Muzeul de Istorie şi Etnografie Soroca

La 13 Mai 1907, la Soroca a avut loc adunarea constituantă a Societăţii cercetătorilor Văii Nistrului. La adunare au asistat peste 20 de persoane, printre care: V.S. Daşchevici, A.E. Daşchevici, Iu. Grabovschi. F.N. Nerucev.

Programul de cercetări a Societăţii cuprindea trei compartimente: „Istorie şi Arheologie", .Geografie şi Etnografie", „Industrie, comerţ şi căi de comunicaţii". Un rol deosebit se acordă istoriei ţinutului Soroca. în legătură cu aceasta, programul de activitate prevedea colectarea pe teritoriul ţinutului şi oraşului Soroca a diferitor documente, cărţi vechi, fotografii, obiecte de cult, dări de seamă, lucrări ale diferitelor societăţi istorico-arheologice. Societatea se angaja să mai colecteze arme, unelte, monumente de artă, resturi de animale străvechi, piese etnografice, datini, legende etc. Chiar de la începutul activităţii sale, Societatea organizează un muzeu, pe lîngă care mai tîrziu este deschisă şi o bibliotecă, primul conducător al cărora a fost unul din membrii fondatori ai Societăţii Cercetătorilor Văii Nistrului - lulii Grabovschi.

La 2 ianuarie 1913, muzeul Societăţii avea deja în posesie 1141 de piese muzeistice, iar biblioteca poseda 124 de volume.

Astăzi, la o distanţă de 100 ani de la fondarea Societăţii, se poate spune cu certitudine că Societatea Cercetătorilor Văii Nistrului a pus începutul studierii istoriei ţinutului natal, iar Valerian Daşchevici şi lulii Grabovschi au stat la începuturile ei.

Muzeul fondat de Societate a continuat să existe şi în perioada 1918-1940, ca mai apoi, odată cu ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940, să-şi înceteze existenţa, materialele dispărînd fără de urmă.

O nouă pagină în istoria Muzeului Soroca a fost scrisă după 1959, cînd, în luna noiembrie, autorităţile publice locale în comun acord cu Ministerul Culturii deschid la Soroca un nou Muzeu de Studiere a Ţinutului Natal. în 1960 Muzeului i se transmite fosta clădire a secţiei raionale de învăţămînt cu trei camere şi un coridor (42 m2) cu doi angajaţi — director Victor Patraşco şi Zahăr Grecu — muzeograf. Prima expoziţie a fost intitulată „Moldova astăzi", prezentata de Muzeul Republican de Istorie şi Studiere a Ţinutului Natal.

Colectarea pieselor muzeistice avea direcţie bine determinată, dictată de epocă: „Mişcarea comunistă din Basarabia", „Marele război pentru apărarea patriei", „Activişti şi veterani ai P.C.U.S.".

În perioada sovietică, expoziţiile muzeului ce prezentau istoria raionului şi oraşului Soroca aveau o tematică legată de regimul comunist: evenimentele de la 1917, biruinţa marii revoluţii socialiste din octombrie, răscoala de la Hotin, Marele război pentru apărarea Patriei, participarea truditorilor din regiune în acest război etc.

La 1 ianuarie 1964, muzeul posedă 3076 exponate. în 1966 la muzeu lucrau 5 persoane, din care 2 muzeografi. Tot în acel an se lărgeşte spaţiul de la 42 m2 la 60 m2.

În octombrie 1972, muzeul primeşte în folosinţă clădirea actuală - fostul cabinet de educaţie politică - cu o suprafaţă de 175 m2. Clădirea de fapt a fost construită la mijlocul anilor '30 şi a aparţinut avocatului Ghendler.

În anul 1980, colectivul muzeului numără 6 muzeografi: Victor Patraşcu - director, Galina Popovschi - custode-şef, Lidia Burlac, Elena Revenco, Nicolae şi Valentina Bulat - muzeografi.

În 1981, clădirea muzeului (str.lndependenţei, 68) a fost reparată, instalîndu-se expoziţia de bază cu o tematică unică: ideologia sovietică în privinţa momentelor-cheie din istoria Basarabiei după 1812, anul ocupaţiei teritoriului dintre Prut şi Nistru de Rusia ţaristă şi dezmembrarea principatului Moldova.

La 10 octombrie 1988, muzeul este închis la reexpoziţie. La acel moment, în muzeu activau 7 persoane. Muzeografii Lidia Burlac, Silvia Cociu, Elena Revenco, Silvia Atamanenco întreprind deplasări în satele raionului Soroca, în urma cărora au fost colectate 748 piese muzeistice de o rară valoare etnografică, 507 dintre ele fiind introduse în fondul principal.

Colectivul lucrează intens la crearea expoziţiei „Meşteşuguri populare din ţinutul Soroca".

Din 1987, funcţia de director al Muzeului o îndeplineşte dna Svetlana Şapovalov. Sub dirijarea dnei Şapovalov, colectivul muzeului organizează mai multe acţiuni dedicate lui M. Eminescu, Ştefan cel Mare, Limbii Române, jubileului de 450 ani de la începuturile construcţiei din piatră a Cetăţii Soroca (1543-1550).

La 27 februarie 1998, Primăria or. Soroca transmite muzeului clădirea de pe strada Independenţei 66, aflată acum în proces de restaurare.

În prezent, muzeul îşi continuă activitatea sa în trei direcţii principale: cercetare, colectare şi culturalizare. La sfîrşitul anului 2005, Muzeul Soroca posedă 26911 piese muzeistice: pictură - 32, obiecte numismatice - 6081, obiecte arheologice - 686, etnografice - 936, fotografii - 8790, documente - 5210, mobilă - 19, cărţi vechi - 72, arme şi armuri - 53, obiecte tehnice - 7, filatelie - 4344, altele-671.

Un mare eveniment în viaţa muzeului a fost sfinţirea Cetapetesmei Paraclisului Cetăţii Soroca, donată muzeului de către Mihai Frunze, primarul de Rădăuţi (sculptori Emil lanuş şi Feodor Chefan).

În prezent, la Muzeul de Istorie şi Etnografie Soroca activează: director - Nicolae Bulat, custode – şef - Elena Revenco, muzeografi - Silvia Cociu şi Valentina Bulat, pictor-decorator - Victor Zagaevschi,

ghid coordonator la Lumînarea Recunoştinţei - Liubov Povar, supraveghetor - Marina Ignatiuc, lucrător tehnic - Anatol Deleanu.