Moștenitoare a poeziei specifice sfârșitului secolului al XX-lea, diversă, inovatare, liberă, poezia secolului pare dinamică și agiatată.

Poezia secolului XXI nu dovedește apartenența la un anume curent dar putem observa tendința de reînnoire a lirismului și cea a unei pezii experimentale, apropiată de artele plastice.

Aceasta încearcă sa exprime realitatea unei lumi sensibile. Poeții contemporani, ca și predecesorii lorcontinuă să își pună întrebări cu privire la condiția omului, la societatea în care trăiesc dar și privitor la poezie și rolul ei.

Poezia secolului al XXI-lea este o continuă căutare de sens.

Anumiți poeți contemporani concep arta lor ca pe un experiment îndrăzneț asupra limbajului. Cititorul este invitat să analizeze foarte bine textul pentru a-i înțelege sensul, pentru a înțelege mesajul.

Așa cum se încearcă reluarea căillor lirismului, poeții secolului al XXI-lea încearcă să facă din realitățile cotidianului poezie. Astfel, se utilizeazaă obiectele vieții cotidiene. De exemplu genocidul din Rwanda, problemele din Afganistan sau sărăcia din Occident au inspirat operele lui Ariane Dreyfus, Iris, c’est votr bleu (2008) sau Claude Ber, La mort n’est jamais comme...(2003).

Alții precum Denis Roche sau Bernard Noel scriu în poeziile lor despre violența umanității și societatea consumatoare.

Poezia franceză contemporană poate fi ludică. Aceasta poate adopta un ton copilăresc, naiv valorând potențialul lingvistic.

Poezia franceză a secolului al XX-lea se caracterizeaza prin întoarcerea la lirism și la realitatea lumii sensibile.

Poezia franceză a secolului al XXI-lea sau poezia contemporană este difuzată în micii case editoriale și în reviste nu foarte populare.

In privinta receptarii, ceea ce a rupt poezia de accesul la public este nu numai profunziunea stilistica, eliberata de orice model, inegala valoric (dar chestiunea aceasta nu poate fi reglata, de gustibus…), dar si fuziunea sau, mai degraba, ciocnirea, greu digerabile, dintre tehnici textuale si limbaj elitiste (forma, pentru a simplifica), pe de o parte, si continutul, pe de cealalta, in lipsa medierii unui registru lingvistic a unei expresivitati medii, usor de identificat

Reprezentanti : Eric Chevillard, Marie-Anne Bruch

Le magasin de couleurs

Le petit magasin de bois clair et d’acier,Quadrillé d’arcs-en-ciel, m’enchante : j’y butineL’aquarelle en bonbons citron ou clémentine,Je suis comme un enfant gourmand chez le glacier.

Du Rouge anglais jaillit un roman policier,Et le temple d’Angkor, des pots d’encre de Chine,Au nom Vert de Vessie, incongru, j’imagineL’alambic vénéneux et fumant d’un sorcier.

Face au format raisin, mes yeux laissent écloreLes ceps éblouissants d’une vigne incolore,Un sud ensoleillé de rayons infinis.

Les martres des pinceaux m’évoquent une étrangeChasse à courre, et je pars au temps de Michel-AngeDevant les forts parfums des colles et vernis.

(Marie-Anne Bruch, extraits du recueil Feue l’étincelle, 2009-2014)