MUNCESC...S NU M MAI DOAR

Muncesc...ca s nu m mai doar toate rnile pe care mi le-am produs cu scuturile de aprare.

Muncesc...ca s nu m mai doar cuvintele rostite, dar mai ales cele nerostite.

Muncesc...ca s nu m mai doar iubirea pe care o in nchis n mine de teama durerii c nu va fi mprtit.

Muncesc...ca s nu m mai doar fericirea pe care o in nchis n subsolul castelului aflat sub stpnirea minii mele i a ntregii dureri pe care aceasta a nvat-o din lume.

Muncesc...ca s uit c am un suflet minunat care-i dorete s se manifeste n aceast existen.

Muncesc...ca s-mi opresc gndurile chinuitoare, vocile de neoprit care-mi spun de ce nu pot i nu am dreptul s fiu fericit i ca s-mi dovedesc c am valoare, c exist, c merit s exist.

i totui...dac m opresc...respir... inspir... expir... respir...neleg c exist i alt cale.

Pot opti cuvintele, pot drui iubirea, fr s m tem, pentru c druind o triesc chiar eu.

Pot vindeca mintea de toat durerea nvat, pot mblnzi gndurile, pot exista ca ceea ce sunt, un suflet ce se bucur de aceast existen, i pot FI aici i acum.

Nu mai trebuie s muncesc ca s nu m mai doar, durerea se stinge atunci cnd nelegi c exist doar ca s-i aminteasc s te opreti i s lai fclia din tine s-i lumineze drumul, s lai busola din tine s-i arate direcia.

i neleg adevratul scop al existenei mele: s m bucur de via, s las fericirea din mine s se manifeste, s las puterea cu care am venit pe lume s m ntreasc i s m vindece, i s triesc cte o clip pe rnd, s fac cte un pas, s respir, s inspir, s expir...

Nu mai trebuie s neleg totul prin minte, mi-e de-ajuns fiina...iar mintea va nelege i ea.