. Da 13/12.

3. - I b, curbura foarte joasa. 2. Marginea pastrata, inaltata cu 3 mm. Bust din fata a1 unui iInparat, incununat eu diadema din doua rinduri de perle. Trei pamblici din cununa in dreptul ohrazului s. Na­suI, obrajii ~i eea mai mare parte din ulneri ~i piept, degradate. In s un rest de legenda .. . P FA ... Imprimare cu acela~i tipar ca precedentul. G 2, 88 gr. Da 13/ ... mm.

4. - I c, U i s. 3. Bust barbatesc, din fata . Parul bogat, sub o cununa acopera partial fruntea . 11ustatile ~i barba contureaza buza superioara ~i barbia. rier grav "i solemn. Agrafa rotunda cu buton cen­tral, pe umarul d. In jur legenda I V L I A N 1. G 3,25 gr. Da 13/12 mm.

5. - I b. 2. Bust barbatesc din fala. Tilltit "i corodat. Ochi; de­plasati in parti, bulbucati. G 4,47 gr. Da 13/ ... mm.

6. - I c. U 2 t . 3. Orificiul larg indica 0 sinna groasa sau doua sirme aHiturate. Citeva elemente din cre$tetul unui cap barbatesc, spre d. Din legenda circu1ara .. ' N V I ... C I A ... G 3,80 gr. Da 13/ .. . mm.

1. - I a terminat cu un buton. U i s. 3. Bust barbatesc spre d, figura severa, sprincene groase. Anepigraf. G 3,70 gr. Da 13/13 mm.

8. - I b. U i s. 3. Bust barbatesc in profil spre d. In parti pro­babH restur11e une, legenlde IV ... VI. Patina castanie . G 3,50 gr. IDa 13/11 mm.

9. - I a. U 2 t. Lipsa partea din s sus, taiata din vechime. 3. Bust barbatesc din fala, cu urechile departate. Din legenda IIA ... IIOV G 4,58. Da 13/12 mm.

Termenii dreapta (d) sau sting a (s) folositi in descrierea amprentelor, tre­buiesc intele~i din pozitia celui care prive~te.

Pentru economia descrierilor, au fast folosi te prescurtari : Forma plumbu­ri lor. I a = plumb hemisferic; I b = calota sferica; I c = plumb conic; I d = plumb in forma de nasture; I e = plumb cilindric ; II = plumb moneti­form, III = plumb dreptunghiular . Urma celei de a doua turnari a plumbu­lui = U 2 t; Urma imprimarii sirmei pe prelungirea plumbului = U is; D~­rectia canalului $nurului insemnata cu cifrele 1-4, indica directiile.

I 0

~1[3 /'..4

P lumburile nr. 37, 40 ~i 42 au fast reproduse de P. Diaconu in articolul Urme vechi cre$tine descoper'ite in sud-vestul Dobrogei, pUblicat in Biserica Orto­doxa Romana, LXXXI, nr. 5-6, 1963 p. 548 ~i f ig. 2.

238 v . CULICA

,15

14

1.6

,18

1 9

21 20

22 23

Plall§Q I J - Fetele plumburilor, cu amprenteie sigilare .

PLUMBum COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTlNA DE LA IZVOARELE 239

10. - I e. 4. Cap barbatese in profil spre d, eu git lung ~i puter­nie, degaja un aer de energie ~i forta brutii. Anepigraf. Imprimare adin­eita 1a 4 mm. G 8,66 gr. Da 13j. .. mm.

11. - I e. Canal, 1, foarte larg. U. i S . Bust de barbat din fata. Degradat din vechime. G 5,07 gr. Da 13j. .. mm.

12. - I e. U i s. Canal 1, desehizaturi mijloeii inegale. Bust din fata, barbatese. Fruntea degradatii. $ters. G 4,93 gr. Da 13/ ... mm.

13. - I a, u~or aplatizat prin turtire. U i S. 2. Cap spre d, barba­tese. Lipsit de legenda. Patina castarue. G 4,10 gr. Da 13j. .. mm.

14. - I b. Cre'itetul unui cap barbatese in profiJ. Parul eu fire drepte. In s sus un ornament rotund, eu un punet in mijloe 'ii doua prelungiri la partea superioara, indreptate lateral, terminate prin cite un punet . Restul rust rus. Patina vinata. Anepigmf. G 4,46 gl'.

15. - I e, seund . Pe latura stinga, a margine asemenea unei vi­ziere. 1. Bust barbatese in profil spre S. Mustata ~i probabil barba. In fata, in dreptul fruntii, 0 stea. eu 'iase raze. Anepigraf. G 4,34 gr. Da ... J9 mm.

16. - I a, pastrat parti·aJ. Oanalul, 1, foarte larg, eu desehizaturii in fOrnla de estuar. Cap barbatese spre d. Se pastreaza daar ere~tetul

eu parul pieptEmat intins, urechea ~i a parte din abratz. In cimp, in S sus, un rest de legenda ... V A ... G 2,56 gr.

17. - I a, margini evazate. U 2 t. Canalul, 1, latit. Imprimare ex­eentriea. Cap tinar spre d. Parul cirliontat. Pe git un ve'imint U'i0r in falduri. In dreptul umarului ~i sub barbie, partea superioara a unui scut. Figura are trasatilli feminine, dar pare a fi a unui adolescent. Anepigraf. G 4,85 gr. Da 11/10 mm.

" } \~8. - I b, eu UrIne de lovituri. 2. Chip barba.tesc spre 5, ineins probabil eu a pambliea peste parul cirliontat. Partea din fata degradatii prin lavire. Anepigraf. Patina maron - cenu~ie. lndicii ca a fost exe­eutat eu aeeea'ii matrita ea proeedentuJ. G 4,31 gr. Da 11/ 10 mm.

19. - Forma de trunehi de con. 4. U i S. Orifieiul superior foarte lung, eel inferior ruie, eli urmele a doua sirme paralele. Cap femeesc spre d, sustinut de lm bust privit din fata. Aer rece, lipsit de detalii. Coafura redata ea a casea. 1n eimp V I H. G 3, 17. Da 10/10 mm.

20. - Cap tinar de feme ie, spre s, eu par bogat, lasat Iiber peste umeri. La gil perle. Anepigraf. Corpul plumbului pierdut . G 1,57. Da 13/ ... mm.

21. - Forma partieul'ara , lase mana to are unei pastile, continuata eu un con jos eu baza largita. In partea superioara ° margine de 2 mm. Canal, 2, foarte larg, ell arificiile deschise sus in corpul ~i jas in fata plumbului. Cap de femee tinara , spre s, parul strins. Partea de sub git distrusa de orifici ul de ie'iire al sirmei. In eimpul din fata un relief neelar. G 5,04 gr. Da 13/ ... mm.

240 V. CULICA

2 5 2. 27,

28 29

~4

P'an~a III - Fe1ele plumburilor, cu amprenteie sig ilare.

PLur.mURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO· BIZANTINA DE LA IZVOARELE 241

22. - la, curba Wior turtitii. 4. Diana, cu areul 'ii sageata in dmpul din d, in pozitie de tragere. Detaliile estompate. Anepigraf. Pa­tina alba. G 6,61 gr. Da 13/12 mm.

23 . - I a, margini eva:<ate. 2. Victori.a, mergind spre s. In mina d, 0 eununil, in mina s, probabil, 0 ramura de palmier. Anepigraf. Pa­tina maron inehis. G 4,00 gr. Da 13/12 mm.

24 - I a, 2. U i s. Personaj mitologie "'iezat spre s. Cu mina d. salta oopa-cul Wlei ciste din care iese un $arpe, in mina s cornul abun­den\ei. Pe marginea superioara P R I ... V A S. G 6,68 gr. Da 12/12 mm.

25. - I a, u~or turtit. 4. Doua personaje fala in falil. Cel din d , probabil femeie, a~ez·ata pe 0 biana, trei sferturi din spate, prive!?te spre s ditre celiHait personaj, mai mic, i.n picioare, eli capul acoperit de 0

casca (?). Primul tine, eli capul in jos, un .$arpe mare, care coboara de pe umarul s dealungul bratului. Seeundul tine in sus, deasupra capului eeluilalt. un 'iarpe asemanator, care atirna dealungul bm\ului , umaru­lui 'ii eoapsei d. Anepigraf. G 5,98 gr. Da 11/12 mm.

26. - I e, eu baza larga. l. Desehizatura superioara foarte larga patrunde in corpul plumbului 'ii pe falii pinil aproape de mijloe. Des­ehizatura inferioara "junge pe eorpul conului pina la 1/3 din diamelrul plumbului. In ·apropiere de virf un orifieiu oval, ramas de la tumare, raspunde in canal. U 2 t. Personaj an picioare din fat§. in Ini~care spre s. Ve~mint lung eu falduri. In mina d probabil 0 faclie. Mina s libera pe linga corp. In dmp jos, probabil, un ~rpe curbat spre palma per­sonajului. Lateral, in ambele parti obieete neidentifieabile datorita con­servarii preeare. Capul distrus de orifieiu. G 5,80 gr. Da 13/12 mm.

27 . - Initial I a, aeum tu rtit pe ambele fete. 3. Barbat gol spre d. Se pastreaza doar partea superioara a trupului, "platizat. Anepigraf. G 6,76 gr. Da 10/10 mm.

28. - I c, baza larga, virf rotunjit. U 2 t. l. Personaj in pielOare, din fata, ve~mint pina la genunchi, in mina d cornul abunden\ei. In mina s, probabil 0 eoroanii. Legenda <l>YNAQN ,pe latura din d. Com­parat eu urmatorul , pare ea partea din legenda de pe maTginea s este ~tearsa. G 4,45 gr. Da 13/12 mm.

29. - I a . 3. Orificiul din d, vizibil pe fata. Personaj asemiina!cr preeedentului, probabil femee. Legenda pastrata partial... Y AN [<I>Y A]QN G 3,20 gr. Da IJ!1~ mm. . 30. - I a. Canal, 4, foarte largo Oval impartit in doua paril we­gale, printr-o linie orizontala. Cea de sus mai mare, inch ide 0 Victori~ (7) ilaneata de doua personaje minuscule, neclare. Partea superioara include un corn al abunden\ei, eulcat cu desehizatura spre d. Anepigraf. G 6,12 gr . Da 13!l~ mm.

3l. - Ia. 2. Deschizatur.a inferioara prelungita pina in mijlocul · plumbului . Oval impartit in doua cimpuri egale, suplCapuse. ,in regls­trul de sus, un simbol neidentificat in forma Iiterei Y, £laneat de doi lei indreptati catre margini , dar cu capetele intoarse spre simbolul din centru. In registrul inferior un simbol neidentifieat £laneat de doua

242 V. CULICA

pasari, probabil bufnite sau vulturi, cu aceea~i pozitie ca ~i kii de dea­supra. G 5,68 gr. Da 12/11 mm.

32. - I b. U i s. 4. Pas are a~ezata, spre s, pe un obiect neiden­tificat, privind indarat. Vultu r pe deliin sau bufnita. Pentru ultima ipoteza vezi ochii insemnati prin doua adincituri, capul rotund ~i lipsa unui cioc ascutit. lIn acest caz obieetul pe care se sprijina a r putea fi o amiora, ca pe unele monede ateniene. Catre ultiIna ipoteza conduce ~i p,ozitia corpulUji pasarii. In talA unul ~i deasupra doua semne ne­identificate. G 5,70 gr. Da 12/11 mm.

33. - I a. 1. Pasare in profil spre d, cu capul spre s , tinind in doc 0 ramudi sau un spic Inare. Anepigraf. G 5,63 gr. Da ... /8 mIn.

34. - I c. U i s - U .2 t. 3. Leuatacind din spate a gazela eu eoarne lungi, arcuite pe spate, eare sare in cimpul din d. Pe eorpul ga zelei mici puncte in relief. Anepigr.af. G 5,33 gr. Da .. ./12 mm.

35. - I b, fragmenlffi", ",eregulat. U i s . U 2 t. 1. Pe restul de amprenta sigilara pastrat, se disting doua picioar€. Probabil, anepigraf , G 3,68 gr.

36. - I a. U i s. 1. Orificii latite. ~arpe mare ie~ind dintr-o cism. In parlile laterale, doua simboluri neidentificabile. Sub bucla formam de ~arpe, in stinga cistei, un semn, probabil litera C sau E. Farii legendii. G 13,43 gr. Da 13/13 mm.

37. - I e c (con pe soelu cilindric). U i s. U 2 t. 2. Orificii largi, liitite. Cruce sprijinita pe un piedestal scurt, Intre bratele crucii, unele reliefuri datorate imprimarii defectuoase. Anepigraf. G 7,37 gr. Da . ./12 mm.

I, 38. ~ I a, U i s. 1. Orificii trlormaJe, eel inferior ell urlnele a

doua sirme. Mina stinga, cu bra tare, line intre degetul mare ~i arahi­tor 0 cruciuli\a. Pe margini M 0 N T NOV. G 2,12 gr. Da .. ./12 mm.

39. - I a, rupt. 2. Orificiile de grosimea unui ac fin. Amprenta degradata in propor\ie de 50%. Se distinge in s bustul pina la briu al unui personaj nimbat. Probabil un simbol cre~tin . Anepigl"af. G 1,37 gr. Da ... / 10 mm.

40. - I c. 4. Animal spre d. probabil un miel. Deasupra un cris­mon (?). Simbol cre~tin (?). G 5,77. Da 12/11 mm.

41. - I 1. 2. U i s . Daniel, in picioare din fala, gal, cu miinile in sus ~i capul spl'e d intre doi lei ridicati pe labele din urma, in po­zitie spre in af,ara, dar cu capetele intoarse catre profet. Reproducind fara indoiala mitul biblic al aruncarii profetului in groapa leilcr, ffi"e probabil caracter cre$tin 62 G 2,44 gr. D 12/ 11 mm.

, 42. - I a. U i s . U 2 t. 1. Se pastreaza doar cimpul din d cu cele trei brate inferioare ale unei cruci ~i sfir~itul invocatiei cre~tine

K YPHE8Bj OH QE I. !n rest 0 parte de s imbol neidentificabil. G 1,46 gr.

62 Daniel V 1, 5 24.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANT]NA DE LA IZVOARELE 243

38

')7

40 42

44

4-7 4B

Plan§a IV - Feteie piumburilor. cu amprenteie sigilare.

244 v. CULrcA

43. - I a. 4. U i s . Figw-a grotesca (gryUe) cu dublu profil (iani ­forma) . Profilul din s cu barba, cel din d se continua cu un apendice lung ~i curbat ca un git de lebada. Din cre~tetul comun porne~te un git de cal continuat in mod firesc cu capul animalului . Anepigraf. G 4,96 gr. Da 12/12 mm.

44. - I d. 4. U i s. Figw-a fabuloasa redind un cap matur, bar­batesc, din fata, cu barba mare desfacutii in doua ~i indreptatii in sus. pe linga lnargini, pina la lilnita jwnatatii, unde se termina eli cite un cap uman. Din cre~tetul capului porn esc simetric doua gitw-i terminate eu capete de cal. Intre cele doua gituri un ornament degradat. G 4,04 gr. Da 12/12 mm.

45. - I b, aplatizat. 3 (?). Aproape sters. Se disting unele prelun­giri care pot fi interpretate drept picioarele, capul si mina stinga ridi­cata in sus, ale unui personaj in picioare (interpretare nesigura). Fara legenda. G 1,47 gr.

46. - I c. U i s. l. ,Intr-un chenar dreptunghiular, despartit in d oua registre egale suprapuse, legenda YnAlI n A.

Litere inalte de 3 mm. Fig. 1/6. Fata sparta de canal. G 3,30 gr. Laturile amprentei 10/12 mm.

47. - I a sau c, partial taiat. 4. U 2 t. Canalul gaw'e'i te fata. Chenar dreptunghiula r cu legenda Yn A/JOHN,

Literele din rindul de jos mai marl. Ligatura intre H si N. (Iig. Ii7). G 4,42 gr. Laturile a mprentei 10/11 mm.

48. - I. c, oonservare rea, turtit pe am be Ie fete . l. Sigiliu apli­cat cu acela~ tipar folosit la nr. 46. Din legenda se cite'ite YnA[I]nA G 4,1 0 gr. La 10/12 mm.

49. - I b. U i s. 4. In chenar ~or dreptunghiular CMY I PNA Litere inalte de 5 mm. Litera C unghiul",' (fig. I l l ), ingro~re prim

scurte bare a extremitatii literelor. G 6,58 gr. La 12/13 mrn. 50. - I b, traversat de 0 nervura. 4. Partea inferioara lipsa. Ace­

ea~i stampila ca la TIr . 49 . Litera M intepata cu un vir f lat. Literele din rindul al doilea taiate partial. G 4,46 gr. La ... /13 mm.

51. - I b . 4. U i s. Asemanator , dar nu identic cu nr. 49- 50. Unne de ciocanire. Canalul .atinge fata plumbului. G 6,79 gr. La 12/13 mm

52. - I b . U i s, (doua, paralele). 4. $tampila, cu acela. tipar ca la nr. 49-50. Patrundere a canalului in litera C. U 2 t . Calota taiata pina la mijloc prin defect de tUrnare. G 4,07 gr. La 12/13 mm.

53. - I b (deformat prin lovire). U 2 t. 3. Fata rupta partial de canal. $tampila identica cu nr. 49-50 ~i 52. Legenda CMY/P[NA]. G 7,48 gr.

54. - I a . Fata rupta de canal (fig. 1/2). 3. Legenda [P]NA/CM[Y[. G 2,75. La 12/13 mm.

i i 55. - I a. U i s. 3. Stampila [P NA]lCM[Y] identica cu prece-denta. Fata gaur ita de canal. G 1,93 gr.

56. - I a . U i s. $tampila identica cu nr. 54-55. G 2,07 gr.

PLUMBURJ COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 245

5 2 53

55 56 ";7

58 59 60

Plan$G V - Feteie plumburiloT, cu amprentele s igilare.

246 V. CULICA

57. - I a, d. 1. U i s. Stampila E<!>E /CIWN. Capetele literelor E, <!> ~i C ingro~ate prin bare transversale. Ligatura intre W ~i N (fig. 1/3) . lnaltimea literelor 3 mm. G 4,84 gr. La 10/12 mm.

58. - I a. l. Stampila E<!>E /CI. Extremitatile literelor accen-tuate prin bare transversale. G 6,77 gr. La 10/11 mm.

59. - I c, virf retezat. 1. Pe ambele fete UTme de dinti. Stampila identica cu precedenta : E<!>E /qI]. G 5,09 gr.

60. - I c (?). 2. U 2 t. Turtit recent. Aceea~i legenda ca la ulti­mele daua. Forma diferita ,a literei C, care pare unghiulara ~i fara bara cit .i modificarea distantei dintre Iitere, datorita turtirii plwnbu­lui. G 4,46 gr.

6l. - I a, cu baza aproape dreptunghiulara, traversata in direc­tia lungimii de doua nervuri paralele inegale ca lungime, prod use de doua ~antulete existente in ambalaj in momentul turnarii. 3. Orifidi mid, astupate. Legenda, cu litere de 3.5 mm. MAf /NHT E lM. Dea­supra literei M din rindul ultim, probabil un E minuscuJ. Ligatura in­tre N H (fig. 1/1 0). G 4,58 gr. La 13/9 mm.

62. - I b. l. Orificii mid . Legenda AAOILlIKOI w N, cu litere de 3 mm. G 2,75. (Fig. 1/9). Da .. ./12 mm.

63. - I a , term inat printr-un buton. Aspect de palariuta. 2. U i s. Legenda CYON /Ie. G 4,26 gr. (fig . 1/l4). Da 10/10 mm.

64. - I a. 4. Monograma in dreptunghiu perlat, deteriorata de canal, poate fi I A T sau W · . G4, 90 gr. Da 9/10 mm .

. 65. II, 3, omprimat pe ambele parti , CUJ scriere nel'eguLata, pe daua registre, despartite printr-o linie orizontala, totul in cere u~or perlat. G 4,18 gr. Da 13/13 mm.

66. - I b, margini rupte partial. Aspect de palarie cu boruri largi. Canal fin. l. Amprenta sigilara inchide intr-un dreptunghiu doua mo­nograme s uprapuse (fig. 1/13). Ruptura din partea inferioara atinge mo­nograma, dar ea se intrege.te cu ajutorul plumbului nr. 68, asemana­tor. G 1,76 mm. La 8/ 10 mm.

67. - II. 1. Imprimat pe ambele parti, in caractere latine, pe fie­care parte cite trei rinduri, inconjurate de un cere, v izibil nwnai pe una din parti. G 4,29 gr. Da 13/13 mm.

68. - I b , cu margi nile aduse la 0 forma pro ape dreptunghiulara. In partea superioara ~i jcs , marginile sint zimtate. Canalul fin, produce o gaura neregulata in centrul monogramei. 3. Amprenta inchide doua monograme asemiiniitoare cu cele aplicate pe plumbul nr. 66, d"r nu identice. G 1,55 gr. La 8/9 mm.

69. - II. 1. Previizut pe ambele fete cu aeeea.i amprentii sigilarii (fig. 1/12). G 2,19. Da .. ./13 mm.

70. - I b, putin aseutit. 1. Orificii fine ~i regulate. Trei busturi de aspect neingrijit, intr-un oval u~or neregulat. Bustul central este eel mali mare iar eel din s mai mie dedt celelalte. G 8,38 gr. Da 12/l4 mm.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANl'INA DE LA rzVOARELE 247

6'2.

65

64

66

69 Plan$l1 VI - Fetele plumburilor, eu amprentele sigilare.

248 v . CU LICA

7 0 72

75

74

/I, ir,' ~//, / , I f v< '

76

7 7 7 8

7 9 8 0 61

Plan$a VlI - Fetele plumburilor. cu amprentele sigila re.

I?LU.MBURI COMERCIALE DIN' CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 249-

71. - I a, margini evazate. Prezinta striat-iuni eare se pun in le­gatura ell materialul lemnos in care a fost turnat. 4. Canal larg, eli oriii eii neregulate. Trei busturi diierite de eele de pe plwnbul prece­dent. Busturile laterale vatamate prin eiocanire jar marginea supe­rioara ataeata de agenti ehimiei. G 10,75 gr. Da 12/12 mm .

72. - I b, eu apendiee in partea inferioara, spre d. 2. Trei bus­turi, deosebite de eele de pe plumburile nr. 70- 71. Bustul din d, care este ~i eel mai mare, vazut din profil spre stinga, are in fata un bust mie, degradat de orifieiul eanalului. Printre aeestea se afla un bust ma­nmt, probabil al unui eopil. G 3,73 gr. Da 12/12 mm.

73. - I a, margini neregulate, e,·azate. 3. Canal larg, produce 0

spartura pe fata plumbului, in mijloe. Patru busturi, doua mici, de copii, incadrate de alte dalla, diferite ca marime, eel din d mai mare~ ambele din prom, privind eiitre interior. G 4,64 gr. Da 12/12 mm.

74. - I b, turtit prin lovire, margini largi, neregulate. 1. U i s . Doua busturi laterale, din profil privind spre interior eatre eele doua busturi mai miei. Probabil realizate eu aeela~ tipar folosit la plumbul nr. 73. G 3,30 gr.

75. - I a, margini evazate, apendiee aseutit spre d. U 2 t. 1. Orifieii latite. Monogram 1/11. G 5,82 gr. 11 /12 mm.

76 . - Forma neregulata, derivata dinlr-un dreptunghiu. Canalul ~nurului strabate prin mijloeul laturilor lungi. Amprenta sigilara drep­tunghiulara (4/10 mm) nu contine imagine sau legenda. G 2,83 gr. Di­m ensiunile plumbului 16/8/4 mm.

77. - III . Asemanator eu preeedentul. Aeeea~i directie a cana­lului. Amprenta sigilara (3/11 mm), in relief, euprinde legenda I V LIS A A. Ultimele doua litere in ligatura. Patina castanie. G 1,8 2 gr. Dimensiunile plumbului 15/6/4 mm.

78. - III. Amprenta (3/13 mm) contine literele M ~i D, despartite prin doua punete. Din litera D porne~le 0 sageatii eu trei perechi de aripi. G 1,96 em. Dimensiunile plumbului 17/6/4 mm.

79. - III. Amprenta (4/13 mm) lasa sa se vada literele D Z C. Pe fata pusterioara, neteda, a fost sgiriat cu un virf foarte ascutit N I C N 1. G 2,63 gr. Dimensiunile plwnbului 15/7/4 mm.

80. - III. Amprente sigilare pe ambele fete (3/13 =), din cite trei litere: T C A ~i C I C sau C T C. G 1,90 gr. Dimensiunile plumbu­lui 17/ 5/4 mm.

8l. - III, rupt din veehime pe linia can·alului. Se pastreaza nu­rnai partea din dt pe care se clistinge 'anevoie un rest din litera S ~i litera V. G 2,79 gr. Latime 12 mm, grosime 4 mm.

82. - I a. Mie apendice in partea inferioara. 1. Orificii mari, ne­regulate. Amprenta euprinde un leu, cu coada ridicata, privind spre d, urmat de aproape de un personaj cu vesmint lung, nimbat (?), cu bra­tul sting in sus, eel drept pe ling a corp. G 7,98 gr. Da 10/10 mm.

83. - I a, mult aplatizat ~i alungit, din care 's-a pastrat jumatate, fiind rupt pe linia canalului. Se pastreaza, probabil, partea de jos, pe

250 v. CULICA

83 84-

85 86 87

89 90 88

91 92 95

P/art§a VI! I - Fetele plumburHor I cu amprenteie sigiiare.

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO-BIZANTINA DE LA IZVCARELE 23 l

care se deduce barba creata "i 0 parte din chica unui cap de barbat, in profil spre d.

8.4. - I a, margini evazate. 1. U 2 t. Amprenta reda un leu in plclOare spre s, riicnind. Fara legenda. G 4,14 cm. Da 13/ ... mm.

85. - I 8, margini U$or evazate. 1. Amprenta reda un leu eu coada lunga ridicata in sus, mergind spre d, racnind. Deasupra le­genda nAV<!JV . G 5,15 gr. Da 13/14 mm.

86. - I c, terminat in loc de virf cu 0 creast§.. Margin i largi. 4. U i s . Leu Cll co ada in sus, sarind furios spre s. Lips it de legenda. G 9,43 gr. Da 13,1]4 mm.

87. - I a, margim evazate. 1. U i s. U 2 t. Bust b§.rbiltesc, din fata . Linia sprineenelor unita eu nasului, formeaza un T. Oehii redati prin dou§. puncte. Pare a avea "arbii. Legenda partial§. in d ... N 11\.0' G 4,65 gr. Da 13/ .. . mm.

88. - I a, distrus partial. Canalul "nurului stricat. Simbol neiden­t ificabil. G 5,76 gr. Da 13. 12 mm.

88. - I a, Faia afectata de canalul "nurului, larg 'i' ca\·ernos. U 2 t. Simbol neidentificabil. G 4,75 gr.

90 . - I c. Canal cu orificii mici. Simbol neidentificabil. G 5,42 gr. 91. - I a sau c. Turtit. Orificiile canalului lat". Taeturi pe fata.

Simbol neidentificabi l. G 9,04 gr. 92 . - I c. 3. Canalul deschis pe fata cuamprenta, pe toata lun­

gimea . Cap uman. Se pastreaza dear cre"tetul. G 9,08 gr. Da 12 '13 mm. 93. - I a . margini neregulate "i prelungire. U 2 t. Simbol neiden­

tificabil. G 3,79 gr. 94. - I c, vi rf rotunjit, margini neregulate, prelungiri. Simbol

neidentificabil. G 14,38 gr. 95. - I a, margine prelungita. Amprenta "tearsii. G 3,00 mm.

Da ... / 10 mm. 96 . - Turti! "i sfi"iat. Nu se pot preciza forma "i simbolul

G 2,00 gr. 97 . - I a, tur!it prin ciocanire, margi ne prelungit§. . Amprenta

complet mutilata. G 5,30 mm. 98. - I a. Orificii largi. Amprenta degradata. G 7,02 gr. 99. - l a, margini evazate, de mid dimensiuni. Fata sfi~iata pe

Ilnia canalului. Simbol distrus. G 2,00 gr. 100. - I c, virf retezat. 2. Bust barbatesc din fat§., cu ve"mint

drapat po piept. Pare a nu fi avut legenda. Partea din d si cre"tetul complet degradate. G 7,40 gr. Da 13/13 mm.

101. - I a, forma neregulata. 2. Capul unui barbat cu barbi"on spre d. Cre'itetul iese din suprafata plumbului. Ochiul stricat de agenti chimici . Lipsit de legenda. G 3,75 gr. Da .. . III mm.

102. - Forma lunguiata, cu virful rotunjit, strabatut de un canal larg. Fata complet "tears§.. G 4,90 gr.

103. - Canal necbi'inuit de largo Amprenta sigilara reda trei bus­!uri biirbate"ti, cel din mijloc rnai mare, in profil spre d. Cele laterale privesc catre interior, spf1e bustul central. Nu este identic cu nici unul

252

1 01

93

100

J 03 105

104

108

106 1 07

Ho 1 1,1

Plan$a I X - Fe\ele plumburilor . eu amprentele sigilare.

V. CU LICA

PLUMBURI COMERCIALE DIN CETATEA ROMANO- BIZANTINA DE LA IZVOARELE 253

din eele de sub numerele 70-72. Capul bustului central turtit u~or prin lovire. Lipsit de legenda. G 7,73 gr. Da 10/13 mm.

104. - I a, margini evazate. 4. Orifieii late. Amprenta sigilara cuprinde legenda PAM/FY/L[IAj. (fig. 1/8), marginita in partea stinga de 0 ramura de palmier. G 4,51 gr. Da 12/12 mm.

105. - Plumbul propriu zis lipse~te din veehime. Partea pastrata este formata din plumbul celei de a doua turnari. Nu pastreaza urmele canalului. Amprenta reproduce imaginea zeitei Pallas - Atena, cu v~mint lung, eu easca, iinind in mina stinga sulit" iar eu dreapta spri ­jinindu-se pe seut. In dmpul din s un simbol in forma de drja, redat prin punete. Anepigraf. Dimensiunile amprentei nu pot fi stabiJite.

106. - Plumb din grupa a treia, forma neregulata, mai mult plat dedt conic sau hemisferie. I. Canalul eu orificii late, sparge plumbul pe ambele fete. Amprenta sigilara contine 0 scena mitologica. Figua-a centrala este un faun batrin cu pieioare de tap, in mers aplecat spre d. catre un copil - probabil un amorall - care plute~te in cimpul din d. In partea superioara, in dreptul spate lui faunului, un al doilea .amorall. Faunul tine in min a dreapta un obiect in forma de luna noua. Intre picioare se distinge un obiect asemanator unei drje. G 4,25 gr. Da 15/15 mm.

107. - III. Plumb in forma neregulata, derivata dintr-un drept­unghiu asemanator cu plumburile de sub numerele 76 - 81 ~i 115. $nurul strabate vertical prin mijloeul laturei lungi, orizontale. Orificiile turtite. Amprenta sigilara (5 /14 mm) include legenda M I C. Patina cas­taniu-ro~cat. G 5,85 gr. Dimensiunile plumbului 25/8/6 mm.

108. - III. Plumb pal·alelipipedic. Spre deosebire de celelalte ase­manatoare (76 - 81 ~i 107) gaura snurului a fost practicata in ieiele cele mai late ale paraleJipipedului, rezervateingeneralamprentei. Am­prenta, (4/9 mm) coniine legenda F I C. G 2,73 gr. Dimensiunile plum­bului 16/6/5 mm.

109. - I a . 1. Bust barbatesc spre d. Crestetul distrus de orificiuJ ~nurului iar oehii, nasul si gura nu s-au imprimat datorita unei defee­\iuni a tiparului. In cimp in s, pe margine, un ineeput de legenda ZIT. G 4,00 gr. Da 11/9 mm.

110. - I e, baza eliptica. 4. U 2 t . Amprenta include un personaj spne s, tinind in rniini Un ~arpe Inare, ditre 0 cista inalta. Pe gitul personajului 0 erestatura din vechime. In dmpul din d un obiect nedis­tinct. Identic eu nr. 26. G 6,22 gr. iDa 13/12 mm.

111. - I a, usor turtit. 2. Conservarea sub med ioera da posibili­tatea sa se distinga 0 reprezentare inaripata spre d , probabil 0 Victorie. In cimpul din d, obiecte neidentifieate. G 14,08 gr. Da 12112 mm.

112. - I a ; mica prelungire in s. 2. U 2 t. Amprenta imprimata partial lasa sa se distinga 0 pasare spre d, fijra cap. Realizata eu ~tan\a folosita pentru nr. 33. G 5,78 gr. Da 10/8 mm.

113. - Fragment. Pastreaza 0 parte din faia, eu resturi mutilate din amprenta sigilara. Identificam trasaturile unui corp omenesc, in pozi\ie statuara, probabil un element mitologic. Anepigraf.

254 v. CULICA

112 113 114

115

117

}16

118 120 11 9

12.1 12. 2. 123 Plan§Q X - Fetele plumburi1or. eu amprenteJe sigilare.

:PLUMBURl CQMERCIALE DIN CETATEA ROMANO·BIZANTINA DE LA IZVOARELE 235

114. - Foarte dju conservat. Cu foarte multa probabiJitate, re­produce in amprenta seena mitologidi descrisa 1a plumbul nr. 25. Ini­tial hemisferic, in prezent turtit. 1. (?). Gaura in ·centrul amprentei.

115. - III, mai ingust ~i rnai gros la unul din capete. Pe fetele mari, urme de dinti. Canalul, vertical, une~te fetele inguste. Din legenda se distinge vag litera C. G 3,06 gr. Lungimea plumbuJui 18 mm.

116. - I a, aplati2at. OmaluJ se deschide ca un ~ant pe toata Jiitimea amprentei. 4. Se cite~te [C]MY/P,[N]A . (fig. 111). Identic cu plum­burile numerele 49- 50 ~i 52-53. G 5,87 gr. La ... 113 mm.

117. - I a. 4. DiametruJ canalului de grosimea unui fir de ata. Legenda A N I T A. (fig. 1/17) . G 5,72 gr. La 6/7 mm.

118. - I a . 1. Cap de adolescent, cu trasaturi regulate. A fost exeeutat eu aeela~ tipar folosit 1a imprimarea plumburilor cu numerele 17- 18. G 9,68 gr. Da 11/ 10 mm.

119. - I a. Parte din fata distrusa din vechime. 1. Canalul dete­rioreaza partea inferioara a fetii. Urmele a doua sirme paralele . Am­prenta aplicata ca matrita folosita la plumburile l1'umerele 33 ~i 112, conser va doar capul $i 0 parte din corpul pasarii. G 4,00 gr.

120. - Mic fragment din fata unui plumb de tipul I a.c. Conserva doar un rest din dreapta, superioara, a amprentei, pe care se deslu~e~te partea din spate Cl unui bust. In dmp 0 proeminentcl neidentificabiUi.

121. - I b. 1. U i s. Bustul spre d al unui barbat cu barba. Ochiul accentuat ~i nasul ascutit imprima imaginei 0 tinuta austera ~i grava, subliniata de prezenta pe piept a unOI' linii parale-le care sugere-aza cuirasa. Pe latura din d restul unei legende AGIO~ (?), AOIOT(?),AOIOV(?)

G 2,00 gr. Da 12/ ... mm . 122. - I b. 3. Amprenta, miicinata de 'agenti chimici, reda un cap

barbatesc desfigurat de canalul ~nurului. Vagi urme ale unei COl'oane radiale. Cimpul ramas liber in d, pare sa sprijine parerea ca nu a avut legendii . G 3,79 gr. Da 12/ .. . mm.

123. - I c. U i s. 1. Cap barbiitesc, trei sferturi spre d, coafura bogata, barb a tunsa scurt, unita eu mustata. Rest de lege-ncla ilizibih'i. G 4,47 gr. Da 9/8 mm.

124. - I c, virf rotunjit. 3 U i s. Busturile afrontate a doua per­sonaje, red ate stingaci . Bustul din d ar putea fi a l unei femei, dupa forma coafurei ~i dupa felul in care '3ceasta acopera urechea. Anepigmf. G 3,09 gr. Da 10/ 10 mm.

125. - I b, neregulata. U 2 t. 4. Busturile unei perechi, fata in fata, avind intre eJe un bust de copil, spre d. Probabil lipsit de legenda. Puternice aIinitati cu arnprenta de pe plumburile nr. 72; poate iden­titate. G 3,37 gr. Da 12/12 mm.

126. - I c, bazii neregulata, virf lat. 4. Legenda A/>,. /AP (fig. 1116), cu ligaturi. G 5,04 gr. La 8 mm .

127. - Plumb asemanator cu forma cu nr. 21 (baza cilindrica. suprapusa de un con). Canal foarte larg la unul din capete. 1. U i s. Simbol asemanator eu eel eplieat pe plwnbul nr. 31. dar realizat eu alta ~tanta, rnai rudimentar. G 5,13 gr. Da 10/10 (?) mm.

128. - Plumb cu aspect n eregulat, de cartof. Canalul foarte largo

256 V. cULrc'A

12'5

1.26

127

1211

130 l.J2. Plall!jaaXI - Fetele plumburilor, ell amprentele sigilare.

2. Personaj nirnbat, flancat in s de un altul rna i marunt (?) . Cimpul din d a ciizut in ru8!ra plUilTIbului ~i nu se rnai pot face aprecieri asupl'a continutului. G 6,49 gr. La 9/10 rnm.

129. - Plumb extrem de plat, r upt in doua de canal. Relieful pastrat poate fi interpretat drept 0 mina sau mai degraba 0 talpa de picior on1enesc. Pe margine un mic orificiu indica intentia agentulul

~ ~ .c:!J V c::::::> 1 2 ;, <I- '5

'""=\j fEY ~ Z? ~ 6 7 a 9 10

<0 ~ ~ '0 ~ 11 12 13 14 1'5

~ ~ ~ <0 ~ , , ,

16 17 18 19 20

~ \:) ~ CCJ ~ 21 22 23 24 25

~ ~ "'V e ~ 26 27 28 29 )0

Plan~a XII - Plumb Drile vazute in se«tiune.

~ <\.Y 0 V ~ 31 32 ')3 34- 35

f!J ~ B' ~ '<!l }6 37 38 ')9 40

'"V - , "'~ ' '-;7 ?C? 'e:;7 41 42 4:3 44 <\.5

~ 'i/3 CC? ~ ~ 46 47 48 49 50

0=> <:(Y ~ ,~ ~

51 52 53 54- 55

~ c:v ~ ~ 6f:T 56 57 58 59 60

PlaTl¥l XIII - Plumburile v8.zute in sect iune.

61

68

74

85

~ , -,

95

62 63 64

70 71 72

75 82. 83

86 87 SB

~~~ 91 92 93

96 97 98 Plan§Q Xl V - PJurnburiie vazuie in sec tiune.

66

7')

84

89

94

~ 'I 99

v ~ \J w ~ loa 101 102 10' 104-

C?-7 ~ 9 0 V 106 109 1.10 11.1 112

\?} <: ~ ~ C .... :./ • ~ , -113 114 116 117 111'>

0 ~ , , ~ G:? ~ 119 120 121 1.22 1.2.,

<Cr ~ ~ ~ tg7 124 125 126 127 12.8

~ ~ ~ \7 129 1.30 1.'H 1.')2

Plan'jQ xv - Plumburile viizute in S~:~iU1 ~ .

PLU.MBum COl\1ERCIALE D IN CETATEA ROJl.1ANO-BIZANTINA DE LA IZVOARELE 261

antic de a-I fi xa cu 0 ti nta sa,u poate de a-I purta agatat la git. G 3,05 gr. Da 10110 mm.

130. - I c (?), mutilat prin strivire in dinti. Orificiul ~nurului larg ~i deschis. Amprenta complet mutilata crutii un colt - probabil din s sus - de unde se vede di amprenta era partulatera, uno oval ~i cii ~nurul striibate vertical. Din resturile amprentei se deslu~esc detalii din pieptiiniitura unui cap acoperit cu 0 retea ~i impodobit cu ~erpi (?). G 5,14 gr.

131. - Plumb extrem de plat, cu aspectul unui "coperi~ in douii ape, acoperi t cu stri uri in directia scurgerii. 1. Amprenta imprimatii partial, include 0 monogramii fina ~i bine piistratii, eu exceptia partii din s, jos, cazuta in 'afam cimpului. Se pare cii in afara de capatul in­ferior a l primei haste a literei N nu se mai £lila alta indicatie. lntre hastele lilerei N, ].a nivelul superior, se alla 0 crisma, ceea ce asigura plumbului caracterul cre~tin. G 1,16 gr. La 9/9 mm.

132. - I a, m inuscul. Canalul ~nurului deosebit de fin. 1. Am­prenta , in stare de conservare precara, lasa eu greu sa se distinga un personaj in picioare (pina la genunchi) cu mina stinga pe lingii corp, in dreapta tinind 0 sulitii. Marginea plumbului eazind la nivelul capului, aeesta lipse~te partial. G 1,1 6 gr. Iniiltimea plumbului 9 mm.

PLOMBS COMMERCIAUX DE LA CIT£: ROMANO·BYZANTINE DE IZVOARELE (DOBROUDJA)

Resume

La Table de Peutinger inscrit dans Ie segment 7, entre Durostorum et Ax iopolis, a XVIII milles romaines loin de la premiere locali tel Ie toponyme Sagadava et a XII millcs loin de ceUe-ci et a une distance de XVI<! milles d'Axiopolis, Sucidava (Moesique). L'ingEmieur topometre P. Polonic, ayant essaye a Ja fin du siecle passe (1898) de situer dans Ie terrain les sites inscrits sur la carte publiee par Peutinger - attire par les vestiges d'une localite romano-byzan­Cine - localise Sagadava a 2,5 km en aval du v illage de 1zvoarele (Pirjoaia), sur la rive droite du Danube, a l'endroit connu sous Ie nom de Cale-Gherghi.

Puisque nulle autre source antique n'enregistre Ie toponyme Sagadava, la majeure partie des chercheurs y ont vu une forme corrompue pour Sucidava. laquelle a ete placee hypothetiquement a Izvoarele des 1904. Les debats concer­nant les ruines de Izvoarele n'ont pas ,abouti a une conclusion definitive, d'une pm a cause du grand nombre de fortifications trouvees dans la zone geographique respective, et d'autre part pour la raison que, sauf des observations superficielles, on n y a pas entrepris de recherches.

Les restes d'un castellum aux cotes longs de 160 m (les cOtes courts etant conserves sur une longueur de 80 m) ainsi que les tr.aces d'une basilique de dimensions moyennes (25,50 X 11.35 m) auxquelles s'ajoutent de nombreux ves­tiges ceramiques, numismatiques etc. pour une Iperiode historique qui commence au VI-e siecle avo n.e. et finit vers la commencement du VII-e silk le n.e., indi­quent Ja presence d'un habitat important. IInitiellement thraJco-getique ensuite ro­mano-byzantine, situee a la bHurcation du grand fIeuve par un bras qui se dirrige vers la campagne getique, it la limite d'entre la Moesia Secunda et Scythia Minor,

262 V. CULICA

au niveau du limes danubien, cette localite a fait perpetuer son existence meme au V-e siecie n.e., lorsque d'autres centres economiques et militaires ant ete trans­formen en cendre.

n

De ce milieu ancheologique on a recolte, pendant une periode de deux decennies (1950-1970) un nombre de 132 plombs romano-byzantins, can nus sous la denomination de plombs corrumerciaux. Pour pauvair proceder a une analyse des caracteres de 'ces precieux et peu cannus documents. nous avons trollve necessaire d'en appeler aux classifications de Rostovtsew et de R. Cagnat et de donner quelques details concernant la manii~re de confectionner et d'appliquer les sceaux respectifs, mentionnant en meme temps leur dispersion dans l'espace du monde romano-byzantin et ceux qui les ont utilises ou appliques.

Une tentative d'identifier Ie contenu des envois, en fonction de la legende et des symboles compris dans l'empreinte sigillaire ne parait pas possible dans Ie stade actuel de la recherche. Il n 'est pourtant pas exclu que les symboles au caractere chretien soyent en relation avec les maochandises de certaines insti­tutions ou associations reliegieuses mais en egale mesure ils peuvent appartenir a des personnes laiques qui avaient embrasse la nouvelle religion et qu'eHes prenaient a l'appui de leur activi te. Les plombs aux effigies d'emp~reurs ant sans doute un caractere officiel bien que semble inhabituel la fait que ces pieces ne different pas, du point de vue dimensions OU execution, des autres, non-officielles. En ce qui concerne les plombs plats, rectangulaires, ils paraissent avoir ete attaches it des envois de petites dimensions a caractere officiel, comme on est justifie a deduire vu la concentration des legendes. Mais leur forme incornode, au moins de ceux qui, etant ecrits sur les deux, n'ont pu etre etroitement attaches au colis accornpagnaient, pose toujours des problemes.

On ne peut mettre en relation tous les plombs commer:ciaux avec les bu­reaux douaniers; certainement, un nombre appreciable en sont les signes dis­tinctifs des proprietaires des m'archandises. NOlls mentionnons Ia confusion qui peut a tout moment etre faite entre les plombs officiels qui attestent Ie payement ou l'exemption de taxes et ceux mis par de differents particuliers pour ,identi­fication, ainsi qu'entre ceux grace auxquels on constate Ie paiement des taxes de portorium et ceux pour d'autres taxes, d'entree au de passage par certains endroits.

III

La description sommaire des 132 plombs proven us de la cite romano­byzantine de Izvoarele met en evidence d 'une part la forme des plombs, avec de differents details caracteristiques, relati fs a la technique de I'execution, et d'autre part Ie specifique des empreintes sigillaires appliquees sur Ie plomb.

(L'analyse du contenu des empreintes sigillaires et les considerations, rela­tives a la datation et localisation des plomhs forment l'objet de la deuxieme partie de l'ouvrage qui finit par de breves conclusions sur les liaisons comrmer­ciales de la cite de Izvoarele).

Tableau des figures

Fig. 1 - Formes graph iQues sur plombs sigillaires. Planches I - XI - Faces des plombs avec les empreintes sigillaires . Planches Xl! - XV - Les plombs vus en section.