Atanasoaei Ioan Alexandru – XII C

Stiudiu de caz (Monologul interior)

Zgomotul şi furia - de William Faulkner

William Cuthbert Faulkner, născut Falkner (25 septembrie 1897 – 6 iulie 1962) a fost un prozator american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1949, unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane din secolul XX. Modernismul lui Faulkner se înscrie în spiritul de influen ă al luiț  James Joyce, ca model de artă romanescă.

Monologul interior constă din notarea gândurilor unui personaj în asocierea lor liberă,fără nicio ordonare logică,ci aşa cum vine le în minte,într-un flux neîntrerupt al conştiinţei.Acest procedeu literar are ca baza teoretică legea psihologică a asociaţiilor libere.Monologul interior îşi găseşte echivalentul în metoda psihanalitică a exprimării fără discriminare a tuturor gândurilor care vin în minte şi în dicteul automat suprarealist,care îşi propunea să exprime funcţionarea gândirii în absenţa oricărui control al raţiunii.Ca orice procedeu literar,monologul interior presupune o elaborare şi este construit după modelele realului,dar pe structura literarului,el nefiind o simplă transcriere a realităţii,ci o ficţiune menită să sugereze realitatea cu maximă autenticitate.

‘’Zgomotul si furia’’ este o carte geniala, aproape in intregime pentru modul in care este structurata. Stiind ca o intamplare are loc in felul in care este ea perceputa, Faulkner imparte romanul in patru parti, fiecare avand un narator diferit. Modernismul reiese, printre altele, din impletirea a doua moduri de expunere, cel la persoana intai, bazat pe aceeasi tehnica exploatata de Proust in In cautarea timpului pierdut si cel la persoana a treia, al autorului omniscient.

La baza, povestea nu este diferita de celelalte romane ale lui Faulkner, a caror actiune are loc in acelasi Yoknapatawpha. Dupa razboiul civil, Reconstructia gaseste marile familii aristocrate sudiste intr-un declin total, cu valorile si codurile lor spulberate, incercand mai mult, sau mai degraba mai putin sa salveze ceea ce nu a ramas decat o umbra.

Familia Compson se incadreaza cu success in aceeasi categorie. Tatal este alcoolic, mama este ipohondra si egocentrista, fratele cel mare, Quentin, un deprimat incercand fara succes sa tina familia pe linia de plutire; Caddy, obsesia fratilor, ramane insarcinata mult prea devreme, fapt care si declanseaza “actiunea” romanului; Jason, al treilea frate, este incapabil de orice sentiment de afectiune si se remarca prin avaritie si o ura profunda fata de cei care il inconjoara; Benjy, cel mai mic dintre frati, este bolnav mintal si castrat in timpul copilariei; si nu in ultimul rand, Domnisoara Quentin, fiica lui Caddy, care o ia pe urmele mamei sale.

Dupa cum spuneam, romanul este impartit in patru parti. Prima, este “narata” de Benjy, singurul care pare sa “simta” cand se petrece ceva rau, dar care din pacate nu poate exprima ceea ce simte. In a doua parte naratorul este Quentin, singurul care “vorbeste” in 1910, si nu in 1928, ca restul naratorilor. In a treia parte este expusa, in acelasi mod subiectiv perceptia lui Jason asupra celor intamplate, iar in a patra parte, autorul, prin vocea naratorului “atotcunoscator” o pune in centrul povestirii sale pe Dilsey, negresa care ii creste pe toti cei patru copii si singurul personaj in care se mai regasesc valorile pierdute ale Sudului.

“Neajunsurile” romanului nu sunt decat doua: primul ar fi acela ca prima parte este putin descurajanta, fiind scrisa din perspective unui bolnav mintal. Celalalt ar fi acela ca dintre cei patru naratori, cel mai credibil pare a fi ultimul, si nu cei trei frati, mult prea bine “inchegati” pentru a lasa loc vreunei urme de obiectivism in expunerea lor.

Atanasoaei Ioan Alexandru – XII C Prin tehnica monologului interior romanul modern se sincronizează cu teoriile psihologice ale secolului al XX-lea,care pun accentual pe asociaţiile libere şi acordă un loc important subconştientului. Intrând în construcţia romanului modern,monologul interior accentuează complexitatea acestuia şi face totodată din el o operă ce solicita efort intellectual din partea cititorului care o abordează.

"Zgomotul si Furia" este o carte pe care pentru a reusi sa o citesti trebuie sa perseverezi. Daca ai citit primele pagini si nu ai inteles nimic, continua. Cu cat avansezi, povestea se leaga, iar romanul capata sens. Pe parcurs ce avansezi iti vei da seama ca ai de-a face cu istoria unei familii, ca romanul este impartit in patru parti, fiecare cu o voce narativa diferita si ca fiecare parte este scrisa dintr-o perspectiva diferita.