DAN-VALENTIN VIZANTYDAN-VALENTIN VIZANTY (Botoşani, 9.02.1910 - Paris, 12.11.1992)

-pilot de vânătoare, comandant de escadrilă şi de grup cu gradul de lt. comandor aviator.

Repere biografice : Studii: gimnaziul « Ştefan cel Mare », Liceul Matei Basarab din Iaşi, liceul de stat din Vatra Dornei (bacalaureat, 1929); în paralel, urmează 2 ani Conservatorul de Artă Dramatică (Iaşi) ;-absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Aeronautica, promoţia 1931.Cariară militară: •Brevet de sublocotenent – observator aerian, nr. 539 (1931);•Brevet de pilot de război, nr.248 (1932);•Brevet de pilot de vânătoare, nr. 198 (1934);•Locotenent aviator: 16.10.1936;•Căpitan aviator: 17.04.1939;

•Lt. Comandor: mai 1945.În perioada 1931-1940, ca ofiţer şi comandant de escadrilă, Flotila 1 Aero, urmează diferite cursuri de perfecţionare şi zboară pe diverse tipuri de avioane: M.S.35, M.S.230, SET, Potez XXV, Moth, Hawk, PZL-11F, Fleet, Heinkel-112 etc. Participare la război:- în perioada iunie 1941- aug.1942, a efectuat campania de la Odesa, comandând Escadrila 43 Vânătoare, dotată cu aparate PZL-11F;- între aug. 1942 şi aug. 1943, a deţinut funcţia de Şef birou la Subsecretariatul de Stat al Aerului (SSA);- de la 1 aug. 1943 până la 23 aug. 1944, a fost comandantul Grupului nr. 6 Vânătoare (cu baza la Popeşti-Leordeni şi echipat cu aparate IAR 80, IAR 81), ce avea ca misiune apărarea Bucureştiului şi a zonei petroliere Ploieşti, în timpul bombardamentelor anglo-americane;- în timpul raidurilor americane, unităţile sub comanda sa au doborât 91 avioane de bombardament cu 4 motoare şi 45 avioane de vânătoare, din care personal a doborât 12 "Fortărete" şi "Liberatoare" cu 4 motoare şi 3 avioane de vânătoare; Memorabilă rămâne ziua de 10 iunie 1944 în care Grupul 6 a reuşit în câteva minute să doboare 24 avioane americane;

- de la 23 aug. 1944, a comandat Grupurile 1 şi 6 Vânătoare adunate pe aerodromurile din Bucureşti (Popeşti Leordeni) şi şi-a asumat răspunderea unor misiuni importante, timp de 10 zile, până la reorganizarea aviaţiei;- a scos din luptă cu unităţile sale, numai în primele zile, 25 avioane germane de toate categoriile;- apoi în cadrul Corpului Aerian Român a continuat campania din vest (Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia), comandând Grupul de Vânătoare nr. 1 (de la 8 sept. 1944 până în aug. 1945).- la sfârşitul războiului – totalizează, în funcţíe de sistemul de referinţă luat în calcul, 16 victorii aeriene (43, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului) şi peste 4600 ore de zbor.Ca recunoaştere a calităţilor sale de pilot şi comandant, “pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, a primit înalte decoraţii şi distincţii, printre care:- Ordinul militar "Mihai Viteazul", cl. III-a (3 oct. 1944);- Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade, clasa Crucea de Aur (11 oct. 1941);- Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade, clasa Prima şi a doua baretă la Crucea de Aur (20 feb. 1942);- Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942);- Crucea de Fier, cl. II a (1942);- Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Ofiţer (15 apr. 1945) ;- Ordinul "Coroana României" cu spade, în gradul de ofiţer, cu panglica de "Virtute Militară" (29 iulie 1942) ; - Ordinul “Steaua României” cu spade şi panglică de Virtute Militară, clasa IV (15 apr.1945);- Medalia sovietică “Victoria”, 1946 ş.a. După război:În august 1947 este trecut în rezervă.Având o atitudine fermă, fără compromisuri, suportă cu demnitate consecinţele instaurării noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere.Ignorat şi marginalizat în ţară, dar recunoscându-i-se meritele în străinătate, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon şi Ghe. Negrescu, membru pionier al Asociaţiei Aeronautice Internaţionale "Vieilles Tiges" (din octombrie 1976). În iunie 1977, este onorat cu “Medalia de argint a oraşului Paris”, aceasta fiindu-i înmânată de însuşi Jacques Chirac, în acea vreme, primar al Parisului. Desfăşoară o activitate publicistică referitoare la istoria aviaţiei române, într-o perioadă când Industria Aeronautică Română era, pe nedrept, ignorată, în reviste aeronautice din

străinătate, precum cele din Franţa şi Germania: Pionniers, Revue Aéronautique Trimestrielle des "Vieilles Tiges" (1982, 1984) şi, respectiv, Jäger Blatt, offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v. (1983, 1988, 1989).În ţară urmează o tăcere pe deplin explicabilă, în vremurile acelea, deşi, trebuie menţionat exemplul entuziast al scriitorului Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa Inimi cât să cuprindă cerul patriei, a inserat, sub abila sintagmă “comandantul grupului 6 vânătoare”, personalitatea de comandant şi luptător a lui Dan Vizanty ilustrându-i calităţile prin relatarea episodului glorios de la 10 iunie 1944.După 1989, indiferenţa a continuat, de astă dată, inexplicabil, până când acelaşi Cornel Marandiuc rupe „tăcerea”, ca un act reparator în memoria lui Dan Vizantiy consacrându-i câteva articole în revista Aviaţia (2001) de la Arad, iar lt. colonel Dan Gîju, îi consacră, de asemenea, un medalion în revista Viaţa Militară, nr. 4 (2005) şi un editorial în Observatorul Militar nr. 21 (2009).Pe fondul manifestărilor dedicate Zilei Eroilor, în mai 2009, are loc comemorarea a 65 de ani de la istorica zi de 10 iunie 1944, ziua de glorie a Grupului 6 Vt., marcată în cadrul Fundaţiei Erou Cpt. Av. Alex. Şerbănescu la Cercul Militar Naţional. Centenarul naşterii Comandorului Dan Vizanty a fost marcat prin apariţia lucrării Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare, a istoricului Daniel Focşa, precum şi de expoziţia Asul regăsit..., inaugurată în februarie 2010 la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti.Noua expoziţie omagială din mai 2011 este, de asemenea, menită a-l aşeza pe Dan Vizanty, graţie contribuţiei sale eroice, pe locul ce i se cuvine: alături de marile nume ale aviaţiei române: Const. Bîzu Cantacuzino şi Alexandru Şerbănescu.

Ana Maria Vizanti