MUZEUL OLTENIEI Str. Popa Şapcă, nr. 8, 200422 Craiova; tel. +40 251 41 7756; fax. +40 251 419435

e-mail: muzeulolteniei@yahoo.com; www.m uzeulolteniei. ro

Nr. too-1- J l}f~ of. . 2012

Către,

ASOCIATIA ALEXIS PROIECT 1

FILIAŞI, SAT BALTA, STR. LUNCII NR.l,JUD. DOLJ

Având în vedere adresa dvs. nr.435/10.07.2012, înregistrată la Muzeul Olteniei Craiova cu nr.l545/16.07.2012 vă înaintăm alăturat Fişa de Caracterizare a Ariei Protejate Lacul Ionele, Com. Urzicuţa, Jud. Dolj.

FIŞA DE CARACTERIZARE A ARIEl PROTEJATE LACUL IONELE

Denumire: Lacul lonele Localizare: Judeţul DoiL localitatea Urzicuţa Ecoregiune: Silvostepa Câmpiei Române Coordonate: 43°59'- 43°59' N, 23°32'- 23°33'E Suprafaţa: 3.2 ha Altitudine: 43 m Căi de acces: din comuna Urzicuţa spre sud, pe drumuri de exploatare, se traversează pârâul Baboia Statutul legislativ (actul de declarare): Decizia C.J. nr. 26/1994 Codul: 2395 Habitate majore: Zonă umedă Tipuri de habitate: apă dulce, stufăriş, vegetaţie de sărături

Caracterizarea generală a ariei protejate a. Aspecte geologice 1 geomorfologice.

Teritoriul face parte din Câmpia Olteniei şi lunea pârâului Baboia. Lunea Baboiei este de vârstă holocenă, acoperită cu materiale parentale cu texturi lutoase în zonele joase şi lutonisipoase în zonele înalte. În cadrul său apare o reţea de zone joase cu bălţi şi mlaştini reminiscente ale meandrelor Baboiei şi grinduri puţin proeminente. Înclinarea generală a luncii Baboiei, de la vest la est este mai mică 0,001%.

b. Aspecte pedologice Pe materialul loessoid al grindurilor din lunea Baboiei s-au format cernoziomuri slab solonetizate în profunzime şi chiar la suprafaţă, datorită curenţilor ascendenţi ai pânzei capilare a apei freatice situate la adâncimea de 1-2,5 m. Pe suprafeţele joase cu apa freatiă aproape de suprafaţă (0,3-0,7m) în luncă au avut loc procese de gleizare şi de solonetizare, formându-se lăcovişti slab solonetizate şi chiar lentile cu solonetizare puternic. Pe terenurile cele mai joase, cu apă de aforiment, s-au format lăcovişti mlăştinoase.

c. Aspecte hidrologice Teritoriul este situat în bazinul hidrografic al Dunării, în subbazinul Baboia- un pârâu mic, având sursa în sudul Piemontului Getic, cu debit permanent, dar variabil , în funcţie de cuantumul precipitaţiilor . Din punct de vedere chimic apa pr. Baboia este alcalină (pH 8,7), slab sălcie, cu rezidiu fix 0,748 g/1 şi duritate 21,84° Indicele carbonatului de sodiu rezidual (CSR)=1 ,2 iar indicele raportului de absorbţie a sediului (SAR) are valoare scăzută, iar conductibilitatea electrică specifică indică o capacitate de salinizare potabilă, mijlocie spre ridicată.

d. Aspecte climatologice Climatul este continental, moderat, cu slabe influenţe mediteraneene, veri călduroase, temperatura medie a lunii celei mai calde 23°C (iulie) cu număr mare de zile cu caracter tropical (peste 30°C). Precipitaţii : media anuală este de 563,7 mm cu maxima în luna mai (60,8 mm) şi un minim în luna august (28,8 mm) şi cu mari variaţii de la un an la altul. Vânturile dominante sunt cele sud-est, vest, nord-est, iar ca intensitate cele de vest şi nord­vest.

e. Specii de flora: crinul de baltă - Butamus umbellatus, Zannichellia palustris, salcia - Sa/ix pentandra, mlaja - Salix viminalis, coada calului - Equisetum telmateia, feriga - Dryopteris fi/ix-mas, dintele dracului - Po/ygonum hydropiper, coada vulpii - Adonis geniculatus, loboda sălbatică - Atrip/ex hastata, brânca -Salicomia europaea, saricica - Sa/sofa sada, otrăţelul - Aldrovanda vesicu/osa, aliorul de baltă - Euphorbia palustris, Lytrum tribracteatum, Callitriche pa/ustris, busuiocul de baltă - Scutellaria hastifolia, busuiocul cerbilor - Mentha pulegium, avrămeasca - Gratia/a officinalis, limbariţa - Alisma plantago-aquatica.

f. Specii de faună: cârtiţa - Talpa europaea, ariciul - Erinaceus europaeus, Neomys anomalus mi/Ieri, nevăstuica - Muste/a nivalis, hârciogul - Cricetus cricetus, şoarecele de câmp - Microtus angularis, şobolanul de apă - Ondatra zibethica, cioara grivă - Corvus corone, cioara de semănătură - Corvus frugilegus, cucul -Cucu/us canorus, cucuveaua - Athene noctua, sticletele - Carduelis carduelis, şopârla de câmp - Lacerta agilis, broasca de lac - Rana ridibuna, brotăcelul - Hyla arborea, Libel/u/a depressa, greierul de câmp - Gryl/us campestris, călugăriţa -Mantis religiosa.

g. Specii protejate: Mamifere: Ariciul (Erinaceus europaeus) , Cârtiţa (Talpa europaea); Păsări : egreta mică - Egretta garzetta, ţigănuşul - Plegadis falcinellus, bătăuşul - Philomachus pugnax, chirighiţa cu obraz alb - Chlidonias hybridus, chira de baltă- Stema hirundo; Reptile: Broasca ţestoasă- Testudo hermanni, Amfibieni: salamandra - Salamandra sa/amandra; Insecte: călugăriţa - Mantis religiosa, fluturele cap de mort- Acherontia atropos. Activitati antropice in cadrul ariei protejate: amenajări balneo-climaterice (sporadice). Regimul terenului: proprietate comunitara Administrator: Primaria Urzicuţa . Plan de management: nu există . - necesităti: mai multe panouri de avertizare de explicare, sistem colectare deşeuri solide.

Surse de documentare: A.P.M.- Dolj şi A.B.A. Jiu, fotografii -Adrian Gheorghe

FIŞE PENTRU SPECIILE DE PĂSĂRI CONSEMNATE ÎN ARIA PROTEJATĂ LACUL ION ELE, CARE FAC OBIECTUL CONSERV ĂRII

CHLIDONIAS HYBRIDUS (Pallas, 1776) Chirighită cu obraz alb; Whiskered Tern Încadrare taxonomică: Clasa Aves, Ordinul Charadriiformes, Familia Sternidae Descrierea speciei: lungimea corpului - 25 cm, comportament asemănător cu chirighiţa neagră (zbor agitat, acrobatic, la mică înălţime deasupra bălţilor,

smârcurilor şi pajiştilor) , culoarea penajului diferă funcţie de vârstă şi anotimp: vara, penajul adult este gri-întunecat pe toată partea ventrală( abdomen, piept, gât), şi gri­deschis pe partea dorsală, obrazul este alb sub calota neagră a capului, ciocul roşu închis; adultul în penaj de iarnă este asemănător cu chirighiţa cu aripi albe (supraalarele, spatele şi supracodalele gri-deschise, fruntea şi partea ventrală albe, spre ceafă o pată negriciasă întreruptă) de care se deosebeşte totuşi prin absenţa petei negricioase de pe laturile gâtului, dimensiuni mai mari, cioc mai lung şi mai masiv; la pasărea tânără spatele este brun-roşcat-gălbui , cu benzi transversale late, colţurate, aripile deschise la culoare, supracodale (târtiţa) albiciase, pata închisă la culoare de pe ceafă se termină în dreptul ochilor (nu se continuă în zona auriculară) , coadă este gri deschis cu o dungă terminală închisă şi îngustă. Biologia, ecologia şi situaţia speciei Aria de răspândire: zona temperată a Europei şi Asiei ; iernează în Africa, sudul Asiei şi Australia Efectivul: populaţia Europei este estimată la cea. 26 500 perechi clocitoare, din care cea 8000 perechi sunt înregistrate în România; se consideră că această specie se află în expansiune teritorială şi numerică. Migratie şi reproducere: oaspete de vară (IV-IX), cuibăreşte în colonii pe bălţile din regiunea de câmpie şi în Delta Dunării; cuibul este situat pe aglomerări de vegetaţie acvatică care pluteşte pe apa puţin adâncă. Regimul alimentar: zoofag, alcătuit din animale acvatice mici, predominant amfibieni şi insecte. Biotopul: bălţi , zone mlăştinoase. Statutul de conservare: specia este în declin la nivel european. Factori de amenintare potentială: sistematizarea şi desecarea zonelor umede, modernizarea cursurilor de apă. Măsuri de protectie existente: specia este protejată prin Directiva Europeană

79/409/EEC - Directiva Păsări, Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna, Legea 13 din 1998-prin care România a ratificat Convenţia de Ia Bonn, Legea 89 din 2000 pentru ratificarea Acordului de lq Haga, OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Legea fondului cinegetic:"Vânarea interzisă" 407/2006. Măsuri de conservare propuse: conservarea zonelor umede şi a condiţiilor naturale din habitatele acvatice, interzicerea pescuitului şi altor activităţi în teritoriile unde cuibăresc.

EGRETTA GARZETTA (Linnaeus, 1766) Egretă mică; Little Egret Încadrare taxonomică: Clasa Aves, Ordinul Ciconiiformes, Familia Ardeidae

Descrierea speciei: lungimea totală a corpului cea. 60 cm, anvergura 92 cm., penajul alb în totalitate, cu pene ornamentale pe spate şi creştet (egrete) la pasărea adultă, cioc negru (la rădăcină albastru deschis), picioare negre cu degete şi tălpi galbene; irisul galben. Biologia, ecologia şi situaţia speciei Aria de răspândire : Sudul Europei, şi Asia centrală ;iernează în Africa şi India. Efectivul: În Europa se estimează între 30000 ş i 40000 perechi clocitoare., din care cea 3000 perechi cuibăresc în România, cu precădere în Delta Dunării. Efectivele globale au o tend i nţă pozitivă, ca urmare a protecţiei impuse. Migratie şi reproducere: oaspete de vară (în lunile IV-IX). Cuibăreşte în stufărişuri sau în vegetaţia arborescentă din bălţile şi ostroavele Dunări i, lunile V-VINil , în colonii mixte cu alte specii de stârci. Regimul alimentar: peştişori şi alte animale acvatice pe care le capturează de obicei în ape stagnante puţin adânci sau în lungul malurilor. Biotopul: bălţi ş i lacuri întinse, dar cu apă puţin adâncă , cu stufărişuri ş i pâlcuri de arbori. Statutul de conservare: specie periclitată pe plan naţional, declarată Monument al naturii. Factori de amenintare potentială: creşterea nivelului hidrologic al bazinelor acvatice, incendierea sau tăierea macrofitelor palustre. Măsuri de protectie existente: specia are statut de Monument al Naturii (Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române) şi este protejată prin Directiva Europeană 79/409/EEC - Directiva Păsări, prin Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna, Legea 13 din 1998 prin care România a ratificat convenţia de la Bonn, OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Legea fondului cinegetic: ,,Vânarea interzisă" 407/2006. Măsuri de conservare propuse: ocrotirea speciei şi habitatelor preferate, menţinerea unui nivel optim al apei

PHILOMACHUS PUGNAX (Linnaeus, 1758) Bătăuş; Ruff Încadrare taxonomică : Clasa Aves, Ordinul Charadriiformes, Subord. Charadrii, Familia Scolopacidae Descrierea speciei: masculii (lungimea corpului 30 cm) sunt mult mai mari decât femelele (23 cm) şi prezi ntă în lunile mai - iunie, un penaj ornamental variat colorat (pene albe, ruginii sau de altă culoare, prelungi pe guşă şi pe partea posterioară a gâtului şi moţuri negre pe cap), iar pe faţă .. negi" maro-galbeni sau roşiatici ; femelele sunt maro deschis, deasupra prezentând pete negre, mari, picioare de culoare variabilă : roşu-portocaliu , maro-galbene sau verzi. Vara târziu juvenilii sunt maro­gălbui pe gât şi maro-închis pe spate cu marginile penelor deschise la culoare. Biologia, ecologia şi situaţia speciei Aria de răspândire: nordul şi centrul Europei, Asia Centală; iernează în Africa ş i India. Efectivul: populaţia estimată pentru Europa este alcătuită în medie de cea 120000 perechi cuibăritoare, în mare parte concentrate în Scandinavia. În ţara noastră bătăuşul este specia cea mai numeroasă dintre păsările limicole (de ţărm); în perimetrul sitului nostru se pot observa sute de exemplare (stoluri compacte), în

perioada pasajului de primăvară-toamnă, iar în sezonul estival (mai-iulie) doar exemplare izolate. Migratie şi reproducere: în sudul ţării specia este frecventă în pasajul de primăvară (lunile III-IV) şi toamnă (lunile VIII- IX 1 X); cuibăreşte în mlaştinile/ bălţile cu vegetaţie scundă, de obicei în tundra din nordul Eurasiei. Regimul alimentar: zoofag, se hrăneşte cu diverse nevertebrate acvatice, iar toamna îşi completează dieta cu seminţe (grâu ş . a.)

Biotopul: ţărmuri, pajişti mlăştinoase, terenuri deschise arabile sau cu iarbă. Statutul de conservare: specia este în siguranţă la nivel european. Factori de amenintare potentială: creşterile deosebite ale nivelului apei în zonele de popas (factori naturali sau artificiali), păşunatul şi alte activităţi în preajma apelor sau pe ţărmurile acestora Măsuri de protectie existente: specia este protejată prin Directiva Europeană 79/409/EEC - Directiva Păsări, Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna, Legea 13 din 1998 prin care România a ratificat Convenţia de la Bonn, Legea 89 din 2000 pentru ratificarea Acordului de la Haga, OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice , Legea fondului cinegetic:"Vânarea interzisă" 407/2006. Măsuri de conservare propuse: interzicerea accesului animalelor ierbivore şi a altor factori de deranj în teritoriile unde se hrănesc.

PLEGADIS FALCINELLUS (Linnaeus, 1766) Tigănuş; Glossy lbis i'ncadrare taxonomică: Clasa Aves, Ordinul Ciconiiformes, Familia Threskiornithidae Descrierea speciei: lungimea totală - 60 cm, anvergura 90 cm, penaj întunecat verde-închis cu luciu metalic arămiu şi purpuriu; ciocul lung şi curbat în jos, de culoare verde-suriu ca şi picioarele. Penajul de iarnă este negru-maroniu, stropit cu pete albe mici. În zbor se aliniază în şiruri lungi ş i ţin gâtui întins. Biologia, ecologia şi situaţia speciei Aria de răspândire: regiunea estică şi sud-mediteraneană a Europei, Asia centrală şi sud-estică, Australia, America centrală, Africa. Efectivul: pe plan global se află în declin numeric; în Europa: există cea. 15.000 perechi, din care max. 3500 perechi în România, cele mai multe fiind concentrate în deltă şi izolat în estul ţării. În zona umedă cercetată de noi prezenţa ţigănuşului este rară , iar numărul de exemplare consemnate oscilează între 7-11 indivizi. Migratie şi reproducere: oaspete de vară (în lunile IV-IX). Cuibăreşte în colonii mixte (cu stîrci, egrete, cormorani mici), de obicei"în stuf, în lunile IV-VI. Regimul alimentar: zoofag mixt; se hrăneşte cu peştişori, moluşte , insecte acvatice, lipitori. Biotopul: regiuni mlăştinoase, lacuri şi bălţi întinse cu apă puţin adâncă (habitat pentru hrănire), cu stufăriş şi sălcii (habitat pentru cuibărit). Statutul de conservare: specie vulnerabilă în ţara noastră şi rară la nivel european. Factori de amenintare potentială : activităţile antropice (deranjarea, poluarea apei, tăierea macrofitelor acvatice) care duc la degradarea şi restrângerea habitatelor preferate. Măsuri de protectie existente: specia este protejată prin Directiva Europeană 79/409/EEC- Directiva Păsări, prin Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna, Legea 13 din 1998 prin care România a ratificat Convenţia

de la Bonn, Legea 89 din 2000 pentru ratificarea Acordului de la Haga OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Legea fondului cinegetic: vânarea oprită între 16 martie -14 august. Măsuri de conservare propuse: păstrarea unor condiţii cît mai naturale în habitatele acvatice.

STERNA HIRUNDO (Linnaeus, 1758) CHIRA DE BALTĂ Încadrare taxonomică: Clasa Aves, Ordinul Charadriiformes, Familia Sternidae Descrierea speciei: lungimea corpului 35 cm, culoarea penajului diferă de la un sezon la altul şi funcţie de vârsta păsării; în penajul nupţial se observă calota capului neagră, cioc roşu-portocaliu cu vârf negru, picioare scurte roşii; penaj dorsal gri­deschis, ventral alb, remigele primare întunecate, iar cele secundare formează dedesubt o pată clară albă; la pasărea în repaus aripile nu depăşesc vârful cozii. Juvenilul are frunte albă, cioc galben-portocaliu cu vîrf negru, marginile anterioare ale aripilor sunt întunecate, această culoare lăţindu-se spre umeri, spatele cu pete ondulate uşor întunecate. Biologia, ecologia şi situaţia speciei Aria de răspândire: în toată Europa (excepţie extremul Nord), zona temperată din Asia, Africa de Nord şi America de Nord; iernează în Africa de Sud, India şi Ceylon, în America Centrală şi de Sud. Efectivul: totalul populaţiei europene este de cea. 200000 perechi; în România efectivul este estimat între 4000-8000 perechi, larg răspândite în Delta Dunării şi în zone umede din regiunile de câmpie. Migratie şi reproducere: oaspete de vară în ţara noastră (IV- X), cuibăreşte în mici colonii monospecifice sau mixte, pe plaje nisipoase sau pe insule 1 dune de nisip din interiorul bălţilor, uneori pe resturi vegetale sau pe vegetaţie plutitoare. Regimul alimentar: zoofag, constând în vieţuitoare acvatice (peştişori, insecte, răcuşori, moluşte) . Biotopul: ţărmurile apelor, zone umede, mlăştinoase. Statutul de conservare: specia este în siguranţă la nivel european. Factori de amenintare potentială: reducerea şi sistematizarea zonelor umede, modernizarea cursurilor de apă. Măsuri de protectie existente: specia este protejată prin Directiva Europeană 79/409/EEC - Directiva Păsări , Legea 13 din 1993 prin care România a ratificat Convenţia de la Berna, Legea 13 din 1998 prin care România a ratificat Convenţia de la Bonn, Legea 89 din 2000 pentru ratificarea Acordului de la Haga, OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Legea fondului cinegetic:"Vânarea interzisă" 407/2006. Măsuri de conservare propuse: păstrarea condiţiilor naturale în zonele umede, interzicerea pescuitului şi altor activităţi în zonele de cuibărit.

16. 07.2012 Dr. Mirela Sabina Ridiche