MENTALITATE POPULARA Bălteanu

Curs 1

Spatiul in viziune populara

1. Toponimie si mentalitate Românii au denumit satele in funcție de criterii obiective si subiective. La

început toponimele au fost creații individuale, devenind apoi un bun colectiv. De multe ori toponimele nu se referă la localitate, ci la locuitorii acelei localități, alteori amintesc de întemeietorul localității.

Toponimele subiective - clasificare oferita de Iorgu Iordan 1. Porecle - particularități fizice/psihice ale locuitorilor unui sat - Barboși,

Afurisiți, Afumați, Betegi, Blestematele, Pogona, Smulți, Nătărăi 2. Calificări - criterii economice - Bogați, Bogata, Calica, Flamânzi, Găinari,

Haimanale, Mămăligari, Mișei, Pârliți, Golani 3. Imagini (imaginatia locuitorilor) - Arde-Pamant (puțuri cu păcură),

Gura-Cumetrei (mahala), Piatra-Scrisă (descoperirea unei pietre cu inscripții), Puterău (izvor sulfuros), Viile Oacheșe.

4. Mitologia – tendința omului de a explica, elemente de gândire mitico-magică; unele se încadrează în categoria "locului rău", altele amintesc de personaje imaginare; forme contrase ale unor legende - Cheile Cornii, Moara Dracului, Pârâul Minunatului, Valea Urieșilor, Jidovina, Muntele Sânt Ilie, Valea Bunei, Lacul Solomonarului, La Bradul Sfânt (ecou dintr-un vechi cult al bradului), Troia, Schitu, Mânăstirea, Dumnezeu (deal din zona Iașiului).

Toponimele obiective - elemente concrete din realitate, referitoare la

aspectul locului : - ridicături ascuțite - Muncelul, Dedu, Dealul Tepe, Piscu, Ridicătura; - ridicaturi rotunde - Măgura, Măgureana, Căpățâna, Capu, Cuca Rotundă; - depresiuni - Gropeni, InGroapă, Curmătura, Adâncata, Holboca, Gliboca

(slav); - ape stătătoare - Slatina (slav), Balta, Lacul, Tău, Mlaștina; - ape curgatoare - Izvoru, Pârâu, Izvorașu, Pârâu Rece, Bistrița, Repedea,

Sebeș (magh= repede) 2. SATUL Problema relației dintre cultura unei localități și organizarea ei spațială a fost

mai rar cercetată. La constituirea satelor au fost aplicate o serie de norme mitice și rituale - întemeierea Romei - Romulus a ales un loc in care a sapat o groapă, a așezat în ea un altar peste care mai tarziu a fost construit templul zeiței Vesta în

care ardea focul veșnic. Apoi in jurul altarului a trasat o brazdă ce marca hotarele cetății. Remus a trecut peste brazdă și a fost pedepsit. Termenul urbe - a trage o brazdă circulară.

Termenul sat <= fossatum (groapă, brazdă) = spațiu delimitat printr-o

brazdă. Eliade - "orice nouă așezare omenească este, într-un anumit sens o reconstrucție a lumii". Întodeauna s-a pornit dintr-un centru - vatra satului, numită si buricul pamântului (pamantul, fiind asemantor omului, trebuia sa aibă aceleași caracteristici). Vatra satului era marcată printr-un țăruș bătut în condiții rituale (axis mundi)

Semnificații ale vetrei satului - mai târziu, locul pe care se va construi

biserica; aici se adunau sătenii la momentele de cumpănă, când aveau ceva de rezolvat pentru sat, comunitate, aici începeau majoritatea acțiunilor rituale mai importante (paparudele, colindatul).

Extensia circulară este esențiala pentru satul romanesc; mărimea satului se stabilea prin tragerea cu arcul in cele 4 puncte cardinale. Hotarul satului - pe bază sonoră - se aducea o toăca in centrul satului și până unde se auzea sunetul, acolo se fixa hotarul. În faza finală a întemeierii satului se trăgea o brazdă rituală ce semnifica perimetrul satului, nimeni nu putea construi dincolo de acea brazdă, unde era moșia satului.

Eliade privește opoziția dintre sat și spațiul exterior lui ca fiind similară cu opoziția dintre cosmos și haos; asemuiește satul cu o insulă aflată în apele primordiale. Spațiul de dincolo de hotar este primejdios, fiind populat cu ființe demonice - "până la hotar om merge linistit"

Rituri mitico-magice efectuate la hotar 1. Rituri cu caracter juridic: înfrățirea la hotar, bataia rituala a copiilor la

hotar, juramantul cu brazda de hotar pe grumaz, judecata la hotar, omorârea la hotar. "Hotarul era o adevarată instituție juridică la români" (Romulus Vulcanescu).

2. Rituri cu caracter magico-medical - "vânzarea" copilului bolnav la hotar, culegerea plantelor de leac de la hotar, folosirea pietrelor aduse de la hotar în descântece, amenințarea demonilor si bolilor cu pietre de hotar.

3. Rituri cu caracter apotropaic - așezarea la hotar a potcoavelor găsite întâmplător, plasarea craniilor de animale la hotar.

4. Rituri cu caracter regenerator - există o credință cum că hotarul își pierde periodic capacitatea de apărare, iar forțele malefice pot pătrunde în sat - se înconjura satul cu o oală de jăratec.

CURS 2 DRUMUL IN CULTURA POPULARA ROMANEASCA

Etimologic, cuvântul drum vine din gr. dromos, cale - lat callis, ulita, poteca

- slav. Termenul via nu s-a pastrat. Imparatul Traian, patron al tuturor constructiilor rutiere majore. Drumul turcilor, drumul tatarilor - locul pe unde acestia patrundeau in tara. Există diverse drumuri celebre: drumul sarii, drumul painii, drumul cerii - diverse rute comerciale.

In basm - drumul prezinta importanta - traseul de initiere - punctul de plecare - palatul parintesc, punctul terminus - palatul socrului, puncte intermediare - locuinta zmeului, a mumei-padurii, muntele. Calatoria se face inspre rasarit.

Obiceiurile de iarna - drumul este prezent - chiar traseul colindatorilor, ulita satului are si ea o colinda speciala.

Obiceiurile de trecere - inmormantare - prezenta foarte semnificativa - ultimul drum.

Obiceiurile agrare - drumul cununii, provocarea prosperitatii, udarea unei cununi; Dragaica - drum parcurs prin lanul de grau.

Descantece - bolnavul pleaca pe un anumit drum, in sat, Apus, la mijloc de carare se intalneste cu duhul bolii (simte efectele negative), apoi apeleaza la Maica Domnului - vindecarea - drumul spre casa - rasarit.

Credinte, superstitii: Drumul drept este intotdeauna bun; nu e bine sa mergi alaturi de drum,

drumul serpuit este considerat periculos, cotul drumului - loc malefic, nu e bine sa pleci la drum martea si sambata, e bine sa pornesti la drum cu dreptul, intalnirea cu anumite elemente umane sau animaliere poate fi de bun/rau augur.

Exemple - intalnirea cu un om ce duce un vas gol - rau augur - "crapa-ti-ar cofele", intalnirea cu un preot - rau augur, intalnirea cu un iepure - substitut al diavolului, ca si pisica neagra. E de bun augur intalnirea cu un lup, ca si intalnirea cu un tigan sau evreu. Intoarcerea din drum - esec. Trecerea unui pod - mirii trebuie sa se inchine, carul cu snopi - se arunca in apa ca ofranda cateva spice ; noaptea se face cruce la trecerea peste un pod si se arunca monede in apa.

Rascrucea - loc malefic prin excelenta, locul unde se faceau farmece; se gaseste un mormant - znamen- care se purifica prin foc. Perspectiva crestina - demalefizare prin plasarea unor cruci.

CURS 3 Casa in cultura populara romaneasca

Termenii - casa - lat casa, bordei - origine dacica, coliba - slav, salas -

magh, sandrama - gr. Expresii, proverbe, zicatori: Sanatate in casa noua!, casa de piatra!, a strica casa cuiva, are casa grea,

casa deschisa, fata-n casa, a face casa buna cu cineva, casa Domnului, din casa in casa, a se casatori = a face casa cu cineva; Casa nematurata musafiri asteapta! Casa fara femeie e pustie pe dinauntreu, casa fara barbat e pustie pe dinafara.

Structura spatiala a casei Punctul central al casei - vatra - locul de maxima sacralitate din

perspectiva pagana Spatiul interior in care intra tot ce e plasat in jurul vetrei Pereti, tavan, podea - relatia interior/exterior - o serie de discontinuitati -

comunicarea cu exteriorul - usa, geamul, hornul, pragul - semnificatii mitico-magice si simbolice deosebite, fiind puncte sensibile pe unde pot patrunde spiritele malefice.

Pridvorul - spatiul intermediar intre casa si curte (pered + dvor = inainte de curte)

Curtea/ ograda Gardul - are o simbolistica asemanatoare cu aceea a hotarului. Intrarea in casa noua - petrecere data de stapanul casei pentru mesterii

care au facut casa, era similara unei zile de sarbatoare Slujba de sfintire a casei - preotul - "dezlegarea casei" sau "slobozirea

casei". Se impart colaci, se consuma coliva in cinstea celor decedati - ei vor prelua rolul de aparare a casei. Prima noapte nu se petrece in locuinta. Se introduce in casa un animal care preia incarcatura negativa a casei (cocos, pisica). A doua zi stapanul casei trebuie sa observe comportamentul pisicii - daca fuge, spatiul inca are conotatii malefice.

Intrarea in casa - urari specifice - "s-o stapaniti sanatosi!", "sa fie intr-un ceas bun", "sanatate-n casa noua". Barbatul intra primul in casa, alteori se admite ca un copil sa intre primul (puritatea). Se pune o potcoava pe prag, sa aduca noroc. Nu se scoate gunoiul afara in primele trei zile, pentru ca sa nu actioneze vrajitoarele. Se arunca un topor in curte.

Elemente protectoare ale casei a) animaliere - sarpele casei, substitut al stramosului intemietor al acelui

neam. E o divinitate protectoare a locului, trebuie hranit, e purtator de noroc. Denumiri - ceasornicul casei, paznicul casei, valva casei ; pasaril e- randunele, berze - aduc noroc la casa unde se plaseaza, nu e bine sa le omori sau sa le alungi.

b) vegetale - ramura verde - se plaseaza la poarta, la usa (sarbatoarea de Sf Gheorghe); armindenul (crengi si frunze) - arbore plasat in curtea casei, cu functie apotropaica (axis mundi). Denumirea - ieremin + den - ziua lui Ieremia. Se serba de 1 mai - plimbari in grup pe inaltimile din jurul localitatii, consumul de vin pelin

c) elementele rituale - masura mortului - se plasa la grinda sau prag d) fiinte mitofolclorice de factura pagana sau crestina. Romanii aveau

manii, larii si penatii, slavii - donovoi - spirit protector al casei, romanii - sfintii - ori se deschidea Biblia la intamplare ori se alegea sfantul protector dupa numele stapanului casei.

Simbolistica elementelor spatiului domestic/ casnic Vatra casei - "sufletul casei", loc sacru in perspectiva pagana. Este legata

de foc, de hrana, de caldura - elemente de cult al focului si de cult al stramosilor. Este echivalentul casnic al vetrei satului. Este implicata in riturile de trecere - nastere, casatorie, funerare.

La nastere - nou-nascutul este tinut putin deasupra vetrei pentru ca stramosii sa intre in contact cu el. La nunta - mireasa trebuia sa atinga vatra pentru a fi acceptata de stramosii acelui neam.

Credinte - vatra e mama noastra, ea ne hraneste, ea ne incalzeste. Interdictii - sa dai cu matura pe vatra, nu se scoate cenusa in anumite zile. Se jura pe focul vetrei. In apropierea focului vetrei nu erau permise manifestari cu caracter erotic. Obiceiul semanatului incepea din zona vetrei (aruncau boabe pe vatra).

Este importanta si pentru folclorul copiilor - locul preferat de joaca, locul povestitorului.

Hornul - substitut de axis mundi, leaga vatra de divin. Fumul - suflarea

casei. Spatiu de patrundere a fortelor malefice- vrajitoare, strigoi. Pentru a preveni se atarnau de horn capete de cocos sau o piele de sarpe sau se unge cu usturoi. Mireasa trebuia sa atinga hornul la intrarea in casa sotului. Hornarul - purtator de simbolistica masculina, aducator de noroc.

Fereastra - ochiul casei. Mediaza o serie de opozitii - interior/exterior, siguranta/pericol,

inchis/deschis. Spatiu de tranzitie - patrunderea diverselor fiinte imaginare, malefice, dar si a ursitoarelor.

Langa fereastra se plasa masa plina cu bucate pentru a le imbuna pe ursitoare.

Pentru apararea de forte malefice - presararea de sare pe pervazul ferestrei, ghiveciul cu flori, crucea ferestrei (perspectiva crestina). Loc al epifaniilor - aparitia diverselor personaje malefice sau divine - actiuni rituale - vanzarea simbolica a copilului bolnav (apararea copilului), scoaterea mortului pe fereastra - inducerea in eroare a mortii ca spirit.

Actiuni in cadrul colindatului - incep de la fereastra casei mari. Implicatii de ordin erotic si matrimonial - rapirea fetelor; se plasa la fereastra o strachina cu spatele la drum daca fata din acea casa se casatorea.

Usa/Poarta - marcheaza trecerea spre un alt spatiu, simbolistica a pazei si

a sigurantei. Usa incuiata = piedica. Usa care scartaie = actiune nefacuta bine, ceva netreminat.

De Sf Andrei usile se ung cu usturoi - semnificatie apotropaica. Evreii scriau pe usa numele bolnavului "X este plecat de acasa" crezand ca vor pacali spiritul bolii. Usile sunt patronate de un zeu specific, Ianus cel cu doua fete (trecut/viitor) -> ianuarie. Portile cetatilor au menire apotropaica - ultimul obstacol. In Maramures portile sunt impodobite cu diverse simboluri animaliere si vegetale. Portile templelor sunt de obicei inchise, in zilele de sarbatoare ele se deschid, sugerand accesul la sacru.

Expresii - a-i arata cuiva usa, portile raiului/iadului, a bate la porti deschise, Inalta Poarta.

Pragul - legat de simbolistica usii, trecerea la nivele spatiale diferite.

Obligatii rituale, practici de purificare inainte de a pasi in anumite spatii. Legat de cultul stramosilor - urna cu cenusa stramosilor era plasata sub prag. Pelerinii luau cu ei tarana de sub pragul casei. Diverse practici mitico-magice de trecere (nastere, casatorie, moarte) - la nastere copilul era asezat pe prag - recunoasterea de catre stramosi. Rituri matrimoniale - trecerea miresei peste prag. Practici de inmormantare - lupta simbolica la scoaterea sicriului din casa. Din perspectiva literara. pragul este sediul unor manifestari intense ale personajelor, locul unor dispute crancene intre personaje (Dostoievski)

Casa - simbolistica Seamana cu cetatea si cu templul. Plasata in centrul lumii - orientata cu

fata spre rasarit (ecou de cult solar). Acoperisul casei = cerul, podeaua = pamantul.

Elementele de comunicare cu exteriorul - usa, fereastra, hornul - puncte sensibile. Locul central - vatra. Alte culturi - la arabi casa are obligatoriu o gradina (paradisul) si o fantana (viata). La budisti casa = corpul uman, cele 6 simturi = 6 ferestre spre lume. Casa poarta simbolistica feminina.

Perspectiva traditiilor romanesti - amprenta materiala si spirituala, casa = familia. Este in general un loc bun. Parasirea casei trebuia evitata, daca totusi se intampla acest lucru, se lua cenusa din vatra.

Casa implica ideea de continuitate a neamului - fiii se asezau cat mai aproape de casa parinteasca. Casa parasita = loc rau. Casa blestemata = daca acolo s-a intamplat o crima, un incest, daca proprietarul a incalcat o promisiune.

Interiorul casei - simbolistica Partea inferioara - valoare utilitara, partea superioara - valoare estetica -

dihotomie util/estetic. Patul se aseaza de regula in coltul opus intrarii. Are o importanta

deosebita in riturile funerare - patul de moarte. Masa - se aseaza in mijlocul incaperii- finalizarea actului alimentar, dar si

valoare rituala - masa ursitoarelor si estetica - de Paste, oua incondeiate. Icoana - element de sacralitate - perspectiva crestina.

Cununa adusa de la camp se aseaza la icoana. Grinda mare a casei - valoare mito-simbolica - substitutul stramosului intemeietor al neamului. Era utilizata pentru acte rituale sau de ordin economic - copilul era ridicat pana la grinda, datul de-a grinda.

Vecinatatea casei - simbolistica Atitudinea fata de vecini - responsabilitatea comuna, intrajutorarea.

Vecinatatea este un concept intermediar intre casa si sat.

CURS 4 Anotimpurile - caracterizare mito-folclorica

IARNA Se deschide cu ziua de Sf. Andrei, în mod traditional ziua se mai numeste

Indrea - cap de iarnă. Semnifică nașterea unui nou ciclu calendaristic, fiind asimilată unei cosmogeneze. În mediul tradițional, perioada 25 dec - 6 ianuarie are o semnificație deosebită, bucurându-se de un marcaj mitico-magic extrem de pronunțat - la romani, în aceeași perioadă se desfășura o sarbatoare foarte importantă - Saturnaliile (zilele zeului Saturn, se organiza un fel de carnaval, unde se inversau rolurile, creându-se o lume pe dos. Oamenii își făceau daruri și iși adresau urări de bine). Creștinismul a preluat multe din elementele pagâne ale perioadei:

- sacrificiul animalier - Ignat (lat ignis - foc) - tăierea porcului, obicei bazat pe un scenariu de tip pagan, in cinstea unei zeitati solare.

- busteanul (buturuga) de Craciun - pentru ajutarea Soarelui in trecerea peste punctul critic (25 dec) - trebuia sa arda toata noaptea

- consumul de alimente rituale - pomana porcului - grija deosebita pentru cei morti - se crede că pot comunica cu cei vii, ca pot

fi prezenți simbolic la manifestările rituale - Moșii de iarnă; colindatul cu măști - substitute ale imaginilor celor decedati.

În perioada menționată are loc un obicei cu caracter juridic - strigatul peste sat, având ca scop purificarea membrilor comunității; acum se „strigau peste sat” păcatele sătenilor, dar se evidentiau si faptele bune, comportamentele pozitive. Latura ludica, satirica a crescut in mod considerabil.

Practici magice si divinatorii- - ardeasca - acțiune de purificare a spațiului prin aprinderea unor focuri pe

înălțimi (de Bobotează), tineri care dansau, săreau peste foc și în același timp își spuneau și dorințele matrimoniale;

- calendarul de ceapa - ghicirea vremii, - arderea salasului - la sfarsitul perioadei de colindat scoteau afara paiele pe

care au dormit si le ardeau, apoi sareau peste foc. Boboteaza - momentul de incheiere a ciclului hibernal - obicei - Iordanitul -

stropirea cu aghiazma de catre un grup de flacai (iordanitori) a celor intalniti pe drum si urarea de bine, se incheia cu o petrecere.

PRIMAVARA - 1 martie era începutul anului nou păgân (se aprindea focul nou), dată

marcată de activități agrare si rituale (prezenta plugului) - 9 martie - Mucenicii - inceputul noului an agrar, sarbatorirea primului om

care iese la arat - 23 martie - Sf Gheorghe - inceputul noului an pastoral,practici cu caracter

apotropaic - Pastele - scenariul hristic are la baza un motiv mitologic - moartea si

invierea zeului vegetatiei. Era foarte bine conturat in mitologia egipteana (Osiris), preluat de vechii evrei. La baza, eveniment istoric din viata comunitatii evreiesti - plecarea din robia egipteana - pesah = trecere. crestinismul a fost la origineun fel de secta si a preluat multe elemente iudaice - sacrificiul animalier si diverse ritualuri specifice - pasca, ouale rosii, cozonac.

- Florii - Intrarea Domnului in Ierusalim - elemente pagane, zeita Flora, cult vegetal – salcia

- Joia Mare - substrat pagan, sarbatoare tutelata de Joimarita - Ispasul - Inaltarea Strigatul peste sat se realiza in aceasta perioada - caracter de purificare.

Postul - cel mai lung din an - perioada de purificare. - Arminden - 1 mai - cultul vegetatiei, plimbari pe inaltimi, petreceri

VARA Este perioada maturizarii timpului (domeniul vegetal, animalier) Sanzienele (Dragica) - ecou de cult al zeitei Diana. În noaptea de Sânziene - se făceau practici magice, divinatorii, de purificare (făclia de Sânziene), - culegerea plantelor de leac - femeile care le culegeau trebuiau sa

indeplinbeasca conditia puritatii rituale. - Inrouratul - spalatul cu roua pe fata - rol medical (infrumsetare), fetele isi

vor visa ursitul. - Scaldatul ritual - in zorii zilei de Sanziene, fetele se scaldau in raul din

apropierea satului (caracter apotropaic). - Dragaica era aleasa pe baza unei serii de criterii - frumusete, morala,

puritate. Substitut al zeitei Ceres (zeita agriculturii la romani), avea un alai cu care trecea prin lanuri (recolta bogata), dar si pentru chemarea ploii. Era supusa si unor interdictii - nu se putea casatori trei ani.

Ritualuri de provocare magica a ploii - scenarii si origini diferite: Caloianul - scenariu legat de moartea si invierea vegetatiei. Paparudele - invocarea unei zeitati autohtone a ploii. Actantii (fete) se numesc paparude (puritatea si nuditatea rituala) plecau din vatra satului, fiind udate cu galeata, de unde expresia ploua cu galeata.

Mosii de vara - ecou de cult al stramosilor, prilej de intalnire cu cei morti. Insuratitul (surorile de cruce). infartatitul (frati de cruce) - rudenie spirituala in cadru ritual, in jurul unui

pom (axis mundi), obicei pus sub semnul soarelui, actantii ramaneau in relatie pana la moarte si trebuiau sa se apere (conta mai mult decat rudenia de sange). Copiii se prindeau intr-o hora in jurul acelui pom si rosteau un legamant.

Jocul Calusarilor - in perioada Rusaliilor - avea si implicatii medicale. Ceata calusarilor ii putea vindeca pe cei bolnavi de epilepsie. Ceata se constituia inainte de Rusalii si se angajau sa ramana in ceata pe o perioada de 7 - 9 zile. Mascoidele de cal - baston cu un cap de cal, utilizat in cadrul dansului. Personajul cel mai important - mutul - personajul sacru al cetei (interdictie de a vorbi pe toata perioada ritualului, cat timp tacea, grupul era protejat de actiunea Rusaliilor, putea fi ucis daca incalca regula). Grupul era desfacut la finalul celor 7 - 9 zile, vataful (conducatorul grupului) rupea bastonul si il ingropa intr-un loc numai de el stiut.

TOAMNA Finalul anului calendaristic din perspectiva rituala. Teclele (mucenica Tecla) 24 septembrie - initiata de apostolul Pavel. Timp de

3 zile nu trebuia sa se lucreze in gospodarie sau la stana Cosmadin - 17 octombrie (Sfintii Cosma si Damian, doctorii fara arginti,

tratau bolnavii pe gratis si raspandeau crestinismul, au fost pedepsiti - foc, apa, rastignire). Timp favorabil pentru realizarea practicilor medicale, sunt invocati cei doi in descantece de epilepsie si lingoare. Ziua era respectata de oameni pentru a fi feriti de boli.

Sf Dumitru (Sanedru) - luptator de pe vremea imparatului Maximilian, 28 octombrie. Mosii de Sanedru - cult al stramosilor. Aprinderea de focuri pe inaltimi, in mijlocul satului si la raspantii (caracter apotropaic). Aruncarea rotilor de foc de pe inaltimi - substitut al discului solar, taciunii erau aruncati in livezi- scop fertilizator. Element divinator - daca era luna plina, urma un an prosper.

Ovidenia - 21 noiembrie - inceputul sezonului rece, intrarea in biserica a Maicii Domnului. Se deschideau cerurile - accesul la sacru. Practica de protectie - ungerea cu ustoroi, actionau fermecatoarele. In acea noapte nu se dormea, trebuia sa arda o lumanare pentru morti. Se dadea de pomana pentru morti (cult al stramosilor)

La sfarsitul sezonului de toamna - actiune de bilant - sezatorile si clacile, prilej de odihna, intrajutorare, caracter de initiere feminina (fetele tinere sunt chemate la sezatori pentru a li se arata cum trebuie sa procedeze pentru a fi bune gospodine). Se practicau si proceduri de ghicire a ursitului - origine in matriarhat.

CURS 5 Sarbatorile populare

Sarbatoarea este o discontinuitate sacra pe axa profana, reactualizarea unui moment sacru. Zi de comemorare, de aniversare sau glorificare a unor evenimente sacre, divinitati, sfinti.

Exista sarbatori religioase, laice si babesti (Ignatul, Dragobetele), de multe ori se poate vorbi despre o interferenta spirituala. O sarbatoare generala este Anul Nou. La inceput sarbatorile aveau caracter agrar si erau concentrate mai ales primavara.

Elemente componente - ritualul (scenariul mitico-magic), - sacrificiul (l ainceput uman, apoi animalier), - dansul ritual (dansul animalului totemic), - alimentare (pasca, mielul), vestimentare, comportamentale, igienice,

existenta unor interdictii (calcat, spalat, lucrat la camp), - nota de solemnitate. Functii - intretinerea relatiei cu sacrul, marirea coeziunii grupului, orientarea

in timp a comunitatii. Calendarul popular, element ce a permis stabilirea succesiunii sarbatorilor

populare (anul nou incepea in luna martie, odata cu venirea primaverii). Reforma calendaristica a mutat toate sarbatorile cam cu 14 zile. Calendarul popular are in componenta sa mai multe tipuri de calendare: pastoral, agrar, magic etc.

Tipologie 1. Dupa datele de manifestare - sarbatori cu data fixa/ mobila (Craciunul, Sf.

Gheorghe, Pastele) 2. Dupa momentul de manifestare - diurne si nocturne (Revelionul, Sf

Andrei, Pastele) Modificarile produse ca urmare a modernizarii vietii - mai ales in mediul

urban; multe sarbatori au devenit ceremonii; excese alimentare si bahice, cadourile, ziua libera

Ajunul - moment de tranzitie de la profan la sacru; puternica amprenta

precrestina, divinatorie

Abordarea lingvistica a sarbatorilor 1. Etimologic - elemente de substrat - Craciunul, mos - latina - Sanziene, Florii, Rusalii, Pastele - slave - Arminden, Ovidenie, Ispas - termeni creati pe teren romanesc - Joia Mare, Sanvasii, Cosmadin 2. Derivatele - a iordani, a imbarbura, a craciuni (= a ucide), a sanvasia,

Joimarita, Santoaderi, Vasilca Se remarcă puternica interferenta a elementelor crestine si pagane in

contextul sarbatorilor romanesti : Floriile - se pune la icoana salcie. Functie apotropaica si valoare divinatorie

de prognoza (cum va fi ziua de Florii, asa va fi si ziua de Pasti) Pastele - marcajul crestin cel mai pronuntat. Cand trecea popa la biserica,

oamenii se aruncau in apa pentru a se vindeca de boli. Cine moare in ziua de Paste merge in rai. In unele locuri baietii stropesc fetele cu apa, umbla din casa in casa cu udatul si fetele ii servesc cu oua rosii. Cine se naste de Paste are noroc toata viata. Joia Mare - cultul stramosilor.

Ispasul - intervine o amprenta pagana vizibila - ludica, erotica si medicala.

CURS 6 Zilele saptamanii

Ziua -asociata luminii, vietii, soarelui. Zilele au fost puse in relatie cu diverse divinitati sau corpuri ceresti. Exista o impartire in zile faste si nefaste (martea si sambata, zeii Marte si Saturn, Sabatul). Zilele sunt patronate de anumite persoaje mito-folclorice crestine sau pagane - Babele Sfinte, in general favorabile omului, de origine crestina, Martolea, joimarita - elemente demonice de sorginte pagana. Anumite momente ale zilei prezinta conotatii deosebite - dimineata, amurgul, amiaza.

Sintagme –

a-si lua ziua buna,

ziua de apoi,

zilele babei,

a vedea lumina zilei,

a muri cu zile,

zi cu ghinion,

3 zile si 3 nopti,

a se crapa de ziua,

bani albi pentru zile negre,

ziua Ursului/ sarpelui / cucului - sarbatori pagane de cult animalier Noaptea - asociata intunericului, mortii, infernului, inconstientului. Caderea

noptii = caderea in haos. timp predilect de actiune a fortelor malefice. Seara se binecuvanta apa, se punea sare la pervazul camerei copilului. Superstitii - nu se lasa vasele cu fata in sus, nu se lasa lingura in oala, nu se scoate gunoiul din casa. Miezul noptii - moment de maxima actiune a fortelor malefice. Miezila - personificare a acestei secvente de timp. Cantatul cocosului - treptata inlaturare a actiunii fortelor malefice

Sintagme –

noaptea strigoilor (Sf Andrei),

cumpana noptii,

viul noptii,

noaptea vesnica,

noaptea de sanziene,

a se scula cu noaptea-n cap,

prost ca noaptea.

Zilele saptamanii au semnificatii diferite, interferenta crestin cu pagan Luni - Patronata de Sf Luni, nu are o semnificatie deosebita, ea urmand

Duminicii, este considerata in general o zi favorabila.Este marcata de magia inceputului - nu se da nimic din casa, nu se fac inmormantari, nu se merge in petit, nu se da cu imprumut, dar se pot face vraji de dragoste, se pot incepe diverse actiuni casnice. Sarbatori - Lunea Mortilor (Pastele Blajinilor), Lunea Ratacita (prima luni dupa inaltare).

Marti - zi nefasta, Sf marti, 3 ceasuri rele. Nu se incepe nimic in aceasta zi, nu se pleaca la drum. Despre cineva care are constant ghinion se spune "parca e nascut martea". Cand ceva nu merge bine - "toate pe dos si nunta martea". Martolea = marti seara. Lumea a fost urzita intr-o marti. Se fac practici magice.

Sarbatori - Martile oprite (zilele de marti din a saptea si a noua saptamana de dupa Pasti) - nu se lucreaza. Martea mortilor - a doua saptamana dupa Duminica Mare, Martea ciorilor - prima saptamana din postul Pastelui, Martea Dracului - prima marti dupa Rusalii, cand se facea caloianul.

Miercuri - zi favorabila, zi de echilibru, prielnica muncilor barbatesti, patronata de Maica Domnului, mai tarziu de Sf Miercuri. Nu se faceau nunti si erau interzise petrecerile si unele activitati casnice (torsul, tesutul).

Sarbatori - Miercurea stramba (prima saptamana a postului Pastelui) - se tinea pentru sanatatea oamenilor. Miercurea cenusii - adu-ti aminte ca esti parf si cenusa - preotul inmuia degetele intr-un amestec de apa si cenusa.

Joi - zi favorabila, in Bihor este a doua ca importanta dupa Duminica. Zi dedicata odihnei. Nu era voie sa cosi, erau interzise sezatorile, erau permise nuntile. Joimarita - cultul stramosilor.

Sarbatori - Joia furnicilor - pentru apararea de furnici, se prepara o turta cu branza si se aseza ca ofranda pe un musuroi de furnici. Joia Paparudei (a noua saptamana dupa Paste), obicei cu data fixa la inceput. Joile oprite (9) intre Pasti si Rusalii - interzise anumite activitati casnice - apararea de grindina, trasnet etc. Dedicata si zeului roman Jupiter.

Vineri - zi favorabila, foarte importanta in Banat. Patroana - Sf vineri, uneori pedepseste. In perioada pagana - dedicata zeitei Venus. Erau interzise numeroase activitati casnice, nu se scotea gunoiul din casa.

Sarbatori - Vinerea seaca - ultima zi din postul Pastelui, ziua in care s-a spanzurat Iuda

Sambata - zi nefasta, trei ceasuri rele, zi patronata de Saturn. Nu se merge in petit, nu se pleaca la drum, nu se incep activitati importante. Zi de pomenire a mortilor. Copilul nascut sambata nu era foarte norocos in viata si nu avea sa traiasca foarte mult. Se faceau practici magice, malefice si benefice. Patronata de Sf Sambata - e cea care e asociata unui fluviu malefic - apa sambetei, care se varsa in iad.

Sarbatori - Sambata mortilor (Sambata lui Lazar), Sambata Ursului (se faceau pregatiri ca pentru o mare sarbatoare), Sambata lui Santoader (februarie) - tinuta de teama santoaderilor.

Duminica - zi favorabila, cea mai importanta dpdv crestin, dar si pagan, fiind

ziua inchinata soarelui (Dies Solis). Patronata de Sf Duminica, ajuta cel mai mult, ecou al acelor personaje feminine in varsta care conduceau riturile de initiere. Asociata cu apa duminicii - apa ce curgea in rai. Ziua asociata cultului crestin, se merge la biserica, nu se fac practici magice, zi asociata Invierii, nu se lucreaza. Copiii nascuti duminica sunt sanatosi si norocosi. Exista o floare Duminica sau Duminicuta, despre care se spune ca infloreste numai duminica, se folosea pentru tratamente medicale, ea fiind scoasa din pamant in conditii speciale, se punea paine si sare in locul ei, se punea langa foc si daca se innegrea, copilul murea. Pe vatra casei se puneau sare si paine cand acea floare se afla in casa.

Sarbatori - Duminica tanara (dupa fiecare luna noua, timp prielnic practicilor magice) - se intepau urechile fetitelor pentru a li se pune cercei, se tundeau cositele, Duminica Floriilor, Duminica Mare, Duminica Tomii (prima dupa Pasti, dedicata apostolului Toma si cultului stramosilor).