Mos Ger si feciorul Mos Ger si feciorul sau Geruletsau Gerulet

Poveste populară lituanianăPoveste populară lituaniană

(benzi desenate)(benzi desenate)

• Avea Moş Ger un fecior nemaipomenit de lăudăros. Ce-şi zice odată flăcăiaşul: “A îmbătrânit tăticu şi nu mai face treabă ca lumea. Să mă lase pe mine, care sunt tânăr şi voinic. Când i-oi răzbi eu pe oameni cu frigul, o să îngheţe şi sufletul în ei. N-o să aibă scăpare! Pe nici unul n-am să-l iert!”

• Porneşte Geruleţ la drum şi vede o căruţă trasă de un căluţ – pepenaş, nu alta. Iar în căruţă – un grăsan de bogătan, înfofolit în blănuri şi cu picioarele învelite cu covor. Pe Geruleţ îl pufni râsul: “Degeaba te-ai înfofolit, că de mine tot nu scapi!”

• Şi se apucă să-l necăjească pe bogătan: se băga sub covor, i se strecura pe mâneci, după guler, îl ciupea de nas.

• “Dă-i bici – porunci bogătanul vizitiului – că îngheţ!

Iar Geruleţ îl hărţuieşte şi mai rău, îl ciupeşte şi mai tare de nas, îi taie răsuflarea, îi înţepeneşte mâinile şi picioarele.”

• Bogătanului i-a pierit glasul, de rău ce îngheţase. Când a sosit la conac, l-au scos din căruţă mai mult mort decât viu.

• Iar Geruleţ vine într-un suflet la taică-său şi începe să se laude: “Ce zici de mine? Uite prin ce blănuri am răzbit! Sloi de gheaţă l-am făcut pe bogătan!”

• “Asta nu-i mare lucru! grăi Moş Ger, zâmbind în barbă. Uite colo un ţăran, cu cojocul rupt, care se duce cu sania lui, trasă de o mârţoagă, la pădure, după lemne. Pe ăsta de-l răzbeşti, o să zic şi eu că eşti grozav!”

•

• Când a ajuns în pădure, ţăranul se apucă să doboare copacii. Geruleţ îl prindea de braţe, de picioare, i se strecura după guler… Ţăranul izbea mai vârtos şi până la urmă s-a încălzit atât de tare, că şi-a scos mănuşile.

• Lui Geruleţ atât i-a trebuit: “Mă bag, zice, în mănuşile omului şi le fac ca de gheaţă. Atunci să-l văd!” Se piteşte Geruleţ într-o mănuşă, iar ţăranul îi dă înainte, nu se încurcă.

• A încărcat ţăranul sania cu vârf şi-şi spuse: “E timpul să mă întorc acasă.” Dar când să-şi pună mănuşile – parcă ar fi de tablă. Geruleţ râde în sinea lui: “Până aici ţi-a fost!”

• Ţăranul apucă zdravăn toporul şi prinse a bate cu sete mănuşile cu muchia acestuia, ca să le înmoaie. “Aoleu!” se văita Geruleţ, la fiecare lovitură. Abia reuşi să scape.

•

• Cu sania plină de lemne, ţăranul porni spre casă, îmboldindu-şi calul la drum. Iar Geruleţ veni la taică-său, oftând din rărunchi şi abia târându-şi picioarele

• Când îl văzu Moş Ger,îl întrebă: „Ce ai, fătul meu, de nu te ţin picioarele şi te vaiţi de mi se rupe inima?” „Mi-a scos sufletul ţăranul acela, se căină Geruleţ, şi pe de-asupra, m-a şi cotonogit!”

Bătrânul îşi ascunse un zâmbet în colţul gurii şi grăi sfătos: „Să-ţi fie de învăţătură, băiete! Pe trântor îl dovedeşti repede, dar omului vrednic nu-i poţi veni de hac! Munca îi ţine de cald!”