Monologul unui tanar Desi tinde spre a fi sufocata de o multitudine de lucruri superficiale, viata insasi este cel mai frumos lucru primit in dar de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel care dintr-o iubire nemarginita s-a gandit la fiecare lucru necesar existentei noastre si ne poarta de grija fara incetare. Ce te faci insa, cand vezi cum in jur lumea se indeparteaza de cele pe care tu le stiai sacre, incepe sa le denegreze si sa huiduiasca viata insasi? Ei bine, incepi sa te rogi tot mai mult si sa-ti maresti curiozitatea fata de Hristos, acea foame sufleteasca care sa Il caute incontinuu si sa iti ofere posibilitatea de a-L regasi mereu acolo, langa tine, indiferent de imprejurare. Mergand pe starda observ cum majoritatea oamenilor ma privesc incrutati, altii indiferenti sau cercetator. Privirile acestor oameni oglindesc sufletele lor ingreunate de o mare pierdere in material si de robia nebanuita pe care o savarsesc ei, tristi slujitori ai pacatului si grijii lumesti. Totodata, ici- colo gasesc pe strada si priviri blande, iubitoare asezate pe niste chipuri luminoase, fericite in fiecare celula a pielii si care cauta sa imi ofere din sublima lor stare, ci nu sa ma ingreuneze precum celelalte. Tanar cautator de raspunsuri, incep a ma intreba apoi oare din care categorie fac parte, oare care imi este telul, oare cine sunt si ce voi deveni. O intreaga criza se inlantuie in interior si cu fiecare fapta savarsita si reanalizata balanta oscileaza cand intr-o parte, cand in cealalta, constientizarea unei noi tinderi spre trairea ucigatoare prin material a vietii generand suferinta sporita a sufletului. Insangerat de neputinta, sufletul regreta si cauta o metoda de a se apropia iar de Hristos si de a invata tot mai mult cum sa I se asemene. Cu rugaciune sporita, post si inima deschisa incep a ma reflecta in ceilalti cautand sa le patrund in tainele sufletului, sa le inteleg nevoile si sa-i ajut, gandind ca o prima etapa a salvarii mele consta in ajutorarea celuilalt si smulgerea mea dintr-un egocentrism perturbator al firii dumnezeiesti din mine.Viata, dar si incercare a credintei, devine o mangaiere sufleteasca cand iti deschizi inima spre Adevar, cand uiti de binele tau pentru binele celuilalt, cand incepi sa iubesti oboseala rezultata in urma unui act de voluntariat, cand prin rugaciune iti armonizezi bataile inimii pe portativul credintei. Indiferent de intemperiile intalnite, Dirijorul Suprem, odata acceptat in viata si chemat spre ajutor, te va indruma spre calea buna, iti va alina durerile si iti va descoperi adevarata esenta a vietii.