Universitatea din PiteştiFacultatea de Mecanică şi TehnologieDepartamentul de Fabricaţie şi Management IndustrialProgramul de studii: Inginerie Economică Industrială

TEMA DE CASĂ LA DISCIPLINA ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

Îndrumător: Student,S.l ing. dr. ec. Ancuța BĂLTEANU Prenume :Neacşu Georgiana Cătălina An II

Anul universitar 2014 - 2015

0

MONOPOLUL

Îndrumător: Student,S.l ing. dr. ec. Ancuța BĂLTEANU Prenume: Neacşu Georgiana Cătălina

An II

Anul universitar 2014 - 2015

1

Cuprins

Introducere 3

1. Noţiuni generale 41.1 Definiţia monopolului1.2 Mecanismul de funcţionare a monopolului 1.3 Clasificarea monopolului

2. Căile cercetări şi consolidarii monopolului2.1 Moduri de abordare a problemei2.2 Condiţiile care definesc monopolul producătorului

3. Monopolul în economia Românească3.1 Monopolurile în economia României3.2 Elementele sistemului monopolist în România3.3 Avantajul “primului venit”

Concluzii

Bibliografie

Anexe

2

Introducere

Monopolul se incadreaza in cea de-a patra etapa a ciclului de viata a inteprinderii,adica cea de maturitate. Piata de monopol reprezinta acel raport de forte in care oferta unui produs este asigurata de catre un suingur producator sau cererea pentru un produs este exprimata de catre un singur comparator.Monopolul nu poate fi mentinut datorita faptului ca determina modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru produsul oferit intr-un sens opus celui asteptat de catre poroducator. Firmele care produc bunuri inlocuitoare reprezinta o concurenta virtuala monopolului.Tendinta producatorilor spre monopol absolute este stopata de reactiile consumatorilor organizati si de masurile anti-monopol luate de catre autoritati. Astfel ca in economia actuala monopolul poate fi considerat ca reprezentand acea situatie de pe piata pe care se ofera, se vinde un produs care nu poate fi substituit rapid si intr-o cantitate mare.In acest sens se considera ca monopolul de azi poate adduce la piata un produs a carui elasticitate incrucisata este foarte slaba in raport cu preturile celorlalte produse.

3

1. Noţiuni generale

1.1Definiţia Monopolului

Termenul “Monoplol” provine din limba greaca,de la cuvintele “monos” care inseamna singur si de la “polein” care semnifica a vinde. O firmă se află în situaţie de monopol dacă se constituie în unicul ofertant al unui produs omogen, având control complet asupra pieţei respective. Faptul că o firmă se află în situaţie de monopol înseamnă că nu există altcineva care să producă un substituent al produsului respectiv, iar firma în cauză este în stare să împiedice alte firme să-l producă Monopolul este situatia de piata opusa concurentei perfecte si pure, el se poate manifesta din partea productorului (monopol), a consumatorului (monopson) si din ambele parti (monopol bilateral).

Existenta pe piata a monopolului este determinata de urmatoarele cauze:

1. Este necesara o asigurare economica de scara,ce impune acoperirea cererei de pe piata de catre o singura firma capabila sa asigure intreaga productie a industriei respective la un pret mai scazut decat ar putea sa realizeze doua sau mai multe firme.

2. Prevederile cadrului legislativ sau reglementativ local,care impiedica existenta mai multor firme sa vanda anumite produse/servicii.De exemplu,in cazul unei firme de transport local I se acorda dreptul exclusiv de a presta serviciile corespunzatoare in zona respectiva.

3. firma detine controlul asupra unei resurse materiale sau a unui produs nou,care ii asigura exploatarea exclusiva a acestora pe o anumita perioada,ceea ce creaza o bariera puternica la intrarea pe piata respectiva a altor firme dornice sa intre in concurenta .

4. Uneori cadrul reglementativ permite ca mai multi producatori sa se uneasca intr-o singura firma capabila sa desfasoare activitati mai ample de marketing si de cerere si dezvoltare in scopul cresterii preturilor si obtinerii unui profit mai mare.

Spre deosebire de firmele care actioneaza pe piata concurentiala si preiau pretul acesteia,firma monopolista stabileste pretul pietei,cunoscand ca pretul determinana cantitatea care va fi vanduta.O astfel de firma are putere pe piata,sau putere de monopol,adica determina pretul produsului care va fi vandut.

4

1.2 Mecanismul de functionare a monopolului

Situatia de monopol apare atunci cand exista o singura firma ofertanta in prezenta unei multitudini de cumparatori ai unui produs care,de regula,nu poate fi inlocuit cu alte produse. Maximizarea profitului firmei monopoliste presupune stabilirea de care aceasta a cantitatii pe care o va vinde,in conditiile existentei unei curbe descrescande a cererii,asa cum se demonstreaza in figura urmatoare.

Figura 1.1 Maximizarea profitului firmei monopoliste prin fixarea pretului

In conditii de monopol,firma in calitatea ei de unic producator are elisticitate imprefecta acelei in raport cu pretul iar curba cererii normale are panta negative (fig.1.1).

In cazul monopolului venitul marginal este mai mic decat pretul de vanzare fixat de monopol.Pentru a-si mari venitul,firma monopolista este nevoita sa vanda mai multe produse,aceasta implica sporirea productiei de la Q0 la Q1 adica ∆Q si micsoreaza pretul de la p0 la p1 cu ∆p.

5

Aceasta schimbare asupra venitului marginal al firmei monopoliste se recupereaza prin:

Venitul aditional ∆V al firmei monopoliste obtinut din sporirea vanzarii cantitatii de produse de la Q0 la Q1 rezulta din:

∆V=Q0*∆p+∆Q(p0+∆p)

Deoarece ∆p reprezinta o scadere a pretului,aceasta se ia cu semnul negativ:

∆V=Q0*(-∆p)+ ∆Q(p0+(-∆p))

Rezultand:∆V=-Q0∆p+∆Qp1

Daca consideram ca ∆Q reprezinta o crestere egala cu o unitate de produs(∆Q=1),atunci ∆V semnifica venitul in original:

Vm=1p1-Q0∆p

Vm=p1-Q0∆p

In cadrul relatiilor monopoliste,o importanta speciala o are divergenta dintre curba cererii si curba venitului marginal,divergenta ce provoaca o modificare a comportamentului firmei vanzatoare si o schimbare a conditiilor de maximizare a profitului.

Pentru a vedea în ce raport se afla venitul marginal fata de cerere (care, dupa cum am mai subliniat se confunda cu venitul mediu) vom porni de la urmatoarele serii de date privind pretul si venitul de vânzarea unui produs de catre o firma (tabelul 1.2)

Tabelul 1.1 Raportul dintre venitul marginal şi cerere

CantitateaPreţul de vânzare(venitul mediu)

(p)

Venitul total(p*Q)

Venitul marginal(Vm)

0 110 0

1 100 100 100 - 0= 100

2 90 180 180 - 100 = 80

3 80 240 240 - 180 = 60

4 70 280 300 - 240 = 40

5 60 300 300 - 280 = 20

6 50 300 300 - 300 = 0

7 40 280 280 - 300 = -20

8 30 240 240 - 280 = -40

9 20 180 180 - 240 = -60

10 10 100 100 - 180 = -80

6

Din datele tabelului se observa ca venitul marginal este mai mic decât pretul de vânzare (care reprezinta venitul mediu). Din aceste date se pot contitui cele doua curbe: cea privind cererea (care se confunda cu venitul mediu), si cea privind venitul marginal, redate în graficul din fig. 1.2

Figura 1.2 Poziţia în care se află curba venitului marginal şi curba cererii

In acest caz firma monopolista este pusa in situatia de a alege una din alternativele:

a) Sa fixeze un pret,de regula,mai mare.Cresterea pretului este limitata de cererea globala iar acest lucru indeparteaza o anumita parte a cererii,ceea ce necesita restrangerea productiei.

b) Sa fixeze cantitatile ce ar urma sa fie produse si vandute.Aceasta este legata de limita cererii globale si de pret iar firma monopolista nu poate sporii productia si vanzarea dupa dorinta,deoarece exista o limita a cererii.Pentru a sporii vanzarea,firma trebuie sa scada pretul.

7

1.3.Clasificarea Monopolurilor

In economiile de piata monopolurile imbraca mai multe forme si au diferite roluri si functii.De aceea apare necesitatea ca inca de la inceput sa se faca o clasificare a acesteia,luand ca criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si care contribuie la dezvoltarea lor.

Intalnim urmatoarele forme de monopol:

1. Intelegerile secrete intre marile firme.Concetrarea productiei si capitalului prin acumulari si cumparari si fuziuni de inteprinderi si firme pe linie orizontala si pe linie verticala are ca rezultat reducerea numarului de firme concurente.Intre firme se realizeaza cu mai multa usurinta intelegeri secrete pentru impartirea pietelor, stabilirea cotelor de productie si a marimii pretului de vanzare a produselor pe piata.

2. Monopolul naturalAcesta este specific firmei care realizeaza productia unei industrii mai eficient decat doua sau mai multe firme.Economia de scara realizata in anumite domenii contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o asemenea performanta.

3. Monopolul tehnologicEste generat in special de propietatea asupra drepturilor de autor,ceea ce confera autorului sau inventatorului controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada prevazuta de lege.Cel ce produce si vinde un nou produs pe piata dispune,pe o perioada,de pozitia de monopol pana cand alte firme vor veni pe piata cu produse similare.Monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita sistemului in care se desfasoara cercetarile si inovarile si prin preocuparile de a simula activitatea de cercetare-dezvoltare,generatorul principal al procesului de inovare.

4. Monopolul asupra marcii comerciale.Aceasta forma cuprinde un numar mare de produse ale industriei moderne.Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor reinoite la anumite intervale de timp,si garantia calitatii produselor sunt legate de marca comerciala care este unica,irepetabila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama insistenta,prin seriozitate si promtitudinea cu care sunt serviti clientii.

5. Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri.Reprezinta controlul asupra unor inputuri precum energia,unele minerale ca bauxita,cuprul,staniul etc datorita raritatii acestora si propietatii asupra unor zacaminte importante.

8

2. Căile creării şi consolidării monopolului

2.1 Moduri de abordare a problemei

In economiile de piata monopolul si modul de a mentine si restaura concurenta au devenit probleme clasice ale stiintei economice.Timp indelungat,problemele monopolului au fost tratate unilateral si intr-un mod simplificat,ceea ce a tras numeroase controverse si a facut loc la intrerpretari si concluzii eronate.Astfel, in cadrul structurii economiilor de piata, concurenta si monopolul ar fi total dihotomice iar monopolul, care si-ar spori permanent ponderea in economie, ar fi unica alternativa la concurenta perfecta si singura cale de concentrare a puterii economice si politice in stat. Unii economisti de prestigiu au contribuit la inlaturarea imaginilor exagerate si adeseori false prin calificarea treptata a problemelor teoretice privind monopolul si prin studiul realitatiilor economice in care evolueaza structurile monopoliste in cadrul economiilor de piata,precum si prin evidentierea fenomenelor noi aparute in economiile moderne contemporane,paralel cu elaborarea si aplicarea pe scara tot mai larga a unor politici antimonopoliste

Bazandu-se pe descoperirea lui Cournot,mult mai tarziu,Alfred Marshall a fost acela care a dus in prim plan,in legatura cu monopolul,doua aspecte importante:

A constatat ca pretul stabilit de monopolul indrustrial modern este mai ridicat iar cantitatea produsa este mai scazuta decat in cazul cand acelasi produs fabricat in conditiile concurentei libere.

A stabilit ca pretul de monopol difera ca sens de pretul de concurenta

Monopolul reprezinta o realitate in cadrul economiilor contemporane insa el nu este unica solutie generalizatoare catre care se indreapta toate economiile reale.Monopolul reprezinta,mai degraba,o situatie limita,aflata la capatul opus concurentei perfecte.Analiza acestui caz limita este ultia pentru a intelege mai bine situatia concreta a economiei de piata contemporana care este mult mai diversificata,mai nuantata.

9

2.2Condiţiile care definesc monopolul producatorului

a. unicitate si gigantism. Monopolul consta în existenta unei firme mari sau a unei uniuni de mari firme care ocupa fie în exclusivitate,fie în cea mai mare parte productia si vânzarea unui produs, fapt ce face posibil controlarea sau influentarea pietei produsului si impunerea unor conditii de vânzare;

b. diferentierea sortimentelor produsului între firmele apartinand aceluiai monopol. Fiecare firma produce un anumit tip, o anumita dimensiune sau calitate de produs, diferentiindu-se între ele în cadrul ramurii (domeniului) prin design, conditii de vânzare, de prezentare,servicii post-vânzare, etc;

c. bariere la intrarea (ieirea) în (din) ramura, în special de natuar tehnologica, comercial si financiar.

O firma noua nu poate sa patrunda cu usurinta într-o ramura unde exista întreprinderi mari si foarte mari, care produc cu costuri medii unitare reduse, datorita economiei de scara si aplicrii progresului tehnico-stiintific. De asemenea, o barier o constituie proprietatea intelectuala detinuta de monopoluri asupra inovatiilor, brevetelor si tehnologiilor moderne;

d. opacitatea pietei sau lipsa de transparena.Piata bunului este supusa unor mari riscuri si incertitudini. Monopolurile pot manevra oferta provocând o micare imprevizibial a pretului, cu consecinte imediate si viitoare asupra întreprinderilor nemonopolizate si asupra cumparatorilor;

e. factorii de productie nu mai sunt mobili prezentând fenomenul de inertie si frictiune.Caracterul strict specializat al capitalului fizic si alfortei de munca da o anumita rigiditate factorilor de productie, care nu pot sa migreze cu usurinta dintr-un domeniu în altul.

10

3 Monopolul în economia Românească

3.1 Monopolurile în economia României

În tara noastra, problemele privind monopolul se pun într-un mod deosebit. Pe de o parte, au devenit necesare definirea tipurilor de monopol ce predomina în economia României si aprecierea gradului de extindere a acestora. Pe de alta parte, este de mare actualitate reconsiderarea totala a cunostiintelor privind monopolul, concurenta monopolista si mecanismele functionarii economiei moderne de piata. În România, ca şi în celelalte tari vecine, monopolul s-a constituit într-un sistem bine închegat, pe proprietatii socialiste si a principiilor generale de organizare si conducere centralizata a economiei. Monopolul s-a extins rapid, ajungând într-un timp relativ scurt să predomine toate sferele de activitate economico-socială şi întregul mecanism economic, actionând în urmatoarele directii mai importante: controlul asupra nivelului preturilor, volumului productiei si calitatii productiei, exercitarea dictaturii productiei asupra consumului prin subordonarea consumatorului intereselor producatorului.

Formarea si dezvoltarea acestui sistem are la baza mai multe explicatii cauzale, între care mentionam urmatoarele:

a) generalizarea proprietatii de stat si a celei cooperatiste de tip colectivist, fapt ce a impus realizarea unor forme de organizare a tuturor entitatilor economice si folosirea unui mecanism si a unor instrumente de conducere cu caracter eminamente monopolist;

b) subordonarea totala a elementului economic de catre elementul politic, ceea ce a impus introducerea în viata economica a unor principii politice - volitive, de comanda administrativa si centralista;

c) concentrarea productiei în unitatile mari si foarte mari pe calea investitiilor si a procesului de fuzionari si comasari ale unitatilor mici;

d) urmarirea si realizarea procesului de specializare a unitatilor întregii industrii prin eliminarea totala a paralelismelor în fabricarea produselor si prin concentrarea fabricarii lor la un producator unic, sistem ce a corespuns principiul conducerii centralizate de tip administrativ.

Daca în economia de piata nu se poate vorbi de un sistem monopolist, ci mai degraba de elemente monopoliste care iau nastere si se dezvolta pe un fond general de concurenta, în România, în conditiile economiei centralizate, s-a format si consolidat un sistem monopolist atotcuprinzator, din care au fost eliminate aproape toate elementele generatoare de concurenta. De abia odata cu aparitia si dezvoltarea proprietatii private încep, pe fondul general al sistemului monopolist, sa apara si sa se dezvolte sistemul concurential.

11

3.2 Elementele sistemului monopolist în România

1.Mentinerea monopolului statului în calitatea lui de proprietar si de administrator asupra resurselor vitale ale economiei prin regiile autonome din sectorul extractiv (petrol, gaze, energie electrica), din industria prelucratoare, din sectoarele transporturi si telecomunicatii si prin mentinerea capitalului de stat în societatiile comerciale, prin pastrarea în administratia statului a cercetarii, învatamântului, sanatatii; de asemenea, mentinerea la proprietatea statului a unei cincimi din cele mai bune si mai fertile terenuri agricole, padurile, sistemele de irigatii; detinerea de catre stat a unor pachete de actiuni majoritare în societati comerciale din diferite ramuri industriale. În acest fel se perpetueaza monopolul statului asupra resurselor de baza. Deci, prin acest sistem vor fi controlate principalele inputuri din economie care nu vor stimula, ci vor continua sa anihilize concurenta. 2.Mentinerea unor forme de organizare cooperatiste tipic monopoliste în sfera micii industrii, a atelierelor mestesugaresti si a desfacerii marfurilor industriale la sate (cooperativele de desfacere). Desi are un statut semiautomat fata de stat, sistemul cooperativ din aceste sectoare, prin formele de organizare, controleaza direct si indirect întreaga activitate a unitatilor componente si, în primul rând, nivelul preturilor si tarifelor, nivelul productiei, sortimentatia, calitatea produselor si serviciilor etc. tocmai pentru ca organizarea sistemului este de tip monopolist. Sub eticheta autonomiei, sectorul cooperatist nu este supus procesului de privatizare, ceea ce constituie un obstacol în calea extinderii sistemului concurential si un evident paradox - tocmai sectorul din cadrul caruia ar trebui sa porneasca dezvoltarea relatiilor economiei de piata, precum si înviorarea concurentei, este cel mai conservator din acest punct de vedere. Acest sector, cu cea mai mare vocatie concurentiala, a devenit o frâna în calea trecerii la o economie bazata pe libera concurenta. Mica productie de marfuri industriale, alaturi de cea agricola, poate contribui la înviorarea economiei de piata, cu conditia însa de a demonopoliza acest sector. 3.Existenta în tara noastra a unui sistem industrial cu un grad mare de concentrare a productiei, aceasta având ca unica motivatie superioritatea absoluta a economiei de scara. Dupa unele aprecieri, România se afla din punctul de vedere al marimii unitatilor industriale pe locul doi în lume, dupa Cehoslovacia. Dar, pentru a caracteriza gradul de monopolizare, nu marimea în sine a întreprinderilor este importanta, ci faptul ca numai asemenea întreprinderi mari reusesc sa fabrice un numar cât mai mare de exemplare din acelasi produs, în asa fel încât sa fie înlaturate paralelismele sau, cu alte cuvinte, sa existe câte un singur producator, fie la nivelul întregii tari, fie la nivelul unor zone geografice cât mai întinse, ceea ce exclude, de regula, în mod practic, concurenta între producatori. De exemplu, în multe sectoare industriale (constructii de masini, electrotehnica, electronica, chimie, metalurgie etc.) productia este asigurata de câte un singur producator sau de un numar redus de producatori, motivul invocat fiind marimea minima a seriei de fabricatie, asigurarea specializarii, realizarea unor tehnologii de fabricatie moderne ce implica un anumit volum de productie s.a. Chiar si în domeniile unor materiale de constructii, unde cererea este mare si diversificata iar transportul materiilor prime si al produselor este costisitor exista, în mod frecvent, producatori unici la nivelul întregii tari. În aceasta privinta pot fi mentionate produsele: tapetul din P.V.C., placaj ceramic glazurat, cuve din fonta emailate, armaturi metalice neferoase pentru instalatii sanitare si interioare, cazi de baie din tabla, tuburi de scurgere si obiecte sanitare din fonta emailate etc. Concentrarea productiei la un numar mare de produse, de regula, pe producatori singulari s-a extins pe scara atât de larga deoarece acesta practica se înscria perfect, pe de o parte, în sistemul de conducere centralizata de tip administrativ, iar pe de alta parte, în realizarea principiului specializarii unitatilor industriale cu avantajele economice cunoscute pentru producator. Astazi, asemenea stari de lucruri au devenit incompatibile cu cerintele trecerii la

12

economia de piata întrucât în lipsa generatorilor concurentei, mecanismele pietei nu pot functiona sau functioneaza deformat. Anomalia vine de la faptul ca se pastreaza în continuare dictatura producatorului asupra consumatorului productiv si neproductiv, firma monopolista exercitând un control absolut asupra pretului produsului si volumului productiei în avantajul sau si în detrimentul consumatorului si al societatii în ansamblu. O ignorare a acestei realitati, sau o subevaluare a acestui fenomen au creat si continua sa creeze mari dificultati în aplicarea unor masuri de trecere la economia de piata. De exemplu, trecerea la liberalizarea preturilor, în conditiile când predomina monopolul producatorilor în aproape toate ramurile economice, precum si în conditiile unei penurii generale de produse, a declansat o crestere anarhica, discretionara a preturilor, agravând criza economica, cu pericolul de a compromite, însusi procesul de trecere la economia de piata în fata unei parti a populatiei. 4.Existenta penuriei generale de produse si liberalizarea completa a stabilirii preturilor constituie premise favorabile de a accentua comportamentul monopolist al firmelor producatoare, ele actionând pe cont propriu si fara vreo restrictie creata de controlul public. Profitând de decalajul cronic dintre oferta si cerere, aceasta din urma fiind mult mai mare, firmele - indiferent daca sunt sau nu producatori unici - stabilesc preturi marite si pastreaza productia la un nivel scazut asa încât sa-si poata acoperi toate costurile si sa obtina si un supraprofit. Tendinta de a spori preturile si de a pastra scazut volumul productiei este limitata totusi de scaderea puterii de cumparare a populatiei. Daca nu ar exista revendicarile salariale foarte insistente s-ar ajunge treptat la un echilibru între cerere si oferta, asigurat de cresterea preturilor iar actiunile monopoliste ale producatorilor s-ar atenua. Totusi, satisfacând cererile de sporire a salariilor prin indexare, se mentine decalajul dintre cerere si oferta, paralel cu o crestere a inflatiei monetare si cu o pastrare a comportamentului monopolist agresiv - al producatorului fata de consumator.

3.3 Avantajul ”primului venit”

În economia Românească cea mai mare parte a monopolurilor a fost creeată şi susţinută artificial. Fiind singurii furnizori ai unor produse sau servicii şi neavând concurenţă, producătorii unici s-au transformat în monopoluri regionale sau chiar naţionale. Monopolurile româneşti se bucură de avantajul ”primului venit” în ramura în care activeză şi se menţin pe o poziţie forte pe piaţa, fără eforturi deosebite, fără activitate susţinută de proiectare, lansare şi promovare a produselor. Actualele monopoluri au fost create, în cele mai mute cazuri, ca intreprinderi de mari dimensiuni şi nu au luptat să ajunga la statutul monopol, neintrând în confruntare directa cu alţi concurenţi. O altă particularitate importantă a”primului venit” este definită de faptul că intreprinderile româneşti cu o poziţie de monopol în cadrul anumitor ramuri industriale se impart şi acţionează ca entităţi separate.În aceasta situaţie inerprinderile rezultate din diviziune vor fi nevoite să colaboreze pentru a-şi menţine segmentul de piaţă,manifestând un comportament oligopolist, altfel vor avea de suferit,atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională, în lupta cu marile companii.

13