MONITOR STRA TEGIC - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

MONITOR STRATEGICRevistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară,membru al Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor de Studii deSecuritate din cadrul Parteneriatului pentru Pace, membru asociat alProiectului de Istorie Paralelă pentru Securitate prin Cooperare.

• Prof. asociat dr. JORDAN BAEV, Colegiul de Apãrare ºi Stat Major, „G. S. Rakovsky”,Sofia, Bulgaria• Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, University College London, Marea Britanie• SORIN ENCUÞESCU, Preºedintele Asociaþiei „Manfred Wörner”, Bucureºti, România• Lector univ. IULIAN FOTA, Consilier prezidenþial, Preºedinþia României• Dr. SERGHEI KONOPLIOV, Harvard University Program for Black Sea Security, SUA• Prof. dr. CRAIG NATION, Department of National Security&Strategy, US Army WarCollege, USA• Prof. dr. REINER POMERRIN, Universitatea din Dresda, Germania• Prof. dr. ERWIN SCHMIDL, Academia Naþionalã de Apãrare, Viena, Austria• Prof. univ. dr. MICHAEL SCHAFIR, Universitatea „Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca, România• Colonel (r) dr. SHAUL SHAY, Senior research fellow, International Policy Institute forCounter-Terrorism at the Interdisciplinary Center, Herzliya, Israel• Prof. univ. dr. VASILE SECÃREª, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative,România• Dr. JEFFREY SIMON, Senior research fellow, Institute for National Strategic Studies,National Defense University, Washington D.C., SUA• Comandor (r) GHEORGHE VARTIC, Redactor-ºef „Revista de Istorie Militarã”,Institutulpentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, România

ADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucureºti, cod 010142,telefon: 0040 21 315.17.00, fax: 0040 21 319.58.01

www.mapn.ro/diepa/ispaim www.sarindar.roe-mail:[email protected]

Revista a fost inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din ÎnvăţământulSuperior, fiind evaluată la categoria „C”.

REDACTOR-ªEF• General-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apãrare

ºi Istorie Militarã, Ministerul Apãrãrii Naþionale, România

COLEGIUL DE REDACÞIE

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/2011111000002

Monitor StrategicSUMAR

Redactor: Şerban Filip Cioculescu, Simona SoareTehnoredactor: Maria Dumitru

Tiparul executat la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei, sub comanda nr. .........

B 36/00136/2010

SECURITATE NAŢIONALĂ ŞI INTERNAŢIONALĂPeter Szasz – Starea cercetării în domeniul securităţii naţionale şi a transformării societale şimilitare în România: 1989-2009 ............................................................................................................. 5Dr. Georgeta Chirleşan – Influenţa NATO şi a altor suprastructuri mondiale asupra evoluţiilorposibile ale strategiei de securitate naţională a României .................................................................. 17Răzvan Beşchea – Revoluţia în domeniul militar în context internaţional. O abordare teoretică 27

COMBATEREA TERORISMULUIDrd. Andreea Mihai – Noul terorism şi dilemele sale. Incursiune în raţiunea teroristă ................. 47Drd. Simona Ţuţuianu – Terorismul şi capcanele martirajului feminin. Implicaţii psihologiceşi strategice .............................................................................................................................................. 59Drd. Simona Hobincu – Terorism şi contraterorism în SUA: de la politica „fără concesii” a luiNixon la „războiul” împotriva terorismului ............................................................................................ 67

PESADragoş Ilinca – Tratatul privind reforma Uniunii Europene şi impactul acestuia asupra dezvoltăriiPoliticii Europene de Securitate şi Apărare ........................................................................................... 77Dr. Şerban Filip Cioculescu – Pledoarie pentru o Europă a apărării ............................................... 81

POLITICĂ EXTERNĂDrd. Simona Soare – The Romanian-Russian bilateral relationshipin the aftermath of Romania’s euroatlantic Integration ....................................................................... 93Drd. Şerban Pavelescu – Reconcilierea turco-armeană .................................................................. 122

MISCELLANEADr. Andrei Miroiu – The Great Game or the Many Misunderstandings about the RussianAdvance in Central Asia ........................................................................................................................ 131Dr. Petr Razvin – Strengthening cooperation in the Greater Black Sea Area: LessonsLearned and Way-Ahead. A View from Russian Federation ................................................................. 142Drd. Ionel Stoica – România 2025 – între ambiţii şi deziluzii .......................................................... 147

ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE ŞI RECENZII• The Regional Stability Within the Greater Black Sea Area Working Group of the PfP Consortium:2009 Agenda of Activities – Carmen Rîjnoveanu ................................................................................ 163• Niall Ferguson, Colossus. The Rise and Fall of the American Empire, recenzie– Silviu Petre .......................................................................................................................................... 173• Infosfera, anul 1, nr. 4, 2009 – recenzie, Alexandru Voicu ........................................................... 175• Cristian Maior, Incertitudine. Gândire strategică şi RI în secolul XXI, recenzie– Dr. Mihail E. Ionescu ......................................................................................................................... 176• „Compendium Medium Armoured Vehicles 2010”, supliment al revistei Armada nr. 1, volumul 34,februarie/martie 2010, recenzie – Dr. Şerban Filip Cioculescu ....................................................... 180

ISPA

IM —

mon

itor

str

ateg

ic 1

-2 /

2010

Monitor Strategic

3SECURITATE NAŢIONALĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ

SECURITATE NAŢIONALĂŞI INTERNAŢIONALĂ

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/2011111000004

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Domeniul securităţii naţionale, de fapt în ge-neral al relaţiilor internaţionale, al studiilor socio-logice şi militare, a cunoscut o dezvoltare specta-culoasă în perioada ce a urmat revoluţiei românedin decembrie 1989. Dacă până la acel momentcercetarea în aceste domenii era puternic restric-ţionată ideologic de regimul comunist, după 1989s-a putut observa o dezvoltare rapidă a cercetăriiîn câmpurile relaţiilor internaţionale, sociologieişi istoriei militare. Însă aceste studii nu au apărutdin neant. Primii paşi au fost făcuţi de către experţiistorici, militari, diplomaţi etc. Acestora le-au urmatun val de tineri care, având oportunitatea de astudia în universităţiile de prestigiu din Europa şiStatele Unilte, au venit în contraponderea vechiloridei de geopolitică bazate pe un determinismgeografic ce postula că România ca stat este„prins” între un Vest în continuă expansiune şi oRusie dornică să îşi recapete rolul de mare putere.Această nouă generaţie de cercetători a fostadepta ştiinţelor pozitiviste cu ale lor metodeempirice de testare a teoriilor.

În cele ce urmează vom încerca, în primulrând, să oferim un cadru conceptual al securităţiişi o prezentare a marilor paradigme, ca mai apoisă putem oferi o descriere evolutivă a stăriicercetării în domeniile securităţii naţionale şi aletransformării societale şi militare din România,axându-ne îndeobşte asupra problematiciisecurităţii naţionale. Direcţiile principale asupracărora ne vom apleca pe parcursul acestei analizevor fi:

1. Evoluţia centrelor universitare şi decercetare.

2. Evoluţia studiilor şi a traducerilor dindomeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şimilitar.

Conceptul de securitate şi marileparadigme

Termenul de „securitate” are sensul de a fi laadăpost de orice pericol, de a trăi sentimentul deîncredere. Termenul provine din latinescul„securitas”, derivat din „se cura”, adică lipsit degriji. Denumirea de „studii de securitate” (în limbaengleză security studies) a început să prindărădăcini în mediile de specialitate începând cuanii ’90 substituind termenul de „studii de secu-ritate naţională”, dacă facem referire la SUA şi„studii strategice” în cazul Marii Britanii1.

Cu toate că natura securităţii nu permiteoferirea unei definiţii unanim acceptate şi defi-niţiile securităţii diferă, depinzând de nivelul deanaliză, aproape toate definiţiile au în comun ter-meni precum „interes naţional”, „risc”, „agresiu-ne”, „vulnerabilitate” şi „ameninţare”:

•Ian Bellany: „Securitatea în sine este oreletivă absenţă a războiului, combinată cu orelativă solidă convingere că niciun război carear putea avea loc nu s-ar termina cu o înfrân-gere.”2

• Penelope Hartland-Thunberg: „Securitateanaţională este capacitatea unei naţiuni de a-şiurmări cu succes interesele naţionale, aşa cumle concepe ea, oriunde în lume.”3

• Walter Lippmann: „O naţiune este însiguranţă în măsura în care nu se află în pericolulde a trebui să sacrifice valorile, dacă doreşte săevite războiul şi, poate, atunci când este provoca-tă, să şi le menţină obţinând victoria într-unrăzboi.”4

• Giacomo Luciani: „Securitatea naţionalăpoate fi definită drept capacitatea de a se opuneagresiunii din exterior.”5

Starea cercetării în domeniulsecurităţii naţionale şi a transformării

societale şi militare în România:1989-2009

Peter Vlad Szasz

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/2011111000006

Monitor Strategic

•Laurence Martin: „ securitatea este asigu-rarea bunăstării viitoare.”6

• John E. Mroz: „Securitatea este absenţarelativă a ameninţărilor cu distrugerea”7.

• Richard Ullman: „O ameninţare a securi-tăţii naţionale este o acţiune sau o secvenţă deevenimente care (1) ameninţă sever sau un timprelativ scurt să ducă la degradarea calităţii vieţiilocuitorilor statului, sau (2) ameninţă semnificativsă restrângă evantaiul opţiunilor politice dispo-nibile guvernului unui stat sau ale unor entităţiprivate, neguvernamentale (persoane, grupuri,corporaţii) din interiorul statului.”8

• Arnold Wolfers: „Securitatea, în orice sensobiectiv, se referă la absenţa ameninţărilor laadresa valorilor dobândite, iar în sens subiectiv,la absenţa temerii că asemenea valori vor fiatacate.”9

Dată fiind dificultatea de a oferi o definiţiecomprehensivă a securităţii, Barry Buzan, învolumul „Popoarele, statele şi teama”, pune îndiscuţie trei niveluri ale analizei securităţii:

• Nivelul securităţii individuale;• Nivelul securităţii naţionale;• Nivelul securităţii internaţionale.Luând în considerare faptul că indivizii repre-

zintă sursa primară a insecurităţii, problemasecurităţii individuale capătă o dimensiune socialăşi politică. În cadrul societăţii, securitatea fiinţeiumane (viaţă, sănătate, statut, stare materială,drepturi, libertăţi...) nu poate fi definită simplist,relaţiile cauză-efect cu privire la ameninţare şiapărare fiind obscure şi controversate, securitateacetăţeanului nefiind niciodată totală. Aici inter-vine rolul statului care trebuie să îi apere de invaziastrăinilor şi de confruntări reciproce. Astfel, statulapare ca un mecanism de asigurare a securităţiiîmpotriva ameninţărilor sociale. Dar, pe măsurăce puterea statului creşte, acesta devine o sursăde ameninţare la adresa individului, prin legi,măsuri, ordine şi acţiuni care îl transformă peom în unealtă docilă, veşnic ameninţată, care seapără cu dificultate şi adesea ineficient în faţapresiunilor şi abuzurilor statelor. În acest context,a apărut nevoia de apărare profundă, pe baza uneistructuri colective care să asigure drepturilecetăţeneşti, fiecare individ acţionând pentru sineşi pentru ceilalţi, în vederea asigurării securităţiiindividuale şi colective. În condiţiile în care statul

devine o sursă de ameninţare „nevoia recunos-cută de structuri colective apare ca subordonatăvalorii primare a apărării drepturilor individua-le”10. Aşa se explică răscoalele din Antichitate şipână în Evul Mediu; revoltele, revoluţiile şi, mainou, existenţa şi activitatea sindicatelor şi afilie-rea indivizilor în aceste organisme de „securitatecolectivă” care apără drepturile fiecărui individşi ale întregului grup.

În plus, folosirea terorii (plasarea de bombe,asasinate sau atacuri armate) „pentru a exercitapresiuni, a slăbi sau a discredita un guvern, aducameninţări cetăţenilor care sunt obligaţi să joacerolul de victime”.11 În acest sens, statul devinemecanismul prin care oamenii încearcă să-şi asi-gure apărarea, securitatea individual confrun-tându-se astfel cu securitatea naţională.

Dar, dincolo de nivelul individual sau statal,este posibil ca indivizii să se adune în diverseorganizaţii în scopul asigurării securităţii colec-tive: organizaţii antirasiste, naţionaliste, organi-zaţii pentru pace, societăţi pentru drepturile omu-lui sau ecologiste, grupări religioase, „care seinterpun între individ şi stat, făcând ca modulintern de securitate să fie mai complex, iar apă-rarea drepturilor personale să se exercite subformă de sistem, ce acţionează atât defensiv câtşi prin presiuni exercitate împotriva statului sauale eventualilor agresori”.12

Securitatea individuală se răsfrânge implicitasupra securităţii naţionale, deoarece statul estecompus din indivizi adunaţi într-o unitate politicăcomună. Este cunoscut faptul că statele repre-zintă cel mai complex tip de unităţi din sistemulinternaţional şi din acest punct de vedere pot fiameninţate din multiple părţi şi în diversemodalităţi. Astfel, statele îşi pot pierde indepen-denţa, „ideologiile organizatoare pot fi penetrate,distorsionate sau corupte. Ele pot fi atacate prinunităţile lor de sprijin şi pot fi suprimate prin forţă,iar culturile naţionale să fie anulate. Datorităacestui larg spectru de vulnerabilităţi, o încercarede aplicare a conceptului de securitate la ideeade stat poate face ca unele criterii să pară excesivde categorice: absolutism, izolaţionism, imperia-lism expansionist, folosirea forţei etc.”13.

Ca o primă măsură de apărare pasivă împotrivaunor eventuale atacuri, statul foloseşte „secu-ritatea colectivă internă prin întărirea instituţiilor

Monitor Strategic


statului pe baza unei coeziuni sociopolitice, prindezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, prin asigurareaunor resurse financiare pentru sectorul apărării,prin finanţarea programelor de infrastructură(baze aeriene, facilităţi portuare, comunicaţii, re-ţele petroliere)”14. Este vorba de un „exerciţiucolectiv intern” pentru siguranţa şi stabilitateastatului şi a fiecărui individ din cadrul colectivităţii.În acest fel, securitatea personală şi statală au labază factorul „spaimă”şi pare a se rezolva prinnoţiunea de „descurajare a adversarului”, deter-minată de existenţa unui stat puternic, în caredomneşte spiritul de echipă şi sentimentul deresponsabilitate colectivă a cetăţenilor.

Evident că acest tip de protecţie individuală(la nivel de stat) creează o serie de complexe desecuritate atât pentru statele mici, cât şi pentrucele puternice, şi aceasta deoarece securiateanaţională e percepută doar prin prisma protejăriicomponentelor statului de ameninţările dinexterior.

În primul rând, statele slabe sunt deosebit devulnerabile în faţa ameninţărilor externe, deoa-rece instituţiile interne sunt relativ dezvoltate,coeziunea sociopolitică este fragilă, resurselefinanciare sunt insuficiente, iar securitatea naţio-nală devine o problemă politică dificil de rezolvat.În plus, dacă aceste state au vecini sau adversariputernici (cazul Poloniei), devin mult mai vulne-rabile, iar dimensiunea, subdezvoltarea economi-că, instabilitatea politică şi graniţele imposibil deapărat sporesc insecuritatea naţională, atât prinimposibilitatea protejării ideologiei şi guvernului,cât şi a graniţelor şi a populaţiei.

Chiar unele state bogate, cu o oarecare coe-ziune sociopolitică şi cu putere financiară (Olanda,Israel), „nu pot compensa micimea lor pe termenlung, rămânând vulnerabile presiunilor externeconstante şi menţinându-se într-un climat de per-petuă insecuritate”15. Este adevărat că stateleputernice au mai puţine vulnerabilităţi datorităstructurilor interne care le fac capabile să respin-gă un amestec străin sau o ameninţare, dar în faţaunor intervenţii externe de mare amploare – armenucleare, biologice, prejudicii ecologice, atacuriteroriste – sunt la fel de vulnerabile ca ţările micişi suportă acelaşi climat de insecuritate naţională.

În contextul securităţii individuale şi naţio-nale, ameninţarea armată poate afecta toate

componentele statului, putând lovi interesele so-ciale şi individuale care stau la baza unei naţiuni,poate duce la dezmembrarea instituţiilor, desfiin-ţând ideea de stat şi răsturnând o conducereacceptată, mergând chiar la dezmembrarea fizicăa statului. Acest tip de ameninţare directă esteînlocuit – în cazul statelor puternice – de amenin-ţări indirecte, aplicate intereselor externe: la adre-sa aliaţilor mai mici, a teritoriilor strategice, a uneizone neutre de interes economic, folosindu-se rai-duri de intimidare, invazii, bombardamente, blo-cade, experienţe nucleare pentru descurajare ş.a.(vezi cursa înarmărilor şi a experienţelor nuclearesubacvatice şi aeriene din perioada RăzboiuluiRece, practicate de SUA, URSS, China).

Acestui tip de ameninţare – căruia i se acordăprioritate în preocuparea de securitate naţională– i se adaugă ameninţarea politică, care are cascop compromiterea ideologiei organizatoare,presiuni asupra guvernelor şi chiar distrugereastructurii politice, astfel încât statul să fie slăbitînaintea unui atac armat şi să se realizeze o modi-ficare a alianţelor şi a influenţelor externe. Acesteameninţări s-au exercitat în perioada RăzboiuluiRece între Statele Unite şi Uniunea Sovietică, cânds-au pus în aplicare „antiideologii” precum antico-munismul sau antiimperialismul.

Evident că ameninţările armate şi politiceafectează sistemul socioeconomic al unui stat. Şiaceasta deoarece economia naţională face partedin baza fizică a statului, fiind însă supusă ideo-logiei organizatoare. De aceea, a lovi în sistemuleconomic intern, dar şi în sistemul import-export,înseamnă a lovi în securitatea naţională a statuluirespectiv care, nemaifiind competitiv economic,se erodează social şi politic, devenind dependentde politica statului agresor. Această situaţie seexplică prin faptul că, dacă economia unui stateste în declin, la fel se întâmplă şi cu putereastatului, deoarece capacitatea economică susţinepe cea militară, iar expansiunea economică a uneiputeri rivale reprezintă o ameninţare pentrusecuritatea naţională a unui stat (este cazul SUAcare, până în anii 1980, s-au temut de succesuleconomic sovietic şi de ameninţările URSS peplan internaţional).

Nu trebuie neglijate prejudiciile provocate deameninţările ecologice, considerate – un timp –o problemă de destin, dar determinate şi de

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/2011111000008

Monitor Strategic

expansiunea cunoaşterii şi intervenţiei umaneîn schimbarea mediului: poluările în zonele degraniţă (Bulgaria–România; SUA–Canada),deversările de acizi, încercările de schimbare aclimei (secete, furtuni), răciri substanţiale repre-zintă fenomene greu de controlat, care demora-lizează şi diminuează capacitatea de apărare,conducând spre ideea de abordare colectivă asecurităţii, atât între statele vecine cât şi întretoate ţările planetei.

În sfârşit, în ultima perioadă, o amploaredeosebit de gravă o constituie ameninţareateroristă. Lovind neaşteptat, oricând şi oriunde,pentru a destabiliza şi slăbi puterea statală,terorismul reprezintă ameninţarea fundamentalăa secolului al XXI-lea. Intoleranţa, fanatismul,sinuciderea în scopul demoralizării şi paralizăriiadversarului, ura şi subdezvoltarea culturală nascun tip de ameninţare – venită de pretutindeni şide nicăieri –, care face ineficientă securitateaindividuală şi chiar statală (cazul Israelului),determinând trecerea spre strategia securităţiiinternaţionale, singura formă ce poate limita şi –oarecum – preîntâmpina vasta gamă a amenin-ţărilor.

Evident că demersul investigaţiilor la adresaameninţărilor, vulnerabilităţilor şi a încercărilorde a le anula sau a le diminua oglindeşte, dacă nuineficienţă, cel puţin, ambiguitate şi nesiguranţăîn rezolvarea problemei securităţii individuale şistatale.

Din acest punct de vedere se impune abor-darea acestei probleme din perspectiva sistemuluipolitic internaţional ce reprezintă dimensiuneacea mai importantă a mediului statal. Dar „colabo-rarea” statelor în cadrul unui sistem suprastatalpare un nonsens, deoarece fiecare stat este ounitate suverană, iar asocierea în plan interna-ţional se izbeşte de refuzul de a recunoaşte vreoautoritate politică superioară, de respingerea uneiguvernări comune, fapt ce conduce spre concluziacă un sistem comun de apărare are valenţe proprii.

Dar în contemporaneitate „capacităţile mili-tare au atins niveluri la care este posibil ca puterilemajore să implice întreaga planetă într-un conflictsau să pricinuiască niveluri ale distrugerii care săelimine specia umană (...) Din acest punct devedere ameninţările pot produce efecte la scară

regională sau globală, creând în acest proces atâtdestine comune, cât şi nevoia de acţiune colec-tivă”16. Citându-i pe Hedley Bull şi pe AdamWatson, analistul englez consideră că „societateainternaţională” ar trebui constituită dintr-un grupde state care nu formează doar un sistem, ci austabilit prin consens reguli şi instituţii comune învederea asigurării securităţii colective, care nuanulează, dar diminuează ameninţarea la nivelindividual, statal şi internaţional. Acest tip deinterdependenţă statală trebuie însă să îşi asigurenu numai o strategie de apărare non-provoca-toare, dar să creeze o forţă defensivă de descura-jare, care să servească ideea de ordine internaţio-nală şi să atenueze vulnerabilităţile fiecărui statcomponent şi, implicit, ale alianţei, în ansamblu.Este de la sine înţeles că într-o astefel de asociere,unităţile de sistem au obligaţia de a se recunoaşteegale din punct de vedere legal, indiferent dedimensiuni şi capacităţi şi să nu accepte ideea deierarhie (ca în cazul ţărilor Pactului de la Varşovia).Ideea de ierarhie şi de state dependente într-ocomunitate de securitate menţine încordarea şineîncrederea reciprocă şi facilitează executareasine qua non a ordinelor statului pilot, careameninţă şi foloseşte forţa în cadrul sistemului,aşa cum a procedat Uniunea Sovietică în relaţiilecu Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, ţări membreale Pactului de la Varşovia. În antiteză, ţărileafiliate NATO au garantat nonviolenţa în relaţiiledintre ele, creând o siguranţă de sistem – faptdovedit şi în momentul retragerii parţiale a Franţeidin Alianţă (1967) – când spiritul de „echipă”arămas nealterat, întărind sentimentul de res-ponsabilitate colectivă internă a sistemului şi„adoptând principiul apărării înaintate, prin dispu-nerea forţelor astfel încât să poată stopa o even-tuală agresiune şi prin amplasarea în Europa aarmelor nucleare tactice, dar argumentând a nuutiliza aceste arme decât atunci când estenevoie”17. Contrastul dintre cele două alianţeevidenţiază avantajul Occidentului în RăzboiulRece împotriva colosului sovietic prin întărireasecurităţii membrilor săi, prin prevenirea răz-boiului şi prin destindere.

Este de înţeles faptul că un asemenea tip dealianţă s-a născut ad-hoc, că a fost îndelung pre-gătit prin diverse forme de securitate colectivă

Monitor Strategic


incipiente. Astfel Haas vorbeşte de „securitatede subgrup”, considerată de Buzan „securitateregională”, aplicată temporar în secolul al XIX-leaşi în prima jumătate a secolului al XX-lea – de oserie de state vecine, împotriva unui pericol ce semanifestă pe o rază restrânsă. Securitatea regio-nală s-a născut dintr-un complex de securitatedeterminat de spaima sau suspiciunea în faţaameninţărilor militare locale (statele asiatice, înfaţa expansiunii ruseşti; ţările balcanice înainteaPrimului Război Mondial). Aceste ameninţări audeterminat apariţia unor subsisteme de securitate,care reuneau grupuri de ţări ce se recunoşteau înacelaşi tipar de alianţe sau interese (militar,politic, economic), astfel încât securitatea naţio-nală a fiecăreia să fie luată în considerare înraport cu a celorlalte din grup. Dar în cadrul aces-tui subsistem, aparent stabil, se evidenţiază orelativă cooperare, amiciţia sau inamiciţia fiinddeterminate de interese temporare, protecţia şiajutorul reciproc realizându-se doar în momentede maximă tensiune şi în funcţie de relaţia favora-bilă sau mai puţin favorabilă cu statul agresor.

Mai mult decât atât, acest parteneriat regio-nal este uneori scindat de existenţa unor rivalităţizonale între state dar şi de „apariţia unor organi-zaţii subregionale (ASEAN, GCC, SADCC)18 careadoptă strategii proprii, mărind nivelul de insecu-ritate locală. Acestei vulnerabilităţi i se adaugă„ameninţările determinate de proliferarea arme-lor de distrugere în masă şi a vectorilor lor de trans-port”19, astfel încât state puternice (SUA, URSS,China) pot crea cu uşurinţă insecuritate regională,realizând după afirmaţia lui Buzan – „un complexde nivel superior” prin presiuni militare, politiceşi economice asupra stabilităţii subsistemului local.

Este firesc ca aceste vulnerabilităţi şi amenin-ţări să contureze ineficienţa cooperării regionaleîn probleme de securitate, chiar dacă aceastăformă de comunitate reprezintă un pas înaintefaţă de securitatea statală individuală sau de ceabistatală. Şi aceasta, deoarece neputând deveniun factor cert de stabilitate permanentă, subsiste-mul regional – creat din state cu orientări politiceneuniforme, cu forţe economice şi financiare limi-tate – menţine „dilema apărării”, asigurând oaparentă siguranţă, dar oferind modelul securită-ţii cooperative internaţionale, în cadrul căruia

fiinţează ţări cu sisteme politice asemănătoare,cu stabilitate economică şi cu forţă financiară,grupate în jurul unui „pol de putere”.

Astfel, „când două sisteme sunt înarmate cuarme nucleare şi se tratează drept adversari,singura opţiune militară logică este de a-şi baza‹apărarea› pe politici de represalii garantate. Înaceste împrejurări, ambele sisteme rămân vul-nerabile la lovituri reciproce, fiecare parte ame-ninţă să folosească mijloace extreme pentru a-şiasigura securitatea, dar pentru a nu ajunge la uncataclism, ambele părţi se vor abţine de la atacuri,fiind conştiente de forţa şi potenţialul adver-sarului”20. În acest fel dilema apărării – amplificatăla maxim – nu mai are sens, deoarece o amenin-ţare reciprocă cu distrugerea devine o certitudinea apărării fiecărui sistem. E un paradox, deoareceo ameninţare cu distrugerea totală ar conduce ladispariţia apărării, dar această ameninţare, în sensinvers, produce descurajarea ambelor părţi şi evi-tarea unei confruntări militare de amploare. Iatăde ce politica NATO – unul din sistemele bazatepe securitate colectivă, după al Doilea RăzboiMondial – prefera ameninţarea pentru a servi ladescurajarea adversarului şi pentru a reduce risculdeclanşării unui război devastator între sisteme.Acest tip de „apărare agresivă”, bazat pe aju-torarea reciprocă a statelor din cadrul sistemuluiinternaţional, anulează diferenţierile dintre luptapentru putere şi lupta pentru securitate, dorinţade apărare colectivă şi de siguranţă individualădevenind prioritară.

Aceste posibilităţi l-au determinat pe BarryBuzan să conchidă că în cadrul securităţii colec-tive – bazată pe principiul parităţii între statelepartenere – sistemul internaţional se maturizează,iar dilema putere-securitate se estompează.Aceasta nu presupune sentimentul de liniştegenerală, credinţa că orice pericol poate fi evitatsau că se instaurează o stare de destindere lanivel internaţional. Starea de destindere se reali-zează însă în cadrul alianţei, unde ţările membreîşi apără în comun interesele şi valorile, fiecarestat reprezentând un scut de protecţie pentru„parteneri”, fapt ce creează certitudinea securită-ţii în relaţiile dintre membrii grupului şi asigurăîncrederea în evitarea pericolelor prin adoptareaunor strategii comune de apărare. Acesta este

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000010

Monitor Strategic

un avantaj, în primul rând, pentru statele mici,care nu au capacitatea de a realiza o strategie desecuritate naţională eficientă şi care adoptă strate-gia sistemului, dar şi pentru state puternice, careau astfel posibilitatea de a acţiona împotrivaameninţărilor întărite de forţa unui grup de stateşi realizându-se astfel o protejare reciprocă.

Este de înţeles că în cadrul unei alianţe serealizează multiple conexiuni de la nivel statalspre cel sistemic şi invers, încât securitateanaţională şi internaţională are la bază securi-tatea politică, militară, socială, economicăşi de mediu, realizarea uneia fiind permanentraportată la celelalte. Astfel, politica militară areefecte asupra stării economice, creând vulnera-bilitate sau eficienţă, asupra mediului (prin folosi-rea gazelor şi armelor toxice, ca în Vietnam sauAfganistan), dar şi asupra sectorului social (ca înIsrael). De aceea, politica de securitate coope-rativă creează cadrul propice întăririi tuturorfactorilor prin relaţii de interdependenţă întreţările aliate, acţiunile individuale fiind dirijate princonsens – în funcţie de situaţie – de dinamicasistemului. În acest mod, „conceptul de securitatenaţională, ferm fixat într-un context internaţional,este completat de securitatea internaţională şicomună care atenuează ameninţările şi vulnera-bilitatea statelor prinse în contextul interdepen-denţei. (...) Logica securităţii colective oferăperspectiva rezonabilă ca politica să găsească unechilibru judicios între interesele de securitatenaţională şi cele colective”21.

Evoluţia cercetării în domeniilesecurităţii naţionale şi ale

transformării societale şi militare

Studiile de securitate şi cele militare au apărutîn România într-o perspectivă în special stra-tegică.22 Mai rar a fost abordat subiectul dintr-operspectivă instituţionalist-liberală şi a lipsitaproape în totalitate abordarea constructivistă.23

Studiile în domeniul securităţii, al relaţiilorinternaţionale şi în general toate domeniile com-ponente a ceea ce noi numim astăzi ştiinţe politiceau fost practic inexistente în perioada premergă-toare momentului ‘89. Însă lipsa acestui tip de

studii, în special al celor din domeniul relaţiilorinternaţionale, datează încă dinaintea perioadeicomuniste în România, unde datorită situaţieispecifice create în urma Primului Război Mondialstudiile relaţiilor internaţionale au fost excluse.De fapt „ştiinţele sociale în România pre-comunis-tă au fost influenţate mai ales de modelele ger-mane şi franceze şi mai puţin de cele anglo-saxo-ne. Sociologia weberiană, durkhaimiană şi meto-dele oferite de Şcoala Analelor au constituit prim-planul acestor preocupări. Iar Teoria RelaţiilorInternaţionale, ca disciplină covârşitor anglo-saxonă, nu a avut putere de penetrare în spaţiulpublic naţional24”.

Cercetarea în domeniul securităţii şi în gene-ral al relaţiilor internaţionale a înregistrat o creş-tere spectaculoasă, în special începând cu cea dea doua jumătate a anilor ’90, odată cu migraţiamultor tineri către universităţi din Vest unde audevenit experţi în domenii utile la acel momentprecum integrare europeană şi euroatlantică înprimul rând, iar în al doilea rând experţi în noileteorii de analiză a politicii externe şi noile para-digme ale securităţii.

Evoluţia centrelor universitareşi de cercetare

Primele centre de cercetare în domeniilesecurităţii şi ale relaţiilor internaţionale au fostînfiinţate cu predilecţie pe lângă universităţileprestigioase din ţară fie civile ori militare. Univer-sitatea Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai dinCluj, SNSPA, Universitatea de Vest din Timişoara,Universitatea din Iaşi, Universitatea Naţionalăde Apărare etc. au introdus treptat ca materiistudiile de securitate şi relaţiile internaţionale.Deja spre finele anilor ‘90 au apărut şi module demaster şi programe doctorale în aceste domenii.

Implicarea societăţii civile în dezvoltareacercetării prin prisma think tankurilor şi a ONG-urilor şi fundaţiilor în domeniile studiilor desecuritate şi ale relaţiilor internaţionale nu seface simţită decât în a doua jumătate a anilor1990. Un exemplu bun al acestui fapt este cel alelaborărilor strategiilor naţionale de securitate

Monitor Strategic


ale României. Dacă prima redactare a acesteiadin 1993 a căzut sub influenţa vechii mentalităţigeostrategice, următoarea strategie, cea elabo-rată în 1999, deja presupunea o viziune holistăasupra conceptului de securite. Astfel, atât cerce-tătorii aparţinând instituţiilor oficiale precumMAE, MApN, SRI, SIE, cât şi specialiştii şi analiştiisocietăţii civile şi cei proveniţi din mediu univer-sitar au abordat iniţial aceste domeniu dintr-unpunct de vedere mai degrabă descriptivist şi etnicdecât unul analitic.

Cum am mai menţionat şi mai sus primelefacultăţi de ştiinţe politice au apărut la începutulanilor ’90, însă introducerea în programele destudii a materiilor din domeniul relaţiilor interna-ţionale şi a studiilor de securitate s-a făcut încetşi greoi. „Primii profesori români de relaţii interna-ţionale […] şi-au iniţiat cu răbdare şi tact studenţiiîn noua disciplină, începând din a doua jumătatea anilor ‘90. Însă, cum era de aşteptat, cu toţii s-aulovit de dificultăţi structurale grave: lipsa cronicăa literaturii de specialitate în limbi străine, inexis-tenţa manualelor româneşti de profil, disparitateasurselor accesibile etc. Abia apariţia şi generali-zarea internetului au permis un acces mai larg labibliografia occidentală, în special odată ce uni-versităţile s-au abonat la mari baze de date vesticede tip JSTORE, EBSCO, Academic Search şi auprimit donaţii de carte străină.”25

Între timp această latură, de expertiză, esterelativ bine reprezentată prin universităţi, thinktankuri, centre de cercetare etc. Se ridică însă oproblemă în ceea ce priveşte latura instituţională.Deşi există câteva centre şi institute de cercetare,dintre care multe aparţin societăţii civile sau suntfiliale ale unor societăţi străine, cercetarea îndomeniul relaţiilor internaţionale şi al studiilorde securitate înaintează destul de greu, fiindnevoie de iniţiative mai multe, în special din parteasocietăţii civile.26

Aşa cum am arătat în paragraful anterior,latura think tankurilor, a institutelor de cercetare,este relative bine reprezentată în România, aces-tea având un rol activ în promovarea studiilor desecuritate, strategie şi apărare. Iată câtevaexemple de asemenea instituţii:

Societatea Academică Română, CentrulRomân de Educaţie şi Dezvoltare Durabilă,

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securi-tate, Asociaţia de Drept Internaţional şi RelaţiiInternaţionale, Institutul European din România,Institutul Diplmatic Român, Institutul pentruStudii Politice de Apărare şi Istorie Militară,Centrul pentru Prevenirea Conflictelor şi EarlyWarning, Centrul de Analize şi Studii Politice,Centrul Român de Studii Globale, FundaţiaUniversitară a Mării Negre, Institutul de PoliticiPublice, Centrul de Studii Internaţionale, Centrulpentru Studii Politice şi Analiză Comparativă,Centrul Român de Politici Economice, Institutulde Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale,EURISC, Asociaţia George C. Marshall România,Centrul de Studii NATO, Institutul de StudiiInternaţionale şi Strategice, Centrul de StudiiEuroatlantice, Centrul de Securitate şi StudiiInternaţionale etc.27

În cele ce urmează vom încerca să prezentămsuccint câteva dintre aceste institute, pe care leconsiderăm a fi reprezentative.

Institutul pentru Studii Politice de Apă-rare şi Istorie Militară28 (ISPAIM) este ostructură de cercetare ştiinţifică a MinisteruluiApărării Naţionale şi funcţionează în subordineaDepartamentului pentru Politica de Apărare şiPlanificare, acesta fiind totodată atestat de cătreMinisterul Educaţiei Cercetării şi Inovării, maiexact Autoritatea Naţională pentru CercetareŞtiinţifică drept instituţie aptă să desfăşoareactivitate de cercetare ştiinţifică.

ISPAIM acoperă trei domenii de cercetare:securitate internaţională; politica de apărare;istorie militară, iniţiind şi dezvoltând cercetărifundamentale şi aplicative. Totodată, instituţiaeste membră a mai multor organisme şi proiectede cercetare internaţională:

• membru al Consorţiului Parteneriatuluipentru Pace al Academiilor de Apărare şi Insti-tutelor de Studii de Securitate, participând la maimulte grupuri de lucru:

– „Stabilitatea regională” în Regiunea Extinsăa Mării Negre” (RSGBSA-WG);

– „Securitatea regională în Sud-Estul Europei”;– „Combaterea terorismului”;– „Reforma sectorului de securitate”;– „Studierea conflictelor”;

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000012

Monitor Strategic

• din anul 2006 asigură Secretariatul Perma-nent al Grupului de Lucru din cadrul ConsorţiuluiPfP privind Stabilitatea Regională în RegiuneaExtinsă a Mării Negre (RSGBSA-WG);

• directorul ISPAIM este ales copreşedinteal Grupului de Lucru privind Stabilitatea Regionalăîn Regiunea Extinsă a Mării Negre;

• în cadrul ISPAIM funcţionează Secreta-riatul Comisiei Române de Istorie Militară(CRIM), afiliată la Comisia Internaţională deIstorie Militară, ce reuneşte 46 de ţări de pe toatecontinentele;

• membru al Proiectului de Istorie Paralelă şial Securităţii Cooperative (Paralell History Projecton Cooperative Security);

• membru al Proiectului de Studiere a Răz-boiului Rece al Universităţii „W. Wilson” din SUA(“Cold War International History Project”).

În prezent ISPAIM editează două periodice,respectiv Monitor Strategic şi Revista de IstorieMilitară. Monitor Strategic apare din anul 2000.Revista abordează o problematică referitoare lapolitica de securitate şi apărare, securitatea naţio-nală şi internaţională, geopolitică şi geostrategie,teoria relaţiilor internaţionale. Revista de IstorieMilitară apare cu regularitate din 1984, iar în serienouă din 1990 cu şase numere pe an. Publicaţiavalorifică rezultatele cercetării din domeniile:istorie militară naţională şi internaţională; relaţiipolitico-militare internaţionale; evoluţia struc-turilor militare, a armamentului şi tehnicii de luptăde-a lungul timpului; cauzele, desfăşurarea şiconsecinţele marilor conflagraţii mondiale, abătăliilor la care a luat parte Armata României şiidentificarea învăţămintelor ce rezultă din aces-tea; rolul benefic sau malefic al unor mari persona-lităţi militare; istoria Războiului Rece etc.

Centrul de Studii Strategice de Apărareşi Securitate (CSSAS)29 face parte din structuraUniversităţii Naţionale de Apărare „Carol I” fiindînfiinţat la 1 noiembrie 2000, sub denumirea deCentrul de Studii Strategice de Securitate. CSSASeditează trei publicaţii periodice: revista Impactstrategic, cu apariţie trimestrială, buletinul infor-mativ Colocviu strategic şi Anuarul CSSASHOMINIS.

Obiectivele Centrului sunt:• Elaborarea de expertize pentru instituţiile

politico-militare din România;

•Argumentarea locului şi rolului compo-nentei militare a apărării;

• Fundamentarea bazei teoretice a loculuişi funcţiilor componentei militare în principaleledocumente strategice de planificare;

• Investigarea schimbărilor ce intervin înevoluţia mediului strategic militar cu influenţăasupra intereselor României;

• Studierea fenomenelor din interiorulsocietăţii româneşti cu influenţă asupra dome-niului militar;

• Dezvoltarea cooperării cu institute decercetare militare şi civile, alte structuriguvernamentale şi nonguvernamentale;

• Participarea la eforturile comune ale socie-tăţii româneşti pentru implementarea securităţiiprin intermediul valorilor cooperării interna-ţionale.

Activitatea de cercetare ştiinţifică a CSSASeste structurată pe patru programe:

• Concepte şi teorii;• Integrare euroatlantică şi aderare la UE;• Zone de interes strategic;• Forţele Armate şi societatea românească.Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii

Internaţionale (ISPRI)30 al AcademieiRomâne a fost fondat în anul 1990 cu numeleInstitutul de Teorie Socială şi Politologie. Acestaavea drept obiectiv principal dezvoltarea cerce-tării ştiinţifice în domeniul filosofiei sociale şi alştiinţelor politice şi desfăşurându-şi activitateaîn cadrul Academiei Române. Primele studii aleinstitutului aveau în vedere schimbările politicefundamentale din Europa Centrală şi de Estdupă căderea comunismului.

ISPRI are trei direcţii majore de cercetare:• Tendinţe actuale în ştiinţele politice;• Sisteme politice contemporane (în primul

rând sistemul politic al României postcomuniste);• Procesele de integrare euroatlantică; reali-

zarea unei noi arhitecturi europene şi rolul EUîn cadrul sistemului de Relaţii Internaţionale.

ISPRI editează două reviste proprii:• Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Interna-

ţionale (cu apariţie trimestrială);• Romanian Journal of Political Science and

International Relations (cu apariţie semes-trială).

Monitor Strategic


Evoluţia studiilor şi a traducerilordin domeniul securităţii, relaţiilor

internaţionale şi militar

După cum am mai menţionat şi anterior, pânăla momentul 1990 nu putem vorbi despre exis-tenţa domeniului Relaţiilor Internaţionale înRomânia. Însă chiar şi după aceea relaţiile inter-naţionale au rămas un domeniu subsumat disci-plinei intitulate Ştiinţe Politice, domeniu ce a înce-put să se contureze deja din anii ‘90.

Una dintre cauzele acestui fapt a reprezentat-oîntârzierea cu care au apărut în bibliotecile dinRomânia studiile fundamentale ale relaţiilorinternaţionale. Un exemplu elocvent îl reprezintăapariţia lucrării lui Hans Morgenthau Politicsamong Nations la Biblioteca Sadoveanu înaintede a fi tradus la Editura Polirom în anul 2007.Bineînţeles, într-un final, operele fundamentaleau fost achiziţionate şi de Biblioteca CentralăUniversitară şi de bibliotecile facultăţilor de ştiinţepolitice, însă chiar şi în ziua de azi se remarcă oîntârziere relativ mare de la apariţia volumelorîn Vest şi până la apariţia acestora pe rafturilebibliotecilor şi librăriilor din România. Acelaşialgoritm temporal se aplică şi în cazul traducerilorcărţilor fundamentale în limba română. „În modparadoxal, nu Morgenthau sau Waltz au fost traduşiprioritar, ci un autor precum James Rosenau, carea reprezentat tendinţa de analizare a relaţiilorpost-internaţionale, caracterizate prin emergenţape scena mondială a actorilor transnaţionali,nestatali, erodarea structurilor de autoritate alestatului-naţiune şi prin manifestarea fenomenelorde turbulenţă specifice globalizării. Carte dificilăşi pentru specialişti, Turbulenţa în politica mon-dială, a apărut cu un decalaj de cinci ani faţă deoriginalul american şi la o editură de prestigiu(Editura Academiei), însă lipsită de forţă depenetrare a pieţei cărţilor.”31 Traducerile lucră-rilor lui Kenneth Walz s-au lăsat aşteptate până în2001, când a apărut Omul, Statul şi Războiul,respectiv 2006 când a fost publicată în limbaromână Teoria Politicii Internaţionale.

Nici traducerile cărţilor lui Immanuel Waller-stein – Sistemul mondial modern – şi RobertGiplin nu au avut efectul scontat. Dacă în cazullui Wallerstein problema a fost faptul că lucrareaacestuia nu a fost suficient mediatizată, tradu-

cerea lucrării lui Giplin a fost publicată de către oeditură din provincie puţin cunoscută. Observaţiiexistă şi în cazul Diplomaţiei lui Henry Kissinger.Lucrarea mult apreciată a fost tradusă abia în1998, iar traducerea nu a inclus şi o prefaţă, deoa-rece editura a considerat că o lucrare de taliacelei în cauză nu are nevoie de o prezentare. Astfelcititorului, în special celui neavizat, nu îi esteprezentat rolul pe care acest autor l-a avut îndisciplina relaţiilor internaţionale. În cazul citito-rilor neavizaţi problema este cu atât mai profundăcu cât aceştia se văd obligaţi să accepte într-unmod necritic concepţiile autorului. 32

Se poate observa aici o diferenţă între evo-luţia studiilor de securitate, militare şi chiar şi celorsocietale pe de o parte, şi studiile relaţiilor interna-ţionale pe de altă parte. Dacă în cazul primelor s-aputut observa o dezvoltare sănătoasă, în special lasfârşitul anilor ’90 şi în anii 2000, nu acelaşi lucruîl putem spune despre studiile relaţiilor interna-ţionale. Aici se ridică întrebarea, de ce în cazulunora s-a putut, iar a altora nu? Studiile de securi-tate şi cele militare, în special cele „dedicateimplicării politice, economice, militare şi diplo-matice în securizarea şi stabiliarea unor state(regiuni), sunt de regulă studii tehnice, descriptive,narative, orientate către utilitatea factorilor dedecizie (policy-oriented papers) şi cel mai adeseacu valoare mai mult practică decât teoretică”33.Acest tip de analză, mai degrabă tehnică, descrip-tivă, nu a fost atât de puternic restricţionatăideologic de către structurile partidului comunistromân, astfel, existând totuşi un punct de sprijinsau un punct de plecare.

Pentru domeniul relaţiilor internaţionaledrumul a fost cu mult mai greu. Este dificil săidentificăm azi cine a fost primul autor româncare a încercat să ne ofere o structurare a siste-mului internaţional. Cu siguranţă, unul dintreprimii care au încercat o analiză a relaţiilor inter-naţionale a fost profesorul dr. Mihail E. Ionescucu al său volum După hegemonie. Patru scenariide securitate pentru Europa de Est în anii ‘90. Încadrul primului capitol al lucrării ne sunt pre-zentate principalele teorii ale curentului neo-realist34. Chiar dacă ideile prezentate nu suntoriginale, apariţia acestei lucrări a scos în evidenţănecesitatea existenţei unei gândiri autohtone înacest domeniu.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000014

Monitor Strategic

Până în ziua de azi, problema cercetării îndomeniile relaţiilor internaţionale, studiilor socie-tale sau militare nu se referă la studiile practice(policy-oriented), ci mai degrabă la lucrărileteoretice. Astfel, studiile strategice, de securitate,militare, geopolitice şi într-o oarecare măsură şicele societale35 au avut parte de o dezvoltarerelativ solidă, domeniile care au avut însă desuferit au fost cele al căror scop principal este săteoretizeze, precum Teoria Relaţiilor Inter-naţionale.

Bibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ie

1. Francois de Rose, Al treilea război mondial nu aavut loc, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.

2. Barry Buzan, Popoarele statele şi teama, ediţia II,Editura Cartier, Chişinău, 2000.

3. Raino Vayrynen, Stabilitatea internă, terorismulde stat şi integrarea regională, New york, 1988.

4. Javier Solana, Securitatea inteligentă, CurierulNaţional, 21.11.2002.

5. Manualul NATO, Parteneriat şi cooperare, EdituraNemira, Bucureşti, 1997.

6. Luciani Giacomo, Conţinutul economic al securi-tăţii. Jurnal of public policy. 1989.

7. Bellany, Ian, Către o teorie a securităţii naţionale.Political studies. 29:1. 1981.

8. K. J. Holsti, Internaţional Politics. A Frameworkfor Analysis, New Jersey, 1995.

9. Vasile Puşcaş, Relaţii internaţionale contem-porane, Editura Sincron, 1999.

10. Şerban Cioculescu, România postcomunistă înecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagrăşi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti(colecţia Timpul prezent), 2009.

11. Ruxandra Ivan (coord.), Direcţii principale înstudiul relaţiilor internaţionale în România, InstitutulEuropean, Iaşi, 2007.

12. Ionescu, Mihail E., După hegemonie. Patruscenarii de securitate pentru Europa de Est în anii ‘90,Editura Scripta, Bucureşti, 1993.

13. Dr. Mihail E. Ionescu, dr. Şerban F. Cioculescu,Perspective ale cercetării ştiinţifice în domeniul securităţiişi relaţiilor internaţionale în România, Comunicare pre-zentată cu ocazia seminarului ştiinţific ICOMIL, Bucureşti,octombrie 2007.

14. Marian Zulean, Luciana Ghica (coord.), Politicade securitate naţională. Concepte, instituţii, procese,Editura Polirom, Iaşi, 2007.

15. http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/home.html16. http://cssas.unap.ro/

17. http://www.ispri.ro/

1 Şerban Cioculescu, România postcomunistă în ecua-ţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şiOrientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti (colecţia Timpul prezent), 2009, p. 40.

2 Bellany, Ian, Către o teorie a securităţii naţionale.Political studies. 29:1. 1981. p. 102.

3 Barry, Buzan, Popoarele, statele şi teama, EdiţiaII, Ed. Cartier. p. 28

4 Barry, Buzan, op.cit., p. 28.5 Luciani Giacomo. Conţinutul economic al securităţii.

Jurnal of public policy. 1989. Pag. 131.6 Barry, Buzan, op.cit., p. 29.7 Idem, p. 29.8 Idem, p. 29.9 Idem, Buzan, op.cit, p. 28.10 Idem, op.cit, p. 50.11 Idem, op.cit., p. 57.12 Idem, op.cit., p. 64.13 Idem, op.cit., p. 91.14 Francois de Rose, Al treilea război mondial nu a

avut loc, Ed. Nemira, bucureşti, 1998, p. 45.15 Manualul NATO, Parteneriat şi cooperare, Ed.

Nemira, Bucureşti, 1997, p. 19.16 Barry Buzan, op.cit., p.158.17 Francois de Rose, op.cit., p. 35.18 Raino Vayrynen, Stabilitatea internă, terorismul

de stat şi integrarea regională, New York, 1988, p.19419 Victor Babiuc, O singură direcţie: Apusul, Iaşi,

2000, p. 147.20 Berry, Buzan, op.cit., p. 278.21 Idem, op.cit., p. 372.22 Ne referim aici, bineînţeles la perspectivele neorea-

liste şi/sau geopolitice.23 Teoriile postmoderniste şi postpozitiviste nu au fost

numite deoarece acestea sunt cunoscute de un numărextrem de restrâns de oameni, aceştia provenind dinmediile universitare române.

24 Şerban F. Cioculescu, O dezvoltare „inhibată” ateoriei relaţiilor internaţionale în România? Ipoteza rivali-tăţii cu „geopolitica”, în Ruxandra Ivan (coord.), Direcţiiprincipale în studiul relaţiilor internaţionale în România,Institutul European, Iaşi, 2007, p. 27.

25 Idem, pp. 30-31.26 Dr. Mihail E. Ionescu, dr. Şerban F. Cioculescu,

Perspective ale cercetării ştiinţifice în domeniul securităţiişi relaţiilor internaţionale în România, Comunicare pre-zentată cu ocazia seminarului ştiinţific ICOMIL, Bucureşti,octombrie 2007.

27 Idem.28 Toate datele privind descrierea ISPAIM se regăsesc

la adresa: http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/home.html29 Toate datele privind descrierea CSSAS se regăsesc

la adresa: http://cssas.unap.ro/

NoteNoteNoteNoteNote

Monitor Strategic


30 Toate datele privind descrierea ISPRI se regăsescla adresa: http://www.ispri.ro/

31 Şerban F. Cioculescu, O dezvoltare „inhibată” ateoriei relaţiilor internaţionale în România? Ipoteza riva-lităţii cu „geopolitica”, în Ruxandra Ivan (coord.), Direcţiiprincipale în studiul relaţiilor internaţionale în România,Institutul European, Iaşi, 2007, pp. 31-32.

32 Idem, pp. 32-33.33 Şerban Cioculescu, Implicarea Romaniei in securi-

zarea si stabilizarea regionala a Europei de Sud-Est si a

Orientului Mijlociu Extins, teză de doctorat, Bucureşti,2009, p. 56.

34 Ionescu, Mihail E., După hegemonie. Patru sce-narii de securitate pentru Europa de Est în anii ‘90,Editura Scripta, Bucureşti, 1993.

35 În cazul acestor studii, ele s-au dezvoltat în specialdatorită realizării analizelor de către cercetătorii românifolosind metode pozitiviste de studiu ceea ce a dus,bineînţeles, la fel ca şi în cazul cercetărilor din domeniulsecurităţii ori militar, la studii practice.

ABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACT

The purpose of the present study is to offer the reader an overview concerning the stage of the research inthe fields of international relations, national security and military studies. The study focuses on comparing, outof an evolutionary perspective, the stages of development in which the national security and internationalrelations fields are. One of the conclusions is that thou the security studies field developed nicely; in the fieldof international relations there still are issues that need handling. One of the main distinctions, and at the sametime one of the issues is that while the research done in the field of security studies is generally practical andpolicy-oriented the research that is missing in Romania in the field of international relations is a moretheoretical approach.

Peter-Vlad Szasz is a junior researcher with the Institute for Political Studies of Defence and MilitaryHistory specialized on area studies and security studies of the central European space. He also graduatedPolitical Sciences and has a Master degree in Intenrnational Relations – Conflict Analisys and Prevention.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000016

Monitor Strategic

Monitor Strategic


I. Metodologia de cercetare

Tema de cercetare abordată vizează descrie-rea mediului actual de securitate regională înEuropa Centrală şi de Est şi analizarea strategiilorde securitate ale României, Cehiei, Ungariei,Poloniei şi Slovaciei în vederea identificării evolu-ţiilor şi tendinţelor strategiei de securitate aRomâniei şi a conceperii unui instrument activweb-based care să permită elaborarea unei noistrategii de securitate, integrabilă perfect încontextul geopolitic actual.

Dintre factorii care au stat la baza alegeriiacestei teme de cercetare amintim:

• dinamismul domeniului, reflectat în rapidi-tatea cu care se produc schimbările şi reaşezările/rearanjările la nivelul raporturilor de influenţă şiputere între state, fapt ce face necesar demersulcunoaşterii şi înţelegerii interacţiunilor dintreactorii statali şi supra-statali şi mai ales interesulîn prognozarea unor evoluţii posibile pe termenscurt, mediu şi lung în ceea ce priveşte strategiade securitate a României şi a vecinilor săi;

• situaţia particulară pe care România odeţine ca ţară poziţionată geografic la frontieraestică a Uniunii Europene şi de aici rolul specificpe care ea îl joacă în asigurarea stabilităţii şisecurităţii regionale;

• faptul că România se află la sfârşitul unuiproces de tranziţie, evoluţie şi transformare asistemului naţional de securitate (România aelaborat şi aprobat prima strategie de securitateîn 2004, a doua în 2007, actualmente fiind în lucrucea de-a treia strategie de securitate naţională)sistem care nu poate fi de sine stătător, cidimpotrivă, considerăm că este determinat de

Dr. Georgeta Chirleşan

Influenţa NATO şi a altor supra-structuri mondiale asupra evoluţiilor

posibile ale strategiei de securitatenaţională a României

mediul de securitate regional şi global, deci oanaliză calitativă a acestui mediu de securitateprecum şi o analiză comparativă a strategiilor desecuritate a statelor vecine şi/sau cu careRomânia are relaţii de cooperare (Cehia, Ungaria,Slovacia, Polonia) ar permite adaptări ulterioaremai rapide şi fezabile la contextul regional desecuritate;

• obligaţiile şi drepturile pe care România leare vizavi de securitatea regională şi globală încare se înscrie (securitatea Europei Centrale şide Est, a Regiunii Mării Negre, etc.) ca urmare aunui statut nou, dobândit prin aderarea la UE şiprin obţinerea calităţii de membru al NATO,OSCE, Parteneriatului pentru Pace;

• imposibilitatea evidentă de a juca indepen-dent în arena securităţii regionale şi globale şideci necesitatea corelării Strategiei de Securitate,a Strategiei Militare, a Politicii de Apărare etc. cucele ale altor actori, corelare care considerămcă trebuie realizată şi prin asemenea analize şistudii comparative care să ducă la identificareade interese comune, la cunoaşterea ameninţărilorşi riscurilor, a unor soluţii comune viabile pentrumanagementul crizelor şi conflictelor, a dezide-ratelor care să facă posibilă asigurarea securităţiişi stabilităţii pe termen lung (cu minimizarea şidacă e posibil cu eliminarea iniţierii stărilor derăzboi, actelor de terorism şi distrugere în masă);

• ca un argument suplimentar în alegereatemei de cercetare, menţionăm o (relativ) slabăreprezentare în rândul lucrărilor de specialitatedin domeniu a unor studii şi cercetări focalizatepe cazul strategiei de securitate a României îninter-relaţionare cu strategiile celorlalte ţări(Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia) asupra căroracercetarea noastră îşi îndreaptă atenţia.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000018

Monitor Strategic

Pentru a face demersul nostru mai clar şi afacilita înţelegerea procesului de dezvoltare acercetării, am realizat şi corelarea tipurilor de

Ca element fundamental al metodologiei decercetare am recurs la screening-ul lucrărilor deinteres şi al strategiilor de securitate naţionalăexistente la momentul începerii cercetării2,pentru ţările anvizajate, şi anume:

Tabelul 1. Matricea de corelare a obiectivelor

obiective (generale – specifice), precum şi alocareaacestora uneia sau alteia dintre metodele de in-vestigare şi analiză aplicate (tabelul 1 de mai jos).

Ca practică metodologică am optat pentru ocombinaţie a două abordări complementare:practica metodologică obiectivă şi cea interpre-tativă1.

În cadrul practicii metodologice obiectiveconceptele epistemologice principale sunt expli-caţia şi predicţia bazate pe analiza factorilor de-terminativi sau a cauzelor. Practica metodologicăinterpretativă utilizează drept concepte episte-mologice principale înţelegerea şi interpretareasemnificaţiilor subiective ale comportamentelorsituaţionale, prin considerarea scopurilor şimotivelor acţiunii.

Întrucât o abordare unilaterală nu este rele-vantă pentru un studiu de o asemenea amploareşi factură, combinarea avantajoasă a metodolo-giei obiective cu cea interpretativă într-o cerce-tare care se doreşte astfel multidirecţională a fostconsiderată de către noi ca fiind una necesară,aptă a ne aduce rezultatele valide aşteptate.

România Strategia de Securitate Naţională a României; 2007

Ungaria Strategia de Securitate Naţională a Republicii Ungare;

2004

Slovacia Strategia de Securitate Naţională a Republicii Slovace;

2005

Cehia Strategia de Securitate Naţională a Republicii Cehe;

2004

Polonia Strategia de Securitate Naţională a Republicii Polone;

2007

Astfel, am realizat mai întâi o analizăpreliminară a strategiilor de securitate, în caream urmărit câteva elemente caracteristice şianume:

(a) evoluţia în timp a strategiilor (diferenţede durată până la apariţia primei strategii de

Obiectivul general Obiectivele specifice Metoda OS1: Precizarea ipotezelor cercetării OS2: Formularea obiectivelor generale şi specifice ale cercetării

OG1: Precizarea problematicii investigate în cercetarea aferentă OS3: Definirea cadrului metodologic de cercetare

OS4: Întocmirea unei liste exhaustive de documente de interes OG2: Identificarea

resurselor bibliografice OS5: Filtrarea documentelor relevante pentru tema propusă OS6: Formularea explicită a obiectivelor descriptive ale analizei de conţinut OS7: Stabilirea unităţilor de analiză OS8: Alegerea metodelor de analiză

OG3: Descrierea mediului actual de securitate regională în Europa Centrală şi de Est OS9: Efectuarea analizei cantitative de conţinut

ANALIZĂ CANTITATIVĂ

OS7: Formularea explicită a obiectivelor exploratorii ale cercetării de teren OS8: Elaborarea instrumentelor de cercetare – acţiune de teren (interviuri structurate) OS9: Identificarea potenţialilor factori de influenţă (stakeholders) abordabili în cercetarea de teren OS10: Aplicarea instrumentelor asupra factorilor de influenţă a strategiei de securitate a României OS11: Procesarea datelor OS12: Interpretarea rezultatelor

OG4: Identificarea evoluţiilor şi tendinţelor strategiei de securitate a României

OS13: Sintetizarea şi raportarea rezultatelor cercetării de teren

CERCETARE – ACŢIUNE DE TEREN

Monitor Strategic


securitate naţională, diferenţa momentelor deadoptare a strategiei de securitate în raport cuinvitaţia de a adera la NATO, diferenţe în meca-nismele de adopţie ale documentelor respective);

(b) structura strategiilor de securitate (părţilecomponente, elementele comune celor cinci ţărianalizate, maniera de dezvoltare ulterioară adocumentului);

(c) conţinutul strategiilor de securitate (simila-rităţi, diferenţe, particularităţi).

Tot în cadrul acestei analize preliminare amurmărit şi dacă există o corelare a strategiilor desecuritate ale celor cinci ţări analizate cu Strategiade Securitate Europeană.

Având obiective strategice sinergice cu celeale strategiei UE, cele cinci state analizate seimplică (mai timid sau mai ferm) în proiectareaunor noi politici internaţionale plecând de la con-ceptul fundamental de ordine mondială bazatăpe o societate internaţională puternică, cu insti-tuţii internaţionale funcţionale şi cu state în careguvernează legea3. De remarcat aici dinamismulsusţinut al politicii externe maghiare în sferarelaţiilor în interiorul UE, dar mai ales când vinevorba de relaţiile cu SUA, UE cu şi Canada.

Putem considera că strategiile Ungariei,Slovaciei şi Cehiei sunt profund coerente cu stra-tegia de securitate a UE, nuanţele apărând numaila acele componente ce nu contravin cu ideilefundamentale ale securităţii UE. Nici strategiade securitate a Poloniei nu contrazice Strategiade Securitate Europeană, dar nivelul de coerenţănu mai este aşa de evident ca şi în celelalte cazuri,datorită structurii şi abordării diferite în tratareaproblemelor-cheie. Un aspect comun aparte înstrategia europeană şi în cea polonă îl reprezintărelaţiile cu Rusia, ambele documente punândaccent pe importanţa consolidării în viitor aacestor relaţii4.

Strategia de Securitate Naţională a Românieipare însă a fi un document controversat prinprisma opiniilor deja exprimate de experţi saugrupuri de analiză, unii dintre aceştia susţinândvaloarea strategiei5 şi coerenţa sa cu Strategiade Securitate Europeană6, alţii scoţând în evi-denţă elemente de apropiere mai degrabă de stra-tegia de securitate a SUA decât de cea europeanăşi având o concepţie care necesită cel puţinajustare dacă nu chiar rescriere7. Considerăm că

în textul Strategiei de Securitate Naţională aRomâniei aceste tendinţe de apropiere de stra-tegia SUA sunt indirecte şi apar numai în subsidiar.

Totuşi, o analiză directă, pe text, ca cea pecare am realizat-o, fără a căuta interpretări as-cunse sau indirecte, scoate în evidenţă elementecare nu contrapun Strategia de Securitate Naţio-nală a României (SSNR) contextului europeande securitate al Strategiei de Securitate Euro-peană (SSE). Ambele documente sunt în acordasupra următoarelor aspecte:

– nici un stat nu poate aborda problematicade securitate într-o manieră individuală;

– terorismul, armele de distrugere în masă,conflictele regionale, statele eşuate şi crimaorganizată constituie ameninţări cheie;

– nici una dintre noile ameninţări nu este purmilitară, o combinaţie de instrumente şi căi derezolvare constituind soluţia optimă.

– securitatea şi stabilitatea regională suntgândite ca fiind complementare în contextul uneinoi paradigme, politicile de bună vecinătate ju-când un rol primordial în asigurarea acestora.

Plecând de la rezultatele analizei preliminarerealizate, am realizat apoi o analiză detaliată peconţinutul fiecărei strategii pe unităţi de analiză,care să ne permită:

• o mai bună cunoaştere şi înţelegere a con-textului actual referitor la mediul de securitate şila stabilitatea regională, factor de importanţămajoră de care depinde dinamica relaţiilor inter-naţionale şi implicit modul de reevaluare şi adap-tare a strategiilor de securitate naţională;

•previzionarea tendinţelor mediului de se-curitate la nivel regional pentru Europa Centralăşi de Est, scoţând în evidenţă mutaţiile în surselede ameninţare şi necesitatea cooperării regionaleîn contracarare şi eliminarea ameninţărilor;

•formularea unor recomandări referitoarela elaborarea strategiei de securitate naţională,recomandări care să ţină cont de tendinţele deintegrare euroatlantică pe de o parte dar şi ele-mentele determinante – valori şi interese, ame-ninţări, riscuri, provocări, vulnerabilităţi, obiec-tive etc. – din care decurg sarcinile din domeniulsecurităţii.

Astfel, pe baza concluziilor şi recomandărilorcare vor rezulta din prezenta cercetare, se vor

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000020

Monitor Strategic

aduce contribuţii la optimizarea sistemului desecuritate şi a politicii de securitate.

Redăm în continuare unităţile de analizăutilizate în efectuarea analizei calitative deconţinut:

1. maniera de prezentare a intereselor şi valo-rilor naţionale (particularităţi, categorii deinterese şi valori);

2. modul de prezentare a provocărilor, amenin-ţărilor şi riscurilor (care sunt cele mai importante,de ce se tem cel mai mult, de câte ori aparecuvântul terorism, arme de distrugere în masă,crimă organizată, state instabile, conflict regionalşi global etc.);

3. modul de prezentare şi descriere a mediuluide securitate (elemente, actori, caracteristici/contexte actuale);

4. scopurile strategice de securitate (şi exis-tenţa/lipsa acestora);

5. căi / planuri / măsuri de atingere a obiecti-velor strategice (precum şi prezenţa/absenţaacestora propuneri)

6. sarcini alocate şi corelarea acestora cusubsisteme şi actori aferenţi;

7. rolul NATO;8. rolul ONU;9. rolul OSCE;10. rolul UE;11. ierarhia – referitor la importanţă – a NATO,

ONU, OSCE, UE (şi eventual alte organizaţiiinternaţionale);

12. abordarea conflictelor regionale dejaexistente (Afganistan, Kosovo, Irak etc.) şi căi derezolvare a lor;

13. abordarea privind o posibilă nouă ordinemondială (internaţională);

14. problema minorităţilor (drepturi colectiveversus individuale);

15. alte interpretări şi corelări care NU suntdirecte, dar sunt prezente datorită contextuluiactual şi relaţiilor istorice dintre ţări;

16. alte aspecte de interes (dar care nu aparîn toate strategiile, deci care NU sunt comune);

17. determinismul mediului socio-economicasupra strategiilor de securitate (problematicaresurselor energetice, rezervelor de hrană, evolu-ţiei demografice etc.);

18. calitatea strategiei prin prisma nevoiinaţionale de rescriere/îmbunătăţire;

19. relaţionarea cu Strategia de SecuritateEuropeană.

Aceste unităţi de analiză s-au materializat înfişe individuale de analiză.

În vederea identificării factorilor determinaţiîn evoluţia strategiei de securitate naţională aRomâniei în interacţiune cu suprastructurilemondiale am finalizat analiza calitativă a conţi-nutului strategiilor de securitate (ale României,Ungariei, Slovaciei, Cehiei şi Poloniei). În paralel,am definitivat instrumentul de lucru aferentcercetării-acţiune de teren (interviu structuratpentru factorii de influenţă asupra Strategiei deSecuritate Naţională) şi l-am aplicat pe uneşantion de circa 30-40 de subiecţi consideratreprezentativ pentru scopul cercetării: fie per-soane care au lucrat direct la elaborarea Strategieide Securitate Naţională a României, fie membricu responsabilităţi în domeniu, reprezentanţi aiunor autorităţi şi agenţii naţionale. Etapa decolectare şi procesare a interviurilor structurateeste încă în derulare.

Legat de etapizarea acestei părţi a cercetării,adică a analizei de conţinut, putem aşadararăta că metodologia de analiză a fost unacombinată, în mai multe etape, şi anume:

Etapa I: ConceptualizarePlecând de la obiectivele cercetării şi de la

unităţile de analiză anterior definite, am proiectatmodalitatea concretă de completare a unităţilorde analiză (prin „dezasamblarea” strategiilor,astfel încât fiecare parte componentă să poată fialocată unei anumite căsuţe dintr-o unitate deanaliză) şi de utilizare efectivă ulterioară a aces-tora.

Am stabilit că entitatea de bază în procesulde „dezasamblare” poate merge până la nivelulunei idei.

Odată completate integral, unităţile deanaliză s-au transformat în fişe de lucru.

Etapa II: Interpretarea şi identificarea carac-teristicilor

Întrucât scopul cercetării este acela de aidentifica în final tendinţe, evoluţii posibile şi dea putea efectua recomandări legate de stateleanalizate, am căutat să identificăm caracteris-ticile strategiilor celor cinci ţări analizate pe care

Monitor Strategic


să le folosim în etapa următoare a cercetării.Astfel am decis – ţinând cont de numărul strate-giilor (5), că sunt de interes trei categorii decaracteristici: dominante, locale şi particu-lare.

Am definit caracteristicile dominante (D)acelea care se regăsesc în cel puţin trei din celecinci strategii. Mergând pe aceeaşi logică,trăsăturile locale (L) sunt cele care apar la douăstrategii, iar cele singulare (S) cele care aparţinunei singure ţări.

Pentru a putea lucra eficient, am printat fişelede lucru în format A3 (cu font redus).

Am conceput şi alocat un cod al culorilorfiecărui tip de caracteristică şi anume:

– galben – dominantă;– roz – locală;– albastru – singulară.şi un cod numeric (de exemplu D7.1 are

următoarea semnificaţie: D – indică tipul carac-teristicii (dominantă), 7 reprezintă numărulunităţii de analiză căreia îi aparţine, iar 1 deter-mină a câta caracteristică este din unitatearespectivă).

Am alocat apoi codul numeric şi de culoarefiecărei entităţi din fişele de analiză, marcândconţinutul celulei respective şi scriindu-i numericcodul aferent. La caracteristicile singulare, amadăugat în codul numeric şi indicele de ţară (deexemplu: RO-S.17.5).

Am transferat aceste informaţii şi pe versiu-nea electronică a fişelor de lucru şi în final le-amrearanjat astfel încât caracteristicile să poată figrupate, haşurate colorat şi delimitate în vedereavizualizării uşoare.

Practic această etapă a constituit partea cemai dificilă şi complexă a cercetării noastre şireprezintă analiza propriu-zisă de conţinut.

Am selectat şi adunat caracteristicile domi-nante, locale şi singulare în liste aferentefiecăreia dintre unităţile de analiză.

Etapa III: Formularea tendinţelor, previziu-nilor şi evoluţiilor posibile

Această etapă urmează să fie realizată încontinuarea etapei II de cercetare din cadrulanalizei de conţinut, care tocmai s-a încheiat înmartie 2010. În cadrul acestei etape va fi elaboratun instrument interactiv web-based care să

permită elaborarea unei noi strategii de securitatea României, integrabilă perfect în contextul geo-politic actual.

Întrucât fişele de analiză au reliefat urmă-toarele aspecte:

1. necesitatea restructurării conceptelor;2. necesitatea eliminării confuziilor (interese

versus valori, de exemplu);3. necesitatea stabilirii ierarhiilor: ce e mai

important: scopuri/obiective sau interese?; carepe care le determină; clarificarea nuanţei dintre„interese” şi „ameninţări” (care sunt concepteantagonice, interşanjabile prin eliminarea „nu”-ului).

Vom încerca să stabilim un mecanism de core-lare deterministă care să conducă implicit, obiec-tiv (pentru a pune în evidenţă obiectivismul de-mersului nostru de cercetare!), de la cauze şipredeterminări la acţiuni efective în plan stra-tegic.

Vom încerca să elaborăm, ipotetic, o strategiede securitate a României plecând de la niştepredeterminisme stabilite de noi într-un joc derol intitulat „RO factor de putere geostrategicăpe continentul Utopia”.

II. Studiu de caz: rolul NATO

Redăm în continuare rezultatele analizeicomparative de conţinut efectuate în cadrulunităţii de analiză nr. 7 prin care am urmărit săreliefăm modul în care NATO este văzută înasigurarea securităţii naţionale de către România,Cehia, Ungaria, Slovacia şi Polonia.

Toate unităţile de analiză aferente acesteicercetări sunt finalizate şi vor fi făcute publice caparte a tezei de doctorat a autoarei.

Conform metodologiei de cercetare explicatemai sus, am identificat în cadrul fiecărei unităţide analiză, trei categorii de caracteristici: domi-nante, locale şi singulare. Le prezentăm în conti-nuare pe cele care ilustrează abordarea în ceeace priveşte NATO, relaţia cu NATO şi rolul aces-teia în fiecare dintre strategiile de securitateanalizate.

Caracteristici dominante:D7.1: Trei din cinci SSN (RO, CZ, PL) mani-

festă de la început atitudinea proatlanticistă.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000022

Monitor Strategic

În cazul României există o declaraţie încă dintitlul strategiei: „România Europeană, RomâniaEuroatlantică” şi este reluată apoi în titlul capito-lului patru „Construirea noii identităţi europeneşi euroatlantice”. Ulterior, în dezvoltarea docu-mentului declară detaliat atitudinea protlanticis-tă şi susţinerea NATO prin:

• sprijinirea demersurilor vizând reconstruc-ţia şi dinamizarea relaţiei transatlantice, trans-formarea profundă a Alianţei, complementa-ritatea funcţională în materie de securitate şi apă-rare a NATO;

• interes în creştere pentru consolidareacapacităţilor şi mecanismelor de apărare colec-tivă a NATO;

• crearea noilor capabilităţi de creştere a contri-buţiei României la pacea şi securitatea globală;

• sprijinirea întăririi rolului politic şi de forumde consultări al NATO;

• Cehia şi Polonia se declară pro-NATO chiardin introducere.

D7.2: Toate cinci SSN precizează clar rolulNATO de garant de bază al securităţii proprii câtşi transatlantice.

România declară că NATO rămâne principalastructură de apărare colectivă capabilă săgaranteze securitatea democratică în spaţiuleuroatlantic. Garanţiile de securitate de carebeneficiază în cadrul NATO sunt cele mai solidedin istoria României. Evidenţiază că dobândireacalităţii de membru al NATO i-a adus certitudinişi garanţii reale în domeniul securităţii sale dar şiobligaţii corespunzătoare.

Ungaria face încă din introducere precizareacă garanţia de bază a securităţii sale o reprezintăcooperarea care are loc în cadrul NATO şi UE.Declară ca interes naţional de securitate prezer-varea pe termen lung a rolului central al NATOîn sistemul euroatlantic de securitate. Considerăcă apartenenţa la NATO şi UE îi conferă atâtobligaţia de a se adapta dar şi oportunitatea de aparticipa la procesul de decizie şi acţiuni comune.Calitatea de membru NATO îi oferă garanţii desecuritate. Recunoaşte că pentru statele UE, deşiUniunea şi-a asumat un rol crescut în asigurareasecurităţii şi stabilităţii NATO rămâne bazaapărării colective şi cadrul său de implementare.

Slovacia arată că NATO este un pilon alsecurităţii şi stabilităţii transatlantice şi prin acce-

sul în alianţă Slovacia a devenit parte a sistemuluide apărare colectivă si securitate, securitatea eifiind garantată de angajamentele aliate. Declarăcă, calitatea de membru NATO constituie o ga-ranţie a securităţii sale şi un instrument de înde-plinire a intereselor sale de securitate.

Cehia şi Polonia, în toate referirile la NATO,vorbesc despre aceasta din perspectiva de garantal securităţii lor naţionale.

D7.3: Patru din cinci SSN (HU, SK, CZ, PL)consideră NATO ca principal forum de dialogstrategic.

Ungaria declară explicit că are un interesfundamental ca NATO să rămână forumul primarde dialog în politica de securitate transatlantică,admiţând NATO drept cadru pentru dialogulstrategic între Europa şi America de Nord.

Slovacia consideră NATO ca unica platformăcheie care a mai rămas pentru cooperare bilate-rală şi multilaterală în domeniul securităţii şi celmilitar în regiunea euroatlantică şi îl vede caforum de dialog şi cooperare în domeniul securi-tăţii între Europa şi membrii nord-americani alalianţei.

Cehia şi Polonia Consideră NATO ca platfor-mă integratoare UE – SUA – alte state şi ca fur-nizor de securitate colectivă.

D7.4: Trei din cinci SSN (HU, SK, PL) scot înevidenţă importanţă majoră a parteneriatuluiNATO-Rusia.

Ungaria arată importanţa NATO chiar şipentru statele CSI – dând ca exemplu cazul Rusieicare a stabilit relaţii de parteneriat cu NATO.

Pentru Slovacia, parteneriatul strategic alNATO (şi UE) cu Rusia este considerat de impor-tanţă majoră în asigurarea securităţii şi stabilităţiiîn regiunea eurasiatică.

Polonia vede NATO ca singura structurăcapabilă să asigure securitatea în Europa, printr-unparteneriat Rusia – NATO şi doreşte să se impliceca moderator activ al acestui parteneriat.

D7.5: Trei din cinci SSN (RO, HU, SK) se referăla NATO şi UE împreună, evidenţiază valoarea şibeneficiile determinate de calitatea de membru înaceste structuri, în diferite contexte.

România declară că în ceea ce priveşte coope-rarea sa cu statele membre ale NATO şi UE,aceasta se va desfăşura în conformitate cu valorileşi interesele naţionale, armonizate cu setul de va-

Monitor Strategic


lori şi interese pe care cele două organizaţii demo-cratice le promovează, cu principiile de acţiuneale NATO şi UE. Subliniază faptul că şi trans-formările din domeniul planificării apărării suntputernic influenţate de UE şi NATO, vizându-se:

•încheierea procesului de armonizare aprocedurilor naţionale cu procedurile standarddin cadrul NATO şi UE;

•crearea unei capacităţi de apărare credibileşi eficiente, apte să răspundă noilor provocărigenerate de evoluţia mediului de securitateinternaţional şi să asigure îndeplinirea cerinţelorimpuse de integrarea în NATO şi UE.

Ungaria subliniază faptul că SSN reflectăschimbările care decurg la nivelul asigurăriisecurităţii din calitatea de membru NATO şi UE.Evidenţiază ideea că perspectiva de membru UEşi NATO a reprezentat un suport al democratizăriişi dezvoltării economiei de piaţă. Crede că în luptaîmpotriva ameninţărilor globale, parteneriatulstrategic dintre NATO şi UE poate juca un roldeterminant.

Slovacia subliniază că extinderea NATO (şiUE) a dus la stabilizarea regiunii euroatlantice.

D7.6: Trei din cinci SSN (RO, HU, PL)abordează problema reformării Alianţei.

România arată că va lua parte activă la pro-cesul decizional şi la dezvoltările conceptuale încadrul Alianţei şi îşi va îndeplini angajamenteleasumate atât în privinţa contribuţiei cu forţe pusela dispoziţia organizaţiei, cât şi a participării laoperaţiunile de răspuns la crize sub autoritateaNATO.

Ungaria afirmă susţinerea adaptării Alianţeişi se implică în implementarea sarcinilor acesteia,sprijină deciziile NATO şi operaţiunile condusede ea.

Polonia consideră că NATO trebuie reformatăşi doreşte să se implice activ în acest proces.

D7.7: În toate cele cinci SSN, NATO sauAlianţa Nord Atlantică este menţionată explicitde un număr mare de ori, acest aspect reflectândîn mod suplimentar importanţa acesteia (RO –54 de ori, HU 48 de ori, SK – 29 de ori, CZ – 35 deori, PL – 34 de ori).

Caracteristici locale:L7.1: România şi Ungaria fac referire la rolul

NATO în transformarea armatei.România subliniază faptul că transformarea

Armatei trebuie să ia în calcul noile orientări

strategice ale procesului prin care trece Alianţaşi să se desfăşoare în consonanţă cu acesta, iarUngaria evidenţiază obiectivul construiri uneiarmate noi din punct de vedere operaţional, aptesă îndeplinească angajamentele NATO.

L7.2: Cehia şi Polonia îşi corelează strategianu numai din punct de vedere militar dar şieconomic cu NATO.

L7.3: Cehia şi Polonia se consideră solidarecu NATO în toate acţiunile coordonate, atât înspaţiul alianţei cât şi în afara lui.

Caracteristici singulare:RomâniaRO - S7.1. Consideră SSN parte integrantă a

securităţii europene şi euroatlantice (tot unitarfundamentat pe efort naţional, pe acţiune co-mună, cooperare şi parteneriat).

RO - S7.2. Consideră statul român ca parteintegrantă a comunităţii euroatlantice.

RO - S7.3. Precizează că securitatea naţionalăse asigură […] în conformitate cu […] conceptelestrategice ale Alianţei.

RO - S7.4. Arată că se urmăreşte consolidarearolului României în cadrul NATO.

RO - S7.5. Menţionează ideea construcţieinoii identităţi europene şi euroatlantice ca ocerinţă esenţială pentru securitatea naţională aRomâniei.

RO - S7.6. Face referire la cooperarea cu sta-tele membre, cu ţările participante la programulde Parteneriat pentru Pace şi la iniţiativele decooperare regională şi arată că acestea constituiepentru România garanţia consolidării securităţiiîn spaţiul euroatlantic şi în zonele adiacente,precum şi şansa împărţirii echitabile a riscurilor,costurilor şi avantajelor.

RO - S7.7. Declară că România este con-ştientă că securitatea comunităţii euroatlanticeeste indivizibilă, iar relaţia transatlantică estefundamentul acesteia.

RO - S7.8. Vede NATO ca reper şi în acţiunilede gestionare a crizelor (se urmăreşte armoni-zarea legislativă şi procedurală cu sistemul degestiune a crizelor de securitate şi a urgenţelorcivile din NATO, implementarea sistemului NATOde răspuns la crize.

RO - S7.9. Evidenţiază obligaţiile ce decurgla nivelul apărării din statutul de membru NATO:asigurarea capacităţilor necesare participăriiArmatei României la misiunile Alianţei; exerci-

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000024

Monitor Strategic

tarea unui rol semnificativ în eforturile de moder-nizare a proceselor decizionale şi a conceptelorstrategice şi operaţionale ale Alianţei; accelerareaprocesului de transformare a sistemului militarromânesc; construcţia capabilităţilor militare ne-cesare pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelorde politică externă în domeniul securităţii.

UngariaHU - S7.1. Conceptul Strategic NATO 1999 a

constituit una din sursele de inspiraţie în elabo-rarea SSN.

HU - S7.2. Arată cum apartenenţa la NATOdetermină o atenţie sporită faţa de evenimentece au loc în afara regiunii euroatlantice, în zonemai îndepărtate.

HU - S7.3. Recunoaşte SUA ca naţiunea careconduce lupta mondială împotriva terorismului şica naţiune lider a NATO.

SlovaciaSK - S7.1. Precizează în lista de interese acela

de a sprijini extinderea NATO.SK - S7.2. Consideră că, a fi membru NATO

atrage după sine avantaje şi garanţii de securitatedar şi activităţi ale serviciilor străine de intelligenceale statelor nemembre din Lumea a Treia, asupraSlovaciei.

SK - S7.3. Ca şi alte organizaţii internaţionale,NATO este inclusă în lista instrumentelor deimplementare a politicii de securitate a Slovaciei.

PoloniaPL - S7.1. Polonia se consideră un membru

strategic al NATO, asigurând cea mai lungăfrontieră terestră a Alianţei.

III. Concluzii:

În urma analizei de conţinut se desprind câte-va concluzii generale, demne de a fi menţionateaici.

Ţările analizate manifestă de la început oatitudine proatlanticistă şi consideră NATO dreptgarant de bază al securităţii proprii cât şi a celeitransatlantice.

NATO este perceput ca principal forum dedialog strategic şi de asemenea ca platformăintegratoare UE – SUA – alte state, ca furnizorde securitate colectivă.

NATO împreună cu UE vor conduce la în-cheierea procesului de armonizare a procedurilor

naţionale cu procedurile standard din cadrulNATO şi UE şi la crearea unor capacităţi deapărare credibile şi eficiente, apte să răspundănoilor provocări generate de evoluţia mediului desecuritate internaţional.

Problema reformării Alianţei este consideratăde către toate ţările ca fiind una de maximăimportanţă şi actualitate.

Având în vedere caracteristicile de mai susale strategiilor de securitate ale ţărilor analizatereferitor la NATO, putem aprecia că aceastăorganizaţie ocupă un loc central în toate docu-mentele analizate.

1 Vlăsceanu L., Metodologia cercetării sociologice.Orientări şi probleme, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1982, pp. 37-42.

2 De menţionat faptul că, la debutul lui 2010 (lunaianuarie), strategiile respective erau încă în vigoare,nefiind disponibile pe site-ul MERLN (Military EducationResearch Library Network) alte versiuni (ulterioare,updatate).

3 România arată, spre exemplu, în strategia sa desecuritate, la p. 11: „Securitatea internaţională tinde totmai mult să-şi manifeste caracterul indivizibil, iar comuni-tatea internaţională este tot mai conştientă de răspunderilece îi revin”.

4 În strategia de securitate a UE se arată că „Artrebui să continuăm să lucrăm în vederea unei aproprieria relaţiilor cu Rusia, un factor major în securitatea şiprosperitatea noastră”, în timp ce Polonia afirmă că ea„recunoaşte cooperarea NATO cu Rusia ca pe o arie deimportanţă specială şi că va fi activ angajată în promovareaacesteia. Parteneriatul cu Rusia ar trebui să ducă la o maimare implicare a ţării în cooperarea Euro-Atlantică, şiastfel să adauge o mai mare securitate şi stabilitate înregiune”.

5 Constantin Degeratu, Consilier de Stat la Preşe-dinţia României şi membru al echipei care a lucrat laconcepţia strategiei, afirma într-un interviu intitulat „Stra-tegia de Securitate. Mod de întrebuinţare” din 11 august2006 în „Revista 22": „nu cred ca este vorba de un documentstufos, ci de unul elaborat, comprehensiv, uşor didacticistpoate, dar – cu siguranţă – riguros si coerent, atât subraportul opţiunilor, cât şi al terminologiei”.

6 Idem 5, „Strategia de Securitate a Uniunii Europene(decembrie 2003) a fost una din sursele noastre principalede inspiraţie externă”.

7 Institutul „Ovidiu Şincai”, Analiza Strategiei deSecuritate Naţională a României, Bucureşti, 9 martie2006: „...din perspectivă comparativă, strategia de securi-tate propusă de Administraţia Prezidenţială este puternic


Monitor Strategic


influenţată de strategia americană, de la care a preluattematica luptei antiteroriste şi modul de abordare a aces-teia, precum şi (probabil pe filieră europeană) speculaţiasubstituirii democraţiei cu conceptul de „bună guvernare”.Împrumuturile din strategia UE sunt superficiale şi nuafectează substanţa documentului (lipsa de corelare aSSNR cu concepţia UE ar putea crea probleme Românieiîn procesul integrării ei europene)”.

1. Degeratu C., „Strategia de Securitate. Mod deîntrebuinţare”, „Revista 22”, 11 august 2006.

2. European Security Strategy, 2003, (the MilitaryEducation Research Library Network) http://merln.ndu.edu/whitepapers.html.

3. Paşcu I. M., Bătălia pentru NATO, Editura Tritonic,Bucureşti, 2008.


4. Raport de analiză politică: „Analiza Strategiei deSecuritate Naţională a României”, Institutul „Ovidiu Şincai”,Bucureşti, 2006.

5. Security Strategy of the Czech Republic 2004,http://www.mzv.cz/wwwo/mzv/default. asp?id= 24118&ido=7567&idj=2.

6. The National Security Strategy of the Republic ofHungary 2004, MERLN (the Military Education ResearchLibrary Network), http://merln.ndu.edu/whitepapers.html.

7. The National Security Strategy of the Republic ofPoland 2007, MERLN (the Military Education ResearchLibrary Network), http://merln.ndu.edu/whitepapers.html.

8. The National Security Strategy of Romania, 2007,MERLN (the Military Education Research LibraryNetwork), http://merln.ndu.edu/whitepapers.html.

9. The Security Strategy of the Slovak Republic 2005,MERLN (the Military Education Research LibraryNetwork), http://merln.ndu.edu/whitepapers.html.


The paper presents the research methodology applied with the purpose to identify the determinants ofRomania’s security strategy in interaction with the global supra-structures (like NATO, UN, EU, OSCE, WTO,IAEA, EDA, etc.) and to provide a web-based interactive tool able to generate a new security strategy, fullyintegrated and adapted to the current regional and world security environment. In this regards, it also renders- in the form of a case study - part of the findings obtained in the content analysis of the security strategies offive Central and Eastern Europe countries (Czech Republic, Hungary, Poland, Romania, and Slovakia),focusing on the role of NATO, as it appears within the analysed security strategies

Assoc. professor dr. Georgeta CHIRLEŞAN (georgeta.chirleş[email protected] ) is didactic staff at theDepartment of Journalism and Philosophy at the Faculty of Social Sciences and at the Department of Physicsand Chemistry at the Faculty of Sciences from the University of Piteşti. She is also Director of the Departmentof International Relations and since 2007 PhD student of the National School of Political and AdministrativeStudies in Bucharest – ”International Relations” specialisation. She is author/co-author of numerous articlesand papers published and of 27 books. She has a solid experience in EU financed projects (65 projects), bothin her quality of coordinator (she coordinated 8 such projects in the last 5 years) and as partner.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000026

Monitor Strategic

Monitor Strategic


1. Revoluţia în domeniul militar.Concept şi direcţii de dezvoltare

Puterea militară a statelor (corelată cuputerea lor economico-socială) se transformăastăzi, în contextul unei adevărate „revoluţiimilitare”.

Revoluţia în domeniul militar (Revolutionin Military Affairs – RMA) este un concept care,deşi urmăreşte întreaga evoluţie militară aumanităţii, s-a cristalizat ca atare abia în ultimeledecenii. Specialiştii de la Washington au insistat,în primul rând, pe identificarea influenţei revo-luţiilor din electronică, informaţii şi telecomuni-caţii asupra domeniului militar. S-au urmărit,îndeosebi: proliferarea armamentului modern, aorganizaţiilor militare şi conceptelor operaţionaleasociate, precum şi ceea ce înseamnă toateacestea pentru viitoarea putere a SUA; viitorulmediu de securitate – evoluţia în următorii 10-30de ani a domeniilor: economic, social, politic şimilitar; înţelegerea faptului că putem intra într-operioadă de schimbări revoluţionare în modul deducere a războiului.

În opinia lui Thomas J. Welch, director adjunctal Biroului American pentru EvaluareaReţelelor, „putem face anumite preziceri despreceea ce se va întâmpla. Istoria dovedeşte că, laanumite perioade de timp, inovaţiile tehnologicedetermină apariţia unor noi organizaţii militare,ce folosesc noi concepte operaţionale. Trebuiesă studiem aceste perioade. Schimbările opera-ţionale şi organizaţionale trecute au dat naştereunor capabilităţi militare mult mai eficiente.Specialiştii le-au numit revoluţii în domeniulmilitar, însă schimbarea se produce şi în altedomenii”1.

Revoluţia în domeniul militar în contextinternaţional. O abordare teoretică

Răzvan Beşchea

M. Vickers apreciază că „naţiunile care auînţeles importanţa evoluţiei tehnologice şi auadoptat-o atât la nivel operaţional, cât şiorganizaţional, au dobândit mari avantaje, în timpce celelalte naţiuni au încercat rapid să le „prindădin urmă”. Un exemplu este blitzkrieg-ul germanşi încercarea aliaţilor de a aplica această nouăabordare a războiului. Noile măsuri ce cresceficienţa armatelor sunt adoptate rapid în detri-mentul celor anterioare, uitate de către câştigă-torii competiţiei tehnologice. Importanţa anumitorresurse, organizaţii şi concepte operaţionalescade (sisteme în decădere), în timp ce, în aceastăperioadă, creşte importanţa altora (sisteme îndezvoltare). Naţiunile care doresc să fieînvingătoare se orientează către schimbare şi oaplică. Pe de altă parte, naţiunile care sunt învinseîşi planifică viitorul pe baza organizaţiilor şipracticilor existente şi nu încearcă schimbarearadicală a acestora, aşa-zisele inovaţii fiind doarde formă şi nu de substanţă”2.

Preluând anumite deschideri operate de M.Vickers, T. Welch apreciază că „RMA apare atuncicând schimbarea tehnologică face posibilăintroducerea unei noi logistici militare care,combinată cu schimbarea organizaţională şioperaţională, determină modificarea radicală amodului de ducere a războiului. Este importantămagnitudinea schimbării, nu viteza cu care sedesfăşoară”3.

T. Welch subliniază rolul unor experţi sovieticiîn anunţarea RMA. Ei afirmă că armamentulghidat şi informatica vor determina o schimbarecalitativă a războiului şi că această perioadă va fiurmată de una dominată de tehnologii mult maiavansate, precum armele energetice.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000028

Monitor Strategic

În 1992, Andrew Krepinevich a sintetizat atâtstudiile ruseşti, cât şi pe cele ale experţilor dinalte ţări, concluzionând: „există trei sfere aletehnologiei ce furnizează bazele declanşării re-voluţiei în domeniul militar: revoluţia informa-ţională, armele ghidate cu bătaie lungă şi simu-larea computerizată; în perioada telegrafului, acăilor ferate şi a carabinelor, majoritatea tehniciiera la îndemâna sistemului civil. De aceea, tre-buie acordată importanţă nu atât tehnologieiviitoarelor decade, cât posibilităţii ca, în lipsainovaţiilor de această natură, să fie întârziată şidezvoltarea organizaţională; începutul anilor ‘90a reprezentat perioada de iniţiere a RMA, deoare-ce nu au fost semnalate schimbări fundamentaleîn organizare şi concepte operaţionale; ca şi înperioadele trecute, marcate de schimbări majore,vor exista şi acum învingători şi învinşi, sauorganizaţii şi practici operaţionale a căror impor-tanţă va scădea, pe măsură ce altele se vordezvolta; de asemenea, vor exista persoane carevor supraestima noile capabilităţi şi persoane carele vor ridiculiza”4.

L. Murawiec scria în anul 1998, în studiul „Larévolution dans les affaires militaires aux ÉtatsUnis: puissance de l’innovation” că „din punct devedere istoric, revoluţiile militare pot fi definiteca reprezentând salturi calitative în ceea cepriveşte armamentul, organizarea şi doctrinaoperaţională care, modificând modul de ducere arăzboiului, creează o prăpastie între puterea careinovează şi rivalii ei”5.

Trebuie să se facă o distincţie clară întrerevoluţiile militare minore şi cele majore. În timpce primele sunt caracterizate de o singură inovaţieimportantă, celelalte concentrează o mulţime deinovaţii ce se amplifică reciproc. În cursul istorieimilitare, a existat un număr de inovaţii de acestgen (de exemplu: introducerea artileriei, aforţelor aeriene, a submarinelor sau a bombeiatomice) ce nu au fost legate strict de domeniulmilitar, dezvoltările tehnologice ale diverselorsectoare civile impunând o nouă generaţie detehnică.

Apariţia calculatoarelor a perturbat întreagaviaţă socială, la fel cum a făcut şi Internetul.Schimbarea a afectat nu numai telecomunicaţiile,economia, învăţământul, ci şi sfera militară. Deaceea, Alvin şi Heidi Toffler6 considerau că

omenirea se află într-un al treilea val al evoluţieisale, bazat pe informaţia ce a depăşit stadiul demultiplicator de forţă. Afirmaţia tofflerianăconform căreia umanitatea merge la război la felcum creează valori economice prezice o tranziţiede la războiul bazat pe forţă materială la cel bazatpe cunoaştere, ceea ce naşte o discuţie aprinsăasupra viitorului conflictelor armate. În primajumătate a anilor ‘80, soţii Toffler sunt invitaţi laşedinţele Comandamentului pentru Instrucţie şiDoctrină al SUA (TRADOC). Introducerea unornoi sisteme de arme, precum aeronavele sausubmarinele, nu reprezintă o revoluţie militară.Societatea şi economia vor fi schimbate, însă,fundamental de tehnologiile informaţionale.Efectele militare se vor axa pe sferele tehnologiei,organizării, strategiei, tacticii, instrucţiei, doc-trinei, logisticii. The Joint Vision 2010 (docu-ment oficial american inspirat de generalul J.Shalikashvili) subliniază că deplina dominaţieasupra întregii game de operaţiuni militare aleinamicilor potenţiali va fi realizată prin intermediula patru concepte operaţionale: manevră hotărâ-toare, angajare precisă, protecţie multidimen-sională şi logistică concentrată. Prin folosireapreponderentă a tehnologiilor de vârf şi mai puţina armamentului, se poate ajunge mult mai rapidşi mai uşor la efectele dorite, deşi nu trebuieignorat faptul că prezenţa fizică a trupelor şi aarmamentului constituie încă o condiţie necesarăa succesului militar.

Michael O’Hanlon apreciază că „noua doc-trină” este sprijinită de: „perfecţionarea calcula-toarelor şi a electronicii care va crea avantajemajore în domeniul armamentului şi războiului;senzorii vor deveni mult mai sensibili şi eficienţi,efectul fiind un câmp de luptă „transparent”;vehiculele de teren, navele, rachetele şi avioanelevor deveni mult mai uşoare, mai rapide, vorconsuma mai puţin combustibil şi vor fi din ce înce mai greu detectabile, ceea ce va duce la desfă-şurarea rapidă a forţelor şi la sporirea caracteruluiletal al acţiunilor acestora; noile tipuri de arme,precum laserele şi armele biologice, vor fidezvoltate şi răspândite pe suprafeţe mari”7. M.O’Hanlon identifică „cel puţin trei tipuri de RMAfundamental diferite. RMA-urile anterioareuneori au rezultat direct din dezvoltarea uneisingure tehnologii, precum arbaleta, praful de

Monitor Strategic


puşcă sau arma nucleară; alteori dintr-o schim-bare fundamentală a modalităţii în care statulgestionează resursele în vederea realizării securi-tăţii, ca în epoca napoleoniană; şi alteori dinschimbări în care tehnologiile militare erauinterconectate, ca în cazul afirmării doctrineiblitzkrieg-ului”8.

Actuala RMA este un concept complex,definit în multe feluri şi cu un mare număr deposibile implicaţii pentru planificarea şi securi-tatea Forţelor Armate ale SUA. O tendinţă viitoarear putea fi numită „RMA la limita minimă”.Susţinătorii ei afirmă că dezvoltarea senzorilor, amuniţiei, a comunicaţiilor şi a computerelor esteîndeajuns de rapidă astfel încât mijloacele maipuţin costisitoare să poată fi folosite în următorulproces de inovaţii militare, permiţând o abordaremult mai relaxată a progresului tehnologic. Altătendinţă se concentrează pe puterea aeriană, întimp ce alţi teoreticieni militari susţin moderni-zarea rapidă a unei largi game de sisteme de luptă.O ultimă tendinţă consideră necesară identifi-carea potenţialelor ameninţări la adresa StatelorUnite, ameninţări formulate de alte state pe bazavulnerabilităţilor pe care americanii le-auevidenţiat după 1990.

O’Hanlon este adeptul unei modernizăritehnologice cu fonduri financiare semnificative,care să permită menţinerea supremaţiei strate-gice. Achiziţia de armament ar trebui să se axezepe tehnologiile „sistem de sisteme”, în carecomputerele, senzorii, muniţiile moderne, aerona-vele fără pilot şi alte capabilităţi de acest gen săfie miniaturizate şi dezvoltate la maxim din punctde vedere electronic. Aceste realităţi şi trenduritehnologice militare, pentru a putea fi efectivaplicate, ar fi dezvoltate în cadrul unei stricteplanificări. Totodată, trebuie să se calculeze şifaptul că adversarii vor încerca întotdeauna sădepăşească puterea militară americană şi să îiexploateze vulnerabilităţile pe baza noilor tehno-logii ce permit evitarea confruntărilor armate faţă– în– faţă.

Theile Burkard observă că doctrina a datnaştere conceptelor operaţionale şi formelor deorganizare. Procesul tehnologie–doctrină–concept operaţional–organizare este îndelungatşi poate fi inclus în categoria proceselor evolutiveal căror rezultat este „revoluţionar”. Tehnologia

informaţională de astăzi este catalizatorul tehno-logic al RMA. Superioritatea informaţională oferăavantaje competitive. Conflictele vor consta înlupta pentru informaţie, cu informaţie şi împotrivasistemelor informaţionale ostile, în timp cepropriile noastre sisteme sunt protejate. Războiulinformaţional sau operaţiunile informaţionale audevenit un element crucial al conflictelor militareşi nonmilitare.

B. Theile remarcă faptul că procesele şiprocedurile acoperite de conceptul de războiinformaţional folosit de Forţele Armate ale SUAreprezintă o combinaţie de metode tradiţionaleşi metode de ultimă oră. Cele patru caracteristiciesenţiale ale informaţiei fac din aceasta o resursăimportantă: accesul la mari cantităţi de informaţiidin bazele de date; imediata includere a rezulta-tului unei acţiuni în procesul ulterior (feedback);baze de date constituite din reţele de senzori,sisteme de arme şi informaţii; timp real de schimbde informaţii în reţele.

Folosirea tehnologiilor informaţionale permi-te utilizarea eficientă a echipamentelor existenteşi favorizează luarea deciziilor corecte (accesulla o vastă bază de date este un avantaj pentruorice decident) şi, de aceea, legarea în reţea asistemelor simple şi a celor complexe reprezintăelementul tehnologic principal al RMA. Senzorii,tehnologia informaţională, infrastructura decomunicaţii, navigaţia în spaţiu ş.a.m.d. facposibilă revoluţia în domeniul militar. Capa-bilităţile militare sunt dezvoltate pe baza acestortehnologii şi includ: atacuri foarte precise ladistanţe extrem de mari. Operaţiuni informa-ţionale, reţele de sisteme (sistem de sisteme),logistică concentrată, medii virtuale de instrucţieşi alte metode complexe.

„Transformarea Armatei Statelor Unite aleAmericii ar trebui să fie o prioritate. Războaieleviitoare nu pot fi asemănătoare cu cele de azi.Principala lecţie învăţată din Războiul din Golf(din 1991) de potenţialii inamici a fost că nu trebuiesă provoace confruntări cu puterea militară aSUA. Ei trebuie să exploateze slăbiciunile, să cautemijloace de subminare şi modalităţi de atacasimetric. O astfel de modalitate ar putea fi interzi-cerea accesului trupelor americane în regiune,prin folosirea strategiilor antiacces. Scenariile lacare se lucrează acum în America nu reflectă pe

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000030

Monitor Strategic

deplin asemenea posibilităţi. Ele nu iau înconsiderare unele dintre cele mai posibile provo-cări ale viitorului”9. Protecţia forţelor nu trebuiefăcută pentru douăzeci de ani de acum înainte.„Lumea nu va aştepta până în 2025 pentru a naşteun competitor-cheie pentru SUA – proliferareatehnologiilor şi capabilităţilor cheie înseamnă căşi alte state, puteri regionale, vor dispune deacestea în scurt timp”10.

C. Williams şi D. Mosher au insistat, în 2001-2002, ca Departamentul Apărării şi Armataamericană să promoveze schimbări rapide, atâtpentru a putea face faţă provocărilor viitoare,cât şi pentru a beneficia de noile tehnologii.Transformarea implică soluţii specifice, cum arfi armele ghidate sau transformarea PlanuluiApărării. Conceptul este asociat adesea cu aceaviziune asupra schimbării militare ce începe cutehnologia şi apoi caută problemele pe careaceasta să le rezolve. Transformarea are uncaracter adesea persuasiv, iar o schimbarefundamentală în fiecare aspect al domeniuluimilitar este greu de realizat într-o instituţieconservatoare prin natura sa.

C. Williams promovează în special conceptulde inovare şi schimbare. Transformarea presu-pune că se modifică iniţial tehnologia şi apoi seidentifică influenţa ei în domeniul militar. Inova-rea şi schimbarea ar stabili o relaţie mai eficientăîntre transformarea tehnologică şi domeniulmilitar. El îi îndeamnă pe militari să rezolveproblemele specifice care pot apărea în viitor şisă răspundă nevoilor concrete prin inovaţie sauschimbare, nu printr-o listă de noi tehnologii şimodalităţi de folosire a acestora.

D. Mosher se declară un adept al apărăriiantirachetă. „Apărarea antirachetă este viitorulnostru. Nu trebuie să ne întrebăm dacă aşa trebuie,ci când şi cum. Ceea ce ne conduce către trans-formare – conservarea libertăţii de acţiune,preocuparea pentru ameninţările asimetrice –constituie motivul pentru care avem nevoie deapărarea antirachetă, apărarea naţională antira-chetă şi, mai nou, apărarea aliată antirachetă”11.Dacă o naţiune s-ar putea proteja cu uşurinţă eaînsăşi de orice atac cu rachete balistice sau decroazieră, eficienţa strategiilor asimetrice arputea fi redusă semnificativ.

Evenimentele secolului XXI vor testa limiteleputerii militare a SUA, nu fundamentele sale,apreciază profesorul J. Black12. „Conform opinieigenerale, aşa-numita revoluţie în domeniul militar,bazată pe capabilităţile războiului informaţionalşi pe alţi factori, va permite puterilor dezvoltatedin punct de vedere tehnologic, în special StatelorUnite, să depăşească limitele de timp şi de rezis-tenţă pentru a consolida o victorie cu un minimde pierderi de vieţi omeneşti. În multe privinţe,aceasta este un alt fel de viziune asupra mecani-zării imaginaţiei militare, ce a fost extrem de activăîncă de la apariţia aeroplanului şi a tancului. Estefoarte important să folosim şi să dezvoltăm oriceavantaj al noului armament, dar este greşit săcredem că superioritatea tehnologică garanteazăvictoria cu costuri scăzute”13.

Dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor militare,pe care RMA este bazată, s-a accelerat în ultimiizece ani şi pare că va continua până în 2025-2030. Această revoluţie emergentă este strânslegată de transformările sociale generale, înspecial de cele informaţionale şi tehnologice.Capabilităţile militare se transformă datorităprincipalelor tendinţe de evoluţie ale diverselordomenii de activitate: conştientizare şi conecti-vitate, acoperire şi rezistenţă, precizie şi miniaturi-zare, viteză şi nedetectabilitate, automatizare şisimulare.

Tranziţia spre războiul viitorului se va baza pepatru opoziţii strategice: dintre capabilităţile anti-acces sau interdicţie zonală şi noile forme deproiectare a forţelor; dintre tehnologiile de„ascundere” şi cele de detectare; dintre capabili-tăţile de atac invizibil cu rachete şi apărareaantiaeriană; dintre atacul informaţional şi biologicşi apărare. Ameninţarea strategiei anti-acces vacreşte puternic în următorii douăzeci de ani;capacitatea de a identifica forţele inamice se vadezvolta, ceea ce va conduce la apariţia unor noitehnici de „ascundere”; capabilităţile războiuluiinformaţional vor deveni deosebit de valoroasedatorită sporirii importanţei infrastructurilorinformaţionale; progresul în biologia molecularăva favoriza ofensiva, nu defensiva.

Majoritatea analizelor de specialitate contem-porane afirmă că dezvoltarea tehnologiei militarenecesită reevaluarea conceptelor operaţionale.Această îmbinare a evoluţiei tehnologice cu

Monitor Strategic


revizuirea conceptelor operaţionale indică orevoluţie în domeniul militar (RMA). A. Marshallscria: „o revoluţie în domeniul militar reprezintăo schimbare majoră în natura războiului, provo-cată de folosirea inovatoare a noilor tehnologiicare, combinate cu schimbările dramatice aledoctrinei militare şi ale conceptelor operaţionaleşi organizaţionale, modifică profund caracterulşi modul de conducere a operaţiilor militare”14.

Revoluţiile precedente au inclus revoluţiamilitară europeană din secolul XIX, ce s-a născutdin întâlnirea dintre emergenţa statului naţiunemodern, redescoperirea doctrinei militare ro-mane şi inventarea prafului de puşcă. La mijloculsecolului XIX, apariţia căilor ferate ş-i a arma-mentului de foc cu ţeavă ghintuită au anunţat oaltă RMA.

A urmat inventarea submarinului, a motoruluicu combustie internă şi a bombei atomice, ceeace a provocat schimbări fundamentale în ducerearăzboiului. Unele dintre schimbările tehnologicede mai sus îşi au originile în lumea civilă, în timpce altele sunt revoluţii socio-militare (cum estecazul inventării telegrafului şi al dezvoltării căilorferate). Ca rezultat al RMA-urilor succesive, unelenaţiuni au devenit centre de putere, în timp cealtele au fost silite să depună eforturi considerabilepentru a se apropia de acest nivel.

Unii analişti susţin că au existat doar trei astfelde revoluţii legate de natura societăţii: agrară,industrială şi informaţională. Alţii au identificataproximativ 14 RMA-uri. Oricum, toţi aceştia suntde acord asupra faptului că doar inovaţiatehnologică este insuficientă pentru a declanşa oautentică revoluţie în domeniul militar. Deexemplu, au trecut aproape cinci secole întreinvenţia prafului de puşcă şi folosirea lui la scarălargă pe câmpul de luptă, iar în primele faze alecelui de-al Doilea Război Mondial, noul conceptoperaţional al folosirii tehnologiilor comunicaţio-nale pentru a integra forţele terestre şi aeriene apermis Germaniei să înfrângă forţele britaniceşi franceze echipate cu tehnologii similare. Cualte cuvinte, pentru producerea RMA, conceptuloperaţional potrivit este la fel de important ca şiinovarea tehnologică.

Gordon L. Sullivan şi James M. Dubik15 austabilit cinci trenduri esenţiale ale tehnologiei

militare: creştere a caracterului letal; creştere avolumului şi preciziei focului; o mai bună tehno-logie de integrare, ce sporeşte eficienţa şi efecti-vitatea; creştere a capacităţii unităţilor mici de aobţine rezultate decisive; invizibilitate şi detecta-bilitate sporite. În ceea ce priveşte caracterul letal,forţele sunt capabile să mărească volumulpreciziei de foc prin intermediul integrăriisistemelor de ochire şi a sistemelorinformaţionale şi de senzori. Forţele sunt apte săse apere, crescând abilitatea lor de a detectaelementele ostile.

Au fost create categorii diverse de trenduritehnologice, care acoperă domeniul într-o maimare sau mai mică măsură. SAIC (ScienceApplications International Corporation) a realizato clasificare utilă, identificând patru domenii alenoului război: lovitura precisă la distanţă; războiulinformaţional; manevra dominantă; războiulspaţial. Sistemele bazate pe lovitura precisă auapărut încă din anii ‘70 şi continuă să se dezvolterapid. Conform experţilor SAIC, lovitura precisă,în contextul RMA, reprezintă abilitatea de alocaliza ţintele importante şi/sau mobile, de a ledistruge şi de a duce la bun sfârşit operaţia latimp şi cu pierderi minime.

Războiul informaţional este definit ca un altdomeniu al noului război. Sistemele de strângerede date – precum cele de recunoaştere şi sateliţiide avertizare timpurie –, diversele sisteme aerie-ne pilotate sau nu etc. furnizează o mare cantitatede date care pot fi sortate şi canalizate cătrediseminarea avansată de informaţii.

Manevra dominantă face referire la poziţio-narea forţelor – combinată cu lovitura precisă,războiul spaţial şi războiul informaţional – astfelîncât să atace decisiv, să înfrângă „centrul degravitaţie” al inamicului (comandă, organizare,resurse, transport etc.) şi să atingă obiectivelecampaniei sau ale războiului.

Războiul spaţial are în vedere importanţa mili-tară a spaţiului în contextul integrării sistemelorspaţiale în operaţiunile militare. Utilitatea siste-melor spaţiale pentru comunicaţii este bine sta-bilită, iar folosirea acestora pentru supraveghere,recunoaştere şi lovire în timp real este mult mairecentă. De asemenea, sistemele asigură naviga-ţie precisă şi furnizare de date meteorologice. În

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000032

Monitor Strategic

viitor, sistemele de transport spaţiale, armeleantisatelit, rachetele defensive şi chiar sistemelespaţiale de atac terestru ar putea juca un rolimportant în modul de conducere a operaţiunilormilitare.

A. Krepinevich, specialist al Centrului pentruEvaluări Strategice şi Bugetare (CSBA), a definitRMA drept „o importantă discontinuitate în do-meniul militar”16. „RMA-urile sunt provocate deschimbările intervenite în tehnologiile militare,în conceptele operaţionale, în metodele de organi-zare şi/sau în resursele disponibile şi, adesea, suntasociate unor revoluţii mai largi politice, sociale,economice şi ştiinţifice. Aceste perioade de schim-bare discontinuă au fost în avantajul ofensiveistrategico-operaţionale şi au oferit un impulsputernic pentru schimbarea sistemului interna-ţional. Ele apar aproape brusc, singura generali-zare ce poate fi făcută este că intervalul de apa-riţie este de două sau trei decenii.

CSBA a clasificat aproximativ 12 schimbărirevoluţionare în conducerea războiului, printrecare: carul de luptă; infanteria epocii fierului;revoluţia macedoneană; artileria/praful de puşcă;revoluţia napoleoniană; calea ferată; puşca ghin-tuită şi telegraful; nava de război/submarinul;superioritatea aeriană/războiul armat; putereaaeronavală; armamentul nuclear”17.

Specialiştii de la CSBA nu au stabilit, însă,dacă apariţia puterii spaţiale constituie o revoluţieîn domeniul militar. Unii analişti consideră căputerea spaţială, implicată în Războiul din Golf, aevidenţiat: contribuţii importante la dezvoltareasistemului de recunoaştere globală; apoi, întermeni de potenţial autonom, dar emergentpentru o RMA de înarmare spaţială.

RMA ar trebui asociată cu sisteme modernede comunicaţii, comandă, control, supraveghereşi recunoaştere (C4ISR), platforme invizibile şiarmament de mare precizie. Armamentul spaţialdeţine potenţialul de a revoluţiona profund răz-boiul, operând de la cel mai scăzut nivel tactic lacel mai înalt nivel strategic. Pot fi efectuate lovi-turi globale instantanee şi simultane şi chiar poatefi minimizată puterea ofensivei forţelor nucleare.

Asemenea sisteme pot crea o revoluţie îndomeniul militar cel puţin la fel de profundă şi deimportantă precum cele prezentate anterior.

Înarmarea spaţială este însă marcată de multeprovocări de natură politică, fiscală şi tehnică; înplus, înainte de a începe acest drum, trebuieanticipat faptul că asemenea arme puterniceinevitabil vor naşte contramăsuri în cadrulnesfârşitei dialectici dintre armamentul ofensivşi cel defensiv.

Combinarea războiului spaţial cu cel infor-maţional ar putea genera avantaje, altfel imposibilde obţinut. SUA vor pute atinge un nivel dedominare informaţională asupra inamicului, atâtprin degradarea semnificativă a circuituluiinformaţional al acestuia, cât şi prin îmbună-tăţirea fluxului informaţional propriu. Un poten-ţial rezultat ar putea fi detectarea tuturor feno-menelor observabile, adică cunoaşterea locaţiilorşi caracteristicilor forţelor inamice, simultan culimitarea informaţiilor cunoscute de inamic.

N. Berry18 vede în RMA mai mult decâtpromovarea armamentului ultramodern. Cea maiimportantă revoluţie în domeniul militar nu estecea tehnologică (muniţie, supraveghere, coman-dă, control), ci cea care vizează însăşi natura răz-boiului. Absenţa ameninţării invaziei străinereprezintă o schimbare fundamentală în relaţiilede securitate; ce se poate spune despre viitorulrol al forţelor militare?

Nicholas Berry identifică patru cauze aledeclinului acestui tip de ameninţare:

•Invadarea unei ţări vecine este în contra-dicţie cu actualele norme globale, nu este legitimă.Eşecul comunismului ca ideologie cu pretenţiiuniversale a înlăturat motivul invadării altei ţăripentru a apăra regimul său comunist (Ungaria,Cehoslovacia, Afganistan), pentru a-l înlătura(Cuba, Nicaragua, Grenada) sau pentru a-l preveni(Coreea, Vietnam) însă, când a invadat Kuwaitul,în 1990, Irakul a violat norma suveranităţii naţio-nale. Poate că globalizarea a şters graniţele finan-ciare, comerciale şi informaţionale, dar le-a întăritîmpotriva agresiunii militare, teritoriul naţionalfiind considerat aproape sacru.

• Ameninţarea contraatacului unei coaliţiide state importante reprezintă un motiv de retra-gere pentru orice potenţial invadator. Consiliulde Securitate al ONU a sancţionat asemeneaacţiuni şi continuă să o facă. Un exemplu estecazul operaţiunii Furtună în Deşert: Irakul a fostforţat să se retragă.

Monitor Strategic


•Sistemul naţional de descurajare a poten-ţialilor agresori a fost întărit prin proliferareaarmamentului de distrugere în masă şi a rache-telor balistice. La sfârşitul secolului XX, un raportal CIA dezvăluia creşterea masivă a transferuluide armament şi de tehnologie militară – în specialOrientul Mijlociu, Iran, Pakistan, Irak, India, Siria,Libia şi Coreea de Nord fiind destinatarii, iarRusia şi China principalii furnizori.

•Este foarte rar menţionată absenţa pres-tigiului victoriei asociată, în trecut, cu cucerireaaltui stat. În era naţionalismului, costurile uneiastfel de ocupaţii sunt mult mai importante decâtbeneficiile ce decurg. Naţiunea ocupată poateriposta prin războiul de gherilă, terorism, crimăşi mişcări de rezistenţă. Unul dintre cazurile re-cente este cel al Etiopiei şi Eritreii, în care existăşi acum discuţii asupra identităţii invadatorului.Evenimentele politico-militare de după 2001 auinfirmat, în mare măsură, aprecierile lui N. Berry;pericolele de război se menţin în zone importanteale lumii, în corelaţie şi cu repoziţionările deputere pe scena globală.

T.D. Young19 analizează ramificaţiile politiceîn operaţiunile de coaliţie, subliniind creştereavitezei operaţionale, ca rezultat al inovaţiilortehnologice din cadrul RMA.

• Viteza operaţională mai mare va avea unefect la fel de puternic asupra războiului de coaliţieconvenţional, precum şi în operaţiunile de sprijinal păcii. În războiul convenţional, controlul politicasupra operaţiunilor şi asigurarea desfăşurăriinormale a relaţiilor dintre civili şi militari sunt dela sine înţelese. În cazul operaţiunilor de sprijinal păcii, istoria recentă a NATO a demonstrat căimplicarea politică a guvernelor depăşeşte pro-porţiile misiunii. Ca rezultat, ministerele au insis-tat să fie consultate în fiecare etapă a operaţiunii,rezervându-şi şi dreptul de veto în acest sens.

• „Comanda” în cadrul coaliţiilor ar puteaconstitui un impediment în calea folosirii maximea potenţialului de viteză operaţională creat derevoluţia în domeniul militar. Cel puţin în cadrulNATO, miniştrii se află în faza în care conteazăpe consultări pentru fiecare etapă a operaţiuniide sprijin al păcii, astfel deţinând controlul asupraacesteia.

•Problemele prognozate de recentele opera-ţiuni NATO de sprijin al păcii încă nu au fost pedeplin soluţionate de Alianţă. Ţările membreNATO trebuie să continue reformele necesaredoctrinei operaţionale, astfel încât să reducăbreşa dintre controlul politic asupra operaţiunilorşi nevoia comandanţilor de a deţine putere dedecizie clară în cadrul misiunii.

• Procedurile care guvernează comanda ope-raţiunilor aliate, „autorităţile de comandă”, au foststabilite la apogeul Războiului Rece şi au câtevalimite importante: sunt ambigue şi pot da naşterela diverse interpretări, iar delegarea autorităţii lacomandanţii subordonaţi poate ocupa mult timpîn detrimentul desfăşurării operaţiunii20.

Succesul obţinut în Războiul din Golf a demon-strat că deciziile americane au fost corecte, iarSUA au mers chiar mai departe angajându-se înexaminarea teoretică intensă şi experimentareaconceptelor războiului viitorului, arată D.W.Read21. Aceste eforturi au dat naştere unei noiviziuni de război americane, o viziune bazată maipuţin pe volum şi putere de foc şi mai mult peinformaţie, precizie şi agilitate. Odată cu Războiuldin Golf, forţele americane au continuat să-şiîmbunătăţească capabilităţile în multe domenii,inclusiv armamentul de precizie, comanda şicontrolul, comunicaţiile, computerele, sistemelede supraveghere şi recunoaştere. Este evidentcă Războiul din Golf şi perioada imediat următoareau oferit o mostră din actuala RMA.

Statele europene sunt captive ale paradigmeisecurităţii naţionale bazată pe apărarea teritorialăşi abia acum par a fi receptive la ideea proiecţieiforţei. Totuşi, chiar şi printr-un masiv efort colec-tiv, forţele europene de azi ar fi incapabile să ducăla bun sfârşit operaţiuni de tipul celor conduse deamericani în Golful Persic, în 1991. La începutulanului 1991, Războiul din Golf a creionat câtevadintre componentele-cheie ale revoluţiei din aceaperioadă, în care folosirea în scopuri militare atehnologiilor informaţionale s-a aflat la apogeu.

Cea mai importantă capabilitatea de atunci afost lovitura precisă. Noile tehnologii de ghidareau făcut posibilă crearea muniţiei ce poate fifolosită cu mare precizie, cu ajutorul aeronavelor,al rachetelor de croazieră şi al artileriei. În timpul

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000034

Monitor Strategic

Războiului din Golf , au fost folosite 6 250 tone deastfel de muniţie. Aproximativ 90% din muniţiaghidată şi-a atins ţinta, în timp ce doar aproxi-mativ 25% din bombe au fost eficiente.

Un rol important l-au jucat sistemele sofis-ticate de supraveghere, recunoaştere şi strân-gere de date. Ele includeau atât sisteme terestre,aeriene şi spaţiale ce erau deja testate, cât şiprototipuri (sistemul de avertizare şi controlaerian E-3 Sentry, aeronava pentru strângereelectronică a datelor RC-135, prototipul JSTARSetc.). Prin folosirea a circa 60 de sateliţi, forţeleCoaliţiei puteau comunica în siguranţă şi schimbainformaţii între unităţile terestre, navale şiaeriene, pretutindeni în teatrul de luptă22. Acesteforţe erau capabile să localizeze şi să identificeinamicul cu o precizie remarcabilă, să călătoreas-că prin deşertul irakian mai bine decât irakieniişi să găsească rapid trupele sinistrate datorităSistemului de Poziţionare Globală (GPS). RachetelePatriot au interceptat rachetele irakiene Scud.

Referindu-se la campania aeriană condusă deNATO în Iugoslavia şi Kosovo în primăvara anului1999, D. Read sublinia că peste 70% din putereade foc şi peste 90% din bombardamentele de pre-cizie au fost furnizate de aeronavele americane.NATO încă are nevoie de o apărare mult maieficientă şi mult mai concentrată astfel încâtmembrii europeni să poată participa la toată gamede operaţiuni în care NATO se poate angaja.NATO s-a confruntat întotdeauna cu problemeleîmpărţirii responsabilităţii, dar extraordinaracapacitate a SUA de a investi în tehnologii mili-tare de ultimă generaţie le face să se afle în frun-tea tuturor celorlalţi aliaţi.

Una din concluziile lui D. Read este că deja aînceput o nouă revoluţie militară şi că cel puţinuna dintre tehnologiile care acum se dezvoltă vaschimba natura războiului. SUA vor continua săfie în frunte cel puţin în viitorul previzibil. RMAnu este un panaceu şi nici nu va garanta vreodatăcă va fi încununată de succes, dar în momentulde faţă aliaţii nu pot decât să exploateze noiletehnologii cu scopul îmbunătăţirii eficienţeiforţelor. Armamentul şi sistemele rezultate dinRMA vor fi folosite, fără îndoială, atât în opera-ţiuni la scară largă, de înaltă intensitate, cât şi înoperaţiuni la nivel restrâns.

Cerinţele impuse de RMA se referă în specialla resurse şi pentru mulţi, inclusiv pentru membriiNATO, costul implicării într-o astfel de revoluţiepoate fi mult prea mare. În ciuda acestora, cuajutorul unei strategii care integrează capabili-tăţile de nişă, NATO poate promova moder-nizarea concomitent cu păstrarea rolului principalîn securitatea şi stabilitatea euroatlantică. Ostrategie referitoare la capabilităţile de nişă vaîntări Alianţa, dar numai dacă se va baza peadoptarea selectivă a noilor tehnologii, concepteoperaţionale, doctrinale şi organizaţionale.

Erik Peterson, vicepreşedinte şi director deprogram al Centrului de Studii Strategice şiInternaţionale, afirmă că actuala revoluţie ame-ricană în domeniul militar creează o discrepanţăîn materie de capabilităţi între SUA şi aliaţiieuropeni23. Această RMA este condusă detehnologie, nu de ameninţare, iar „ingredientelecheie” sunt: strângerea de informaţii hi-tech,războiul informaţional şi lovirea sateliţilor înspaţiu. Rusia, China şi chiar Europa sunt lăsateîn urmă. O consecinţă importantă pentru NATOva fi „diviziunea muncii”, SUA asigurând sprijinhi-tech şi europenii, în special Marea Britanie şiFranţa, asigurând trupe terestre.

Tehnologia militară schimbă chiar naturarăzboiului viitorului. Această nouă tehnologiepromite să înzestreze forţele moderne cu oconştientizare situaţională fără precedent, fiindastfel capabile să descopere şi să distrugă oriceţintă, înainte să poată fi ameninţate. Tehnologiarespectivă se aplică în întregul spectru de con-flicte, de la războiul interstatal, regional şi pânăla conflictul de intensitate redusă, cum ar fi ope-raţiunile de sprijin al păcii. Adversarii care posedănumai tehnologie învechită vor găsi metode decombatere indiferent de superioritatea tehnică aforţelor moderne. În consecinţă, progresele teh-nologice trebuie acompaniate de noi conceptedoctrinale.

Această schimbare tehnologică nu este orevoluţie pe termen scurt, ci un proces de durată,care va necesita investiţii în modernizarea per-manentă a forţelor. Modernizarea forţelorimplică şi dificultăţi, precum menţinerea interope-rabilităţii dintre SUA şi partenerii europeni într-omanieră optimă. Această modernizare continuăva fi realizată nu numai prin intermediul sporirii

Monitor Strategic


capabilităţilor existente, ci şi prin schimbareaacestora, deşi costurile nu pot fi calculate cuexactitate. Astfel, marile forţe mecanizate vor fidepăşite şi vor fi înlocuite de forţe mai mici, maiuşoare şi mult mai agile, bazate pe o nouă doctrinăşi o nouă structură organizaţională. În concluzie,tehnologiile avansate trebuie văzute ca o oportu-nitate pentru aliaţi şi partenerii lor24.

C.S. Gray face un inventar al şcolilor degândire axate pe RMA25.

• Războiul cibernetic sau războiul informa-ţional strategic. C.S. Gray îi include aici pe aşa-numiţii „luptători cibernetici” (cyberwarriors)care prezic viitoarea luptă pentru controlulspaţiului cibernetic (cyberspace). Ei sunt sigurică spaţiul cibernetic reprezintă infrastructurainformaţională globală. Războiul cibernetic non-violent împotriva infrastructurii informaţionalea inamicului este, cu siguranţă, un element nou.

• Războiul informaţional: viziunea radicală.Această şcoală promovează o restructurarecomprehensivă a forţelor armate în jurul concep-tului de informaţie. Viziunea radicală a războiuluiinformaţional poate avea efecte negative asuprapattern-urilor cheltuielilor militare: este nevoiede o nouă strategie de investiţii care să facă faţănevoii de achiziţionare a noilor tehnologii(comunicaţii digitale, sisteme video de înaltăfidelitate).

• Războiul informaţional: varianta digitală.C.S. Gray consideră că această viziune este ceacare, în prezent, are cei mai mulţi adepţi, abor-dând o poziţie moderată conform căreia viitorulseamănă în mare măsură cu prezentul. Istoriamilitară demonstrează că unele RMA-uri coexistă,deşi cu greutate, că forţele armate pot fi angrenateîn tipuri diferite de conflicte în aceeaşi perioadăşi că echiparea defectuoasă a forţelor poate aveacosturi deosebit de mari.

• „Mult zgomot pentru nimic”, o abordaresceptică ce are origini atât analitice, cât şi emo-ţionale. Această şcoală afirmă importanţa infor-maţiei, dar nu o poate transforma într-o armămilitară, întrucât războiul are multe dimensiuni(umană, politică, etică, geografică, militară etc.),în timp ce revoluţia în domeniul militar aduceîmbunătăţiri doar uneia dintre acestea.

• Adevărata revoluţie vizează puterea aeria-nă. Ideea de bază este că revoluţia constă în reali-

zarea maturităţii depline a puterii aeriene. Totuşi,această şcoală accentuează un tip de putereaeriană centrată pe piloţi, nu, de exemplu, perachetele de croazieră supersonice cu rază lungăde acţiune ce dispersează submuniţie inteligentă.

• Adevărata revoluţie vizează puterea spaţială– este vorba despre un grup mic de analişti careconsideră că RMA constă în evoluţia sistemelorspaţiale. Cea mai mare parte a informaţiei estecolectată de „vehicule spaţiale” sau este trans-misă prin intermediul acestora. Deşi existăalternative în folosirea senzorilor, trimiterea lorîn spaţiu oferă performanţe unice. Totuşi, dacăeste pierdut controlul spaţiului, revoluţia îndomeniul militar nu se va mai realiza. În viziuneaacestei şcoli, sistemele spaţiale reprezintă fierevoluţia în sine, fie sunt cea mai importantăcontribuţie la RMA. Concluzia este că, cine pierderăzboiul pentru spaţiu, sau în spaţiu, pierdeîntregul război (terestru, maritim sau aerian).

• Revoluţia în domeniul securităţii vizeazăsursele şi caracterul fundamental al conflictului,nu neapărat latura sa militară, ce este consideratăde către ceilalţi analişti drept nucleul RMA. Seafirmă că revoluţia reală se petrece în sferaloialităţii politice şi ţine de criza statului-naţiune,în special de putinţa sau neputinţa statului de afurniza securitate. Astfel, eşecul de a asiguraformele non-militare de securitate are un impactcovârşitor asupra întregii omeniri.

În prezent, dezbaterea asupra Revoluţiei înDomeniul Militar se desfăşoară cu privire la treiprobleme. Prima se referă al importanţa pentrurăzboi a tehnologiei, pe care nimeni nu o contestă,însă trebuie să se răspundă la întrebarea: „Estetehnologia vitală pentru rezultatul unui război?”Unii analişti delimitează revoluţia tehnologicămilitară de revoluţia în domeniul militar, dis-tingând „armele care câştigă războiul” de „armelecu care războiul a fost câştigat”, armamentul mo-dern de strategia militară. Un alt subiect al dezba-terii este strategia investiţională, ce vizează atâtdisponibilitatea financiară, cât şi cea morală,pentru achiziţionarea noilor tehnologii militare.În fine, există şi problema vulnerabilităţilor createde nivelurile diferite de dezvoltare tehnologică aţărilor.

Tehnologiile actuale sunt cu folosinţă duală,unele dintre ele, precum GPS-ul, fiind create

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000036

Monitor Strategic

exclusiv în scopuri militare, însă demonstrândun potenţial civil enorm26. Nu ar trebui să sur-prindă deci faptul că revoluţia informaţională aafectat şi domeniul militar, în care RMA esteaproape echivalentul războiului informaţional.

Informaţia ca multiplicator de forţă este unsubiect ce reflectă o viziune mai puţin radicalăasupra Revoluţiei în Domeniul Militar. Noiletehnologii informaţionale facilitează operaţiilemilitare obişnuite, îmbunătăţind culegerea deinformaţii, comunicaţiile, loviturile precise ladistanţă prin intermediul senzorilor de înaltă teh-nologie, platformelor computerizate şi sateliţilor.Totodată, se vorbeşte şi despre teza supremaţieiputerii aeriene (şi, în viitor, spaţiale) asupra celeimaritime, versiune care susţine că războaiele potfi câştigate exclusiv prin astfel de mijloace.

Războiul în „dimensiunea informaţională” esteviziunea extremistă a teoriei războiului informa-ţional, mutându-l într-o sferă cu totul nouă, precumspaţiul cibernetic. Probabil că o asemenea domi-naţie informaţională va crea noi forme de ma-nevră şi de strategii indirecte. Toate instru-mentele şi procesele precum războiul informa-ţional, războiul centrat pe reţea, sistemul desisteme C4ISR – toate alimentate de tehnologiainformaţională – au condus la revoluţia în dome-niul militar. Ne aflăm în secolul în care parametriisecurităţii naţionale suferă schimbări semni-ficative şi determină o importantă revoluţie îndomeniul securităţii naţionale.

Derivaţiile revoluţiei în domeniul militartrebuie înţelese nu numai de către militari, ci şide către cei implicaţi în planificarea strategică,civili sau nu. Militarii sunt nevoiţi să facă faţăunei noi dimensiuni a războiului, cea informa-ţională, pe lângă cea terestră, aeriană, maritimăsau spaţială. Pe de altă parte, planificatorii stra-tegici trebuie să acorde atenţie aspectelor eco-nomice, politice, militare şi informaţionale, atuncicând elaborează politicile de securitate.

Analiştii consideră că intervenţia americanăîn Somalia (1992-1993) constituie un eşec, iarmotivele strategice sau economice sunt greu destabilit, ea putând fi definită, cel mult, ca ointervenţie cu scop umanitar, indiferent deconsecinţele actuale. SUA au lansat „OperaţiuneaSperanţă Restituită” şi au început cu operaţii dedebarcare în prezenţa întregii mass-media, însă

situaţia s-a schimbat într-o vânătoare a senioruluilocal al războiului, Aydeed. Totul a luat sfârşit dupămoartea a 18 membri ai forţelor speciale ameri-cane şi după ce corpul unuia dintre aceştia a fosttârât de un jeep pe străzile din Mogadishu.

Singurul aspect al acestei intervenţii careface legătura cu RMA este folosirea deliberată amass-media. SUA nu s-au bazat nici pe putereaaeriană, nici pe tehnologia informaţională, ci peputerea de influenţate pe care mass-media o auasupra spectatorilor. Oricum, în cazul de faţă, sepoate pune un mare semn de întrebare în privinţarelevanţei pe care o are RMA vizavi de unelecategorii de operaţii militare27.

În cazul Balcanilor, loviturile iniţiale au con-stat în lansări directe de rachete de croazierăîmpotriva apărării aeriene şi a sistemului decomandă al forţelor sârbe, în perfectă conformitatecu filosofia RMA, aşa cum a fost şi cu atacurileîmpotriva infrastructurii sârbeşti. În ultimele etapeale războiului, efortul a fost canalizat spre loviturileasupra forţelor sârbe din Kosovo, dar fără un efectimpresionant, din cauza criteriului „zero victime”pe baza căruia a fost condusă campania aeriană, şicare a dictat pattern-urile special de zbor(bombardare de la mare altitudine) alebombardierelor B-52. Trebuie remarcat faptul cănu au fost avioane de atac la sol A-10 sau elicopterecare ar fi angajat efectiv forţele inamice, dar ar fiprodus victime. Este evident că războiul a fost un„război RMA” (şi prin folosirea deliberată a mass-media), însă rezultatele sale ridică semne deîntrebare în această privinţă.

„Operaţiunea Vulpea Deşertului” din de-cembrie 1998 a demonstrat cum o „strategieRMA”, ce a fost potrivită pentru Kosovo, poateeşua dacă este aplicată în altă zonă, cum ar fiIrakul. Conformarea Irakului la Rezoluţia Consi-liului de Securitate al ONU nr. 687 a fost consi-derată nesatisfăcătoare, astfel încât SUA au ridicatproblema folosirii majore unilaterale a forţei,absenţa unui mandat al ONU nederanjând. Înconsecinţă, SUA au lansat o campanie aerianăde patru zile împotriva ţintelor irakiene. Opera-ţiunea a fost un exemplu clar de „campanie RMA”,condusă exclusiv cu rachete şi aeronave şi împăr-ţită meticulos în etape28.

Războiul împotriva talibanilor din 2001-2002reprezintă un efort militar de succes, deoarece s-a

Monitor Strategic


obţinut înlăturarea regimului taliban. Pe de altăparte, campania a eşuat în realizarea principaluluiscop: capturarea lui Ossama bin Laden şi/sau amullahului Omar. De asemenea, nici nu se cu-noaşte nivelul la care operaţiunea aeriană a reuşitsă realizeze un „război curat”, fără victimecolateral excesive. O parte din artileria folositănu s-a conformat acestei cerinţe, însă eficientulcontrol american asupra mass-media a reuşit săprevină evidenţierea victimelor civile.

Din conflictul din Afganistan au reieşit douăelemente ce ţin de noul tip de război: pe de oparte, accentuarea mascării şi a operaţiunilorspeciale şi, pe de altă parte, renaşterea partene-riatelor pe termen scurt cu grupările indigene şiangajarea acestora drept combatanţi împuter-niciţi sau agenţi politici. Această „inovaţie”, defapt o reînsufleţire a practicilor Războiului Rece,se aşteaptă să vină în întâmpinarea deficienţelorevidenţiate în campania din Balcani şi în „Opera-ţiunea Forţa Aliată”, unde s-a remarcat lipsatrupelor terestre sau a agenţilor de informaţii.Tehnica şi tehnologia folosite de SUA în Afganistanau permis intervenţia rapidă şi urmărirea unorobiective operaţionale ambiţioase, dar şi lansareaoperaţiunii pe mai multe fronturi (spre deosebirede Balcani şi Războiul din Golf). Totuşi, războiuldin Afganistan ilustrează unele provocări cu careSUA şi, prin extensie, alte state se vor confruntaîn anii ce vin şi împotriva cărora Revoluţia înDomeniul Militar va trebui să lupte.

Războiul împotriva terorismului, ce se desfă-şoară în prezent, este un nou indiciu al existenţeiRevoluţiei în Domeniul Militar. Este evident căSUA se pregătesc pentru a face faţă conflictelorasimetrice, atacurile teroriste din 2001 demons-trând că o societate precum cea americană estevulnerabilă şi la alte forme de atac terorist, cepot avea efecte de distrugere în masă şi fărăfolosirea WMD-urilor. În acest context, nu trebuieignorat nici pericolul terorismului cibernetic, camodalitate de acţiune a reţelelor teroriste degenul Al-Qaeda.

Răspunsul american la atacurile din 11septembrie a fost multidimensional. Alături decampania din Afganistan, el a inclus atât iniţiativediplomatice, cât şi legale, dar a şi accentuat dinnou sfera apărării şi securităţii interne a SUA. Întimp ce măsurile interne de securitate, luate la

nivelul anumitor instituţii sunt evidente, este greude identificat sistemul militar de prevenire aatacurilor teroriste, cu atât mai mult unul care arconstitui o revoluţie în domeniul militar.

H. Coutau-Bégarie consideră că RMA a apărutîn „vocabularul strategic american” în anii ‘90.La originea acestui concept se află directorul NetAssessment Office al Pentagonului, A.W.Marshall. El afirma că inovaţiile tehnice vor aveaconsecinţe doctrinale remarcabile29.

În 1992, conducerea militară americană aexaminat un raport secret. Ideea este că modulde purtare a războiului se va schimba sub influenţamijloacelor de supraveghere şi transmisie şi aarmelor ghidate. Lucrarea War and AntiWar,de Alvin şi Heidi Toffler (1993), a făcut „reclamă”noului război.

În SUA a fost elaborat şi un manual (FM 100-6) de operaţii informaţionale. S-au introdusconcepte noi, precum manevra dominantă,care permite concentrarea forţelor combinate.S-au constituit comandamente interarme, s-augeneralizat statele-majore interarme, s-a începutmodificarea structurii forţelor militare.

2. Tendinţe şi perspective RMA

În raport cu RMA, doctrinarii din principalelecentre de cercetare au formulat diverse scenariide aplicare a elementelor sale esenţiale.

O primă direcţia de dezvoltare a domeniuluimilitar-politic, sub impactul RMA, se referă lareexaminarea raporturilor de putere pe scenainternaţională. Marile puteri, îndeosebi SUA, F.Rusă, China, India, cele mai dezvoltate stateeuropene sau Japonia au elaborat noi strategii cepromovează RMA.

În cazul SUA, puterea militară se redimensio-nează în acord cu noile pericole, ameninţări şimisiuni de securitate şi stabilitate în curs şi înperspectivă. Angajamentele politico-militare ame-ricane sunt cu adevărat globale, context în caresunt necesare redimensionări ale structurilormilitare şi ale dispunerii lor în principalele spaţiide interes (Europa, Orientul Apropiat şi Mijlociu,Pacificul de Vest etc.).

Doctrinarii americani insistă pe consolidareasistemelor de apărare regionale (de exemplu

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000038

Monitor Strategic

scuturile antirachetă din Europa de Sud-Est şiOrientul Apropiat şi Mijlociu); funcţionarea lorimpune înzestrarea cu instalaţii moderne desupraveghere şi de război electronic de marecapacitate. RMA pune la dispoziţie şi mijloacelenecesare executării manevrelor rapide de niveloperativ şi operativ strategic, aeriene sau navale.

Documentul de direcţie „A CooperativeStrategy for 21 Century Seapower”, pro-gramul US Global Fleet Station, Rapid AttackIdentification Detection, Many SpaceSurveillance System etc. relevă demersuri in-sistente de tip RMA. Doctrinarii americani insistăşi asupra tematicii utilizării RMA în conflictelelocale, combaterea terorismului internaţional sauconflicte de joasă intensitate. În cazul acestorconflicte, instalaţiile moderne de luptă (de tipelectronic) au fost introduse în organica militarăpână la nivelul de subunitate.

A. Carter şi W. Perry au elaborat o lucraredespre Strategia de apărare, care se concen-trează asupra unor pericole care, gestionatedefectuos, pot conduce la creşterea listei de ame-ninţări de tip „A” (proliferarea nucleară şi tero-rismul). În acest caz se poate recurge la apărareapreventivă, diferită fundamental faţă de descura-jare, întrucât se bazează pe toate instrumentelepoliticii externe: politic, economic şi militar.Folosindu-se de RMA, instrumentul militar al SUApoate contribui la „modelarea mediului interna-ţional”30.

Controlul mărilor şi proiecţia puterii militarepermit menţinerea întâietăţii SUA ca puteretehnologico-militară şi angajarea unor operaţiide durată la distanţă de propriul teritoriu31.Doctrinarii americani concep aceste operaţii încooperare cu partenerii regionali şi locali.

Generalul J. Shalikashvili, promotor al „JointVision 2010" insista asupra necesităţii afirmăriisuperiorităţii tehnologice32. Aceasta se va bazape: capabilitate de precizie a loviturii de vectorbalistic cu rază lungă; capacitatea de a produce oserie extinsă de arme, de la cele non-letale, lacele distrugătoare de mare precizie; tehnologiicu grad scăzut de detectabilitate; sisteme infor-matice, integrare sistemică.

Combinarea acestor tehnologii va spori gradulde letalitate al armelor, iar tehnologia integrată ainformaţiilor va permite forţelor armate ameri-

cane să evalueze corect mediul strategic, reali-zând inclusiv „dominant battlespace awareness”,adică o imagine clară asupra activităţilor ina-micilor şi aliaţilor în zona de interes. În acestcontext, este necesară păstrarea superiorităţiiinformaţionale, capacitatea de a colecta, stoca,procesa şi disemina informaţiile în flux continuu,în acelaşi timp împiedicând sau îngreunândcapacitatea adversarului de a proceda similar.

Generalul H. Shelton33 a promovat ulterior„Joint Vision 2020", subliniind că RMA a începutdeja să remodeleze proiectarea forţelor, operaţiiledecisive, modelarea câmpului de luptă, protejareaşi susţinerea forţelor etc. Este vorba despre orevoluţie care vizează politica, economia, culturastrategică. Noile sisteme de arme se vor raportala tehnologia de vârf a informaţiei, biotehnologie,nanotehnologie. În viziunea RMA, esenţială esteintegrarea sistemelor (informaţii, armamente,senzori, structuri etc.).

Modelul armatelor de masă este treptat în-locuit cu unităţi militare de dimensiuni reduse,bine antrenate, cu mobilitate mare şi armamentde mare precizie, ce vor avea o mare capacitatede distrugere. Se relevă importanţa în creştere amanevrei dominante, a angajamentului de pre-cizie, a protecţiei omnidimensionale, logisticefocusate, războiului în reţea (Network CentricWarfare), şi a războiului celei de-a patra generaţii(4GW).

Manevra dominantă este aplicată multidimen-sional şi se bazează pe angajamentul şi capabili-tăţile mobile de a poziţiona şi utiliza forţe aeriene,navale şi terestre dispersate pe spaţii mari. Eapermite forţelor militare să obţină un avantaj de-cisiv controlând lăţimea, adâncimea şi înălţimeaspaţiului de luptă. Printr-o combinaţie de acţiuneasimetrică, realizată prin avantajul poziţional, caşi prin viteza şi tempoul decisive, manevradominantă permite atacarea centrelor de gravi-tate ale inamicului la toate nivelurile şi obligăadversarul să reacţioneze din postură dezavan-tajoasă sau să cedeze. Se recurge la atacul trans-dimensional (attacking cross-dimensionally) depe mare şi din aer contra ţintelor la sol, sau de lasol şi de pe mare contra ţintelor aeriene, pe fondulvalorificării superiorităţii informaţionale. Forţeleutilizate vor fi mai bine protejate din cauza dis-persării în teatru, a rapidităţii lor (faster moving

Monitor Strategic


joint operations), a numărului mai mic de militarifolosiţi şi a echipamentului mai uşor34.

A.K. Cebrowski insistă asupra necesităţiicreşterii capabilităţilor spaţiale. Spaţiul, alăturide mare şi de ciberspaţiu, trebuie să constituie otriadă pe care SUA trebuie să o gestioneze câtmai bine. Trendul actual este de creştere adependenţei Armatei SUA faţă de capabilităţilespaţiale. Foarte importantă este şi tendinţa deconsolidare şi perfecţionare a forţelor nuclearede după 2008-2009. În acest cadru, se vor ampli-fica mijloacele de operaţii „cyberspace”.

RMA contribuie la consolidarea rolului NATOde garant al păcii şi securităţii europene şiinternaţionale. J. Thomson, directorul RANDCorporation, aprecia că „NATO nu poate să seconsolideze decât devenind o organizaţie globală”35.

T. Lantos afirma că „Alianţa Nord-Atlanticăar trebui să se gândească serios să se extindă lanivel global, incluzând ţări precum Australia,Noua Zeelandă, Coreea de Sud şi Israelul”36. Acestrol al NATO nu poate fi separat de dezvoltareaunor noi doctrine şi strategii de combinare aacţiunilor militare antiteroriste cu programele şimăsurile de asistenţă de guvernare, reconstrucţie,democratizare etc.

Pe plan militar, s-a desfăşurat o dezbatereintensă asupra Forţei de Răspuns a NATO(NRF) şi a relaţiei acesteia cu forţa europeanăsimilară (Forţa de Reacţie Rapidă a UE), te-restră, aeriană şi navală. În cel din urmă, experţiiau optat pentru o „forţă graduală”, care menţineaun nucleu permanent. Dezbateri serioase auprovocat şi proiectele americane de creare a unuisistem de apărare antirachetă în Europa. În celedin urmă, pare a fi câştigat poziţia că desfăşu-rarea echipamentelor pentru apărare antiracheteale SUA cu baza în Europa se vor asocia cueforturile de apărare antirachetă ale UE.

La Bruxelles şi în cercurile academice occi-dentale se examinează şi posibilitatea racordăriiRusiei la aceste sisteme. Ele sunt justificate prinameninţările ce ar putea proveni din direcţiaIranului sau ale unor organizaţii teroriste. Deasemenea, din 2001 s-a întărit parteneriatul stra-tegic NATO-UE pentru gestionarea unor temede apărare, securitate, management al crizelor.În deceniile din urmă s-a adus în atenţia specia-

liştilor şi tema proiectării stabilităţii şi securităţiiîn afara limitelor teritoriale ale NATO şi UE.

UE şi-a concentrat atenţia asupra doctrinei„Soft Power”37. Specialiştii remarcă faptul că UEfavorizează în relaţiile internaţionale persuasiu-nea (cooperarea cu terţi) faţă de forţa militară şimultilateralismul ca reacţie la unilateralismulapărut şi promovat cu forţă în ultimii ani. Este demenţionat că lărgirea UE şi, deopotrivă, lansareaENP (Politica Europeană a Vecinătăţii) sunt ex-presii ale acestei promovări a multilateralismului.

UE nu este încă o putere globală, în pofidadatelor care o certifică ca actor (jucător) global.Din această perspectivă, se poate considera căpromovarea „soft power” în relaţiile interna-ţionale poate fi o expresie şi a faptului că îi lipseşteo componentă esenţială a statutului de putereglobală, şi anume „hard power” consistent, adicăforţa militară şi capacitatea de proiecţie a acesteiala eşalon planetar. Se consideră că UE ar puteadeveni o putere cu adevărat globală dacă şi-arconsolida un instrument militar adecvat, ceea cepresupune dezvoltarea PESA şi a legăturii salecu NATO şi depăşirea sindromului „celui mai micnumitor comun” în stabilirea şi afirmarea poziţieiîn afacerile globale38.

În ultimul deceniu se constată un curent cepromovează dezvoltarea unei politici de achiziţiicomune şi constituirea unei comunităţi de cerce-tare-dezvoltare, ajungându-se treptat la formareaunui bazin de putere, indispensabil rolului deputere globală asumat de UE. Bugetul EDA pentruanul 2004-2005 a fost de aproximativ 20 milioaneeuro. Pentru anul 2006-2007 a fost prevăzută sumade 22 milioane euro, aşadar o creştere limitată,ce nu a convenit unora dintre statele membre.Franţa ar fi dorit o sporirea a acestui buget pânăla suma de 29 milioane euro în 2009, însă a întâm-pinat opoziţia Marii Britanii39.

Sunt experţi care apreciază că SUA sunt totmai evident concurate în strategiile de războiinformaţional de către China sau India40. Chinaşi India pregătesc anual câte 500.000 respectiv200.000 de informaticieni şi ingineri. China şiIndia şi-au dezvoltat adevărate industrii desemiconductori şi echipamente de telecomandă.Marile reţele internaţionale de telecomunicaţiiau, la rândul lor, tendinţa de a se regionaliza.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000040

Monitor Strategic

Efectul RMA trebuie urmărit mai ales lanivelul flotei şi al aviaţiei militare chineze.Beijingul a început să achiziţioneze distrugătoareruseşti de tip Sovremeny (dotate cu racheteSunburn S 22) şi submarine din clasa Kilo. Înacelaşi timp, a investit în capacităţile de con-strucţie a distrugătoarelor cu rachete ghidate dinclasa 052 B şi 052 C, în construcţia de submarinediesel 039 şi 039 A. Se manifestă şi tendinţa de ase cumpăra sau produce un portavion, probabilspre a fi mai bine apărate căile de comunicaţiedinspre Golful Persic şi Oceanul Indian41. Lanivelul aviaţiei militare, tehnologia de tip RMAse află în avioanele militare Sukhoi Su-30 MKK,bombardiere cu radare Phazotron Zhuk M-E şiavioane tip AWACS Beriev A-50 E.

Pentru a recupera în parte distanţa faţă deSUA, China a demarat în 2003 negocieri cu firmade electronice ERA Pardubice din Cehia pentruachiziţionarea echipamentelor de supravegherepasivă VERA-E, o platformă electronică deintelligence (ELINT) ce detectează avioane, va-poare şi vehicule terestre care emit semnale. Prinachiziţionarea acestui sistem, armata chineză(PLA) ar fi dispus de o tehnologie sofisticatăpentru mecanismul C4I42.

Aplicarea cu succes a RMA nu înseamnă doara cumpăra sau a produce tehnologii avansate, cişi a avea o birocraţie civilă şi militară care sămanifeste deschidere la nou în domenii diverse,precum: structură organizatorică, doctrină,strategie. Inovaţia în tehnologie este adusă maiales de întreprinderi private care au sectoare decercetare-dezvoltare competitive, iar în acestdomeniu, RPC se bazează încă, mai ales, peinstituţiile de stat pentru R&D43.

Studiile de strategie remarcă îmbunătăţiri aleinstalaţiilor de rachete de croazieră şi ale siste-melor de avertizare şi control (AEW&C). Seadaugă mijloacele de asalt amfibii destinate unorposibile operaţii ofensive în zonele limitrofelitoralului din estul şi sud-estul Chinei. În aceastăcategorie se încadrează şi pregătirea primuluiportavion.

Recent, însă, Washingtonul a subliniat anga-jamentul său ferm de a garanta securitateaJaponiei, Coreei de Sud şi Taiwanului, atitudinece ameninţă să provoace „riposte politico-diplo-

matice” din partea Beijingului. În special, Chinaeste iritată de noile livrări de arme defensiveamericane către Taiwan.

Rusia cheltuieşte cca. 2,6% din PIB pentrusectorul apărării, cca. 30-35 miliarde USD/an(2005). Cu efectivele reduse la 1,3 milioanepersoane (cifră oficială acre nu include numeroşiofiţeri sub acoperire şi oameni de ştiinţă carelucrează pentru armată), armata rusă se bazeazămai ales pe tehnologia de vârf moştenită din epocasovietică şi dezvoltată ulterior. Această tehnologieeste aplicată mai ales în aviaţia militară, înconstruirea de submarine, de rachete balistice şisisteme antirachetă.

Guvernul rus a solicitat un buget de 10 miliardeUSD pentru cercetare-dezvoltare, pentru anul2007. submarinele nucleare din clasa Borei(„Project 955”) sunt în faza finală de proiectare,iar rachetele Bulava, lansate de pe submarine aufost testate, dar nu au dovedit încă destulăconstanţă. Rata de succes actualmente se ridicădoar la 25%, ceea ce este foarte puţin. Deasemenea, s-au făcut progrese substanţiale îndomeniul rachetelor bazate al sol Topol M(ICBM).

La nivel american şi european, se apreciazăcă Federaţia Rusă s-a implicat din ce în ce maiserios într-o nouă „competiţie a înarmărilor” şiîntr-o consecventă acţiune de afirmare a puteriisale politico-militare. Pe de o parte, Moscovapropune formule de cooperare strategică cu SUAşi UE, pe de altă parte, contestă iniţiativelestrategice „defensive” ale NATO şi SUA (inclusivinstalarea noului scut antirachetă american înEuropa de Sud-Est. În 2009-2010, Moscova şiWashingtonul au angajat noi negocieri dereducere a arsenalelor nucleare.

Prin producţia şi vânzarea de arme către altestate, Rusia obţine avantaje economice foartemari. Doar prin acordul cu Iranul (rachete sol-aer şi suprafaţă-aer), din 2005, s-a ajuns la cifrade 700 milioane USD. Piaţa mondială a arma-mentelor a crescut de la 26,4 miliarde USD în2004, la 30,2 miliarde USD în 2005. Principaliiclienţi ai Rusiei sunt India şi China.

Raportul „Conventional Arms Transfers toDeveloping Nations” afirmă că Rusia are acorduride export al echipamentelor militare în stateleaflate în dezvoltare, în valoare de 7 miliarde USD

Monitor Strategic


în 2005. Cu această sumă, Rusia ocupă primul locmondial. A avut loc o creştere semnificativă, dela 5,4 miliarde USD în 2004, la 7 miliarde în 2005.la nivel mondial, principalul cumpărător în 2005a fost India, cu 5,4 miliarde USD, apoi ArabiaSaudită cu 3,4 miliarde şi China cu 2,8 miliarde.

Cheltuielile militare ale Indiei s-au ridicat, în2005, la suma de 19 miliarde USD. PIB-ul Indieieste de cca. 700 miliarde USD, mult sub cel alChinei (2,2 trilioane USD), la nivelul anului 2005-200644. Este posibil ca economia Indiei să ajungăla nivelul celei a Chinei, dar în cca două decenii.India este mult în urma Chinei şi Rusiei înproducerea de arme sofisticate, dar dezvoltă, înschimb, un sector civil de IT extrem de avansat,mult peste nivelul celor două state.

Prin achiziţii masive de arme şi tehnologiidin Rusia, Israel şi alte state avansate, India sperăsă dezvolte un sector militar bazat pe cercetare-dezvoltare care să o facă să devină cât mai compe-titivă la nivel mondial. Acest plan tinde să devinărealitate, mai ales după iunie 2005, când India şiSUA au semnat un acord militar ce prevede şitransferuri de tehnologii sensibile, exerciţii mili-tare comune, schimburi de experienţă în cerce-tare-dezvoltare militară etc.

Pe lângă SUA şi alte puteri, precum Rusia,China, India şi – mai nou – Japonia, s-au orientatîn ultimii ani spre implementarea RMA spre ni-velurile operativ şi tactic. Rusia s-a angajat într-unefort de promovare a unor reorganizări bazatepe RMA, în paralel cu întărirea forţelor salenucleare.

R.P. Chineză a optat pentru reforma organi-zatorică şi întărirea deschiderilor RMA în do-meniile aerian şi naval. Programele aeriene şinavale chineze vizează ridicarea capacităţilormilitare la nivelurile regionale, cu precădere înAsia de Sud-Est şi de Est. Creşterea prezenţeinavale moderne chineze în Oceanul Indian şi înzonele vestice ale Pacificului a provocat lansareade programe militare similare în India sau Japonia.Coreea de Sud şi Taiwanul, deşi beneficiază deprotecţia oferită de SUA, acţionează în aceeaşidirecţie de achiziţionare de mijloace modernesatelit, antisatelit şi antirachetă.

Experţii RMA se preocupă şi de ameninţărilela adresa securităţii internaţionale, reprezentate

de tendinţele unor guverne (din Coreea de Nordsau Iran) de a promova strategii şi politici de„şantaj nuclear”. Programele nucleare derulatede Phenian sau Teheran şi dezvoltarea unorsisteme de rachete strategice de către acestestate sunt apreciate drept „sfidări ale Occiden-tului”, mai puţin sau mai mult încurajate de altemari puteri, mai exact de Rusia sau China.

Până în prezent, Occidentul a optat pentru ostrategie combinată de presiuni internaţionaleeconomice, politice, diplomatice pentru con-tracararea acestor ameninţări în creştere. Adop-tarea unor strategii mai directe în privinţa acestorstate este în legătură directă cu „marele joc”strategico-politic dintre SUA şi Rusia, ca şi cu„jocul echilibrului regional” din Asia de Est, alcare participă SUA, China, Rusia şi Japonia.

RMA furnizează un anumit suport pentrupresiunile militar-politice, în special în spaţiul deconfruntare politico-strategică din proximitateaIranului. În acest spaţiu, SUA şi aliaţii lor proiec-tează instalarea unor „scuturi antirachetă”.

În contextul promovării unui sistem de protecţieantirachetă se vor întări anumite tendinţe deregrupare pe scena internaţională; statele mici şimijlocii (inclusiv România, Polonia, Cehia, Bulgaria,Turcia etc.) îşi vor întări securitatea prin includereaîn astfel de sisteme. Demn de remarcat este faptulcă şi doctrinarii militari ruşi extind protecţiaantirachetă asupra fostelor republici sovietice.

În perspectiva confruntărilor „asimetrice” –dintre mari puteri şi state cu capacităţi militareinferioare sau organizaţii teroriste şi de gherilă –doctrinarii au puncte de vedere diferite. Ei insistăasupra faptului că adversarul inferior va evitapermanent ciocnirea directă. El nu va recunoaşteexistenţa câmpului de luptă, va recurge la tehnici„murdare”, dorind să demoralizeze opinia publicădin statul mai puternic.

Acest adversar se organizează în reţele suple,deteritorializate, transnaţionalizate. Adversariiinferiori vor încerca să contracareze statele avan-sate, ce-şi vor baza tacticile pe revoluţia infor-matică, pe tehnologii foarte avansate (informa-tion-based warfare), spre a contracara efectul desurpriză al atacurilor insurgenţilor. Informaţiilesunt culese, procesate în timp real, transmise prinsateliţi, iar comanda şi controlul sunt digitalizate.

Monitor Strate-gic

NrNrNrNrNr. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20. 1-2/20111110000042

Monitor Strategic

În cadrul unor operaţii de contrainsurgenţă45,gherilele irakiene au recurs în special la mineimprovizate, greu de detectat de către aliaţi. Mij-loacele blindate de nivel mijlociu şi de mare tonajnu au reuşit întotdeauna să garanteze protecţialuptătorilor.

În conflictele asimetrice, atrăgea atenţiageneralul J.P. Abzaid, inamicul poate fi puternicprin forţa sa ideologică. În cazul terorismuluiinternaţional, teoreticienii occidentali insistă pesferele acţiunii politice, economice, ideologice,pe câştigarea sprijinului populaţiilor locale,combinat cu dezvoltarea cooperării internaţio-nale. Forţele militare s-ar axa pe eliminareacelulelor combatante, garantarea securităţiipopulaţiei, sprijin pentru bune guvernare şiadministrare46.

Misiunea USCENTCOM atacă, dezorga-nizează şi înfrânge terorismul, descurajează şiînfrânge adversarii, interzice accesul la armelede distrugere în masă, asigură accesul în regiune,întăreşte stabilitatea regională, consolideazăcredibilitatea forţelor de securitate ale naţiunilorpartenere şi protejează interesele vitale ale SUAîn zona de responsabilitate. Executarea acestorsarcini solicită o cantitate importantă de resurseşi sprijin politic internaţional. Aceşti factori pot,în mod simultan, ajuta şi limita executareamisiunii. Aplicarea acestor percepte strategice agarantat succesul operaţiilor din Irak din 2003-2008. În Afganistan, situaţia rămâne complicată.

Doctrinarii subliniază faptul că principalelemari puteri – în primul rând SUA – se preocupădin ce în ce mai intens de aşa-numitul „irregularwarfare”. În operaţiile antiteroriste se combinăsprijinul aerian, informaţiile, supravegherea şirecunoaşterea (ISR), ridicarea capacităţilor desuport logistic47. Se apreciază că va creşte pon-derea sateliţilor de supraveghere şi a avioanelorfără pilot. Accentul pus pe „irregular warfare” nuva dăuna puterii militare convenţionale. Înaceeaşi măsură, forţa navală expediţionară şipuşcaşii marini vor fi mai organic încadraţi înstrategia antigherilă.

În altă ordine de idei, forţele navale ameri-cane şi occidentale – alături de cele ruse şi chineze– se vor implica mai serios în operaţiile antipira-terie din zona Cornului Africii. O Task Force

specială s-a şi deplasat în regiune. Alte importanteforţe terestre şi aeronavale asigură stabilitatearegiunii Golfului, vizată de o posibilă ameninţaredin partea Iranului.

Conflictele asimetrice actuale au infirmatparţial şi „doctrina amiralului A. Cebrowski” deextindere a războiului în reţea (unele ideisusţinute şi de Defense Advanced ResearchProjects Agency). Adversarii au decis să folo-sească reţelele sociale existente, discrete sauconspirative. Războiul împotriva terorismului adus la „redescoperirea” importanţei terenului, aobiceiurilor, credinţelor, practicilor sociale locale.D. Kilcullen, autoritate în studierea războiuluisubversiv, susţine că adversarii aflaţi în războaieasimetrice se angajează într-o competiţie pentru„câştigarea inimilor”48.

E Levinas şi A. Finkelkraut observau însă căimaginea forţei militare nu are întotdeaunasucces în societatea contemporană. Numeroasereţele media fac „propagandă” teroriştilor, cuprecădere în Afganistan sau Irak49. În general,mass-media este prezentă pe toate teatrele deacţiuni militare şi exercită o influenţă în creştereîn societăţile democratice asupra guvernanţilor.Organizaţiile extremiste şi teroriste utilizează totmai intens manipularea media pentru a-şipromova obiectivele politico-militare50.

** *

Sub presiunea aplicaţiilor RMA al nivelstrategic, operativ, tactic, logistic şi al unorremodelări economice globale şi regionale, semodifică, treptat, raporturile de putere pe scenainternaţională.

În teoria relaţiilor internaţionale, se cristali-zează o metodologie de analiză ce face deosebireadintre marile puteri globale (SUA sau UE),regionale (Federaţia Rusă, China, India) şiputerile locale (Iran, Israel, Brazilia etc.); deasemenea, se conturează o tendinţă de a deosebiputerile preponderent economico-sociale (dincategoria UE, Brazilia, Japonia) de marile puteripolitico-economico-militare (SUA, China, Fede-raţia Rusă). Factorul militar şi militaro-tehnologicîşi menţine, deci, o influenţă marcantă în stabi-lirea ierarhiei de putere în lume şi în constituireaalianţelor politice şi de altă natură.

Monitor Strategic


În studiile de relaţii internaţionale – inclusiv încele referitoare la RMA – factorul tehnologico-militar este analizat în corelaţie directă cu factoruleconomico-social. Competiţia şi cooperareatehnologico-militară reclamă redimensionărieconomico-sociale în principalele state ale lumii. DinSUA până în UE, China sau India, realizarea deperformanţe tehnologice este o condiţie obligatoriepentru menţinerea şi afirmarea unor anumiteierarhii de putere militară; concomitent, relaţiilecomplexe politico-militare stimulează, de la caz lacaz, cooperarea economică (de exemplu, protecţiastrategică oferită de SUA statelor din zona Golfului,Japoniei, Coreii de Sud, Taiwanului şi chiar UEcontribuie într-o măsură majoră la dezvoltarea social-economică a acestor actori internaţionali.

În altă ordine de idei, dacă SUA îşi menţinîntâietatea politico-economică, tehnologică şimilitară, F. Rusă, China, India şi alte puteri nu auîncetat să-şi dezvolte puterea militară. FederaţiaRusă se ambiţionează să rămână o puterenucleară globală, egală cu SUA, inclusiv princrearea unei proprii „sfere de influenţă”.

Uniunea Europeană insistă să fie prezentăca o „putere soft”, cu toate că manifestă preocu-pări tot mai susţinute pentru domeniul creşteriiforţei militare. Alte state – din categoria Iranuluisau Coreii de Nord – mizează pe programe derachete ofensive şi pe programe militare.

În noul context politico-militar şi tehnological lumii, statele mici şi mijlocii sunt obligate să-şiîntărească alianţele cu marile puteri ale epocii înscopul consolidării propriei securităţi. Aprofun-darea formelor de cooperare politico-militară şieconomică reprezintă o altă tendinţă stimulatăde RMA. O „comunitate de securitate” s-a consti-tuit deja în cadrul NATO, ce include şi o alianţădefensivă a statelor UE; pe de altă parte, NATOa construit un sistem de Parteneriat pentru Pacedincolo de frontierele sale geografice.

În cadrul CSI şi al Organizaţiei de Cooperarede la Shanghai, sunt în curs de coagulare alte„blocuri regionale”. Astfel de tendinţe nu lipsescîn statele Americii Latine, Golfului Persic sau înASEAN. Costurile ridicate ale arsenalelor milita-re moderne şi ameninţările teroriste (sau de altănatură) justifică astfel de demersuri.

În competiţia cu actorii de nivel major, stateprecum Iranul sau Coreea de Sud au optat pentru

„strategii de şantaj nuclear”. Actori internaţionalidin categoria organizaţiilor teroriste sau degherilă s-au îndreptat spre strategii şi sistememilitare asimetrice.

Pe acest fundal, analiştii consideră că marileputeri au responsabilităţi excepţionale pentrumenţinerea şi întărirea securităţii şi cooperăriiinternaţionale. În Consiliul de Securitate, în insti-tuţii globale şi regionale, toate statele au datoriade a se comporta responsabil. Responsabilitateastatelor, în principal a marilor puteri, trebuiematerializată în acţiuni concrete de destindere şide soluţionare prin negocieri, cu respectarea unorprincipii de drept a tensiunilor şi conflictelorepocii.

O altă tendinţă actuală ar rezida, deci, îneforturile internaţionale pentru impunerea unorregimuri ale reducerii arsenalelor nucleare,blocării accesului unor state în „clubul nuclear”,aplicării legislaţiei internaţionale de interzicerea unor categorii de armamente, sau de regle-mentare negociată a tensiunilor şi conflictelorarmate. Demn de remarcat este însă faptul căcele mai importante dezvoltări permise de RMAnu fac obiectul unor înţelegeri internaţionale deacest fel.

Aşadar, statele – în primul rând marile puteri– subordonează, în continuare, principalele acor-duri de reducere a armamentelor sau tensiuniipropriilor lor interese şi obiective de securitate.De aici, subliniază numeroşi teoreticieni, şinecesitatea realizării unei guvernanţe globale, celpuţin în problemele vitale ale omenirii.

Note

1 T. J. Welch, Revolution in Military Affaires: OnePerspective?, în”Strength Through Cooperation: MilitaryForces in the Asia-Pacific Region”, Institute for NationalStrategic Studies, National Defence University, SUA, 2000.

2 Vezi A. Sarcinschi, C. Băhnăreanu, Revoluţia înDomeniul Militar, „Impact Strategic”, nr. 4-5, 2002,p. 214 şi urm.

3 Ibidem.4 Ibidem.5 L. Murawiec, La révolution dans les affaires

militaires aux États Unis: puissance de l’innovation, în“Défense Nationale”, nr. 7, iulie 1998, p. 62-77.

6 A. Toffler, Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti,1983.; A. Toffler, H. Toffler, Război şi anti-război, EdituraAntet, Bucureşti, 1995.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201044

Monitor Strategic7 M. O’Hanlon, Technological Change and the Future

of Warfare: Understanding the Revolution in MilitaryAffaires, Brookings Institution Press, 2000.

8 Ibidem.9 M. Flournoy, “Naval War College”, 2002, nr. 1

(www.wnc.navy.mil )10 Ibidem.11 D. Mosher, What Do You Mean by Transformation,

ibidem.12 J. Black, America and the West. War and Strategy

in the Shadow of Tomorrow, The Marshall Center, nr. 4,2002.

13 Ibidem.14 J. McKitrick, J. Blackwell, F. Littlepage, G. Kraus,

R. Blanchfield, D. Richard, The Battlefield of the Future,Air Univ., 1995.

15 G.L. Sullivan, J.M. Dubik, Land Warfare in the 21Century, Strategic Studies Institute, 1993.

16 www.usafa.af.mil./inss17 Ibidem.18 N. Berry, The Revolution in Military Affairs is not

only High-Tech Weapons, Center for Defense Inf., august2000.

19 T.D. Young, The Revolution in Military Affairsand Coalitions Operations, US Naval Postgraduate School,Monterey, 2002.

20 Ibidem.21 D.W. Read, Revolution in Military Af fairs,

www.journal.dnd.cal22 Apud „Impact Strategic”, nr. 1-2, 2003, p. 218.23 E. Peterson, www.weforum.org24 The Revolution in Military Affairs, Special Report,

Science and Technology Committee, NATO ParlamentaryAssembly.

25 C.S. Gray, CSIS Occasional Paper, 2001, p. 58-65;vezi şi A. Sarcinschi, C. Băhnăreanu, op. cit.

26 B. Moller, The Revolution in Military Affairs.Myth or Reality, www.copri.dk

27 Ibidem.28 Ibidem.29 H. Coutau-Bégarie, Traité de Stratégie, Economica,

Paris, 2006, p. 518 şi urm.30 A. Carter, W. Perry, Preventive Defense: A New

Security Strategy for America, Washington DC: BrookingsInstitution, 1999, p. 18.

31 M.J. Browne, Défense nationale et sécuritécollective, oct. 2008, p. 113.

32 “Joint Vision 2010”33 “Joint Vision 2020”34 www.ohrd.wisc.edu35 T. Frunzeti, V. Zodian (coordonatori), Lumea 2009,

Editura CTEA, 2009, p. 237-247.36 Ibidem.37 J. Nye jr., Soft Power. The Means to Success in

World Politics, Public Affairs, 2004, p. 16-19.38 G. Lindstrom, “The Headline Goal”, Aprilie 2005,

www.iss-eu.org . Vezi şi “Implementing the defense aspectsof the European Security Strategy: the Headline Goal2010”, European Security Review, nr. 23, iulie 2004,precum şi Transatlantic Trends. Key Findings 2006, USGerman Marshall Fund, www.transatlantictrends.org

39 Vezi L. Kubosova, EU to increase competition inDefense Industry, 2005, www.euobserver.com

40 www.ndu.edu The New Reality of InternationalTelecommunication Strategy

41 C. Bajpaee, The Emerging Cold War on Asia’sHigh Seas, 13 februarie 2006, www.iiss.org/whats-new/iiss-in-the-press/february-2006

42 Vezi, mai ales, D. Shambaugh, Modernizing China’sMilitary: Progress, Problems and Prospects, Berkley, CA:University of California Press, 2002; J. Kelly, A ChineseRevolution in Military Affairs?, “Yale Journal of Interna-tional Affairs”, Volume, Issue 2, Winter/Spring 2006

43 Vezi L. Horta, O. Weichang, Steel Sharks,www.rsis.edu.sg

44 www.jamestown.org/publications_details.php45 J.F. Amos, D.H. Petraeus, J.A. Nagl, The US

Marine Corps Counterinsurgency Field Manual, Chicago,2007, p. 5 şi urm.

46 Vezi generalul J.P. Abzaid, Declaraţia cu privire lapostura USCENTCOM, „Impact Strategic”, nr. 4, 2006,p. 58 şi urm.

47 “June’s Defense Weekly”, 2009, p. 18. Veziwww.jdw.janes.com

48 A.K. Cebrowski, J.J. Garstka, Network CentricWarfare, Annapolis, 1998.

49 D. Kilcullen, în “Military Review”, mart.-apr. 200650 Apud Guerre et logistique de perceptions, “Défense

nationale et sécurité collective”, mai 2008, p. 135-137.

The Revolution in Military Affairs is a US and USSR - invented concept which describes operational andorganizational changes plus the transformation of military technology, all those being factors which allow astate to get predominance as a military power vis a vis its rivals.

One of the central problems in understanding the current debate over RMA is due to many theorists’ useof the term as referring to the revolutionary technology itself, which is the driving force of change. Concurrently,other theorists tend to use the term as referring to revolutionary adaptations by military organisations that maybe necessary to deal with the changes in technology. Other theorists place RMA more closely inside thespecific political and economic context of globalization at the end of the Cold War.


Răzvan Beşchea graduated from the National School for Political Studies and Administration and isnow enrolled in a PhD program. Hei is specialized in strategic issues and military evolutions.

Monitor Strategic

45COMBATEREA TERORISMULUI

COMBATEREA TERORISMULUI

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201046

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Noul terorism a creat un vid în spaţiul geopoliticcontemporan prin „indisponibilitatea” de care dădovadă în faţa tentativelor de a fi eliminat prinstrategiile clasic realiste. Aparent simplă prinimpactul memoriei vizuale cu care asociemfenomenul (prăbuşirea turnurilor gemene în 2001sau haosul metroului britanic în 2005), definireaacestei noţiuni nu a întrunit un consens până înprezent. Desprins parcă dintr-o viziune hollywoodia-nă, efectul terorist pare a fi rămas implantat înmemoria colectivă sub forma unei imaginispectaculoase, a unei cascadorii improbabil realepentru cetăţeanul de rând neantins de nenorocire.

Cu toate acestea, terorismul este real, iarefectele sale se reflectă în modul în care seconturează securitatea noastră ca indivizi. JonathanR. White face, în una dintre cele mai recente apariţiieditoriale ale sale, Terrorism and HomelandSecurity: an Introduction1, o asociere cu iz detrivialitate, dar cât se poate de pertinentă, trimiţându-ne la definiţia Curţii Supreme de Justiţie a StatelorUnite referitoare la pornografie. În mod similar,putem spune că nu ştim să definim terorismul, dar îlrecunoaştem atunci când îl vedem. Fără a aveapretenţia de a descoperi şi transpune esenţa acestuifenomen într-o unică definiţie universalrecognoscibilă, vom încerca în cele ce urmează săstabilim elementele esenţiale care fac fenomenulmai uşor de identificat.

Importanţa acceptării generale a unui definiţiicuprinzătoare a realităţii fenomenului terorist esterecunoscută în mediul instituţional naţional şiinternaţional, dar şi în mediul academic. Noulterorism este instrumentul jihadului global, folosindu-se de fervoarea religioasă într-o formă de organizarecomplexificată prin structura şi amploare mijloace-lor de care poate dispune. Caracterul fluctuant alfenomenului se reflectă în numeroasele tentative

Noul terorism şi dilemele sale.Incursiune în raţiunea teroristă

Drd. Andreea-Cristina Mihai

de a da o definiţie a terorismului şi de înţelegeimpulsul sau raţiunea care se află la origineatrecerii la act. De altfel, analiza perspectiveloracestui fenomen, a actorilor săi şi a modului lorde organizare este esenţială în înţelegerea naturiiconflictului şi în conturarea unei strategii.

I. Controversa stabilirii exacte a uneisemnificaţii universal valabile

«Dominaţia prin teroare, un procesfamiliar în istorie, a scăpat practic anali-zei sistematice. (…) Această formă deputere rămâne la limitele cercetării ra-ţionale, dar experienţa timpurilor re-cente, punctată de răbufnirile teroristeşi împovărată de regimurile de teroare,face lumea să tremure cu o conştien-tizare care caută explicaţii generale.»

(E.V.Walter)2

Avem de-a face cu „o problemă în problemadefiniţiei”3, după cum afirma H.H.Cooper încădin 1976. Cu toate acestea, varietatea formulări-lor surprinde caracterul fluctuant al fenomenului,reflectând în acelaşi timp contextul politic care aprilejuit definirea. O explicaţie în acest sens esteoferită de Alex Schmid4 care subliniază faptul căterorismul nu este o entitate fizică ale căreidimensiuni să poată fi măsurate, cântărite şianalizate. Avem de-a face cu o construcţie socialăal cărei contur nu poate fi trasat cu precizie şinici reţinut ca atare, el fiind proiecţia a diverşiindivizi, subiecţi ai aceleiaşi realităţi experi-mentate din perspective diferite. Prin urmare,definiţia construcţiei sociale se schimbă odată cuvariaţiile înregistrate în realitatea socială asubiectului sau grupului care produce definiţia.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201048

Monitor Strategic

În aceste condiţii, terorismul nu mai poate ficonceput ca un fapt dat, ci mai degrabă ca o inter-pretare a evenimentelor şi a cauzelor presupuseale acestora. Ne putem de asemenea aventura îndemersul de conceptualizare a termenului prinstabilirea unei legături între actul politic, ceea ceimplică expresia unei motivaţii şi actul de teroareperpetrat prin diverse mijloace. Cu toate acestea,raţionamentul nu este infailibil şi nici suficientavând în vedere că utilizarea terorii în scopuripolitice nu este asimilată în mod echivoc acţiuniiteroriste. Mai precis, termenul terorism se referăla indivizii sau grupul de indivizi care nu posedănicio legitimitate asupra utilizării violenţei5. Ideeade legitimitate a violenţei este legată, indepen-dent de prezenţa sau absenţa recursului la teroare,de concepţia modernă asupra statului ca deţinătoral monopolului în ceea ce priveşte recunoaşterealegală a dreptului de a face uz de forţă, de unde şistricta dependenţă a definiţiei de contextul istoriccare a prilejuit-o.

Terorismul, între instituţional şiacademic: «războiul definiţiilor»

În ciuda controverselor stârnite în jurul uneipotenţiale definiţii a termenului «terorism» şi afaptului că există păreri cum ar fi cea a lui WalterLaquer, care a ajuns să considere că după atâteazeci de ani de tentative de teoretizare a acesteinoţiuni, realitatea este că studiul terorismuluipoate fi manevrat cu un minim de teorie, necesi-tatea de a atinge consensul sau măcar de a iden-tifica elementele comune cadrelor teoreticeconcepute rămâne valabilă. Vom încerca prinurmare să găsim numitorul comun în aceastăecuaţie complexă prin prezentarea şi analizareaa două tipuri de definiţii – definiţiile instituţionalenăscute din imperativul adaptării cadruluilegislativ naţional şi internaţional şi definiţiileacademicienilor şi teoreticienilor care, la rândullor, au încercat să asambleze elementele cele maiplauzibil definitorii. Pentru început ne vom rezumala definiţiile americane ale terorismului, pentruca ulterior să luăm în considerare câteva dintrevariantele propuse de câţiva specialişti recu-noscuţi.

Departamentul american de stat foloseştedefiniţia preluată din Titlul 22 al Codul StatelorUnite, Secţia 2656f(d) 6 după cum urmează: (1)„Termenul terorism înseamnă violenţă preme-ditată, politic motivată, direcţionată împotrivaunor ţinte noncombatante de către grupuri sub-naţionale sau agenţi clandestini, având de obiceiintenţia de a influenţa o audienţă”; (2) „Termenulterorism internaţional se referă la terorismul careimplică cetăţeni aflaţi pe teritoriul mai multorţări”; (3) „Termenul grupuri teroriste se referă laorice grup care practică, sau care are subgrupurisemnificative care practică, terorismul interna-ţional”. De remarcat faptul că definiţia nu facereferire strict la ţinte civile, preferând noţiuneade „noncombatant” care include în această cate-gorie şi personalul militar neînarmat sau în afaraserviciului. Aceeaşi definiţie este şi ghidul Agenţieicentrale de investigaţii (CIA)7.

Biroul federal de investigaţii (FBI) puneaccentul pe definiţia cuprinsă în Codul Regula-mentelor Federale care precizează că terorismulreprezintă „utilizarea fără temei legal a forţei şiviolenţei împotriva unor persoane sau a unorproprietăţi, cu scopul de intimida sau de aconstrânge un guvern, populaţia civilă sau oricesegment al acestora, pentru promovarea de obiec-tive politice sau sociale”8. Ca şi în cazul definiţieiDepartamentului de stat, FBI face distincţia întreterorismul domestic şi terorismul internaţional,în funcţie de originea, baza şi obiectivele grupăriiteroriste. În cazul terorismului domestic, se evi-denţiază că actul terorist este înfăptuit în aria dejurisdicţie teritorială a Statelor Unite, pe cândterorismul internaţional fie se desfăşoară în afaraariei de jurisdicţie teritorială a Statelor Unite, fietranscede frontierele naţionale în termeni demijloace utilizate, cu privire la persoanele asupracărora se încearcă intimidarea sau constrânge-rea, sau a teatrului de operaţii de unde autoriiacţiunilor îşi iniţiază atacul sau acolo unde cautăazil9.

Premeditarea actului, scopul politic al violen-ţei, precum şi menţionarea ţintelor noncomba-tante şi a intenţiei de a influenţa o audienţă, careapar în definiţiile Departamentului american destat, sunt elemente evocate de manieră mai con-cisă şi în definiţia utilizată de Agenţia de Informaţiia Apărării: „Terorismul este o formă de violenţă

Monitor Strategic


politică, premeditată, perpetrată împotriva unorţinte noncombatante de către grupuri subna-ţionale sau agenţi de stat clandestini, cu scopul,de obicei, de a influenţa o audienţă”10. Pe de altăparte, Grupul de lucru al vicepreşedintelui îşiaduce contribuţia la efortul instituţional de defi-nire prin Raportul public de combatere aterorismului (Public Report of the Vice President’sTask Force on Combatting Terrorism), publicatîn 1986, subliniind aceleaşi aspecte pe care leregăsim în definiţia FBI, precum utilizarea în afaralegii a violenţei şi intenţia de a constrânge: «Tero-rismul reprezintă utilizarea fără temei legal aameninţării violenţei împotriva unor persoanesau a unei proprietăţi pentru a promova anumiteobiective politice sau sociale. Are de obiceiintenţia de intimida sau a constrânge un guvern,indivizi sau grupuri, sau de a le modifica comporta-mentul sau politicile»11. În mod asemănător, cuexcepţia tipurilor de obiective determinate, Depar-tamentul apărării defineşte terorismul ca «uti-lizarea calculată a violenţei fără temei legal sauameninţarea utilizării violenţei pentru a produceo frică de nedescris, cu intenţia de a constrângesau a intimida guverne sau societăţi în atingereade obiective politice, religioase sau ideologice»12.

Dacă până acum am realizat o scurtă trecereîn revistă a repertoriului american, ne vom axaîn cele ce urmează pe prezentarea câtorva defi-niţii elaborate de cercetători, în afara contextuluiinstituţional care le-ar fi putut condiţiona formula-rea. Astfel dacă limbajul are funcţii de legitimitatepolitică, iar definiţiile oficiale, legale, ale teroris-mului reflectă acest fapt, analişti în ştiinţe socialedin mediul academic compensează aceste in-fluenţe din definiţiile instituţionale prin proiecta-rea unei terminologii voit obiective13. Una dintredefiniţiile cele mai des citate este cea a lui R.P.Hoffman care percepe terorismul ca o «activitateumană premeditată de natură politică, direcţio-nată către crearea unui climat general de frică şiproiectată să influenţeze, în moduri voite de pro-tagonist, alte fiinţe umane şi, prin acestea, anumi-te cursuri ale evenimentelor»14. Potrivit acesteidefiniţii, acţiunea violentă per se nu este neapăratnecesară pentru inducerea sentimentului de frică,ameninţarea fiind suficientă. Cu toate acestea,veridicitatea unei ameninţări se probează deobicei prin exemplele trecute de punere în prac-

tică. Raymond Aron de asemenea, pune accentulpe impactul psihologic provocat de actul terorist:acţiunea violentă este denumită teroristă atuncicând efectele psihologice produse sunt dispropor-ţional dimensionate prin raport cu mijloacelefizice utilizate15.

Unele dintre cele mai exhaustive definiţii ră-mâne însă cea elaborată de Alex Schmid: «Tero-rismul este o metodă de luptă în care victimelealeatorii sau simbolice servesc drept ţintă instru-mentată a violenţei. Aceste victime instrumen-tate împărtăşesc caracteristici de grup sau declasă care formează baza selecţiei lor spre victi-mizare. Prin utilizarea anterioară a violenţei sauameninţarea credibilă a violenţei, alţi membri aiacelui grup sau clasă sunt aduşi într-o stare defrică cronică (teroare). Acest grup sau clasă, aicărei membri îşi văd sensul securităţi subminatîn mod intenţionat, reprezintă ţinta terorii. Victi-mizarea ţintei actului de violenţă este consideratăsupranormală de către majoritatea observatorilordin rândurile audienţei pornind de la atrocitatea,timpul (vreme de pace) sau locul (nu un loc deluptă) victimizării, sau de desconsiderarea arătatăregulilor de luptă acceptate în războiul conven-ţional. Violarea normei atrage atenţia audienţeiîn afara ţintei terorii, sectoare care în schimb arputea constitui principalul obiect al manipulării.Scopul acestei metode indirecte de luptă este fieimobilizarea ţintei terorii cu scopul de a producedezordine şi/sau supunere, fie mobilizarea unorţinte secundare ale cererilor (un guvern) sau aunor ţinte de atenţie (opinia publică) pentru aîntreprinde schimbări de comportament în favoa-rea intereselor pe termen scurt sau lung ale utili-zatorilor acestei metode de luptă»16. Definiţia luiSchmid ia în calcul, în mod evident, frecvenţaelementelor de definiţie repertoriate în 109definiţii ale terorismului17 şi foloseşte 13 dintreacestea.

Tipologizarea fenomenului

Enumerarea celor 22 de elemente comunedefiniţiilor cunoscute nu reprezintă reţeta magicănecesară în procesul de proiectare a definiţieiperfecte, universal valabile, singura constantăcare se menţine fiind canotaţia obligatoriunegativă (cel puţin din perspectiva occidentală18)

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201050

Monitor Strategic

a terorismului. Variaţiile înregistrate în realitateamanifestărilor teroriste, standardele duale şicontradicţiile conduc la confuzie, numeroşi autoriîncercând realizarea unei tipologizări a feno-menelor teroriste ceea ce elimină însă potenţialuluniversal explicativ al unei singure definiţii.

O tipologie cuprinzătoare care poate fi luatăîn considerare ca referinţă în demersul nostrueste cea realizată de către F. Légaré pornind dela trei tipuri „originale” de terorism: terorismulpolitic, terorismul criminal şi terorismul pato-logic19. După cum am văzut, terorismul de esenţăpolitică este determinat de caracterul politic al

revendicărilor şi de ţinta principală a eventualeloratacuri sau ameninţări, terorismul criminal estedirijat spre atingerea unor scopuri criminale,urmărindu-se de obicei obţinerea anumitor avan-taje material-economice, în această categorieintrând şi crima organizată. Dacă în primele douăcazuri activitatea teroristă reprezintă un mijlocutilizat în atingerea de scopuri prestabilite,terorismul patologic reprezintă un obiectiv în sinebazându-se pe o componentă emoţional – dis-funcţională a personalităţii individului.

Din terorismul politic derivă alte trei sub-tipuri: terorismul insurecţional, terorismul pa-

Elemente Frecvenţa %

1. Violenţă, forţă

2. Politică

3. Teamă, ideea de teroare

4. Ameninţare

5. Efecte psihologice şi reacţii anticipate

6. Victime (ţintă diferenţiată)

7. Acţiune organizată, sistematică, planificată

8. Metoda de luptă, strategie, tactică

9. Supranormal, în afara regulilor, fără constrângere umani-

tară

10. Constrângere, extorsiune, supunere

11. Aspect publicitar

12. Arbitrariu, impersonal, fără discriminare

13. Victime civile, non combatante, nevizate direct

14. Intimidare

15. Accent pe inocenţa victimelor

16. Perpetrarea de către un grup, o mişcare, o organizaţie

17. Aspect simbolic, demonstrativ

18. Imprevizibilitatea violenţei

19. Clandestinitate

20. Violenţă repetitivă, campanie bazată de violenţă, serie de

acte

21. Criminal

22. Cerere, revendicare destinată une terţe părţi

83,5

65,0

51,0

47,0

41,5

37,5

32,5

30,5

30,0

28,0

21,5

21,0

17,5

17,0

15,5

14,0

13,5

9,0

9,0

7,0

6,0

4,0

Monitor Strategic


rastatal („vigilante terrorism”) şi terorismul destat. Terorismul insurecţional este direcţionat degrupuri private împotriva autorităţilor publice,având ca principal scop producerea unei schim-bări politice radicale. La rândul său terorismulparastatal este iniţiat de grupuri private, cudiferenţa că ţinta acestui tip de terorism estereprezentată de alte grupuri private, ca o reacţiela ameninţarea indusă de posibilitatea întreprin-derii unei schimbări sociale20(ex. Ku Klux Klan).Pe de altă parte, terorismul de stat se diferenţiazăde celelalte două forme atât din punctul de vedereal cauzelor, cât şi al obiectivelor, fiind folosit decătre autorităţile publice cu scopul de a intimidagrupuri de cetăţeni din sânul societăţilor în cauză.

În continuare, ca o ultimă proiecţie a feno-menului terorist, din terorismul insurecţionalderivă patru alte forme mult mai uşor de înscrisîntr-un model descriptiv decât rădăcina lorcomună: terorismul ideologic, terorismul separa-tist, terorismul religios şi terorismul cauzelorparticulare („single-issue terrorism”). Terorismulideologic face trimitere la acele grupuri careîncearcă prin teroare să îşi impună ideile politiceasupra majorităţii, în această categorie intrândrevoluţionarii, fie ei de dreapta sau de stânga, şianarhiştii. Terorismul separatist are ca scopsecesiunea unui grup etnic sau naţional de unstat, iar terorismul religios se referă la mişcărilede inspiraţie religioasă care încearcă să impunăo nouă ordine socială şi politică pornind de lapreceptele respectivei religii. În fine, teroriştii„cauzelor particulare” sunt militanţi extremişticare îşi fondează protestele pe o unică motivaţie(ex. antiglobalizare, ecologie, drepturile anima-lelor, avort) şi a căror nemulţumire este declan-şată de acţiunea sau, din contră, de lipsa deacţiune a guvernului. În mod evident, deşi tipologialui Schmid este una dintre cele mai complete,acest lucru nu elimină validitatea a numeroasealte clasificări concepute din necesitatea de aexplica, dar mai ales de a încadra fenomenulterorist într-o arie conceptuală cât mai strictdelimitată. Acest demers metodologic nu poateavea decât efecte benefice în sprijinul tentativeide teoretizare a noţiunii, cu cât mai multeelemente fiind cuprinse în forma lor pură, cu atâtmai puţin teoria asupra tipului necesitândmodificări pentru a se potrivi cu cazul atipic.

II. Incursiune în gândirea teroristă

„Dacă nu este nimic mai uşordecât să îl denunţi pe răufăcător, nueste nimic mai dificil decât să îlînţelegi.”21

(Fyodor MikhailovichDostoevsky)

La începutul secolului 21, imaginea popularăa teroristului era, aşa cum este ea prezentată deWalter Laquer, cea „a ciudatului anarhist aruncă-tor de bombe, răvăşit, cu barbă neagră şi zâmbetsatanic (sau idiot), fanatic, imoral, sinistru şiridicol în acelaşi timp”22. Într-o mare măsurăaceastă imagine s-a menţinut până astăzi. Cu toateacestea, fiecare dintre tipologiile stabilite cores-punde unei anumite dinamici sociopsihologice,fiecare terorist trebuind de fapt să fie studiat dinperspectiva circumstanţelor sociale, istorice şipolitice specifice. Analiza perspectivelor psiho-logice şi sociologice asupra indivizilor implicaţi îngrupările teroriste propune un studiu bazat deindividualitate pe de o parte, şi pe dinamica grupu-lui pe de altă parte. Atât perspectiva individualistăcât şi cea de grup sunt în mod obligatoriudeterminate de contextul transnaţionalismului,al globalizării, iar Al-Qaeda est gruparea teroristă„exemplară” şi definitorie pentru contrareacţiaextremist-radicală la realitatea socioeconomico-culturală a lumii postmoderne.

Perspective sociologice şi psihologiceîn analiza motivaţiei teroriste.

Principalele moduri de abordarea „raţiunii teroriste”

Fundamentalismul religios încearcă să seimpună ca o nouă perspectivă asupra modului dea concepe existenţa ca o contraopţiune la post-modernitatea democraţiilor capitaliste23. În ceconstă însă mecanismul de determinare a indivi-dului de a se dedica activităţii teroriste? Expune-rea la mutaţiile lumii actuale reprezintă unfenomen general. Cu toate acestea, doar unnumăr limitat de indivizi alege să se transformeîn militanţi ai unei cauze radicale, găsindu-şimodalitatea de exprimare în violenţa nediscrimi-natoriu direcţionată.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201052

Monitor Strategic

Conform teoriei psihopatologice terorismuleste aruncat în sfera iraţionalului, actorii lui fiindîn mod obligatoriu determinaţi în acţiunile lor dedelirul unei boli de natură psihotică. În modsimplist numiţi nebuni, teroriştii sunt astăziîncadraţi, din această perspectivă, în categoriaindivizilor care suferă de tulburarea personalităţiiantisociale24. Acestui tip de tulburare numităiniţial, în anii ’50, psihopatie, iar ulterior sociopa-tie, i se asociază ca trăsături comportamentale,lipsa de remuşcare şi consideraţie pentrudrepturile altora. Ţinând cont de faptul că psihozase referă la pierderea contactului cu realitatea,iar nebunia implică la rândul ei prezenţa psihozei,o persoană psihotică sau pur şi simplu nebună nuar mai avea capacitatea de a distinge binele derău. La polul opus, subiecţii suferind de tulburareapersonalităţii antisociale sunt perfect conştienţivis-a-vis de lumea reală în care binele şi răul suntdemarcate, şi aleg în mod voluntar răul din mo-tive egoiste fără a avea nicio mustrare de con-ştiinţă. Prin urmare, deşi există, fără îndoială,lideri ai unor grupuri teroriste care sunt ghidaţide instincte psihotice, majoritatea teroriştilorsunt determinaţi în acţiunile lor de raţionamentelogice, motivate prin supradimensionarea unorelemente ale realităţii cotidiene.

Mai departe, deşi personalitatea antisocialăa autorilor de acte teroriste pare extrem deplauzibilă, fiind cel mai uşor de înţeles cum unindivid izolat de societate poate trece la acţiuniatât de radicale, distanţându-se emoţional deceilalţi, nu este de neglijat faptul că teroriştiiacţionează de obicei prin instrumentalizarea unuigrup. Încă de la început, recrutarea se face prinintermediul unei reţele de interrelaţionare încadrul căreia indivizii împărtăşesc valori şi aratăataşament faţă de aceleaşi norme culturale. Înaceste condiţii, anomia, aşa cum este ea explicatăde Durkheim – condiţie în care normele socialeşi morale sunt confuze sau absente – esteimposibilă dacă indivizii sunt în legătură strânsăunii cu alţii, conştienţi de sentimentul mutual dedependenţă25.

Din această perspectivă, actele suicidare din11 septembrie 2001 intră mai degrabă în categoriasinuciderii altruiste aşa cum este ea prezentatăde acelaşi autor prin raport cu sinuciderea egoistă.Sinuciderea altruistă se prezintă ca rezultat al

unei integrări prea profunde datorită căreiaindividualitatea dispare în favoarea contopirii cuinteresul comun al grupului până la autosacrificiu.Ceea ce explică conceptul de istishhad, martiriu(shahid) în numele religiei. Utilizat masiv în timpulrăzboiului dintre Irak şi Iran, a fost preferat deSaddam Hussein pentru a coaliza masele în jurulscopului comun de a ieşi învingători în ciudanumeroaselor pierderi umane: al-shuhada’ akramminna jami’an – martirii sunt cei mai onoraţidintre noi toţi.26 În concluzie, teroriştii nu suntnici psihopaţi, nici sociopaţi, fiind animaţi înansamblul lor de o logică colectivă în numele unuicrez comun.

Dimpotrivă, studiul comportamentului tero-rist poate fi realizat din perspectiva teoriei alegeriiraţionale. Potrivit acestei teorii, actul terorist esterezultatul unei decizii calculate, perfect conştienteşi raţionale prin care se face selecţia strategieioptime în atingerea unui anumit scop politic. Vomlua ca exemplu demonstrativ analiza după modelulteoriei jocurilor în cazul luării de ostatici, caz încare are loc o intensă interacţiune între teroriştişi guvernul vizat prin această acţiune. Sunt luateîn considerare trei ipoteze: (1) creşterile, respectivdescreşterile costurilor de negociere pentru tero-rişti îi determină pe aceştia să crească, respectivsă descrească valoarea cererii în funcţie decosturile aşteptării. În mod similar, creşterile,respectiv descreşterile costurilor de negocierepentru guvern, îl vor determina să crească sau săscadă nivelul concesiilor; (2) creşterile, respectivdescreşterile costurilor de negociere pentruoricare dintre părţi vor scurta sau lungi durataincidentului; (3) „cacealmaua” va reduce retribuţiaunei părţi, oponentul fiind determinat să semenţină ferm pe poziţii27.

Acelaşi raţionament se poate aplica nu numaipornind de la premisa unor calcule materiale, cişi cu scopul unor câştiguri în plan ideatic religios.Deşi privit din exterior actul violent poate păreairaţional prin intensitatea sa, el reprezintă oalternativă realistă comparativ cu alte posibilecăi de atingere a unui obiectiv. Absenţa altormijloace de exprimare, lipsa unui echilibru înconfruntările directe şi dorinţa de a menţinedescurajarea la un nivel de reciprocitate, consti-tuie factori semnificativi în tentativa de raţiona-lizare a violenţei.28 Prin urmare, terorismul este

Monitor Strategic


adeseori ultima variantă luată în considerare,reprezentând rezultatul unui proces de învăţare.Analiza pe baza informaţiilor deţinute oferă şiposibilitatea conştientizării potenţialelor conse-cinţe ale alegerii trecerii la faptă, actul teroristfiind cel mai probabil rezultatul unei alegeriraţionale dintr-o serie de alternative deja pro-bate.29 Eficacitatea este criteriul de referinţă înselectarea metodei teroriste ca fiind optimă înatingerea scopului politic propus. Alegerea se facepe baza observaţiei şi experienţei, luând de ase-menea în considerare concepţiile strategiceabstracte derivate din ideologia grupului.30

Plauzibilitatea acestui tip de comportamentraţional nu elimină însă în totalitate variabilaemoţională. Comportamentul uman, în ciudaposibilităţii pe care teoria alegerii raţionale ne-ooferă de a determina potenţialul declanşării unuiact terorist pornind de la o analiză logică, nu estesubiect al predictibilităţii. J.M. Post atrage atenţiaasupra faptului că teroriştii ajung să comită actede violenţă ca urmare a forţelor psihologice,vorbind despre raţionalitatea care le determinăevaluarea cursului optim de acţiune ca despre opsiho-logică proiectată să le raţionalizeze actelepe care ei sunt psihologic constrânşi să le comită.31

Pornind de la premisa existenţei acestei lo-gici speciale ca factor determinant al comporta-mentului terorist vom analiza în cele ce urmeazăteoriile psihologice asupra fenomenului terorist,cu accent pe individ, ca subiect al acţiunii violen-te. Pe de altă parte, perpetratorii de acte teroristecu scop politic acţionează arareori în afara unuigrup sau reţele. Din această perspectivă, aborda-rea sociologică a fenomenului se impune pentrua putea determina mecanismele declanşatoareale gândirii de tip terorist şi mai ales modalităţilede determinare a trecerii la acţiune prin angre-narea sau mai bine zis pervertirea logicii de grup.

Victoroff face distincţia între teoriile psiho-logice psihoanalitice şi cele nonpsihoanalitice. Înprima categorie, influenţată în mod esenţial deteoria freudiană, intră teoria identităţii, teorianarcisismului, teoria paranoiei şi teoria apoca-liptică sau absolutistă. Deşi distincte aceste patruteorii împărtăşesc noţiuni comune precum: (1)mediul familial determină temperamentul psiho-logic şi sănătatea individului; (2) subconştientuleste condus în mod activ în direcţia eliminării

gândurilor neplăcute care ar putea face individulsă revină asupra deciziilor; (3) relaţiile cu ceilalţise conturează sub forma proiecţiilor subconştien-tului.32 Printre teoriile psihologice nonpsihoana-litice, care încearcă o explicare a motivaţiilor aflatela baza propagării fenomenului terorist, se numărăteoriile cognitive33, teoria căutării de noutăţi şiteoria umilirii-răzbunare.

Diversitatea teoriilor şi ipotezelor emisepornind de premisa unei analize psihologice, fieea psihoanalitică sau nonpsihoanalitică, a indivi-dualităţii teroriste atrage atenţia asupra a douăaspecte esenţiale: pe de o parte varietatea carac-teristicilor motivaţionale care determină trecereala actul violent oferă un sprijin substanţial înexplicarea fenomenului terorist; iar pe de altăparte justifică imposibilitatea omogenizării acestorcaracteristici cu scopul conturării unui patterncomportamental unic. Deosebit de util în trasareaunei concluzii este consensul stabilit în cadrulComitetului pe tema rădăcinilor psihologice aleterorismului prilejuit de Summitul de la Madriddin 200434 cu privire la faptul că „explicaţiile ofe-rite la nivelul psihologiei individuale sunt insu-ficiente în tentativa de a înţelege de ce oameniiajung să se implice în terorism. Conceptele deanomalie sau psihopatologie nu sunt utile în înţele-gerea terorismului.” Prin urmare, „cel mai con-structiv cadru pentru înţelegerea psihologiei şicomportamentului terorist este furnizat depsihologia de grup, organizaţională şi socială, cuun accent deosebit pe identitatea colectivă”.35

Ajungem astfel la teoriile sociologice careanalizează fenomenul terorist din perspectivafactorilor care influenţează comportamentulorganic al grupului. Personalitatea individului secontopeşte sub influenţa unei percepţii uniceasupra realităţii, ceea ce a condus la apariţia maimultor teorii care explică terorismul sub formaacţiunii sociale. Teoria învăţării sociale a agre-siunii care ia în calcul, în procesul de modelare acomportamentului violent, rolul jucat de obser-varea şi imitarea unui anumit model agresiv dinmediul socio-cultural. Tot în categoria explicaţiilorstructurale ale fenomenului terorist intră şi teoriarelativei deprivări care susţine că disparităţileeconomice conduc la apariţia terorismului. Alteipoteze, precum cea a frustrării-agresiunii, aopresiunii şi naţional-culturală, derivă din teoria

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201054

Monitor Strategic

relativei deprivări atrăgând atenţia asupra frus-trărilor provocate de percepţia lumii ca esenţialnedreaptă prin lipsa de echitate în distribuţiabunăstării. Am putea de asemenea vorbi de oteorie a multiplei marginalităţi36 care implică con-vergenţa mai multor factori de sorginte socială,psihologică, economică şi politică, determinanţiîn apariţia sentimentelor de alienare, izolare şiincapacitate. Dominaţia economică a lumiioccidentale pare să îndreptăţească sentimentulde oprimare, de exploatare în interesul uneisocietăţi lipsite de valori, de aici pornind şicruciada în numele religiei care prin normele salear trebui să reechilibreze ordinea globală.

Structura grupului animatde fervoarea religioasă – versiunea

2.0 a Al-Qaeda în contextuljihadului global

Predispoziţia individuală către un compor-tament de tip terorist este mai puţin importantăîn teoriile care studiază dinamica grupurilor.Sinergia indusă de colectivitate apare ca o forţăcovârşitoare pentru individ, iar postmodernitateacu toate implicaţiile sale sociologice şi culturalereprezintă „incubatorul” ideal pentru apariţia şimultiplicarea acestui tip de indivizi ca produs socialal lumii în care evoluează. Astfel, „statutul demembru al unui grup terorist oferă adeseori osoluţie la nevoile personale presante dintre carelovitura de graţie este reprezentată de inabilitateade a-şi găsi locul dorit în societatea tradiţională.Identitatea teroristă îi oferă individului un rol însocietate, fie el şi unul negativ, corespunzătoraşteptărilor sale anterioare şi suficient pentru acompensa pierderile din trecut. Statutul demembru al unui grup oferă o senzaţie de putere,un mediu intens şi strâns interpersonal, statutsocial, potenţial acces la bunăstare şi o parte dinproiectul social grandios şi nobil. Puternicele forţepsihologice de conversie în grup sunt suficientepentru a compensa sancţiunile sociale tradiţionaleaplicate împotriva violenţei...Pentru teroriştiactele lor au statutul moral al războiului religiossau a eliberării politice”37.

Principala provocare la ora actuală pentrusecuritatea internaţională este reprezentată deterorismul global al cărui exponent este prinexcelenţă gruparea teroristă de inspiraţie radi-cal islamică, Al-Qaeda. Modul de organizare tipreţea cu numeroase ramificaţii de tip celular estespecific terorismului global şi se aplică şi în cazulAl-Qaeda. Avem de-a face cu o abordare descen-tralizată care autopotenţează celulele reţelei.Acestea devin mai discrete, comunicarea cu restullanţului de comandă fiind sporadică sau chiarabsentă, dar menţinându-se în acelaşi timp opresiune uriaşă care împinge spre diversificarearesurselor şi stimularea creativităţii în proiectareaactelor în sprijinul ideologiei sau religiei grupului.Urmărirea şi infiltrarea unei astfel de celuleformată dintr-un număr limitat de indivizi suntdeosebit de dificil de realizat.

Purpura menţionează existenţa a şase tipuride celule care asigură funcţionarea complexă aunei reţele teroriste globale: (1) celule de recrutarecare activează în moschei, universităţi şi diferitelocaţii care permit expunerea ideilor radicale; (2)celule de sprijin care asigură securizarea fon-durilor necesare activităţii teroriste, antrena-mentul şi transportul, procurând documente decălătorie, scenarii de acoperire, mijloace dedeghizare, ascunzători, arme şi echipamente; (3)celule de informaţii care aplică proceduri desupraveghere, investigare, intervievare, căutareweb cu scopul de asigura securitatea şi secre-tizarea misiunilor; (4) celule „adormite” carerămân pasive coexitând cu restul societăţii gazdăpână în momentul în care sunt activate pentru omisiune precisă; (5) celule operaţionale respon-sabile de executarea misiunii: şi, (6) celule multi-funcţionale care au în sarcină o multitudine defuncţii evitând în acelaşi timp contactul şi limitândcomunicarea cu alte celule ale aceleiaşi reţele.38

Globalizarea a permis prin urmare creareaunui tip nou de organizaţie teroristă care pre-zintă caracteristicile mai sus enumerate şi careinduce o simbioză între tehnologizare şi tacticilemoderne de luptă, pe de o parte şi fervoarea reli-gioasă dată de ceea ce pare o interpretare me-dievală a lumii, pe de altă parte. Astfel, nu numaică bin Laden folosea telefonia prin satelit şi inter-netul, dar Al-Qaeda ca întreg arăta ca un con-glomerat transnaţional al cărui preşedinte

Monitor Strategic


executiv era bin Laden39. Prin urmare, putemspune că Al-Qaeda şi terorismul global au fost„upgradate” ca o consecinţă a declanşării, în 2001,a războiului din Afganistan, de la versiunea 1.0 laversiunea 2.0, care elimină slăbiciunile implicatede prezenţa planificării şi controlului centralizatal reţelei. Asistăm la o perfecţionare a moduluide structurare a funcţiilor care asigură supravie-ţuirea întregului sistem. Paralela făcută de Postîntre evoluţia halucinant de rapidă în domeniulinformaticii şi capacitatea de adaptare a Al-Qaedaconfruntată cu un inamic care o surclasează înmaterie de resurse şi mijloace apare potrivită.40

Sub numele său complet Al-Qa’idah as-soulbah, care înseamnă în arabă «bază solidă»sau «soclu», Al-Qaeda poate fi considerată ca fiindprimul grup terorist multinaţional al secolului XXI.Cel mai bine ea poate fi însă definită ca o orga-nizaţie neofundamentalistă41 musulmană, sala-fistă – în sensul în care predică revenirea la unislam strict, «curăţat» de obiceiurile şi culturilelocale – şi jihadistă, radicală deoarece alege jiha-dul ca mod de a impune valorile pe care le apără.Lupta Al-Qaeda se înscrie într-o dublă afiliere,occidentală şi musulmană, emiţând un discursradical pe de o parte de ruptură vizavi de societăţilemusulmane existente, judecate drept corupte, iarpe de altă parte un discurs dirijat împotriva impe-rialismului tier-mondist exacerbat, fără a se asociaînsă cu mişcarea anti-globalizare actuală. Se paredeci ca Al-Qaeda se opune şi Occidentului şiOrientului, estimând că este de fapt singuradeţinătoare a valorilor universale.

Creată spre sfârşitul anilor ’80 de către Osamabin Laden pentru a reuni arabii care luptaseră înAfganistan împotriva Uniunii Sovietice, Al-Qaedaa finanţat, recrutat, transportat şi antrenatextremişti islamici suniţi, în scopul înrolării înrezistenţa afgană. Obiectivul său, în prezent, estede a lupta împotriva Statelor Unite ca mod deînfrângere a Israelului, eliminarea regimurilorconsiderate nonislamice şi excluderea occiden-talilor şi non-musulmanilor din ţările musulmane,în special din Arabia Saudită. În cele din urmă s-ar atinge nivelul suprem, cel de califat islamicglobal prin interrelaţionarea grupărilor radicaledin întreaga lume. Printre elementele definitoriiale ideologiei Al-Qaeda se disting din declaraţiilepublice următoarele: (1) avem de a face cu o cioc-nire a civilizaţiilor necesară salvării sufletului şi

apărării naţiunii musulmane, jihadul militant fiindo datorie religioasă; (2) se disting două taberecare opun pe de o parte Al-Qaeda, iar pe altăparte Occidentul şi musulmanii care nu cred înviziunea apocaliptică a islamiştilor radicali; (3)violenţa este singura soluţie, pacea este doar oiluzie; (4) restricţiile teologice şi legale asuprautilizării violenţei de către musulmani nu se aplicăîn acest război; (5) puterea Statelor Unite estebazată pe economie, de accea atacurile în masăasupra principalelor ţinte economice sunt unuldintre obiective; (6) guvernele musulmane carenu se încadrează în această ideologie din punctde vedere religios şi cooperează cu occidentultrebuie eliminate.42

Ca mod de organizare, pe teren Al-Qaeda esteo interconexiune de reţele dintre care principa-lele sunt situate în Europa Occidentală, iar pânăîn octombrie 2001 în Afganistan. Reţelele suntformate din interconexiuni de celule (de la 2 la 15membri) şi le sunt atribuite anumite misiuni.Membrii Al-Qaeda nu se cunosc între ei, uneorinici măcar în cadrul aceleiaşi celule. Singurelecontacte au loc cu şeful celulei. Pseudonimelesunt obligatorii pentru toţi, adevăratele numefiind cunoscute de obicei de şefii cu rol în centrali-zarea dosarelor membrilor grupării. La nivelregional, Al-Qaeda este organizată în «familii» înfuncţie de naţionalitate, specializate pe diverseregiuni sau ţări şi cu anumite activităţi de finan-ţare. În fruntea ierarhiei se află un «emir gene-ral», bin Laden. În subordinea acestuia sunt plasaţi«emirii de reţea» care conduc organele de consul-tare, Majlis ach-Choura. După aceste structuriintervin cele patru comitete de gestiune: comi-tetul militar, comitetul finanţelor şi afacerilor,comitetul fatwas şi al studiilor islamice şi comitetulmedia şi comunicare. Este de remarcat faptul căaceastă ierarhie este flexibilă în sensul că per-mite, în cazul în care una dintre reţele este distru-să, ca celelalte să rămână funcţionale.

Declaraţia Frontului islamic mondial pentrujihadul împotriva evreilor şi cruciaţilor, emisă înfebruarie 1998, prevedea că „hotărârea de a îiucide pe americani şi pe aliaţii lor – civili şi militari– este o datorie individuală a fiecărui musulmancare poate să o facă în orice ţară în care acestlucru este posibil, cu scopul de a elibera moscheeaal-Aqsa şi moscheea sfântă (Mecca) de sub asu-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201056

Monitor Strategic

prirea lor şi de a le determina armatele săpărăsească pământurile Islamului, înfrânte şiincapabile să-i mai ameninţe pe musulmani.”43

De atunci terorismul a crescut în amploare prinextinderea şi interconectarea reţelelor de sor-ginte islamist-radicală la nivel global. Tehnolo-gizarea informaţiilor a favorizat apariţia reţelelordescentralizate care acţionează împotriva mono-polului puterii exercitat de state. Globalizarea şirăspândirea la scară largă a tehnologiilor infor-maţionale au condus la „democratizarea utilizăriiviolenţei”.44 Accesul la informaţie şi cunoaştere,dar şi uşurinţa interactivităţii şi a transferului teh-nologic prin libera mişcare a persoanelor şi a capi-talului sunt două elemente caracteristice lumiiactuale, esenţiale în definirea şi propagarea nouluiterorism. Conturarea unei strategii de combaterea acestui fenomen nu poate eluda tentativa for-mării unei definiţii cuprinzătoare a tuturor for-melor şi manifestărilor teroriste. Deşi nu conducela consens ea este absolut necesară în procesulde analiză a fenomenului. Înţelegerea raţiunii şia mecanismelor individuale şi de grup care permitpremeditarea actelor teroriste este singura caleeficientă de contracarare a noului terorism.

1 Afirmaţia a fost lansată în 1964 de judecătorul PoterStewart în încercarea de descrie dificultatea de a definiobscenitatea şi pune în evidenţă importanţa plasării încontext a conceptelor, citat în WHITE, Jonathan R.,Terrorism and Homeland Security: an Introduction,Wadsworth Publishing, ed.6, 2008, p. 6.

2 E. V. Walter citat în prefaţa SCHMID, Alex P.,JONGMAN, Albert J., Political Terrorism. A New Guideto Actors, Authors, Concepts, Data Bases, Theories &Literature, 2005, p. xii.

3 COOPER, H.H.A, citat în WHITE, Jonathan R.,Terrorism and Homeland Security: an Introduction,Wadsworth Publishing, ed.6, 2008, p.4.

4 SCHMID, Alex, citat în WHITE, Jonathan R.,Terrorism and Homeland Security: an Introduction,Wadsworth Publishing, ed.6, 2008, p. 5.

5 LEGARE, François, Terrorisme. Peurs et réalité,ed. Athéna, 2002, p.17.

6 Definiţie citată în introducerea raportului Patternsof Global Terrorism, Office of the Coordinator forCounterterrorism, 2000, http://www.state.gov/documents/organization/45316.pdf, link accesat în data de 03.10.2009.

Note

7 https://www.cia.gov/news-information/cia-the-war-on-terrorism/terrorism-faqs.html, link accesat în data de03.10.2009.

8 Traducere liberă a variantei în engleză: „the unlawfuluse of force or violence against persons or property tointimidate or coerce a government, the civilian population,or any segment thereof, in furtherance of political orsocial objectives”, http://www.fbi.gov/publications/terror/terror2000_2001.htm, link accesat în data de 02.10.2009.

9 http://www.fbi.gov/publications/terror/terror2000_2001.htm, link accesat în data de 02.10.2009.

10 În WHITE, Jonathan R., Terrorism and HomelandSecurity: an Introduction, Wadsworth Publishing, ed.6,2008, p.12.

11 http://www.population-security.org/bush_and_terror.pdf, link accesat în data de 03.10.2009

12 www.terrorism-research.com, link accesat în datade 03.10.2009.

13 SCHMID, Alex P., citat în MASKALIUNAITE,Asta, Defining Terrorism in the Political and AcademicDiscourse, în Baltic Defence Review, No. 8, Volume 2/2002, p. 39.

14 R.P. Hoffman citat în MASKALIUNAITE, Asta,Defining Terrorism in the Political and AcademicDiscourse, în Baltic Defence Review, No. 8, Volume 2/2002, p. 43.

15 Raymond Aron citat în COBAST, Eric, La terreur,une passion moderne, DALLOZ, 2004, p. 50.

16 SCHMID, Alex P., JONGMAN, Albert J., PoliticalTerrorism. A New Guide to Actors, Authors, Concepts,Data Bases, Theories & Literature, 2005, p. 2.

17 SCHMID, Alex P., JONGMAN, Albert J., PoliticalTerrorism. A New Guide to Actors, Authors, Concepts,Data Bases, Theories & Literature, 2005, în PURPURA,Philip P., Terrorism and Homeland Security. AnIntroduction with Applications, ed. Butterworth-Heinemann, 2007, p. 34.

18 Poate fi întâlnită în lucrările de specialitate şisintagma „one man’s terrorist, another’s freedom fighter”,subliniind perspectivele radical diferite asuprafenomenului în concordanţă cu mediul de provenienţă alinterpretului.

19 SCHMID, Alex P., JONGMAN, Albert J., PoliticalTerrorism. A New Guide to Actors, Authors, Concepts,Data Bases, Theories & Literature, 2005, p.48.

20 STOHL, Michael, The Politics of Terrorism,Marcel Dekker ed., 1988, p.551.

21 Traducere liberă a variantei în engleză: “Whilenothing is easier than to denounce the evildoer, nothingis more difficult than to understand him”, FyodorMikhailovich Dostoevsky citat de HUDSON, Rex A., înThe Sociology and Psychology of Terrorism: WhoBecomes a Terrorist and Why?, A report prepared underinteragency agreement by the Federal Research Division,Library of the Congress, 1999.

22 LAQUER, Walter, A History of Terrorism, NewBrunswich and London, Transaction Publishers, 2000, p. 3.

23 VICTOROFF, Jeff, The Mind of the Terrorist. AReview and Critique of Psychological Approaches, înThe Journal of Conflict Resolution, Vol. 49, No. 1, feb.2005, p.3. Jeff Victoroff este profesor în cadrul

Monitor Strategic


departamentului de neurologie şi psihiatrie a UniversităţiiSouthern California School of Medicine.

24 Antisocial Personality Disorder (APD) conformAsociaţiei psihiatrice americane.

25 „The state of anomie is impossible wheneverinterdependent organs are sufficiently in contact andsufficiently extensive. If they are close to each other,they are readily aware, in every situation, of the needwhich they have of one-another, and consequently theyhave an active and permanent feeling of mutualdependence”, Durkheim citat de GIDDENS, Anthony,Emile Durkheim. Selected Writings, CambridgeUniversity Press, 1972, p. 184

26 BENGIO, Ofra, Saddam’s Word: Political Discoursein Iraq, Oxford University Press, 1998, p. 157.

27 ENDERS, Walter, SANDLER, Todd, The Politicaleconomy of terrorism, Cambridge University Press, 2006,p. 183.

28 BJORGO, Tore, Root Causes of Terrorism: Myths,Reality and Ways Forward, Routldege, 2005, p.113.

29 CRENSHAW, Martha, The Logic of Terrorism:Terrorism Behaviour as a Product of Strategic Choice,citat în BJORGO, Tore, Root Causes of Terrorism: Myths,Reality and Ways Forward, Routldege, 2005, p.113.

30 CRENSHAW, Martha, The Logic of Terrorism:Terrorism Behaviour as a Product of Strategic Choice, înOrigins of Terrorism: Psychologies, ideologies, theologies,states of mind, ed. Walter Reich, John Hopkins UniversityPress, 1998, p. 11.

31 POST, Jerrold M., Terrorist Behavior as a Productof Psychological Forces, în Origins of Terrorism: Psycho-logies, ideologies, theologies, states of mind, ed. WalterReich, John Hopkins University Press, 1998, p. 25.

32 VICTOROFF, Jeff, The Mind of the Terrorist. AReview and Critique of Psychological Approaches, înThe Journal of Conflict Resolution, Vol. 49, No. 1, feb.2005, p.22.

33 Capacitatea cognitivă se referă la funcţii mentaleprecum memoria, atenţia, concentrarea, limbajul dar şila funcţii executive precum capacitatea de învăţa şi de ase conforma regulilor, de a anticipa rezultate acţiunilorşi de a evalua riscurile şi beneficiile care pot apărea înurma întreprinderii acestor acţiuni.

34 Summitul pe problematicile terorismului, securităţiişi democraţiei desfăşurat la Madrid în 2004 a marcatscurgerea unui an de la atentatul cu bombă dintr-o staţiede metrou a capitalei Spaniei.

35 Traducere liberă a variantei în engleză: “explanationsat the level of individual psychology are insufficient intrying to understand why people become involved interrorism. The concepts of abnormality or psychopatologyare not useful in understanding terrorism.(…) “group,organizational and social psychology, with a particularemphasis on ‘collective identity’, provides the mostconstructive framework for understanding terroristpsychology and behavior”, citat în POST, Jerrold M.,The Mind of the Terrorist. The Psychology of Terrorismfrom the IRA to Al-Qaeda, Palgrave Macmillian, 2009,p. 4.

36 PURPURA, Philip P., Terrorism and HomelandSecurity. An Introduction with Applications, ed.Butterworth-Heinemann, 2007, p. 22.

37 Shaw citat în HUDSON, Rex A., în The Sociologyand Psychology of Terrorism: Who Becomes a Terroristand Why?, A report prepared under interagencyagreement by the Federal Research Division, Library ofthe Congress, 1999, p. 34.

38 Idem, p.47.39 NEUMANN, Peter R., Old & New Terrorism. Late

Modernity, Globalization and the Transformatoon ofPolitical Violence, Polity Press, 2009, p. 49.

40 POST, Jerrold M., The Mind of the Terrorist. ThePsychology of Terrorism from the IRA to Al-Qaeda,Palgrave Macmillian, 2009, p. 221.

41 După clasificarea realizată de Olivier Roy în L’Islammondialisé, ed. Seuil, 2002, islamistul este persoana carecaută să stabilească un stat islamic cu sarcina de isla-mizare a societăţii de sus în jos; de altfel islamismul estedeschis către jocul politic al democraţiei, acceptă multipar-tidismul şi este în mod esenţial apărat de elitele moderate.Neofundamentalismul este mai radical, refuză dialogulcu alţi parteneri politici, caută să realizeze islamizareasocietăţii de jos în sus cu scopul de a reconstitui o «Oumma»(Comunitate a credincioşilor) planetară : statul va fi prinurmare el însuşi islamic din moment ce societatea devineislamică după modelul salafist.

42 PURPURA, Philip P., Terrorism and HomelandSecurity. An Introduction with Applications, ed.Butterworth-Heinemann, 2007, p. 30.

43 În POST, Jerrold M., The Mind of the Terrorist.The Psychology of Terrorism from the IRA to Al-Qaeda,Palgrave Macmillian, 2009, p. 198.

44 Jessica Matthews şi Fareed Zakaria, în NEUMANN,Peter R., Old & New Terrorism. Late Modernity,Globalization and the Transformatoon of PoliticalViolence, Polity Press, 2009, p. 50.

Bibliografie

CĂRŢI CONSULTATE:BENGIO, Ofra, Saddam’s Word: Political Discourse

in Iraq, Oxford University Press, 1998.BJORGO, Tore, Root Causes of Terrorism: Myths,

Reality and Ways Forward, Routldege, 2005.CHALIAND, Gérard, BLIN, Arnaud, The History of

Terrorism: from Antiquity to Al Qaeda, University ofCalifornia Press, 2007.

COBAST, Eric, La terreur, une passion moderne,DALLOZ, 2004.

ENDERS, Walter, SANDLER, Todd, The Politicaleconomy of terrorism, Cambridge University Press, 2006.

GIDDENS, Anthony, Emile Durkheim. SelectedWritings, Cambridge University Press, 1972.

GREGG, Gary S., The Middle East: a CulturalPsychology, Oxford University Press, 2005.

HOFFMAN, Bruce, Inside Terrorism, ColumbiaUniversity Press, 1998.

JUERGENSMEYER, Mark, Terror in the Mind ofGod: the Global Rise of Religious Violence, University ofCalifornia, a 3-a ediţie revizuită, 2003.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201058

Monitor StrategicLAQUER, Walter, A History of Terrorism, New

Brunswich and London, Transaction Publishers, 2000.LAQUER, Walter, Le Terrorisme, PUF, 1979.LEGARE, François, Terrorisme. Peurs et réalité, ed.

Athéna, 2002.McCAULEY, Clark, Psychological Issues in

Uderstanding Terrorism and the Response to Terrorismîn The Psychology of Terrorism: Theoreticalunderstandings and perspectives, Praeger Publishers,2002, 3-57.

NEUMANN, Peter R., Old & New Terrorism. LateModernity, Globalization and the Transformatoon ofPolitical Violence, Polity Press, 2009.

PARRY, Albert, Terrorism: From Robespierre toArafat, Vanguard Press, 1976.

POST, Jerrold M., The Mind of the Terrorist. ThePsychology of Terrorism from the IRA to Al-Qaeda,Palgrave Macmillian, 2009.

PURPURA, Philip P., Terrorism and Homeland Secu-rity. An Introduction with Applications, ed. Butterworth-Heinemann, 2007.

REICH, Walter, ed., Origins of Terrorism: Psycho-logies, ideologies, theologies, states of mind, John HopkinsUniversity Press, 1998.

SCHMID, Alex P., JONGMAN, Albert J., PoliticalTerrorism. A New Guide to Actors, Authors, Concepts,Data Bases, Theories & Literature, 2005.

SEIDL, Florian, Terrorism and the Balance BetweenFreedom and Security, Auflage, 2005.

STOHL, Michael, The Politics of Terrorism, MarcelDekker ed., 1988.

STOUT, Chris E. ed., The Psychology of Terrorism:Theoretical understandings and perspectives, PraegerPublishers, 2002.

WHITE, Jonathan R., Terrorism and Homeland Secu-rity: an Introduction, Wadsworth Publishing, ed.6, 2008.

ARTICOLE CONSULTATE:

HUDSON, Rex A., în The Sociology and Psychologyof Terrorism: Who Becomes a Terrorist and Why?, Areport prepared under interagency agreement by theFederal Research Division, Library of the Congress, 1999.

MASKALIUNAITE, Asta, Defining Terrorism in thePolitical and Academic Discourse, în Baltic DefenceReview, No. 8, Volume 2/2002, http://www.bdcol.ee/fileadmin/docs/bdereviw/bdr-2002-8-04.pdf.

MORRILL, Grant, HULLANDER, Edwin, ForeignAid and the War on Terrorism, http://www.usaid.gov/policy/cdie/8-9-05.pdf.

MONAGHAN, R., Single-Issue Terrorism: A Neglec-ted Phenomenon?, în Studies in Conflict and Terrorism,Volume 23, Nr. 4, oct. 2000, pp. 255-265

VICTOROFF, Jeff, The Mind of the Terrorist. AReview and Critique of Psychological Approaches, înThe Journal of Conflict Resolution, Vol. 49, No. 1, feb.2005, pp. 3-42.

SITE-uri WEB ACCESATE:http://www.state.gov/documents/organization/

45316.pdfhttps://www.cia.gov/news-information/cia-the-war-

on-terrorism/terrorism-faqs.htmlhttp://www.fbi.gov/publications/terror/terror 2000_

2001.htmhttp://www.population-security.org/bush _and_

terror.pdfwww.terrorism-research.comhttp://treaties.un.org/Pages/DB.aspx?path=DB/

studies/page2_en.xml&menu=MTDSGhttp://terrorism.about.com/od/whatisterroris1/ss/

DefineTerrorism_2.htmhttp://www.un.org/documents/ga/res/51/a51r210.htm

The main purpose of this paper resides in the attempt of defining new terrorism and explaining the„rationality” that animates its perpetrators. Creating typologies and analyzing the terrorist motivation, bothfrom sociological and psychological perspectives, represent the very first necessary steps in understanding theintensity of this phenomenon. From the individual to the group absorbing his identity into a wider and welldefined structure, the new terrorism hunts our day to day social and political reality, urging the design of wellbalanced strategy which would take into account all the analyzed factors.


Andreea-Cristina Mihai is a PhD candidate within the NSPSA and advisor within the Defence Policyand Planning Directorate – National Defence Ministry. She is specialized in Conflicts and Security whylestudying at the Political Studies Institute – Sciences Po Paris, holding a MA degree in International Affairs.

Monitor Strategic


În lumea islamică, unde distincţia dintrebărbaţi şi femei este semnificativă, actul în numelecauzei teroriste poate fi privit ca gest de eliberareprin raport cu o viaţă predestinată şi condiţionatăde valori tradiţionale. Într-o societate în careemanciparea femeilor reprezintă o sintagmă fărăacoperire şi un „rău” al civilizaţiei occidentale,egalitatea dintre sexe poate totuşi să fie afirmatăpe calea egalităţii în moarte. Astfel, de o manierăparadoxală, făptuit în numele conservatorismuluişi al tradiţiei pe care le apară, actul sinucigaş alfemeii se transformă în vectorul modernităţii şiafirmării sale cu drepturi depline într-o lumepatriarhală.

Lucrarea de faţă are drept obiectiv o sondarea resorturilor motivaţionale ce fundamenteazăcomportamentul femeilor implicate în atentateteroriste, uneori suicidare, femei ce devin „bombeumane” în numele idealurilor supreme aleorganizaţiilor din care fac parte. Îmi propun,totodată, şi o analiză a modului în care actulsuicidar al unora dintre aceste femei devine modulprin care acestea înţeleg să-şi „promoveze” genul,misiunea sinucigaşă devenind astfel apanajul unuiact de feminism.

Implicaţiile de natură strategică ale angrenăriifemeilor în acţiuni de tip terorist derivă din urmă-toarele două considerente:

(1) Grupările teroriste caută să identifice şi săexploateze vulnerabilităţi noi, pe fondul intensi-ficării măsurilor de securitate internaţionale;

(2) Considerate inofensive, femeile atrag într-omăsură redusă atenţia forţelor de securitate, astfelcă modelul femeii blânde şi nonviolente este

Terorismul şi capcanelemartirajului feminin. Implicaţii

psihologice şi strategiceDrd. Simona Ţuţuianu

„A permite unei femei să devină martir constituie o etapă decisivă către egalitateasexelor în lumea arabă”.

Wafa Idriss, prima femeie palestiniană-kamikaze

exploatat negativ de formaţiunile teroriste pentrua-şi promova idealurile ideologice sau religioase.

Dincolo de aceste aprecieri introductive şi îna-inte de a purcede la desfăşurarea analizei propriu-zise, consider că se impun câteva consideraţii pre-liminare menite a explicita şi încadra demersulde faţă.

Terorismul reprezintă o formă specifică depromovare a unor scopuri politice, religioase,economice or militare, prezentă din cele mai vechitimpuri în societatea umană1. Având cauzecomplexe, manifestări şi motivaţii multiple, tero-rismul nu este o invenţie a timpurilor noastre şinu credem că actualul „război” purtat de StateleUnite şi aliaţii lor împotriva lui şi a organizaţiilorcare îl practică, va avea mai mult succes decâtprecedentele încercări de extirpare a sa din socie-tatea umană. Deopotrivă, participarea femeilorla lupta armată, în organizaţii de toate felurile,inclusiv teroriste, nu reprezintă un apanaj alvremurilor moderne. Prezenţa lor în organizaţiiteroriste constituie un fapt istoric incontestabil.De la mişcarea anarhistă rusă de la sfârşitulsecolului al XIX-lea şi până la organizaţii teroristeactive în secolul trecut (precum banda Baader-Meinhoft din Germania anilor ‘70), femeile suntatestate documentar ca membri activi cu drepturidepline ai unor astfel de grupări. În fine, terorismulsinucigaş, la rândul său, nu reprezintă nicioinvenţie şi niciun apanaj (în sensul de armăfavorită de luptă) al grupărilor teroriste religioase,în special islamiste2. Dimpotrivă, întâietatea, atâtdin punct de vedere al preferinţei pentru utilizareaacestui mijloc specific de luptă teroristă care este

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201060

Monitor Strategic

atentatul sinucigaş, cât şi din punctul de vedere aldatei la care acesta a fost adoptat şi utilizat pentrupromovarea scopurilor unei organizaţii teroristedate, nu aparţine teroriştilor fundamentaliştiislamici3 .

Terorismul şi conduita suicidară

Atacurile teroriste sinucigaşe constituie formacea mai letală a terorismului contemporan. Frec-venţa acestor atacuri a crescut de la numai cca.trei/an în 1980, la aproape cincizeci/an în 2005.Mai mult, după cum arătau Scott Atran4 şi alţii,75% din atacurile sinucigaşe cu bombe înregistratepână în prezent în întreaga lume s-au produs dupăatacurile teroriste împotriva Statelor Unite din 11septembrie.

Dimensiunea planetară a ameninţării tero-riste a fost evidenţiată, în mod dramatic, deevenimentele produse la 11 septembrie 2001 înSUA, prin îmbinarea a două procedee teroristeclasice: deturnarea unor avioane de pasageri şiatentatul sinucigaş. Dacă până la această datăatentatele sinucigaşe se înregistrau aproapeexclusiv în câteva regiuni ale planetei (Sri Lankaşi Orientul Mijlociu), ulterior fenomenul a cunos-cut o recrudescenţă îngrijorătoare. Participareamasculină predomină, însă nu trebuie neglijatfenomenul accederii tot mai vizibile a femeilorcombatante pe scena terorismului contemporan.

Ce anume le determină pe aceste femei sărecurgă la acte violente extreme soldate cu supri-marea propriilor vieţi, iată întrebarea la care în-cearcă să găsească răspuns studiile îndreptatecătre înţelegerea comportamentului sinucigaş alteroriştilor, prin prisma tipurilor de suicid descrisede sociologul francez Emile Durkheim în lucrareaintitulată „Despre sinucidere”5.

Astfel, tipurile altruist şi fatalist de sinucidere,postulate de autor, au relevanţă pentru lucrareade faţă, fiind interpretate drept rezultante ale unuideficit de personalitate sau ale unei integrărisociale excesive. Pe scurt, comportamentul auto-distructiv al teroriştilor ar fi o rezultantă a celordouă tipuri. Statusul psihologic al acestor persoanepoate oscila între o convingere senină (altruism)şi frica şi disperare extreme (fatalism). Motivaţia

de bază în cazul sinuciderii altruiste este dorinţade a face bine semenilor, prin acte de eroism şisacrificiu. Organizaţiile teroriste oferă membrilorlor o contracultură centrată în jurul unor normeşi valori menite să conducă la o adevărată îndoctri-nare. Personalitatea individului este minimalizată,iar viitorul este perceput exclusiv în cadrul grupăriiteroriste mamă şi depinzând de modul în care suntapărate ideile politice şi/sau religioase ale acesteia.Se pare c acest tip de sinucidere i-a fost sugeratlui Durkheim de sinuciderile din societăţileprimitive sau din mediul militar, în special dintrupele de elită. Suicidul de tip eroic, gen kamikaze6

poate fi o ilustrare a acestui tip.Tema martirajului este una amplu dezbătuta,

întrucât în toate religiile, martirul este cel caresuportă violenţa supliciului, fără a fi el însuşi sursaacestei violenţe. În cazul islamului, pe de o parte,Coranul interzice sinuciderea, iar pe de altă partecei care îşi dau viaţa în numele religiei sunt cele-braţi, rezultanta acestei dihotomii fiind aceea căacţiunile sinucigaşe capătă interpretarea pozitivăa unor operaţiuni de martiraj. Bineînţeles, reinter-pretarea Coranului, cel puţin bizară pentru lumeacreştină, este posibilă numai în contextul în careactele sinucigaşe de natură teroristă sunt săvârşitepentru cauza nobilă a jihadului, numai atunci suntacceptate şi justificate prin lupta împotrivaopresiunii. Martiriul (shahid) reprezintă calea deacces spre paradis pentru teroriştii islamişti, iarexpresia consacrată “Bassamat al - farah” sau„surâsul bucuriei” desemnează extazul ce seciteşte pe faţa martirilor în momentul comiteriiatentatului.

Nici femeile nu sunt excluse de la aceastăabordare. Şeicul Ahmed Yassin, fostul lider spiri-tual al Hamas, asasinat de Israel în 2004, a emis ofatwa (decret religios) în ceea ce le priveşte: „Fe-meile care comit un atentat-sinucigaş şi ucid evreisunt recompensate în paradis, devenind şi maifrumoase decât cele 72 de fecioare promise marti-rilor”. Dacă luăm în considerare credinţa potrivitcăreia numai în paradis nu există competiţie întrebărbaţi şi femei, vom înţelege mai profund statutulfemeii într-un atentat terorist sinucigaş şi cuvinteleWafei Idriss din mottoul lucrării. Înţelegereaperspectivei islamice asupra vieţii de după moarte,ca certitudine, realitate promisă şi anunţată deprofeţi, este de asemenea foarte importantă în

Monitor Strategic


context. Restricţiile tradiţionale islamice legatede femei pălesc în fata jihadului, participarea înacest război considerat sfânt cântărind mai multdecât orice, paradoxal chiar mai mult decâtpermisiunea soţului, fiului sau a părinţilor per-soanei implicate. În spaţiul islamic, actele extremeale femeilor pot fi considerate o expresie a femi-nismului egalităţii. În context, o posibilă interpre-tare este aceea că egalitatea în moarte clădeşteposibilitatea egalităţii în viaţă şi deschide caleaspre răsturnarea cadrului rigid impus femeilor însocietatea islamică tradiţionalistă. Autoasumarea,pe de o parte a condiţiei impuse, iar pe de alta asacrificiului vieţii, în condiţiile unei interpretărimarginale a Coranului, deschide întrebarea funda-mentală asupra moralităţii şi fundamentării ac-ţiunii. Şi aceasta în condiţiile în care actul teroristsăvârşit de o femeie pune în discuţie însăşi fun-damentele societăţii care are printre determi-nările fundamentale ale sale inegalitatea întrebărbat şi femeie şi statutul subordonat al celei dinurmă.

Din această dezbatere rezultă şi posibilelediferenţe dintre motivaţiile bărbaţilor şi cele alefemeilor care aleg calea terorismului sinucigaş.Dincolo de trunchiul comun al motivaţiilor reli-gioase şi politice, al propagandei şi presiunii so-ciale, putem afirma că singura diferenţă majorăeste aceea a semnificaţiei actului sinucigaş pe careacesta o capătă în societate. Ordinea islamică estepusă sub semnul întrebării, iar textele religioasesunt reinterpretate, de la interzicerea suiciduluipână la transformarea actului, contextual, în mar-tiraj. În cazul femeilor kamikaze, atentatele capătăo conotaţie suplimentară, contestând însăşi bazeleordinii sociale şi afirmând, chiar dacă nu aceastaa fost motivaţia iniţială a celei care a comis actulîn discuţie, egalitatea dintre bărbat şi femeie. Cuefecte destructurante pentru ordinea socialăpreconizată a fi instalată în statele ce se confruntăcu acest fenoment, această interpretare poate dao explicaţie pentru care, deşi strategic util şi cupotenţial distructiv chiar într-o măsură mai maredecât actele teroriste sinucigaşe ale bărbaţilor,terorismul sinucigaş având drept subiecţi femeileeste relativ puţin răspândit.

Pe de altă parte, problematica martirajului nuare numai conotaţii musulmane şi de natură reli-gioasă, atentatul sinucigaş ca atare fiind o armă

folosită de o manieră extensivă şi în luptanaţionalistă (de exemplu Tigrii Tamili şi PartidulMuncitorilor Kurzi). Devoţiunea poate fi secondatăde sentimente de frustrare izvorâte din constrân-geri politice sau economice diverse. Indiferent demotivaţii, trupul uman apare întotdeauna camodalitate de accedere la autonomie şi restaurarea liberului arbitru, prin moarte teroristul sinucigaşrealizând ceea ce i-a fost inaccesibil în timpul vieţii.

Multicauzalitatea terorismuluisinucigaş

Cercetările privind cauzele terorismului si-nucigaş sunt în fază incipientă şi pot fi împărţiteîn patru categorii:

– Abordarea psihologică/individuală, carepune accent pe tulburări de personalitate, dispe-rare, umilinţă şi probleme identitare.

– Abordarea strategică/organizaţională, con-form căreia terorismul sinucigaş a apărut deoareces-a dovedit o strategie eficientă militară şi/saupolitică.

– Abordarea contextuală, în care explicaţiilese axează pe religie, naţionalism sau factori socio-logici diverşi.

– Abordarea multicauzală care subliniază exis-tenţa mai mulţi factori ce conduc la apariţia feno-menului.

Kenneth Waltz a fost primul teoretician carea utilizat nivelurile de analiză individual, organiza-ţional şi contextual, când a descris cauzele unuirăzboi. Acestea vizau comportamentul uman,structura internă a statelor, precum şi naturasistemului internaţional. Prin analogie, în cazulterorismului sinucigaş, putem asimila cel de-aldoilea nivel (analiza statului) cu analiza organi-zaţiei militante, iar cel de-al treilea plan (sistemulinternaţional) cu analiza cauzelor contextuale.

Deoarece tema acestei lucrări priveşte tero-rismul sinucigaş feminin, voi aminti, pe scurt,motivele bombelor umane: răzbunare, recompensepe care cred că le vor primi după moarte, răsplatămaterială pentru familie, motive religioase, luptapentru eliberare naţională, dar şi existenţa uneiculturi a martirajului în societate. În plus, seadaugă şi problemele de socializare, în cazul

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201062

Monitor Strategic

persoanelor frustrate de propriile condiţii de viaţă.Umilinţa, sărăcia şi lipsa de speranţă conduc celmai adesea la disperare, iar martirajul furnizeazăscăparea din angoasele vieţii.

Gruparea teroristă oferă beneficii emoţionale,sociale şi economice, iar cei care sunt profundnesiguri în legătură cu viitorul lor pot găsi aici unsens al propriei identităţi. Noţiunea de identitateeste centrală în analiza comportamentului tero-ristului sinucigaş. Persoana care participă la omisiune sinucigaşă îşi îndeplineşte datoria faţă depropriile valori – familie, prieteni, comunitate,religie, iar eşecul este echivalent cu o trădare aidealurilor, inclusiv a propriei existenţe.

Deosebit de important, urmare a cercetărilorprin intervievarea persoanelor implicate îngrupurile militante pentru cauza palestiniană, arezultat faptul că nici o potenţială bombă umanănu prezenta profilul tipic al personalităţii sinu-cigaşe. Nu erau persoane fără bani, studii, retardaţimintal sau depresivi. În schimb, foarte religioşi şibine informaţi despre politica israeliană şi cea dinlumea arabă, evitau cel mai adesea termenul de„sinucigaş”, interzis în islam, folosindu-l pe cel de„explozii sacre”. Deşi există tendinţa ca în urmaunui atac sinucigaş să dăm interpretări negativede comportament, din punct de vedere alpsihologiei conflictului, terorismul sinucigaşrămâne o problemă de cunoaştere dificilă şicontroversată. Foarte mulţi terorişti sinucigaşi sedescriu ca fiind soldaţi în război, cărora nu le placesă ucidă civili, dar misiunea lor se încadrează înlupta pentru cauză – lupta împotriva practiciloreconomice şi politice injuste, guvernelor şi vio-lenţei structurale. Curajul acestor persoane estepus în slujba terorismului, perceput în termeni derisc, frică şi anxietate, iar acest lucru face ca, dinperspectivă psihologică, să nu poată fi recunoscutşi aprobat.

Motivele pentru care femeile participă la mi-siuni sinucigaşe nu pot fi generalizate. Singuracaracteristică generală, vizând atât femeile cât şibărbaţii terorişti, se referă la vârsta medie, carevariază între 21 şi 23 ani. Asemănător bărbaţilorterorişti sinucigaşi, unele femei au membri aifamiliei sau prieteni apropiaţi ucişi. Un motivfrecvent este şi abuzul sexual şi, corespunzător,stigmatizarea socială ce derivă de aici în societăţilepatriarhale. Pe scurt, explicaţiile oferite tero-

rismului sinucigaş feminin ezită între manipulare,spălare de creiere şi fanatism, pe de o parte, şivoluntariat, răzbunare şi suferinţă, pe de altăparte. O motivaţie aparte este cea legată de dorinţade afirmare ca fiinţe umane, după ce au eşuat sauli s-a negat posibilitatea de a se afirma ca femei.Resortul în acest caz este dat de rolul femeii însocietăţile musulmane şi de reticenţele sociale şireligioase privind prezenţa femeilor în spaţiulpublic.

Selecţia femeilor şi metodele de convingeresunt asemănătoare cu cele utilizate pentru bărbaţi,în schimb misiunea recrutorilor este uneori maiuşoară în cazul femeilor datorită inocenţei, entu-ziasmului şi dorinţei profunde de răzbunare.

În afara convingerilor religioase şi patriotice,nu trebuie neglijată nici perspectiva statusuluisocial al familiei teroristului sinucigaş, care sepoate îmbunătăţi subit prin recompense financiaresubstanţiale şi prestigiu aparte.

În fine, un sumar al motivaţiilor şi cauzalităţiiimplicate de participarea femeilor la terorismulsinucigaş fundamentalist islamic este oferit decătre Mary Anne Franks7 în revista Hypatia. Potri-vit acesteia, politicile oficiale radicale ale statelorislamice privind femeile şi rolul acestora însocietate reprezintă fundamente ale unei cauzede eliberare şi emancipare care justifică adeseaacţiunile teroriste sinucigaşe întreprinse de femei.Restricţiile severe impuse sub motivaţia onoareişi a demnităţii, în privinţa comportamentului,mobilităţii şi vestimentaţiei femeilor sunt factoriicauzali principali invocaţi.

Abordarea strategică/organizaţională a terorismului

sinucigaş

Acest tip de abordare este foarte importantpentru înţelegerea cauzelor terorismului sinucigaş,deorece organizaţiile au motive şi scopuri diferitede cele ale indivizilor. Acestea privesc, în primulrând, nevoia de supravieţuire a grupării. Luptaorganizaţiei pentru a rămâne relevantă este directlegată de dorinţa obţinerii puterii politice, iar tac-tica misiunilor sinucigaşe conduce la o puternicăsusţinere din partea populaţiei. Acest tip de

Monitor Strategic


strategie este valabil în cazul palestinienilor, înSri Lanka, unde Mişcarea de Eliberare a TigrilorEelamului Tamil luptă să se diferenţieze de altegrupări militante tamile, şi în Liban, unde douăgrupări şiite, Hezbollah şi Amal se luptă între elefolosind atacurile sinucigaşe.

Un alt motiv priveşte beneficiile aduse detactica atacurilor sinucigaşe. În primul rând, unatac terorist sinucigaş atrage atenţia mass-medieiîntr-o măsură mai mare decât un atac teroristobişnuit. Din acest punct de vedere, atacurilesinucigaşe pot fi văzute ca „forme de semnalizarestrategică”8, în sensul că transmit mesaje privindcaracterul şi obiectivele grupării. Mai mult,atacurile sinucigaşe susţin eforturile organizaţieide a induce frica şi panica în rândul populaţieiţintă, trăsătură cheie a terorismului. Se doreşteîn multe cazuri şi obţinerea unui suport interna-ţional. În mod ironic, organizaţiile teroriste vor-besc despre bombele umane ca fiind nişte pierderinecesare ce conduc la obţinerea sprijinului popula-ţiei şi la atragerea de noi recruţi.

În plus, aceste tipuri de misiuni presupuncosturi scăzute, tehnologie scăzută şi arme nufoarte complicate. Obiectivele de bază suntmaximizarea distrugerilor şi, aşa cum am amintit,instalarea fricii.

Nu trebuie pierdute din vedere nici avantajeletactice oferite de utilizarea atentatorilor sinu-cigaşi. În primul rând, planul de acţiune nu esteunul foarte elaborat, întrucât nu se pune problemafixării unor modalităţi de scăpare pentru autori.În al doilea rând, bombele umane pot ajunge foarteaproape de ţintă, deţinând în acelaşi timp controlulasupra dispozitivului exploziv până în ultimulmoment, ceea ce oferă şanse sporite de succes.În al treilea rând, şi poate cel mai important, nuexistă riscul scurgerii de informaţii postopera-ţionale, siguranţa organizaţiei fiind asigurată.

Utilizarea femeilor ca bombe umane a datnaştere unor conflicte între credinţele religioaseşi necesitatea tactică a acestor „arme” deosebitde eficace în accepţiunea grupărilor teroriste.Dacă vom urmări declaraţiile fostului lider spiritualal mişcării Hamas, Sheikh Ahmed Yassin, vomvedea cum la începutul anului 2002 respingeacategoric această practică, pentru ca ulterior, peparcursul a doi ani de zile, până la încetarea sa dinviaţă, să ajungă să o încurajeze. A oferit explicaţii

pentru schimbarea sa de poziţie, prin ceea cenumea el evoluţia semnificativă a luptei – bărbaţiise confruntă cu din ce în ce mai multe obstacole,iar femeile pot ajunge mult mai uşor la ţintă. Totel a comparat femeile cu militarii în rezervă, fiindfolosite la locul şi momentele necesare.

Motivele pentru care organizaţiile teroristefac apel la femei sunt explicate de Debra D. Zedalis,în lucrarea intitulată „Bombele sinucigaşefeminine”9, după cum urmează:

– Prezintă avantaje tactice: elemente ale sur-prizei, ezitare în a percheziţiona femei, stereotipuluniversal feminin.

– Determină creşterea numărului de com-batanţi.

– Au impact mediatic deosebit, iar o mai marepublicitate înseamnă un număr mai mare derecruţi.

– Au efecte psihologice devastatoare şi delungă durată.

Magnus Ranstorp, directorul Centrului pentruStudierea Ameninţărilor Asimetrice din cadrulColegiului Naţional de Apărare din Suedia şi fostdirector al Centrului de Studiu al Terorismului şiViolenţei Politice la Universitatea St. Andrews dinScoţia, a afirmat despre femeile teroriste sinu-cigaşe că reprezintă ultima armă asimetrică,ultima ameninţare asimetrică10. Iată aşadar cumfemeile apar într-un soi de „avantaj” în viziuneagrupărilor teroriste din care fac parte, pe fundaluldiversificării modalităţilor de luptă pentru a facefaţă noilor schimbări.

Concluzii

Conştientizarea amplitudinilor şi a gravităţiifenomenului terorist în cazul aşa numitelor femeikamikaze este extrem de importantă.

Aceste femei există şi sunt rezultatul unui şirperpetuu de conflicte armate nerezolvate. Pers-pectivele şi speranţele lor au fost zdrobite derealităţi crude, astfel că ura şi setea de răzbunareapar în spatele motivaţiei lor de a accede în lumeacealaltă. În al doilea rând, utilitatea acestor femeieste uriaşă. Datorită faptului că muniţiile suntreduse considerabil, tradiţiile referitoare la sexesunt considerate depăşite şi uneori, chiar mofturi.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201064

Monitor Strategic

În plus, se remarcă avantajele tactice amintite pelarg în lucrare, cel mai la îndemână fiind acela căfemeile pot pătrunde mai uşor decât bărbaţii înlocuri păzite, pentru că încă mai sunt considerateinofensive. Probabil nu pentru multă vreme.

În sfârşit, o ultimă explicaţie ar fi legată dedezbaterile cinice şi crude pe marginea egalităţiidintre sexe. Dacă în alte zone sociale emancipareafemeilor rămâne un simplu deziderat (mai ales înaceste regiuni ale lumii), în mod stupid, ea tindesă devină realitate pe front: tot mai mult, femeileşi bărbaţii au drept egal la moarte.

Folosirea sinucigaşilor, femei sau bărbaţi, înacţiuni teroriste este condamnată în întreagalume, deopotrivă de liderii societăţilor civile saureligioase. Japonezii, care au inventat termenulde kamikaze, nu sunt de acord cu folosirea lui încazul teroriştilor sinucigaşi, susţinând că acţiuneatrebuie executată doar în timp de război, asupramilitarilor şi nu asupra ţintelor civile. Bisericacreştină condamnă invocarea divinităţii în ase-menea acţiuni, afirmând că adevăraţii martiri suntcei care au preferat să moară decât să-şi renegecredinţa. ONG-urile şi mişcările feministe nu suntnici ele de acord cu gesturile absurde ale tinerilorce se aruncă în aer şi, mai ales, cu folosirea virgi-nităţii (multiplicată cu 72) ca recompensă pentrucei care recurg la asemenea gesturi, oricare ar fimotivaţia lor.

Vorbeam în preambulul lucrării de „eman-ciparea” femeilor oferită în mod grotesc şi para-doxal de fenomenul terorist. Ei bine, implicarealor a avut şi are consecinţe majore asupra norme-lor societăţilor musulmane şi a regulilor culturalecare descriau rolul de gender, în general un rollimitat la spaţiul privat al casei. Aflate în primalinie de luptă, în public, alături de bărbaţi cu carenu au nici cea mai mică legătură, aceste femeiîncearcă să convingă societatea de contribuţiilelor valide şi, astfel, să reconstruiască valori norma-tive. Iată ce afirma reportera Samiya Sa’ad AlDin pentru ziarul egiptean Al-Akhbar: „Femeilepalestiniene au redefinit clasificările de genderde pe certificatele lor de naştere, demonstrândcă sacrificiul pentru pământul palestinian nu estenumai apanajul bărbaţilor”. Faţă de motivaţiilemasculine, unele dintre femeile implicate înactivităţi teroriste prezintă o motivaţie supli-

mentară: devenind bombe umane, mai presus decriterii precum ţara, religia sau liderul, femeile îşi„promovează” genul, misiunea sinucigaşă deve-nind sinonimă cu un act de feminism. În pofidafaptului că fac parte dintr-o societate de tip patriar-hal, aceste femei ajung să participe într-o sferăexclusiv masculină, iar acest lucru reprezintă omare victorie pentru ele. Din punctul lor de vedere,asumarea misiunii sinucigaşe reprezintă o moda-litate de egalizare a sexelor.

Insistând totuşi asupra dezideratului emanci-pării femeilor în societăţile lor de origine, oareacesta este unul real, palpabil, sau doar o iluzie acelor implicate în atentatele teroriste? Realităţiledin Cecenia, Sri Lanka, Turcia sau Palestina con-duc către a doua variantă. Şi asta pentru că trebuieavut în vedere contextul implicării femeilor înatentatele teroriste: în timp de război şi în limiteleadmise de organizaţiile teroriste. Analiştii fenome-nului afirmă cu tărie că bombele umane femininereprezină una dintre cele mai radicale forme deexploatare a femeilor. Clara Beyler, spre exemplu,spune că „prin acceptul lor de a participa lamisiunea sinucigaşă, femeile devin arme în mâinilebărbaţilor lideri sau membri ai organizaţiilorteroriste”11.

Sistemele opresive de gen, fie ele sociale, reli-gioase sau culturale, rămân active iar inferiorita-tea femeilor în ierarhia socială se permanentizea-ză într-o situaţie fără sorţi de izbândă (”no-winsituation”). Atunci când femeile îşi întorc faţacătre terorism, jocul de-a emanciparea este pierdutînainte de a începe, întrucât senzaţia de libertatedobândită parţial prin contactul direct cu sexulopus este doar temporară, iar relaţia dintre sexe– cea dintre bărbatul conducător şi femeia supusă–, se transpune şi în zona terorismului, dupămodelul musulman al societăţii de apartenenţă.

Capcanele martirajului feminin sunt incomen-surabile, din cel puţin două considerente. Înprimul rând, pentru generaţiile viitoare, apariţiabombelor umane feminine se va constitui într-omare problemă, în condiţiile în care copiii voravea un nou model de urmat. Acest fapt devinecu atât mai îngrijorător în spaţii precum Sri Lanka,Palestina şi Cecenia, unde copiii reprezintă jumă-tate din populaţie. În al doilea rând, cultura marti-rajului este susţinută de mass-media, iar o dată ce

Monitor Strategic


aceste femei au devenit simboluri naţionale aleluptei pentru libertate, întipărite în mentalulcolectiv, orice încercare de a le demitiza paresortită eşecului.

Terorismul a devenit o componentă insidioasăa luptei pentru putere la nivel global, contracareasa necesitând un complex de măsuri: sancţiunidiplomatice şi economice, sporirea costurilor in-terne ale terorismului (susţinerea de către stateledemocrate a grupurilor opozante regimului exis-tent în statele sponsor ale terorismului interna-ţional), ameninţarea cu folosirea forţei armate şichiar utilizarea represaliilor militare. Desigur,ideal ar fi să se evite, pe cât posibil, intervenţiamilitară preemptivă sau preventivă care în ge-nere produce victime nevinovate colaterale.

Dacă ne gândim la femeia kamikaze irakianăcare a ucis 35 persoane la data de 4 ianuarie 2009,putem lesne conştientiza potenţialitatea perma-nentă a atacurilor teroriste sinucigaşe, îndeosebifiind vorba de o zonă în care o superputere mon-dială a acţionat la graniţa dintre preempţie şiprevenţie, fără însă a fi câştigat războiul împotrivaterorii. Diplomaţia tinde să capete valenţeuniversale, însuşi pragmatismul american cedândprogresiv în faţa noilor ameninţări asimetrice non-clasice la adresa securităţii internaţionale.Preempţia rămâne un element strategic principalîn strategia SUA din 2006, însă, comparativ custrategia din 2002, acest concept este precedat, înordinea importanţei, de soluţiile de naturădiplomatică. Smart power (puterea inteligentă) estenoua strategie de putere desfăşurată pe planmondial de către Administraţia Obama, constândtocmai în abilitatea de a combina puterea «hard»cu puterea «soft» într-o strategie convingătoare.Iată un pas important în uniformizarea abordăriitrans-atlantice în legătură cu noile ameninţări.Este incontestabil că forţa militară, mai ales cândvine vorba de radicali sau terorişti, nu trebuie exclu-să din panoplia de instrumente, în înţelegereafaptului că ea poate câştiga războiul, dar nu pacea.


1 Vezi David C. Rapoport, Fear and Trembling: Terro-rism în Three Religious Traditions, în „The AmericanPolitical Science Review”, vol. 78, No. 3, September1984, p. 658-677.

2 Numeric, cei mai importanţi utilizatori ai practiciiatentatului sinucigaş sunt Tigrii tamili, organizaţie tero-ristă cu motivaţii politice activând în Sri Lanka. De ase-menea, în lumea islamică, o proporţie deloc neglijabilă aatentatelor teroriste sinucigaşe aparţine unor organizaţiiteroriste laice de diferite orientări politice. Cf. Robert A.Pape, The Strategic Logic of Suicide Terrorism, în „TheAmerican Political Science Review”, vol. 97, no. 3, August2003, p. 343-361.

3 Am în vedere excelenta analiză a lui Robert Papecare demonstrează cu argumente istorice şi statistice aceas-tă aserţiune în demersul său destinat încadrării teoreticea fenomenului terorist suicidar actual. După el, terorismulsuicidar fundamentalist islamic reprezintă doar o formădin multe altele ale fenomenului terorist suicidar şi,departe de a fi cea mai răspândită, este doar cea mainotorie formă de manifestare a fenomenului în discuţieîn lumea contemporană. Ibidem.

4 Scott Atran, The Moral Logic and Growth of SuicideTerrorism, în „The Washington Quarterly” Spring 2006,p. 127-147.

5 Emile Durkheim, Despre sinucidere, InstitutulEuropean, Iaşi, 1993.

6 Kamikaze sau „ vântul divin “ este denumirea datăpiloţilor japonezi sinucigaşi, reprezentanţi ai unui poporce a ridicat jertfa de sine la rang de doctrină. Kamikazea fost o aplicare modernă a codului Bushido al samurailor.În toamna anului 1944, amiralul Takijiro Onishi a trecutla punerea în practică a proiectului Ooka sau „Floare decireş“ care a reprezentat cea mai mare mobilizare depiloţi kamikaze din istoria omenirii.

7 Mary Anne Franks, Obscene Undersides: Womenand Evil between the Taliban and the U.S., în „Hypatia”,Indiana University Press, vol. 18, no.1, Winter 2003.

8 Maria Cristina Chiru, Irena Chiru, Femei Kamikaze.Terorism la genul feminin, Editura Top Form, Bucureşti2006, p. 70.

9 Debra Zedalis, Female suicide bombers. Disponibilla http://www.mipt.org/pdf/Female-Suicide - Bombers.pdf.

10 În Suicide bombing as a problem in asymmetricwarfare. Disponibil la http://www.theestimate.com/public/041902.html.

11 Clara Beyler, Messangers of Death. Female suicidebombers, International Institute for Counter-Terrorism,February, 2003; www.ict.org. il/articles/staffarticles.

12 Dr. Anat Berko, Prof. Edna Erez, Women înterrorism: A Palestinian feminist revolution or genderoppression?, International Institute for Counter-Terrorism,Interdisciplinary Center (IDC), Herzliya, Israel, December2006, http://www.ict.org. il/apage/9102.php.


Barna, Cristian, Terorismul, ultima soluţie, ColecţiaGeoPolitica, Editura Top Form, Bucureşti, 2005;

Chiru, Maria Cristina, Chiru, Irena, Femei kamikaze- Terorism la genul feminin, Editura Top Form, Bucureşti,2006;

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201066

Monitor StrategicDurkheim, Emile, Despre sinucidere, Institutul Euro-

pean, Iaşi, 1993;Marret, Jean-Luc, Tehnicile Terorismului, Editura

Corint, Bucureşti, 2002;Waltz, Kenneth, Omul, statul şi războiul, O analiză

teoretică, Institutul European, Iaşi, 2001.Caiazza, Amy, Why Gender Matters în Understanding

September 11: Women, Militarism and Violence, Institutefor Women’s Policy Research, November 2001;

Stănescu, Anda-Elena, Psihopatologie în mediulmilitar: Altruism şi fatalism în acţiuni teroriste suicidare,în mr. psih. Adrian Prisăcaru, lt.-col. psih. Emil Robu,mr. psih. drd. Ioan-Sorin Robu, mr. psih. drd. GheorgheChifu, eds., Psihologie aplicată în mediul militar, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005;

Allen, Lori, There are Many Reasons Why: SuicideBombers and Martyrs în Palestine, în “Middle EastReport”, no. 223, Summer 2002, p. 34-37;

Atran, Scott, The Moral Logic and Growth of SuicideTerrorism, în “The Washington Quarterly”, Spring 2006,p. 127-147;

Balaban, Constantin Gheorghe, Problema teroris-mului în dreptul internaţional, în „Impact Strategic”,Nr. 2/2004;

Bar On, Bat-Ami, Terrorism, Evil and EverydayDepravity, în “Hypatia”, Indiana University Press, vol. 18,no.1, Winter 2003;

Card, Claudia, Questions regarding a War onTerrorism, în “Hypatia”, Indiana University Press, vol. 18,no.1, Winter 2003;

Franks, Mary Anne, Obscene Undersides: Womenand Evil between the taliban and the U.S., în “Hypatia”,Indiana University Press, vol. 18, no.1, Winter 2003;

Haddad, Simon, Khashan, Hilal, Islam and Terrorism:Lebanese Muslim Views on September 11, în “The Journal

of Conflict Resolution”, vol. 46, nr. 6, December 2002,p. 812-828;

Kurz, Anat, Non-Conventional Terrorism: Availabilityand Motivation, în “Strategic Assesssment”, volume 7,no. 4, Jaffee Center for Strategic Studies, TelAvivUniversity, March 2005;

Pape, Robert A., The Strategic Logic of SuicideTerrorism, în “The American Political Science Review”,vol. 97, no. 3, August 2003, p. 343-361;

Rapoport, David C., Fear and Trembling: Terrorismîn Three Religious Traditions, în “The American PoliticalScience Review”, vol. 78, nr. 3, september 1984, p. 658-677;

Razi, G. Hossein, Legitimacy, Religion and Nationalismîn the Middle East, în “The American Political ScienceReview”, vol. 84, nr. 1, march 1990, p. 69-91;

Steinhäusler, Friedrich, Ameninţările teroriste laadresa ţărilor NATO: O culegere de povestiri alegorice,Revista NATO, „primăvara 2007;

Zedalis, Debra, Female suicide bombers, în “CarlislePapers in Security Strategy”, The Strategic StudiesInstitute of the US Army War College, June, 2004.

Publicaţii electroniceBerko, Anat, Erez, Edna, Women în terrorism: A

Palestinian feminist revolution or gender oppression?,International Institute for Counter-Terrorism, Interdis-ciplinary Center (IDC), Herzliya, Israel, December 2006,http://www.ict. org.il/ apage/ 9102.php;

Beyler, Clara, Messangers of Death. Female suicidebombers, International Institute for Counter-Terrorism,February, 2003; www.ict.org.il/articles/staffarticles;

Ganor, Boaz, The Rationality of the Islamic RadicalSuicide Attack Phenomenon, International Institute forCounter-Terrorism, Interdisciplinary Center (IDC),Herzliya, Israel, March 2007, www.ict.org.il/articles.


This Paper addresses the women’s “emancipation” delivered in a grotesque manner by the terrorist phenomenon.By accepting to become human bombings these women “promotes” their gender besides criteria such as country,religion or leader. The suicide act becomes this way a synonym of a feminist movement and also a modality toequalize genders.Conclusions indicate that the female suicide bombers are one of the most extreme exploitation forms. Theemancipation game is lost in a “no-win situation”, even before its beginning. The liberty illusion through directcontact with the other gender is only temporary and the gender relations – between the leading man and theobedient woman – are undoubtely transposed into the terrorism zone, according to the classic pattern of thepatriarchal society.

Simona Ţuţuianu is a scientific researcher with the Institute for Political Studies of Defense and MilitaryHistory. Her responsibilities and main areas of interest include issues related to public international law andits facets on international security, disarmament, non-proliferation and arms control. She served as diplomatwith the Permanent Mission of Romania to the UN in New York and covered the activity of the FirstCommittee to the General Assembly and of the two Security Council subsidiary bodies Romania chaired duringits non-permanent membership (2004-2005), namely the 1540 Committee on non-proliferation of WMD and the1518 Committee on Iraq.

Monitor Strategic


Atacurile teroriste tragice de la 11 septembriedin New York, Pennsylvania şi Washington, pre-cum şi atacurile cu antrax ulterioare din StateleUnite, au fost considerate un eveniment specta-culos ce a atras atenţia opiniei publice americaneşi mondiale asupra fenomenului terorist. Lungalistă a experienţelor Americii în ceea ce priveşteactele de terorism, anterioare evenimetelor dela 11 septembrie 2001, precum si evoluţia naturiiameninţării teroriste au menţinut problematicaterorismului internaţional în atenţia opinieipublice americane fară a fi însă considerată o“top priority” a vreuneia dintre administraţii.Articolul reprezintă o analiză a principalelor actede terorism cu care s-au confruntat Statele Unitepână la teroriste de la 11 septembrie 2001, precumşi a modului în care factorii de decizie americaniau răspuns la aceste evenimente. Principaleleîntrebări care ghidează prezenta analiză sunt:Cum a fost definită ameninţarea teroristă decătre elitele politice americane? Care au fostcazurile în care Statele Unite au decis utilizareaforţei, şi cât de eficientă a fost utilizarea forţei încombaterea terorismului? Cât de productivă a fostcooperarea dintre Statele Unite şi celelalte stateîn soluţionarea actelor de terorism?

Asasinatul din Khartoum şi politica„fără concesii” a preşedintelui

Nixon

În urma asaltului asupra Ambasadei ArabieiSaudite în Sudan la 1 martie 1973, de către optmembri ai Organizaţiei Palestiniene Black Sep-tember1, zece diplomaţi sunt luaţi ostatici, dintrecare doi cetaţeni americani cu grad diplomatic,

respectiv, George Curtis Moris, precum şi amba-sadorul SUA în Sudan Cleo Allen Noel. Eliberareaostaticilor de către membrii organizaţiei estecondiţionată de eliberarea unui număr de pales-tinieni deţinuţi în Iordania, inclusiv Abu Daoud,lider al Organizaţiei Black September, eliberarealui Shirhan Shirhan condamnat şi închis înStatele Unite pentru asasinarea senatorului ame-rican Robert F. Kennedy în data de 5 iunie 1968,precum şi eliberarea unor femei palestinieneaflate în închisorile din Israel.

Conform datelor prezentate ulterior de cătreCIA2, deşi obiectivul iniţial al atacului l-a repre-zentat eliberarea liderului Organizaţiei Black Sep-tember, Muhammed Awadh (Abu Da‘ud) aflat încaptivitate în Iordania, din informaţiile ulterioarea reieşit faptul că, liderii organizaţiei nu se aştep-tau ca acesta sa fie eliberat, şi că scopul principalal operaţiunii teroriste a fost cel de a lovi în StateleUnite ca urmare a efortului acestora de a realizaun acord de pace în Orientul Mijlociu, pe careanumite state arabe l-ar fi considerat în detri-mentul populaţiei palestiniene. Acelaşi documentmenţioneaza faptul că operaţiunea a fost plani-ficată şi executată sub atenta îndrumare a luiYasser Arafat, preşedinte al PLO şi Fattah, care adat în cele din urma ordinul de execuţie a celordoi diplomaţi americani şi a unui diplomat belgian.Acest ordin a venit după douăzeci şi şase de orede negociere cu membrii organizaţiei teroriste şiîn urma anunţului făcut de către preşedinteleNixon, în cadrul conferinţei de pe doi martie, încare afirma că Statele Unite nu vor răspundeşantajului.

În urma unei investigaţii detaliate a acestuieveniment, David Korn3 soluţionează dilemalegată de presupusa legatură dintre Black Sep-tember-Fattah-PLO demostrând faptul că, Black

Terorism şi contraterorismîn Statele Unite

De la politica „fără concesii” a lui Nixon la Războiul Împotriva Terorismului

Drd. Simona Hobincu

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201068

Monitor Strategic

September este organizaţie creată de către Fattah,facţiune a PLO, care a acţionat dependent deaceasta, şi care a permis Fattah utilizarea unuitip de terorism ce includea asasinarea diploma-ţilor şi civililor inocenţi. Un alt rezultat semnifi-cativ al analizei sale este cel al răspunsului ameri-can la criza ostaticilor, ce a scos în evidenţăincapacitatea CIA de a evalua ameninţarea pecare o reprezenta Black Sepetember şi Fattahînainte de acest eveniment, existenţa unuiComitet de Combatere a Terorismului constituitanterior, dar lipsit de capabilităţile operaţionalenecesare, precum şi aplicarea unei politici con-troversate de a nu negocia, de a nu face concesiişi a nu căuta nici o inţelegere cu teroriştii (noconcession policy), stabilită anterior de cătresecretarul de stat american Henry Kissinger înurma atacului terorist din 1972 de la jocurile olim-pice de la München. Consecinţa directă a acestuieveniment a fost afirmarea şi consacrareapoliticii „fără concesii” (“no concessions policy”)de către Statele Unite, în paralel cu începutulperioadei de afirmare a terorismului interna-ţional.

Terorism şi contraterorism înperioada mandatului preşedintelui

Reagan

Preşedintele Ronald Reagan şi-a început man-datul în 1981 cu o atitudine şi retorică puternicănu doar faţă de Uniunea Sovietică şi comunism,ci şi faţă de problematica terorismului: „let ter-rorists be aware that when the rules of interna-tional behaviour are violated, our policy will beone of swift and effective redistribution”4. Spredeosebire de predecesorul său Jimmy Carter, caretocmai eşuase în gestionarea crizei iraniene aostaticilor5, Ronald Reagan a promis măsuridrastice împotriva teroriştilor precum şi a sta-telor- sponsor. În afară de criza iraniană a ostati-cilor, mandatul preşedintelui Reagan a fost mar-cat de un număr semnificativ6 de acţiuni teroristesoldate cu răpirea şi uciderea unor simpli cetăţeniamericani, a diplomaţilor sau militarilor ame-ricani, bombardarea ambasadelor Statelor Unitesau a bazelor sale militare, deturnarea de avioane,vase maritime, cele mai multe dintre incidente

având loc în state din Orientul Mijlociu şi fiindefectuate de către grupări teroriste islamiste.

După bombardarea7 ambasadei americane înBeirut, la 18 aprilie 1983 şi bombardarea8 cazar-melor puşcaşilor marini din acelaşi oraş, la 23Octombrie 1983, în cadrul discursului său „Ter-rorism and the Modern World”9, George Shultzatrage atenţia asupra apariţiei unui nou tipar deviolenţă teroristă care, indiferent de locul în carese manifestă, este de fapt îndreptat împotrivademocraţiei, a civilizaţiei moderne, a valorilor debază, şi a intereselor strategice fundamentale, şiare ca obiectiv final impunerea voinţei teroriştilorprintr-un tip special de forţă menită să creeze oatmosferă de anarhie şi teamă. Războiulîmpotriva terorismului este parte a războiuluidintre statele democratice ale Vestului şi statelecomuniste şi totalitare, inclusiv URSS, cemanipulează fenomenul terorist în scopul atingeriiobiectivelor lor strategice. Răspusul american laproblematica terorismului trebuie să meargădincolo de o apărare pasivă şi să includă măsuriactive de prevenire, preemţie şi retaliere cuscopul de a preveni şi descuraja viitoarele acte deterorism, întărirea capabilităţilor de intelligence,dar şi utilizarea forţei atunci când va fi necesar.În cazul în care actele de terorism au loc în StateleUnite, pricipalele instrumente vor fi cele de lawenforcement, iar în cazul în care aceste acte deterorism au loc în afara Statelor Unite, ele vor figestionate cel mai bine de către guvernele şiforţele statelor respective.

Semnarea la 3 aprilie 1984 a NSDD 138 decătre preşedintele Reagan, ca urmare a atingeriiunui număr record de victime în actele de terorism(peste 250 de cetăţeni americani) în anul 1983faţă de anii precedenţi, a reprezentat un pas im-portant în „războiul împotriva terorismului” ceavea ca obiectiv principal stoparea acestui flagel,precum şi afirmarea angajamentului preşedin-telui american de a se dedica amplificării moder-nizării, dezvoltării şi schimbărilor benefice înzonele mai puţin dezvoltate ale lumii, din momentce terorismul este văzut şi ca un simptom al unorprobleme mai ample. Abordarea problemei tero-rismului ca o crimă la adresa comunităţii inter-naţionale şi angajamentul de a eradica prin-cipalele surse de frustrare şi disperare ce consti-tuie mijloace de amplificare ale terorismului,reprezintă două principii importante care se află

Monitor Strategic


la baza efortului american de luptă împotrivaterorismului, configurate de către preşedinteleReagan. Propunerile legislative înaintate de cătreReagan Congresului american se refereau lasabotajul aerian, recompensarea celor care oferăinformaţii referitoare la actele de terorism, măsuriprohibitive împotriva statelor care oferă baze deantrenament sau susţin organizaţiile teroriste.

În documentul intitulat Public Report of the VicePresident‘s Task Force on Combating Terrorism10

din februarie 1985, semnat de către vicepreşedinteleGeorge Bush, se recunoaşte importanţa ameninţăriiteroriste, percepută de către americani ca unadintre cele mai serioase probleme cu care seconfruntă guvernul Statelor Unite, clasând-o alăturide probleme precum deficitul bugetar şi controlulstrategic al armelor. În cadrul aceluiaşi raport seatrage atenţia asupra sporirii11 actelor de terorism,în special în afara teritoriului Statelor Unite,reducerii actelor de terorism pe teritoriul StatelorUnite, şi se face distincţia dintre terorismulpromovat de către organizaţii teroriste indepen-dente (fară stat sponsor), terorismul susţinut de statesponsor, precum şi terorismul promovat de cătreindivizi sau grupări în contextul unor activitaţiprecum insurgenta natională.

La 7 octombrie 1985, deturnarea vasului italianAchille Lauro aflat în apele teritoriale ale Egip-tului, cu peste 100 de persoane la bord, de cătreun grup de terorişti înarmaţi aparţinând Frontuluide Eliberare a Palestinei, şi executarea ulterioarăa turistului american Leon Klinghoffer12, readuceîn prim planul atenţiei problematica terorismuluişi mai ales a jurisdicţiei extrateritoriale13, acesteveniment marcând decizia Statelor Unite de aacţiona unilateral atunci când vine vorba de ainterveni în soluţionarea unui atac terorist ceimplică cetăţeni americani. Pe de altă parte,bombardarea de către Statele Unite a Libiei14, în1986, ca urmare a atacului terorist iniţiat asupraunei discoteci din Germania, a reprezentat deschi-derea unui nou capitol de luptă împotriva teroris-mului, stabilindu-se un precedent în ceea ce pri-veşte utilizarea forţei militare ca mijloc de com-batere a terorismului, transformat mai târziu într-ocomponentă de baza a strategiei diplomaţiei coe-rcitive. Vicepreşedintele George Bush din aceaperioadă considera că eficacitatea utilizării forţeiîn combaterea terorismului este discutabilă,

optând mai curând pentru ameninţarea cu utili-zarea forţei (show of force) decât pentru utilizareapropriu-zisă a acesteia cu scopul de a descurajaviitoarele acţiuni teroriste.

În perioada cuprinsă între sfarşitul RăzboiuluiRece şi atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001,cazurile reprezentative în ceea ce priveşte pu-nerea în practică a diplomaţiei coercitive au fostretalierea15 împotriva Irakului după încercareade asasinat a fostului preşedinte George Bush decătre Saddam Hussein în 1993 (ce a avut ca scoptransmiterea unui mesaj preşedintelui irakian şia celor implicati în planificarea operaţiunii), şiulterior bombardarea anumitor ţinte16 în Sudanşi Afganistan ca urmare a atacurilor asupraambasadelor SUA în Kenya şi Tanzania de cătreBin Laden şi gruparea teroristă Al-Qaeda.

George W. Bush şi „Războiulîmpotriva terorismului”

Chiar dacă atacurile de la 11 septembrie 2001din Statele Unite nu au putut fi prevăzute, ame-ninţarea reprezentată de către terorism a fostîndeaproape cunoscută şi studiată, existând o seriede specialişti care au susţinut că principalaameninţare la adresa Statelor Unite şi a Vestuluidupă încheierea Războiului Rece o reprezintăsporirea şi transformarea ameninţării teroristeprecum şi posibilitatea accesului la armele dedistrugere în masă a organizaţiilor teroriste.

Evenimentele de la 11 septembrie din New York,Pennsylvania şi Washington, precum şi atacurileulterioare cu antrax din Statele Unite au declanşatun întreg val de reacţii controversate şi comen-tarii. În perioada imediat următoare opinia gene-rală era că „Statele Unite nu vor mai fi aceleaşi”anunţându-se astfel modificări importante înpolitica externă şi de securitate americană,repetate chiar de preşedintele american17 atuncicând s-a adresat Congresului şi naţiunii, imediatdupă atacurile teroriste, şi care aveau legaturăcu angajamentul ferm al preşedintelui Bush de aface dreptate poporului american : „whether webring our enemies to justice or bring justice toour enemies, justice will be done”. Conform decla-raţiilor preşedintelui american, noii inamici ai li-bertaţii ce au comis un act de război împotriva

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201070

Monitor Strategic

Statelor Unite sunt o reţea de organizaţii teroristeafiliate la organizaţia Al-Qaeda condusă de cătreOsama bin Laden. Organizaţie era responsabilăde comiterea actelor de terorism asupraambasadei Statelor Unite din Tanzania şi Kenya,precum şi de bombardarea lui USS Cole.Obiectivul principal al Al-Qaeda îl reprezintă„remodelarea lumii şi impunerea credinţelor saleradicale oamenilor de pretutindeni” prin debarca-rea de la putere a guvernelor existente în multestate musulmane precum Egipt, Arabia Saudităsau Iordania. Noua ameninţare teroristă impunemăsuri de ordin defensiv ce au ca scop protejareacetăţenilor americani precum şi măsuri ofensiveprin declanşarea unei ample campanii ce vaimplica mobilizarea tuturor resurselor şi a mijloa-celor de comandă (diplomaţie, intelligence, aplica-rea legii, influenţa financiara, precum şi fiecarearmă de război necesară). Discursul preşedinteluiamerican oferă informaţii atât cu privire la ame-ninţarea reprezentată de către Osama bin Ladenşi Al-Qaeda, cât şi la modul în care Statele Uniteintenţionează să răspundă la această ameninţare.În ceea ce priveşte ameninţarea teroristă, ceamai mare parte a atenţiei a fost îndreptată cătrecapabilităţile organizaţiilor teroriste şi posibili-tatea utilizării armelor de distrugere în masă,transformând astfel terorismul în principalaameninţare la adresa securitaţii americane, şimai putin asupra intenţiilor şi obiectivelor luiOsama bin Laden şi a reţelei Al-Qaeda, respectivremodelarea lumii şi impunerea credinţelor saleradicale oamenilor de pretutindeni prin debarca-rea de la putere a guvernelor existente în multestate musulmane precum Egipt, Arabia Saudităsau Iordania, după cum a declarat preşedinteleBush însusi după evenimentele de la 11 septem-brie 2001, temeri confirmate şi de către fostulsubsecretar de stat Douglas Feith18. Proclamareaulterioară a statului irakian islamic19 de catre AbuMusab Al Zarqawi, lider al Al-Qaeda în Irak, areprezentat o etapă dintr-un plan mai amplu alorganizaţiei teroriste Al-Qaeda intitulat „Planulîn şapte Etape20 al Al-Qaeda” (reprezentând defapt strategia operaţională a organizaţiei), ce areca obiectiv înfaptuirea unui Califat Islamic înlumea arabă, impunerea sa ulterioară comunitaţiiinternaţionale şi triumful islamului. Conformacestui plan, în prima etapă de „deşteptare” a

lumii arabe, scopul acţiunilor teroriste de la 11 sep-tembrie 2001 a fost acela de a provoca21 StateleUnite astfel încât în urma multiplelor victime şidistrugeri, America să fie atrasă într-un războiîmpotriva lumii arabe, demascându-i adevăratelesale intenţii.

Deşi Al-Qaeda a fost identificată ca respon-sabilă pentru planificarea şi executarea atacurilorde la 11 septembrie 2001, preşedintele Bush aconfigurat răspunsul american în termeni largisub forma „Războiului Împotriva Terorismului”în scopul distrugerii şi înfrangerii reţelei globalede terorism, obiectiv care în opinia specialiştiloreste dificil de îndeplinit.

Shaul Shay identifică trei mari etape22 încampania Statelor Unite împotriva terorismului.Prima etapă viza distrugerea infrastructurii Al-Qaeda în Afganistan şi îndepartarea de la puterea regimului Taliban aflat sub conducerea luiMullah Omar, patronul Al-Qaeda. Implementareaacestei etape a început cu lansarea unei amplecampanii militare de către comunitatea interna-ţională, condusă de către Statele Unite şi aliaţiilor. A doua etapă a urmărit desfaşurarea unei cam-panii împotriva celulelor teroriste afiliate la Al-Qaeda. În comparaţie cu alte grupări teroriste,Al-Qaeda este considerată prima grupare tero-ristă multinaţională din secolul XXI care a reuşitsă creeze o „reţea a reţelelor”23, cu baze şi conexi-uni în rândul musulmanilor din Asia, Africa, Caucaz,Balcani, Orientul Mijlociu, precum şi cei dindiaspora (din Europa, SUA şi Canada), către caresunt transferaţi experţi şi sume de bani. În cadrulacestei etape se urmăreşte eradicarea tuturorreţelelor Al-Qaeda din intreaga lume cu sprijinulautorităţilor din statele unde se află aceste grupăriafiliate. A treia etapă se referă la o campanieîmpotriva statelor care susţin terorismul, ceconstituie de fapt miezul problemei reprezentatede către terorismul internaţional. O componentăimportantă a acestei etape o reprezenta utilizareaforţei militare împotriva statelor sponsor ce facparte din „axa răului”, respectiv Iran, Irak şiCoreea de Nord.

Spre deosebire de intervenţia americană înAfganistan (Operation Enduring Freedom) ce afost considerată o necesitate în combaterea tero-rismului, cazul intervenţiei în Irak a ridicat multi-

Monitor Strategic


ple semne de întrebare, având în vedere faptulcă, cele mai multe dintre argumentele care austat la baza justificării acesteia, şi-au pierdut dinveridicitate imediat după îndepărtarea lui SaddamHussein. Principalele argumente care au stat labaza intervenţiei americane în Irak (OperationIraqi Freedom) au fost deţinerea de către SaddamHussein a unor arme de distrugere în masă şiconexiunea dintre acestea şi organizaţia teroristăAl-Qaeda. Un răspuns amplu şi avizat la întreba-rea „de ce a decis preşedintele Bush să-l dea josde la guvernare pe Saddam Hussein?”24 vine chiardin partea fostului subsecretar de stat DouglasFeith care recunoaşte faptul că, pentru StateleUnite, Saddam Hussein (considerat un lider de oagresivitate fără precedent în istoria contempo-rană, care şi-a brutalizat şi ucis propriul popor) areprezentat o ameninţare înainte de atacurile dela 11 septembrie 2001, începând cu perioada anilor‘90 când preşedintele irakian a decis invadareaKuweitului. Antecedentele lui Saddam Hussein(războaiele de agresiune împotriva statelor vecineIrakului, agresarea propriului popor, încercareade asasinat a preşedintelui Bush în 1993 etc.) şiatacurile surprinzătoare de la 9/11 au determinatfactorii de decizie americani să regândească toateameninţările serioase chiar dacă aveau legăturăsau nu cu Al-Qaeda, astfel că în acel context pro-blema Irakului a apărut mai gravă şi mai urgentă.Terorismul a reprezentat pentru Saddam Husseinun mijloc de exercitare a puterii sale politice atâtpe plan intern cât şi pe plan extern. Printre teroriş-tii pe care Saddam Hussein i-a găzduit în Irak senumără Abu Abbas (liderul atacului comis asupravasului Achille Lauro în 1985) prins şi ucis decătre americani în Bagdad, teroristul palestinianAbu Nidal (cunoscut pentru actele sale de tero-rism), precum şi teroristul Abu Musab Al-Zarkawi(lider Al-Qaeda în Irak), iar principalele organiza-ţii teroriste care au avut permisiunea lui SaddamHussein de a opera în Irak au fost: Mujahedin-eKhalq, Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK),Organizaţia Abu Nidal, Frontul de Eliberare aPalestinei, Frontul Popular de Eliberare aPalestinei, Frontul Arab de Eliberare (ALF). Dindocumentele recuperate de către americani dupădebarcarea de la putere a lui Saddam Hussein areieşit faptul că acesta a jucat un rol activ în

antrenarea teroriştilor pe teritoriul Irakului, şi aîncurajat terorismul sinucigaş prin oferirea derecompense băneşti familiilor sinucigaşilorpalestinieni. Eventuala deţinere de către SaddamHussein a unor arme de distrugere în masă a fostvăzută de către Statele Unite ca un impedimentîn cazul în care acestea ar fi putut fi utilizate decătre liderul irakian pentru a descuraja StateleUnite atunci când ar fi fost necesar să intervinăîn Orientul Mijlociu, şi putea complica calculeleamericane prin cooperarea dintre SaddamHussein şi grupările teroriste.

Analizând răspunsul american la atacurileteroriste de la 11 septembrie 2001, MarthaCrenshaw25 consideră că terorismul a devenit oproblemă împortantă de securitate naţională aAmericii atunci când a fost rezultatul combinăriia doua pericole: ameninţarea la adresa StatelorUnite şi pericolul utilizării armelor de distrugereîn masă. Din moment ce, spre deosebire deameninţarea reprezentată de către fosta UniuneSovietica, terorismul nu pune în pericol supravie-ţuirea naţională, puterea materială sau integri-tatea forţelor armate americane şi sistemul deapărare naţională, ci securitatea cetaţenilor ame-ricani în Statele Unite, scopul central al strategieide contraterorism trebuie să-l reprezinte preve-nirea unui atac pe teritoriul Statelor Unite carepoate cauza un număr mare de victime în randulpopulaţiei civile, obiectiv ce trebuie coordonat cualte scopuri politice. Scopul declarat al războiuluiîmpotriva terorismului de către preşedinteleGeorge W. Bush a fost cel de a distruge capaci-tatea inamicului de a acţiona, şi nu de a-l descurajasau forţa în luarea unor decizii. Utilizând metafora„război”, care de altfel este compatibilă cu dis-cursul şi cultura politică americană (spre exemplurăzboiul împotriva drogurilor, războiul împotrivasărăciei şi a altor probleme sociale) preşedintelea prescris soluţia în termenii angajamentului mili-tar. Numărul mare de victime ale atacului teroristau determinat Statele Unite să recurgă la anumitemijloace considerate în trecut inacceptabile dinpunct de vedere politic precum intervenţia cuforţe terestre pentru a îndepărta regimul talibance a susţinut activ o organizaţie teroristă şi distru-gerea bazei teritoriale a organizaţiei, dar şi la oserie de măsuri, dincolo de aceste operaţiuni mili-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201072

Monitor Strategic

tare, precum: asistenţă militară regimurilor carese confruntau cu insurgenţă locală aflată în legă-tură cu Al-Qaeda (în special în Yemen sau Filipine):organizarea unei coaliţii internaţionale care sălegitimizeze războiul împotriva terorismului,mobilizarea politicilor şi serviciilor de informaţiidin diverse state ale lumii; sporirea diplomaţieipublice cu scopul de a reduce suportul militanţilorislamici. Strategia de Securitate Naţională din2002 recunoaşte faptul că actorii nonstatali suntinamici importanţi, dar şi pericolul care vine dinpartea statelor slabe („weak states”) şi o primănecesitate o constituie schimbarea de regim dinIrak, vazută ca soluţie şi la un întreg ansamblu dealte probleme în Orientul Mijlociu, precum lipsademocraţiei şi conflictul arabo-israelian. Elabo-rarea ulterioară a Strategiei de Combatere aTerorismului, de către preşedintele George Bushîn 2003, stabileşte ca scop important identificareaşi difuzarea ameninţărilor înainte ca acestea săse materializeze în atacuri împotriva teritoriuluişi intereselor Statelor Unite. În cazul în care va finecesar, Statele Unite vor acţiona unilateral şipreemtiv în scopul autoapărării, punând înpractică o strategie ofensivă bazată pe aplicarealegii şi intelligence, putere militară şi cooperareinternaţională pentru a bloca finanţarea organi-zaţiilor teroriste. Strategia celor 4D poate fisumarizată astfel: „defeat, deny, diminish and de-fend”. Scopul final al luptei este acela de a eliminaterorismul ca ameninţare la adresa modului deviaţă american.

Lasând deoparte retorica puternică a preşe-dintelui George W. Bush, în perioada imediat urmă-toare evenimentelor de la 11 septembrie 2001, ceanunţa modificări substanţiale în abordarea noilorprovocări la adresa securităţii americane, precumşi implicaţiile psihologice ce urmează actelor deterorism, există o continuitate în ceea ce priveşteabordarea fenomenului terorist de către StateleUnite, înainte şi după atacurile teroriste. Răspun-sul preşedintelui american la atacurile teroristedin 2001 este în mare parte rezultatul, pe de oparte, al evoluţiei şi transformării fenomenuluiterorist, precum şi al unor principii legate de abor-darea terorismului ce s-au consolidat începândcu perioada anilor ‘70 în Statele Unite, odată cu

aplicarea politicii „fără concesii” a preşedinteluiNixon în cazul atacului terorist de la Khartoum.

Note

1 Organizaţia Black September a devenit cunoscutadupă masacrul de la Munchen din 1972 ce a avut loc înperioada Jocurilor Olimpice din Germania, când membriiechipei olimpice israeliene au fost luaţi ostateci, si apoiucişi.

2 Foreign Relations, 1969-1976, Volume E-6, Docu-ments on Africa, 1973-1976, http://www.state.gov/r/pa/ho/frus/nixon/e6/67234.htm.

3 Korn, David: „Assasination in Khartoum”, IndianaUniversity Press, 1993.

4 Citat din Eric J. Schmertz,Natalie Datlof, AlexejUgrinsky: „President Reagan and the World” , HofstraUniversity p. 167.

5 Criza iraniană a ostatecilor a început la 4 noiembrie1979, în timpul mandatului preşedintelui Jimmy Carter,când 53 de cetaţeni americani au fost luaţi ostateci, înurma asaltului asupra ambasadei americane din Teheran,de catre un grup de studenţi islamisti susţinători aiRevoluţiei Islamice, pentru o perioada de 444 de zile.Criza a luat sfarsit în urma eliberării ostatecilor chiar laînceputul mandatului lui Reagan şi a fost considerată unfactor important ce a marcat relaţia Iran-Statele Uniteîn perioada urmatoare.

6 Lista incidentelor teroriste semnificative intre anii1961-2003: http://www.state.gov/r/pa/ho/pubs/fs/5902.htm.

7 La 18 aprilie 1983, ambasada Statelor Unite dinBeirut a fost parţial distrusă de catre o maşina incarcatăcu explozibil, care a facut 86 de victime şi a rănit alte100.

8 La 23 octombrie 1983, o maşina a explodat însediul puşcaşilor marini din Beirut, omorând 241 de puşcaşimarini.

9 Schultz, George: „Terrorism and the Modern World”,Department of State Bulletin, December, 1984.

10http://www.populationsecurity.org/bush_report_on_terrorism/bush_report_.

on_terrorism.htm#_Toc536414889.11 Conform raportului în perioada 1980-1985, numărul

victimelor actelor de terorism a crescut de la 500 la 812,atingând punctul maxim în 1982 când au avut loc 65 deacte de terorism ce au dus la decesul a 241 de persoane.

12 Leon Klinghoffer, turist american în vârstă de 69de ani aflat într-un cărucior cu rotile a fost executat decătre terorişti şi aruncat peste bord.

13 În urma unei dispute între Statele Unite si Italia înceea ce priveşte jurisdicţia în acest caz, autorităţile italieneau refuzat extrădarea teroriştilor. Capturarea şi uciderealui Abu Abbas, cel care a plănuit deturnarea vasului AchillleLauro şi a ordonat uciderea turistului american, a avutloc după intervenţia americană în Irak, în aprilie 2003 înBagdad.

Monitor Strategic


14 În perioada administraţiei Reagan pe lista statelorce sponsorizează terorismul se aflau Siria, Coreea deNord, Iranul.

15 Deşi acţiunea împotriva Irakului a fost unilaterală,decizia de a acţiona în această direcţie a venit în urmaconsultării dintre Statele Unite şi Marea Britanie.

16 Bombardamentele care au avut loc in 1998 asupraSudanului şi Afganistanului au făcut parte din cadrulunei operaţiuni mai ample ce a avut ca scop prinderea/uciderea lui Osama bin Laden şi dezmembrarea organi-zaţiei teroriste Al-Qaeda.

17 George W. Bush : “Address to a Joint Session ofCongress and the American People”, United StatesCapitol, Washington, D.C., September 20, 2001.

18 Feith, J. Douglas: „War and Decision. Inside thePentagon at the Dawn at the War on Terrorism”, HarperCollins, 2008.

19 News analysis from Caliphate Voice Channel aboutthe establishment of the „Islamic State of Iraq”.Wednesday, November 08, 2006.

20 ICT-.Al-Qaeda Operational Strategies. The attemptto revive the debate surrounding the Seven Stage Plan;

21 Schweitzer, Yoham; Shay, Shaul: „The globalizationof terror. The Challenge of Al-Qaeda and the Responseof International Community”, ICT 2003, pp.139.

22 Schweitzer, Yoham; Shay, Shaul, idem, pp.202;23 Termenul a fost folosit la începutul anilor ‘90 în

cadrul Centrului de Counter-Terorism, CIA, Virginia.24 Faith, J. Douglas: „War and Decision. Inside the

Pentagon at the Dawn at the War on Terrorism”, HarperCollins, 2008, pp.181.

25 Martha Crenshaw consideră că actele de terorismrecente sunt rezultatul expansiunii războiului civil la nivelsistemului internaţional.

BibliografieArticole

Crenshaw, Martha: „Coercitive Diplomacy and theResponse to Terrorism”, capitol în „The United Statesand Coericive Diplomacy, edited by Robert J. Art andPatrick M. Cronin; United States Institute of Peace Press,Washington D.C., May 2003;

Crenshaw, Martha: „Evaluating the Effectiveness ofCounterterrorism”, presentation to the InternationalStudies Association 50th Annual Convention, New York,Ferbruary 15-18, 2009;

Crenshaw, Martha: „Counterterrorism in retrospect”,Foreign Affairs, July/August 2005;

Crenshaw, Martha: „The War on Terrorism. Is USWinning?”, Real Instituto Elcano, 2/10/2006;

Crenshaw, Martha: „The Concept of RevolutionaryTerrorism”, The Journal of Conflict Resolution, Vol. 16,No.3, September 1972, pp.383-396;

Crenshaw, Martha: „The Causes of Terrorism”,Comparative Politics, Vol.13, No.4, July 1981, pp.379-399;

Fisher, Uri: „Deterrence, Terrorism and AmericanValues”, Homeland Security Affairs, Vol. III, No.1,February 2007;

Hoffman, Bruce: „Succes and Failures of the War onTerror”, transcript, Radio Free Europe, December 22, 2006;

Hoffman, Bruce: „The Myth of Grass-RootsTerrorism. Why Ossama Bin Laden Still Matters”, ForeignAffairs, May/June 2008;

Karmon, Ely, „Bin Laden is Out to Get America”,ICT, 29/10/1998;

Nakhoul, Samia: „Bin Laden Labels Saddam anInfidel”, Published on Tuesday, February 11, 2003 by Reuters

Schultz, George: „Terrorism and the Modern World”,Department of State Bulletin, December, 1984;

Schultz, George, „The Struggle against terrorism” ,USDepartment of State Bulletin, April, 1988;

Cărţi

Alexander, Yonah: „Combating Terrorism. Strategiesin Ten Countries”,University of Michigan Press, 2005;

Cronin, Audrey Kurth; Ludes, M. James (editors):„Attaking Terrorism. Elements of a Grand Strategy”;Georgetown University Press, Washinton D. C. 2004;

Feith, J. Douglas: „War and Decision. Inside thePentagon at the Dawn at the War on Terrorism”, HarperCollins, 2008;

Gunaratna, Rohan: „Inside Al Qaida Global Networkof Terror”, Columbia University Press, 2002;

Hoffman, Bruce: „Inside Terrorism”, Revised andExpanded Edition, Columbia University Press, 2006;

Kepel, Gilles: „The War for Muslim Minds: Islam andthe West”, Harvard Univesity Press, 21 september, 2004;

Kumamoto, Robert: „International Terrorism &American foreign relations, 1945-1976", Northeastern, 1999;

Russel, Howard; Sawyer, Reid; Bajema, Natasha:„Terrorism and Counterterrorism: Understanding the NewSecurity Enviroment”, McGraw Hill, 2009;

Sarkesian, Sam C.; Williams John Allen; Cimbala J.Stephen: „U.S. National Security. Policymakers, Processes,and Politics”, Lynne Rienner Publishers, London, 2002;

Sauter, Mark; Carafano James Jay: „HomelandSecurity. A Complete guide to Understanding, Preventingand Surviving Terrorism”; Mcgraw-Hill, 2005;

Sheenan, Micheal:„National and InternationalSecurity”, Dartmouth, 2002;

Sprinzak, Ehud: „Political Terrorism: A Reader”, TheHebrew University of Jerusalem, 1993;

Stohl, Michael: „The Politics of Terrorism”, MarcelDekker, 1988;

Schweitzer, Yoram : „Current trends in Al-Qaedaand Global Jihad activities”, în Strategic Survey for Israel2009, INSS;

Alte surse bibliografice

News analysis from Caliphate Voice Channel about thethe establishment of the „Islamic State of Iraq”. Wednesday,November 08, 2006;

Strategy for Eliminating the Threat from the JihadistNetworks of Al-Qaeda: Status and Prospects, Classifiedby Richard Clarke, declassify on 12/29/2005;

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201074

Monitor StrategicSignificant Terrorist Incidents, 1961-2003: A Brief

Chronology.Sursa:Http://www.state.gov/r/pa/ho/pubs/fs/5902. htm;Presidential Decision Directive 39, On June 21, 1995;Presidential Decision Directive 62, May 1998

(Combating Terrorism);Patriot Act, October 24, 2001;“The Achille Lauro Affair”, 1985, part A and B.

Harvard Kennedy School of Government;Public Report of the Vice President‘s Task Force on

Combatting Terrorism, February 1986;

New York City Police Department Intelligence Division,„Radicalization in the West: The Homegrown Threat”,2007;

The Al‘Qaeda Organization Faces Financial Difficul-ties- ICT‘s Jihadi Websites Monitor Group, October 2009;

The seizure of the Saudi Arabian Embassy inKhartoum (summary), declassified PA/HO Departmentof State, E.O. 12958, as amended may 4,2006;

Jihad Against Jews and Crusaders, World IslamicFront Statement, 23 February 1998 http://www.fas.org/irp/world/para/docs/980223-fatwa.htm

Simona Hobincu is a Ph. candidate in political science within NSPSA, and she holds a certificate inCounter-Terrorism studies awarded by International Institute for Counter-Terrorism Studies and LauderSchool of Government, Diplomacy and Strategy, Herzliya, Israel. Her doctoral thesis refers to Americanforeign and security policy after the 9/11 terrorist attacks and curent areas of research interest are terrorismand counter-terrorism policy and strategy.


The article represents an estimate of the main terrorist deeds the United States confronted with prior toSeptember 11, 2002, as well as the way the responsible American authorities reacted to those events. Leavingaside the psychological involvement and President Bush mighty rhetoric concerning the radical changes ofthe approach of the new threats against the American security, there is a continuity related both to terrorismdevelopment and to some principles connected to the terrorism approach that were reinforced in the USbeginning with the ‘ 70, once carried out by the President Nixon’s “no concessions” policy;

Monitor Strategic

75PESA

PESA

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201076

Monitor Strategic

Monitor Strategic

77PESA

După eşecul lamentabil al procesului deratificare a Tratatului Constituţional, procesul dereflecţie asupra modalităţilor concrete dedepăşire a impasului creat prin exprimareavoturilor negative din Franţa şi Olanda1 a generato nouă formulă juridică sub forma unui versiuni aTratatului Uniunii Europene. Derulat pe duratamandatului preşedinţiei portugheze a ConsiliuluiUE, procesul de elaborare a noului tratat a pornitde la premisa „salvării” a cât mai multor prevederiale Constituţiei Europene. Raţiunile acesteiabordări rezidă, în primul rând, în nevoia de amenţine compromisul realizat asupra textuluiconstituţiei. De asemenea, menţinerea textuluiiniţial răspundea şi obiectivelor procesului dereflecţie european, anume cel de a lansa prinintermediul cadrului juridic un set de norme şiprincipii care să permită adaptarea instituţionalăa Uniunii la realităţile mediului contemporan.

Cu toate acestea, procesul de negociere iniţiatde preşedinţia portugheză s-a dovedit a fi cu multmai dificil decât se estimase, nemulţumirile unorstate membre faţă de prevederile constituţiei fiindreluate în contextul discuţiilor asupra noului tratat.Din această perspectivă, un larg segment altextului introdus prin intermediul Constituţiei afost modificat în scopul realizării compromisuluigeneral. Această abordare a făcut posibilă, în celedin urmă2, semnarea în data de 13 decembrie 2007,la Lisabona, a Tratatului privind Reforma UniuniiEuropene.

Singura excepţie notabilă o constituie compo-nenta de securitate şi apărare, la nivelul căreiamodificările nu au fost extrem de ample, majorita-tea acestora fiind cantonate în domeniul reprezen-tării externe a Uniunii.

Tratatul privind Reforma UniuniiEuropene şi impactul acestuia

asupra dezvoltării Politicii Europenede Securitate şi Apărare

Dragoş IlincaCa şi în cazul Constituţiei Europene, influen-

ţele Tratatului de la Lisabona asupra dimensiuniide securitate şi apărare a Uniunii Europene seregăsesc în ceea ce priveşte armonizarea cadruluiinstituţional, în sensul creşterii gradului deinteracţiune între Comisia Europeană şi Consiliulîn ceea ce priveşte managementul crizelor, cu unaccent mai mare plasat asupra rolului celui dinurmă.

Din perspectiva parametrilor generali careguvernează componenta de securitate şi apărare,Tratatul de la Lisabona nu aduce transformărimajore. Deşi prin intermediul acestuia structurade tip pilon3 este abandonată în favoarea abordăriiinstituţionale prin intermediul politicilor, caracte-rul interguvernamental care a guvernat acestdomeniu a fost menţinut. În aceeaşi notă, procesuldecizional în acest domeniu continuă să fieguvernat de regula consensului, excepţiile de laaceastă regulă fiind extrem de puţine şi limitatedoar la aspecte formale, reduse ca importanţăpentru derularea procesului decizional.

Corespondentul instituţional al acesteiabordări este reprezentat de crearea postului deÎnalt Reprezentant al Uniunii Europene pentruPolitica de Securitate şi Afaceri Externe4, parteintegrantă a procesului de consolidare a reprezen-tării externe a Uniunii. Importanţa acestui posteste în egală măsură relevantă şi din perspectivafaptului că atribuţiile aferente includ pe cele aleComisarului pentru Relaţii Externe, respectiv aleÎnaltului Reprezentant pentru Politică Externă şide Securitate Comună. Prin contopirea celor douăpoziţii s-a dorit creşterea gradului de coerenţăacţională a Uniunii în domeniul extern, inclusivdin perspectiva eliminării rivalităţilor instituţio-nale existente la nivelul relaţiilor dintre Comisie

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201078

Monitor Strategic

şi Consiliul UE în domeniul relaţiilor externe. Dinaceastă perspectivă, noul post include şi atributulde vicepreşedinte al Comisiei Europene, asigu-rându-se astfel coordonarea interinstituţională cucomponenta comunitară a relaţiilor externe.

În acelaşi timp, prin crearea acestui post s-adorit asocierea unei imagini personalizate dimen-siunii de relaţii externe a Uniunii Europene, princoncentrarea atributelor pe acest palier într-osingură zonă, instituţional plasată în subordinea5

palierului politic al procesului decizional european.Din această perspectivă, rolul său este acela de acoordona6 implementarea Politicii Externe şi deSecuritate Comună, inclusiv în ceea ce priveştePolitica Europeană de Securitate şi Apărare.

Noile misiuni PESA

În cazul celei din urmă, Tratatul de la Lisabonaa adus, după cum menţionam anterior, o serie deinovaţii menite să permită dezvoltarea structuratăa acestei dimensiuni în sensul consolidăriicapacităţii operaţionale a Uniunii în domeniulmanagementului crizelor. Din această perspecti-vă, Tratatul de la Lisabona menţionează, pentruprima oară, inventarul misiunilor pe care UE lepoate îndeplini, prin extinderea clasicelor „misi-uni de tip Petersberg”7 la noi tipuri de misiuniprecum: dezarmare, consiliere militară şi asisten-ţă, lupta împotriva terorismului.

În adoptarea acestei abordări s-a pornit de lanecesitatea corelării cadrului juridico-instituţionalce guvernează dimensiunea de securitate şiapărare cu evoluţiile înregistrate pe palieruloperaţionalizării componentei de securitate şiapărare în intervalul de timp scurs de la lansareaPESA, cu prilejul Consiliului European de laHelsinki8 (decembrie 1999). Fără îndoială,experienţa operaţională a Uniunii, acumulată înurma derulării unui număr important de operaţii,atât pe componenta civilă, cât şi pe cea militară,a reprezentat unul dintre elementele care au statla baza asumării unei game extinse de misiuni.

În egală măsură, inserarea luptei împotrivaterorismului ca potenţială misiune PESA derivădin două consideraţii majore. Prima este relaţio-nată, în mod evident, cu mutaţiile produse la nive-lul mediului de securitate internaţional în urma

atentatelor de la 11 septembrie, care practic auschimbat paradigma percepţiilor asupra moduluide asigurare a securităţii de către statele lumii.

În al doilea rând, implicarea Uniunii Europeneîn domeniul combaterii terorismului reprezintăuna dintre constantele preocupărilor de securi-tate ale statelor membre, în mod cu totul particularcele precum Spania9, având o experienţă îndelun-gată în gestionarea acestui tip de ameninţare laadresa securităţii.

Agenţia Europeană de Apărare

Formula de transformare instituţională aUniunii propusă prin intermediul Tratatului de laLisabona a fost completată şi prin includereaprevederilor10 relative la funcţionarea AgenţieiEuropene de Apărare, mult mai cunoscută subacronimul englez, E.D.A (European DefenceAgency), structură creată11 în iulie 2004.

Practic, noua versiune a Tratatului a oferitîncadrarea legislativă necesară structurii cuatribuţiile majore în ceea ce priveşte dezvoltareastructurată a PESA, consfinţind, totodată, rolulesenţial pe care aceasta îl are în domeniulcapabilităţilor pentru apărare.

Clauzele de asistenţă

După cum spuneam, dimensiunea de securi-tate şi apărare a Uniunii Europene beneficiază,prin intermediul Tratatului de la Lisabona, de odezvoltare amplă, atât din perspectivă instituţio-nală, cât şi în ceea ce priveşte diversificareainstrumentelor care pot fi utilizate de Uniune îndiferite situaţii. Pe acest palier se înscriu douăinovaţii care prevăd capacitarea angajamentuluistatelor membre şi al instituţiilor europene însusţinerea unui alt stat membru care se confruntăcu o situaţie de criză.

Astfel, prin intermediul Clauzei de solidaritate,Tratatul de la Lisabona prevede obligativitateaacordării sprijinului statelor membre, de oricenatură, dublat de cel al instituţiilor europene, unuistat membru care este victima unui atac teroristsau pe teritoriu căruia s-au produs dezastrenaturale sau de altă natură.

Monitor Strategic

79PESA

În acelaşi timp, inventarul mecanismelorlegale de asistenţă la nivelul statelor membre estecompletat prin introducerea „Clauzei de apărarereciprocă”. Prin intermediul acesteia se prevedeobligaţia statelor membre de a acorda asistenţăde orice natură, inclusiv militară, în cazul în careun alt membru devine victima unei agresiuniarmate12. Aplicarea acestei clauze trebuie să sefacă, însă, fără a prejudicia statutul unor membriiUE în relaţia cu NATO.

Raţiunile introducerii acestei clauze se regă-sesc în precedentul juridic creat în 1948, prinsemnarea Tratatului de la Bruxelles, care a per-mis crearea Uniunii Europei Occidentale (UEO),structură chemată să răspundă preocupărilor desecuritate ale statelor vest-europene în condiţiileparticulare ale sfârşitului celui de-al Doilea RăzboiMondial şi, implicit, declanşarea Războiului Rece.Astfel, Tratatul de la Bruxelles, cuprindea preve-deri similare a căror aplicabilitate13 viza situaţiaunei agresiuni armate împotriva unuia dintrestatele semnatare.

Prin urmare, în condiţiile preluării atribuţiilorşi responsabilităţilor UEO de către UniuneaEuropeană, transferarea acquis-ului acesteiorganizaţii s-a realizat prin introducerea clauzeirespective în textul noii versiuni a Tratatului UE.

Cooperarea structuratăpermanentă

Una dintre cele mai dezbătute inovaţii intro-duse de Tratatul de la Lisabona o reprezintă consa-crarea juridică a formulelor de cooperare structu-rată14 în domeniul apărării. În mod practic, preve-derile Tratatului vizează posibilitatea iniţierii unorformule de cooperare intensificate între statelemembre care îndeplinesc o serie de criterii îndomeniul capabilităţilor militare15.

Prevederile relative la cooperarea structuratănu vizează angajamentele operaţionale ale UniuniiEuropene, fiind limitate doar la domeniul dezvol-tării capabilităţilor de apărare. Chiar şi aşa, dezba-terea născută în jurul acestei iniţiative a vizat, înesenţă, modul de raportare al evoluţiilor pe aceas-tă dimensiune la demersurile similare ale NATO.

În egală măsură, divergenţele de opinie auvizat şi perspectiva impactului acestei iniţiative

asupra Uniunii în sine. Aceasta cu atât mai multcu cât criteriile de eligibilitate ale participanţilorîn aceste formule de cooperare dau câştig de cauzăstatelor mari, ceea ce poate să conducă la creareaunei „Europe cu mai multe viteze” în domeniulPESA.

Cu toate acestea, opiniile pro şi contra faţăde perspectiva adâncirii duplicărilor deja existentela nivel instituţional între cele două organizaţiiau fost depăşite de importanţa pe care acest tipde cooperare o reprezintă pentru accelerareaprocesului de dezvoltare a capabilităţilor europenede apărare.

** *

După cum se observă, prevederileTratatului de la Lisabona oferă un tablou îmbogăţitîn mod consistent cel puţin în ceea ce priveştedimensiunea de securitate şi apărare a UniuniiEuropene. Această situaţie se datorează în primulrând angajamentului politic al statelor membrefaţă de susţinerea dezvoltării PESA, atitudine carea permis preluarea in corpore a moşteniriiConstituţiei Europene pe acest palier, fără a maifi nevoie de redeschiderea negocierilor.

Raţiunile acestei situaţii le regăsim în faptulcă, în mare măsură, prevederile Tratatului nu aufăcut altceva decât să consfinţească o realitateexistentă, majoritatea iniţiativelor fiind aplicateavant la lettre la nivel european. Este cazulAgenţiei Europene de Apărare, clauzei de solida-ritate şi chiar a formulelor de cooperare structu-rată. Utilizarea acesteia din urmă o regăsim încadrul procesului de operaţionalizare a capacită-ţilor de reacţie rapidă, sub forma GrupurilorTactice de Luptă.

Cu toate acestea, nu se poate minimalizaimportanţa elementelor de noutate aduse deTratatul de la Lisabona care sunt cantonate înspecial în zona misiunilor pe care PESA va trebuisă şi le asume. Aceste aspecte vor fi de natură săpermită iniţierea procesului de reconfigurare amecanismelor de planificare şi generare a forţelor,neputând fi excluse, de asemenea, transformăriale modului în care statele membre contribuie cuforţe şi capabilităţi în cadrul PESA. În acestcontext se plasează, fără îndoială, şi legiferareaformulelor de cooperare structurată care se potconstitui ca zone de generare a unor iniţiative cumult mai ambiţioase ca până în prezent.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201080

Monitor Strategic

În concluzie, Tratatul de la Lisabona oferă untablou mixt, marcat de o serie de elemente denoutate în ceea ce priveşte componenta de securi-tate şi apărare a Uniunii Europene, care vor fi denatură să contribuie, fără îndoială, la dezvoltareaPESA. Un rezultat pozitiv pe această dimensiunenu se poate realiza, însă, în absenţa consensuluipolitic la nivelul statelor membre, aceastarămânând elementul definitoriu pentru orientareaprocesului de dezvoltare a PESA.

1 Referendumurile din Franţa (29 mai 2005 – 54,68%Nu) şi Olanda (1 iunie 2005 – 61,5%)

2 Disputele pe marginea Tratatului au marcat toatereuniunile Consiliului European derulate în 2007. se dis-tinge din acest context poziţia Poloniei care a contestatîn mod constant principiile stabilite pentru implementareasistemului de vot cu majoritate calificată. În urma acestordisensiuni soluţia pentru care s-a optat a fost aceea aamânării până în 2014 a aplicării noului sistem şi men-ţinerea celui prevăzut prin intermediul Tratatului de laNisa potrivit căruia un număr mic de state poate solicitareexaminarea unei decizii (formulă cunoscută sub numelede „compromisul Ioannina”).

3 Corespunzătoare Tratatului de la Maastricht (1993)prin care structura instituţională a UE era divizată în 3mari segmente (piloni) – Pilonul I (Comunităţile Econo-mice), Pilonul II (Politică Externă şi de Securitate Comună/Politica Europeană de Securitate şi Apărare), Pilonul III(Justiţie şi Afaceri Interne).

4 Tratatul de la Lisabona, Art. 13a, Journalul Oficialal Uniunii Europene, 17 decembrie 2007, p. 27.

Note

5 Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentruPolitica de Securitate şi Afaceri Externe este ales deConsiliul European pentru un mandat de 5 ani, în bazavotului cu majoritate calificată (Lisbon Treaty, Art.16).

6 Pentru exercitarea acestor atribuţii, Tratatul de laLisabona prevede crearea unui Serviciu European deAcţiune Externă, alcătuit din reprezentanţi ai statelormembre precum şi ai principalelor structuri implicate înproblematica aferentă PESC-PESA, respectiv, Secreta-riatul General al Consiliului şi Comisia Europeană. Modulde funcţionare şi structura propriu-zisă a acestui serviciureprezintă atributele exclusive ale Înaltului Reprezentant(Art Tratat).

7 Preluate în decembrie 1999 de la Uniunea EuropeiOccidentale (umanitare, salvare-evacuare, peacekeepingşi managementul crizelor – inclusive peace making).

8 European Presidency Conclusions, Helsinki EuropeanCouncil, http://www.europa.eu.int.

9 Modificarea misiunilor Petersberg şi mai precisincluderea problematicii combaterii terorismului a fostrealizată cu prilejul Consiliului European de la Sevilla,pe timpul exercitării mandatului Preşedinţiei spaniole(ianuarie – iunie 2002).

10 Tratatul de la Lisabona, Art.28D, Journalul Oficialal Uniunii Europene, 17 decembrie 2007, p. 36-37

11 Council Joint Action 2004/551/CFSP din 12 iulie2004 (http://www.eda.europa.eu).

12 Tratatul de la Lisabona, Art.28A, Journalul Oficialal Uniunii Europene, 17 decembrie 2007, p. 35.

13 Tratatul de la Bruxelles a fost modificat prin inter-mediul unui Protocol adoptat la Paris în 23 octombrie 1954,generat ca urmare a necesităţii de armonizare a statutuluiUEO cu realităţile generate prin crearea NATO.

14 Tratatul de la Lisabona, Art.28E, Journalul Oficialal Uniunii Europene, 17 decembrie 2007, p. 35.

15 Tratatul de la Lisabona, Protocolul nr.4 privindcooperarea structurată în domeniul apărării, JournalulOficial al Uniunii Europene, 17 decembrie 2007, p. 153-154.


The recently signed Lisbon Treaty is the result of many years of common efforts by EU member states tobuild a common defense and security policy. The Lisbon Treaty inherited almost all the provisions of the former„constitutional” treaty which has been rejected by some meber states and never entered into force. The authoris especially interested in the so-called Petersberg tasks which, after Lisbon agreements, also includes disarmement,military advising and assistance, anti-terrorist fight.

Dragoş Ilinca, PhD, is a historian specialized in Middle East area and he works within theMinistry of National Defense.

Monitor Strategic

81PESA

Este un lucru bine ştiut că proiectul uneiEurope unite s-a dezvoltat instituţional după alDoilea Război Mondial, prin metoda abordăriiprogresive a domeniilor relevante de activitate –economie, politică, cultură, justiţie, ulterior şi înaria politicii externe şi de securitate. Aşa-numita„metodă Monnet” a integrării în paşi mărunţi,sectorial, a dat rezultate pe termen lung.

Prima tentativă concretă de a crea o armatăeuropeană a existat în anii ’50 ai secolului trecut,exact în perioada de început a Războiului Rece.Exista o stare de ostilitate şi mefienţă reciprocăîntre cele două blocuri rivale, NATO şi ulteriorPactul de la Varşovia, pe de altă parte Franţa darşi Belgia se temeau de o resurecţie a militarismuluigerman, deşi URSS era considerată inamicul esen-ţial al aliaţilor occidentali. Încă din anii ‘50, SUAse declaraseră în favoarea includerii Germaniei deVest în comunitatea de securitate şi apărare colec-tivă a Occidentului, insistând pentru înarmarealimitată şi controlată a acestei ţări, astfel încât sănu fie pusă în pericol coeziunea din cadrul NATOşi al Uniunii Europei Occidentale (UEO). Pefondul controverselor dintre adepţii şi adversariiacestei idei, premierul britanic Winston Churchillavea să lanseze în faţa Camerei Comunelor ideeaformării unei armate europene care să includă şiun contingent german. Spre a permite depăşireaimpasului dintre aliaţii europeni şi SUA, ministrulde externe francez René Pleven a propus în 1950crearea unei armate europene, urmând recoman-darea din 11 august a Adunării Consiliului Europeide a se pune bazele unei forţe militare europeneunificate, care să poată coopera în condiţii opti-male cu SUA şi Canada1. Se urmărea nu doar opunere laolată a unor contingente naţionale dis-tincte ci chiar o fuziune a acestora, şi un cadru

Pledoarie pentru o Europă a apărăriiDr. Şerban F. Cioculescu

supranaţional de comandă – un minister euro-pean al apărării, un buget propriu, iar noua armatăurma să fie la dispoziţia Comandamentului AtlanticUnit, contribuind la formarea comandamentelorintegrate ale NATO şi la structurile de planificareintegrată2.

În mai 1952 a fost semnat tratatul de instituirea Comunităţii Europene a Apărării – Belgia, Italia,Franţa, Luxemburg, Olanda, RF Germania. Dupăcum se ştie, Parlamentul Franţei avea să respingăacest proiect iar singura formă de cooperare mili-tară dintre europenii vestici, cu excepţia NATOdar în complementaritate cu acesta, a rămasUniunea Europei Occidentale, organizaţie desecuritate şi apărare bazată pe Tratatul de laBruxelles din 1948, modificat în 1954 prinAcordurile de la Paris. UEO a avut o activitatedestul de discretă, cedând prim-planul strategiccătre NATO, şi dispărând la finele anului 2000când o parte dintre funcţiile sale au fost preluatede UE.

După numirea generalului american Eisenhowerîn calitate de comandant suprem al forţelor aliatedin Europa (SACEUR), cele şase state europenecare se angajaseră la apărare colectivă prin UEOau decis să îşi integreze apărarea în cadrul NATO,spre a beneficia de sprijinul SUA. Acordurile dela Paris din 1954 au permis RFG şi Italiei să aderela UEO. Între 1973 şi 1984, UEO s-a manifestatmai ales prin intermediul Agenţiei pentru Contro-lul Armamentului şi Comitetului Permanentpentru Armament, iar cooperarea politică a ră-mas la un nivel primar pe fondul dezvoltăriiCooperării Politice Europene. Abia în octombrie1984 la Roma, miniştrii europeni ai apărării aupublicat o declaraţie care trimitea la o identitateeuropeană de securitate şi la armonizarea pro-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201082

Monitor Strategic

gresivă a politicilor de apărare ale statelor mem-bre. În 1992, Summitul UEO de la Petersberg apermis defnirea sarcinilor UEO, prin „Declaraţiade la Petersberg”3. UEO a participat la misiuni depatrulare în Golful Persic, în Marea Adriatică, desupraveghere şi deminare în Balcanii Occidentalişi la misiunea ALBA din Albania. În 1997, UEOcuprindea un sistem defensiv axat pe Eurocorps(forţe germane, belgiene, spaniole, franceze, lu-xemburgheze), pe divizia multinaţională (unităţibelgiene, britanice, olandeze,germane), forţa am-fibie (britanico-olandeză), Eurofor şi Euromarfor.

În 1992 a fost creat EUROCORPS cuprinzândforţe din Belgia, Franţa, Germania, Luxemburgşi Spania. Cartierul General se află la Strasbourgşi participă şi contingente din alte state – Austria,Canada, Grecia, Italia, Polonia şi Turcia. A devenitun corp de reacţie rapidă în serviciul NATO şi UE.Tratatul de la Elysée din ianuarie 1963 a simbolizatreconcilierea deplină dintre Franţa şi Germaniaiar în 1989 s-a format o brigadă franco-germană,devenită operaţională din 1991. În mai 1992, aavut loc un summit bilateral la La Rochelle şi celedouă state au fondat official EUROCORPS. În1993, statele participante la EUROCORPS audecis ca forţele lor să poată fi folosite de UEOpentru „misiunile Petersberg”, ulterior acesteafiind preluate de UE. NATO poate, deasemenea,să solicite cooperarea forţelor EUROCORPS, prinacordurile SACEUR din ianuarie 1993, an în careBelgia s-a alăturat structurii militare franco-ger-mane, urmată de Spania în 1994 şi Luxemburg în1996. În 1998, circa 470 militari din cadrul Cartie-rului General EUROCORPS au sprijinit activita-tea Cartierului General SFOR din Bosnia-Herţe-govina iar în anul 2000, a luat parte la construireacartierului general KFOR din Kosovo.

La Summitul UE de la Köln, din iunie 1999,leaderii europeni au fost de acord ca EUROCORPSsă fie pus la dispoziţia UE pentru operaţiuni de tipPetersberg de gestiune postconflict şi de răspunsla crize. Din iunie 2001 a început procesul detransformare a EUROCORPS într-un corp dereacţie rapidă care să poată participa la misiuniîn cadrul UE şi NATO (sub forma unui NATORapid Deployable Corps Headquarters)4. În sep-tembrie 2002, naţiunile-cadru ale EUROCORPSau semnat un accord tehnic cu SACEUR prin

care Polonia, Grecia, Turcia şi Canada puteau trimitereprezentanţi la Cartierul general al EUROCORPS.Chiar şi Austria şi Finlanda, cunoscute pentruneutralitatea lor, au acceptat să ia parte la aceastăstructură.

În 1995 a fost creată EUROMARFOR, forţăeuropeană navală nepermanentă, constituită dinnave de luptă franceze, spaniole, portugheze şiitaliene. În 2003-2004, în Mediterana Orientală,EUMARFOR a luat parte la operaţia CoherentBehaviour, apoi în Oceanul Indian pentru comba-terea terorismului din Cornul Africii (ResoluteBahaviour)5.

EUROFOR („Euroforce opérationnellerapide”) a fost creată în 1995, de aceleaşi state,fiind componenta terestră a EUROMARFOR.Misiunile acestor două forţe sunt cele de tipPetersberg, putând fi folosite de către UE şiNATO. Statul major se află la Florenţa. Pe 30septembrie 2003, EUROFOR a preluat condu-cerea operaţiei Concordia din FYROM.

Politica Europeană de Securitate şi Apărare(PESA), lansată oficial de Summitul UE de laHelsinki (decembrie 1999), a avut scopul de a oferiEuropei unite un nou instrument de afirmare pescena internaţională, subordonat Politicii Externeşi de Securitate Comună, pilonul doi al Tratatuluide la Maastricht. La Helsinki a fost propus şiadoptat conceptul strategic Headline Goal 2003prin care UE urmărea să se doteze cu o forţămilitară compusă din circa 60 000 militari, apar-ţinând statelor membre (Forţa Europeană deReacţie Rapidă), mobilă, flexibilă, uşor de desfă-şurat şi de susţinut în teatrele de operaţii, înmaxim 60 de zile şi cu activitate timp de un an, înscopul îndeplinirii aşa-numitelor „misiuniPetersberg” moştenite de UE de la UniuneaEuropei Occidentale (UEO) – misiuni de menţi-nere/impunere a păcii, managementul crizelor,misiuni umanitare, de ajutorare a refugiaţilor etc.6

În acest fel, UE urma să devină un actor maicredibil în politica externa şi să se implice maieficient în rezolvarea unor crize regionale cuimpact strategic asupra spaţiului european. Auurmat Summiturile europene de la Feira, Nisa,Göteborg, Laeken la care s-au consemnat pro-grese pe calea construirii unei Europe a Apărăriidar şi limite serioase, de natură politică şi eco-nomică. Pe 17 noiembrie 2003, Consiliul Afacerilor

Monitor Strategic

83PESA

Generale şi Relaţiilor Externe (General Affairsand External Relations Council – GAERC) asolicitat revizuirea şi redefinirea acestor misiuni,spre a corespunde noilor provocări.

Uniunea Europeană dispune de mijloaceadecvate pentru prevenirea conflictelor, acesteafiind stabilite la Summitul Consiliului European dela Laeken din 14-15 decembrie 2001: cooperarea înscopul dezvoltării şi oferirea de asistenţă externă,instrumente economice, politici sociale şi de mediu,sprijin umanitar, mijloace diplomatice şi dialog politic,cooperare cu state şi organizaţii internaţionale. Insămanagementul crizelor a necesitat şi punerea lapunct a unor instrumente specifice domeniuluisecurităţii militare – mecanismul de alertă şi reacţierapidă, consolidarea structurilor statale postconflictprin: formarea forţelor de poliţie, formarea despecialişti în drept şi administraţie publică,înfiinţarea administraţiilor civile, protecţia civilă încaz de dezastre naturale etc.

UE şi-a pus problema unei astfel de forţe dupăce a asistat neputincioasă la destrămareaIugoslaviei şi la genocidul din Rwanda din 19947.Atunci s-a văzut clar că marile puteri intervindoar când au un scop geopolitic şi strategic precisşi doar atâta vreme cât nu suferă ele înselepierderi umane grave – a se vedea cazul SUA înSomalia.

La Summitul de la Laeken, din 2001, PESA afost declarată operaţională, fapt ce a generatsperanţe privind acoperirea vidului de securitatedin Balcani (parţial acoperit de misiunile NATOdin Bosnia-Herţegovina şi Kosovo) şi conferireaunui plus de credibilitate politicii externe comune,în paralel cu întărirea polului european de apăraredin cadrul NATO. S-a insistat mult în Europa şiSUA pe caracterul complementar al PESA şi alESDI (European Security and Defense Identitydin cadrul NATO), împărţirea corectă a sarcinilorşi specializarea pe misiuni fiind garanţia consoli-dării legăturii transatlantice din cadrul NATO.

După Summitul de la Nisa (decembrie 2000),s-au evaluat realizările şi nerealizările PESA simai ales capacitatea reală de a îndeplini misiunilePetersberg, fiind descoperite multiple domenii încare decalajul dintre europeni şi SUA era foarteconsistent. În speranţa de a remedia aceste lipsu-ri, a fost lansat ECAP („Planul de Acţiune al

Capabilităţilor Europene”) în anul 2001 şi s-aucreat 16 grupuri de experţi spre a monitorizasituaţia şi a propune soluţii. Deşi bugetele destinateapărării de către statele europene nu au crescutspectaculos în ultimii ani iar legislaţia europeanăîn materie de apărare rămâne încă un domeniucare face ca piaţa armamentelor şi echipamen-telor militare să nu se supună aceloraşi reguliprecum piaţa unică (regulile concurenţei, transpa-renţa, controlul ajutoarelor de stat), s-a realizatun pas înainte semnificativ prin crearea, începandcu sfarşitul anului 2003, a Agenţiei Europene aArmamentelor, Cercetării şi Capabilităţilor carecoordonează mai eficient procesul de producţie,achiziţie şi cercetare la nivel european.

În ciuda stadiului încă incipient al PESA, UEa trecut la valorificarea propriului potenţial destabilizare regională şi proiectare a securităţii înafara teritoriului său, graţie misiunilor demarateîn ianuarie 2003 – misiunile de menţinere a păciisi apoi de poliţie din FYROM (Concordia/Proxima), misiunea de poliţie din Bosnia -Herţegovina, cea de menţinere/impunere a păciidin RD Congo (Bunia), iar din decembrie 2004 apreluat de la NATO misiunea de menţinere a păciidin Bosnia-Herţegovina (redenumită cu aceastăocazie EUFOR), pentru care va folosi circa 7 000de militari. Aceste misiuni în teatre de operaţiunidestul de indepărtate, chiar pe alte continente,au pus în evidentţă caracterul benefic al existenţeiacordurilor „Berlin plus”, semnate în 2002-2003între NATO şi UE, prin care aceasta din urmădobandea dreptul de a se folosi de capabilităţilemilitare şi de planificare ale Alianţei, inclusiv deaccesul la informaţii strategice. S-a dovedit astfelcă UE şi NATO pot coopera în gestionarea unorcrize fără a îşi dubla şi suprapune eforturile, fărăa-şi discrimina reciproc membrii care nu fac partedintr-una sau alta dintre cele două organizaţii şifără a se decupla strategic. Există premisefavorabile pentru cooperarea pe bază de comple-mentaritate între Forţa de Răspuns a NATO siForţa de Reacţie Rapidă a UE, prima fiind maiales o forţă expediţionară, menită să contracarezeameninţări militare (război, ciocniri armate,acţiuni teroriste) grave, stringente, pe când a douaeste o forţă de stabilizare, destinată eforturilorde menţinere a păcii şi reconstrucţie statală.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201084

Monitor Strategic

Grupurile tactice de luptă

În timp ce procedura de definitivare şi adop-tare a „Constituţiei” europene era în plină desfă-şurare (iunie 2003–iunie 2004), iar domeniilepoliticii externe, securităţii şi apărării urmau săsufere unele modificări deşi rămâneau domeniiinterguvernamentale prin excelenţă, decidenţiipolitico-militari din câteva state ale UE (Franţa,Germania şi Marea Britanie) au propus relansareaprocesului de construire a unei Europe a apărăriiprin infiinţarea unor Grupuri tactice de luptă(Battle Groups) care să îmbunătăţească capaci-tatea UE de răspuns la crize la orizontul anilor2007-2010 – the Headline Goal 2010 care nuînlocuieşte Headline Goal 2003, ci este comple-mentar acestuia. Proiectul grupurilor de luptă aapărut aşadar în noiembrie 2003, după reuniuneabilaterală franco-britanică de la Londra şi acăpătat o bază legală prin textul rămas neadoptatal aşa-numitei „Constituţii” europene (2004) apoial Tratatului de la Lisabona intrat în vigoare îndecembrie 2009. Se speră că începând cu anul2010 se vor folosi în fine aceste forţe rapide şimobile ale UE la adevărata lor capacitate.Revenind la cronologia formării lor, în primăvaraanului 2004 miniştrii apărării din UE şi-au datacceptul pentru construirea Grupurilor de Luptă.La început s-a vorbit de şapte sau nouă grupuri acâte 1500 sau maximum 2000 de soldaţi fiecare,gata să fie desfăşuraţi în locuri fierbinţi (focarede criză) din lume, în misiuni de stabilizare post-conflict şi de protecţie umanitară. Ţinta predilectăa unor asemenea operaţii – desigur statele„eşuate”, pradă conflictelor interne şi instabili-tăţii. Este posibil să se execute însă şi operaţiunimultinaţionale de dezarmare, sprijin pentru stateterţe în combaterea terorismului şi în vedereareformei sectorului de securitate. Grupurile deluptă sunt gata de desfăşurare în 15 zile şisustenabile în teatrul de operaţii pentru 30 de zile(120 zile cu rotaţie), trimiterea lor putând pregătidesfăşurarea unei forţe sub mandat ONU.

Subliniem faptul că UE încurajează şi asocieride tip regional ale statelor membre, în funcţie deafinităţi şi tradiţii în cooperarea militară. Astfel,Suedia şi Finlanda s-au declarat în 2009 gata săcreeze un grup tactic nordic integrat în structuragrupurilor de luptă, având 300 de finlandezi şi 900

de suedezi în compoziţia sa. Fiecare statcontribuie la grupurile tactice de luptă în funcţiede specialităţile de nişă iar în domeniultransportului strategic s-ar putea recurge la ocooperare multinaţională spre a se acoperiactualul deficit logistic.

În anul 2004 s-a vorbit de 1 600 de militariper grup tactic şi de o dotare care ar cuprinde8:

• Un portavion cu escorta sa aeriană şi navală.• Un comandament de transport aerian al

UE care va coordona desfăşurarea forţelor înzonele de criză.

• O reţea de comunicaţii modernizată caresă includă şi un sistem spaţial.

• O celulă de planificare la Bruxelles pentruoperaţii militare ale UE.

Cei 25 de miniştri ai apărării din statelemembre UE au convenit în mai 2004 „să se anga-jeze să fie capabili până în 2010 să răspundă prinacţiuni rapide şi decisive(…) în faţa întregului spec-tru de operaţiuni de management al crizelor”. Pe22 noiembrie 2004 s-a ajuns la un angajamentferm pentru punerea la dispoziţie a 16 000 demilitari pentru construirea acestor treisprezecegrupuri de luptă care urmau să fie operaţionaleîntr-o primă fază în 2007 şi să acţioneze submandatul ONU, după aprobarea misiunii de cătreConsiliul European în unanimitate.

După cum afirmă şi Strategia Europeană deSecuritate din 20039, UE trebuie să poată acţionaînainte ca o situaţie de criză să se acutizeze şi săse transforme în conflict armat dechis, în acestsens menţionându-se acţiunea preventivă la nivelpolitico-diplomatic dar nu cea militară preemptivăpe care SUA a oficializat-o încă din septembrie2002. În textul Strategiei adoptate în decembrie2003 la Summitul de la Bruxelles al UE se indicauşi principalele riscuri şi ameninţări la adresa state-lor şi populaţiilor europene – terorismul, armelede distrugere în masă, statele eşuate, crimaorganizată –, aşadar este probabil ca acesteGrupuri de luptă să primească misiuni în zonemarcate de prezenţa unor factori de risc şiameninţare. Javier Solana, fostul Înalt Reprezen-tant pentru PESC, a subliniat de mai multe orinecesitatea de a se crea o cultură strategicăeuropeană care să permită intervenţii rapide şirobuste în regiuni marcate de crize periculoase,mai ales când există potenţialul de propagare,

Monitor Strategic

85PESA

fapt pentru care UE ar trebui să dea dovadă atâtde voinţă politică unitară, cât şi de capabilităţimilitare suficiente, moderne. Sistemul de luare adeciziei trebuie să fie unul mai rapid, la fel şiplanificarea strategică10. Anumiţi strategi euro-peni doresc chiar ca UE să poate fi capabilă sădesfaşoare simultan mai multe operaţii cu diferiteniveluri de angajament, eventual în cooperare cuforţele armate ale altor organizaţii – ONU, NATOetc. Decizia a fost lăsată iniţial la nivelul COPS(Comitetul Politic şi de Securitate), având girulÎnaltului Reprezentant pentru Politica Externă şide Securitate a UE. După formarea Serviciului deAcţiune Externă al UE – prevăzută pentruprimăvara anului 2010 –, secretarul general alacestuia va avea o influenţă majoră asupra tipuluide misiuni şi a coordonatelor acestora.

De la St. Malo la Lisabona

La finele anului 2009 s-a creat deja postul de„ministru al afacerilor externe” al UE (ÎnaltReprezentant pentru PESC) pe lângă cel de„preşedinte” al UE, iar politica europeană deprevenire şi gestiune a crizelor se va subsumamarilor linii de politică externă adoptate de actua-lii şi viitorii membri. Adoptarea de către statelemembre a textului Tratatului de la Lisabona estedesigur un element catalizator şi pentru PoliticaExternă şi de Securitate a UE, mai ales că Uniuneaa căpătat şi mult aşteptata personalitate juridică11.Doar în acest fel, UE va putea deveni un „actorglobal” pe scena mondială, capabil să îşi controlezepropriul destin geopolitic dar şi să asigure securi-tatea şi bunăstarea popoarelor din interior, precumşi a celor din vecinătate care au, teoretic, şansade a deveni cândva membri ai acestei entităţisupranaţionale postmoderne.

În a doua parte a anului 2009, preşedinţiasuedeză a UE s-a implicat activ în consolidareagrupurilor tactice de luptă. Diplomaţii şi strategiisuedezi s-au plâns că, deşi din ianuarie 2007 UEare două grupuri tactice de luptă on call, fiecarede câte 1 500 militari, desemnate prin rotaţie laşase luni, din totalul de 18, în realitate acestegrupuri nu au fost folosite sau aproape deloc.Aceasta pentru că e nevoie de unanimitatea

statelor membre spre a se trece la desfăşurarealor în teatre de operaţiuni. Europarlamentarulromân Ioan Mircea Paşcu, fost ministru alapărării, a spus că doar cu sprijin NATO se poteficientiza aceste grupuri europene, care duc lipsăde avioane de transport şi de alte echipamentemoderne. A mai arătat că NATO şi UE se bazeazăcam pe aceleaşi forţe pentru elementele lor dereacţie rapidă, ceea ce le-ar putea pune înimposibilitatea de a desfăşura simultan misiuni12.

Faptul că Politica Europeană de Securitate şiApărare (PESA) s-a dezvoltat destul de specta-culos în doar câţiva ani, după faimoasa întâlnirefranco-britanică de la St. Malo, din 1998, estelegat de contextul istoric specific Europei de dupăRăzboiul Rece. Unor elemente structurale pre-cum marea disparitate între SUA şi aliaţii săieuropeni din NATO, în ceea ce priveşte nivelultehnologiei militare şi bugetul alocat apărării,tendinţa europenilor de a vedea relaţiileinternaţionale postbipolare ca pe un loc al păcii,cooperării, normelor morale şi juridice de coexis-tenţă armonioasă între state, li s-au adăugat eve-nimente specifice precum războaiele civile dinfosta Iugoslavie (Balcanii de Vest), intervenţiaNATO în Kosovo, crizele regionale din spaţiul ex-sovietic.

Decidenţii politico-militari europeni auconştientizat treptat faptul că Europa unită, aflatăîn plin proces de extindere, nu putea să semulţumească doar cu rolul de putere civilă şieconomică care contribuie la răspândirea nor-melor democratice şi de bună guvernare în toatălumea, şi la reconstrucţia sau crearea unor state(exemplul Palestinei). Era nevoie ca UE să aibăun profil strategic distinct, încununat de existenţaunei capacităţi militare autonome care să deacredibilitate diplomaţiei europene, să descurajezeeventuali agresori şi să permită participarea lagestiunea unor crize şi conflicte regionale.

Ţinând cont de doctrina indivizibilităţii securi-tăţii transatlantice13, profilul strategic al UE s-aaxat pe misiunile de tip „Petersberg”, desfăşuratede către Forţa Europeană de Reacţie Rapidă,uneori cu sprijinul logistic al NATO. După anul2001, principalele preocupări de securitate pentrudecidenţi şi opinia publică europeană au devenitterorismul transnaţional bazat pe fundamenta-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201086

Monitor Strategic

lism religios, proliferarea armelor de distrugereîn masă (WMD), statele eşuate care genereazăinstabilitate, drame umanitare, haos. Acesteriscuri şi ameninţări aveau să se regăseascăulterior în principalele documente cu caracterstrategic ale UE: Strategia europeană de Securi-tate, Strategia Europeană contra proliferăriiWMD, Planul de combatare a terorismului. Înacest fel s-a demonstrat dorinţa europenilor de afi solidari în faţa riscurilor, practicând o politicăde securitate comună, democratică, transpa-rentă, care să poată individualiza UE, unul dintreprincipalii actori ai scenei relaţiilor internaţionale.

Statele membre ale UE au demarat un procesde revigorare a procesului de generare a capabi-lităţilor care a continuat chiar şi după ce HelsinkiHeadline Goal a fost declarat operaţional, in iunie2003, la Consiliul European de la Salonic, iarstadiul de îndeplinire a Obiectivului Global esteconsiderat satisfacator. Headline Goal 2010 a fostadoptat cu ocazia Consiliului European de laBruxelles, din iunie 2004, iar inovaţiile aduse deacesta sunt referirile la operaţiile multinaţionalede dezarmare (joint disarmament operations), laoperaţiile multiple concomitente (several con-current operations) şi sustenabilitate, deploia-bilitate, interoperabilitate, de atins la orizontulanului 2010. S-a prevăzut crearea, în a douajumătate a anului 2004, a unei celule civil-militareîn cadrul EUMS (Statul Major al UE), în paralelcu demararea activităţilor Agenţiei Europene aApărării (2004), a grupurilor de luptă (2005-2007)şi punerea la dispoziţia UE a unui portavion pânăîn 2008 pentru misiuni în cadrul PESA.

Se ştie că marile state membre – Franţa,Germania, Marea Britanie, Spania, Italia – şi-aucreat propriile grupuri în perioada 2005-2007, darşi alte naţiuni s-au combinat cu primele patru (na-ţiunile-cadru) sau între ele, generând alte grupuride luptă.

Fiecare grup are la comandă o naţiune-cadru(lead nation), care deţine comanda operaţională,va dispune de un cartier general al forţei, iar ofer-tele de forţe vor ţine cont în unele cazuri de speci-alizarile armatelor acestor state – anti-chimic,geniu, transmisiuni, vanători de munte etc. Din2005 a fost gata de acţiune primul grup tactic, iarîncepând cu anul 2007, din cele treisprezecegrupuri, două au fost puse în stare de alertă

continuă (on call) spre a putea fi disponibile întimp real, în caz de necesitate. Fiecare grup tacticar trebui să poată dispune de mijloace proprii detransport strategic, mijloace logistice şi de uncartier general.

S-a mai decis şi ca “Eurocorps” să serveascăde structură de formare pentru un grup tacticaparte. Aşadar, este vorba de ceea ce limbajulstrategic al UE, oglindit în Tratatul de la Lisabona,numeşte „cooperare structurată”14, apariţia unorforme de parteneriat mai avansat în domeniulapărării prin acţiunea unor state-pioniere, cadrula care se pot asocia, ulterior, şi alte ţări membre.

Din păcate nu s-a reuşit obţinerea angaja-mentului de participare din partea tuturor statelorpentru constituirea Grupurilor de luptă. Austria adeclarat la început că abia în 2009 va fi aptă săparticipe, iar Cehia a indicat iniţial anul 2007 pefondul accelerării procesului de reformă a forţelorarmate. Ulterior, ambele au revenit şi au făcutoferte de forţe. Norvegia nu este membră a UEşi există o opoziţie internă puternică laparticiparea cu forţe armate. Danemarca estecunoscută pentru neimplicarea ei în problememilitare – opt out. Interesant este şi cazul Irlandei,stat care a anunţat deja că nu va putea lua partela formarea grupurilor de luptă deoarece existăpiedici de natură legal-constituţională, dupa cuma precizat în ianuarie 2005 ministrul irlandez alapărării, Willie O’Dea. Acesta a afirmat că actulconstituţional al ţării nu permite prezenţa peteritoriul naţional a unor forţe străine. În plus,Irlanda are un statut de neutralitate strictă şi nupoate desfăşura trupe în afara graniţelor decâtdacă există un mandat ONU. Or, rezoluţiileConsiliului de Securitate sunt adoptate într-untimp mai lung, de 10-15 zile, intervalul necesardesfăşurării în teatrul de operaţii al grupurilor deluptă! Iniţial, Irlanda se arătase dispusă să creezeun asemenea grup împreună cu Finlanda şiSuedia, de asemenea ţări neutre. În cele din urmă,Irlanda a acceptat să participe cu 150 de militarila Grupul de luptă „Nordic” (batalion de infanteriemecanizată), condus de Suedia, şi în care se mairegăsesc forţe din Finlanda, Estonia şi Norvegia15.

Încă din noiembrie 2004, miniştrii apărării auconvenit că cele minim treisprezece grupuri deluptă vor putea fi trimise în zone de criză chiar şila 6 000 de km de spaţiul geografic al UE în cel

Monitor Strategic

87PESA

mult zece zile de la luarea deciziei unanime şitrasarea planului strategic de intervenţie. Misiu-nile vor avea loc sub egida ONU, după deciziaConsilului de Securitate şi adesea ca un prim pasîn desfăşurarea de către ONU a unor operaţiimai ample. Mai există o problemă: deoarece dindecembrie 2009 a intrat în vigoare Tratatul de laLisabona, elementul militar va fi subordonatServiciului de acţiune externă al Uniunii (EuropeanExternal Action Service-EEAS), subordonatbaronesei Ashton, Înaltul Reprezentant pentruPESC. Astfel, comandanţii militari nu vor mairaporta preşedinţilor UE în sistemul rotativ deşase luni, ci direct dnei Ashton, care va fi şivicepreşedinte al Comisiei Europene. Aşadar,elementele de planificare a apărării vor fi inclusealături de diplomaţi în EEAS spre a realiza coo-perarea civil-militară.

Locurile unde UE ar putea decide trimitereagrupurilor tactice de luptă sunt, probabil, aceleregiuni unde există focare de criză de lungădurată, cu risc umanitar însemnat şi care au oanumită relevantă pentru statele europene saupentru Uniune ca atare – proximitate geografica,legături identitare, economice, diaspore. De pildămisiunea EU NAVFOR Atalanta, prima misiunenavală militară a UE, prin care se încearcăcombaterea pirateriei din apele Somaliei16.

Pe baza Catalogului de progres (ProgressCatalogue 2007) a fost adoptat de către AgenţiaEuropeană a Apărării în vara anului 2008 Planulde Dezvoltare a Capabilităţilor. În anul 2008preşedinţia franceză a UE a revizuit „mecanismulAtena” de finanţare a costurilor comune ale ope-raţiilor militare, existent din februarie 2004. Înacest fel, Headline Goal 2010 primea susţinereamaterială necesară, iar în paralel Civilian HeadlineGoal 2010 se dezvolta complementar. Din păcate,există un mare dezechilibru la nivelul cotelorfinanciare destinate apărării de către ţările UE, însensul că Franţa, Marea Britanie, Germania şiItalia împreună reprezintă 70% din cheltuielilecomune ale PESA. În 2008, statele membre aleUE, cu excepţia Danemarcei, aveau două milioaneca personal militar şi circa 200 000 conscripţi.Aşadar peste 440 000 militari pot fi teoreticdesfăşuraţi sub stindardul UE dar numai 110 000pot fi desfăşuraţi şi menţinuţi în teatre de luptă dinafara UE – exact efectivul Forţei de Reacţie Rapidăcuprinzând şi personalul de rotaţie17.

În plan operaţional, trebuie să existe un sistemde cooperare adecvat între grupurile de luptăspecifice Headline Goal 2010 şi Forţa Europeanăde Reacţie Rapid propriu-zisă, creată sub egidaHeadline Goal 2003 – Helsinki. Bazinul depregătire a acestor forţe ar trebui să fie unul co-mun, din care se vor selecta, în funcţie de nece-sităţi, efectivele dorite. Între riscurile pe careeuropenii şi le-au asumat prin formarea grupurilor,menţionăm costurile destul de mari ale echipării,antrenării şi trimiterii în teatrele de operaţii şiriscurile legate de nivelul de violenţă din zona decriză, posibilitatea unor ciocniri cu luptători rebelisau reţele teroriste. Militarii care fac sau vor faceparte din viitoarele grupuri de luptă trebuie pregă-tiţi mai bine spre a acţiona în zone îndepărtate şiîn condiţii de teren dificile – deşert, junglă, munte,arii urbane etc.18 Potenţialii lor adversari vor figrupuri de gherilă, „seniori ai războiului”, comba-tanţi neregulaţi luptând î numele unor grupurietnice, ideologice sau religioase, înarmaţi cu armeconvenţionale ieftine dar foarte eficiente, şi fărăa se exclude utilizarea (sau ameninţarea folosirii)unor arme „murdare” (NBC), luarea de ostaticietc. Segmentul de protejat va fi alcătuit dinpopulaţii civile cu diverse grade de implicare înconflictele armate, dar şi din infrastructuri, obiec-tive civile şi militare. Deşi unele Grupuri tacticede luptă ale UE s-au format încă din 2007, ele nuau fost utilizate până în prezent, fie din cauzalipsei consensului între statele membre, fie pentrucă s-au preferat alte formule militare de coope-rare. Când UE a aprobat în 2008 misiunea dinChad19, deşi existau două grupuri de luptă ele nuau fost trimise în acel teatru strategic, după cumspunea în septembrie 2009 Sten Tolgfors,ministrul suedez al apărării20.

Ce profil militar poate avea UE?

O seamă de analişti şi experţi pe probleme desecuritate europeană îşi pun deja problema feluluiîn care Uniunea Europeană îşi va construi o apă-rare puternică, credibilă şi tipul de operaţii în careforţele europene se vor angaja în viitorul pre-vizibil. Concluzia generală este că UE trebuie să„îşi dezvolte propriul fel de a purta acţiuni mili-tare”, iar comparaţia cu SUA nu trebuie săconstituie un factor de inhibiţie şi resentiment,

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201088

Monitor Strategic

ci un stimulent pentru a pune pe picioare o forţămilitară bine dotată, bazată pe o doctrină de inter-venţie şi pe un sprijin politic cât mai larg21. Seconsideră că Franţa şi Marea Britanie trebuie săse afle în fruntea acestui proces, iar complemen-taritatea cu forţele SUA în teatrul de operaţii estevăzută ca vitală. Pe lângă capacitatea de a asiguraforţe de peace-keeping, UE va trebui să îşi dez-volte şi capacitatea de luptă propriu-zisă, pentrusituaţii de conflict regional de joasă intensitate22.

Progrese semnificative sunt de aşteptat şi dinpartea Agenţiei Europene a Apărării, mai alesdupă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabonaîn decembrie 2009. Acest tratat cu valoare„constituţională” permite cooperări structuratepermanente prin care unele state-pionier potavansa mai mult pe calea cooperării militare decâtrestul statelor. După cum a afirmat deja directorulexecutiv al EDA, Alexander Weis, Agenţia se vaaxa pe programe de dezvoltare a logisticii navale(fleet logistic support) spre a sprijini operaţiunide tipul celei din Somalia (Atalanta)23. De ase-menea, se lucrează la crearea unei flote europenede transport aerian bazată pe Airbus A 400 M,dar şi la helicoptere, vehicule aeriene fără pilot(UAVs) şi la noua generaţie de sateliţi de obser-vaţie MUSIS. Documentul European DefenceTechnological and Industrial Base Strategyadoptat în 2007 trebuie implementat complet, sprea spori autonomia europeană şi a mări nivelul deinterdependenţă al bazei industriale tehnologicedin domeniul apărării. Agenţia dispune în 2010 deun buget de 31 milioane euro, aşadar cu doar unmilion mai mult ca în 2009, iar personalul vaajunge la 113 angajaţi24.

România nu s-a lăsat mult invitată să parti-cipe la efortul european comun de construire aunei politici de apărare. Semnalăm faptul că laînceputul lunii ianuarie 2005, Ministerul Apărăriidin România a trimis în Bosnia-Herţegovina, sprea participa la misiunea „Althea” a Uniunii Europene,un detaşament al Forţelor Aeriene Române,format din 4 elicoptere IAR - 330 SOCAT şi aechipajelor aferente (40 de militari), care audecolat de la Baza 90 Transport Aerian cudestinaţia Banja Luka, în Bosnia-Hertegovina.Detaşamentul a participat la misiunea UniuniiEuropene, lansată pe data de 2 decembrie 2004

în Bosnia-Herţegovina, în acest fel urmărindu-seo creştere a angajamentului UE în regiune.Misiunea asumată de UE a înlocuit mai vecheamisiune a NATO, SFOR, care a fost încheiată cusucces la finele anului 2004. În principiu s-a mersiniţial tot pe linia contribuţiei la Forţa Europeanăde Reacţie Rapidă, cu o ofertă de forţe similarăcu cea pentru NATO. Participarea ţării noastrela edificarea şi consolidarea Politicii Europene deSecuritate şi Apărare este un obiectiv foarteimportant, mai ales după obţinerea în 2007 acalităţii de membru al UE, fiind trecut inclusiv întextul Strategiei de Securitate Nationala învigoare. România a participat deja cu personal lamisiunile UE din Macedonia: cele civile: EUPOLProxima, EUPAT, respectiv misiunea militarăConcordia, de menţinere a păcii şi Bosnia-Hertegovina, la misiunea militară Althea dinBosnia-Herţegovina, apoi la EULEX-Kosovo şi lamisiunea de monitorizare din Georgia (EUMMGeorgia)25, EUPOL Afganistan, în paralel cuparticiparea substantiala la misiunile NATO dinBosnia-Herţegovina şi Kosovo. Ţara noastră arecontingente militare în Irak26 şi Afganistan(ISAF), şi s-a dovedit capabilă să contribuie şi lacâteva Grupuri de luptă. Mai precis spus, în cadrulGrupului Tactic de Luptă HELBROC, alcătuit dinGrecia, România, Bulgaria şi Cipru, pus la dis-poziţia UE în primul semestru al anului 2009, şi încadrul unui Grup Tactic de Luptă ce va fi activatîn al doilea semestru din 2010, alături de Italia şiTurcia27. Doar participarea la misiunea EUFORChad a fost refuzată în anul 2008 pe considerentede epuizare a bazinului de forţe disponibile.Participăm şi la Obiectivului Global Civil 2010(Civilian Headline Goal 2010) cu experţi şicapabilităţi28.

În concluzie, perspectivele politicii comunede securitate şi apărare a UE sunt legate desporirea coerenţei şi solidarităţii între statelemembre, uniformizarea treptată a culturilorstrategice, alocarea de fonduri mai substanţialeşi cooperarea cu alte organizaţii regionale sauinternaţionale de securitate. Iar o strategie gl-obală de securitate trebuie să cuprindă o evaluarecât mai corectă a mediului de securitate şi atransformărilor ce se produc continuu. O Europăa apărării, cu gândire strategică, dornică să

Monitor Strategic

89PESA

calculeze riscurile şi beneficiile propriilor acţiuni,dar şi legată organic de valorile şi normelespaţiului politic şi cultural pe care îl acoperă, va fiîn măsură să îşi protejeze cetăţenii şi statele deriscurile şi ameninţările cu care se vor confrunta.29

(*acest studiu face parte din volumul „Terra incog-nita”, publicat de către Editura Militară)


1 Facts about European Defense Community, http://www.britannica.com/facts/5/73203/European-Defense-Community-EDC-as-discussed-in-Ren%C3%A9-Pleven-premier-of-France.

2 Statement by René Pleven on the establishment ofa European army (24 October 1950), October 3, 2008,h t t p : / / w w w. e n a . l u / s t a t e m e n t _ re n e _ p l e ve n _ establishment_ european_ army_24_ october_1950-020000505.html.

3 Lista aşa-numitelor „misiuni Petersberg” (Petersbergtasks) include activităţi precum misiuni de salvare şiumanitare, menţinerea păcii, managementul crizelor etc.Acestea au fost incluse în compoziţia Politicii Europenede Securitate şi Apărare. http://europa.eu/scadplus/glossary/petersberg_tasks_en.htm.

4 NATO Rapid Deployable Corps, 9 august 2007, http://www.nato.int/issues/rdc/index.html.

5 Euromarfor, http://www.defense.gouv.fr/europe_de_la_defense_uk/la_defense_en_europe/les_initiatives_mul t ina t iona les / les_euro forces /euromar for / l_euromarfor.

6 Gustav Lindstrom, « The Headline Goal », updatedon April 2005, http://catalogo.casd.difesa.it/GEIDEFile/05-gl.PDF?Archive=191967991914&File=05-gl_PDF.

7 Le génocide au Rwanda était-il inéluctable ?, 19avril 2004, Courrier International, http://www.courrierinternational.com/chronique/2004/04/19/le-genocide-au-rwanda-etait-il-ineluctable.

8 Andrew Beatty, EU to have battle groups by 2007,www.euobserver.com, 05.04.2004.

9 European Security Strategy: A Secure Europe in aBetter World, 14 December 2003, http://www.ueitalia2003.it/NR/rdonlyres/994663FB-368F-4562-9BF0-C7FE46E66F4C/0/1212 Doc Solana Strategia Europea_en.pdf

10 Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,doar Comunităţile Europene aveau personalitate juridică,nu şi Uniunea Europeană ca atare.

11 Valentina Pop, „Sweden seeks scrutiny of EU battlegroups”, 08.09.2009, www.euobserver.com.

12 „Relaţia transatlantică este de neînlocuit. Acţio-nând împreună, Uniunea Europeană şi SUA pot constitui

o forţă formidabilă pentru binele lumii. Scopul nostrutrebuie să fie un parteneriat eficient şi echilibrat cu SUA.Acesta este un motiv în plus pentru UE de a îşi consolidacapabilităţile şi a îşi spori coerenţa” - A Secure Europe ina Better World. European Security Strategy, December2003, www.iss-eu.org/solana/solana.pdf

13 The Treaty of Lisbon – treaty at glance, http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/index_en.htm.

14 «Battle Groups–overview», http://operatsioonid.kmin.ee/index.php?page=193&. De remarcat participareaNorvegiei, stat care nu aparţine Uniunii Europene, dardoreşte să se implice activ în PESC! Grupul de LuptăNordic a devenit operaţional în intervalul ianuarie-iunie2008. Acelaşi ministru O’ Dea a acceptat ulterior parti-ciparea ţării sale la forţe armate europene dar numaipentru misiuni de sprijin al păcii sub egida ONU.

15 EU NAVFOR Atalanta a fost lansată în 2008 şiimplică un efectiv de 1800 militari. În acelaşi an, puţinmai devreme, UE a demarat şi acţiunea de coordonaremilitară EU NAVCO spre a oferi asistenţă statelor membrece cooperau pentru combaterea pirateriei în apele decoastă somaleze.

16 Giovanni Grevi, Damien Helly, Daniel Keohane(editors), European Security and Defense Policy: thefirst ten years, Institute for Security Studies of theEuropean Union, Paris, 2009, p. 76-77.

17 Sven Biscop, „Able and Willing? Assessing theEU’s Capacity for Military Action”, European ForeignAffairs Review, Vol. 9(4), 2004, pp. 509-27.

18 Misiunea EUFOR Tchad a fost lansată în 2008 şiimplică un efectiv de 3700 militari.

19 http://www.se2009.eu/en/meetings_news/2009/9/28/use_the_eu_s_battlegroups_more_flexibly.

20 Steven Everts, Lawrence Freedman, Charles Grant,François Heisbourg, Daniel Keohane and MichaelO’Hanlon. A European way of war, The Centre forEuropean Reform, 2004, www. cer.org.uk.

21 Sven Biscop, ”In Search of a Strategic Conceptfor the ESDP’, European Foreign Affairs Review, Vol.7(4), 2002, pp. 473-90.

22 http://www.eda.europa.eu/newsitem.aspx?id=576.23 http://bruxelles2.over-blog.com/article-le-budget-de-

l-agence-europeenne-de-defense-a-minima-39554467.html.24 UE a lansat EUMM Georgia în 2008, având un

efectiv de 366 persoane.25 PESC-PESA, http://www.mae.ro/index.php?unde=

doc&id=41774.26 În 2009 a fost retras contingentul românesc din

Irak.27 Idem. Conform MAE, studiul „Este UE în măsură

să reconstruiască state în derivă ? O trecere în revistă acapacităţilor civile ale Europei”, realizat de EuropeanCouncil on Foreign Relations şi dat publicităţii la 15octombrie 2009, menţionează România la capitolul Silitori(a doua categorie din cinci, după Profesionişti), alăturide Italia, Franţa ş.a.

28 M.J. Brenner, Europe’s New Security Vocation,McNair Paper No. 66, National Defense University,Washington DC, 2002.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201090

Monitor Strategic


The European Security and defense Policy gradually emerged, starting with the years 50s of the previouscentury and being institutionalized after the 1998 St Malo French-British summit. In spite of the differentnational interests and strategic cultures of the various EU members, in spite of the lack of resources and the“competition” with NATO, EU managed to forge its institutions for defense and security and launched manymissions with a military and also a civilian dimensions. After the Lisbon treaty entered into force, theperspectives for a further enhancement of the ESDP greatly improved. Worth to say that Romania is an activeplayer within the ESDP and has a tradition in taking part in various multinational missions, from the Balkans,to the Caucasus and the Greater Middle East.

Şerban Filip Cioculescu, PhD, is a scientific researcher in international security, withinthe Institute for Political Studies of Defense and Military History, and associate professor ininternational relations at the University of Bucharest, Department of Political Sciences.

Monitor Strategic

91

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

POLITICĂ EXTERNĂ

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201092

Monitor Strategic

Monitor Strategic

93

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

drd. Simona Soare

Romania became a member of NATO in April2004 and of the European Union in January 2007.This was no doubt a historical moment givingRomania a status which it holds for the very firsttime in history. Ever since independence in 1878,Romania has been caught between great powerswhich were all interested in subduing the littlestate and had to walk on a very thin line betweenthem, searching partnerships and alliances withone against the other at all times. Romania isnow a part of the Western world – the EU andNATO. Its national security is no longer conven-tionally threatened by a hostile great power. Itssmall and opened economy was on a path ofsteadily blossoming, but the global economic cri-sis hit it hard. It seems like Romania has leftbehind its years in the Warsaw Pact and movedon to another stage in its history. But what canbe said about Romania’s relationship with itsformer ally and ideological partner, Russia, theheir of the former USSR? How did their bilateralrelationship evolve throughout the 1990s and whatare the prospects for its future? What were theguiding lines of this bilateral relationship sincethe dissolution of the former USSR and whatshould be the factors shaping the future of thisrelationship? These are some of the questionsthat need be answered. We shall start with a his-torical overview to reveal the trends and pat-terns that affected the Romanian-Russian rela-tions, and we will gradually come to analyzeRomania’s current foreign policy towards theRussian Federation. Our study is an empirical one,though influenced by neoclassical realist theory;consequently, it should be treated accordingly.Also we do not aim to make predictions about the

The Romanian-Russian bilateralrelationship

in the aftermath ofRomania’s euroatlantic Integration

future of Romanian-Russian relations. We aremerely interested in analyzing the factors thatdetermine the Romanian-Russian relations andwhether these are consistent and coherent withthe rest of Romania’s foreign policy directions,to identify problems as well as opportunities todevelop the relationship.

We will first take a look at the historical evolu-tion of the Russian-Romanian relations fromRomania’s independence in 1878 on, before wetake a more detailed look at the bilateral rela-tions between the two states after the end of theCold War. The third section of our article is en-tirely dedicated to Russian-Romanian relationsin the aftermath of Romania’s accession toNATO and the EU and the effects it produced onbilateral relations with the Russian Federation inthe wake of the European Neighborhood Policy(ENP), the Eastern Partnership (EP) initiativewithin the EU and the Romanian announcementof hosting US military bases on its territory aswell as the US missile shield in Eastern Europe.The last section of our article is dedicated to draw-ing a few conclusions as well as the identificationof further paths for research in this area.

1. A Historical Overview

The thing that should be said from the verybeginning is that Romania is a minor power.1 Thisis perhaps the most important characteristic thatdetermined greatly Romania’s relationships withits neighbors and other outside powers, though itshould not be understood to mean Romania is aninsignificant strategic player on the Eastern bor-der of NATO and the EU or in the Greater Black

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201094

Monitor Strategic

Sea Area (GBSA). Moreover, it is important thatwe emphasize that the sub-system’s polarity hada huge impact on Romania’s foreign policy andits relations with its neighboring great powersand similar minor powers. For the most part of itshistory, Romania has been integrated in a bipo-lar or a multipolar sub-system of internationalrelations. For instance, in the 1880s and 1890sthe sub-system of international relations was bi-polar, with the Tsarist Empire and Austro-Hun-gary battling it out over control of the Balkansand the entire Southeastern Europe.2 This leftRomania with very few choices concerning itsnational security and independence. The geo-graphical factor was truly important in havinginfluenced Romania’s foreign and security poli-cies throughout the 1890s and well into the 20th

century. Bandwagoning was the obvious choice,except that Romania’s independence was threat-ened at the time by both polls of the sub-systemwhich meant Romania had to hedge against themboth or at times balance one by bandwagoningwith the other.3 For instance, in 1916 Romaniawas threatened by the possibility of havingTransilvania and Banat annexed by Austro-Hun-gary and the German Empire or Bessarabia an-nexed by the Tsarist Empire, depending on whichside Bucharest decided to join in the war.

The Tsarist Empire was one of the factorsthat caused great concern in Romania ever sinceits independence was internationally recognizedin 1878. Its ambitions to bring the Balkans undercontrol and reach the Mediterranean Sea andthe straits were constantly a threat to Romania’snational security and independence. As a conse-quence, Bucharest sought an ally against theTsarist Empire. At times, Romania’s strategy wasto bandwagon with its other closest great power– Wilhemine Germany or Nazi Germany – as itdid in between the 1890s and 1944. Other times,in a search to escape the terrible geostrategicsituation at the sub-system level, Romania soughtoverseas allies, such as France and Great Brit-ain that would not directly endanger its exist-ence with their expansionist ambitions. Unfortu-nately, these were rarely the right allies sincethey were too far away to intervene at the righttime to deter an attack or alleviate its conse-quences. The distance between Western Europe

and the Black Sea determined both France andespecially a maritime power like Great Britain tobe less interested in committing to a war thatwould maintain the territorial balance of powerin this faraway region simply because the influ-ence of distance made the danger seem lessthreatening and less connected with their owninterests.4 The period before World War II is per-haps the most representative in this respect.However, Romania’s choice was underlined bythe need to search for security in bandwagoningwith those great powers that would not directlythreaten its national territorial integrity.

1.1. Romanian-Russian bilateral rela-tions during the Cold War

The situation changed dramatically after WorldWar II, when the geographical factor, as well asthe political one, locked Romania behind the IronCurtain for the next sixty years. Although Roma-nia did not loose its independence, its freedom ofaction in international relations was severely lim-ited. Romania’s sub-system of international rela-tions became hegemonic and it remained so until1989. At political, economic and military levelsRomanian policy and decision-making was con-trolled and influenced by the hegemon, the USSR.During this long period of time, Romania did notenjoy the freedom it had before of choosing itsallies so as to best reflect its interests. Romania’spolitical system was transformed under Soviet in-fluence and its economic background, too. Thereare authors that entertain the thesis Romania wasa dissident state within the Warsaw Pact. For in-stance, Dennis Deletant and Mihail Ionescu ar-gue Romania held a special place within the War-saw Pact; this distinctiveness in Romania’s “dissi-dent policy” was determined by a desire for in-creased maneuverability in international relations5

as well as by an innate fear of Russia, a historicalenemy. Other authors argue Romania indeed pur-sued a dissident policy within the Warsaw Pactwhich was tolerated by Moscow because “Roma-nia was a less important strategic member of theAlliance [Warsaw Pact], surrounded by Commu-nist states”6. Still, other authors argue Moscowshifted to a policy of peaceful coexistence withRomania which was seeking more freedom in itsinternational actions.7

Monitor Strategic

95

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

We agree with these authors that Romaniaindeed desired increased maneuverability in in-ternational relations which was at the time natu-rally limited by the hegemonic power, the USSR.The example usually cited to support the argu-ment of Romanian dissidence within the WarsawPact that of Romanian opposition to Soviet inter-vention in Czechoslovakia in August 1968 caneasily be countered by another one – Romania’sunconditional support for the Soviet interven-tion in Hungary in 1956. We do not believe Roma-nia truly had a dissident policy within the formerSoviet bloc.8 Romania could not afford such apolicy because it depended militarily on Russianprotection and its national security hence de-pended on Moscow; moreover, Soviet troops werestationed on Romanian national territory until1958 (and when they withdrew, they were alwaysclose by), which infringed greatly on Bucharest’sforeign policy decisions; last, but not least, Ro-mania was geographically surrounded by Com-munist states which made an alliance with anoutside party difficult, perhaps even impossible.9

Romania remained faithful to its bandwagoningforeign policy for both necessity and lack of vi-able alternatives. This does not mean that SovietRussia quit being a threat to Romanian nationalsecurity; rather, internal balancing offered ameans of guarding against this threat whiletrapped behind the Iron Curtain.

However, this is not to say Romania had theclosest relation with Moscow at all. On the con-trary, Romania’s relations with Moscow haveconstantly been tense. The reason why Roma-nia was never particularly close to Moscow, espe-cially under Ceauşescu’s leadership, was the factthat while Romania was searching for a greaterrole within CAER and the Warsaw Pact, Moscowhad something else in mind for it. Romania hadmade efforts to industrialize, but Moscow con-fined it in CAER to a largely agricultural role.Romania had made efforts to arm its soldiers withnew military equipment – mostly Soviet – butMoscow saw Bucharest as one of the less impor-tant allies in the Warsaw Pact that could not bringa large military contribution to the alliance, ei-ther strategically or regionally. This type of rolethat Moscow had reserved for Bucharest was in

complete contradiction with Romania’s long-timeassumed desire of becoming regional leader. Eversince 1878, Romania’s foreign and security poli-cies were based on the belief that its nationalsecurity and independence depended upon build-ing a privileged relationship with one of the sys-temic great powers and by doing so building foritself a position of regional leadership. Romania’snational security was thought to depend upon itsability to sell itself as a major regional factor thatcould indeed tilt the balance of power (eventhough by a close margin!) in Europe.10 Of course,this strategic concept for Romania’s nationalsecurity and foreign policy was designed in a timewhen the concept of balance of power was stillvery influential in Europe11 and when the sub-system of international relations was bipolar ormultipolar and Romania could afford a game ofshifting alliances. But this was not a game it couldplay under Soviet hegemony! Another reason whybilateral Russian-Romanian relations were neverclose was that Russia perceived the RomanianCommunist leadership as in-submissive and pro-voking in its dealings with the West and the ThirdWorld.

When the Iron Curtain fell, Romania contin-ued to design its foreign policy within a hege-monic sub-system based on this fundamental be-lief. In fact, after 1945 and even after 1968, whenCeauşescu ceased power, Romania’s foreignpolicy was characterized by continuity.12 Exceptthat the USSR denied Romania the much de-sired role, a primary reason why Bucharest neverdid feel safe within the Pact and sought otherways to compensate this security deficit.Romania’s relations with Western powers, prima-rily the US and the UK, were based strictly oneconomic cooperation and despite increased ap-praisement they were – beyond their symbolicpower – rather feeble in terms of security guar-antees a minor power such as Romania needed.Otherwise, Romania entertained much warmerrelations with Third World states, such as theones in the Middle East, Latin America and evenAfrica. But then again, this was neutral territorythat Romania thought it could exploit to its ben-efit without distancing itself too much from andantagonizing Moscow.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201096

Monitor Strategic

2. Romanian-Russian relations after theCold War: from ambivalence, to friction-

prone, tense and strained

The Tsarist Empire and afterwards the USSRrepresented major actors in Romania’s sub-sys-tem of international relations and its foreignpolicy was obliged to take it into consideration –either as a threat or a potential ally. This, how-ever, changed after the end of the Cold War. TheDecember 1989 revolution in Romania repre-sented its breakaway from the Warsaw Pact andthe Soviet block. However, the USSR endured asa major systemic power and was definitely animportant actor in Eastern Europe – although itwas obviously weakened.

The end of the Cold War and the collapse ofthe USSR had profound effects upon the interna-tional system as a whole and upon the sub-systemof international relations of which Romania was apart. The first and most important of these effectsmaterialized in the fact that the sub-system wasno longer hegemonic. The 1990s offered Roma-nia an unprecedented chance to join the economi-cally-thriving world and the militarily-secure one:the EU and NATO. This shift in Romania’s for-eign policy was hailed as a return to the historical,cultural bases of Romania’s foreign policy whichhas always been driven by alliances with Westernpowers against regional threats. Romania thusclaimed a place in the West based on historicaland cultural linkages and sought to distance itselffrom the “Communist” past and legacy. AndRomania’s foreign policy and diplomatic effort wentinto reforms that were consistent with the newstatus it was trying to achieve. The influence ofthe foreign factors in Romania’s foreign policyduring this period was tremendous – and to thisday they continue to be so.

But the 1990s do not represent a linear evolu-tion in terms of Romania’s foreign policy. Theearly 1990s were marked by a lingering connec-tion to Moscow – a legacy of the old, Communistera and a result of domestic political forces aswell as of regional strategic ones. During 1989-1991 Romania’s foreign policy did not see a radi-cal change towards the USSR. Romania remainedcommitted to all its previous international en-gagements in the aftermath of the December

1989 revolution – including the Warsaw Pact. Thenature of the relationship between Romania andthe former hegemonic power, the USSR changedprofoundly during 1989-1991 – it was no longerhegemonic! – as a result both of internal trans-formations in both countries, but also as a resultof regional factors. However, diplomatic ex-changes with its immediate neighbors and formerSoviet-partners and allies – Poland, Hungary,Czechoslovakia, in particular – as well as explor-atory contacts with Western powers highlightedRomania’s difficult situation. During this periodthe Warsaw Pact and CAER were dissolved, andthere was increasing uncertainty about a newlycreated “buffer-zone”13 between the West, par-ticularly NATO, and the USSR.

This was a period of great confusion inRomania’s foreign policy which basically aimedat catching two rabbits with one stone. On theone hand, Romania had just gone through a demo-cratic revolution, and supposedly was looking to-wards the West now, as both a political and aneconomic model. On February 6, 1991, Romania’sForeign Affairs Ministry in a press release wasannouncing the dissolution of the Warsaw Pact14

– days before the official announcement camefrom Moscow – signaling realignment clearly forthe first time since the 1989 revolution. On theother hand, Bucharest feared the uncertainty ofbeing left defenseless in front of an unknownWest and an unpredictable East. On the occasionof his visit in Moscow on February 9, 1991, IoanMircea Paşcu, at the time President Ion Iliescu’sforeign policy advisor, reassured his Russian coun-terpart that Romania was not harboring hostileintentions towards a weakening Russia.15 Thisattitude reflected Romania’s hesitation betweenits old and somewhat predictable ally and theWestern powers which had so long been portrayedas enemies due mostly to a clear lack of securityguarantees from both sides. Moreover, this typeof attitude reflected Romania’s impatience to finditself free from the Soviet constraint, but at thesame time uncertain of what might came fromthe West. In other words, what Bucharest wassearching for, in a rather simplistic and unso-phisticated manner, were security guarantees –a safety net! Last, but certainly not least impor-tant, was the influence of systemic factors on

Monitor Strategic

97

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

Romanian decision-making. During first Gulf War(1990-1991) the US and the Russian Federationwere perceived as relinquishing their tense pastand cooperating which also encouragedRomania’s exploratory contacts with the Westand NATO in particular. However, relations be-tween Russia and the US became tense againfrom 1992 onwards and so Romania’s policyneeded to show precaution in this respect as well.

To a certain extent, Romania’s attitude isunderstandable and certainly natural. After all,nobody expected the Cold War to come to suchan abrupt end and certainly no one expected theUSSR to simply just disappear off the map bothas a state as well as a superpower. Romania’sambivalent foreign policy during 1989-1991 wasbased on a sense of safety and prudence.

The USSR aimed at letting go of its formerallies from the Warsaw Pact, but at the same timeretaining its clout upon them by means of bilat-eral treaties it wanted to sign with the formercommunist republics as the Warsaw Pact disinte-grated. This was the reason behind Moscow’sinsistence upon the signing of separate, bilateraltreaties with all the former communist republics.Ensuring that the new political leaderships of theformer communist republics were not hostile toa weakening Russia was essential for Moscow.However, in 1990-1991, some of these formercommunist states already had their eyes set onjoining the West. In 1991 Hungary, Poland andCzechoslovakia already had their minds set onjoining NATO, a possibility that was entertainedby then NATO Secretary General, ManfredWörner who signaled a potential interest of theAlliance towards eastward enlargement – a pos-sibility that had been discarded until that mo-ment and dubbed dangerous and provocative tothe USSR.16 Unlike her neighbors, Romania ac-cepted negotiations with Moscow concerning thesigning of a bilateral treaty, thus becoming theonly former communist state that signed – onApril 5, 1991, just days before Easter – a treatywith the USSR.17 This was a clear signal ofRomania’s hesitation between the East and West.An ambivalent foreign policy was forged inBucharest that was based on the pragmatism ofthe fact that Romania could not allow itself to betrapped in a hegemon’s sphere of influence again;

therefore, it was important that Bucharest pur-sue a two-front policy aimed at ensuring Roma-nia with a viable alternative ally and partner.However, the 1991 treaty was never ratified be-cause soon after the treaty was signed, the USSRdissolved and the State Duma never passed it.

This was the moment that produced the larg-est break in Romania’s foreign policy. In the af-termath of the collapse of the USSR, Romania’ssub-system of international relations saw a pe-riod of sudden and great fragmentation. A lot ofthe former Soviet republics were now gainingindependence. As a consequence, Romanianeeded to position itself towards a weak and vul-nerable Russian Federation18, the lawful succes-sor of the USSR, and towards all the newlyformed states in its immediate and far neighbor-hood. Ukraine, Moldova, Belarus, Lithuania,Latvia, Estonia, all of the states in South Caucasusand Central Asia were suddenly independentstates with which Romania needed to establishdiplomatic – and otherwise – contacts.

At the European level, EU and NATO policiestowards Eastern Europe in the early 1990s wereshaped primarily by the fear that the latter wouldbecome a safe-heaven for all kinds of threats thatwould eventually spill over into Western Europedisturbing its security, stability and economic de-velopment.19 As a consequence, in the early 1990s,both in the newly formed EU and in NATO therewas much talk concerning their eastward enlarge-ment to include these former communist statesand the newly formed, ex-communist states. Theideea behind it all was that Europe’s security wasundeniably linked with the developments in thisgeopolitical region20, despite the inertia that stillpersisted from the Cold War period. Moreover,under the newly established US unipolarity, thebrakes that had previously refrained US Wilsonianforeign policy regarding the spread of democracy,open markets and international security were sud-denly loose and Washington decided to pursue agrand strategy based on the theory of democraticpeace.21

And this inertia was obvious even inRomania’s behavior during 1991-1993. Eventhough in 1991 the USSR collapsed and dissolvedinto a host of new states, Romania, and its gov-ernment, in particular President Iliescu, com-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/201098

Monitor Strategic

monly associated with the ex-communist regime,were pursuing an ambivalent policy. The material-ization of this ambivalent policy comes off as animmature, confusing foreign policy, based on es-sentially over-estimating Romania’s role and geo-political position to attract a privileged relationwith either the Western powers or the RussianFederation. Of course, antagonizing Russia at thetime to declare an open partisanship with NATOand the West was no more of a viable and prag-matic foreign policy decision either. Although quitedisenchanted with its eastern neighboring power,the Russian Federation, which entered a period ofdeep economic, political-social unrest and weak-ness22, Romania continued to attempt a rapproche-ment to the latter, pursuing simultaneous negotia-tions with both Moscow and the Western powers.

For instance, in the summer of 1993, Gen-eral Dumitru Cioflină, the head of Romania’s JointChiefs of Staff, declared upon his return fromMoscow that Romania could not possibly be moreclose to NATO that it is to the Russian Federa-tion23, whereas just a month later, Romanian De-fense Minister, Nicolae Spiroiu, declared in frontof a NATO commission that Romania wanted tobecome a member of NATO. Moreover, in 1993,Romania became a member of the Council ofEurope and a candidate to the EU. In 1994, dur-ing an interview with CNN International, Roma-nian President Ion Iliescu, when asked whetherRomania wanted to become a NATO member orwas searching for a strategic partnership or pos-sibly even an alliance with Russia, the latter de-clared Romania was at that time pursuing “bothpossibilities”24.

This type of ambivalent policy pursued byBucharest confused not only Western powers, butMoscow as well. Despite having signed a treatyon Russian-Romanian military cooperation in1994, the relations between Russia and Romaniawere slowly straining. Until 1996, the relationswith the Russian Federation were going to be-come tense over negotiations concerning thebilateral treaty the two countries wanted to sign.Because the first treaty signed in 1991 was neverratified, it was legally null. Hence, a new one wasneeded. Besides, there was much disagreementand criticism in Romania at the time, concern-ing the contents of the first treaty.

As a consequence, under pressure from thedomestic political opposition, the Romanian gov-ernment wanted to include in the treaty threemain points: the issue of the Romanian nationalTreasure that had been in Russian custody eversince World War I (1917); the Russian condemna-tion of the 1939 Ribbentrop-Molotov Pact whichseverely disregarded Romania’s territorial integ-rity and violated its national borders; and the is-sue concerning the parties’ commitment not tobecome members and participate in allianceshostile to each other. However, Moscow inter-preted Romanian demands as hostile andirredentist, and consequently refused to sign anytreaty including these issues.

Romania’s demand to include in the treatythe condemnation of the 1939 German-SovietPact was considered to signal Romanian territo-rial revisionism. This was particularly importantsince Romania now had two new neighbors:Ukraine and Moldova, which included territoriesthat historically and ethnically belonged to Ro-mania. Upon Ukraine’s declaration of indepen-dence, in 1991, the Romanian government re-leased a statement infringing territorial claimsupon the new state and demanding that the lat-ter blame the Ribbentrop-Molotov Pact.25 Roma-nian territorial claims concerned NorthernBukovina as well as the three districts on theshore of the Black Sea, and the issue of the de-limitation of the Black Sea continental shelfaround the Snake Island. These had been inher-ited by Ukraine from the USSR, after they hadbeen ceased by the Tsarist Empire as a strategicroute of attack and access into the Balkans inthe 19th century when it was battling out Austria-Hungary and the Ottoman Empire. Moreover,Romania’s rapprochement to the Republic ofMoldova was pursued by Bucharest under thetitle of “brotherly cooperation” – which the Rus-sians suspected was a cover for Romania’s inten-tions to annex the newly formed state.

In this respect, the Russians were right. Inthe early 1990s Romania indeed pursued a mod-erate revisionist policy in its own sub-system ofinternational relations. Romania’s foreign policysignaled status quo intentions in the South andWest, but a moderate territorial revisionism inthe North and East. This was, needless to say,

Monitor Strategic

99

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

not to the liking of Moscow which still held im-portant interests in Ukraine and Moldova anddid not want to see the status quo shattered.Ukraine was territorially as large as Poland (whichhad already escaped Russian influence) and,from this respect, could possibly be a balanceragainst the latter at a regional level. As forMoldova, the Russian 14th Army was based inTransnistria, and Russian military presence inthe region was considered vital for Russian secu-rity interests. This however was incompatible withRomania’s potential annexation of Moldova, be-cause Bucharest and Moscow had just signed amilitary cooperation treaty that forbade the twosides to maintain troops on the other’s territory.26

On the other hand, Romania could not be fullytrusted, so long as it was slowly inclining towardscloser cooperation with Western powers, seekingto become a member of the EU and NATO.

The Romanian-Russian Treaty took a longtime to negotiate – over ten years – whereas neigh-boring ex-communist states Poland, Hungary,Czechoslovakia had signed similar treaties withMoscow as early as 1994, despite their initial re-fusal. But negotiations with Romania were stall-ing. In 1997, in the aftermath of the Romanianpresidential elections won by CDR candidateEmil Constantinescu, a revision of Romania’sforeign policy towards the Russian Federation andthe rest of Eastern Europe in general was dimmednecessary. But the attempt failed to produce thedesired results. Despite increasing efforts to closethe negotiations on the bilateral Russian-Roma-nian Treaty, the contents of which had been ap-proved by former president Iliescu, the treatywas not signed as scheduled in April 1996, be-cause upon the arrival of Russian Foreign AffairsMinister, Evgheny Primakov in Bucharest in re-sponse to an invitation by the Romanian authori-ties, the Romanian government denounced thetext of the treaty under the pretext it failed tocondemn the Rippentrop-Molotov Pact of August23, 1939 and to establish a clear roadmap for thereturn of Romania’s national treasure.27

This was the point where the Russian-Roma-nian relations simply just came to a stand-still forthe next seven-eight years. During 1996-2003,no presidential visits were exchanged betweenthe two states. In 1997, the last diplomatic and

parliamentarian contacts were established be-tween the two states, with a Romanian Parlia-mentary delegation visiting Moscow, and a StateDuma delegation visiting Bucharest shortly af-ter. However, until president Iliescu’s visit toMoscow in 200328, there were no other top diplo-matic and political contacts between the twostates. Moreover, there was great reluctance for2nd track bilateral diplomacy as well. Political re-lations between Bucharest and Moscow wentfrom friction-prone to tense and strained.

What determined the Romanian decision-makers to adopt this attitude towards Russia? Thisis the period in which Romania’s foreign policydefinitely stirs towards NATO and EU member-ship. The mid- and late-1990s mark a period whenRomanian foreign policy goes from ambivalenceand irredentism to complete subordination todomestic imperatives: EU and NATO member-ship.29 This was the result of a political choice inBucharest, determined partially by the Westernpromise of economic development and security(a wave-of-the-future wave-of-the-future type ofbandwagoning), as well as by the fact that duringthis period, Russia was constantly loosing groundand influence in Europe. Its economy was weakand its political environment was rather unstable.These too, were factors that strongly influencedRomania’s foreign policy choices throughout thelate 1990s.

This orientation in Romania’s foreign policyinterested exclusively in establishing partnershipswith the Western powers came at a time whenMoscow was feeling more vulnerable than ever.Moreover, the issue of NATO’s and EU’s east-wards enlargement was deeply troubling for aweak and vulnerable Russia. This is plainly re-flected in Russian National Security ConceptPapers and its National Military Doctrine Papersthroughout the 1990s and the early 2000s. Theevolution is obvious: from a relatively peacefuland defensive-oriented, status quo policy in 1991,to an offensive and largely preemptive one inApril 2000 and February 2010.30 The April 2000Military Doctrine, as well as the Concept of Na-tional Security of the Russian Federation revealMoscow’s fears of territorial disintegration andloss of international status. This determined Rus-sia to redefine its interest in the “near abroad” as

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010100

Monitor Strategic

vital to its national security.31 This was a clearsignal by Moscow that Western rapprochementand penetration of its former sphere of influencewas seen as a hostile action. Russia vehementlycriticized EU and NATO enlargement initiatives,and adopted a steadily more hostile policy32 - theculmination of which was the August 2008 Rus-sia-Georgia war that opened the door for outrightRussian hard balancing.

To a large degree, Romania’s rapprochementto the EU and NATO (and the US) determinedRussian-Romanian relations to deteriorate, be-cause the efforts made by Bucharest in its attemptto secure NATO and EU membership were slowlymonopolizing and truly exhausting Romanian for-eign policy efforts. With Romania slowly transform-ing into an agent of NATO and EU principles,norms and values, Romanian-Russian relationsbecame tenser and before long frictions started toemerge. The impact of the Western foreign factorupon Romania’s foreign policy starting 1995-1996up to the present33 has been so tremendous that itsimply monopolized all its priority foreign policydirections. The need to portray itself as a stability-exporting factor in South-Eastern Europe and laterin the Greater Black Sea Area modeled Romania’sforeign policy choices during the period 1997-2004/7. Moreover, during this long accession process,Romania’s dissociation from its former Easternally was deliberate because of the need to signal toBrussels that it had definitely chosen to forge alasting and meaningful partnership with it and thatit was committed to promote Western norms andprinciples.

However, Russian-Romanian relations did notsee the same sharp deterioration in the economicfield, where large Russian investors and compa-nies entered the Romanian market during thisperiod of time.34 Large companies such as Lukoil,one of Russia’s energy giants, entered the Roma-nian market successfully, in a period when politi-cal instability, over-taxation, a faulted legal frame-work and corruption were keeping the suspiciousWestern investors at bay. Romania’s commercialbalance with the Russian Federation is still, evennowadays, negative, Romania importing good andservices worth some $2094 million from the Rus-sian Federation and exporting goods and services

worth roughly $716 million.35 However, economicrelations between Bucharest and Moscow werethe only relations that endured through the late1990s, though they were less intense than thoseRomania pursued with the West.36

In 2001, the newly established PSD govern-ment attempted to re-launch bilateral relationswith the Russian Federation, this time with a cer-tain degree of success that was severely limitedby the government’s lack of vision. The relationwas built around the bilateral treaty that neededto be signed – to a certain degree due to Westernpressure. Thus the three main problems concern-ing the first two rounds of negotiations upon thetreaty were brought back to center stage. How-ever, Romania’s foreign policy had changed tre-mendously by 2001. There was no longer a visibleand assertive irredentist element in Romania’sforeign policy37, largely as a result of the impactof the need to fulfill EU and NATO accessioncriteria. There were still issues that need to beresolved, for instance between Ukraine and Ro-mania concerning the delimitation of the BlackSea shelf38, or the Bâstroe Channel; however,these were no longer approached by Romania ina revisionist manner.

Ultimately in 2003, the bilateral treaty wassigned without including any of the issues Roma-nia insisted so much upon: the issue of the con-demnation of the Ribbentrop-Molotov Pact39, thatof the national treasury, and the provision con-cerning the parties’ commitment not to be mem-bers and participate in alliances that are targetedagainst the other.40 The national treasury issueended up being included in a joint statement sepa-rate from the treaty that established a joint com-mission to investigate the matter and offer a se-ries of recommendations.41 This was interpretedas a failure of Romanian foreign policy, especiallyby the domestic political opposition42; however,this was an indirect consequence of the over-concentration of Romanian foreign policy effortstowards the fundamental goals of EU and NATOaccession. Basically, Romania was – and to a largeextent still is – more interested in establishingfirm relations with the EU and the US than witha Russia whose regional influence was perceivedto be sharply and vastly fading – as proven by the

Monitor Strategic

101

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

Rose, Orange revolutions, the eastward enlarge-ments of both EU and NATO, before the August2008 Russian-Georgian war.43

Romania’s regional foreign policy was for along time deprived of its rightful place in thecountry’s list of priorities because domestic im-peratives forced Bucharest to invest all its ef-forts into checking a list of accession criteria to aseries of international institutions. Consequently,Romania’s foreign policy at a regional level failedto be as coherent and indeed pragmatic as it shouldhave been and materialized rather in a series ofprinciples, borrowed from the EU or NATO andreproduced during the period from 1997 to 2007.

3. The Romanian-Russian relations in the aftermath of Romania’s

EU and NATO accession

Romania’s accession to NATO in 2004 wasno doubt a great success for its foreign policy, aswell as a result of the interplay of domestic, re-gional and definitely external factors. This forcedRomania into conjuring a strategy for its post-accession period. On January 1, 2007, Romaniaalso became a full member of the EuropeanUnion. Consequently, these two historical eventshad a lasting impact on Romania’s foreign policy.How the influence of these two events material-ized and how did it impact on Romanian-Russianrelations? What are the factors that shape thisrelation at present? Are they likely to persist or istheir influence going to fade in time?

3.1. Romania’s foreign policy prioritieswith Russia: between prudence and normal-ization

Following the 2004 parliamentarian and presi-dential elections in Romania, winner presidentTraian Băsescu launched the thesis thatRomania’s foreign policy needed to be diversi-fied immediately. Romania’s foreign policychanged under president Băsescu and becamemuch more clearly organized in terms of priori-ties and directions to pursue. NATO and the stra-tegic partnerships with Washington and London– unfortunately formulated as an axis44– wereseen as the primary guarantors of national secu-rity; EU membership was – and continues to be –

seen as a means for further economic, social,cultural and democratic development even intimes of great economic challenges in the EUsuch as the present; our relations with China havebeen given priority in terms of trade; our rela-tions to the Middle East have been severely re-considered; and Romania’s policy towards East-ern Europe, South Caucasus, Central Asia andthe Russian Federation has been revitalized andis undergoing tremendous redefinition.45

Romanian foreign policy also changed underthe impact of accession into NATO and the EU,a long-held goal of Romania. Thus, the drivingforces of Romanian foreign policy that haveworked for nearly 150 years46 have been alteredand Romania is actively searching for a new “na-tional project” which would drive foreign policyin the future.47 Nelson argues Romania’s foreignpolicy goals have traditionally been mainly to: “1.Avoid isolation because it means vulnerability,and strive for Romania’s inclusion as a Europeannation with full responsibilities. 2. Avoid one-power domination of Southeastern Europe, re-gardless of what that power might be. Instead,seek multilayer guarantees at bilateral, regional,and multilateral levels. 3. Protect the unitary in-tegrity of the Romanian state against autonomyself-determination, or other steps toward frag-mentation.”48 And Romania has been only par-tially successful in achieving them.

However, this is a shallow portrayal of Roma-nian foreign policy, highly influenced by regionaltrends. The main goal of Romanian foreign andsecurity policy remained, including during theCommunist era, to maintain independence fromother regional great powers. This is one of thereasons why the Ceauşescu regime had such ahard time accepting Moscow’s claim of “limitedsovereignty” when it came to the security of com-munist regimes in satellite states.49 Secondly, thegoal that drove Romanian foreign policy deci-sions throughout the 20th century was that of the“Greater Romania,” that is unification of all Ro-manian territories that had been previously toreapart from it. Romanian decisions to join WorldWar I and World War II are representative in thisregard.50 Last, but not least, Romania’s foreignpolicy has traditionally been driven by its dualidentity of Latin (hence Western) state, trapped

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010102

Monitor Strategic

in Eastern Europe, among Slavs, Turks and Hun-garians.51 As a consequence, in its dealings withthe West, as well as in its aspirations to integratewith Western Europe, Romania has always soughtto do so from a prominent regional position. Andto a certain degree, it still does so. Of coursemaintaining territorial integrity has been a goalof Romanian foreign policy, but under the greatergoal of maintaining the identity of Romania.

Nowadays, these driving forces are no longeracceptable as initially enunciated and pursuedbecause Romania is now in NATO and the EU –Romania belongs to the West! As such, Roma-nian foreign policy is transforming under theimpact of membership in both the EU and NATO.Romania is currently seeking to identify a newset of principles that will drive its foreign policyin the long-term – and so far they have provenillusive to the Romanian political elite. The East-ern Neighborhood is definitely one strategic areawhere Romania is seeking to consolidate its pres-ence and involvement – as proven by newly es-tablished strategic partnerships with Azerbaijanand the tentative one currently negotiated withTurkey. Bucharest’s participation in sketching theEU’s foreign policy is deemed extremely impor-tant, as is its active participation in NATO deci-sion-making circles. As proven by recently pre-sented Romanian vision for the new NATO Stra-tegic Concept expected to be launched in No-vember 2010, on the occasion of the NATO LisbonSummit, Romania did not take a clear stance onthe issues it feels most strongly about with re-spect to NATO.52 Consequently, Romanian for-eign policy in bilateral relations with Moscow isno longer driven only by the need to ensure inde-pendence and avoid hegemony. Rather, it isdriven by the need to build up or participate tothe building-up of a NATO and European foreignpolicy that centers on counterbalancing Russianaggression and assertiveness in Eastern Europeand the Greater Black Sea Area. Romanian for-eign policy is equally turning towards closer rela-tions with ally Turkey – and the avoidance ofcloser, potentially even partnership relations be-tween Russia and Turkey in the Greater BlackSea Area (a trend that has been visible on bothsides for quite some time now)53. The challenge,however, is for Romania to put together a na-

tional strategy that, while taking into accountEuropean and American interests and strategies,is built around its own interests and identifiesactions and means to promote them regionally –thus pushing away from a country-image longenjoyed by Romania of an “American” pawn inthe region, promoting Washington’s interests andstrategies diligently and submissively.54

In the aftermath of the 2009 presidential elec-tions, when president Băsescu was reelected for asecond term, he emphasized this redefinition ofthe interests Romania harbours towards EasternEurope: “The key words of the Romanian foreignpolicy during my new term as president will bedynamism, continuity, seizing opportunities, prag-matism, predictability, respect for previous com-mitments, efficient multilateralism and solidar-ity.”55 The pillars of Romania’s post-accession for-eign policy are thus identified as “an energic par-ticipation to the European project, a solid trans-Atlantic relationship, and an active neighborhoodpolicy”56. However, at a closer look, presidentBăsescu is in fact outlining Romania’s foreignpolicy towards Eastern Europe at two levels:

• The bilateral level concerns relations withregional states in Eastern Europe and the GreaterBlack Sea Area which, according to presidentBăsescu, are to be pursued under the auspices ofsolidarity and seizing opportunities. It would seemas if Romania’s interests towards Eastern Eu-rope are clearly defined and stated, but at a closerlook things are rather different. During a re-search visit to Moscow, we have had the chanceto talk to fellow Russian researchers who empha-sized Romania’s interests in the region are ex-cessively influenced by Washington and the ac-tions pursued by Romania in the region – such aspresident Băsescu’s call for the internationaliza-tion of the Black Sea, his calling the Black Sea a„Russian lake”, the announcement of Romania’sacceptance to host US military bases on its terri-tory, etc - are in fact a result of the US influenceon Romania’s policy and a manifestation ofRomania’s hostility towards the Russian Federa-tion.57 Moreover, during a recent meeting withPolish researchers visiting Romania, they raiseda series of questions regarding the fact thatRomania’s interests towards Eastern Europe areunclear, that Romania’s foreign policy towards

Monitor Strategic

103

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

te

tt

ttt

Eastern Europe is confuzing and that Romania’spartnerships in the region (such as the newlysigned strategic partnership with Azerbaijan) aremerely symbolic.58 This is particularly importantthough because after announcing in March 2010that it agrees to host the US missile shield inEurope, Romania’s power position in EasternEurope and the GBSA is certainly more promi-nent alongside Turkey and, of course, Russia.59

• The multilateral level is represented by EUand NATO regional initiatives which Romaniafully supports. As stated by the Romanian presi-dent in January 2010, Romania will become evermore active in shaping European foreign policyinitiatives as well as international and regioanalroles – and one might assume Eastern Europe isnot an exception. As such, Romania remains oneof the most active supporters of further eastwardEU and NATO enlargements – with Ukraine andGeorgia (NATO) and the Republic of Moldova(the EU). Romania will thus use its status as mem-ber of the EU and NATO, as well as multilateralchanells to promote its interests towards East-ern Europe.

As for Russia, in the Romanian president’swords, the „message I want to convey is thatRussia may have a partner in Romania only inso-far as our interests are respected”60. But it is pre-cisely the great influence Western policies havehad on Romanian policy that has cimentedRomania’s perception in Russia as a „pawn” ofWashington’s interests in the region – acting toundermine Russian influence and power in East-ern Europe. And for this reason, and others, Rus-sia has persistently tried to isolate Romania inSoutheastern and Eastern Europe. Since 1996there have been several high-level exchange ofvisits between Russian and Romanian officials,especially at parliamentarian and Prime Minis-ter levels, slowly picking up pace since 2007. How-ever, at the presidential level there is a clear im-balance, with no Russian president visiting Ro-manian since the democratic revolution in De-cember 1989.61

Since 2007 Romanian diplomatic and politi-cal visits to Moscow has doubled. We would char-acterize Romania’s latest intensification of diplo-matic and political efforts regarding Moscow asan effort to normalize relations with its Eastern

greater power neighbor. At the same time, theseefforts are also meant to signal the fact that Ro-mania considers Russia’s assertiveness in East-ern Europe and the Caucasus to be threateningto regional and national security.

Romania continues to be under the great in-fluence of the external factors in its foreign policydirections. For instance, in 2007, Bucharest’s for-eign policy priority was to “build the profile of aresponsible and efficient EU member”62 for Ro-mania whereas in 2010 it was stated as to ener-getically participate in consolidating the EU’sinternational and regional role and consolidat-ing the trans-Atlantic relationship as a guaran-tor of European security and stability. Conse-quently, Bucharest is a supporter of the “opendoors” policy regarding the further enlargementof the EU and NATO eastward. In April 2008,during the NATO Summit held in Bucharest, aswell as the subsequent anniversary summit in2009, Romania has been one of the most activesupporters of NATO enlargement, voting thatUkraine and Georgia be given the MAP. More-over, despite initial hesitations (which were de-termined more by a difference of geopoliticalconceptualization between the US-sponsoredGBSA and the European-entertained Easterndimension concepts), Romania became one ofthe most active supporters of the Eastern Part-nership – along with the Black Sea Synergy. Thiswas a rather predictable direction in Romania’sforeign policy, especially since other memberstates before her have implemented it, too.

Romania has now become EU and NATO’seastern border and this carries a large responsi-bility. Consequently, it feels only natural thatRomania use the norms and principles that itselfimplemented to transform the geopolitical spacearound its borders as a means to promote secu-rity. Moreover, Romania is considered to possessthe expertise and the experience – having itselfgone through such a radical transition recently –that would prove useful in guiding other regionalstates towards adopting euroatlantic norms andprinciples. In this sense, Romania assumes a roleof leadership as a stabilizing factor and securityexporter in Eastern Europe and the Greater BlackSea Area. This largely self-ascribed role is to befulfilled by means of “soft power” type of actions

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010104

Monitor Strategic

starting with its main resource – the spread ofdemocracy: “Romania’s active participation –politically, diplomatically, economically, informa-tively, military and otherwise – in promoting de-mocracy, security and prosperity in its neighbor-hood and other areas of strategic interest.”63 Thestrategic concept of democratic security64 under-lines Romania’s entire foreign and security policy,largely under the influence of the European fac-tor.65 Democratic norms and principles, humanrights, transparency, etc are considered to bethe fundamental principles that form the basis ofRomania’s foreign policy.

Political matters are now increasingly impor-tant factors in Bucharest’s policy towards theRussian Federation and the rest of the formerSoviet republics. At present, there is no reasonto believe this trend will fade in the near future,especially with the EU being so intent on givingit more importance. Unlike the 1990s when astrategic concept in Romania’s policy towardsRussia was absent, nowadays Romania at leasthas something that resembles such a strategicconcept: democratic security. The RomanianPresidential Administration has not yet finishedwork on the upcoming National Security Strat-egy before this article was published, but thereare few chances this driving force in Romanianforeign and security policy will change.

At a closer look, the concept of democraticsecurity seems rather incoherent with Romania’sother foreign policy priority: its strategic part-nership with Washington. From this point of view,Bucharest seems to privilege the realist assump-tion of the balance of power by taking a ratherhostile attitude towards its eastern neighbor, theRussian Federation. Thus, Romania presents it-self as a first shield of US interests in the region,and Washington’s second in command in thegreater Black Sea area. Romania is hosting USmilitary bases on its national territory since 2007and in March 2010 it agreed to host the US mis-sile shield in Eastern Europe as well (starting2015, the second phase of its deployment).Romania’s president mentioned during hisspeech of announcing the decision to host theUS missile shield that it was by no means tar-geted against Russia – a mention that raised thesuspicion of Russia’s ambassador to NATO who

argued that president Băsescu’s speech was un-usual given that no one would have thought theshield targeted Russia.

These are just a few reasons why Romania’spolicy towards the Russian Federation is consid-ered more assertive and confrontational, a direc-tion that is determined – not reinforced, as it iscommonly portrayed66 – by the US which adopteda much more confrontational position towardsRussia during the Bush jr. II administration. Butwith the new Obama administration set on “reset-ting” US-Russia relations abd bringing about a pe-riod of detente, the signing of the START II Treatyon April 9, 2010, there is a sense of increasingcooperation between the US and Russia.

Moscow no longer controls Eastern Europein the same hegemonic manner that it did before1989 and it is unlikely to use its military capabili-ties to regain this control; rather Russia is pursu-ing a type of policy that focuses on different in-struments and national security priorities, bothsoft and hard power. Consequently, the regionaldynamics have come back to the forefront ofinternational relations and so far resulted inmajor reorientations of security and foreignpolicy preferences – as happened in the case ofthe ex-communist states that are now membersof NATO or/and the EU. Russian presidentMedvedev proposed in July 2008 a new securityarchitecture of the Northern hemisphere, anintegrated one that would blur the lines betweenNATO and the rest, that would incorporate bothEU and NATO members as well as Russia andCaucasian and Central Asian States – a real col-lective security system. The Military Doctrinereleased by Moscow in February 2010 identifiesNATO and the US missile defense shield in East-ern Europe as a true security risk to Russia’s se-curity and a threat to its vital interests.67

a) The Greater Black Sea AreaAt present, regional dynamics are charac-

terized by a series of particularities regarding Ro-manian, and to some extent the Western percep-tion of the Black Sea region as a security com-plex or a security region.68 According to this the-sis, the Black Sea region is a distinctive securitycomplex based on a series of criteria: historicaland cultural affinities, economic interests (includ-

Monitor Strategic

105

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

ing energy resources), security concerns, strate-gic interests and geopolitical considerations: theBlack Sea is a “strategic corridor”69 betweenthree main geopolitical areas: Europe, Eurasiaand the Middle East.

In terms of historical and cultural affinities,there is no common vision or community of inter-ests in the Black Sea region.70 Rather, there is greatfragmentation and diversity, with rival visions andinterests between riveran states. In addition, Rus-sia continues to control most of the region, eithermilitarily – Russia still has the largest fleet in theBlack Sea71 – or politically, culturally and economi-cally.72 Hence, any Romanian foreign policy con-cerning its Eastern neighborhood cannot disregardthe Russian Federation. It is vital that Romania rec-ognize Russia as a crucial and necessary actor inthe region, whose influence and presence cannotbe denied or ignored, despite negative domesticpolitical trends in Moscow.

Truth be said, recently, Moscow seems to beturning away from its “Europe first” policylaunched by President Putin in 2000, andradicalize its attitude towards Brussels under thepretext the latter is harming its national inter-ests. Whereas relations with the EU73 seem tostand still, with some prospects for further devel-opment – against the backdrop of the close rela-tions between Germany, France, Italy and Rus-sia – in the aftermath of the 2008-2009 gas wars,relations with NATO came to a post-Cold Warhigh-peek of tension over the August 2008 warbetween Georgia and Russia. The new NATOStrategic Concept which is currently being de-veloped by the Alliance is thought to spur a rap-prochement with and an attempt to reengagewith Russia over pragmatic mutual interests.74

Romania is quite intent on continuing to pro-mote the necessity for a EU common energysecurity strategy that must be based on ensuringother states as energy resources providers andother transportation routes that bypass Russia.This is one of the directions in Romania’s cur-rent foreign policy that is likely to produce moretensions in the relation between Moscow andBucharest because Moscow interprets this policyas hostile and will respond accordingly. This islikely to occur if Romania does not seek anothermanner in which to approach Russia on this

mutually sensitive issue, a manner that makesless use of imposed democratic norms and prin-ciples, which Moscow regards as illegitimate andhostile interference in its own domestic affairs.So far, Romania’s regional initiative regardingan institutional framework for cooperation in theBlack Sea region, materialized in the Black SeaForum, has failed to attract the most importantand crucial actors in the region: the Russian Fed-eration and Turkey. 2nd track diplomacy – in fo-rums such as the PfP Working Group on Stabilityand Security in the Greater Black Sea Area andothers – does involve both Russia and Turkeymost of the times, but one has to wonder whetherthat is truly enough. These are not actors thatcan simply just be disregarded. Their absence inthis institutional framework severely limits itssuccess and its capabilities, as well as its regionalrelevance. Indeed, Bucharest sees the Black SeaForum as an institutional tool to build its regionalleader status; however, this attempt is doomed tofail if this status is not recognized and validatedby the regional great powers, which are particu-larly Russia and Turkey.

But why are both Russia and Turkey so re-served when it comes to the Black Sea Forum?Because Russia and Turkey perceive Romaniaand its actions as representative as Western re-gional revisionism, whereas their interests inclinetowards a strange combination of status quo andrevisionist policy. Between the Medvedev75 Doc-trine that proposes a comprehensive revision ofbasically the euroatlantic regional order in itsnew European Security Treaty – a sort of “statusquo plus” policy in Karaganov and Bordachev’svision76 – and Turkey’s neo-Ottoman foreignpolicy, the Greater Black Sea Area and South-eastern Europe as a whole are under the spec-trum of a peculiar mix of Russian and Turkishrevisionism and status quo policy that at timesseems concerted while other times is obviouslyreaped by rivalry.

Up to 2008 Russia was also concerned aboutits fading influence upon its “near abroad” andfears further EU and US rapprochement on itsborders. However, with Yanukovich president inUkraine (refusing to join NATO), Moldova stillformally neutral and a more temperate Saakashviliin Tbilisi, Russia is back in force in regional poli-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010106

Monitor Strategic

tics. The old obsession of encirclement (by hos-tile, unfriendly regimes or powers) is still aspresent as ever in Moscow, though. Romania’spolicy is representative of both these threats toRussian national security, hence it is itself deemedunfriendly. Russia perceives itself as still beingthe great power under the control of which isthis sub-system of international relations77 andwill not allow other powers to take control of it.Its national security is defined as being linkedwith the existence of “friendly” regimes78 in itsimmediate “near abroad”.

On the other hand, Turkey is afraid it willloose its right of control over the straits as theMontreaux Convention established. For Russiaand Turkey, increased US or NATO presence inthe region is contrary to their own interests.Turkey itself harbors hopes of regional leader-ship, and for this reason is unlikely to supportsimilar initiatives by other rival states, such asRomania. A policy such as the one promoted byRomania, seen as Westernizing, illegitimate and“revisionist” being based on democratic securitynorms, values and principles is unlikely to receiveRussian or Turkish79 support.

b) Romanian democratic regional revisionismIn close connection to the Greater Black Sea

Area, Russian-Romanian relations are prone tofurther frictions and tensions over Romania’ssupport for democratic and revolutionary forcesin the former Soviet republics. Romania’s sup-port of Ukraine not simply during the so-calledOrange revolution, but also during the Russian-Ukrainian gas crisis, was interpreted as an intru-sion in Russia’s sphere of influence and harshlycriticized. The rumors that Romania had sup-ported the events of April 2009 in Chişinău werealso used to discredit Romania as a regional revi-sionist – a dimension which was only amplifiedby recent declarations made by high-ranking of-ficials in Chişinău regarding the desirability ofunification between Romania and the Republicof Moldova. Also, the outspoken support for Tbilisithat the Romanian authorities undertook – withthe Romanian president touring South Caucasusjust days after the war between Russia and Geor-gia in August 2008 – came off as a proof of hostil-ity against Russia (although the Romanian gov-

ernment did not issue any official statement blam-ing Moscow for the war).

Romania does not possess the type of politi-cal influence over the governments of any of theformer Soviet republics that could potentiallyhope to rival Moscow’s clout. At the military level,most of these former Soviet republics depend uponthe Russian Federation. If they will indeed chooseto re-orientate their security arrangements andforeign policies away from Moscow they willsurely require a security guarantor (militarily),which is a role of great responsibility if we con-sider the conflict potential of the region.Romania’s military capabilities are insufficientand Romania cannot become a guarantor of thesestates’ national security. Romania was involvedin none of the settlement of the conflicts in East-ern Europe. In the case of the 1992 war inTransnistria, Bucharest was not formally one ofthe participants; it just merely supplied Chişinăuwith arms and ammunition. And later, it was justbypassed by the four major participants in theconflict. The issue of the “frozen conflicts” is aperfect example of how Romania borrowed EUagenda items and tried to adapt them into a di-verse foreign policy. However, Romania failed todevise any conflict prevention and conflict man-agement instruments in the region and to offersufficient regional adherence to an institutionalcooperative framework. Romania’s insistenceupon becoming involved and having a voice inthe settlement of these issues is also consideredan act of intrusion by a Moscow that now per-ceives itself as a great power.

But Moscow too is increasingly revisionist inEurope as a whole and its foreign policy is si-lently as well as publicly pursuing revisionist goals.Prime Minister Putin announced Russia was with-drawing from the Conventional Forces in EuropeTreaty (CFE); then came 2008 and within 2months, in August-September, Russia managedto trample all over a long-held principle of Euro-pean international relations consecrated by theAct of Helsinki and guarded by the OSCE: thatno borders shall be modified in Europe unless bythe expressed desire of the parts; PresidentMedvedev spoke in favor of demolishing the cur-rent regional order and rebuilding it around a Eu-ropean Security Treaty that it supports – one thatwould not hang on the edges of the Helsinki Act.80

Monitor Strategic

107

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

c) Moldova At most, all Romania can do is advocate with

Washington and Brussels the case of these formerSoviet republics in need of economic, military, orotherwise, assistance. But there are no guaran-tees Bucharest’s voice will be heard in these fo-rums. Increasingly, the domestic opposition isaccusing the governing coalition of weak abilityto lobby in international forums for the supportand promotion of national interests. This is notan appropriate profile for the role of regionalleader that Romania strives to hold. Moreover,Romania lacks the economic, politic and culturalresources to develop this type of policy. Romaniadefined itself as an island of “latinity” in the middleof a sea of Slaves.81 Needless to say, this is all butappropriate for a Bucharest so eager to establishclose contacts with its Slave neighbors on thebasis of common cultural and historical features.This causes the other former Soviet republics tohave an ambivalent policy towards Romania. Thistrend is obvious, for example, in Moldova’s rap-prochement to Bucharest, a relation that is be-ing built as privileged and special by Bucharest.82

d) Energy SecurityThe Greater Black Sea Area is the connec-

tion between energy clients and providers, andconsequently, it becomes central to the idea ofenergy security. This is a thesis that has beensuccessfully embraced by Romanian decision-makers because Romania itself is largely depen-dent on Russian gas. The repeated energy crisesin the former Soviet space, in Ukraine, Georgia,Belarus, have definitely determined Bucharestto put its guard up and adopt a more hostile andcritical position towards Moscow, repeatedly call-ing for a need to promote a European energysecurity strategy and separate Europe from itsdependence on Russian energy resources by build-ing other alternative energy transportationroutes.83 This recent attitude, however, is a re-sult of Romania still fearing the old saying “WhenRussia sneezes, Romania catches a cold”. Basi-cally, Bucharest pushes hard on a common Euro-pean energy policy because it is simply attempt-ing to avoid a situation similar to those in whichUkraine or Georgia found themselves in and hav-ing to negotiate with Russia on a bilateral level.

Internalization of an issue that presents largedomestic significance and is considered a threatis largely used by minor powers, such as Roma-nia. Bucharest’s perceived status of regionalleader is inconsistent with its influence upon theregion as a whole. All major energy projects thatare designed to link South Caucasus and CentralAsia to Europe have bypassed Romania who isnow struggling to be co-opted in at least one en-ergy regional project and quit being the subjectof Russian presidential jokes and ridicule.

Bucharest’s fears are not without foundation.Nowadays Russia is no longer the vulnerable andweak transition state it used to be in the 1990swhen both the US and the EU were trying todemocratize it. Rather, under Presidents Putinand Medvedev, Russia grew to perceive itself onceagain as a great power and demand that it betreated accordingly. Russian foreign policy hasbecome more self-confident and assertive. Thisis a direct consequence of the rapid economicdevelopment phase that Russia entered ever since2000.84 This is based on the exploitation of Russia’slarge energy resources as well as its control overenergy transportation routes in the former So-viet space. Consequently, Russia’s foreign policyhas changed and is currently under increasingpressure from domestic imperatives: economicdevelopment as a means to regain the greatpower status.85 Its energy resources are increas-ingly vital for Moscow and its policy in regard tothem has shifted towards much more authoritar-ian trends, because Russia could simply not af-ford to let market forces and external factorsdecide its economic development priorities – es-pecially in industries dimmed vital, such as en-ergy. From this point on, Moscow became a guar-antor of these vital and strategic industries whichit now completely controls. This trend in Russiandomestic politics is negatively perceived both bythe US and the EU, as well as by Romania.

e) Romania – regional leader and securityexporter?

Romania portrays itself as a privileged statein South-Eastern Europe that holds a special re-gional role and significance. This could very wellbe interpreted as a bandwagoning behavior basedon the particular interest for certain national

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010108

Monitor Strategic

gains. Basically Romania has switched away fromher historical trend of attempting to build a privi-leged relation with a great power based on herstatus of regional leader or geopolitically promi-nent state. This status – whether it was indeed ahistorical reality or a fabrication in Bucharest –aimed at over-estimating Romania’s potentialcontribution, due to its significant geopoliticalposition, to the overall continental balance ofpower. However, this traditional strategy failswithin the security architecture that Romania isnow a member of – NATO and the EU.

Nowadays, Romania is searching to build aleading regional role by means of using its mem-bership in international relations and alliances,as well as its strategic partnerships, as resourcesin its regional foreign policy. This entails twothings. On the one hand, Romania is pursuing arevisionist policy towards its immediate Easternneighborhood, aimed at transforming this spaceinto a democratic and capitalist one as a meansof promoting security. This is soft power at itsbest, except the soft power Romania is using isthat of the EU and NATO, filtered through herrecent transitional experience. On the otherhand, this type of strategy is incomplete becauseit underlines Romania’s lack of domestic and dip-lomatic resources to implement this policy suc-cessfully. It also influences the fact that Roma-nia has not yet reached a status of self-sufficiencyin its foreign policy which is still greatly influ-enced by its major powers partners.

f) The Romanian National TreasureSo far, there are no clear results or recom-

mendations by the Joint Russian-Romanian Com-mission on the issue of the Romanian nationaltreasure. The slow pace of research is inducing alack of trust on Romania’s side, a reason why thisissue is likely to remain an active one for sometime to come, with modest results at most.

g) Regional CooperationThere are a host of issues that could become

the basis of a mutually beneficial cooperationbetween Russia and Romania, and which are cur-rently limited by the stand-still to which Roma-nian-Russian relations have come to due to mu-tual mistrust and divergent policies. There is, and

will continue to be a mutual interest of the twostates that Eastern Europe and the whole formerSoviet space in general be stable and secure.Consequently, a rather fruitful relation could bebuilt from this point on, provided that both par-ties show just a bit of interest in reassuring theother side of their mutually beneficial intentions.The “zero-sum game” vision that dominates Rus-sian foreign policy and national security policy,their emphasis on pre-World War I type of bal-ance of power and geopolitics dynamics must bealleviated and Romania cannot and will notachieve this by taking increasingly radical andhostile positions towards Moscow.86 It will ratherconfirm their suspicions. If it truly wants to be abridge between Europe and Eurasia, thenBucharest must be ready, willing and able to ne-gotiate and cooperate with Moscow on vital is-sues for the whole of the former Soviet space,such as ethnic tensions, non-compliance withdemocratic and human rights principles and val-ues, extreme and violent nationalism, manage-ment of inter-ethnic relations and crisis and con-flict prevention mechanisms, terrorist activitiesand militant extremism, organized crime, prolif-eration, illegal migration, costal zone and mari-time security management, missile defense, etc.Romania’s success in getting Moscow to cooper-ate on these issues is to find a set of its own prag-matic interests based on which it could build ameaningful and lasting relationship with Russiaand that might complement European and NATOinterests. Borrowing others’ interests and pass-ing them off as one’s own have not helped im-prove Bucharest’s relations with Moscow. More-over, Romania should offer Russia a basis for arelation that is realistic in terms both of clout aswell as capabilities and expect Russia to cooper-ate on each and every issue – not veto out thosethat do not suite it.

i) The US missile shield in Eastern Europe tobe hosted by Romania87

The US’ decision to deploy an anti-missiledefense system in Eastern Europe in early 2007created a very intense reaction from Moscow.The Bush Plan envisioned the deployment of amissile defense shield in Eastern Europe to de-fend and deter against a ballistic missile attack

Monitor Strategic

109

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

from Iran. The system was to be composed of a fixradar station in the Czech Republic and ten inter-ceptor SAM-3 missiles in Poland. The system wasto become operational by 2011-2013 at the latest.The Bush Plan was based on an alarming analysisof Iranian nuclear development facilities and ca-pability to build a ballistic missile and a functionalnuclear warhead to arm it. Russia argued Iran wasbut an excuse for Washington to target Russia’snuclear arsenal – since Iran did not at the timepossess either intercontinental ballistic missiles,not nuclear warheads. In its February 2007 speechdelivered in Munich, on the occasion of the 43rd

Security Policy Conference, then Russian presi-dent Vladimir Putin argued:

“Plans to expand certain elements of the anti-missile defense system to Europe cannot helpbut disturb us. Who needs the next step of whatwould be, in this case, an inevitable arms race? Ideeply doubt that Europeans themselves do.

Missile weapons with a range of about five toeight thousand kilometers that really pose a threatto Europe do not exist in any of the so-calledproblem countries. And in the near future andprospects, this will not happen and is not evenforeseeable. And any hypothetical launch of, forexample, a North Korean rocket to Americanterritory through Western Europe obviously con-tradicts the laws of ballistics. As we say in Russia,it would be like using the right hand to reach theleft ear.”88

US NATO allies also criticized Washington’s2007 missile defense plan that sought to protectagainst long-range, intercontinental ballistic mis-sile threats originating from Iran and North Ko-rea, because it broke the prime principle of NATOcommon defense: the indivisibility of allied secu-rity. As it turned out, the Bush Missile-DefensePlan did not offer anti-missile defense coverageto the Southeastern flank of NATO – comprisingmembers Hungary, Romania, Greece, Turkey, aswell as then candidates Croatia and Albania. Eu-ropean allies also argued that Washington hadnegotiated the deal unilaterally with two othermembers, Poland and the Czech Republic andthe issue had not properly been discussed in theNorth-Atlantic Council.

Romania was obviously not involved in theoriginal 2007 Bush Plan for missile defense inEastern Europe and it was one of the allies thatargued in favor of the maintenance of the prin-ciple of indivisibility of the allies’ security at theBucharest 2008 NATO Summit requesting that acomplementary NATO missile defense shield bebuilt in the region.

The Obama administration resolved in Sep-tember 2009 to change the initial Bush Plan formissile defense in Eastern Europe. General JamesCartwright, the Vice-President of the US Army’sJoint Chiefs of Staff played a central part insketching the Obama Plan which is widely seenas an improvement of the Bush version of themissile-defense system in Eastern Europe. Thenew system advanced by the Obama administra-tion entails more sensors, covering more spacefor monitoring, closer to the source of the threat– Iran – which would ensure greater coverageand defense provided by the shield. Moreover,the Obama version of the system uses more in-terceptor missiles, placed on varied platforms –silo-based, water-borne, and flexible, using thebetter Standard Missile SM-3 interceptors taskedto stop incoming hostile ballistic missiles in theirascendant, mid-course and descendant phases.The Obama Plan envisions the deployment ofthe missile shield in four stages: (1) the first stage,stretching to 2011, will cover the deployment ofmaritime platforms (Aegis ships) carrying SM-3Block IA interceptors onboard, as well as radarstations; this was one of the most worrisomestages for the Pentagon released a map of thedeployment site of the Aegis ships in Europe, shipsthat were part of the US missile shield under theObama plan. Russia and Turkey in particular wereextremely vociferous in expressing their dis-agreement with the new deployment plan for itfeatured the deployment of an Aegis ship in theBlack Sea which was seen as ignorance of theMontreux Convention that both countries feelvery strongly about. (2) The second stage, be-tween 2011-2015, featured the deployment of SM-3 block IB interceptors on both maritime andland platforms. (3) and (4) stages, roughly to 2020,of the Obama Plan, feature the deployment ofdetection and intercepting technology SM-3Block IIA and IIB on maritime and land platforms.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010110

Monitor Strategic

According to the Ballistic Missile DefenseReview of February 2, 2010, the Obama Plan willachieve American interests of stability, deter-rence and security much better because it is moretailored to the unique features of the Europeanregion – its geography, threat-profile, probabilityof attack, US role, etc. Moreover, the US systemin Europe would be integrated into existing re-gional deterrence architectures whose strength-ening should be a priority because it would allowWashington to (a) accelerate the deployment ofproven technologies, (b) promise more effectivelong-term protection of homeland security andallies’ security and (c) increase the opportunityfor burden-sharing. Thus, the new Obama Planrests on the key concept of phased adaptive ap-proach (PAA) which gives the possibility to de-ploy additional protection in a certain area astechnology and threats mature.89 The new Na-tional Security Strategy of the United States re-leased in May 2010 emphasizes missile defense:“we will strengthen our regional deterrence pos-tures—for example, through phased, adaptivemissile defense architectures—in order to makecertain that regional adversaries gain no advan-tages from their acquisition of new, offensivemilitary capabilities”90.

The new Obama Plan changed the focus ofthe deployment loci of the US missile shield awayfrom Central Europe and towards SoutheasternEurope – which placed Romania on the map forthe Obama missile shield plan. Speculations ranhigh in the midsts of Pentagon’s release of themap of locations where Aegis ships carrying in-terceptor missiles would be deployed – a map thatfeatured among other things 1 Aegis ship in theBlack Sea, 2 ships in the Eastern Mediterraneanand 2 in the Baltic Sea. Romania and Bulgariawere the prime candidates for hosting this Aegisship in the region given that their governmentshad previously called for the internationalizationof the Black Sea. The Russian Federation re-sponded violently, accusing the US of a hegemonicplan to dominate the world and subdue Moscow byrendering its nuclear arsenal – that is, the keycomponent of its national security – useless.

Romanian president, Traian Băsescu an-nounced Romania accepted the proposal of presi-dent Obama – brought to Bucharest by Sub-sec-

retary of State for Arms Control, Ellen Tauscher– in the aftermath of the extraordinary meetingof the Supreme Council for National Defense, onFebruary 4, 2010. He also mentioned that Roma-nia will host interceptor missiles which are tobecome operational starting 2015 – the 2nd phaseof building the missile shield according to WhiteHouse and Pentagon plans. The Romanian presi-dent also mentioned that this decision will helpimprove Romania’s national security, because itdid not have any anti-ballistic missile defenses.The Obama missile shield is considered by Ro-manian authorities to be so much more benefi-cial for national security because it will coverand protect all of Romania’s territory – unlikethe Bush plan which only covered a small part ofRomania’s territory (a part of its most westernprovince, Transylvania). The decision of the Ro-manian authorities was greeted by the AmericanEmbassy in Bucharest which declared itself “sat-isfied” with the news.

Though the Romanian supreme body on na-tional security – the Supreme Council for Na-tional Defense – approved the American pro-posal, it has yet to be passed by the RomanianParliament, an obstacle merely formal in itselfsince the Parliament controlled by a majority (theDemocratic-Liberal Party, the Hungarian minor-ity party, and the independent MPs gatheredunder the newly established National Union forProgress) supportive of president Băsescu willcertainly pass the legislation. The Social Demo-crat Party will also most likely endorse the Ameri-can proposal.

The news did not come as a big surprise alto-gether. Speculations concerning Romania’s par-ticipation in the US missile shield have beenaround ever since American Vice-president, JoeBiden visited Romania in November 2009, in thecontext of reassuring Eastern partners of theObama administration’s political commitment toinstalling the missile shield in Eastern Europe,despite its much reformed version. And evenbefore that - for instance, even in 2007 the Frenchnewspaper Le Figaro wrote that Romania mightbecome a part of Washington’s missile defensearchitecture in Europe due to its excessively pro-American foreign policy. However, theadministration’s emphasis on the sea-based ele-

Monitor Strategic

111

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

ments of the missile shield, as well as the fact thatthe Pentagon released a map featuring the deploy-ment of sea-based elements of the shield misdi-rected attention of the media and internationalanalysts who were inclined to believe Romania’srole might be more of a sea-ward one, with anAegis ship navigating under Romanian flag in theBlack Sea. Moreover, the very press release ofthe White House produced some confusion havingspecified Romania will host Standard Missile 3 (SM-3) interceptors with no words towards the plat-forms that will host them. Former Romanian Min-ister of Defense, Teodor Meleşcanu and otherprominent Romanian security experts declaredpublicly that Romania will most likely host not onlyland interceptors, but also radars and naval ele-ments.91 Recent declarations by Russian ForeignAffairs minister, Sergei Lavrov had us thinkingthat the Russians considered this possibility as wellsince Lavrov requested that Washington revise itsnaval deployment plan under the missile shieldbecause for any Black Sea members of NATO(Romania was at the time the only Black SeaNATO member state that announced its partici-pation in the shield) to host naval elements of themissile shield would in fact violate the standingprovisions of the Montreux Convention.92

The speculations regarding the possibility ofRomania also hosting naval elements of the mis-sile shield became even more acute in December2009 when Turkey announced it did not approveof elements of the American missile shield on itsterritory (CNN, December 30, 2010). These specu-lations were somewhat discarded by the passingof the 2010 Romanian national budget, which didnot feature any acquisitions of this kind in themilitary sector and the acquisition plans for thenext year put together by the Romanian JointChiefs of Staff. However, the speculations werecompletely dismissed by an American State De-partment press release saying that Romania willnot host any naval elements of the missile shield.93

Although very few Romanian security analystsdoubt the importance the shield will have forRomanian security, there are still a large num-ber of doubts surrounding Romania’s participa-tion to it. Issues concerning the risks Romaniawill accept on account of this decision, the needfor such architecture to be hosted by Romania

and the debates surrounding the costs for itsimplementation – particularly in full economiccrisis which hit Romania particularly hard, hard-est in Southeastern Europe according to IMFdata – are dominating Romanian mass-media.More pro-Western analysts – a vast majority ofthem, that is – declared that Romania’s partici-pation in the missile shield is essential for na-tional security reasons, but also because Roma-nia is now a part of NATO and must act as areliable ally. However, Romania’s participationin the missile shield is not, in any way, mediatedby NATO. The missile shield Washington is seek-ing to build in Central and Eastern Europe will nodoubt represent a consolidated deterrent – add-ing to the credibility of Washington’s nuclearumbrella – protecting its NATO allies. But theshield is fully paid for and operated by the US –which has already, understandably enough, givenrise to worries reminding us of the Cold War pe-riod: will the US actually be willing to use themissile shield components when its troops arenot directly threatened, but allies are targeted? The domestic debate also focused on the issueof the risks Romania is opening itself to by ac-cepting to host elements of the US missile shield.The greatest concern of Bucharest and Roma-nian security analysts has been Russia’s reac-tion to the news. Beyond concerns that Russiawill react as vehemently and as threatening as itdid when Poland announced a similar decision acouple of years back, Bucharest took precautionsin emphasizing that the American missile shield(and the elements it was to host on its nationalterritory implicitly) were not aimed at Russia. Inits 2010 military doctrine released in February2010, Russia specifically identifies missile shieldsas vital threats to its national security and globalsecurity and reserves itself the right to usenuclear weapons preventively against potentialaggressors.94 Moreover, a large number of 2nd

rank Russian diplomatic and military officialshave requested that Romanian sites of the mis-sile shield be targeted by the Russian Federation’sICBMs. The Chief of the Russian Army’s JointChiefs of Staff, general Nikolai Makarov an-nounced the despite Washington’s arguments tothe contrary, the US missile shield in Centraland Eastern Europe is aimed at Russia. Russian

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010112

Monitor Strategic

colonel Igor Korotcenia declared that SM-3 in-terceptors are exceptionally dangerous forRussia’s nuclear capability (RIA Novosti, Febru-ary 8, 2010). All in all, the Russian reaction toRomania’s announcement wasn’t as threateningas one might have expected it to be – in compari-son to similar threats made to Poland when itannounced its decision to host interceptor mis-siles. Still, even during the signing of the newSTART II Treaty, Russian officials stated:

“The Treaty between the Russian Federationand the United States of America on the Reduc-tion and Limitation of Strategic Offensive Armssigned in Prague on April 8, 2010, can operateand be viable only if the United States of Americarefrains from developing its missile defense ca-pabilities quantitatively or qualitatively. Conse-quently, the exceptional circumstances referredto in Article 14 of the Treaty include increasingthe capabilities of the United States of America’smissile defense system in such a way that threat-ens the potential of the strategic nuclear forcesof the Russian Federation.”95

Russia failed to react to the Romanian an-nouncement as violently as it previously had inthe cases of the deployment of the interceptorsin Poland and the announcement regarding thedeployment of one Patriot battery near the Pol-ish border with Kaliningrad. There was no offi-cial threat made by Russian officials as to Roma-nian sites becoming a target for Russian missiles,there was no public stand-off between the twoadministrations. And this aspect did not go unno-ticed. During a visit to Romania by a delegationof the Polish Center for Central European Af-fairs, we were asked whether we believed Russiahad reacted as violently to the Romanian an-nouncement as it had to Polish ones. Moreover,the idea that Romania now enjoyed a position ofpower together with Russia and Turkey in theGreater Black Sea Area was reiterated severaltimes during the meeting by the Polish party.96

4. Conclusions

Romania is not a “link” either culturally, po-litically, militarily or energetically between the

euroatlantic space and the former Soviet space.Unless Bucharest approaches this Russian-Ro-manian relation more responsibly and realisti-cally, Romania risks of becoming a marginal statein the EU and NATO, rather than the “link” be-tween the EU and NATO and the former Sovietspace, including Russia it portrays itself to be.Neither does Romania have a particular or spe-cial role in Eastern Europe. The differences be-tween Romania and say Poland, a state with muchmore reasons to strive the regional leader role,are incommensurable.

The tense relations between Russia and Ro-mania are a result of Romania’s mistakes andfaulted regional foreign policy on the one hand;on the other, they are a result of Russia refusingto recognize Bucharest’s self-ascribed role as re-gional leader, because this would bring furtherdeterioration of its status and influence in theregion. Moreover, Russia now sees itself as agreat power; therefore it finds Romania’s de-mands to be illegitimate and inappropriate for arelation between a great power such as herselfand a minor power such as Romania. From thispoint of view, the situation is complicated, to theextent that Romania does not have the resourcesand capabilities to be a regional leader; but thenneither is Russia a great power any more. Itseconomy is fragile and in bad need of moderniza-tion and diversification. A great power cannothave an economy that is limited to raw materials(energy resources) exports to richer, more in-dustrially and technologically developed states.In addition, Russia is in great need of massiveinvestment and technology, if it is to expand itsindustrial base and make it more performant andprofitable. Russia’s population is slowly decreas-ing, for which reason it will need to invest morein human capital utilization and research anddevelopment.97 The Russian army is convention-ally weak and its nuclear forces will become in-creasingly vulnerable to US ABM systems. Itsdefense budget is almost an eighth of US’s andmuch smaller in comparison with the USSR’s.98

These are just a few of the reasons why Russia isno longer the superpower the USSR used to be.Romania, under the influence of US and EU di-vergent trends, cannot accept Russia as a greatpower in its sub-system considering its intentions

Monitor Strategic

113

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

are neo-imperialist and hostile to the norms andvalued of democracy, freedom and prosperity. Andthe Russian perception, as demonstrated by thelatest Report of the Russian Ministry of ForeignAffairs regarding Moscow’s relations withBucharest is ambiguous to say the least (in steepcontrast with other states in the region): “Rela-tions with Romania were something of a mixedbag; they evolved in a contradictory setting. Theenhanced intensity of contacts at the beginningof 2009, including the visit to Moscow of the Ro-manian foreign minister (February), failed topositively influence the quality of bilateral politi-cal dialogue. The incoherence of Bucharest’sapproach to the promotion of cooperation andthe series of openly unfriendly moves it under-took toward Russia predetermined a decline ininterstate relations, and led to the curtailment ofplans to develop top and high level political con-tacts. In these circumstances we took the path ofsupporting inter-parliamentary exchanges (StateDuma Deputy Speaker Valery Yazev went toBucharest), as well as economic cooperation (theRomanian ministers of economy and tourism vis-ited Moscow) and cultural and humanitarianlinks.”99 In 2008 bilateral relations were tenseover suspicions regarding Russian aggression inGeorgia, and even though Romanian officials didnot issue an official statement blaming Russia ofcommitting an aggression against Georgia, Ro-manian president Băsescu toured the regionwithin days of the beginning of the war on Au-gust 8. In 2009 bilateral relations again met withdifficulty during a mutual expulsion of diplomaticpersonnel over a high-profile Romanian mediascandal involving espionage.

But Russian-Romanian relations are not go-ing to be influenced only by their respective do-mestic trends, but also by other regional or ex-ternal trends. Surely, this period in their respec-tive evolutions when both states attempt to con-solidate their state and implement deep-runningreforms, is likely to produce tensions and fric-tions – which as we have seen was the case since1996-1997. However, it will be increasingly im-portant the type of relation will the EU and theUS develop with Russia in the near future. Thereis a well-known fact that within the EU there isnot a consensus concerning a determined atti-

tude towards Russia. While some states, like theUK, Poland and Romania, push for a harsher andmore balance-prone policy towards Moscow – dueto its slow but steady slide back into autho-ritarianism, other states like Germany or Franceargue there is a need to engage and recognizeMoscow as a crucial and important partner, basedon pragmatic, rather that ideological and ethicbases.100 At European level there was a strongsense that the Putin administration is to blamefor these current Russian domestic trends101

whereas Russia, France and Italy seem to getalong much better with the Medvedev adminis-tration. Romania, though, seems to incline moretowards the American point of view which takesa more initiative-based, assertive attitude towardsthe former Soviet space102 with the Obama ad-ministration seeking to reset relations with Rus-sia and reengage with it on several multiple frontssimultaneously – the new NATO Strategic Con-cept, the new START II Treaty, regional secu-rity, etc. Unlike its Western allies, Bucharest doesnot see Putin as the problem, but rather Russiaitself. From this point of view, Romania is likelyto diverge from the European loose consensuson relations with Russia. Either way, Romania’srelations with the Russian Federation will evolvein close connection to the development and evo-lution of the relationship and dynamics betweenthe great powers that populate its sub-system ofinternational relations: the US, the EU and theRussian Federation. Should these relations evolvemore towards rivalry and mutual balancing be-havior, then these dynamics will impact in a simi-lar way upon Romania’s relations with Moscow.It is our belief this is the case at present, too.

However, we do not believe the Romanian-Russian economic relations will suffer greatly.They are on a slowly descendant slope, which isunfortunate, if only for the reason that Russia issuch a huge market Romanian economic agentsmight at some point attempt to penetrate – thoughso far they faced great difficulty in doing so. Ro-mania is currently pursuing a policy of moderatecompetition with Russia which it perceives as athreat – sectorially, rather than wholly – underthe influence of its strategic partnership withWashington and its EU and NATO member sta-tus, which is using as resources to build a regional

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010114

Monitor Strategic

leader status. However, there is a strong need forRomania to come up with a viable and realisticstrategic concept on the basis of which to build astable and predictable relation with the RussianFederation.

In addition, Romania needs to diversify thepotential topics that could become directions offoreign policy towards Russia. Over-concentra-tion of a couple of such directions that just hap-pen to instill rivalry and tensions between thetwo states will not produce a breakthrough inRomanian-Russian relations. From this point ofview, Romania could choose a less value-basedpolicy towards Russia and devise one that is morepragmatic than the current one. Moreover, areorientation of the US and EU policies towardsRussia, on a more pragmatic stance, very muchlikely under the Obama administration, willgreatly influence a similar policy in Romania,too. After all, cooperation has take place basedon pragmatic interests as often as it has based oncommon values, norms and principles. And fun-damentally, no Romanian policy towards the Rus-sian Federation will ever be successful ifBucharest does not attempt to reassure Moscowthat its interests are neither being disregarded,nor ignored, and that transformations and coop-eration will only lead to mutual gains and aredefinitely in Russia’s best interest. A “win-win”policy, resting fundamentally on pragmatic prin-ciples and interests, is much more likely to suc-ceed at this point in Romanian-Russian relations.

1 According to Martin Wright, a minor power is astate that develops interests concerning its own sub-sys-tem of international relations, and has the capabilities toensure action only at this limited level. Romania’s pro-file seems to integrate just right into this definition. Ofcourse, there could be voices saying Romania has beenmilitarily present beyond the borders of its sub-system ofinternational relations, such as Afghanistan or Irak, whichseems to contradict the definition of a minor power.However, these actions were done in an institutional orcooperative manner (either in NATO or the Coalition

against Terrorism) which Romania supports. Still, in aunilateral perspective, Romania does not possess suffi-cient capabilities to sustain interests and actions outsidethe borders of its own sub-system of international rela-tions. See Martin Wright, Power Politics, Leicester: Le-icester University Press, 1995, p. 34.

2 See Andrei Miroiu, Simona Soare, „Politica desecuritate a României (1878-2006). O perspectivă istorică”(Romania’s Security Policy 1878-2006. A Historical View)in Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean Politica desecuritate naţională. Concepte, instituţii, procese (Na-tional Security Policy. Concepts, Institutions, Process),Iaşi: Ed. Polirom, 2007.

3 Idem.4 See John J. Mearsheimer, The Tragedy of Great

Power Politics, New York: Norton, 2001, pp. 131-4.Mearsheimer argues that both sea and land are dividingfactors. The farther allied states are from each other, theless they are tempted to honor their alliance obligationsand protect their allies when in need because they believethe danger is still far away from their borders and hencetheir interests and national security are not directly harmed.But Mearsheimer’s simplistic description of factors withdeterminant influence in international relationship shouldalways be considered in a larger context, with much re-spect paid to other circumstancial factors.

5 For instance, see Dennis Deletant and MihailIonescu, Romania and the Warsaw Pact: 1955-1989, ColdWar International History Project, Working Paper no.43, April 2004, pp. 28-29, 59-64. For a similar argument,see Daniel N. Nelson, “Romanian Security,” in Henry F.Carey (ed), Romania since 1989. Politics, Economics,and Society, Oxford: Lexington Books, 2004, pp. 461-485.

6 Anna Locher, Shaping the Policies of the Alliance– The Committee of Ministers of Foreign Affairs of theWarsaw Pact, 1976-1980, available online at http://w w w . p h p . i s n . e t h z . c h / c o l l e c t i o n s / c o l l _ c m f a /cmfa_intro.cfm?navinfo=15699#Faltering.

7 Ioan Scurtu in Dennis Deletant and Mihail Ionescu,Romania and the Warsaw Pact: 1955-1989, p. 62. IoanScurtu argues Moscow did not put up a fight in Romania’scase of obvious dissidence and rather established a policyof peaceful coexistence. My only criticism is that such apolicy would not make sense in the case of the relationbetween a superpower, a hegemon, and a minor powerdeeply embedded in its sphere of influence. Moreover, itwould have been easy for Russia to influence domesticpolitics in Romania if it truly felt the need to do so. It ismy belief Moscow did not do so, despite signs of dissi-dence from Romania, because it was quite sure of its gripon the regime in Bucharest.

8 Authors arguing in favor of Romania’s conducting adissident policy within the Warsaw Pact say the latterbenefited from it in the shape of its acceptance into theGATT accords in the 1970s, its intense economic rela-tions with western powers, etc. I concede these are indeedcharacteristics of Romania- western powers relations; how-ever, they were too limited and sectorial to substantiate atrue dissident policy in Romania. For a contradictory argu-ment see Dennis Deletant and Mihail Ionescu, Romaniaand the Warsaw Pact: 1955-1989, p. 34-6.


Monitor Strategic

115

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

9 Besides, it is rather doubtful whether the US wouldhave ever risked its relations with the USSR becomingtenser and threatening then they already were over Ro-mania.

10 Andrei Miroiu, Simona Soare, „Politica de securi-tate a României (1878-2006). O perspectivă istorică”, Iaşi:Ed. Polirom, 2007.

11 This belief so basic for Romania’s national securitywas forged in the 1880s-1890s, when despite some authorsarguing the balance of power system consecrated in theConcert of Europe back in 1815 was long dead, the balanceof power concept and the fear of a potential or a contendingcontinental hegemon was still driving European politics,and it would continue to do so more or less until the end ofWorld War II and the fall of the Iron Curtain.

12 See Dennis Deletant and Mihail Ionescu, Roma-nia and the Warsaw Pact: 1955-1989, p. 29; note that theauthors refer to continuity in terms of dissidence andopposition to Soviet policies, whereas we refer to conti-nuity as the persistence of the belief that underlinedRomania’s foreign and security policies.

13 Sergei Karaganov, in Mejdunarodnaja jizni, no. 6,1990, p. 92. Karaganov argues,the USSR is still a super-power and the world is still bipolar (and at the time hepredicts it will remain so for the foreseeable future), butthat the rules of the great game have changed radicallyin the sense that the old European concept of balance ofpower (in territorial terms) is now driving internationalpolitics and that a buffer-zone meant to keep the twoparties away from each other is slowly being built inEastern-Europe. In the same article, Karaganov alsounderlines the fact that this new buffer-zone could onlybe in USSR’s sphere of influence. Obviously, the articledoes not possess much scientific and prediction value atthis point especially since history proved much ofKaraganov’s predictions wrong. However, its value re-sides in it capturing the manner in which internationalpolitics were being seen and done in Moscow at the time.

14 Sabina Fatti, Armand Grosu, Evenimentul Zilei,July 26, 2004.

15 Idem.16 Mr. Manfred Wörner’s interview published in

România Liberă, on July 5, 1991.17 See the main points of the April 5, 1991 Treaty

signed by Romania’s President Ion Iliescu and USSR’sGorbachev, available online at http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro.

18 Despite its enduring status as a military super-power, the Russian Federation was admittedly economi-cally weak in its early years and politically unstable. SeeJoseph Rothschild and Nancy Wingfield, Return To Di-versity. A Political History of East Central Europe sinceWorld War II, 3rd edition, Oxford: Oxford University Press,2000, pp. 280-1.

19 See Russia’s Wrong Direction: What the UnitedStates Can and Should Do, Council of Foreign Relations,Independent Task Force Report no. 57, 2006, pp. 17-28,available online at http://www.cfr.org/content/publica-tions/attachments/Russia_TaskForce.pdf. This is a rem-nant ideea linked with the historical fear in Europeangreat powers that a divided and weak South-Eastern Eu-rope will serve as a stimulus for competition between

them over its control. Also see EU Country StrategyPaper 2007-2013: Russian Federation, published in April2006, p. 11, available online at http://ec.europa.eu/comm/external_relations/russia/csp/2007-2013_en.pdf

20 See Council of Copenhagen Conclusions in 1993,available online at http://ec.europa.eu/enlargement/glos-sary/terms/accession-criteria_en.htm.

21 See Tony Smith, “Wilsonianism after Iraq. TheEnd of Liberal Internationalism?” in John G. Ikenberry(ed), The Crisis of American Foreign Policy. Wilsonianismin the Twenty-First Century, Princeton: Princeton Uni-versity Press, 2009, pp. 53-88.

22 This period is to extend well into the 1990s, culmi-nating with the major economic crisis of 1999. AfterPresident Putin gains power though, he re-launches areform program to revitalize Russia’s economy, based onexploitation of its energy resources that now take centerstage in Russia’s economy. However, President Putin’sunderstanding of the reform is to bring certain strategicindustries (particularly the energy and armament ones,as well as the nuclear energy branch) under state con-trol and finance it through state-supported investmentthat is supposedly a guarantor of profit and productivity.The reason behind this policy is that Russia’s now “man-aged democracy” could not simply stand by and watchhow economic priorities were being set by outside mar-ket forces and investors. As a consequence, Kremlinopted for the Russian government controlling these in-dustries and calling the priorities and of course dividingthe revenues. See Dmitry Danilov, Sergei Karaganov,Dov Lynch, Alexey Pushkov, Dmitri Trenin, AndreiZagorski, What Russia Sees, Challiot Paper no. 74, Janu-ary 2005, pp. 30-36. Also see EU Country Strategy Paper2007-2013: Russian Federation, published in April 2006,pp. 6-13, available online at http://ec.europa.eu/comm/external_relations/russia/csp/2007-2013_en.pdf

23 See România Liberă, July 26, 1993.24 See România Liberă, March 2, 1994. Also see

Evenimentul Zilei, November 3, 2006.25 The Romanian declaration also denounced the

1961 Soviet-Romanian Treaty that established the borderdemarcation line between Romania and Ukraine by in-cluding the Romanian claimed territories of NorthernBukovina and Bessarabia in the USS Ukraine. Indeed,these were Romanian territories until the Russian ag-gression in the aftermath of the 1939 German-SovietPact. The Romanian government proclaimed its inten-tions for forging the “Great Romania” by reincorporatingthese lost territories, an initiative that was also supportedby the Romanian political opposition. See R. Solchanyk,“The Politics of State Building: Centre-Periphery Rela-tions in Post-Soviet Ukraine”, Europe-Asia Studies, Vol.46, No. 1, 1994, p. 63.

26 See The Russian-Romanian Military Collabora-tion Treaty, signed March 31, 1994.

27 See “Ritmul Şedinţelor Comisiei româno-ruseprivind Tezaurul va fi accelerat,” Evenimentul Zilei,November 3, 2006.

28 For a full list of the diplomatic and political con-tacts between Romania and the Russian Federation be-tween 1991-present, please see http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010116

Monitor Strategic29 Also, the late 1990s and the early 2000s market a

period when Romanian decision-makers were pursuingsimultaneously membership in NATO and the EU. Con-sequently, Romanian foreign policy was virtually ex-hausted by the incredible effort to maintain a balancebetween engagements with European and American part-ners. As of 2004, this will no longer be the case.

30 We must also bear in mind the fact that Russia wasperceived internationally as ongoing a transition to demo-cratic governance, and naturally, its National SecurityConcepts and Military Doctrine were not permanentdocuments reflecting the changes and the evolution ofRussia on the world stage as well as domestically. SeeConcept of National Security of the Russian Federation(2000), External Policy of the Russian Federation (2000),Russian Federation Military Doctrine (April 2000). Alsosee The Military Doctrine of a Great Power To Be, Spe-cial Analysis no. 8, January 23, 2007, available online athttp://www.csis.ro/publications/special_analysis_8.html.

31 See Russian Federation Military Doctrine (April2000), especially the introductory part concerning theinternational environment, Russian interests and per-ceived threats.

32 Not only was Moscow unhappy with NATO mili-tary presence in the Balkans, from where it is finallychased out in the Kosovo 1999 military campaign, butalso by NATO’s advertised intention to enlarge east-wards to include Romania and Bulgaria, the Baltic states,etc. Deeply embedded and Cold War-remnant issues, suchas the matter of NATO’s nuclear tactical arsenal in Eu-rope, or the matter of the ratification of the CFE Treaty,and the installation of AMB systems in Europe werebrought back into the relations between Russian and thewestern powers. See The Military Doctrine of a GreatPower To Be, Special Analysis no. 8, January 23, 2007,available online at http://www.csis.ro/publications/special_analysis_8.html. However, Russia’s failure to actupon its threats lead to a considerable diminution of thecredibility of its deterrent and signaled its growing eco-nomic, political and especially military vulnerability andweakness.

33 I argue there are good reasons to believe thatNATO and EU will continue to impact heavily onRomania’s foreign policy priorities and decisions evenbeyond our country’s accession to the EU.

34 See a detailed history of Romanian-Russian eco-nomic relations since 1991 to present available online athttp://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro.

35 Idem.36 This was a natural consequence of the fact that

both Romania and the Russian Federation were experi-encing a period of economic recession, when reformswere slowly implemented and results were still far fromsatisfactory.

37 Some authors would argue Romania still harborsrevisionist intentions towards Moldova. According to thesetheses, Romania still harbors intentions of reunificationwith Moldova. See B. Szaikovski, Encyclopedia of Con-flicts, Disputes and Flashpoints in Eastern Europe, Rus-sia and The Successor States Essex: Longman CurrentAffairs, 1993, pp. 406-435.

38 This is still an issue between the two states thathas been settled through a ruling of the InternationalCourt of Justice, which was accepted by former Ukrai-nian president Viktor Iuscenko, but was denounced dur-ing the presidential campaign by both current presidentViktor Ianukovich and former Prime Minister YuliaTimoshenko .

39 Russia indeed condemned the 1939 Pact; however,it refused and still refuses to include this clause in any ofthe documents it signs.

40 The treaty simply states, from this point of view,that “The parties recognize the indivisible andallembracing character of security and the unbreakableconnection between national and international securityof the OSCE member states and recognize each other’sinerent mutual right of freedom in choosing or changingtheir security arrangements, including alliances, so as toreflect their evolution. The parties shall not seek tostrengthen their own security at the expense of otherstates” (“Părţile Contractante recunosc caracterul atotcu-prinzător şi indivizibilitatea securităţii şi legătura indisolu-bilă dintre securitatea fiecăreia şi securitatea tuturorstatelor participante la Organizaţia pentru Securitate şiCooperare în Europa şi reafirmă dreptul inerent al fiecă-reia de a fi liberă să îşi aleagă sau să îşi schimbe aranja-mentele de securitate, inclusiv tratatele de alianţă pemăsura evoluţiilor lor. Ele nu îşi vor întări securitatea peseama securităţii altor state,” personal translation). SeeFriendship and Cooperation Treaty between Romaniaand the Russian Federation, signed in 2003.

41 Idem.42 See George Damian, “România a abandonat

Tezaurul”, Ziua, no. 3606, on April 21, 2006.43 See EU Country Strategy Paper 2007-2013: Rus-

sian Federation, published April 2006, p. 5, availableonline at http://ec.europa.eu/comm/external_relations/russia/csp/2007-2013_en.pdf.

44 The concept of axis, especially in military andsecurity terms, in which it is portrayed in Romania’sforeign policy, holds a particularly negative perceptionof hostility, as remnant of the World War II.

45 See President Traian Băsescu’s speech outliningthe main directions and priorities of Romania’s foreignpolicy in 2007, January 19, 2007, available online ath t tp : / /www.pres idency. ro / ?_RID=det&tb=da te&id=8429&_PRID=ag.

46 We are not referring to what professor Ionescu hasidentified as the 150-year trend in Romania’s policy. Hisanalysis makes for a very interesting reading, but we donot emphasize the religious component of Romanian iden-tity as much as he does. See Mihail E. Ionescu, RomaniaOrientală 160 de ani: 1848-2009, Bucharest: Military Pub-lishing House, 2009. His emphasis on the religious com-ponent of national identity leads him to the conclusionthat “The loss in 1812 of Bessarabia had not been seenby the Romanian political elite as an irreparable lossbecause it did not break with the logic of replacing theMuslim dominance with a Christian one, ultimately anEuropean one. Hence, Russia was seen, by some localcircles, as a savior” (p. 9). Though we admit that Roma-nian political elite has rarely been converging in itsentirety towards one foreign policy orientation, Roma-

Monitor Strategic

117

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

nia has perceived Russia as a threat to national securityand independence regardless of its cultural and religiousidentity. Because Russia was by the 19th century fullyaccepted as a European power, Romania perceived it asbeing a part of the great game of balance of power ofEurope and thus it became a part of it, at a secondary ifnot lesser level, in order to fend off against Russia.

47 There are, for instance initiatives calling for theidentification of such a national project. For instance,the Black Sea-Caspian Sea Foundation, directed by presi-dential national security councilor Iulian Fota and thenew conservative right in Romania, represented byValeriu Stoica, have launched such an initiative in late2008 – called Romania 2020.

48 See Daniel N. Nelson, “Romanian Security,” in HenryF. Carey (ed.), Romania since 1989. Politics, Economics,and Society, Oxford: Lexington Books, 2004, p. 464.

49 See Dennis Deletant and Mihail Ionescu, Roma-nia and the Warsaw Pact: 1955-1989, Cold War Interna-tional History Project, Working Paper no. 43, April 2004,pp. 96-97. Ceauşescu’s position on these matters is quiteobvious in Minutes of the Romanian Communit Party’sExecutive Political Committee Meeting on December 13,1981 as well as that of December 17, 1981.

50 For more details on balancing and bandwagoningin Romania’s foreign policy in World War I and WorldWar II see Andrei Miroiu, Balanţă şi Hegemonie. Româniaîn politica mondială, 1913-1989, Iaşi: Ed. Polirom, 2006.

51 We do not support claims expressed by Romanianestablished analysts that Romania is a victim of geopoli-tics, as a multiple border of the West. Such deterministicinterpretations are unsubstantiated and entirely specula-tive. For an argument in this regard see Zoe Petre, un-titled essay in response to CSIS draft document onRomania’s strategic importance, October 1998, pp. 1-2.Daniel N. Nelson takes on her analysis and expands it.

52 See Simona Soare, Noul Concept Strategic alNATO: Recomandările Grupului Internaţional de Experţiasupra noului Concept Strategic al NATO şi implicaţiilepentru securitatea naţională, CSEEA Brief Analysis,Center for East European and Asian Studies (www.cseea.ro)June 2010, forthcoming.

53 For instance, in November 2008, the Turkish repre-sentative to an international conference hosted by the Insti-tute for Political Studies of Defense and Military History inBucharest addressed the audience and supported what wasat the time the beginning of a neo-Ottoman policy Turkeywas developing. Not only did he argue for closer Russian-Turkish relations in the Greater Black Sea Area and theentire South-Eastern Europe, but he emphasized the dutythe two regional countries were sharing in managing thisstrategic area by contrast with external great powers – par-ticularly the European Union and the US. Moreover, heemphasized the need to exclude external great powers andbuild a new status quo among regional states – with Turkeycarrying a great contribution in this regard. For more de-tails see Aslan Oir Yavuz, with the Global Strategy Institute,Ankara, Turkey’s Foreign Policy in Southeastern Europe,pp. 221-235.

54 During our October 2008 visit to Moscow, during ameeting with a team of researchers from the Center forStrategic Studies in Moscow, we have been openly ac-

cused to promoting Washington’s interests in the GreaterBlack Sea Area – i.e. internationalization of the BlackSea and destruction of the Montreux Convention. Min-utes of the ISPAIM Delegation with the researchers ofthe Center for Strategic Studies in Moscow, October 5,2008. During a recent visit by a Polish delegation fromthe Center for Central European Affairs in Warsaw, thePolish researchers expressed their point of view summa-rized as follows: Romania, now benefiting from the pres-ence of both US military bases and the US missile shieldon its territory enjoys a new power posture at the BlackSea – within a trio of Russia-Turkey-Romania. The em-phasis however, as well as their understanding ofRomania’s interests in the region as vaguely outlined,was on Romania as a “tool” of US foreign policy in theregion. Minutes of the ISPAIM researchers’ meetingwith the Delegation from the Center for central Euro-pean Affairs in Warsaw, March 28, 2010.

55 See President Traian Băsescu’s inaugural speech,on January 10, 2010, available online at http://cms.presidency.ro/?pag=67&sid=12011.

56 Ibidem.57 Meeting with researchers from the Strategic Stud-

ies Institute in Moscow, on October 5, 2008.58 Meeting with European Studies Center research-

ers, on March 28, 2010, in Bucharest.59 Ibidem.60 See President Traian Băsescu’s inaugural speech,

on January 10, 2010, available online at http://cms.presidency.ro/?pag=67&sid=12011.

61 President Putin’s visit in April 2008 is usually citedas a counterexample. However, president Putin came toBucharest in April 2008 in order to participate to theNATO Summit organized in the Romanian capital, andit thus does not qualify as a proper bilateral visit, thoughhe did meet with president Basescu briefly.

62 See President Traian Băsescu’s speech outliningthe main directions and priorities of Romania’s foreignpolicy in 2007, January 19, 2007, available online athttp://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8429&_PRID=ag.

63 Romania’s National Security Strategy, April 17,2006, p. 13, available online at http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf.

64 Ibidem, pp. 12-13.65 Democratic security is in fact a “soft power” type of

concept that holds a special place in EU’s security strat-egy underlining EU’s belief in the inherent and deepconnection between security, democracy and economicdevelopment. See EU Security Strategy, December 12,2003, Brussels, pp. 6-13.

66 See Ioan Mircea Paşcu, “Now the EU must Awakento the Black Sea Security” Europe’s World, Summer 2006,pp. 99-101, available online at http://www.harvard-bssp.org/static/files/118/Ioan_Mircea_Pascu.pdf.

67 Simona Soare, Doctrina Militară a Federaţiei Ruse,Februarie 2010, unpublished paper, March 2010.

68 See Ioan Mircea Paşcu, “Now the EU must Awakento the Black Sea Security” Europe’s World, Summer 2006,pp. 99-103, available online at http://www.harvard-bssp.org/static/files/118/Ioan_Mircea_Pascu.pdf.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010118

Monitor Strategic69 Idem. Also see E Rumor and J. Simon, “euroatlantic

Strategy for the Black Sea Region”, INSS Analysis, Janu-ary 27, 2006, available online at http://www.harvard-bssp.org/static/files/110/euro_atlantic_ strategy.pdf. Thepaper recommends a coherent euroatlantic strategy forthe Black Sea security region. However, I disagree onseveral levels with the authors: first, there is no suchthing as a euroatlantic strategy, or even a vision towardsthe Black Sea region; secondly, the Black Sea is not asecurity region.

70 See Ronald D. Asmus (ed), Next Steps for Forginga euroatlantic Strategy For the Wider Black Sea, Wash-ington: German Marshall Fund Publishing House, 2006,pp. 83-97.

71 Despite recent misunderstandings between Mos-cow and Kiev concerning the Russian Black Sea Fleet,Russia still possesses the largest capabilities in the re-gion. Moreover, it is closely followed by Turkey, withwhich it seems to agree on a status quo type of policy inthe Black Sea region. See Itar-Tass, RIA Novosti,Interfax, March 6-9, 2007.

72 See Roy Allison and Lena Johnson (ed), CentralAsian Security. The New International Context, Wash-ington: Brookings Institution Press, 2001, pp. 6-11, 24-37.Also see Dmitry Danilov & co, What Russia Sees, ChalliotPaper no. 74, January 2005, pp. 63-76.

73 In a November 2007 paper, Mark Leonard andNicu Popescu argued: “Russia’s new challenge to the EUruns deeper than the threat of energy cut-offs or block-ages in the UN. It is setting itself up as an ideologicalalternative to the EU, with a different approach to sover-eignty, power and world order” (p. 1). This is the casebecause the EU continues to be profoundly divided re-garding Russia between those states that see Russia as athreat that should be opposed and those that see Russiaas an important partner that should be further engagedand socialized in the norms of the EU. The two authorsdivide the member states into five distinct groups basedon their policy towards Russia: “We have identified fivedistinct policy approaches to Russia shared by old andnew members alike: ‘Trojan Horses’ (Cyprus andGreece) who often defend Russian interests in the EUsystem, and are willing to veto common EU positions;‘Strategic Partners’ (France, Germany, Italy andSpain) who enjoy a ‘special relationship’ with Russiawhich occasionally undermines common EU policies;‘Friendly Pragmatists’ (Austria, Belgium, Bulgaria,Finland, Hungary, Luxembourg, Malta, Portugal, Slovakiaand Slovenia) who maintain a close relationship withRussia and tend to put their business interests abovepolitical goals; ‘Frosty Pragmatists’ (Czech Republic,Denmark, Estonia, Ireland, Latvia, the Netherlands,Romania, Sweden and the United Kingdom) who alsofocus on business interests but are less afraid than othersto speak out against Russian behavior on human rights orother issues; and ‘New Cold Warriors’ (Lithuania andPoland) who have an overtly hostile relationship withMoscow and are willing to use the veto to block EU

negotiations with Russia.” (p. 2) (bold in the original).For more on this, see Mark Leonard and Nicu Popescu, APower Audit of EU-Russia Relations, European Councilon Foreign Relations Policy Paper, November 2007.“These internal divisions have enabled Russia to do pre-cisely what it wants with the EU states, rewarding some,ignoring others, and even openly coercing some withoutthe others doing anything to help them” – Jose IgnacioTorreblanca, Russia is Shifting, El Pais English Edition,June 1, 2010.

74 For more details, see NATO 2020: Assured Secu-rity; Dynamic Engagement. Analysis and Recommenda-tions of the Group of Experts on a New Strategic Conceptof NATO, May 17, 2010, available online at http://www.nato.int/strategic-concept/expertsreport.pdf. Also,for an analysis of the Report, see Simona Soare, NoulConcept Strategic al NATO: Recomandările GrupuluiInternaţional de Experţi asupra noului Concept Strate-gic al NATO şi implicaţiile pentru securitatea naţională,CSEEA Brief Analysis, Center for East European andAsian Studies (www.cseea.ro) June 2010, forthcoming.

75 The draft text of the European Security Treatyproposed by Russian president Medvedev is available athttp://www.mid.ru/ns-dvbr.nsf/dveurope/065fc3182ca460d1c325767f003073cc.

76 Sergei Karaganov and Timofei Bordachev, Towardsa New euroatlantic Security Architecture. Report of theRussian Experts for the Valdai Discussion Club Confer-ence, Russia in Global Affairs, http://www.globalaffairs.ru/docs/Karaganov_eng.pdf.

77 Sub-systems may be territorially and politicallycoherent and make up security regions; they could, how-ever, not be based on common threats, dangers, risksand interests, and pursue policies that are divergent interms of followed rules and norms; in this latter case theyare neither security complexes, nor are they securityregions.

78 Some authors regard this trend as Russian neo-imperialism; see, for instance, Richard J. Krickus, IronTroikas. The New Threat From the East, SSI, March2006, pp. 26-31.

79 Despite Turkey’s intention to become a member ofthe EU, this issue continues to be a sensitive and impor-tant issue for Turkey and it is likely to take a long time forit to be softly persuaded into deeper cooperation. How-ever, this is unlikely to be a direct result of Romania’sregional policy, but rather a result of the EU accessionprocess.

80 We would like to thank professor Ionescu for themany conversations we had on this issue that helped mecome to this conclusion.

81 See President Traian Băsescu’s speech outliningthe main directions and priorities of Romania’s foreignpolicy in 2005, on February 11, 2005.

82 See President Traian Băsescu’s speech outliningthe main directions and priorities of Romania’s foreignpolicy in 2007, January 19, 2007, available online ath t t p : / / w w w . p r e s i d e n c y . r o / ? _ R I D = d e t & t b =date&id=8429&_PRID=ag.

83 See President Traian Băsescu’s speech outliningthe need for a European and national energy securitypolicy I the press release following CSAT’s meeting on

Monitor Strategic

119

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

November 15, 2006 and the Romanian Presidency’s PressRelease following CSAT’s meeting on November 22, 2006.Also see the Romanian EU Integration Ministry, June28, 2006, Rompress.

84 Russia registered an average 6-6.5% economicgrowth rate annually, starting 2000; see data on http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUN-TRIES/ECAEXT/RUSSIANFEDERATIONEXTN/0 , , c o n t e n t M D K : 210 3 2 9 6 0 ~ m e n u P K : 9 8 9 6 8 4 ~p a g e P K : 14 9 76 1 8 ~ p i P K : 2 17 8 5 4 ~ t h e S i t e P K :305600,00.html.

85 See EU Country Strategy Paper 2007-2013: Rus-sian Federation, published April 2006, p. 13-15. Also seeDmitry Danilov, Sergei Karaganov, Dov Lynch, AlexeyPushkov, Dmitri Trenin, Andrei Zagorski, What RussiaSees, Challiot Paper no. 74, January 2005, pp. 28-36.

86 See Frederick W. Mooney, US Russia Policy: Timeto Put the Breaks on Democratic Reform, SSI, March 18,2005, p. 2.

87 A part of this section was previously published as aBrief Analysis with the Center for East-European andAsian Studies, available online at http://www.cseea.ro/en/publicatii/view/brief-analysis/romania-and-the-american-missile-shield.

88 See president Vladimir Putin’s speech on the occa-sion of the 43rd Munich Conference on Security Policy,February 10, 2007, available online at http://www.securityconference.de/Konferenz-2007.268+M53db17c337d.0.html?&L=1.

89 For more details please see the Ballistic MissileDefense Review, February 2, 2010, p. 8, available onlineathttp://www.defense.gov/bmdr/docs/BMDR_101_MASTER_2_Feb.pdf.

90 National Security Strategy of the United States,May 2010, p. 41, available online at http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/national_security_strategy.pdf, accessed on May 28, 2010.

91 See Hotnews, February 5, 2010.92 See RIA Novosti, February 5, 2010.93 US State Department press release, February 4,

2010.94 See RIA Novosti, February 5, 2010.95 Statement by the Russian Federation on Missile

Defence, April 8, 2010, available online at http://eng.news.kremlin.ru/ref_notes/4.

96 Minutes from the Meeting of the researchers ofthe Romanian Institute for Political Studies of Defenseand Military History with their colleagues from the Pol-ish Center for Central and Eastern European Affairs inWarsaw, March 28, 2010.

97 See EU Country Strategy Paper 2007-2013: Rus-sian Federation, published April 2006, pp. 19-26.

98 See The Military Doctrine of a Great Power ToBe, Special Analysis no. 8, January 23, 2007, availableonline at http://www.csis.ro/publications/special_analysis_8.html.

99 See The Foreign Policy and Diplomatic Activitiesof the Russian Federation in 2009, a report published bythe Russian Foreign Affairs Ministry in March 2010 andavailable online at http://www.ln.mid.ru/brp_4.nsf/e78a48070f128a7b43256999005bcbb3/c77fbfe0819669b9c32575e100338b95?OpenDocument.

100 See EU Country Strategy Paper 2007-2013: Rus-sian Federation, published April 2006, p. 32.

101 Idem.102 See Frederick W. Mooney, US Russia Policy: Time

to Put the Breaks on Democratic Reform, SSI, March 18,2005, pp. 2-6, 11-14.

References

• ***Council of Copenhagen Conclusions in 1993,available online at http://ec.europa.eu/enlargement/glos-sary/terms/accession-criteria_en.htm.

• Asmus, Ronald D. (ed). 2006. Next Steps for Forg-ing a euroatlantic Strategy For the Wider Black Sea,Washington: German Marshall Fund Publishing House.

• Carey, Henry F. (ed). 2004. Romania since 1989.Politics, Economics, and Society, Oxford: LexingtonBooks.

• Danilov, Dmitry, S. Karaganov, D. Lynch, A.Pushkov, D. Trenin, A. Zagorski. 2005. What Russia Sees,Challiot Paper no. 74.

• Deletant, Dennis and Mihail Ionescu. 2004. Ro-mania and the Warsaw Pact: 1955-1989, Cold War Inter-national History Project, Working Paper no. 43.

• EU Country Strategy Paper 2007-2013: RussianFederation, published April 2006.

• Ikenberry, John G. (ed), The Crisis of AmericanForeign Policy. Wilsonianism in the Twenty-First Cen-tury, Princeton: Princeton University Press, 2009

• Krickus, Richard J. Iron Troikas. The New ThreatFrom the East, SSI, March 2006.

• Leonard, Mark and Nicu Popescu, A Power Auditof EU-Russia Relations, European Council on ForeignRelations Policy Paper, November 2007.

• Locher. Anna. Shaping the Policies of the Alliance– The Committee of Ministers of Foreign Affairs of theWarsaw Pact, 1976-1980, available online at http://w w w . p h p . i s n . e t h z . c h / c o l l e c t i o n s / c o l l _ c m f a /cmfa_intro.cfm?navinfo=15699#Faltering.

• Mearsheimer, John J. 2001. Tragedia Politicii deForţă, Bucharest: ed. Antet.

• Miroiu, Andrei Simona Soare, 2007,„Politica desecuritate a României (1878-2006). O perspectivă istorică”in Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean Politica desecuritate naţională. Concepte, instituţii, procese Iaşi:Polirom, forthcoming.

• Mooney, Frederick W. 2005. US Russia Policy:Time to Put the Breaks on Democratic Reform, StrategicStudies Institute Research Paper.

• President Traian Băsescu’s speech outlining themain directions and priorities of Romania’s foreign policyin 2005, on February 11, 2005.

• President Traian Băsescu’s speech outlining themain directions and priorities of Romania’s foreign policyin 2007, January 19, 2007, available online at http://w w w. p r e s i d e n c y. r o / ? _ R I D = d e t & t b = d a t e & i d =8429&_PRID=ag.

• President Traian Băsescu’s speech outlining theneed for a European and national energy security policyI the press release following CSAT’s meeting onNovember 15, 2006.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010120

Monitor Strategic• Romanian Presidency’s Press Release following

CSAT’s meeting on November 22, 2006.• Paşcu, Ioan Mircea. 2006. “Now the EU must

Awaken to the Black Sea Security” Europe’s World,Summer, pp. 99-101, available online at http://w w w . h a r v a r d - b s s p . o r g / s t a t i c / f i l e s / 1 1 8 / I o a n _Mircea_Pascu.pdf.

• Rothschild Joseph and Nancy Wingfield. 2000.Return To Diversity. A Political History of East CentralEurope since World War II, 3rd edition, Oxford: OxfordUniversity Press.

• Rumor, E and J. Simon, “euroatlantic Strategy forthe Black Sea Region”, INSS Analysis, January 27, 2006,available online at http://www.harvard-bssp.org/static/files/110/euro_atlantic_strategy.pdf.

• Russia’s Wrong Direction: What the United StatesCan and Should Do, Council of Foreign Relations,Independent Task Force Report no. 57, 2006, availableonline at http://www.cfr.org/content/publications/attachments/Russia_TaskForce.pdf

• Szaikovski, B. 1993. Encyclopedia of Conflicts,Disputes and Flashpoints in Eastern Europe, Russia andThe Successor States Essex: Longman Current Affairs.

• Solchanyk, R. 1994. “The Politics of State Building:Centre-Periphery Relations in Post-Soviet Ukraine”,Europe-Asia Studies, Vol. 46.

• Wright, Martin. 1998. Politica de Putere,Bucharest: Ed. Arc

• The Military Doctrine of a Great Power To Be,Special Analysis no. 8, January 23, 2007, available online

athttp://www.csis.ro/publications/special_ analysis_8.html.

• Romania’s National Security Strategy, April 17,2006, available online at http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf.

• USSR-Romanian Treaty signed on April 5, 1991,available online at http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro.

• The Russian-Romanian Military CollaborationTreaty signed on March 31, 1994.

• Concept of National Security of the RussianFederation (2000);

• External Policy of the Russian Federation (2000);• Russian Federation Military Doctrine (April 2000);

Newspaper and News Agencies Resources• Evenimentul Zilei, July 26, 2004; November 3,

2006.• Mejdunarodnaja jizni, no. 6, 1990.• România Liberă, on July 5, 1991; July 26, 1993;

March 2, 1994.• Ziua, no. 3606, on April 21, 2006.• Itar-Tass, March 6-9, 2007.• Interfax, March 6-9, 2007.• RIA Novosti, March 6-9, 2007.• Rompress, June 28, 2006.

Web Resources:• http://web.worldbank.org•http://moscova.mae.ro/index.php?lang=ro.

Monitor Strategic

121

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

Simona Soare is a researcher with the IPSDMH and a Ph.D. student of International Relations with theNational School for Political Studies and Public Administration (NSPSPA) in Bucharest. She holds an MA inConflict Analysis and Conflict Resolution and a BA in Political Science at the NSPAS. She worked as analystof the former Soviet space at the Center for International and Security Studies (CSIS), Romania. Currentlyshe is Executive Director of the Center for East-European and Asian Studies (CEEAS – www.cseea.ro), andEditor of Journal of East-European and Asian Studies (www.jeeas.org). Among her recent publications are:Andrei Miroiu, Simona Soare, Politica de Securitate a României (1878-2006). O Perspectivă Istorică (Romania’sNational Security Policy (1878-2006). A historical perspective) in Politica de Securitate Naţională. Concepte,Instituţii, Procese (National Security Policy. Concepts, Institutions, Processes), Luciana-Alexandra Ghicaand Marian Zulean (coord), Ed. Polirom, Iaşi, 2007; co-author in Manual de Relaţii Internaţionale (Handobookof International Relations) coord. Andrei Miroiu and Radu-Sebastian Ungureanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2006;Simona Soare, “The Trials and Tribulations of the Russian Military-Industrial Complex’s Reform”, MonitorStrategic, no 3-4/2008; Simona Soare, Romania’s National Security Strategy. A Critical Approach ofTransformational Politics”, Monitor Strategic, no 1-2/2008; Simona Soare, „Complexul Industrial de Apărareal Federaţiei Ruse: Şansă pierdută de reformă sau strategie de dezvoltare sustenabilă?” Echidistanţe, no. 3-4/51-52 of 2008.

AbstractAbstractAbstractAbstractAbstract

Romanian-Russian relations have been plagued by tension over a host of issues ever since the end of theCold War. Bilateral problems such as the returning of the Romanian national treasury, as well as multilateralissues like the denunciation of the Ribbentrop-Molotov Pact of 1939, energy security and different rival energyinfrastructure projects, regional democratic transformation on EU and NATO borders, the American missileshield in Eastern Europe, etc have acted as an obstacle to an efficient détente and normalization betweenMoscow and Bucharest since 1991. Although bilateral relations have taken a clear path towards normalizationsince 2003, mutual mistrust and suspicion acts as an obstacle in furthering relations on a pragmatic andmutually beneficial basis.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010122

Monitor Strategic

Aflat la putere din 2002 după prăbuşireacabinetului Bulent Ecevit susţinut de către ocoaliţie de forţe politice prolaice şi naţionaliste,1

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AK), partid deinspiraţie conservatoare şi islamică, domină viaţapolitică turcă a ultimului deceniu. Alegerile din2007 au confirmat şi sporit puterea politică aacestei forţe politice, simbol al unei reînnoiri avieţii publice şi politice din Turcia, cu atât maimult cu cât victoria în alegeri a acestui partid afost consemnată pe fondul unei puternice opoziţiişi a unei intervenţii contrarii deschise a armatei.2

Cele 46,6% din voturile exprimate, câştigate decătre AK, au permis acestuia să completezedominaţia exercitată asupra vieţii politice dinTurcia prin impunerea la preşedinţia statului turca candidatului său, Abdullah Gul.

Pe terenul politicii externe a statului turc as-censiunea şi impunerea ca forţă politică pre-ponderentă a AK a însemnat o reorientare desubstanţă a politicii externe a statului turc.Afirmând ataşamentul pentru angajamentelepolitice şi de securitate asumate de către statulturc în cursul precedenţilor ani, noua conducerepolitică a stabilit ca principal obiectiv al demersuluipolitic extern al Turciei integrarea în UniuneaEuropeană. În consonanţă cu acest obiectivfundamental, puterea politică de la Ankara aprocedat la demersuri privind reforma societăţiiturce cu un impact direct îndeosebi asupra roluluişi statutului armatei în societate ca garant allaicităţii statului turc precum şi la modul în careeste înţeleasă, impusă şi acceptată laicitateastatală în societate turcă.3 Regândirea de sub-stanţă a statului şi societăţii turce s-au repercutatşi în planul relaţiilor externe unde noua conduităacţională indusă de către autorităţile de la Ankaras-a materializat în eforturi determinate de norma-

lizare/întărire a relaţiilor cu statele vecine şi într-oreorientare de substanţă a axelor de interes şiacţiune strategică a statului în plan extern cătrelumea arabă şi Orientul Mijlociu, cu care Turciaîntreţinea deja relaţii apropiate.4 Modificarea deton şi conduită acţională în politica externă aTurciei a condus la îmbunătăţirea relaţiilor reciale statului turc cu vecinii săi, Siria şi Iranul, şi lao rescriere pe baza intereselor comune strategiceşi economice ale relaţiilor Turciei în spaţiulgeopolitic şi geostrategic al Mării Negre. În acestcontext, alături de o creştere vizibilă în amplitu-dine şi substanţă a relaţiilor ruso-turce, principalastrăpungere operată de către Ankara în relaţiilesale cu statele vecine o constituie demersurile cecuprind perioada 2007-2009 vizând normalizarearelaţiilor cu Armenia.

Semnarea la 10 octombrie 2009 a acordurilorcu privire la stabilirea de relaţii diplomatice şi acelui asupra dezvoltării relaţiilor bilaterale dintreTurcia şi Armenia a fost salutată şi apreciatăunanim în comunitatea internaţională drept unmoment de referinţă în evoluţia mediului desecuritate regional şi o contribuţie la detensio-narea şi securizarea uneia dintre cele maiturbulente şi conflictuale zone a lumii şi aceastanu numai în perioada post - Război Rece. DeciziaTurciei şi Armeniei nu este una subită. Ea vină săîncoroneze un lung proces de negocieri ce pare afi debutat undeva la mijlocul anului 2007, conformcu declaraţiile unora dintre participanţii la acesta,desfăşurat în secret sub mediere elveţiană. Înparalel cu negocierile, o examinare atentă a cro-nologiei relaţiilor şi declaraţiilor părţilor semna-tare pe parcursul perioadei de timp în discuţiearată că momentul mai sus invocat al semnăriipublice a documentelor reglementând normali-zarea relaţiilor bilaterale a fost pregătit de o

Reconcilierea turco-armeanăDrd. Şerban Liviu Pavelescu

Monitor Strategic

123

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

manieră minuţioasă şi graduală pentru a obţineun cât mai mare sprijin în opinia publică şi clasapolitică din ambele state.5

Înţelegerea întregului proces, a implicaţiilorsale şi a consecinţelor derivând din acest act devoinţă necesită înainte de toate o scurtă inventa-riere a stării de fapt în relaţiile turco-armene pânăla momentul în discuţie precum şi o inventarierea principalelor probleme litigioase ce domină înopinia publică şi relaţiile bilaterale. Înainte detoate, o primă constatare ce se impune este aceeaa existenţei unei memorii istorice confronta-ţionale şi a unei persistenţe a acesteia dincolo decadrele obişnuite şi dincolo de ceea ce este o isto-rie extrem de scurtă, în termeni strict adminis-trativi, a relaţiilor bilaterale.

Problematici şi dimensiuniistorice ale relaţiilor bilaterale

Formal, republica Armenia este un stat nou,apărut în urma disoluţiei URSS şi, cu excepţiaunei scurte perioade de timp (1917-1920), nu aexistat un stat armean modern. În consecinţăistoria relaţiilor bilaterale, ori mai bine zis istoriaconfruntării politice internaţionale bilateraleturco-armene nu are mai mult de un sfert de secol,însumate fiind cele două perioade timp în discuţie.Dincolo de acest nivel formal, dimensiunea isto-rică a convieţuirii şi a relaţiilor intercomunitaredintre cele două popoare şi naţiuni este unaseculară şi în mare parte pozitivă.

Ceea ce transformă o experienţă de viaţă maidegrabă interculturală într-una de confruntare şiură interetnică sunt evenimentele înregistrateîn istoria modernă a statului otoman odată cuajungerea la putere a junilor turci în 1906 şidemararea de către aceştia a unui program demodernizare politică, economică şi socială aImperiului Otoman. Reforma societăţii otomane,modernizarea acesteia pe modelul a ceea ce eraexemplul cultural occidental, a avut, în contextulpolitic şi societal otoman drept efect acutizareatuturor liniilor de fractură şi confruntare latentedin imperiu, accentuarea şi dezvoltarea lor pânăla actul final disolutiv, consecutiv încheierii primeiconflagraţii mondiale.6 Motivele unei astfel de

evoluţii rezidă, în primul rând, în politica asimi-lativă a tuturor diferenţelor etnice şi culturale, apopoarelor aflate încă sub controlul autorităţilorde la Istambul, politică ce reprezenta o parte esen-ţială a procesului de creare a unei identităţiculturale naţionale distincte otomane (a se cititurce).7 În acest context comunităţi naţionalecare avuseseră o relativă autonomie şi beneficia-seră de drepturi culturale şi religioase se văd, înnumele modernităţii, supuse unui regim deasimilare şi turcizare. Procesul este cu atât maiconflictual cu cât este paralel şi concurent cuprocesul de trezire şi constituire a unei conştiinţenaţionale în rândul popoarelor vizate de acestemăsuri.8 În aceste condiţii, situaţia comunităţiiarmene din Imperiul Otoman era cu atât mai deli-cată cu cât aceasta era răspândită pe teritoriulstatului otoman, teritoriul istoric pe care l-ar fiputut revendica era partajat între Rusia şi Turcia,iar armenii reprezentau doar una dintre naţiona-lităţile prezente. Pierderile teritoriale succesiveînregistrate de către statul otoman în faza finalăa crizei orientale, rolul jucat de către naţiunileaflate sub dominaţia Istanbulului şi lupta lor deeliberare naţională în determinarea înfrângerilormilitare şi a pierderilor teritoriale în discuţie, înjustificarea intervenţiei şi amestecului puterilorstrăine în ceea ce erau considerate a fi afacerileinterne ale Turciei, toate acestea la un loc aucondus la dezvoltarea unui sentiment de asediu şitrădare în interiorul opiniei publice otomane.Combinate cu nivelul scăzut de cultură şi mora-vurile cvasimedievale ale majorităţii populaţieirurale şi nu numai, precum şi cu evidente motiva-ţii economice9, aceste condiţii preliminare aucondus, în prezenţa unor planuri deliberate,minuţios alcătuite, la declanşarea unei represiunide proporţii genocidare vizând exterminarea/eliminarea unei întregi populaţii din tabloul etnic,cultural, societal şi politic turc. Debutate la 23aprilie 1915 violenţele îndreptate împotrivacomunităţii armene trăind pe teritoriile subcontrol otoman au îmbrăcat forma unor represaliide masă la care au participat nu numai trupeleori organizaţiile paramilitare special constituiteîn acest scop şi coordonate de la Istanbul, ci şipărţi importante ale populaţiei turce. Derulate pemai bine de un an de zile arestările, torturile,execuţiile sumare, deportările, violurile, jafurile etc.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010124

Monitor Strategic

s-au soldat cu mai bine de un milion şi jumătatede victime.10 Recunoaşterea internaţională aacestor evenimente ca reprezentând un act degenocid şi obligarea Turciei la asumarea şirecunoaşterea genocidului armean reprezintăuna dintre principalele cauze politice ce audominat acţiunea diasporei armene pe parcursulsecolului trecut şi se constituie într-una dintreaxele majore ale politicii externe a republicii post-sovietice Armenia.11

La această dimensiune istorică a dosaruluirelaţiilor bilaterale turcoarmene cu consecinţepotenţiale atât în plan emoţional dar şi în planeconomic şi chiar politico-teritorial, se adaugă oa doua reprezentată de către dosarul conflictuluiarmeano-azer în ceea ce priveşte Nagorno-Karabah.12 Având nenumărate antecedenteconflictuale în perioada sovietică, problemastatutului şi apartenenţei provinciei la Azerbaidjanori Armenia a dominat ultimii ani ai URSS fiindunul dintre determinanţii principali ai disoluţieifinale a acesteia. Depăşind rapid stadiul disputelorlegale şi al violenţelor intercomunitare, conflictula atins stadiul unei confruntări armate cu caracterintra şi interstatal dominând istoria politicăregională a ultimului deceniu al secolului trecut.În acest context şi în plină reafirmare a dimen-siunii politice regionale, Turcia a devenit aliatulnatural al Azerbaidjanului în conflictul acestuiacu Armenia şi unul dintre cei mai puternici factoride presiune asupra statului armean. Închidereafrontierei comune în aprilie 1993 şi sprijinuldeschis acordat statului azer au contribuit laînrăutăţirea unor relaţii bilaterale deja tensionatede dispute istorice şi teritoriale.

Stadiul actual şi evoluţiarecentă a relaţiilor bilaterale

Procesul de reconsiderare a relaţiilor bilateraleşi de normalizare a acestora a început, potrivit unoradintre factorii de decizie implicaţi în negocieri lamijlocul anului 2007, în condiţiile unei reaşezări desubstanţă a mediului de securitate şi a balanţei deputere regionale.13 Războiul georgian din vara anului2008 a accelerat lucrurile făcând posibilă şi chiarinevitabilă această direcţie de evoluţie.

Modificările de politică externă operate decătre guvernul turc în exerciţiu şi demersurilevizând normalizarea şi detensionarea relaţiilorcu statele vecine, ambiţiile politice regionale alestatului turc, toate acestea la un loc au contribuitla cristalizarea opţiunii curajoase pentru nego-cierea unei normalizări a relaţiilor cu Armenia.De cealaltă parte, consecinţele războiului geor-gian, dar şi considerente de ordin economic şipolitic justifică şi susţin opţiunea pentru negociereşi dialog a Erevanului. Nu trebuie neglijată şi modi-ficarea de curs în politica regională a principaluluialiat al Armeniei, Federaţia Rusă, curs ce implicăo amplă şi strânsă cooperare în plan regional cuTurcia.

Procesul de destindere a fost unul gradual şi aimplicat eforturi de susţinere şi convingere impor-tante desfăşurate de ambele părţi implicate înnegocierea normalizării relaţiilor bilaterale.

În ceea ce priveşte Armenia, dependenţa înmare măsură de ajutorul şi investiţiile diasporei,majoritară prin raport cu populaţia actuală astatului armean şi ultranaţionalistă în opţiunilepolitice, efortul autorităţilor de la Erevan s-a axatpe convingerea şi antrenarea diasporei în sus-ţinerea normalizării raporturilor cu Turcia.14 Prin-cipalele instrumente folosite au fost multiplelevizite făcute de principalii oficiali armeni în statelecu comunităţi importante armene şi desfăşurareaunei strategii de negociere şi discursivă ce s-aaxat pe ideea unei înfiinţării unei comisii mixtearmeano-turce de investigare a evenimentelordin anii 1915-1916 şi a scoaterii din ecuaţianegocierilor a problemei Nagorno-Karabah.

De cealaltă parte, factorii de decizie de laAnkara au fost confruntaţi cu o dublă problemăavând dimensiuni multiple, inclusiv economice.Dincolo de bătălia pentru obţinerea susţinerii înopinia publică prin relevarea avantajelor econo-mice rezultate din redeschiderea frontierei pentruprovinciile din nord-estul Turciei,15 autorităţile dela Ankara s-au văzut confruntate cu presiuniputernice exercitate de către factorii de decizieazeri, apărând ceea ce considerau a fi o amenin-ţare directă la interesele naţionale azere veninddin partea unui stat aliat şi important partenereconomic. Poziţia oficialilor de la Ankara a fost încontext mai mult decât echivocă, luările de poziţieprecum aceea a primului ministru turc Recep

Monitor Strategic

125

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

Tayyip Erdogan în faţa Adunării Naţionale azerela 13 mai 2009 fiind ilustrative.16 În cadrul cuvân-tării susţinute de oficialul turc, acesta a reafirmatimposibilitatea normalizării relaţiilor cu Armeniaşi a redeschiderii frontierei comune în absenţaunui acord clar şi a unei retrageri armene dinNagorno-Karabah, informaţie dezminţită o zi maitârziu de surse oficiale armene.17 Importanţapresiunilor azere asupra Ankarei este cu atât maimare cu cât Azerbaidjanul reprezintă principalasursă de aprovizionare cu resurse energetice aTurciei. Rămânând în acest context de discuţiese cuvine să subliniem şi faptul că negocierile şiacordurile turco-armene intervin şi în condiţiileîn care există intense negocieri şi dispute întreAnkara şi Baku cu privire la modalităţile de tranzitale resurselor energetice azere destinate EuropeiOccidentale.

Evoluţia graduală a relaţiilor dintre Turcia şiArmenia către breşa pe care o reprezintă în ra-porturile tradiţionale bilaterale semnarea la 10octombrie 2009 a acordurilor cu privire la sta-bilirea de relaţii diplomatice şi redeschidere a fron-tierei comune include şi un schimb de vizite lanivel înalt între Turcia şi Armenia (vizitele preşe-dintelui turc, Abdullah Gull, în Armenia, 2 sep-tembrie 2008 şi a celui armean, Serzh Sargisian,în Turcia, 14 octombrie 2009) şi multiple consultărila nivelul miniştrilor de externe, atât în cadrulunor vizite oficiale, cât şi cu prilejul unor reuniuniinternaţionale. Procesul propriu-zis de norma-lizare a relaţiilor bilaterale cuprinde un anunţ pre-liminar asupra finalizării primei etape de negocieri(22 aprilie 2009)18, o declaraţie comună a miniş-trilor de externe armean şi azer asupra decizieide deschidere a unor negocieri formale timp deşase săptămâni pentru normalizarea relaţiilor (31august 2009) şi, în final, ceremonia finală desemnare a celor două acorduri reglementândcadrele normalizării raporturilor bilaterale turco-armene (10 octombrie 2009)19. Pe tot parcursulacestui proces, dincolo de medierea elveţiană, s-aumanifestat activ şi au contribuit la buna derularea negocierilor Statele Unite, Federaţia Rusă şiUniunea Europeană. Prin poziţiile şi declaraţiileadoptate, înalţii reprezentanţi ai acestor actorimajori ai scenei internaţionale au salutat şi subli-niat importanţa demersurilor întreprinse de părţivizând normalizarea relaţiilor bilaterale pentrumediul de securitate regional şi pentru per-

spectivele de evoluţie pozitivă a proceselor de solu-ţionare a celorlalte focare de criză din regiune,în special a conflictului din Nagorno-Karabah.

Acordurile semnate la 10 octombrie 2009prevăd, în esenţă, stabilirea de relaţii diplomaticeşi redeschiderea frontierei comune fără condiţiiprealabile. În ceea ce priveşte problema sensibilăa genocidului armean, a fost stabilită crearea uneicomisii comune de istorici cu un acces neîngrăditla resursele de arhivă aflate în custodia celor douăstate referitoare la problematică, comisie che-mată să investigheze evenimentele şi să stabi-lească exact cele întâmplate. Dincolo de aceasta,recunoaşterea caracterului genocidar al acţiuniirepresive a statului otoman îndreptată împotrivapopulaţiei armene este, în mod evidentă, scoasădin ecuaţia de discuţii şi negocieri directe privindnormalizarea relaţiilor bilaterale. În acelaşi mod,celălalt subiect sensibil de pe agendă, conflictuldin Nagorno-Karabah, este şi el eliminat de peagenda de lucru.

Consecinţe şi posibile scenarii deevoluţie a situaţiei regionale şi arelaţiilor bilaterale turco-armene

Dincolo de actul asumat al semnării celordouă protocoale reglementând procesul denormalizare al relaţiilor bilaterale, guvernele şiregimurile politice la putere în cele două state aua se confrunta cu opoziţii puternice şi rezistenţe,atât în opinia publică cât şi în mediul politic. Dealtfel evoluţiile înregistrate în cele două state şipe plan internaţional după semnarea acordurilor,situaţia tensionată şi cvasiblocajul înregistrat înceea ce priveşte ratificarea şi implementareaprevederilor acestora.20

În Armenia, partidele politice coalizate aflatela putere şi-au reafirmat, printr-o rezoluţie votatăde Parlamentul armean la 2 octombrie 200921,susţinerea pentru demersurile echipei guver-namentale în ceea ce priveşte normalizarearelaţiilor cu Turcia. Partidele de opoziţie au con-damnat ceea ce au numit o trădare şi o abdicarede la interesele naţionale. Opoziţia la procesul denormalizare s-a evidenţiat şi în manifestaţii destradă condamnând „abandonarea intereselornaţionale” (6 octombrie 2009).22 Opoziţia la

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010126

Monitor Strategic

ratificare a continuat să crească şi, pe fondul unordeclaraţii succesive ale unor lideri turci legândratificarea şi implementarea acordurilor bilate-rale de rezolvarea situaţiei conflictuale armeano-azere, factori de decizie de la Erevan au anunţatintenţia de a nu ratifica acordurile înaintea ratifi-cării lor de către parlamentul de la Ankara (24decembrie 2009)23 pentru ca, odată cu escala-darea situaţiei, preşedintele Armeniei să anunţeamânarea sine die a ratificării la 22 aprilie 2010.24

Pe fondul acestor dispute, Curtea Constituţio-nală armeană, sesizată de forţele politice deopoziţie asupra subiectului a statuat, la 12 ianuarie2010, asupra legalităţii şi constituţionalităţii acor-durilor cu precizarea că acestea „nu pot fi inter-pretate” în contradicţie cu paragraful dindeclaraţia de independenţă a Armeniei din 1990referitor la „genocidul din 1915 din TurciaOtomană şi Armenia de Vest”.25

În acest context, un alt punct major depreocupare este cel cu privire la potenţialele dauneaduse campaniei politice internaţionale susţinutede către guvernul armean în conjuncţie cucomunităţile armene din diaspora pentru promo-varea şi obţinerea recunoaşterii internaţionale agenocidului armean. Un factor suplimentaralimentând aceste temeri îl reprezintă reconsi-derarea de poziţie şi reformulările survenite înprima alocuţiune a noului preşedintelui american,Barack Obama, susţinută de ziua comemorăriigenocidului armean (24 aprilie 2009). Deşi optasedeschis pentru utilizarea termenului de genocidşi afirmase necesitatea recunoaşterii genociduluiarmean de către Statele Unite, din motive deoportunitate politică şi pentru a nu dăuna negocie-rilor în curs, preşedintele Obama a ales să nufolosească acest termen preferând să vorbeascăde una dintre cele mai mari atrocităţi alesecolului XX.26

În Turcia, deşi guvernul dispune de majoritateaparlamentară necesară ratificării acordurilor,probabilitatea ca aceasta să nu sprijine iniţiativaguvernamentală este una destul de mare. Există,de altfel, un precedent creat de către majoritateaparlamentară în cazul intervenţiei americane înIrak când Parlamentul turc a votat împotrivaguvernului şi acţiunilor preconizate de acestapentru susţinerea aliatului american. Mai mult

decât atât, excluderea problemei conflictului dinNagorno-Karabah şi acceptarea creării uneicomisii mixte destinate investigării evenimen-telor din anii 1915-1916 sunt văzute drept concesiimajore făcute Armeniei în condiţiile în caresituaţia de fapt nu ar fi impus o asemenea abor-dare. Mai mult decât atât, în contextul reformelorsocietale majore susţinute de către guvern pentruîndeplinirea cerinţelor adaptării la acquisulcomunitar, este de temut şi o reacţie negativă înforţă a armatei. Acestor probleme li se adaugă şilobbyul azer influent în opinia publică turcă şicare vizează blocarea procesului de normalizarea relaţiilor turco-armene, normalizare ce ar lipsiAzerbaidjanul de unul dintre cele mai puterniceinstrumente de presiune asupra Erevanului înconflictul vizând controlul în Nagorno-Karabah.O deteriorare a relaţiilor bilaterale turco-azerear avea consecinţe importante în plan economicasupra Ankarei ce are în Azerbaidjan principalulfurnizor de resurse energetice ieftine. În acestecondiţii, declaraţiile repetate legând ratificareaacordurilor cu Armenia de progrese substanţialeşi de o eventuală soluţionare a situaţiei dinNagorno-Karabah sunt justificate, cel puţin dinoptica guvernului de la Ankara. Succesiuneaacestor declaraţii şi rezultatele presiunilor azereau condus la o retensionare a situaţiei cuArmenia. Dezbaterea acordurilor în cadrul CurţiiConstituţionale armene, precizările induse deaceasta, precum şi continuarea campaniei derecunoaştere internaţională a genociduluiarmean au adus autorităţile de la Ankara într-unpunct de blocaj în această chestiune. Mai multdecât atât, o rezoluţie recunoscând genocidularmean adoptată de către Comisia de PoliticăExternă a Congresului American a declanşat ocriză politică gravă în relaţiile statului turc cu celmai apropiat aliat al său – Statele Unite. Urmarea acestei decizii Turcia a procedat la rechemareaambasadorului său la Washington în semn deprotest (5 martie 2010)27.

În acest context, putem afirma că, pe de oparte, normalizarea relaţiilor Turciei cu Armeniaşi redeschiderea frontierei era de aşteptat săconducă la o revitalizare economică majoră aprovinciilor turce de la graniţa nord-estică. Toto-dată, normalizarea relaţiilor cu statul armean

Monitor Strategic

127

politica expternã

POLITICĂ EXTERNĂ

completa un program ambiţios al guvernuluiErdogan de detensionare şi normalizare a rela-ţiilor cu statele vecine, program menit să con-tribuie la promovarea Turciei la un statut de polregional de putere. Ea venea, totodată, să adaugeun plus la cursul ascendent al relaţiilor cu FederaţiaRusă, relaţii ce se exprimă printr-o colaborare şicoordonare tacită a eforturilor celor două statevizând crearea unei zone de interes exclusiv înregiunea Mării Negre, cu prevenirea uneiimplicări/intrări importante pe această piaţă desecuritate a unor puteri exterioare precum StateleUnite ori Uniunea Europeană.

Blocajul actual ce se înregistrează în relaţiilebilaterale constituie o mărturie a problemelorexistente între cele două părţi şi a faptului că,singure voinţa politică şi premisele favorabile nusunt de ajuns. Este necesar, pentru reuşita unuiastfel de demers, să se întreprindă măsuri dereconsiderare a imaginii celuilalt în respectivelesocietăţi, intervenţia la nivelul educativ şi la acelaal mentalităţilor şi prejudecăţilor existente înopinia publică din cele două state. Fără un astfelde demers şi fără asumarea deschisă a trecutului,iniţiative similare vor fi sortite eşecului în con-diţiile în care factorii ce susţin şi încurajează acţiu-nea conciliatorie sunt echilibraţi de către cei ceinsistă în favoarea perpetuării situaţiei conflic-tuale cu varii motivaţii.


1 Ali Çarkođlu, Turkey’s November 2002 Elections:A New Beginning?, în „MERIA. Middle East Review ofInternational Relations”, Vol. 6, No. 4, December 2002;

2 Carol Migdalovitz, Turkey’s 2007 Elections: Crisisof Identity and Power, CRS Report to the Congress,Updated July 11, 2007, consultat la adresa http://www.fas.org/sgp/crs/mideast/ RL34039.pdf;

3 Ebru Ertugal, Europeanization and multi-levelgovernance in Turkey, în „Southeast European and BlackSea Studies”, vol. 10, No. 1, p. 97-110;

4 Ahmet Sozen, A Paradigm Shift in Turkish ForeignPolicy: Transition and Challenges, în „Turkish Studies”,vol. 11, No. 1, p. 103-123;

5 În perioada august 2007 – octombrie 2010, în paralelcu negocierile purtate la nivel de echipe de experţi submediere elveţiană au existat peste 10 întâlniri la nivel

înalt între demnitari ai celor două state, de la schimbulde vizite prilejuit de meciurile naţionalelor de fotbal turcăşi armeană în cadrul preliminariilor Cupei Mondiale 2010(2 septembrie 2008, preşedintele turc, Abdullah Gull faceo vizită oficială în Armenia; 14 octombrie 2009, preşe-dintele armean, Serzh Sarkissian face o vizită oficială înTurcia) până la reuniuni internaţionale ori special desti-nate acestor negocieri. Odată cu anunţarea deschideriinegocierilor oficiale, 31 august 2009, aceste contacte semultiplică;

6 Gabor Agoston, Bruce Masters, Encyclopedia ofOttoman Empire, Infobase Publishing, New York, 2009,p. 604-606;

7 Hugh Setton Watson, Nations and States. AnEnquiry into the Origins of Nations and the Politics ofNationalism, Methuen, London, 1977, p. 256-259;

8 Asupra procesului de coagulare şi de manifestare amişcărilor de eliberare naţională din Balcani şi a relaţiilorexistente între acest proces şi cel al modernizării statuluiotoman şi al structurării unei conştiinţe naţionale turcevezi Charles and Barbara Jelavich, The Establishmentof the Balkan National States. 1804-1920, University ofWashington Press, Seattle, 1993;

9 Roderic H. Davidson, Turkish Attitudes ConcerningChristian Muslim Equality in the Nineteeth Century, în„American Historical Review”, vol. 59, 1954, no. 1;

10 Donald Bloxham, The Great Game of Genocide.Imperialism, Nationalism and the Destruction of the OttomanArmenians, Oxford University Press, New York, 2005;

11 Asupra structurii şi devenirii politicii externe astatului armean în perioada post-Război Rece dar maiales asupra acţiunii politice în favoarea recunoaşteriigenocidului armean purtată de către diaspora armeanăvezi, printre alţii, Tigran Martirosyan, Recognition ofthe Armenian genocide as part of South Caucasian andmid-Eastern politics, în “Central Asia and the Caucasus”,vol. 2, no. 26, 2004, p.164-172;

12 Conflictul dintre Armenia şi Ayerbaidjan dominăistoria caucaziană post-Război Rece şi a generat o biblio-grafie impresionantă. Pentru nevoile prezentului studiuam făcut apel la Thomas de Waal, Black Garden : Armeniaand Azerbaijan through Peace and War , New YorkUniversity Press, New York, London, 2003;

13 Nicholas Clayton, Armenia, Turkey seek betterRelations. Power Balance may shift away from Russia,Iran, în „The Washington Times”, 13 August 2009;

14 Turkey, Armenia seek Discard nearly a Century ofBad Blood, „Deutsche Welle”, 2 September 2009;

15 Nicolas Cheviron, Economic crisis warms Turksto opening of Armenia Border, analiză difuzată de Agenţiade ştiri „France Presse”, 26 aprilie 2009, consultat prinintermediul Factiva, http/global.factiva.com;

16 Turkey not to open Armenia border before Karabakhoccupation ends-PM, în „Hurriet”, versiunea de limbăengleză, 13 mai 2009, http://www.hurriyet.com.tr/english/world/ 11639963.asp?gid=244;

17 Settlement of Armenian-Turkish relations is notrelated to Karabakh conflict - European diplomat, 14 mai2009, Interfax: Russia & CIS Military Newswire, consultatprin intermediul Factiva, http/global.factiva.com;

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010128

Monitor Strategic18 Sabrina Tavernise, Sebnem Arsu, Skirting Thorniest

Issues, Turkey and Armenia Move to Ease Tensions, în„The New York Times”, 24 aprilie 2009;

19 Armenia/Turkey Politics:Establishing Relations ifPaliaments agree, Economist Intelligence Unit – ViewsVire, 12 october 2009, consultat prin intermediul Factiva,http/global.factiva.com;

20 Avem în vedere declaraţiile repetate ale unor ofi-ciali de la Ankara legând implementarea acordurilor desoluţionarea situaţiei Nagorno-Karabagh, cea mai recentădintre acestea aparţinând subsecretarului de stat dinMinisterul Afacerilor Externe turc, Fedirun Sinirlioglu,aflat în vizită la Baku (9 aprilie 2010), vezi Turkish Envoyreassures Azerbaidjan on Armenia deal: Minister, 9Aprilie 2010, depeşă a Agenţiei de Ştiri „France Presse”,consultată prin intermediul Factiva, http/global.factiva.com; Vezi şi răspunsul părţii armene – Declaraţiea preşedintelui Serzh Sarkisian din 12 aprilie 2010 respin-gând orice precondiţii la ratificarea şi implementareaacordurilor turco-armene din octombrie 2009, Armeniarejects „preconditions” on Turkey deal, 12 April 2010,depeşă a Agenţiei de Ştiri „France Presse”, consultatăprin intermediul Factiva, http/global.factiva.com;

21 Mariam Harutunian, Armenia Ruling Parties givecrucial backing to Turkey Ties, 2 October 2009, depeşă a

Agenţiei de Ştiri „France Presse” consultată prin interme-diul Factiva, http/global.factiva.com;

22 Selcan Hacaoglu, Turkey and Armenia poised tonormalize ties, 8 October 2009, depeşă a Agenţiei„Associated Press”, consultată prin intermediul Factiva,http/global.factiva.com;

23 Armenia won’t ratify Relations Deal Before Turkey,24 December 2009, depeşă a Agenţiei „France Presse”,consultată prin intermediul Factiva, http/global. factiva.com;

24 President confirms Armenia freezing Turkey DealRatification, 22 Aprilie 2010, depeşă a Agenţiei „FrancePresse”, consultată prin intermediul Factiva, http/global.factiva.com;

25 Mariam Harutunian, New Obstacles hit HistoricArmenia-Turkey Deal, 20 ianuarie 2010, depeşă a Agenţiei„France Presse”, consultată prin intermediul Factiva,http/global.factiva.com;

26 Barack H. Obama, Statement on ArmenianRemembrance Day, 24 Aprilie 2009, Daily Compilationof Presidential Documents, consultată prin intermediulFactiva, http/global.factiva.com;

27 Defiant US Lawmakers Pass Armenia „Genocide”Bill, 5 March 2010, depeşă a Agenţiei „France Presse”, con-sultată prin intermediul Factiva, http/global. factiva. com;

Şerban Liviu Pavelescu is senior researcher with the Security Strategies Department of the Institute forPolitical Studies of Defense and Military History. His area of expertise includes the Balkans, the Greater BlackSea Area and the problems of the former Soviet space. He graduated in contemporary history from theUniversity of Bucharest. He also has an MA in Political Sciences at the Institute d’Etudes Politiques in Paris.He is also a Ph.D. candidate in Political Science at the Institut d’Etudes Politiques in Paris.


The article reviews the evolutions recorded in the Armenia-Turkey relations during the last three year,evolutions that led to the announcement of opening talks for the normalizations of political, economical anddiplomatic ties between the two countries (August 31, 2009) and to the signature of several bilateral accords(October 10, 2009).

Monitor Strategic

129MISCELLANEA

MISCELLANEA

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010130

Monitor Strategic

Monitor Strategic

131MISCELLANEA

It seems that we live in a revisionist era.Historians discover new “firsts” almost too often.There are new “first total wars”, “world war zero”,or even people who contend that the internationalsystem was shaped by military bureaucracies,such as the Spanish military in the 16th centuryand then the British Royal Navy1. It seems thatespecially diplomatic and international history isthe focus of those revisionist aims. Directlyconnected with the purpose of this paper is thecontention that 19th century was not, as everyundergraduate has been taught for generations,the best example of a world guided by the principleof the balance of power, but rather a pre-nuclearbipolarity, at least for a very long time. The thesisstates pretty bluntly that after Waterloo thereremained just two truly great powers, Britain andRussia, the first commanding the seas and thesecond boasting the strongest land forces in theworld, far surpassing military pygmies like Austriaor even Prussia. It is probably safe to say that in1815 the power from the east was as important asthe Soviet Union was after the capture of Berlinin May 19452.

One of the main proponents of this thesis is ahistorian deeply interested in the theoreticalaspects of international relations, Paul W.Schroeder. In a 1992 article in The AmericanHistorical Review which sparked an interestingdebate not only in history journals, but also inimportant IR ones, such as International Security,Schroeder claims that at the end of theNapoleonic wars the two “flanking” powers,Britain and Russia, far surpassed the remainingmajor powers in terms of sheer power. Accordingto him, the two were so powerful from a militarypoint of view and so invulnerable that even an

The Great Game or the ManyMisunderstandings about the Russian

Advance in Central Asia Andrei Miroiu, PhD

alliance between the other three importantpowers (France, Austria and Prussia) would notthreaten the basic security of either, while suchan alliance would not give the three participantsthe same degree of security that either Britainand Russia already enjoyed3. This descriptionclosely fits the definition of bipolarity employedby many IR scholars. Even if we take into accountthe tables invoked by A.J.P. Taylor, a well-knownproponent of the balance of power as anexplaining concept for 19th century politics, tablesquantifying power in a period in which Germanywas already united, we can plainly see that froma naval point of view in the last decades of the19th century Russia and Germany combined wereless strong than Britain and on land only after1880 Germany could measure up to Russia4. Thislargely confirms the thesis of at least a militarybipolarity for most of the 19th century.

Why are these arguments important? First,according to IR research, bipolarity is responsiblefor stability and peace in the international system,which are definitely characteristics of the 19th

century, but in the same time breeds competition,distrust and misjudgment5. Secondly, bipolaritywas used for a long time to explain a phenomenonthat fascinated many political and military figures,as well as journalists and the general public ofthe 19th century and still captures the imaginationof scholars at the beginning of the 21st – the longcompetition for power and influence in CentralAsia known as “the Great Game”6. One of thereasons why the Game fascinated for so long somany scholars was the countless parallels thatcould be drawn between it and the Cold War. Anauthority on the subject, David Gillard, wrote forinstance that the Great Game and the Cold War

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010132

Monitor Strategic

are simply different names for what is broadlythe same immemorial phenomenon: the rivalryresulting from the urge of powerful governmentsto reduce relatively weak states – especially thosewhose control by another powerful governmentmight constitute a threat – to some form ofdependence, ranging from mildly restrictiveeconomic ties to outright annexation7. This paperis an attempt to portray the Great Game fromthe perspective of the Anglo-Saxon historio-graphy of Imperial Russia`s foreign policy.

The main problem one encounters during theresearch of this topic is the paucity of sources. Itis indeed amazing that so few monographsdirectly concerned with Imperial Russian foreignpolicy in the 19th century were written, evenduring the Cold War which fostered so manyintellectual energies in the study of the Russianspace. This author was able to identify only twomonographs directly addressing the matter, andone is mainly addressed to undergraduates, whilethe other was published in the mid 1960‘s anddeals essentially with European matters. It isremarkable how the conquest of Central Asia,event which directly involved Russia in thepolitics of China, Persia, India and Southeast Asiain general, is given such little importance. Aterritory twice the size of Texas with probably 20millions of inhabitants, ripe for cotton culture,bordered by the Siberian steppes to the north,the Caspian sea to the west, Chinese Jungaria tothe east and the Hindu-Kush to the south,spanning a sea of its own (the Aral Sea) andincluding the major waterways of the Jaxartes(Syr-Darya) and Oxus (Amu-Darya) is conqueredin a matter of fifteen years and yet too fewRussianists devoted their energies to the study ofthe phenomenon. But complaining about sourceshas its place in a historiography paper and I dwelttoo much on this. A brief narrative of events isuseful for understanding the major movementsof 1863-1879.

According to a major source, one canconsider the pacification of the Caucasus andthe conquest of Turkestan together. While thecampaign in the Caucasus can be seen as amilitary push to avenge the centuries of raidsfrom the western remnants of the Golden Horde,the forceful advance in Central Asia can be

regarded as a counter-offensive against theformer Mongol masters of Russia8. Even thoughthe conquest was a feature of the second half ofthe 19th century, its beginnings can be traced tothe era of Peter the Great, whose penetration ofCentral Asia was mainly intended as a protectionof the trade routes, often raided by the Kazakhs.As early as 1717 Russian forces stormed the cityof Khiva to the south of the Aral Sea, but wereimmediately repulsed and slaughtered. Acharacteristic of the period which set a longpattern of submission to Russia was the long seriesof missions from different factions and tribes ofthe area calling for Russian help and promisingsubmission9. The founding of Orenburg on theUral River in 1737 can be regarded as theestablishment of a forward base of operationsagainst the Kazakh tribes. It was also, since thebeginning of the 19th century, the jumping pointfor military expeditions against the threekhanates of Central Asia, Khiva, Bukhara andKokand. After a few decades of probing, theRussian onslaught was indeed akin to thesteamroller everyone in Europe expected thetsarist army to be. In 1864 converging Russiancolumns under the command of colonel MikhailGrigorievich Chernyayev (1828-1898) attackedthe easternmost khanate, Kokand, takingChimkent and descending the next year onTashkent, completing the submission of thatstate; Kokand was initially made a vassal and then,after a rebellion in 1873, annexed to the Russianempire. In less than two years after that theEmirate of Bukhara was also subjected by militaryforce, this time its main cities Samarkand (thecapital of Tamerlane) and Bukhara being takenby none other than general Konstantin Petrovicivon Kaufman (1818-1882), longtime after thatgovernor of Turkestan10. In 1873 four Russiancolumns under the general command ofKaufman, marching from as far as the CaspianSea or Orenburg, converged on the Khanate ofKhiva, south of the Aral Sea and protected up tothat moment by huge deserts around it, takingthe city by storm and destroying the last greatslave market in Central Asia. Until the end of theRussian Empire Khiva and Bukhara continuedfrom a legal point of view as vassal states, althoughthey were for all purposes just provinces of the

Monitor Strategic

133MISCELLANEA

Tsar11. The conquest was completed to the southby none other than the hero of the Russo-TurkishWar of 1877, general M.D. Skobelev (1843-1882)who in 1879-81 advanced in Turkmenia north ofPersia and Afghanistan in a sweeping campaignagainst the warring tribes of the Tekke Turkomans,eventually taking their final stronghold of GeokTepe and submitting them to Russian control12.That campaign featured the first serious Russianattempt to construct strategic railways duringwartime, Skobelev supervising the constructionof Transcaspian Railroad, also famous because itwas the only railway with camel-traction in theworld13. Essentially, the Russian campaign inCentral Asia can also be regarded both as a pushin a vacuum of power, but can also be linked toanti-Chinese movements in the Amur area in thesame decades. Throughout the first half of thecentury, China claimed sovereignty over thekhanates, maintaining a garrison in Kokand aslate as 184014. Russia was able to push in the areawhen China was at its weakest, in the decadesafter the Opium Wars, and also taking advantageof the little interest paid in the Middle Kingdomin the affairs of its western neighbor, consideredfor two centuries after the 1689 Treaty ofNerchinsk a barbarian and vassal state15.

What were the reasons for the Russiansadvance and swift conquest of Central Asia? Aswe saw, a century and a half elapsed since Peterthe Great‘s expeditions in the ancient Transoxiana,the subsequent founding of Orenburg and thegreat push towards the conquest. One of thereasons for this delay is obvious – the sheerimmensity of the territory combines with its inhospitability in creating enormous problems forthe armies with pre-modern logistics. Indeed, asfar as 1839 Russian probing expeditions could stillcollapse under the burden of disease, heat anddehydration in the deserts of the area. The otherreason is connected to the directions of Russianadvance, which always seem to privilege Easternand Southern Europe. It is no coincidence, asmany authors notice, that the conquest of CentralAsia took place immediately after the debacle ofthe Crimean War, which checked Russian powerin Southeastern Europe for the first time sincethe battle of the Prut (1711).

A few major explanations have beensuggested to account for the expansion: first, thegeographical factor played a special role. Theregion lacked all natural barriers (comprisingmainly deserts and oases) except for the south,where the Hindu Kush mountain range blockedthe access to the south. Therefore, authors suchas Mac Kenzie suggested that it might beconsidered only natural for Russia to fill this powervacuum in the heart of Asia in order to prevent itbeing filled by the British moving northward fromIndia. Another reason was the access to rawmaterials, such as cotton for the Russian textileindustry (this is a recurring motive in the historio-graphy of the problem, as we will see), while thedesire for security of the trade routes from raidswas already mentioned. Occupying Central Asiameant acquiring bases from where pressure couldbe exerted on British India, as a bargain chipagainst a possible repetition of the Crimeanscenario. One of the other, extremely persuasivereasons must have been the reckless frontiergenerals, best exemplified by Cherniaev, whooften pursued independent and unauthorizedpolicies, aiming at achieving glory, promotionand medals16. To this we can easily add the asto-nishing low costs in term of lives of the conquestfor Russia: it is estimated that between 1847 and1873 the casualties were 400 dead and 1600wounded. The campaigns against the southernTurcoman in the next decades no more thandoubled the figure17. In a time when France,Britain, Italy and Belgium were carving up BlackAfrica and Southeast Asia, St. Petersburg had,according to some left-leaning exegetes of the1960‘s, pursued an overt policy of colonization,pre-planned at the Imperial Conferences in early186418. The colonization became obvious only inthe last decade of the 19th century, when thegovernment issued the Steppe Statute of 1891granting 40 acres of land for every colonist family,far more than the landholdings in EuropeanRussia19.

How did the Russian imperial authoritiesjustify their aggressive actions, which triggeredhuge tensions between them and Great Britainand created worldwide war-scares at least twotimes? Most of the historians point to the dispatchsent to foreign governments by the Russian

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010134

Monitor Strategic

foreign minister Prince Gorchakov on November21, 1864, which argued that as a civilizing Powercomes into contact with one barbarous tribe andis forced to subdue it to the interests of order, it isbrought into conflict with the tribe dwellingbeyond it, and so the boundary of civilization isinevitably extended. Russia had in the CentralAsia the same mission the United States hadagainst North American Indians, the British hadin India and the European powers had in Africa:a civilizing mission; in other decades probablyGorchakov would have mentioned directly thewhite man‘s burden20.

Why didn‘t the British simply accept thosearguments? Why did they see behind Gorchakov‘strendy rhetoric a carefully tuned plan for theinvasion of India with the intention to stranglethe Albion? Why did they start their Great Game,with the two costly wars in Afghanistan, withdecades of mistrust and with spies swarming thestrangest corners of the world? What was Russia‘scontribution to this huge misunderstanding? Theremaining sections of this article will tackle theway in which historiography tried to answerthose questions.

In his classical monograph on Russianimperialism, Dietrich Geyer argues, in starkcontrast with the proponents of the “intendedcolonization” thesis that the expansion was notundertaken for its own sake. Instead, it wassupported by Pan-Slavic and imperial Russianideologies that focused on the empire`s positionin Europe. The invasion of Central Asia wasclosely connected to the confrontation with theEuropean powers, especially the antagonismbetween England and Russia. For Geyer, CentralAsia was never a primary target, as the roots ofthe conflict between the two global powers werein the Ottoman Empire. Central Asia alwaysplayed just a subsidiary role in Russian policy-making, its importance being derived not fromthe intrinsic value of the conquered territoriesbut from the role it played in European affairs.The expansion was pursued merely to satisfy thethirst for prestige and to prove that the Tsar wasstill in charge of a world power21. There areseveral problems with this interpretation. First,even though it dismisses the “targeted coloni-zation” thesis and the strategic significance of

the region, Geyer still views the Russian policyas intended and monolithically. Thus, he is unableto explain the behavior of the frontier generalswith their unauthorized expeditions and thedecades-long conflict over Asian Policy betweenthe Foreign Ministry, the War Ministry and theGovernor-General of Turkestan. Secondly, if weaccept the thesis that Central Asia was never amain theater of Russo-British rivalry it will behard to explain the military plans drawn by bothpowers for conflict in the region, especially theincrease in the British Indian army. Even thoughsome authors claimed in the 1950`s that therenever existed serious Russian plans to invadeIndia22, recent research somehow modified thisbelief. R. A. Johnson believes that the Europeanand Asian theaters were equally important fromthe perspectives of Russian officers who wantedto gain promotions and glory, thus justifying thepressures of British officials in India for theincrease of their military forces23.

David Fromkin, a proponent of the bipolarframework of study for the nineteenth century,views the Great Game as a Cold War played forreal stakes, namely the control of the Eurasiancontinent and world hegemony. After Napoleon,he asserts, foreign observers saw the militarystrength of Russia through a magnifying glassand this exaggeration of its strength gave rise toexaggerated fear. By the last quarter of thenineteenth century it was a common assumptionin Europe that the next major war – indeed aninevitable war – was going to be the final show-down between Britain and Russia, essentiallyfought in Asia. He acknowledges that some ofBritain‘s reactions were really caused by misper-ceptions, suggesting that perhaps the Russianadvance would have seemed less menacing if ithad taken place all at once, while instead – by itsgradual pace – it created the sensation of a grandplan to overtake India24.

Closer to our time, Dominic Lieven reprisedthe strategic framework for explaining thecapture of Turkestan. For him, the conquest ofCentral Asia is indeed related to the protectionof trade, but geopolitical rivalry with GreatBritain, prevalent from the 1830‘s till the early1900‘s, was the main factor explaining Russianbehavior. The expansion followed directly the

Monitor Strategic

135MISCELLANEA

debacle of the Crimean War, when Britain foughtopenly to reduce Russian power, following LordPalmerston‘s plot to roll back Russia from theterritories it won since the middle of the 18th

century. In direct response to the Crimean Warcame the move forward in Central Asia, partlyas a means of regaining prestige and partly inorder to create an equivalent threat to thefrontiers of British India (Lieven thinks that atleast until the 1880‘s the Royal Navy was a muchgreater threat to Russia‘s Black Sea ports thanthe Russian army was to India)25. While Lieven‘sarguments are interesting, he seems to buy intothe British arguments about the novelty of theRussian expansion and thus to consider them asonly a post-Crimean feature and only relate themto the global competition for power. Otherhistorians have suggested that Alexander II‘spolicies regarding China, the Caucasus andCentral Asia manifested a long-held Russianconviction that it had a right to Asian expansionand to civilize backward peoples, thus providing areason to consider the conquest for its ownsake26.

It seems that the reckless Russian generalsthat often moved against Central Asian khanateswithout or even against orders from St. Petersburgmanaged to create what some Russian strategistsdesired: a British lobby for stopping the conquests.According to M. T. Florinsky, a powerful group ofBritish statesmen, publicists and civil servantstook an aggravated view of the situation andsuspected Russia of the most sinister intentions27.A militarist group soon arose in the circles ofofficials in London, Calcutta and Simla bent on a“forward” policy, of projecting military power inAfghanistan in order to show the Russians thatLondon is serious about stopping them, even bythe use of military force28. The British had for along time their own designs on Central Asia, nevertruly intending to conquer it, but always interestedto maintain markets and trade routes amenableto their rules and demands. Indeed, even the firstEnglish expeditions to Russia during the times ofIvan the Terrible meant to open overland traderoutes to China through Central Asia, in order toavoid the Portuguese-controlled sea-routes andthe Turkish-controlled Red Sea29. It seems thatthe roots of British fear can be traced to the end

of the 18th century when the dream of a combinedinvasion of India by the forces of Napoleon andPaul I provoked the obsession for the defense ofIndia, and permanently put London on thedefensive, as they never planned to conquerCentral Asia30. With generals and officials in Indiaas reckless as their Russian counterparts, hardlyrestrained by politicians in London in theircontinuous expansion of the borders of lands, withproblems arising from Palmerson`s deep mistrustof Nesselrode, an impression that Russia wasfollowing some great design in Asia started togain currency in England as early as the 1830`s.It was not at all in Russia`s favor the rumorcreated by its sporadic trade caravans withCossack military escorts that tried to open a tradebased on shawls and wool in Kashmir31. WhenLondon perceived Russia to be behind Persiandesigns on Afghan lands, it went to war and foughtthe initially disastrous first Afghan War in thelate 1830`s32. From then on, the general patternof events witnessed a Britain determined tosecure the defense of India, whilst Russia wasequally determined to keep Britain out of CentralAsia (especially out of the three khanates ofBukhara, Kokand and Khiva)33.

Continuous diplomatic assurances, repeatedby Gorchakov throughout the 1860‘s and 1870‘s,that Afghanistan remained outside Russia‘ssphere of interest served to nothing, as the empireof the tsars was perceived as military aggressivefrom 1864 on34. As local commanders forced thehand of the imperial government by confrontingit with a fait accompli, the assurances to theBritish regarding other Central Asian territorieswere continuously broken. To the British it wasclear that either Russian professions of good faithwere disingenuous, either the imperial govern-ment was incapable of controlling its agents inAsia35.

The crisis of 1877-78 brought a major warscare. In January 1878 the two world powers werefacing each other militarily for the first time inmore than two decades, with the Russian armycamped on the banks of the Bosporus and theRoyal Navy at anchor in the Straits. WithConstantinople threatened, the Balkans to beoccupied by a puppet, Greater Bulgaria and withthe troops of the Tsar continuously advancing in

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010136

Monitor Strategic

Asia since 1864, the British knew that it was timeto draw a line. If they knew how hard someRussian generals pushed for war, they would haveprobably blinked first. Indeed, in 1876-77 M.D.Skobelev made plans for an invasion of India with50000 men36. At the height of the crisis theGovernor-General of Turkestan, K.P. von Kaufmanplanned for a threatening move against theBritish through the northern Afghan city ofHerat37. He moved to more than plans, apparentlytransporting troops through Turkestan in thesummer of 1878 and preparing a probing invasionof Afghanistan and Kashmir with a force of 30000soldiers, before the news of the conclusion of theCongress of Berlin reached him38. This aggressivepolicy throughout 1878, especially the pressureson Constantinople and the harsh terms of theinitial Russo-Turkish peace treaty of San Stefanobackfired, causing a strengthening of the Britishforces in Asia and also causing more aggressiveBritish policies towards Afghanistan39. Indeed,Russian military demonstrations lead to war. Butit wasn‘t for the world to see a climactic battlebetween the white-clad Russian infantry so wellpainted by Vereshchagin and the redcoats.Instead, the British Indian army invaded againAfghanistan, provoked to violence by the Russiandiplomatic mission led by colonel Stoletov in 1878,which achieved a short-lived treaty aiming attaking Afghanistan under the mantle of the tsar.For a short while it seemed that St. Petersburg‘sadvance had been checked40.

Yet this was far from the truth. As soon as hewas back in Asia from gaining glory in the ShipkaPass in the Balkans, M.D. Skobelev returned notonly to his campaign to finally destroy the TekkeTurcoman, but also to his shelved plans againstIndia. This most reckless of Alexander‘s generals(probably matched only by the “Lion of Tashkent”,Cherniaev) regarded Turkestan as a base fromwhich to threaten India and thus resolve the“Eastern Question” in Russia‘s favor. Russianadvances towards India were designed not toconquer that British possession, but to applypolitical and military pressure on London41. Thiswas at least his official position, endorsed atpolitical meetings such as the Imperial Conferenceof 187942. Yet some authors think that thatSkobelev was far more ambitious. Michael

Edwards thinks that he did indeed dream ofconquering India and he actually drafted andpresented a plan to create a power base for thecampaign in Afghanistan. The mountainous statewas to be invaded with three columns fromFergana (the name under which Russians decidedto annex Kokand), Samarkand and Krasnovodsk(the primary Russian outpost on the easternCaspian Sea). Spies would be used to create unrestin India, just like during the 1857 mutiny and thenthe invasion itself would start, spearheaded by aforce of Mongol cavalry that didn‘t need to rely onlogistical support as the bulk of the forces would.His mysterious death either by a heart-attack,either a murder by the hands of an Austro-Hunga-rian prostitute or his boyfriend, either a suicideput an end to those plans, at least for a while43.

But tensions, far from receding, actuallyreached their peak in the first part of the 1880‘s44.In 1884 Russian troops captured Merv, a key cityon the ancient Silk Road, an action seeminglyconsidered by the British as bringing the tsar‘ssoldiers within striking distance of Afghanistan,which was supposed to remain a buffer state45.Then a most curious incident occurred. Afghantribesmen totally outgunned and outmatched bythe Russians dared to attack them in the foothillsof Hindu Kush, on the Kushk River46. Apparently,as St. Petersburg claimed, British officers ledthem to attack, which would make the incidentthe only occurrence during the Great Gamewhen the two sides came to actual blows47. British-led or not, the incident led to a second war-scare.The British decision makers started seeing theevents unfolding since the 1860‘s as a coherentpattern of Russian advance and designs on India,deciding to strike first if the Russians occupiedHerat48. Britain initially prepared for war, evendrawing plans that tried to recreate the Crimeanscenario by projecting military force into southernRussia. It seems that Bismarck outmaneuveredLondon, by using combined German, French,Italian and Austrian pressures on Turkey to closethe straits and thus forcing a negotiated solutionof the crisis, which came in an agreement on thecommon Russian-Afghan boundaries on September10, 188549.

How serious was the threat? Were the Britishofficials mad or misguided? Two recent studies

Monitor Strategic

137MISCELLANEA

shed light on the matter, even though theirconclusions were anticipated for long: there wasnever any serious military threat for India comingfrom Russia, and the British knew it. In his analysisof the Russian General Staff, Alex Marshallpoints to the fact that Russian weak knowledgeof the geography and borders of Central Asia upto the late 1870‘s made them aware of the factthat military plans for an attack on India werejust games. Even later, the higher military autho-rities, far more prudent than frontier generals,estimated that at least 300000 men were neededfor an invasion of India, which was an obviousimpossibility in the logistic conditions inTurkestan50. R. A Johnson, researching the otherside of the Pamir Mountains, found out that evenin 1889, when the Transcaspian Railway wascompleted, the British War Office estimated thatthe Russian invading army would amount to only30000 soldiers, easily manageable by the IndianArmy. He concludes that the threat wasdetermined less by Russia‘s offensive capabilitythan by her unpredictability and the difficulty infinding a satisfactory solution to her advance bystages in Central Asia51.

Yet for another two decades the Great Gamewas still played by both the Great powers, withless military expeditions (if we exclude colonelYounghusband‘s march on Lhasa in 1904) andmore spies, suspicions and small-scaleagreements, such as the demarcation on theborders in the Pamir in 1895. What made it stilltick? Paul Kennedy, another historian with a keeninterest and impact on IR research, argues thatthe Russians regarded Britain‘s neuralgic reacti-ons as the greatest obstacles to the fulfillment oftheir imperial dreams in Asia. The British stillregarded at the end of the 19th century theRussian advance on their Indian domains as thegreatest threat to the Empire‘s future, andtherefore undertook policies which made mostthird parties, like Germany‘s emperor Wilhelm IIand his advisers in Berlin, convinced that anAnglo-Russian war over Asia inevitable52. Evenafter the German threat on the continentbecame more and more obvious for the twopowers, Wilhelm II replacing Napoleon as thethreat to world order, old habits of viewing Asiapersisted. Seton-Watson writes that in the

beginning of the 20th century the ministries offoreign affairs of the two countries wanted toreach a political agreement, but the Britishgovernment in India and the Russian Governor-General of Turkestan were concerned only withthe security of their territory, which each believedto be threatened by the other53. Russo-Britishrelations of the time are best captured, in my view,by George Kennan. He argues that still in the1890‘s the two powers were divided by mutualantagonism and suspicion. The paucity ofinformation the two governments had on eachother, the lack of interest in knowing much morethan they actually knew tarred their visions ofeach other. To each of them the other appearedas a species of malevolent but unmovable object,the two powers regularly and egregiouslyoverrating both the hostile and the military-political capabilities of the other party. TheRussians had visions of the British raising a greatarmy in India, crossing the Pamir, overrunningAfghanistan and invading Russian Central Asiaon a grand scale. The British, and in particularthe vice-regal authority in India, entertained themirror image of these anxieties, picturing theRussians as moving, with similarly massive andirresistible forces, in the other direction, eventhough none had the capability to do so and wereaware of it54.

Yet in the face of the growing peril fromBerlin, the two powers seemed to rein in on thelocal authorities. Some authors contend that theRusso-Japanese War lead to a transfer of powerover foreign policy from the tsar and his foreignminister to the chairman of the government, thusrestraining the power of the Governor-Generalof Turkestan and his frontier commanders. Buteven earlier agreements were reached: in April1899 the two great powers agreed that the GreatWall was to be the boundary between theirrespective spheres of influence in China. FinanceMinister Sergey Witte, longtime an official of theTranssiberian project, controlled policy over theFar East at the dawn of the 20th century, wherehe seems to have entertained the same imperialvision Cecil Rhodes proposed for the British inAfrica55. Yet the final agreement, the effectivedivision of Central Asia between the two and theofficial end of the Great Game came on August

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010138

Monitor Strategic

31, 1907, when the Anglo-Russian Agreementdecided three essential aspects: Persia wascarved up in three areas, a British-dominatedarea, a Russian sphere of interests and a neutralzone; Afghanistan retained its independence butwas for all purposes a British subject; and finallythe last zone of competition, Tibet, was to beevacuated by the British, its independence wasguaranteed by the two and none would maintaineven a diplomatic presence in Lhasa56. The twogreat powers were again preparing for war, butnot against each other.

My take on things

What exactly happened in the Great Game? Ithink the literature that stresses that theconquest of Central Asia can be seen in thegeneral pattern of Russian foreign policy againstweaker states, started in the 16th century withthe capture of Kazan and continued in the fightingagainst the Caspian khanates during Peter theGreat is largely correct. Central Asia had been atarget for expansion as early as the beginning ofthe 18th century, in direct connection to theprevious and concomitant campaigns. The Britishreaction was provoked by a few important things:first, the polarity of the international system afterthe defeat of Napoleon naturally implied thatBritain would be pitted against Russia. Secondly,the military campaigns in Central Asia seemedto restore the continuous strain of Russianvictories started at Maloiaroslave (Londonalways knew that the Russian defeat in Crimeawas a temporary setback and that the war waslost because the tsar was unable to move his200000 troops pitted in a fight in the Caucasus).Thirdly, the contrast between the diplomaticassurances offered for decades by Nesselrode andGorchakov and the behavior of the frontiergenerals seemed to prove that Russians were benton advancing on India under a cover of lies.Complacent British intelligence could notunderstand those discrepancies for what theytruly were: signs that the imperial authority wasweak, unable to control its own military forces.Indeed, it seems to me that the Great Game wasessentially a perfect case study of foreign policybased on misperceptions and false assumptions.

Yet I think there is another hypothesis that mightbe considered. It is quite possible that the Britishand Russian officials, especially those in theMinistries of War and in the local governmentsin India and Turkestan knew how improbableconflict truly was, but instead used and maybecreated an obsession and subsequent war-scaresin order to maximize their access to resources,especially money and troops, but also to increasetheir own status and symbolic significance in theframework of their respective Empire. Thus, theycould turn a boring backwater in the hottest spoton Earth, achieve fame and bolster their careers.

Note

1 Arthur Herman, To Rule the Waves. How theBritish Navy Shaped the Modern World, New York:HarperCollins, 2004.

2 Or even more important, as Stalin himself suggestedwhen he replied to US ambassador Averell Harrimanthat he wasn‘t that happy of having Red Army troops inBerlin, as Alexander I conquered Paris, John AshleySoames Grenville, A history of the world from the 20thto the 21st century, London: Routledge, 2005, 299. (Othersources claim the reply was given to President Truman).

3 Paul W. Schroeder, “Did the Vienna SettlementRest on a Balance of Power?” in The American HistoricalReview, Vol. 97, No. 3 (June 1992), 687.

4 A.J.P. Taylor, The Struggle for Mastery in Europe1848-1918, Oxford: Clarendon Press, 1954, xxvii, tablesII and III. In his avalanche of tables Taylor is verycareful to avoid providing one with the number of troopsboasted by the great powers, data that would clearlyshow the Russian dominance throughout the period. Hisargument is that technological change after the intro-duction of the steam engine made the classical estimationof powers in terms of bayonets largely irrelevant.

5 The foremost study of bipolarity remains KennethWaltz, Theory of International Politics, New York:Random House, 1979.

6 The term was coined by the British officer, adven-turer and spy Arthur Conolly in the early 1840‘s. For thisand for a general, popular-history style account of theconfrontation see Karl E. Mayer, Shareen Blair Brysac,Tournament of Shadows. The Great Game and the Racefor Empire in Central Asia, Washington: Counterpoint,1999.

7 David Gillard, The Struggle for Asia 1828-1914. AStudy in British and Russian Imperialism, London:Methuen & Co., 1977, 181.

8 David Mac Kenzie, Imperial Dreams. HarshRealities. Tsarist Russian Foreign Policy, 1815-1917, NewYork: Harcourt Brace College Publishers, 1994, 84. Theauthor notes that 400000 Muslims, over half the Circassian

Monitor Strategic

139MISCELLANEA

population emigrated to Turkey after the Russian pacifi-cation of the Caucasus in the late 1850‘s.

9 John A. Harrison, The Founding of the RussianEmpire in Asia and America, Coral Gables: Universityof Miami Press, 1971, 101-105. This author seems bent tofind 18th century origins for later developments, as heclaims that the Russo-Persian War of 1722-24 leads to thebeginning of the long Anglo-Russian rivalry in Persia,106.

10 David Mac Kenzie, Imperial Dreams, 95-97.11 David Mac Kenzie, Imperial Dreams, 97.12 One very interesting explanation for the swift fall

of the khanates, though clearly written in the times whenpolitical correctness did not affect scientific inquiry isfurnished in Paul Miliukov, Charles Seignobos, L.Eisenman, History of Russia Vol. III Reforms, Reaction,Revolutions (1855-1932), New York: Funk & Wagnalls,1969, 115: “even religion could not unify these Mussulmanstates against the unbeliever, because, in order to arousethem to a holy war, as Vambery, an expert on CentralAsia, so justly observed, there would also have had to bethe prospect of good loot”.

13 David Mac Kenzie, Imperial Dreams, 98.14 Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry in Central

Asia: 1810-1895, London: Frank Cass, 1981, xviii.15 Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry in Central

Asia, 3. Comparatively, Russian intelligence on Chinawas incomparably better, having activated as a spy agencyin the 19th century the Orthodox mission in Beijing(founded 1727); see David Mac Kenzie, Imperial Dreams,101.

16 David Mac Kenzie, Imperial Dreams, 91-92.17 Richard A. Pierce, Russian Central Asia 1867-

1917. A Study in Colonial Rule, Berkeley: University ofCalifornia Press, 1960, 42-44.

18 Firuz Kazemzadeh, Russia and Britain in Persia,1864-1914, New Haven: Yale University Press, 1968, 8-9.

19 J. N. Westwood, Endurance and Endeavour.Russian History 1812-2001, Oxford: Oxford UniversityPress, 2002, 131. This not only produced incentives formany Russian peasants to move in the steppes, but alsoeffectively wiped out the nomadic way of life preservedby the tribes of the area.

20 Hugh Seton-Watson, The Russian Empire 1810-1917, Oxford: Clarendon, 1967, 442. Also see Paul Dukes,A History of Russia. Medieval, Modern, Contemporaryc. 882-1996, Durham: Duke University Press, 1998, 157.

21 Dietrich Geyer, Russian Imperialism: theInteraction of Domestic and Foreign Policy, 1860-1914,New Haven: Yale University Press, 1987, 94-95.

22 See Warren B. Walsh, “The Imperial RussianGeneral Staff and India: A Footnote to Diplomatic History”in Russian Review, Vol. 16, No. 2 (April 1957), 53-58.

23 R. A. Johnson, “Russians at the Gates of India?Planning the Defense of India, 1885-1900” in The Journalof Military History, Vol. 67 (July 2003), 702.

24 David Fromkin, “The Great Game in Asia” inForeign Affairs, Vol. 58, No. 4 (Spring 1980), 936-941.

25 Dominic Lieven, Empire. The Russian Empireand Its Rivals, New Haven and London: Yale UniversityPress, 2000, 210. The author also considers the coloni-

zation theory, drawing an interesting comparison betweenthe cotton farms in Central Asia and the cotton fields inEgypt, developed especially under the British rule.

26 Walter G. Moss, A History of Russia Vol. II Since1855, London: Anthem Press, 2005, 66.

27 Michael T. Florinsky, Russia. A History and aninterpretation, Vol. II, New York: Macmillan, 1955, 984.

28 William Harbutt Dawson “Forward Policy andReaction 1874-1885” in A.W. Ward, G.P. Gooch (eds.),The Cambridge History of British Foreign Policy 1783-1919 Vol. III 1866-1919, New York: Octagon Books, 1970(1923), 72.

29 Philip Longworth, Russia‘s Empires. Their Riseand Fall: From Prehistory to Putin, London: John Murray,2005, 172.

30 Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry in CentralAsia, 7, 10.

31 Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry in CentralAsia, 37-42.

32 For a good narrative of the war see Karl E. Mayer,Shareen Blair Brysac, Tournament of Shadows, ch. 4. Itis interesting that in contemporary references one stopsat the disaster of the British garrison in Kabul, pointingto the embarrassing defeat and the resilience of theAfghans. In reality, a punishment expedition reachedKabul and massacred the main culprits in the riot againstthe British military presence there. Both Afghan Warsactually proved not that the local tribesmen were undefeatable,but that British troops could not count on their promisesto maintain order after they had been defeated repeatedlyin combat. The population of the area is not militaryexceptional, just exceptionally treacherous.

33 Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry in CentralAsia, 80.

34 A. Lobanov-Rostovsky, Russia and Asia, New York:Macmillan, 1933, 161-162.

35 Michael T. Florinsky, Russia. A History and aninterpretation, 984.

36 Michael T. Florinsky, Russia. A History and aninterpretation, 986.

37 Firuz Kazemzadeh, Russia and Britain in Persia,1864-1914, 46.

38 A. Lobanov-Rostovsky, Russia and Asia, 164.39 David Gillard, The Struggle for Asia 1828-1914.40 Bernard Pares, A History of Russia, New York:

Alfred A. Knopf, 1956, 392.41 David Mac Kenzie, Imperial Dreams, 98.42 Firuz Kazemzadeh, Russia and Britain in Persia,

1864-1914, 46. This meeting was attended by an extremelyambitious young officer, Skobelev‘s protégée, a certainAleksey Kuropatkin. In 1886 he will draw his own plansfor an advance on India, closely modeled after Skobelev‘s,see R. A. Johnson, “Russians at the Gates of India?Planning the Defense of India, 1885-1900”, 702.

43 Michael Edwards, Playing the Great Game. AVictorian Cold War, London: Hamish Hamilton, 1975,90-91.

44 A. Lobanov-Rostovsky, Russia and Asia, 177.45 Barbara Jelavich, A Century of Russian Foreign

Policy, New York and Philadelphia: J.B. Lippincott, 1964,199.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010140

Monitor Strategic46 Paul Miliukov, Charles Seignobos, L. Eisenman,

History of Russia, 152. There was another armed incidentin 1887.

47 A. Lobanov-Rostovsky, Russia and Asia, 179.48 David Gillard, The Struggle for Asia 1828-1914,

144-145.49 Barbara Jelavich, A Century of Russian Foreign

Policy, 200. Jelavich doesn‘t pay attention to the Russianplans for the invasion of India, being convinced thatCentral Asia is only a side-show in the game for poweractually played in Southeastern Europe. For her, withoutadequate naval power to challenge British domination ofthe seas, Russia could only direct pressure in the MiddleEast and in the Eastern Mediterranean. Apparently, theRussian government during the period under conside-ration never had the military capacity or the desire tocarry out the great undertaking of the conquest of India,201.

50 Alex Marshall, The Russian General Staff andAsia, 1800-1917, London: Routledge, 2006, 143-144.

51 R. A. Johnson, “Russians at the Gates of India?Planning the Defense of India, 1885-1900”, 722, 743.

52 Paul M. Kennedy preface to Jennifer Siegel,Endgame. Britain, Russia and the Final Struggle forCentral Asia, London: I.B. Tauris, 2002, vii.

53 Hugh Seton-Watson, The Russian Empire 1810-1917, 679.

54 George F. Kennan, The Fateful Alliance. France,Russia, and the Coming of the First World War, NewYork: Pantheon Books, 1984, 126.

55 David MacLaren McDonald, United Governmentand Foreign Policy in Russia 1900-1914, Cambridge:Harvard University Press, 1992, 12, 18.

56 Paul Miliukov, Charles Seignobos, L. Eisenman,History of Russia, 272.

Bibliografie

Paul Dukes, A History of Russia. Medieval,Modern, Contemporary c. 882-1996, Durham:Duke University Press, 1998

Michael Edwards, Playing the Great Game.A Victorian Cold War, London: Hamish Hamilton,1975

Michael T. Florinsky, Russia. A History andan Interpretation, Vol. II, New York: Macmillan,1955

David Fromkin, “The Great Game in Asia” inForeign Affairs, Vol. 58, No. 4 (Spring 1980)

Dietrich Geyer, Russian Imperialism: theInteraction of Domestic and Foreign Policy, 1860-1914, New Haven: Yale University Press, 1987

David Gillard, The Struggle for Asia 1828-1914. A Study in British and Russian Imperialism,London: Methuen & Co., 1977

William Harbutt Dawson “Forward Policy andReaction 1874-1885” in A.W. Ward, G.P. Gooch(eds.), The Cambridge History of British ForeignPolicy 1783-1919 Vol. III 1866-1919, New York:Octagon Books, 1970 (1923)

John A. Harrison, The Founding of the RussianEmpire in Asia and America, Coral Gables:University of Miami Press, 1971

Barbara Jelavich, A Century of RussianForeign Policy, New York and Philadelphia: J.B.Lippincott, 1964

R. A. Johnson, “Russians at the Gates of India?Planning the Defense of India, 1885-1900” in TheJournal of Military History, Vol. 67 (July 2003)

Firuz Kazemzadeh, Russia and Britain inPersia, 1864-1914, New Haven: Yale UniversityPress, 1968

George F. Kennan, The Fateful Alliance.France, Russia, and the Coming of the First WorldWar, New York: Pantheon Books, 1984

Paul M. Kennedy preface to Jennifer Siegel,Endgame. Britain, Russia and the Final Strugglefor Central Asia, London: I.B. Tauris, 2002

David Mac Kenzie, Imperial Dreams. HarshRealities. Tsarist Russian Foreign Policy, 1815-1917, New York: Harcourt Brace CollegePublishers, 1994

David MacLaren McDonald, UnitedGovernment and Foreign Policy in Russia 1900-1914, Cambridge: Harvard University Press, 1992

Dominic Lieven, Empire. The RussianEmpire and Its Rivals, New Haven and London:Yale University Press, 2000

Philip Longworth, Russia‘s Empires. TheirRise and Fall: From Prehistory to Putin, London:John Murray, 2005

Alex Marshall, The Russian General Staff andAsia, 1800-1917, London: Routledge, 2006

Karl E. Mayer, Shareen Blair Brysac,Tournament of Shadows. The Great Game andthe Race for Empire in Central Asia, Washington:Counterpoint, 1999

Paul Miliukov, Charles Seignobos, L.Eisenman, History of Russia Vol. III Reforms,Reaction, Revolutions (1855-1932), New York:Funk & Wagnalls, 1969

Gerald Morgan, Anglo-Russian Rivalry inCentral Asia: 1810-1895, London: Frank Cass,1981

Monitor Strategic

141MISCELLANEA

Walter G. Moss, A History of Russia Vol. IISince 1855, London: Anthem Press, 2005

Bernard Pares, A History of Russia, New York:Alfred A. Knopf, 1956

Richard A. Pierce, Russian Central Asia 1867-1917. A Study in Colonial Rule, Berkeley:University of California Press, 1960

Paul W. Schroeder, “Did the ViennaSettlement Rest on a Balance of Power?” in TheAmerican Historical Review, Vol. 97, No. 3 (June1992)

Hugh Seton-Watson, The Russian Empire1810-1917, Oxford: Clarendon, 1967

A.J.P. Taylor, The Struggle for Mastery inEurope 1848-1918, Oxford: Clarendon Press, 1954

Warren B. Walsh, “The Imperial RussianGeneral Staff and India: A Footnote to DiplomaticHistory” in Russian Review, Vol. 16, No. 2 (April1957)

J. N. Westwood, Endurance and Endeavour.Russian History 1812-2001, Oxford: OxfordUniversity Press, 2002

Andrei Miroiu is a researcher affiliated with the Center of East European and AsianStudies in Bucharest. He holds an MA in History from Indiana University and a PhD in PoliticalScience from the National School of Political Studies and Political Administration, Bucharest.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010142

Monitor Strategic

Good afternoon, ladies and gentlemen,First of all, I’d like to thank Partnership for

Peace Consortium of Defense Academies andSecurity Studies Institutes and the Ministry ofDefense of Republic of Moldova for making thisworkshop of the Working Group on RegionalStability in the Greater Black Sea Area possibleeven at the time of crisis and financial constraints.I am glad to see some of all good people I gotfamiliar with in Brasov a year and a half ago andI hope our work here will bear some fruits.

Concerning the topic of strengthening coope-ration in the GBSA with lessons learned and way-ahead I am to discuss together with my UScolleague Dr. Thomas Fedyshyn, I should say I’mpleased with the last words contained there - “AView from Russian Federation”. This “a view”formula implies that the organizers believe or atleast hope that in today’s Russia there is morethan one view on various international situations.

They are quite right. We’ve made a bigprogress from the uniform unanimity of the Sovietera when everybody from the Secretary Generalof the Central Committee of the Communist Partydown to an ordinary collective farmer held or atleast expressed identical views on everything. Ofcourse, we’ve moved away from the oppositesituation of the 1990s, when the Foreign Ministertacitly approved, let’s say, US policies in theformer Yugoslavia while many of the DefenseMinistry’s top brass criticized them and theSpeaker of the Parliament was somewhere inbetween. What a brain-raking dilemma it was forbureaucrats including many post-Soviet scholarstrained for decades just to parrot the one andonly official position.

Strengthening cooperationin the Greater Black Sea Area:

Lessons Learned and Way-Ahead.A View from Russian Federation

Dr. Petr Razvin

I truly believe that a balance of a kind hasbeen achieved, with the Government utteringthe truth as it sees it, the opposition leadersvoicing there opinions and we, scholars, tryingto find the truth in-between. And everybody hasa chance to voice his or her opinion, thoughnaturally the chances are not the same. Ofcourse, when I say “scholars” I refer to scholars,not TV political educators.

At the topmost official level the Russianapproach to the Black Sea issues is stated in theForeign Policy Concept of the Russian Federationapproved by President Dmitry Medvedev on July12, 2008. It says that “Russia’s attitude towardssubregional entities and other bodies to whichRussia is not party in the CIS area is determinedby their assessed real contribution into ensuringgood neighborly relations and stability, theireagerness to take into account Russia’s legitimateinterests in practice and to duly respect existingcooperation mechanisms, such as the CIS, CSTO,EurAsEC, and Shanghai Cooperation Organization(SCO). In the same way Russia will define itsapproaches to developing comprehensivepractical interaction in the Black Sea and CaspianSea regions by preserving the identity of theOrganization of the Black Sea EconomicCooperation and strengthening the mechanismof cooperation between the Caspian States”1.Period.

There are other official documents. Butstrangely, neither the National Security Strategyof Russia till 2020 approved by Mr. Medvedevearlier this year, nor the Military Doctrine ofRussia, approved by his predecessor earlier thisdecade say anything on the subject. Moreover,

Monitor Strategic

143MISCELLANEA

the Black Sea is not even mentioned in those twodocuments. Only the Maritime Doctrine of theRussian Federation 2020 approved by the Decreeof Vladimir Putin as early as July, 2001, hassomething to say about this issue. It states in Part2 titled “Regional directions of the nationalmaritime policy” that those directions in theBlack and Azov seas are “renovation of maritimecargo and mixed (river-sea) faring vessels,modernization and development of the coastalport infrastructure; improvement of the legal basisfor the functioning of the Black Sea Fleet of theRussian Federation in the territory of Ukraine,preservation of Sevastopol as its main base;creation of conditions, with the region’s capacityengagement included, for the basing and use ofthe maritime capacity components ensuring thedefense of sovereignty, sovereign and interna-tional rights of the Russian Federation in theBlack and Azov seas; development of passengertransfers from Krasnodar Krai port to theMediterranean Sea countries, as well as intra-Black Sea ferry transfers”2.

Sergei V. Lavrov, Minister of Foreign Affairsof the Russian Federation, put those issues at agreater length in his interview to The Bridgemagazine, supplement to the Greek edition ofInternational Herald Tribune and Greek newspa-per Kathimerini. Assessing the geopoliticalsituation of the Black Sea region he said: “Weregard the Black Sea region as one of the mostimportant European and Asian transport andenergy hub, an area of political transformationand intensive social processes… We don’tseparate regional events from general processesand trends in global development. It is in ourcommon interests to contribute to the Black Seaarea being perceived in the world as a region ofstability and development, reliable and predic-table partner on the way towards higher well-being and, simultaneously, in countering thethreats and challenges of the 21st century.Incompleteness of the democratic changes,unsettled conflicts and leaning of the regionalstates towards different integration centers makeit difficult to a certain degree to realize the fulldevelopment potential of the Black Sea area.Objective economic interests, however, lead tothe growing understanding of prospective joint

business initiatives, implementation of large-scale infrastructure, transport, environmentaland other projects.

Russia is confident of the value of the BSECas a fully independent, competent regionalorganization with its own tasks, area of responsi-bility and a big potential to promote economicties in the region. Time has come to take realsteps to fully engage this potential.

As for creating new and in particular superiorstructures over already available regionalintegration associations, we approach this ideavery cautiously. This may lead to unjustifiedduplication, deviation from attaining real gainfrom the existing organizations.

In our view, the best way to prosperity of theBlack Sea region and its neighborhood liesthrough concentration rather than scattering ofefforts to intensify the already tested and provenmechanisms of the interstate cooperation. BSECis one of such basic mechanisms. We proceedfrom the assumption that both the BSEC Member-States and the BSEC Observers need to continuetheir work to consolidate BSEC. That is exactlythe guideline Russia has been following and willfollow”3.

That was said in 2007, but in my personalopinion not much has changed in that Russia isstill focused mainly of the Black Sea EconomicCooperation forum.

Much water has passed under the bridge sinceI had the privilege to meet some of you last time.Most important things are: globally - the newDemocratic Administration in Washington, regio-nally - the 08.08.08 War. I understand that myGeorgian colleagues would like to discuss the lattertopic or - to call a spade a spade - the tragedy atlength. Yes, it was a tragedy for all, though somehaven’t realized that yet. Well, the historicprocess is spurred up by globalizations and thelessons are to be learned faster.

At first blush, there was a military victory ofone country over another country. Let me notdig deep into the already almost twenty years oldhistory. Or 75 years old history, or two hundredyears old history, for that matter. What wasn’tdone, what was done wrongly, what could be doneif... It is a very interesting mental exercise or acompetition to find who’s got more historical facts

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010144

Monitor Strategic

up his sleeve. I’ve got some, but of much moreimportance is to balance the accets and theliabilities and see what might be lying ahead.

So, a genicide was prevented. Probably. Buthow can one prove 100 percent it was inevitable?Or dispove, for that matter. The two republicswere recognized by Russia and two Latin Americancountries, one of which maintains diplomaticrelations with Taiwan too. It’s a free world. Whatare the consequences? Georgia severed diplomatic– not economic – relations with Russia and leftthe Commonwealth of Independent States. Isuppose that if Georgia were a member of theEuropean Union and had relations broken with,let’s say, Germany, it wouldn’t go out of the EU.I’m not trying to say anything about some double-standards, but rather this fact illustrates to whatextent the membership in the CIS is importantor not to its members.

Georgia has lost two pieces of its territoryfor... Now that’s a difficult question. As they say,it depends. You all know well how many tons ofblood the Germans and the French shed forAlsace-Lorraine in the past two hundred years.Now it is a territory under the jurisdiction ofFrance, but you won’t notice the German-Frenchborder when you drive from Frankfurt-am-Mainto Strasbourg. You can live in Germany and workin France and visa-versa. German investmentsin Strasbourg? With pleasure, mein Herr. Maybethere are some in Germany who still think thechanging of “Rue de Messerschmidt” into“Messerschmidt Strasse” is the most importantthing in the world. It is the same way as somepeople in Russia still say the USA should returnAlaska to Russia.

I hope you see where I’m driving to. I’m not agreat international lawyer, but it seems the NATOdoesn’t admit new members who have externalterritorial claims. Afterwards, when you’re amember, it’s okay to dispute and even fight withsomebody, as testified by the Greece-Turkey orIceland-Britain examples. But not before. What Imean is that as long as Georgia claims it willreturn the two territories, by force if necessary,NATO countries will be reluctant to even talkabout its membership. Russia has reasons to behappy, though it has never officially said thatprevention of Georgia’s membership in the NATOwas a purpose of the 08.08.08 War. The blaim for

the war itself - I mean not the situation that leadto it, not the violations of humanitarian law duringthe war, but the first shots - is on Georgia. The EUhas said so after a year of investigations.

So, Georgia is prevented from NATO member-ship until... until relations between the EUmembers, the NATO members, Russia, Georgiaand other interested parties are as good as todaybetween Germany and France. Or between theUSA and Canada – in the 19th century there wasthe border between them was that between thegreat and mighty British Empire and its former13 North American colonies that had dared torun away in 1776. Or until one of the main actorscollapses. Some Russian political scientists – ormaybe science fiction writers in disguise – havealready predicted the USA will disintegrate intosix or seven separate countries in 2010.

I believe that in Ukraine some politicians andscholars expressed concerns that Russia wouldincrease bilateral tensions if Ukraine tries to goWest. The 2017 when the treaty on the RussianBlack Sea Fleet’s stay in Sebastopol is to expirehas been called the crucial date. But, as far as Iknow, none of the very few persons in Russiawho are authorized to make real officialstatements has voiced anything similar to whatsome Russian politicians and public figures sayabout “the city of the Russian glory” that “we’llnever abandon” etc. Ukraine is a big country, wehave a very long border, our peoples are inter-twined with mixed marriages and children, a lotof Ukrainians are at top political and businesspositions in Russiaa and vise-versa, there are tobe Presidential elections in Ukraine next Januaryand in Russia in 2012, the financial and economiccrisis is far from being over. There are too manyuncertainties to say emphatically “there will bewar”. IMHO, nowadays throughout the world atleast 90% of the people with epaulets and in plainclothes who “cry wolf” would secretly welcomefor some selfish reasons the wolf’s really coming.A self-fulfilling prophesy, as they say. Moreover,Ukraine’s membership in NATO is subject to apopular referendum, and I really believe that 70percent of Ukrainians are against such joining.The EU membership is quite a different matter.

The experience of the past decade has formedan impression among the aspirants for EU

Monitor Strategic

145MISCELLANEA

membership that the only way to this economicparadise lies exclusively through NATO member-ship. But really there are not and cannot be anylegal conditions of that kind. Just look atScandinavia, Austria. Some might say those arecountries that were already rich so there was noproblem with the EU. But why one should be sofatalistic and think that only as an EU member acountry that isn’t rich enough or free enough atpresent can solve its economic problems? Forinstance, Italy after the Second World War wasnot much better off than most of East Europeancountries of the 1990s.

The remedies are simple: curbing corruption(as far as I’ve heard, Georgia has had somenotable successes), reforming governmentalstructures with real, not make-believe changes,making sound economic and political decisions,including the foreign policy area.

So, Georgia isn’t going to join NATO soonbecause it has territorial claims, and Ukraine -because it isn’t ripe, despite the efforts to fuelbilateral tensions and accelerate such ripeningundertaken by some short-sighted chauvinists inRussia who are egotistically concerned about theirown personal political capitalization. One moreresult of the 08.08.08 war is that republics of theRussian North Caucasus got a fresh proof thatthe Russian Armed Forces are still operational.Russia’s passivity or, even worse, defeat, wouldmost of all have affected the them, namely theRepublic of North Ossetia, the parliament of whichrecognized the independence of their Southernbrothers in the early 1990s, if I’m not mistaken.By the way, the Ossetians are the only Christiansin the Northern Caucasus.

It is all very complicated. And an additionalpowerful factor is energy. Moreover, sometimesit seems that energy shapes much of foreignpolicy and even dominates it. As an economist Ishould be wiser to understand that in the modernworld energy is just an euphemism for good oldmoney, and money, i.e., economics rules politics,not vise-versa. At least, that’s what we were taughtin the Soviet Union and what some greatproponents of realpolitik in the West claim too.

Seen at such angle, the whole situation in theGreater Black Sea Area and the Caspian andCentral Asian regions after 1991, that is, after

the relevant Soviet republics gained indepen-dence, looks like a great game of naughts andcrosses, evidently more primitive than Z.Brzezinski’s great chess board. To put it in anutshell: Europe is dependent on oil and naturalgas from Russia, Americans and Europeans tryto get into former Soviet republics to arrangeindependent oil and gas deals, Russians approachthose republics and offer to transit their energyresources to Europe through the Russianterritory, Europeans and Americans – they areeverywhere, those Americans – offer somebenefits to those republics in order to buildadditional pipes through their territory tocircumvent Russia, Russians increase benefitsto those republics and invite them to send oil andgas through old pipes with increased capacity ornew ones, Westerners again put forward schemesto prevent oil and gas from passing through theRussian territory. And so it goes on ad infinitum.

Of course, it’s a very crude picture. There aresome additional knots in this web. China, the greatstrategic partner of Russia, slowly but surelyapproaches the energy resources of Central Asiaand Caspian region and has already madearrangements with some local countries whopursue the so-called “multivectoral foreign policy”to directly get these highly flammable substances– really flammable in any sense – to its territoryin circumvention of… naturally, Russia.

The obvious goal of the efforts of, let’s say,the EU in this field - first, to avoid an excessivedependence on Russian energy supplies, todiversify the sources and hence, secondly, to pushthe prices down a bit. As for Russia, instead ofspeculations I’d quote the Energy Strategy of theRussian Federation till 2020 that was adopted in2003. It states that Russia is interested in long-term and large-scale engagement of hydrocarbons,especially natural gas, into its fuel-energy balancebecause “this would not only allow to save theresources of the Northern gas fields of Russia forthe future generations and to avoid the necessityof forced capital investments into their develop-ment, but also offer an opportunity to reduce thepressure on the markets that are of interest froRussia itself”. Also the Strategy stresses that“Russia possesses significant reserves of energyresources and a powerful fuel-energy complex

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010146

Monitor Strategic

which is the basis of development of the economy,an instrument of pursuit of domestic and foreignpolicy. The role of a country in the world energymarkets in many respects determines itsgeopolitical influence”4.

I’ve no comments to this, but I’d like to drawattention to certain aspects of the growing andincreasingly dense and intertwined networks ofoil and gas pipes in the area. Interestingly, as faras I know not a single bomb or missile hit theoilpipes in Chechnya and not a single mujaheedplanted an explosive device to them. Similarly,again as far as I know, those pipes were 99% sparedduring the 08.08.08. war. I’m not accusinganybody, but just recall reading a novel about theFirst World War. A French airpilot was tried andseverely punished by a French court martialwhen despite an explicit written ban he bombeda munitions plant in Ruhr or occupied Belgiumthat belonged to some French business interestsand supplied explosives to Kaiser’s Army. Nobodyis without a sin and the same book claimed aGerman company was supplying the FrenchArmy with barbed wire used against the Germansoldiers.

So, it seems we shouldn’t expect an officialgovernment-sponsored destruction of all thoseoil and gas pipes, neither an unofficial, let’s say“non-state terrorist” attacks against them. Whatabout natural disasters? I’ve prepared a list withreferences to such things. Yes, there have beensome. But not quite large-scale. So what? Therehad been no nuclear power plant disasters beforeThree Mile Island and Chernobyl. There had beenno oil tanker disasters before Amoco Cadiz in the1960s and others. Tanker disasters are of specialinterest. They entail huge financial losses to theowners, but the environmental damage is far

more dramatics. How would you estimate indollars a species’ extinction? If the oil can flowfrom a tanker, why cannot it flow from anunderwater pipe? Again I repeat, I’m not aninternational law expert. My question is simple -what to do and who will be to pay? What is done interms of safety and security of those pipes bothon land and under water? Is the internationalinsurance legal base adequate? Of course,something is being done, but I’ve heard this songbefore as regards nuclear plants, bridges, jumbo-jets, skyscrapers and so on and so forth. Somepeople have even claimed time and again that alasting peace on earth was already guaranteed.

On this hopefully thought-provoking thesesI’d ask your permission for me to say thank youfor your attention and to answer your questionsif any.


1 The Foreign Policy Concept of the Russian Federation.Approvexd by Dmitry A. Medvedev, President of theRussian Federation on 12 July 2008 - http://www.mid.ru/ns-osndoc. nsf/0e9272befa34209743256c630042d1aa/cef95560 654d4ca5c32574960036cddb?OpenDocument

2 Maritime Doctrine of the Russian Federation forthe Period till 2020. Approved by the Decree of thePresident of the Russian Federation on July 27, 2001http://www.mid.ru/ns-osndoc.nsf/0e9272befa34209743256c630042d1aa/432569 fa003a249cc3256e f4002e5bb4?OpenDocument

3 Main points of the answers by Mr. Sergei V. Lavrov,Minister of Foreign Affairs of the Russian Federation, tothe questions of the editor of The Bridge magazine,supplement to the Greek edition of International HeraldTribune and Greek newspaper Kathimerini. April 13,2007.

4 Energy Strategy of the Russian Federation till 2020-http://www.rg.ru/2003/09/30/energeticheskajastrategija.html

Dr. Petr Alexandrovich Razvin is the head of the International Academic ExchangeDepartment within the Diplomatic Academy, Ministry of Foreign Affairs of the Russian Federation.

Monitor Strategic

147MISCELLANEA

Evoluţiile la nivel global în diferitele domeniiale activităţii umane au şi, cu siguranţă, vorcontinua să aibă un impact şi asupra societăţiiromâneşti. Acest impact va fi resimţit la inten-sităţi şi în momente de timp diferite, în diferiteledomenii de activitate – aceasta datorită atât unorfactori interni (nivelul actual de dezvoltare aleconomiei, structura acesteia, distribuţia veni-turilor, predominanţa unora sau altora dintresectoarele de activitate, psihologia colectivă etc.),cât şi externi (evoluţiile regionale şi interna-ţionale, raporturile României cu alte state etc.).Dacă acest impact va fi pozitiv sau negativ, depindede deciziile politice care se vor adopta şi de felulîn care ţara va şti să profite de oportunităţile carerezultă din noul context regional şi internaţional.

În materialul de faţă ne propunem să trecemîn revistă câteva dintre provocările majore la careRomânia va trebui să facă faţă pe termen mediuşi lung, fără a avea pretenţia că suntem exhaustivi.Am structurat aceste provocări pe domenii aleactivităţii umane, astfel: economic, securitate,social, demografic, învăţământ şi cercetare,mediu. Pentru fiecare din aceste domenii, suntprezentate strategiile actuale de gestionare aprovocărilor, aşa cum sunt ele înţelese de cătreautor, rezultatele probabile la care vor conduceaceste strategii şi câteva strategii alternative pecare autorul le consideră viabile. Credem că oastfel de lucrare se poate constitui într-un punctde pornire pentru o analiză detaliată, de altfelfoarte necesară, a tendinţelor de evoluţie însocietatea românească, în special a riscurilor şivulnerabilităţilor care se conturează – care să

reprezinte un instrument util în luarea deciziilorviitoare pentru România. Scopul acestei analize,chiar dacă succinte, este identificarea din timp atendinţelor de evoluţie în societatea românească,în special a riscurilor şi vulnerabilităţilor care seconturează, astfel încât cei în drept să poată luamăsuri adecvate

1. În domeniul economic

1.1. Situaţia actuală

După o decadă de turbulenţe în plan economic,începând cu anul 2000, România s-a înscris pe otraiectorie ascendentă în privinţa creşterii econo-mice, produsului intern brut (PIB) crescând depeste trei ori, în perioada 2000-2008. Criza eco-nomico-financiară globală a avut un impactprofund negativ asupra economiei româneşti,concretizat, în primul rând, în reducerea activi-tăţilor în industrie şi servicii. Creşterea a fostdeterminată mai ales de creşterea volumuluiinvestiţiilor străine directe (ISD) în ţara noastră(a se vedea Fig. 1).

Totuşi, contextul în care s-a produs delocali-zarea în România (migraţia masivă pentru muncăîn străinătate, începând mai ales cu anul 2004) aavut un impact negativ asupra productivităţiimuncii şi asupra condiţiilor de muncă (mobilitateacrescută a forţei de muncă a determinat alocareade investiţii importante din partea firmelor pentruatragerea, motivarea şi instruirea salariaţilor –ceea ce nu este neapărat un lucru rău dacă nu s-ar

România 2025 –între ambiţii şi deziluzii

Drd. Ionel Stoica

Motto: Un ţăran chinez avea un fiu şi un cal cu care îşi lucra pământul. Odată, caluli-a dispărut. Vecinii l-au compătimit pentru paguba pe care acesta a suferit-o, dar ţăranul arăspuns: o fi bine, o fi rău, nu ştiu. După un timp, calul s-a întors la stăpânul său, împreunăcu încă un cal. Vecinii l-au binecuvântat, spunând că va avea cele mai bune recolte, darţăranul zise din nou: o fi bine, o fi rău, nu ştiu. La un moment dat, fiul său s-a îmbolnăvit şinu a mai putut să-şi ajute tatăl la munca câmpului. Vecinii ziceau ţăranului: ce te vei face? Vafi greu de tine, nu te vei descurca singur. Ţăranul răspunse: o fi bine, o fi rău, nu ştiu. Într-ozi, oamenii împăratului au venit în sat să-i ia pe toţi tinerii apţi de război. Toţi tinerii din satau plecat la război, mai puţin fiul ţăranului. Atunci vecinii au zis: ce noroc pe tine, iarţăranul a răspuns: o fi bine, o fi rău, nu ştiu.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010148

Monitor Strategic

fi răsfrânt negativ în privinţa productivităţiimuncii). Necorelarea actuală între cererea şi ofer-ta de forţă de muncă pe piaţa internă a munciiinduce o stare de incertitudine în ceea ce priveştenivelul activităţilor viitoare ale companiilor străi-ne în România, cu implicaţii asupra intenţiilorprivind investiţiile viitoare în activităţi productiveîn ţara noastră, precum şi asupra planului dedezvoltare pe termen mediu şi lung a companiilorautohtone.

O mare parte a industriei româneşti esteînvechită, iar agricultura are nevoie de moder-nizare rapidă. Subvenţiile din agricultură nu auvizat propulsarea sectorului, ci supravieţuirea lui.În aceste condiţii, economia românească adevenit una aproape exclusiv de consum. Micilorafacerişti autohtoni le lipseşte pregătirea eco-nomică de bază şi viziunea de ansamblu asupraeconomiei, dar şi un capital consistent; în acestecondiţii, afacerea de familie le-ar oferi siguranţa

1.1471.2941.212

5.1835.213

9.0827.069

9.0204.899

1.946

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

Intrări ISD (înmilioane euro)

Fig. 1 – Evoluţia intrărilor de ISD în România, în perioada 2000 – 2008;

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2009

necesară traiului într-un mediu socioeconomicturbulent şi foarte imprevizibil.

Managementul adoptat în industria hotelieră(de stat) nu a dat rezultate, iar acum investiţiilenecesare pentru rentabilizarea acesteia sunt multmai mari decât ar fi fost în urmă cu câţiva ani.

Fără un import masiv de tehnologie avansată,industria românească nu va putea face faţă com-petiţiei globale. Pentru reducerea costurilor viitoa-

vedere financiar, în corelaţie cu gradul de pregă-tire/educaţie a forţei de lucru şi a cunoştinţelorde limbi străine. Deşi lucrătorii români sunt priviţide furnizorii de servicii externalizate ca resursevaloroase în ceea ce priveşte pregătirea profesio-nală şi abilitatea de a învăţa şi vorbi limbi străine,acumulăm minusuri atunci când vine vorba depregătirea profesională temeinică, fluctuaţiileridicate de personal şi pretenţiile salariale. Chiarşi aşa, România rămâne pe locul şase în topulmondial al preferinţelor absolute pentru externali-zarea serviciilor.

1.2. Strategia actuală

Conform estimărilor subsidiarei din Cluj acompaniei britanice Endava (specializată înfurnizarea de servicii de tehnologia informaţiei

re este benefică cumpărarea de licenţe de fabrica-ţie a acestor tehnologii. Lucrurile nu stau mai binenici în industria extractivă, unde o serie de mine aufost deja închise, iar altele urmează acelaşi parcurs.

Potrivit unui studiu realizat de companiaamericană de consultanţă A.T. Kearney, atracti-vitatea României pentru activităţile de delocali-zare a scăzut în 2008, comparativ cu anii anteri-ori1. Ţara noastră continuă însă să prezinteoportunităţi importante, în special din punct de

Monitor Strategic

149MISCELLANEA

pentru afaceri în domeniile financiar, telecomuni-caţii şi media), România este al doilea jucător dinEuropa de Est în această industrie (după Ucraina),cu aproape 13 000 de angajaţi în companiile carepractică delocalizarea.

Până în prezent strategia de atragere de ISDs-a bazat pe o serie de factori printre care:

– stabilitatea politică şi socială şi apartenenţala NATO şi UE;

– dimensiunea pieţei interne (România repre-zintă a doua piaţă ca mărime din Europa de Centruşi Est);

– poziţia strategică în regiune, România fiindsituată la intersecţia marilor drumuri care unescvestul continentului de Federaţia Rusă şi OrientulMijlociu;

– existenţa unei forţe de muncă relativ binecalificată la costuri mai mici decât celelalte ţăridin UE;

– România dispune de resurse naturale impor-tante şi este situată în proximitatea furnizorilorde energie.

1.3. Situaţia prognozabilă

În pofida avantajelor menţionate, Româniariscă să se confrunte cu dificultăţi în atragereade noi ISD, în condiţiile în care o mare parte aforţei sale de muncă se află în străinătate. Pe dealtă parte, convingerea acestei forţe de muncăsă revină în ţară are legătură directă cu nivelulsalarizării din ţară, deci va avea ca efect creştereacosturilor cu forţa de muncă inclusiv din parteacompaniilor multinaţionale. Acest aspect vadetermina investitorii străini să reanalizezedecizia de a menţine activităţile productive înRomânia. În acest joc, atragerea de noi ISD decătre ţara noastră depinde într-o măsură impor-tantă de ceea ce se va întâmpla în ţările vecine(în special, în Ucraina, Federaţia Rusă, Bulgaria).Până în prezent, România a fost ţara cu unul dincele mai scăzute costuri cu forţa de muncă dininteriorul UE, o locaţie bună pentru investiţii, cuun mediu de operare flexibil şi dinamic, dar înanul 2007, România a înregistrat cea mai marecreştere salarială din Europa. Totodată, nu trebuiesă scăpăm din vedere faptul că, în unele cazuri,decizia de delocalizare a fost luată nu atât în bazaavantajelor comparative de care am amintit mai

sus, ci din considerente geopolitice şi geostrate-gice, precum penetrarea altor pieţe din estulEuropei unde prezenţa efectivă este, pentrumoment, îngreunată de instabilitatea politică sausocială.

La nivel economic, principala provocarepentru România constă în recuperarea distanţeicare o separă de ţările dezvoltate ale Europei.Pentru realizarea acestui deziderat Româniatrebuie să-şi sporească PIB într-un ritm mai rapiddecât ţările europene dezvoltate. În prezent,populaţia României reprezintă aproximativ 6,5%din populaţia UE, iar economia sa numai 1,5%.PIB-ul României este de aproximativ un sfert dincel realizat în ţările europene dezvoltate. În aces-te condiţii, România are de înfruntat dificultăţimajore ca urmare a expunerii sale la presiunileconcurenţiale şi la forţele pieţei unice europene.

Perspectivele de creştere economică rămânpozitive pe termen mediu, chiar dacă nivelulconsumului se va reduce în perioada imediaturmătoare ca urmare a crizei economico-finan-ciare globale şi efectelor asociate acesteia, carevor afecta profund situaţia economică a ţării.

1.4. Strategie alternativă

În contextul globalizării, România trebuie săse axeze pe câteva domenii (maximum 3-4)prioritare pe care să le dezvolte (şi în care să fiecompetitivă). Abordarea mai multor domenii sepoate dovedi profund greşită pentru România, ţarăcare nu dispune nici de resurse umane suficientde calificate care să gestioneze un număr marede domenii şi nici de finanţele necesare dezvoltăriiacestora. Pentru aceasta este fundamentală oviziune pe termen mediu şi lung. Conturarea aces-tei viziuni trebuie să pornească de la faptul căpoziţia geografică strategică a României oferăţării noastre şansa încheierii de parteneriate îndomeniul economic cu diferite state - parteneriatecare reprezintă oportunităţi de dezvoltare viitoare.Totodată, nu trebuie omis nici faptul că Româniaîncă mai are un capital uman bine dezvoltat, caretrebuie să constituie elementul motor al propulsăriieconomico-sociale a ţării.

În asigurarea resurselor energetice dar şi amateriilor prime necesare procesului de pro-

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010150

Monitor Strategic

ducţie, România trebuie să promoveze o politicămenită să evite riscul dependenţei de un singurpartener. Politica economică românească de dupăanul 1989 s-a axat, în principal, pe exploatareapână la limită a resurselor, fără investiţii deanvergură care să conducă la regenerarea, măcarparţială, a acestor resurse. De aici, riscul depen-denţei în viitor chiar şi de materiile prime pe carepână acum le-am exportat.

Pentru a ieşi din situaţia în care se află, Româniaare nevoie de încredere în ea însăşi. Aceasta seconstruieşte prin exemple pozitive de genulpoveştilor de succes (pe care le avem la îndemâ-nă!), printr-o informare agresivă, în sensul bunal cuvântului, şi printr-o promovare susţinută (hră-nirea egoului), de genul difuzării broşurilor, pli-antelor, a website-urilor cu imagini din România(aşa cum există în alte ţări). Găsim astăzi pe piaţaromânească o varietate de materiale cu caracterinformativ despre diferite locaţii de pretutindenide pe glob, dar cu greu găsim aceleaşi informaţii(şi de aceeaşi calitate) despre locuri din România.

În industria turismului, soluţia poate veni dela pensiunile particulare care s-au dezvoltat foartemult în ultimii ani. Capitalul autohton investit înturismul rural poate servi drept model şi pentrualte domenii de activitate.

2. În domeniul social


Începând mai ales cu anii ’80, România a intratîntr-un proces de pauperizare a populaţiei,accentuat în perioada de tranziţie de două şocuri,corespunzătoare perioadelor 1991-1993 şi 1997-2000. Reducerea drastică a numărului locurilorde muncă şi diminuarea puterii de cumpărare aureprezentat o cauză importantă a deprecieriiveniturilor. Creşterea costului vieţii nu a fost susţi-nută de o creştere proporţională a veniturilor, ceeace a condus implicit la sărăcie extremă. Anul 2001a marcat începutul unui proces de reducere agradului de sărăcie a populaţiei, care s-a desfăşuratneîntrerupt până în 2008 (an în care numai 1,2milioane persoane trăiau în sărăcie, ceea cereprezintă 5,7% din populaţie).

Criza economico-financiară actuală a afectatîntr-o măsură semnificativă nivelul de trai almultor români. În 2009, PIB-ul României a scăzutcu circa 6%, comparativ cu anul 2008. În 2009rata sărăciei absolute a crescut cu 1,7%, compa-rativ cu anul 2008. Cea mai mare rată a sărăcieiabsolute este de 35% în Moldova, faţă de 10% înBucureşti. În mediul rural 22% din populaţie esteafectată de sărăcie, faţă de 7% în mediul urban.Regiunile din vestul şi sudul României au cunoscutritmuri mai rapide de reducere a sărăciei, în timpce românii din nord-est, sud-vest şi sud-est prezintăcel mai ridicat grad de sărăcie.

O altă coordonată socială este sănătatea po-pulaţiei, care are repercusiuni imediate asupraeconomiei, nivelului de trai şi imaginii de sine. Încondiţiile în care sistemul sanitar s-a confruntatcu repetate încercări de reorganizare, cu lipsafondurilor, precum şi cu plecarea cadrelor medi-cale din sistem sau din ţară, încrederea populaţieiîn medici a scăzut. De asemenea, lipsa de educaţiesanitară nu a asigurat accentul pus pe prevenţie.Acest fapt face ca individul să meargă la medicatunci când boala este deja avansată şi decinecesită tratament. Tratamentul la rândul saucostă, pacientul nu şi-l poate permite şi se intrăastfel într-un cerc vicios cu pierderi multiple(avem în vedere faptul că starea de sănătateprecară a populaţiei şi gradul de îmbolnăvire auca efecte scăderea productivităţii muncii,reducerea timpului de lucru, scăderea veniturilor).


Reducerea gradului de sărăcie s-a datorat încea mai mare parte diminuării incidenţei acestuifenomen în zonele rurale. Printre cauzele uneiastfel de evoluţii se numără efectele cumulativeale unor măsuri implementate în anii anteriori(mai ales începând cu anul 2004), cum ar ficreşterea nivelului pensiilor pentru populaţiaocupată în agricultură şi a subvenţiilor agricoleconvertite în bani lichizi. Cu toate acestea, încăexistă disparităţi între cele două medii derezidenţă, mediul rural fiind considerabil afectatde sărăcie. Cei mai săraci oameni provin dinmediul rural, iar riscul de sărăcie este mult mairidicat în acest mediu de rezidenţă; cu toateacestea, sărăcia este mai profundă în zonele

Monitor Strategic

151MISCELLANEA

urbane (deficitul de consum este mai mare). Unrezultat important al ultimilor şapte ani îl consti-tuie reducerea tendinţei de polarizare dintre zo-nele rurale şi cele urbane, dovedită şi prin evoluţiaratelor de sărăcie extremă. Disparităţile dintreregiuni în funcţie de nivelul de sărăcie s-au redusconsiderabil; cea mai vulnerabilă regiune,Regiunea Nord-Est, nu se mai detaşează de alteregiuni în privinţa riscului de sărăcie, ca înperioada anterioară, datorită faptului că aceastăregiune a fost cel mai important beneficiar almăsurilor de reducere a sărăciei în aceşti ani.


Ca urmare a creşterii preţurilor la bunurilede consum2 (alinierea acestora la nivelul celor-lalte state europene, deşi în unele situaţii acestadepăşeşte deja preţurile europene) şi a creşteriicontinue a decalajului dintre salarii sunt previzibiletensiuni sociale majore care se pot concretiza înample mişcări sociale de protest, ale căror efectepe termen lung sunt dificil de prognozat. Cursulactual al evenimentelor indică o tendinţă clarăde polarizare a societăţii româneşti după modelullatino-american, lipsa unei clase de mijloc caresă formeze grosul societăţii şi lipsa perspectiveide constituire a acesteia, cu implicaţii profundeasupra evoluţiei societăţii româneşti (lipsa pros-perităţii generale, alterarea valorilor – va conta„a avea” şi nu „a fi bun, a fi cinstit, a fi corect”,descurajarea pieţei muncii şi imposibilitateaformării unei elite intelectuale care, de regulă,aparţine clasei de mijloc).


Revoltele sociale au de cele mai multe ori labază o necesitate (oamenii au nevoie de mai mulţibani, mai mult timp pentru ei înşişi, condiţii maibune de muncă şi trai etc.), dar sunt susţinute deun factor moral traductibil în sintagma: „Nu estecorect!” Oamenii percep incorectitudinile siste-mului, nevoia de mai bine prin comparaţii cusituaţia materială a superiorilor, cu condiţiile delucru ale semenilor din alte domenii de activitateetc. Astfel, lucrătorii dintr-o companie suntindignaţi de discrepantele dinte salariile lor şi celeale şefilor lor, cu atât mai mult cu cât ei percep

munca lor ca mult mai dificilă. Profesorii dinînvăţământul preuniversitar se consideră nedrep-tăţiţi, comparându-şi veniturile cu cele ale profe-sorilor universitari sau cu ale lucrătorilor din altedomenii. Din aceste motive este absolut nece-sar ca discrepanţele salariale să fie reduse.De altfel, comparativ cu celelalte state europene,inegalitatea veniturilor salariale în România esteprintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.

Creşterea ponderii sectorului privat trebuiesă constituie şi ea o prioritate pentru că încura-jează independenţa şi dezvoltarea economică,susţine transformare mentalităţii populaţiei,alimentând sentimentul de responsabilizare.

Reducerea sărăciei prin măsuri de creştereeconomică şi nu prin subvenţii este şi ea ostrategie care trebuie perpetuată şi potenţată.

3. În domeniul securităţii naţionale


Globalizarea economiei aduce cu sine şiglobalizarea riscurilor şi ameninţărilor la adresastatelor. Un spectru larg de surse de ameninţărise manifestă astăzi în domeniul securităţii,înţeleasă din perspectiva componentelor sale:economică, socială, culturală şi de mediu. Răs-pândirea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilorfacilitează şi activitatea organizaţiilor criminale,a traficanţilor de droguri şi de persoane şi, conco-mitent cu accentuarea crizelor de identitate, înunele cazuri, exacerbează preocupările legate desecuritate în unele zone ale lumii.

În contextul globalizării, crima organizată adevenit o activitate lucrativă pentru reţelelecriminale a căror arie de acţiune s-a extinsconstant după 1990. Uneori, aceste reţele aupenetrat structurile de putere ale statelor, auinfiltrat proprii membri în interiorul grupurilorde interese care activează în societate şi aucombinat afacerile legale cu cele ilegale, fiindastfel tot mai dificil de identificat şi eliminat. Înultimii ani, traficul de droguri, de carne vie, imi-graţia ilegală sau traficul cu maşini din străinătateau devenit un fapt obişnuit şi în România.

Pentru un număr tot mai mare de ţări,securitatea vizează astăzi aspectele fundamentalece ţin de dezvoltarea umană. Legătura dintre

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010152

Monitor Strategic

securitate şi dezvoltarea umană este aceea căprima reprezintă un scop, iar a doua un mijlocpentru prima. Ambele se bazează însă pedezvoltarea societăţii.

Acest concept nou de securitate umană faceca actorii care implementează scopurile securi-tăţii să nu mai fie limitaţi la statele-naţiuni, ci săincludă şi actori non-statali, precum companiilemultinaţionale (CMN), organizaţiile internaţio-nale şi organizaţiile nonguvernamentale. Toţiaceşti actori asigură condiţiile necesare viabilităţiiactivităţii economice pentru individ şi comunitate.Spre exemplu, operaţiunile globale ale CMN auimplicaţii profunde asupra securităţii, atât la nivellocal (al statului) cât şi internaţional (vezi Fig. 2).Ele îmbunătăţesc rezultatele economice3 şistandardul de viaţă în ţările gazdă. Mai mult, încondiţiile globalizării, CMN devin actori transna-ţionali importanţi. Multe din costurile şi bene-ficiile globalizării sunt strâns legate de opera-ţiunile desfăşurate de acestea. În acest context,instituţiile şi organizaţiile financiare internaţio-nale joacă un rol favorabil CMN.

În cazul României, înstrăinarea industrieiromâneşti, a sectorului financiar-bancar şi a celuienergetic, în urma procesului de privatizare,induce o stare de dependenţă crescută de acesteCMN, cu implicaţii impredictibile pe termen lung.Costurile acestei dependenţe se vor vedea maiales în perioadele de criză economică, fie aceastaglobală, regională sau numai a unei singure ţări.

Tot în sfera securităţii naţionale intră şigestionarea unor situaţii de urgenţă ce pot aveaefecte critice asupra stării de sănătate a populaţiei,precum pandemiile (un exemplu întâlnit în ultimiiani îl constituie apariţia gripei aviare sau a celeiproduse de virusul AH1N1), producerea unorcataclisme naturale (cutremure de pământ,inundaţii) care pot avea un impact profund negativasupra economiei naţionale dacă nu sunt gestionatecorect şi oportun. Pentru ţinerea sub control a unorastfel de evenimente nedorite este vitală elaborareadin timp a hărţilor riscurilor şi a planurilor deintervenţie (care să prevadă forţele şi mijloacelenecesare intervenţiei) la dezastre.

Fig. 2 – Relaţia dintre globalizare, securitate şi dezvoltarea durabilă (reprodus după Arjun Bhardwaj; DelwarHossain, (2004), Globalization and Multinational Corporations in South Asia, Regional Centre For Strategic

Studies; Sri Lanka)

Securitate

CMN

Globalizare

Dezvoltarea durabilă


Calitatea de membru al NATO şi al UE oferăRomâniei garanţii de securitate într-un spaţiupolitic european şi internaţional definit deexistenţa unor factori de instabilitate şi de apariţiaşi extinderea a noi riscuri şi ameninţări. Prinapartenenţa sa la NATO şi UE, România a primitresponsabilitatea de a contribui la activitateaacestor organizaţii şi putem spune că a făcut-o cu

succes. Rezultatele participării actuale a Românieila misiunile Alianţei ne îndreptăţesc să credemcă ţara noastră reprezintă astăzi un partenerviabil, stabil şi competent pe harta politică şistrategică a lumii.


Aportul României la securitatea colectivă afost constant şi consistent în ultimul deceniu,

Monitor Strategic

153MISCELLANEA

caracteristică definitorie a unui veritabil membruNATO. Ca membru al NATO şi UE, România seva implica tot mai mult în soluţionarea unorconflicte militare în diferite puncte de pe glob(uneori la mare distanţă de teritoriul naţional).Suntem deja prezenţi în câteva teatre de operaţii.România a demonstrat că are voinţa şi capacita-tea de a participa activ la Alianţă, atât în operaţiu-nile şi misiunile acesteia, cât şi în planul iniţiati-velor şi evoluţiilor conceptuale. Ţara noastră seidentifică astăzi drept un contributor cu expertizăîn probleme regionale. România doreşte să-şivalorifice în continuare expertiza şi să se impliceactiv în gestionarea problematicilor complexe dinEuropa de Sud-Est şi din Zona Extinsă a MăriiNegre.


Considerăm că abordarea actuală a Românieieste cea potrivită. Dincolo de faptul că apartenenţala NATO şi UE permite României să participeactiv la procesul de luare a unor decizii importantela nivel global, acest statut oferă ţării noastrestabilitate şi cele mai bune garanţii de securitate.Dacă avem în vedere multitudinea ameninţărilorla adresa securităţii, limitările generate de insufi-cienţa resurselor proprii şi faptul că multe dintreacestea sunt transnaţionale nici nu se poate con-cepe o formulă care să excludă cooperarea.

Chiar dacă România se află acum sub ceamai sigură „umbrelă de securitate” în istoria sa,provocările nu vor lipsi. Tocmai de aceea, credemcă România trebuie să-şi definească clar rolul,ponderea, intensitatea, misiunile şi managemen-tul structurilor sale militare sau de tip militar, îndiferite acţiuni pe timp de pace, criză sau război.Având în vedere apartenenţa României la maimulte organizaţii internaţionale sau regionale curol în asigurarea securităţii, credem că estenecesară o analiză atentă (care să ţină cont atâtde interesele strategice naţionale cât şi de resur-sele disponibile şi de câştigurile aşteptate) înprivinţa misiunilor în care ţara doreşte să seangajeze.

Fără a minimiza responsabilităţile Românieice decurg din calitatea de membru al unor alianţe,credem că mai presus de interesele diferiteloralianţe sau parteneriate la care România a aderatsau va adera, trebuie să se situeze interesele

naţionale. Pentru România provocarea constă înidentificarea celei mai bune formule care săarmonizeze interesele naţionale cu cele alealiaţilor săi.

4. În domeniul cultural


Cultura a stat rareori la masă cu omul obişnuitşi nu şi-a disputat niciodată locul de onoare alăturide necesităţile economice sau sociale. De altfel,sintagma „necesităţi culturale” pare să fie unnonsens în societatea românească. Pentru aprelungi paralela culinară, am putea privi culturaca pe un antreu dar niciodată ca pe felul principal,o delicatesă pe care nu şi-o permit toţi ori undesert la care se poate renunţa. Actualmente,sunt tot mai puţini cei care o gustă şi aceasta dinvarii motive: lipsa de timp, de bani, de educaţie,de obişnuinţă.

Lipsa de preocupare şi de educaţie culturalăîşi spune deja cuvântul. Pragmatismul specificcapitalismului se observă chiar de la vârstefragede. Copiii de vârstă şcolară tind să catalo-gheze materiile la care nu au de susţinut exameneca fiind facultative, de umplutură, şi în consecinţăsă le acorde o atenţie insuficientă pentruformarea unei culturi generale.

Forme de exprimare artistică precum picturasunt apreciate numai de elite sau, uneori, suntprivite ca forme alternative de investiţii (finan-ciare); teatrul a devenit o expresie a snobismului(dă bine să mergi la teatru, să fi printre lumeabună). Aşadar, cultura îşi pierde din profunzime,devine tot mai mult un accesoriu la modă cu carefaci impresie bună celor din jur.


În prezent, nu există o strategie de conştien-tizare a vidului cultural care se poate crea cât decurând. Aceasta este consecinţa faptului căpăstrarea identităţii şi a valorilor culturale nureprezintă o componentă a mixului care formeazăinteresul naţional (presupunând că un astfel deinteres este cumva definit). Pentru societatearomânească actuală, cultura reprezintă mai

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010154

Monitor Strategic

degrabă un fel de companion facultativ al vieţiicotidiene. Să fie oare vorba despre un mod degândire de genul: cultura nu aduce pâine pe masă,nu procură maşină şi nu încălzeşte casa? Dacăaşa stau lucrurile, atunci trebuie să o spunemrăspicat că judecând astfel ne menţinem la nivelulsatisfacerii instinctelor primare din piramidatrebuinţelor, a lui A. Maslow.

Oamenii de pretutindeni au avut întotdeaunaşi alte nevoi iar împlinirea intelectuală este ceacare desăvârşeşte demnitatea umană şi o pro-pulsează. O societate solidă şi prosperă nu se poateclădi cu oameni fără orizont cultural, fără deschi-dere; nu ne putem mulţumi să trăim la limita subzis-tenţei. Mai ales în cazul unor ţări cu rezultateeconomice modeste – aşa cum este şi a fost maiîntotdeauna România – cultura poate deveni unambasador mai bun decât mulţi alţii. Să nu uitămcă un Brâncuşi, un Eminescu, un Eliade sau unEugen Ionescu au făcut România cunoscută întoate colţurile lumii.


Două scenarii sunt posibile în acest domeniu:1) ca urmare a presiunii sociale şi economice

prea mari pe care o va resimţi, cetăţeanul românse va întoarce spre cultură în acelaşi mod în careo făcea şi pe timpul regimului comunist, ca supapăpentru frustrările pe care i le va crea realitatea;

2) cetăţeanul român va ignora cultura, mini-malizând importanţa acesteia în viaţa sa. Cetă-ţeanul român va fi preocupat de asigurarea traiuluizilnic, cultura fiind percepută ca ceva derizoriu,inutil şi, în consecinţă, ca o pierdere de timp.Nereprezentând o sursă de venit, ba chiar dimpo-trivă, cultura nu va mai prezenta interes pentrucetăţeanul preocupat de propria securitatematerială.

Comoditatea, redefinirea priorităţilor, stresulcotidian, toate îl conduc pe omul obişnuit spreacceptarea ofertei societăţii de consum constândîn şabloane culturale, concepte şi idei prefabricatecare pot fi utilizate ca atare, dar lasă puţin locimaginaţiei creatoare. Toate aceste aspecte func-ţionează ca un inhibitor al expresiei artistice.

În prezent, în România cele două scenariicoexistă deja, urmând ca viitorul să decidă înfavoarea cui va înclina balanţa.


Pentru a evita pierderea valorilor culturaleeste obligatorie încurajarea educaţiei culturaleîn şcoli, acordarea unei atenţii mai echilibratetuturor materiilor şcolare pentru consolidareaculturii generale multilaterale şi nu în ultimul rând,cultivarea respectului autentic pentru înaintaşi.Este o investiţie educaţională, nu neapăratfinanciară, care merită începută şi susţinutăpentru a îmbogăţi o viaţă sărăcită de cătrenecesităţi şi golită de alternative.

5. În domeniul demografic


În perioada 1990-2006, populaţia României s-aredus cu mai mult de 1,5 milioane de persoane,tendinţa de scădere menţinându-se şi în anii urmă-tori. Conform unui raport al Comisiei Naţionalede Prognoză, populaţia României va scădea cuaproape două milioane până în anul 2020, fiecareal cincilea român va intra în categoria „oamenilorvârstnici”, iar situaţia se va înrăutăţi şi dupăaceastă dată.

O problemă deosebit de importantă, care aluat recent o amploare deosebită şi care va aveaimplicaţii majore pe termen mediu şi lung în plandemografic şi social, o reprezintă migraţia forţeide muncă româneşti, în special a celei calificate.Cercetări realizate de Fundaţia pentru o SocietateDeschisă (Fundaţia Soros) arată că, începând cuanul 2000, mai mult de 15 000 de tineri au părăsitanual România după absolvirea studiilor şi circaun sfert dintre absolvenţii de liceu intenţioneazăsă părăsească ţara în timpul sau după absolvireastudiilor. Potrivit Departamentului Paşapoarte dinRomânia şi Poliţiei de Frontieră, procentul celorcare se întorc în România după finalizarea studiilorîn străinătate este de circa 10%. În acest context,migraţia creierelor a devenit o ameninţare seri-oasă pentru societatea românească actuală şi oprovocare pentru autorităţi. Un caz aparte înconstituie migraţia medicilor, care a luat o am-ploare deosebită în ultimii ani şi poate crea

Monitor Strategic

155MISCELLANEA

dezechilibre majore în asigurarea de servicii desănătate în concordanţă cu nevoile societăţii. Auînceput deja să apară consecinţe profund negativeasupra stării de sănătate a populaţiei. La acestmoment, România are doar jumătate din numărulde medici necesari. O problemă importantă estecea a existenţei tuturor specialităţilor la nivelulfiecărui judeţ. Există localităţi în care nu activeazănici un cardiolog sau endocrinolog iar în 98 delocalităţi nu există medici de familie.


În prezent, România a devenit o ţară „expor-tatoare de forţă de muncă”, în special de persoanetinere, cu putere de muncă, cu vârste cuprinseîntre 25 - 45 de ani. Această situaţie nu este însărezultatul unei politici guvernamentale (aşa cumeste cazul în India sau Filipine, unde se poatevorbi despre o industrie a migraţiei), ceea ce arpresupune, în afara unei infrastructuri specifice(firme specializate în recrutarea forţei de muncă,firme de transport persoane între România şiţările de destinaţie, instituţii specializate întransferul remiterilor financiare ale migranţiloretc.), un calcul raţional în termenii raportuluicosturi / beneficii pe termen mediu şi lung,fundamentat printr-o strategie naţională înaceastă materie.


Dacă pe termen scurt fenomenul migraţieieste benefic – datorită remiterilor financiare carecresc nivelul de trai al populaţiei şi reduceriişomajului – pe termen mediu şi lung vor apareconsecinţe grave asupra funcţionării pieţeimuncii, asupra sistemului asigurărilor sociale şiasupra celui de pensii. De fapt, consecinţele auînceput deja să apară. Unele sectoare ale activi-tăţii economice duc lipsă de forţă de muncă (maiales de specialişti), iar proiectele de dezvoltareiniţiate de guvern în ultimii ani riscă să nu fieîndeplinite tocmai din cauza lipsei forţei de muncănecesare.

În perspectivă, România se poate aştepta laschimbări în structura etnică a populaţiei, caurmare a emigrării cetăţenilor români în alte state

şi a venirii în România a cetăţenilor de alte na-ţionalităţi (chinezi, arabi, dar şi alte naţionalităţi),precum şi a ratei ridicate a natalităţii în rândulcetăţenilor de etnie romă.

5.4. Alternativă propusă

În acest context, este vitală elaborarea uneiviziuni pe termen lung care să aibă în vedere nunumai evaluarea implicaţiilor pe care le arereducerea numărului populaţiei, ci şi elaborareaunor politici demografice realiste (adoptarea unormăsuri de încurajare a cuplurilor tinere să aibăcopii, măsuri menite să oprească fluxul de ce-tăţeni români care pleacă în străinătate la muncă– şi uneori rămân acolo –, dar şi prin politica deconsiliere a tinerilor, menită să reducă rata di-vorţurilor, modernizarea şi adaptarea sistemuluide sănătate la noile condiţii sociale şi economicedin România, ţinând cont şi de conexiunile cuexteriorul).

Pentru a obţine beneficii din migraţie, auto-rităţile statului trebuie să-şi schimbe abordareaactuală, mult prea pasivă, spre una mai flexibilăşi pro-activă, care să poată fi ajustată din mers,pe măsură ce la nivelul elementelor care definesccadrul socio-politico-economic în care se desfă-şoară migraţia apar modificări cu impact asuprasocietăţii româneşti per ansamblu.

Cetăţenii români care trăiesc în afara teri-toriului naţional pot juca un rol important în pro-cesul de integrare a României în Uniunea Euro-peană, dat fiind faptul că integrarea nu înseamnănumai convergenţă economică ci şi convergenţasistemului de valori promovate de ţările europene.Ei pot acţiona ca şi catalizatori ai transformăriisocietăţii româneşti, precum şi în scopul realizăriiconvergenţei valorilor şi stilului de viaţă româ-neşti cu cele europene. Acest gen de convergenţăse poate dovedi esenţial pentru societatearomânească în condiţiile recunoaşterii rolului pecare instituţiile neguvernamentale îl joacă înrealizarea tranziţiei. Acest gen de convergenţăar putea fi chiar mai important decât convergenţaeconomică, la un moment dat. Persistenţa unormentalităţi specifice perioadei comuniste pe carea parcurs-o România demonstrează nevoia acutăşi importanţa acestui gen de convergenţă înmodernizarea ţării şi în plasarea sa pe un drum

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010156

Monitor Strategic

ireversibil spre progres social şi economic. Dealtfel, convergenţa economică este, în opinianoastră, condiţionată de convergenţa valorilor,concretizată în existenţa instituţiilor care func-ţionează sinergic.

Teritoriul unui stat poate fi privit astăzi ca limi-tă a frontierelor sale fizice, dar şi ca spaţiu vir-tual. Privind lucrurile din această din urmă per-spectivă, putem afirma că emigranţii românireprezintă o sursă de capital social, financiar,cultural şi politic (Dufoix şi Diminescu, 2006). Eisunt cei mai în măsură să promoveze valorile ţăriinoastre, acţionând ca ambasadori ai României(Nedelcu, 2003). Ei pot acţiona simultan atât înţara de destinaţie, cât şi în cea de origine şi reali-zează o extensie virtuală a resurselor celei dinurmă.

6. În domeniul cercetării, ştiinţei,tehnicii şi educaţiei


Cercetarea românească a intrat într-un declinaccentuat după 1989. Un mare număr de cerce-tători au părăsit acest domeniu, fie ca urmare adesfiinţării multor unităţi de cercetare, fie a sala-riilor mici practicate în acest domeniu, compa-rativ cu alte activităţi socioeconomice.

Învăţământul, la rândul său, pare să fie folositmai mult ca subiect de dispută sau atu electoral,pierzându-se din vedere scopul său real: acela deeducare a noilor generaţii în scopul integrării lorcu succes pe piaţa muncii.


Cercetarea se vede marginalizată, descurajatăşi în imposibilitate de a fi utilă, preocupată fiindsă supravieţuiască. Strategiile care privesc cerce-tarea şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii par să fiegândite doar în detrimentul acestor domenii iarlucrurile nu stau deloc mai bine în cazul învă-ţământului, deşi pentru acesta din urmă existăcel puţin o preocupare alimentată de presiunileexercitate de sindicate.

În ultimii ani, învăţământul românesc a avut

ca principal obiectiv alinierea la standardeleeducaţionale europene. Urmând această direcţie,s-au luat măsuri în ceea ce priveşte dotarea şco-lilor cu tehnică modernă, perfecţionarea cadrelordidactice şi descentralizarea învăţământului.Toate aceste măsuri, deşi prezintă evidenteavantaje, nu sunt susţinute de o politică de încu-rajare/motivare a forţei de muncă din domeniu.Nu se poate imagina un învăţământ performantîn absenţa unui cadru didactic bine pregătit şimotivat. Avem calculatoare şi laboratoare dar nuavem profesori care să ştie să le folosească lacapacitatea lor reală. Avem proiecte şi programedar nu şi entuziasmul, energia sau interesul de ale realiza. Toate acestea au consecinţe negativeasupra actului de învăţământ şi, implicit, asupraprodusului final al activităţii educative şi, înperspectivă, asupra factorului uman privit cafactor de producţie.


Având în vedere cele de mai sus, se poateaprecia că România va deveni consumator deştiinţă şi tehnologii, de care nu ne putem dispensaluând în considerare necesitatea alinierii lasocietatea europeană.

În învăţământ, considerându-se că deja s-ainvestit destul de mult având în vedere situaţiaeconomică a ţării şi posibilităţile bugetare,interesul va scădea iar problema insuficienteimotivări a cadrelor didactice va persista ducândla goluri de personal în sistem sau la continuadegradare a calităţii profesionale a acestuia. Lipsade educaţie a generaţiilor viitoare va avearepercusiuni profunde şi dezastruoase asuprasocietăţii româneşti.


O direcţie care ar trebui urmată, în opinianoastră, este investiţia în cercetare, care însă nuconstituie o prioritate în momentul de faţă pentruRomânia. Având de recuperat într-o serie dedomenii, politica adoptată în acest moment deRomânia se axează pe domeniile vitale. Aceastăalegere, deşi logică, are şi consecinţe negativepe termen lung (chiar dincolo de 2025). O simplăprivire asupra ţărilor dezvoltate arată că interesul

Monitor Strategic

157MISCELLANEA

acestora în dezvoltarea cercetării, ştiinţei şitehnicii au propulsat ţările respective. Chiar dacăne-am putea permite să fim mai puţin competitividin punct de vedere al cercetării, nu ne putempermite pierderea de resurse umane. Românianu dispune de bani pentru cercetare, dar dispunemomentan de o resursă umană valoroasă. Lipsainvestiţiilor în cercetare determină tinerii binepregătiţi să lucreze în ţări care le pot oferi maimulte satisfacţii la nivel profesional şi economic.Se irosesc astfel roadele unui învăţământ interesatde performanţă şi cultivarea vârfurilor, costurileaferente acestui învăţământ, precum şi o forţăde muncă tânără şi competitivă.

Reorientarea bugetului învăţământului spreoameni nu spre obiecte şi dotări, încurajareaperfecţionării personalului şi remunerarea înfuncţie de rezultate, reducerea plecărilor cadrelordidactice din sistem ar trebui urmărite sistematicînainte ca situaţia să devină dramatică.

Aspectele legate de sănătate, cultură, ştiinţăşi învăţământ, demografie trebuie privite dinperspectiva securităţii naţionale (ele suntactivităţi conexe acestui domeniu) şi tratate caatare.

7. În domeniul mediului


În ultimii ani, România s-a confruntat cu maimulte valuri de inundaţii, concomitent cu perioadede secetă prelungită. Încălzirea globală afecteazădeja agricultura românească. Proiecţiile actualela nivel global indică faptul că schimbările cli-matice vor modifica modelele de evoluţie a ploilorşi vor reduce cantitatea de apă proaspătă în multeregiuni ale lumii. Reducerea productivităţii înagricultură va avea ca efect creşterea preţurilorla alimente pe plan mondial, cu efecte profundnegative asupra securităţii alimentare. Într-unastfel de scenariu, România, care a devenit unimportator de produse agro-alimentare, se vedeîncă o dată vulnerabilă în domenii care în trecutconstituiau puncte forte ale sale.

La nivel mondial ar fi necesară o a douarevoluţie verde care să reuşească să maximizezeproducţia de cereale într-o cantitate suficientă

unei populaţii în permanentă şi accelerată creş-tere. Situaţia se prezintă cu atât mai gravă cu câtprima revoluţie, un succes la vremea ei, începesă îşi arate şi efectele secundare: secarea rezer-velor de apă, poluarea cu pesticide, epuizareasubstanţelor nutritive şi deprecierea calităţiisolului. Mult discutata revoluţie genetică, carepresupune modificarea genelor plantelor pentrua obţine soiuri mai rezistente şi mai productive,se lasă încă aşteptată. În aceste condiţii, chiarsoluţia importului de produse alimentare nu maipare o coordonată sigură pentru România.

Motivaţiile de natură economică şi lipsa unuiprogram de protecţie coerent şi aplicabil au făcutca multe zone importante ale ţării să fie afectateireversibil. Distrugerea ecosistemului DelteiDunării este exemplul cel mai frecvent dat deactiviştii pentru mediu. Numeroasele reportajedespre despădurirea unor suprafeţe însemnatede teren au atras atenţia publicului dar nu au dusla acţiuni concrete. Opinia publică este alertată,oamenii se îngrijorează, constată pierderilesemnificative în urma alunecărilor de teren şi ainundaţiilor, dar implicarea activă nu se întrevedeîncă.


Prevenirea efectelor negative ale schim-bărilor climatice presupune acţiuni directe, rapideşi imediate, dublate de alocarea unor fondurifinanciare deloc neglijabile. Măsurile actualevizează mai degrabă „cârpirea” situaţiei şi ilus-trează lipsa unei viziuni pe termen lung privindprevenirea unor situaţii critice în acest domeniu.Cele câteva acţiuni în această direcţie par să fieforţate de împrejurări, de situaţii limită sau decampanii electorale. Trebuie recunoscută însăexistenţa unei campanii de informare destul deagresive care intenţionează să trezească atâtpublicul cât şi autorităţile responsabile ale statului.Acţiunea este lăudabilă şi ar fi fost cu atât maieficientă dacă s-ar fi desfăşurat acum cel puţin 10ani. Ne aflăm deja în situaţia în care nu mai estenecesar să explicăm repercusiunile negative aleacţiunilor noastre în domeniul mediului pentrucă le suntem deja martori. În aceste condiţii, nune mai putem permite luxul de a aştepta capublicul larg să conştientizeze riscurile şi

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010158

Monitor Strategic

implicaţiile profunde ale schimbărilor climatice,ci ar trebui să se impună direct măsuri legislativede restricţionare a activităţilor forestiere sau deprotejare a anumitor zone.


Evoluţiile necontrolate ale climei (haosul cli-matic) vor conduce la un consum suplimentar deenergie şi la compromiterea recoltelor. Sunt pro-babile următoarele evoluţii:

– ridicarea nivelului mărilor şi oceanelor; apasărată a Mării Negre va înainta spre Delta Dunării,distrugând flora şi fauna actuale, ceea ce va aveaca rezultat pierderea unei mari resurse naturaleşi economice. De asemenea, acest aspect vaconduce şi la pierderi în materie de turism;

– încălzirea globală va duce la aridizareaBărăganului şi la pierderea unei resurse agricolevaloroase; ploile acide afectează culturile într-unritm greu de oprit, fiind necesară dezvoltarea unornoi soiuri de plante (legume şi pomi fructiferi)mai rezistente la boli, dar cu calităţi nutritive infe-rioare sau utilizarea de substanţe chimice cuefecte negative în planul sănătăţii umane;

– costuri suplimentare cu înlocuirea fonduluide legume şi alte plante agricole cu unele mairezistente, noi investiţii în sisteme de irigaţii, con-struirea de baraje pentru prevenirea inundaţiilor,relocări de populaţii;

– haosul climatic global va conduce la aler-tarea sistemului financiar global (cutremurelecare afectează infrastructura energetică, dar şiculturile agricole conduc la creşterea preţurilorla aceste produse).


Necunoaşterea sau neacceptarea implicaţiilorpe care schimbările climatice le au asupra dezvol-tării societăţii româneşti, precum şi amânareadeciziilor privind investiţiile în acţiuni de preve-nire a efectelor negative s-ar putea dovedi multmai costisitoare mai târziu, în termeni de echi-libru regional, vieţi omeneşti sau dezvoltareumană întârziată. În aceste condiţii este necesarătrasarea de urgenţă a unui plan de protejare aresurselor naturale strategice, a zonelor al căror

ecosistem este în pericol. Investiţiile în domeniulcercetării biologice, îmbunătăţirii calităţii mate-rialului săditor trebuiesc şi ele sporite. Punereaaccentului pe importanţa zonelor naturale cu obiodiversitate remarcabilă şi pe faptul că elereprezintă elemente cheie în dezvoltarea indus-triei turistice le poate salva de la exploatare. Reali-zarea unor asociaţii de fermieri care să reuneascăloturile fragmentate în urma retrocedărilor vafacilita întreţinerea terenurilor şi va reduce cos-turile de producţie. Motivarea financiară a micilorproprietari în scopul redării în folosinţă a unorterenuri abandonate va contribui la creşterea pro-ducţiei şi la implicarea indivizilor. Nu în ultimulrând, ar fi utilă introducerea unor modalităţi de„penalizare” a proprietarilor care îşi exploateazăexcesiv proprietăţile (despăduresc fără a lua înconsiderare modul în care acţiunile lor afecteazămediul, epuizează solul prin utilizarea pesticidelorşi a fertilizatorilor, nu folosesc metoda de rotaţiea culturilor). Strategiile anterioare s-au concen-trat mai mult pe încurajarea anumitor acţiuniconstructive decât pe sancţionarea celor distruc-tive şi poate că o soluţie eficientă ar constitui-oun comportament punitiv mai strict.

Dacă doresc ceva mai mult decât simplasupravieţuire, românii trebuie să conştientizezecă ceva în atitudinea actuală şi modul lor deraportare la realitate trebuie să se schimbe.

Pentru a face faţă competiţiei dure la nivelglobal este vitală o abordare pro-activă maiagresivă (în sensul bun al cuvântului) decât înprezent a tuturor problematicilor. Aceastăabordare trebuie să se fundamenteze pe un modnou de gândire, mult mai critic, mai intransigent,care poate reprezenta, implicit, motorul uneidezvoltări durabile în plan individual şi, în final, şiîn plan naţional. Noul mod de gândire presupunedebarasarea de mentalităţile şi comportamentecare promovează ideea autosuficienţei, a men-ţinerii la limita supravieţuirii, a asigurării mini-mului necesar în viaţă şi educarea comportamen-tului (formarea unei noi filozofii de viaţă) în spiritulîmbunătăţirii continue a calităţii vieţii individului.Aceasta s-ar putea dovedi cea mai importantăprovocare pentru societatea românească, dacăţinem cont de faptul că schimbarea mentalităţiiunui popor durează mult mai mult de 15 ani.

Monitor Strategic

159MISCELLANEA

1 Astfel, ţara noastră a coborât opt locuri, ajungândpe poziţia 33 într-un index care cuprinde 50 de ţări, spredeosebire de anul 2005, când se clasa pe locul 24, înacelaşi index dar care analiza doar 40 de ţări, în specialca urmare a creşterii costurilor cu forţa de muncă. Sursa:Pahoncia Alina, România, printre cele mai scumpe desti-naţii de outsourcing, în Ziarul financiar din 05.11.2008,http://www.zf.ro/business-hi-tech/romania-printre-cele-mai-scumpe-destinatii-de-outsourcing-3430673/).

2 Dincolo de cauzele obiective, în cazul României,componenta psihologică a creşterii preţurilor s-a doveditmult mai puternică, în sensul ca a speculat sentimentulde disperare al cetăţenilor. Uneori, creşterea preţurilorapare şi ca urmare a incapacităţii cetăţeanului român dea se exprima eficient atunci când acest fenomen estedictat numai de interesul pur personal al unor persoaneşi nu pe raporturile dintre forţele pieţei.

3 Potrivit McKinsey Global Institute, impactul ISDasupra economiilor gazdă depinde dacă prezenţa lor estemotivată de căutarea de noi pieţe sau de locaţii undecostul producţiei este mai redus decât în ţările de origineale acestor companii. Investiţiile care au căutat costurimai mici cu forţa de muncă au avut ca efect creştereagradului de ocupare a forţei de muncă, îmbunătăţireastandardului de viaţă şi creşterea productivităţii sectoriale.Spre exemplu, companiile din domeniul tehnologieiinformaţiei au creat rapid locuri de muncă pentru circa ojumătate de milion de persoane. Şi activitatea CMN carea vizat extinderea pieţelor de desfacere a avut un impacteconomic pozitiv asupra ţărilor gazdă, dar în acest caz


Bibliografie

2. Arjun Bhardwaj; Delwar Hossain (2004),Globalization and Multinational Corporations in SouthAsia, Regional Centre For Strategic Studies; Sri Lanka.

3. Dezvoltarea resurselor umane 2007 -2013, MinisterulMuncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - Programul opera-ţional sectorial, octombrie 2007.

4. Dufoix Stéphane; Diminescu Dana (2006), Sciencede l’absence et science de la double présence, at theActualité de la pensée d’Abdelmalek Sayad, Symposium,Paris, 15-16 June.

5. Investiţiile străine directe în România, LARIVERomânia.

6. Nedelcu Mihaela (2003), Les technologiesd’information et de communication: support del’émergence d’une diaspora roumaine?, Balkanologie, Vol.VII, No. 1, p. 43-63.

7. Pahoncia Alina, România, printre cele mai scumpedestinaţii de outsourcing, în Ziarul financiar din05.11.2008, http://www.zf.ro/business-hi-tech/romania-printre-cele-mai-scumpe-destinatii-de-outsourcing-3430673/

8. www.euractiv.ro.9.www.eurostat.org.10. www.unctad.org.11. www.osf.ro.

impactul asupra gradului de ocupare a forţei de muncă afost mixt. De asemenea, investiţiile în sectorul bancar nuau dovedit beneficii evidente pentru ţările gazdă.


The quality of life in Romania has gradually improved in the last decade, but the current economictransnational crisis and the globaliyation process, not to mention some bad habits in agriculture and environmentmanagement, had generated a lot of troubles for the people and a not so bright future. The main solution wouldbe to change the behavioral patterns of the Romanians concerning the management of available resources anda more assetive and creative attitude, that means the common people must aspire to more than simple survivaland self-suficiency. Because changing the collective mnetality requires generally more than 15 years, this willbe a big challenge for the Romanian society.

Mr. ing. Stoica Ionel este licenţiat în domeniile tehnic (Academia Tehnică Militară) şi economic(Universitatea Lucian Blaga Sibiu). În prezent este doctorand al Facultăţii de Geografie din UniversitateaBucureşti. Lucrează ca analist pe probleme politico-militare în cadrul Statului Major General. Este autor almai multor lucrări în domeniul securităţii naţionale şi internaţionale, publicate în ţară şi străinătate. Estepreocupat în mod special de problematica migraţiei internaţionale.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010160

Monitor Strategic

Monitor Strategic

161ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICE ŞI RECENZII

ACTIVITĂŢI ŞTIINŢIFICEŞI RECENZII

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010162

Monitor Strategic

Monitor Strategic


The Regional Stability within theGreater Black Sea Area Working Group(RSGBSA WG) has been officially launched onFebruary 1, 2006, in Bucharest, during theinternational conference organized by theInstitute for Political Studies of Defense andMilitary History together with National DefenseUniversity from Washington, „George C. Marshall”Center from Garmish and the PfP Consortium,having as the main topic: “Enhancing SecurityCooperation in the Black Sea Region: Can WeBuild Bridges and Barriers?”.

The group is created under the aegis of thePfP Consortium and its Secretariat is hosted bythe Institute for Political Studies of Defense andMilitary History from Romania, whichcoordinates the administrative and scientificactivities developed within the Working Group.

Major General (r) Dr. Mihail E. Ionescu (direc-tor of the Institute for Political Studies of Defenseand Military History) and Professor Craig Nation(United States Army War College) are the co-chairmen of the RSGBSA WG.

The members are academics, practitionersand experts from defense and security institutions,NGOs, education organizations, and the mediafrom Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia,Republic of Moldova, Russian Federation,Romania, Turkey, and Ukraine. Observers fromNATO countries and other relevant internationalorganizations are welcome in a case-by-case basis.

The Group is a project-oriented initiativeaiming at developing and promoting commonresearch projects on specific areas of interest/concern, involving partners from the Black Seacountries, as well as from different internationalorganizations (e.g. NATO, EU) or other NATO

Carmen Rîjnoveanu – The regional stabilitywithin the Greater black sea area working group

(RSGBSA WG) Of the pfp consortium2009 agenda of activities

countries, like the US, and also at providingexpertise and assistance in specialized areas.

The first project developed within the groupis called Mobile Contact Teams Project (MCT)and it was launched in 2008, following three multi-level preparatory meetings held in 2007 (Bucharest,Sofia and Garmisch).

The MCT is designed to promote a commonvision on the GBSA related security issuesthrough a common curriculum to be taughtwithin the universities and academies of nationaldefense. A key role of the project is to supportreforms in interested countries by offeringknowledge and expertise according to theindividual nations needs identified through theIPAP/ANP programs and to NATO priorities inthe region. Countries of the region will beprovided support and assistance in their effortsto implement their NATO IPAPs (IndividualPartnership Action Plan).

Within the MCT Project modular, seminarsin four cluster-areas of expertise are in develop-ment by specific leading institutions:

• Crisis Management and Conflict Prevention(National Defense University „Carol I”, Romania)

• Defense Institutions Building- PAP/DIB(“Rakovski” National Defense Academy, Bulgaria)

• Human Resources Management (GeorgeC. Marshall Center)

• Transnational Security Challenges (Turkey)The seminars will be conducted in both

multinational and national formats (targeting asingle IPAP country) and based upon demand-driven academic curricula focused on interactiveactivities.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010164

Monitor Strategic

The first MCT seminar in multinationalformat, organized on May 12-17, 2008, focusedon Crisis Management and Conflict Prevention(CM&CP). The seminar was organized in Braşov(Romania), under the lead of the RomanianNational Defense University „Carol I”. A widerange of high level government officials andexperts from all Black Sea countries attendedthe seminar (27 participants from 9 countries:Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Republicof Moldova, Romania, Russian Federation, Turkeyand Ukraine). (see ANNEX)

On May 27, 2008, Major General (r) dr. MihailE. Ionescu briefed NATO responsible authori-ties gathered in PMSC/EAPC format on the mainresults and findings of the first MCT seminarheld in Braşov. All participants appreciated thebroad success of the seminar and encouragedthe RSGBSA WG to continue the series ofactivities envisaged within the MCT Project.NATO full support to further implementing theGBSA WG’s project was particularly emphasized.

The participant countries were invited torequest demand-driven further assistance inimplementing the CM/CP seminar that may betailored to the individual needs of the host countrywithin the framework of NATO/IPAP program.

During the annual reunion of the RSGBSA WGheld in Kiev (Ukraine) on November 11-12, 2008,it was agreed on the general agenda of theactivities to be organized in 2009.

I. The second MCT seminar inmultinational format on PAP/DIB,May 12-16, 2009, Sofia (Bulgaria)

According to the planned schedule for 2009,the first activity organized by the RSGBSA WGwas the second MCT seminar in multinationalformat focused on the second area of expertiseas approved in the MCT Framework-Document,namely the Partnership Action Plan/DefenseInstitutions Building (PAP/DIB).

The responsibility of coordinating the eventand elaborating the curriculum was taken over

by the “Rakovski” National Defense Academyfrom Bulgaria.

On February 9-11, 2009, a delegation of theRSGBSA WG made up of two persons, LTCSiegfried Kowitz (Program manager with the PfPConsortium) and Carmen Rijnoveanu (memberof the RSGBSA WG’s Secretariat) paid a visit toSofia with the aim of settling the preparatoryarrangements of the seminar. The topics ofdiscussions covered a wide rage of issues relatedto the administrative/logistical and financialaspects of the event. The RSGBSA WG’s delegationhad meetings with the Commandant of “Rakovski”National Defense Academy, Major GeneralGeorgi Georgiev, and with other representativesof the Bulgarian Academy. MG Georgiev underlinedthe support provided by Bulgaria to furtherdevelopment of the RSGBSA WG’s activities andcommitted himself to the MCT Project.

On May 12-16 2009, the second MCTseminar in multinational format took place inSofia (Bulgaria), foassing on “Defense InstitutionsBuilding in Security Sector”.

All Black Sea countries attended the seminar,except Russian Federation: 23 participants fromArmenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Republicof Moldova, Romania, Turkey and Ukraine. Theparticipants, each chosen by their country basedon a profile developed by the PfP Consortium,varied from senior educators to young practi-tioners.

The seminar has been supported by a multi-national team of experts including both acade-mics and practitioners that consisted of 18keynote speakers and observers from NATO IS,PfP Consortium, USA, George C. MarshallCenter, Romania (NDU “Carol I”), Austria,Bulgaria, and Ukraine.

The content of the curriculum addressed thekey concept elements related to PAP-DIB. Theseminar recognized the regional historical,geopolitical and democratization processes, thesignificance and components of national securitystrategies, and also improved the abilities toanalyze defense requirements and democratization

Monitor Strategic


process targets by reconsidering transparent andeffective democratic control in Defense InstitutionBuilding. The acquisition of knowledge wassupplemented and consolidated by the applicationof innovative teaching methods that promotedcritical analysis, reasoning, and practice.

The curriculum has been the result of acommon work being elaborated by a team ofexperts on PAP-DIB issues from Bulgaria, NATOIS, USA, Education Development Working Group(EDWG) of the PfP Consortium, George C.Marshall Center, PfP Consortium.

Among the seminar’s objectives, we shouldmention the following:

• Further the implementation of the Partner-ship for Peace Action Plan on Defense InstitutionBuilding (PAP-DIB) with a select audience ofeducators and practitioners from the Black Searegion;

• Strengthen the understanding of defensereforms through shared experiences;

• Through open discussion and exchange ofviews in an academic setting, contribute to asense of regional identity and stability for theBlack Sea countries;

• Conduct a pilot project with a live partneraudience to test the validity of the PAP-DIBReference Curriculum and its relevance toimproved defense education for partner officersand officials,

• Verify that teaching methods used inWestern defense colleges are effective in teachingthe contents of the Reference Curriculum to aPartner audience.

The curriculum for the seminar was drawnfrom the three themes of the PAP-DIB referencecurriculum:

– public administration and governance;– defense economics and management;– ethics and leadership.The event was a real success being highly

appreciated by both the participants and experts.Major General Viktor Balabin, the Commandantof the Kyiv Military Institute, underlined hisintention to incorporate parts of the ReferenceCurriculum and the teaching methodologies inhis institute.

Colonel Valentyna Haponova of the UkrainianNational Academy of the Border Guards expressedthe same intention.

II. The first MCT seminar in nationalformat on CM/CP, September 22-25,

2009, Baku, Azerbaijan

Following the briefing of the co-chairman ofthe RSGBSA WG, MG (r) dr. Mihail E. Ionescu,to PMSC on May 27, 2008, Azerbaijan submittedan official request for assistance through orga-nizing an MCT seminar on crisis managementand conflict prevention, tailored to their nationalneeds as provisioned in their IPAP Program.

The request has been reiterated during theannual reunion of the RSGBSA WG held in Kiev(Ukraine) on November 11-12, 2008. TheRSGBSA WG agreed to start the preparatorywork in view of organizing the seminar meant tosupport Azerbaijan’s efforts in meeting relevantIPAP objectives.

The National Defense University “Carol I”,as the leading institution in CM/CP area ofexpertise, was responsible with drafting theacademic curriculum, thus coordinating thewhole range of academic activities. The NDU“Carol I” closely worked with NATO InternationalSchool of Azerbaijan (Ministry of Foreign Affairs),that committed itself to organize the event fromthe Azerbaijani side.

At the Azerbaijan’s request, the seminarfocused on “Effective Practices in Civil Emergen-cies Planning and Consequences Management”.

On April 3, 2009, at NATO HQ, in Brussels,a planning meeting was held aiming at elaboratingthe academic curriculum of the seminar basedon the needs expressed by Azerbaijan and atselecting the team of experts involved theteaching activities.

The planning meeting was attended by a teamof experts/specialists in the field of CM/CP:Andrew Bruzewicz (USA), CDR AndreasHildenbrand (George C. Marshall Center), LTCAlin Bodescu (NDU “Carol I”), LTC SiegfriedKowitz (PfP Consortium). NATO IS has beenrepresented by: Dr. Denisa Ionete, Peter HaugeBerg, Lorenz Meyer-Minneman, Col. Walter DeCauwer, and George Niculescu.

The main conclusions reached following thediscussions:

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010166

Monitor Strategic

• The target audience will consist of 25-35senior and mid-level Azeri CEP&CM experts froma broad range of relevant institutions, includingthe Ministry of Emergency Situations, Ministryof Defense, Ministry of Interior, State BorderService, Ministry of Foreign Affairs;

• The curriculum will be built on the agendafrom Braşov with a focus on CEP&CM includinglectures, interactive working sessions, and a CMexercice with a CEP&CM topic;

• The Romanian NDU will elaborate the draftcurriculum to be afterwards circulated amongthe experts; then a consolidated draft was to besubsequently sent to the Azeri for comments;

• NATO International School of Azerbaijan(NISA) was mentioned as the Azeris POC fororganizational aspects of the event.

On September 22-25, 2009, the first MCTseminar in national format took place in Baku(Azerbaijan). The event was organized uponrequest of Azerbaijan with an adopted curriculumand program focused on “Effective Practices inCivil Emergencies Planning and ConsequencesManagement” and built upon the MCT multina-tional seminar on CM/CP held in Braşov (May2008). The content of the curriculum was alsoagreed by relevant Azerbaijani authorities. Theseminar was coordinated by the National DefenseUniversity “Carol I” and organized in collaborationwith NISA, PfP Consortium, NATO IS, George C.Marshall Center, and RSGBSA WG’s Secretariat.

Target audience was 26 senior and mid-levelexperts from Azerbaijan from a range of relevantinstitutions involved in CEP and consequencemanagement: Ministry of Emergency Situations(6), State Border Service (4), Ministry of ForeignAffairs (2), Ministry of Communication andInformation (4), Ministry of Transport (5), andMinistry of Health (5).

The team of speakers/facilitators consistedof 10 experts/specialists in the field of CEP/CMwho coordinated the whole range of teachingactivities.

H.E. Nicolae Ureche, Romanian Ambassadorto Azerbaijan (NATO Contact Point Embassy)gave welcoming remarks. Representatives ofother NATO nations’ embassies (Greece, UnitedKingdom, Norway and Poland) attended theopening session of the event.

The content of the workshop addressedcentral aspects of crisis management theory andpractice with emphasis on civil preparedness,response options and management of disasters.The primary aim was to introduce senior andmid-level officials of Azerbaijan involved in civilemergencies planning and consequencemanagement to the most effective practices fromNATO and Partner countries, stressing thecritical importance of regional cooperation andthe key role of international organizations.

The CEP/consequence management lecturesprovided an overview of NATO and internationaltools for supporting national preparedness, aswell as supporting a stricken nation whichrequests international assistance.

As the main objectives of the seminar we canmention the followings:

• Support Azerbaijan’s IPAP and OSD WIFpriority focus area “Emergency Preparedness/Consequence Management”;

• Expose, in workshop format, senior andmid-level officials of Azerbaijan involved in CEPand consequence management, to the bestpractices from NATO and allied countries;

• Discuss effectiveness of various nationalcrisis management systems;

• Investigate the Azerbaijani crisis mana-gement system and determine the areas forimprovement;

• Examine the fundamental roles of variousactors in CEP and consequence management,and how these actors interact within regional/national security arrangements;

•Contribute, through a national civil emer-gency planning and consequence managementexercise, to the participants’ ability to developappropriate and suitable coordination mecha-nisms and tools for responding in a complex civilemergency situation.

Agenda of the seminar:• Day 1 started with participants working

in groups to identify the risks and threats thatAzerbaijan faces, emphasizing those thatdetermine civil emergencies and disastersfollowed by lectures introducing crisis mana-gement (general overview), the role of interna-tional organizations in the field of crisis mana-gement, and presentation of the Turkish andRomanian crisis management systems.

Monitor Strategic


• Day 2 NATO’s roles and functions in CEPand consequence management were presentedby NATO officials. The day ended withcommittee work where participants were askedto capture the main characteristics of thecurrent Azerbaijani crisis management system.

• Day 3: A national CEP and consequencemanagement role-playing exercise allowed theparticipants to act as representatives of theirdifferent ministries and agencies (Ministry ofEmergency Situations, Ministry of Health, BorderPolice, Ministry of Interior, Ministry of Defence,non-governmental organisations [NGO], privatevoluntary organisations [PVO], etc.).

As regards the impact of the seminar, twoaspects are worth to be emphasized:

• The workshop was successful in initiatinga dialogue between ministries and individuals. Apositive rign was that all civil ministries wererepresented. This was one of the rare opportuni-ties for representatives from different sectors tosit together and discuss emergency and crisismanagement inter-agency;

• The excellent cooperation in the planningphase and during the seminar, between the PfPConsortium, the RSGBSA WG, the NISA, theGCMC, the Romanian National DefenseUniversity, the US CMEP, NATO IS and IMS laida foundation to further enhance this coordi-nation. NATO IS DPP played an important rolein getting all stakeholders together;

• It was offered a comprehensive picture ofthe Azerbaijani crisis management system andits areas for improvement;

• The seminar was great opportunity tofacilitate the coordination of the efforts to providetechnical assistance and support to capacitybuilding for emergency preparedness andmanagement in Azerbaijan.

III. The annual reunion of the PfPConsortium of Defense Academiesand Security Studies Institutes, 18-19 June, 2009, Munich (Germany)

Each year, the representatives of all WGs ofthe PfP Consortium meet together as to brief on

the main activities developed during the previousyear and discuss on the planned future agenda.

The theme of the reunion was “EnhancingDefense Education and Sustaining RegionalStability as Partnerships Evolve.” The three sub-themes, examined separately in breakout groupsor “syndicates,” were:

•“Educating Defense Professionals: Constantsand Variables”;

• “Regional Stability Challenges: Evaluationand Potential Future”;

•“Combating Terrorism”.

The 2009 agenda of discussions covers thefollowing items:

• Examine the themes and sub-themesrelevant to the Consortium’s mission;

• Generate synergies between workinggroups and new ideas for Consortium endeavors;

• Raise the profile of the Consortium;• Recruit new working group members;•Showcase the accomplishments of the

working groups.

The GBSA WG has been represented by itsco-chair, MG (r) Dr. Mihail E. Ionescu, whostressed the importance of the activities develop-ed within the group and the need for financialassistance in order to be able to fulfill thecommitments already taken through developingthe MCT seminars and workshops targeting thepartner Black Sea countries.

The overall activity developed by theRSGBDA WG was highly appreciated, the MCTProject being considered one of the mostsuccessful initiatives conducted by the PfPConsortium.

A “marketplace” allowed guests to viewworking group accomplishments and discusspotential participation with WG chairpersons.

IV. The annual reunion of the RSGBSA WG, November 4-5, 2009,Chişinău (Republic of Moldova)

According to the existing practices, theRSGBSA WG organizes an annual meeting as to

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010168

Monitor Strategic

assess the outcomes of the main activitiesdeveloped and approve the planned agenda forthe next period.

On November 4-5, 2009, in Chişinău,RSGBSA WG organized its annual reuniontogether with the Moldavian Ministry of Defense.

The event was attended by 20 participantsfrom Black Sea countries (Armenia, Azerbaijan,Georgia, Republic of Moldova, Russian Federation,Romania, and Ukraine) and 12 representativesfrom other interested countries and internationalorganizations. Due to financial constraints,Bulgaria and Turkey were not represented at thereunion.

The agenda of discussions covered thefollowing issues:

• Gain feedback from Partners on the valueof recent activities;

• Learn more about Partners’ assistanceneeds based on their IPAPs/ ANP and about howGBSA WG could better address those needs;

• Explore the requirements for MCT semi-nars in 2010-2011: with both regional and nationalaudiences;

• Discuss financial support activities schedul-ed for 2010-2011.

During the discussions, the Executive Directorof PfPC pointed out a tension inherent in thegoals of the WG. It has chosen DIB-related semi-nars as a way of fostering regional stability whileavoiding contentious issues not conducive tointernational cooperation. In doing so, it satisfiesboth a community-building goal and one ofmeeting Partner needs in aspects of DIB. Thetension derives from the impulse toward single-nation activity that follows a serious commitmentto DIB, in opposition to the regional nature of theWG. Therefore, the WG must continue to seek abalance between these goals.

The NATO official, George Niculescu of theDefense Policy and Planning Division, indicatedthat heads of state have consistently noted theimportance of the Black Sea region foreuroatlantic security at every summit sinceIstanbul in 2004:

• of the six Partner nations in the region, threehave an IPAP with NATO, and two, Georgia andUkraine, have an Annual National Program (ANP),which has a mechanism similar to the IPAP.

• NATO looks to the PfP Consortium to assistwith implementation of IPAP and ANP objectivesaccording to its means and will continue to helpfunding selected activities.

The American (Dr. Tom Fedyszyn) andRussian (Dr. Petr Razvin) speakers provided ageo-political scene setter, underscoring the manyinterests that intersect in the Black Sea, withimplications far beyond.

The WG received helpful, positive feedbackon its FY 09 seminars on DIB and Civil EmergencyPlanning from Partner nations. Therefore, theCommandant of the Ukrainian Kiev MilitaryInstitute, Major General Balabin, noted gratefullythat after his exposure to the PAP-DIB ReferenceCurriculum in Sofia, he returned to be faced withthe implementation of three new Ukrainian laws,requiring him to reorganize all his programs. Inthat respect, he stated that the PAP-DIB Curriculumand the teaching experience he had in Sofiaprovided him a valuable support in accomplishingthe required tasks.

The representative of Moldova pointed outthat Moldova is using the teaching methods thatwere demonstrated in the Sofia seminar andMoldavian MoD will ensure all security ministriesare involved in the adaptation of the PAP-DIBReference Curriculum for Moldavian use. It wasalso considered that the ethics and leadershipportion of the PAP-DIB reference curriculummight be a useful reference for development of anational curriculum on this subject.

The Moldavian officials from both MFA andMoD noted the intensified focus of the newMoldavian government on euroatlantic integra-tion and their expectation that the PfP Consortiumcan help hasten that integration, while pointingout that, given neutrality enshrined in theirconstitution, NATO membership is not currentlypossible.

The Executive Director of the NATO Interna-tional School of Azerbaijan (NISA), MikayilYusifov, found that, having had the chance tocompare multinational and single-nation semi-nars, it was more valuable to exchange ideas withother countries in a multinational format, withrepresentatives of multiple ministries. He offeredAzerbaijan as host of a future multinational

Monitor Strategic


seminar. The WG raised the admittance ofArmenians to such an event and the speakerstated they would be admitted, with theexpectation that Armenia would reciprocate insimilar circumstances.

The Azerbaijani representative stated hisinstitute will repeat the Baku MCT event itselfand re-invite the participants, an excellentindicator of the perceived value of this event.

The NATO representative, George Niculescu,briefed NATO experts’ views on what IPAPsubjects would best serve each of the Partners.He noted there are numerous HRM experts withthe NATO International Staff (NATO IS) whocould help in fine tuning that seminar to Partnercountries’ needs, and that NATO IS is currentlyworking in this area with all PfP countries fromthe region, except Russia.

CDR Hildenbrand of the Marshall Center laidout the parameters of the HRM seminar that hewill design and lead this fiscal year, with amultinational team.

Partner representatives briefed on theirnations’ IPAP priorities and any related needsthey believe the GBSA WG could fulfill:

• Moldova has placed a priority on officereducation with improvements the MilitaryInstitute a main objective. Moldova has nospecific source of assistance in HRM currentlyand would welcome the WG’s HRM seminar.They would also like a seminar on risk assessment,which is outside the WG’s current competence;

• Armenia updated their first IPAP this year,after having run it from 2006-2008. They did nothave any specific MCT requests but would studythe NATO recommendations;

• Ukraine needs an MCT on building blocksof a national crisis management system;

• Georgia listed five priorities in the defensechapter of its IPAP, including PME, doctrinedevelopment, defense planning, resource mana-gement, and human resources management.

John Berry, Chairman of the EducationDevelopment WG (ED WG), suggested apossibility for collaboration with the RSGBSA WGinvolving the PME reference curriculumcurrently under development.

Henri Bigo, the executive director of the PfPConsortium, assured the GBSA WG that theDSCA and OSD WIF managers would providesufficient funds to execute this year’s program,but advised the group to seek other sources offunding. He also requested Partner nationshosting MCTs and seminars contribute in-kindassistance to the extent possible with organicassets.

An important point of the agenda of discus-sions regarded the RS GBSA WG plannedactivities for 2010:

• Austria will host the GBSA WG annualplanning workshop in Reichenau, Fall 2010;

• Moldova will confirm by end of 2009whether it can host the third MCT seminar inmultinational format on Human ResourcesManagement;

• Azerbaijan stands ready to host a multina-tional seminar;

• Ukraine will host a single-nation MCT oncrisis management. The Romanian NDU willorganize the curriculum and facilitator team onthe basis of previous MCTs. The event will behosted and co-organized by the National Institutefor International Security Problems under theNational Security and Defense Council ofUkraine;

• Planning meetings will be needed to prepareboth FY10 seminars;

• Partners in general indicated interest inthe services the GBSA WG can provide;

• The WG will await Turkey’s response,expected by end 2009, to its request that Turkeydesign and host a seminar in 2011, before decidingon alternative activities for fiscal year 2011.

During the RSGBSA WG’s annual reunion itwas agreed on launching a new initiative withinthe Black Sea Area leading to the settling up aBlack Sea Defense College (BSDC), goalassumed back in 2007 when the MCT Terms ofReference (TOR) has been approved (theFramework document of the Mobile ContactTeams Project). Basically, the MCT TOR hasgiven the authority to the Working Group toexamine this idea being considered that thecreation of such College is into the Level of

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010170

Monitor Strategic

Ambition stated according to Paragraph 2.1. ofTOR to “foster common awareness andunderstanding for defence and security matterswhich affect regional security and for ways toaddress them. This will explain how variousgovernmental and non-governmental actorscould shape a better future for the region. It shalloffer to interested countries from the GreaterBlack Sea region a program for structuredexperience sharing, targeting their needs.”

In the Terms of Reference is also mentionedthat “In the longer term, the MCTs might becomea stepping stone towards building a virtual BlackSea Defense and Security College.”

The BSDC general concept and the “NeedStatement” document have been presented bythe representative of Romanian NDU “Carol I”,Colonel Pascu Furnică, who led a discussion onthe need for a Black Sea Defense Course/College,as an outgrowth of the current GBSA WGactivities.

The Needs Statement analysed the idea of aBlack Sea Defence and Security College (BSDSC)by identifying why such an institution should becreated and why this idea should be analysed intothe RSGBSA-WG.The main question raised: Whywe need a BSDC? led to some valuable answers:

• the BSDC might become a regional engineto spread regional cooperative security culturecomplementing efforts by the existing educationalinstitutions;

• although the spectrum of European securityand defence education institutions is relativelywide, none of them addressed the Black Searegional security and defence issues in a sys-tematic and coherent manner. The shortcomingidentified for all the European related institutionsis that their curricula are either orientatedgenerally to the European security, not focusingtheir interest to the Black Sea region in theeuroatlantic Area, or narrowly orientated to acomponent of defence education (PSO, CrisisManagement, language training), like the PTECs.

According to the concept presented, the mainmission of BSDC should be to educate and traincivilian and military personnel, identify anddisseminate the best practices in defence andsecurity in order to promote common understan-

ding of Greater Black Sea Area (GBSA) environ-ment.

The Needs Statement identifies two mainimplementation options as to be considered fordeveloping the BSDC initiative:

• step-by-step implementation option thatenvisages a few developing phases to be made ina progressive manner: to start with a Black SeaSecurity and Defense Course and moving forwardtowards a permanent/rotating national/multina-tional institution in one of the education institu-tions willing/having the capabilities to organizesuch a project;

• the Big-Bang implementation option,meaning the settling up a Black Sea Security andDefence College as a permanent institution, withnational or multinational structure; eventually,rotation of location of the College in memberstates education institutions might be alsoconsidered.

The participants had positive reactions,especially the representatives of Ukraine andAzerbaijan.

It was decided that the BSDC concept needsto be further explored and therefore, it was agreedthat the RSGBSA WG will study the desirabilityof facilitating a planning reunion, in a smallformat, with the participation of the three BlackSea NATO countries, and other interestedparties as to discuss the BSDC concept in depth.

MG (r) Dr. Mihail E. Ionescu, co-chairmanof the GBSA WG, was asked to brief on the BSDCConcept in front of PMSC/EAPC reunion atNATO HQ.

V. Briefing at PMSC in EAPC format,December 15, 2009, NATO HQ

(Brussels)

On December 15, 2009, MG (r) Dr. MihailE. Ionescu, col. Pascu Furnică (RO NDU) and LTCKonstantin Nesterov (Rakovski NDA, Bulgaria)briefed the PMSC in EAPC format (at 50Allies+PfP Partners) on GBSA WG activities in2009 and plans for the future. The new co-Chairof the GBSA WG, Prof. Craig Nation (US ArmyWar College), has also attended the meeting.

Monitor Strategic


MG (r) Dr. Mihail E. Ionescu briefed on themain 2009 activities developed by the GBSA WGand plans for the future. LTC K. Nesterov (Bulgaria)delivered a presentation on the second MCTmultinational seminar on PAP/DIB: “DefenseInstitutions Building in Security Sector”,coordinated by Rakovski National DefenseAcademy from Bulgaria. The Bulgarian represen-tative underlined that this seminar has proventhat the Black Sea MCTs play a valuable role inconfidence-building through regional educationand training. Col. Pascu Furnică represented theRomanian National Defense University “CarolI”, the leading institution for the CM/CP clusterarea of expertise, and briefed on the first MCTseminar in national format organized in Baku(Azerbaijan) on: “Effective Practices in CivilEmergencies Planning and Consequences Mana-gement” (September 22-25, 2009). According toCol. Furnică this event has opened new opportuni-ties for the PfP Consortium to offer concrete,practical, customer-centred and interactive IPAP/ANP assistance to individual Partner countriesfrom the Black Sea area.

Most countries from the GBSA took the floorand praised the work of the GBSA WG and theMCT seminars for bringing a valuable contribu-tion to regional stability and for assisting inimplementing IPAP and ANP objectives. Theyexpressed interest for continuing to participateand host MCT activities in the future. The highpractical value of the MCT seminars organizedunder the lead of the education institutions:Romanian NDU, Bulgarian Rakovski Defenceand Staff College and the US-German GeorgeMarshall Centre was highlighted by the GBSAnations in their interventions.

The Black Sea Mobile Contact Teams projectwas highlighted as one of the practical efforts ofthe PfP Consortium to assist Partner Nations inimplementing their IPAP objectives and PARPPartnership Goals and PfP Consortium wasencouraged to continue to pursue the MCTsproject as a demand-driven effort aiming torespond to the Partners’ reform needs.

The following points have been underlined:• in 2009, the MCTs continued to comple-

ment and add value to existing regional efforts to

enhance stability in the Black Sea area throughsupporting defence and wider reforms;

• implementation of the MCTs project hasproven that the PfP Consortium is continuing todeliver valuable events, jointly developed withNATO staffs to support NATO’s euroatlanticPartnership programmes;

• Transparency and openness to the widereuroatlantic community, as well as inclusivenessare key features of the MCTs which should bepreserved;

• The relevance of the MCT seminars toGreater Black Sea Nations is tightly linked toharmonizing curricula and target audiences withcustomers’ needs, as reflected in IPAPs/ANPs;

• MCT seminars should remain demand-driven, and further involvement of NATO IS andIMS in preparing and conducting the MCTseminars is most welcome;

The reactions of participating countries,particularly those of Azerbaijan, Ukraine,Armenia, Republsic of Moldova and Romaniastressed the importance of the Working Group’swork and the benefits of the seminars, whichgenerated very fruitful exchanges of informationand constituted an excellent educational tool:

• The Ukrainian representative expressedhis country’s commitment to host the secondMCT seminar, in national format, on CM/CP onMay 24-28, 2010;

• The Moldavian representative stated thatthey are ready to host the 3rd MCT seminar inmultinational format, on Human ResourcesManagement to be organized on September 13-17, 2010, in Chişinău;

• Armenia is interested to host one-nationMCT in FY 2011 to support the professionaldevelopment of civilian personnel in the MoD inkey areas, such as defence planning and defencepolicy formulation (follow up to the regionalseminar on DIB, held in Sofia).

• Azerbaijan (through NISA) interested tohost further MCT events.

The representatives of the GBSA WG briefedalso on the need to establish a Black SeaSecurity and Defense College and intentionto start exploratory discussions in order to launchthe initiative. The participants welcomed the

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010172

Monitor Strategic

BSDC initiative and waited for more insightsconcerning the concept of the planned project.

At the end, NATO welcomed and praised theGBSA Working Group’s efforts at offeringassistance to Partner Nations from the Black Seaarea, and noted that NATO would continue tocontribute and support the MCTs project,provided it remained demand-driven andresponsive to IPAP/ANP assistance needs andcontinued to be based on transparency, comple-mentarity and inclusiveness.

VI. Consortium Steering Committee(CSC) Meeting, December 9-11,

2009, Vienna (Austria)

The CSC meeting, chaired by Henri Bigo,executive director of PfP Consortium, was hostedby the Austrian National Defence Academy andMoD in Vienna, Austria, on December 10, 2009.

Items discussed included fiscal year (FY) 09program and FY 10/11 outlook, publications, U.S.Office of the Secretary Defense policy, NATOpolicy, the upcoming Senior Advisory Council(SAC) meeting and the 2010 annual conference.

Henri Bigo provided an update on theConsortium Operations Staff (COS), noting thatthe COS depends on the Marshall CenterOutreach Programs Directorate (OPD) forexecution support to the events. He underscoredthe unique nature of the Consortium as a groupingof communities of practice populated by dedicatedexpert volunteers.

The RSGBSA WG was represented by Maj.Simona Ţuţuianu, member of the RSGBSA WG’sSecretariat. Maj. Ţuţuianu briefed on the mainactivities developed by the GBSA WG in 2009and outlined the calendar of activities plannedfor 2010. The WG will organize a multinationalseminar on Human Resources Management inSeptember 2010, in Chişinău (Republic ofMoldova), and a single nation seminar on crisismanagement in May 2010 in Ukraine. Theleadership of a seminar in 2011 on the four MCTcluster areas (Transnational Security Challenges)is open, but being considered by Turkey. TheAustrian National Defense academy offered to

host, in Reichenau, the annual planning workshopof the RSGBSA WG on November 5-8, 2010.Inter-WGs synergy also benefited the May 2009seminar on defense institution building, wherethe ED WG provided a framework and speakersrelated to its reference curriculum on the subject.

It was also highlighted that the Romanian-led WG is also the locus for initial assessment ofthe need for a regional Black Sea course orcollege.

The representative of the RSGBSA WGbriefed on the main features of the BSDCconcept, possible ways of implementation,financial needs and other related-requirements.

Within the framework of the CSC meeting,on December 11, the coordination reunion ofthe WGs focused on regional stability took place.The RSGBSA WG’s representative underlinedthe main activities planned by the group for 2010-2011 with a special focus on the GBSA WG’sannual reunion to be held on November 5-8, inReichenau (Austria), with the valuable supportprovided by the Austrian National DefenseAcademy. Aspects related to the administrative/logistical arrangements of the planned reunion,financial needs and other requirements were alsodiscussed.

VII. Calendar of activities for 2010

1. March 11-12, Bucharest (Romania), thefirst planning reunion of the Black Sea DefenseCollege;

2. May 24-28, Kiev (Ukraine), the secondnational MCT seminar, The building blocks andthe effective functioning of a national crisismanagement system;

3. June 16-17, 2010, Warsaw (Poland), Theannual reunion of the PfP Consortium of DefenseAcademies and Security Studies Institutes;

4. September 13-17, Chişinău (Republic ofMoldova), The third MCT seminar in multina-tional format on Human Resources Management;

5. November 5-8, 2010, Reichenau (Austria),The Annual reunion of the GBSA WG;

6. December (TBD), Briefing in front ofthe PMSC/EAPC reunion, NATO HQ.

Monitor Strategic


Brought and maintained into the public debatethrough the polemics such as that with the Nobelprize winner economist Paul Krugman, the careerof Niall Ferguson was born more than a decadeago but was boosted by the post 9/11 paradigmaticshift. Both brilliant and controversial [his mostfrequent labels found in the reviews], NiallFerguson is often hailed as the most prolifichistorian of his generation. A self-claimed discipleof Fritz Stern, 45 year dr. Ferguson has probablydwarfed even Paul Kennedy. Among his booksone can mention: Paper and Iron: HamburgBusiness and German Politics in the Era ofInflation, 1897–1927. Cambridge, UK: CambridgeUniversity Press(1995); The World’s Banker: TheHistory of the House of Rothschild. London:Weidenfeld & Nicolson(1998); The Pity of War.New York: Basic Books(1999); Virtual History:Alternatives and Counterfactuals. New York:Basic Books(1997/1999); The Cash Nexus:Money and Power in the Modern World, 1700-2000. London: Allen Lane(2001); Empire: TheRise and Demise of the British World Order andthe Lessons for Global Power. New York: BasicBooks(2003); Colossus: The Rise And Fall Of TheAmerican Empire. Gardners Books(2004); TheWar of the World: History’s Age of Hatred.London: Allen Lane(2006); The Ascent of Money:A Financial History of the World. London: AllenLane(2010). The updating of his Wikipedia page isa testimony of a puritan mental dynamics of arestless author. Accused of attacking theAcadèmé with an almost ‘punk brutality’, his focuswas the redemption of the Anglophone imperialnostalgia, effort which brought him an appraisalalmost surpassed by the long choir of his critics.

Niall FERGUSON – Colossus. The Rise and Fall ofthe American Empire

Penguin Books, London, 2004/2005, 385 pgs.

Born in the 1964 Glasgow, Ferguson claims aScottish ancestry as the grand son of IanHamilton, a WWI correspondent. He was educatedat the private Glasgow Academy in Scotland, andat Magdalene College, Oxford.

Professing a Gibbonian credo, Niall Fergusonblends an early XX century Winston Churchillliberal-conservatism style for which cynicism isthe necessary means of achieving a higher good.In this logic, history is a never ending successionof empires and hegemonies. As the nation-statesare only newcomers and other midget politicalentities have a marginal importance, it shouldseem fit to deal with empires, as the most enduringactors on the scene. Apart from a realist cynicalpoint of view which equals all empires in theirmalice, Ferguson takes in account the domesticstructure of power as a criteria for labeling thepros and cons in judging an empire. For him, themodern international system is the product ofthe liberal agenda of the British Empire. Abenevolent but imperfect hegemon, the BritishEmpire provided a period or relative internationalstability by guaranteeing the safety of the seasand oceans with the help of the Royal Navy andthe economic framework through its bankingsystem and the solidity of the sterling currency.

In the end the mighty empire collapsedbecause of it internal decay and its external rivalssuch as Germany, Japan and the national freedommovement which lead to decolonization. As themost competitive presumable successor, theAmerican Republic must bear the burdenrequested by its power. For Ferguson, UnitedStates has always been an empire althoughAmericans themselves were reluctant in

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010174

Monitor Strategic

admitting the word as such. Incapable of beinghonest and sincere with its nature, the AmericanRepublic is somehow a dysfunctional body plaguedby what Stanley Hoffman once called the ‘Wilsonsyndrome’ - the bouncing between isolationismand crusade. In comparison with the former lastliberal empire – the British one – USA is notprone to a long lasting commitment because ofits republican institutions crafted for the electoralever changing mood. And a long, seriouscommitment for troubled areas such as TheMiddle East: Iraq, the Gaza Strip, Afghanistan orfailed African states such as Somalia.

Colossus starts from a historical epic in orderto encapsulate the present times into a long duréeframe. Initially concerned with parochial affairs,the American politics embarked to a moreaggressive and confident stream when turningto the XX century, involving itself in places suchas Cuba, Hawaii, China and, last but not least,Latin America. In contrast with the classical viewof a benign hegemonic shift from the British reignto American hegemony, Ferguson argues that,prior to what we call today ‘special relationship’between the two liberal Western powers, therewere a series of skirmishes eventually surpassedby the need to forge a Great Alliance during thetwo great world wars (to echo a Churchillianrethorics).

Making a quantum leap to join the present,what critics call unilateralism is the result of twoCold War distinct traditions/practice. One is theliberal moral stance enshrined the postwarinternational frame: the UN Charter, NATO, theformer Breton Woods system with all their sequelsand improvements. The other is the strategicheritage of supporting authoritarian regimes andguerilla or terrorist organizations such as

Al’Quaida. Released from the dialectics with theSoviet-Communist threat, the post- Cold War erahails the possibility of combining what is moralwith what is necessary. But the picture doesn’tbecome simple: in order to righteously act, USmust uphold UN law act to obtain to the collectiveconsent – a consent which is rarely given in apeer chamber were envy and impotence prevailover responsibility.

With a relatively fair [nonetheless imperfect]balance of arguments, the conclusions lags behindthe ammunitions provided by a dense and heavyamount of data. Niall Ferguson himself admitsthat the US score as a nation-builder is at bestaccidental. Germany, Japan and South Korea asa testimony of American successful bricolagecannot be cited as the results of a scientificmastery. They all were already industrialdeveloped countries which could be ‘repaired’with relative ease. Poor and low developedcountries in need of many years of support areanother different matter. So, if the formerEuropean imperial powers failed in deliveringprosperity to such poor countries, now could anAmerican hegemon under equipped for such atask manage better? Is the American militarismthe solution or the problem itself? A free marketAdam Smith like disciple in the realm ofeconomics, Niall Ferguson doesn’t subscribe to astrategic laissez-faire in the realm of politics. Hislesson is that is too much America [or Anglo-phonia] in the world as stake for America to backdown. All the way, beyond all the shortages andantagonism, the real synthesis brought byColossus is the invitation to reflect on the twofaced nature of power: altruistic responsibility andmoral compromise.

Silviu Petre

Monitor Strategic


Semnalăm apariţia numărului 4 al revisteitrimestriale „Infosfera”, editată de DirecţiaGenerală de Informaţii a Apărării. Cu un cuprinsvariat, acoperind o tematică largă, ultimul număral revistei tratează, în cele peste 70 de pagini alesale, atât subiecte relevante pentru mediul desecuritate naţional si regional, printre care crizafinanciară, mediul de securitate în RegiuneaExtinsă a Mării Negre sau transformările dindomeniul de strângere a informaţiilor (intel-ligence), cât şi probleme de natură conceptuală(neutralitate, interes naţional, evaluarea riscuri-lor de securitate).

În ceea ce priveşte mediul de securitate înRegiunea Extinsă a Mării Negre – subiect cares-a bucurat de o atenţie specială şi în paginile„Monitorului Strategic” –, cuprinsul ultimuluinumăr al revistei „Infosfera” ne propune nu maipuţin de cinci articole. În analiza intitulată„Dileme strategice, politice şi juridice aleconflictelor îngheţate din Zona Lărgită a MăriiNegre”, Şerban F. Cioculescu îşi propune rele-varea semnificaţiei reale a conflictelor îngheţatedin arealul vizat (Transnistria, Abhazia, Osetiade Sud şi Nagorno-Karabah) şi a impactuluiacestora asupra mediului de securitate. Apelândcu precădere la unelte teoretice, fără să excludă

Infosfera, nr. 4, 2009

însă exemplificările factuale, autorul studiuluireuşeşte să surprindă – cu toate nuanţele derigoare – numeroasele dificultăţi pe care le întâm-pină procesul de soluţionare a acestor conflicte.Un studiu mai descriptiv este cel semnat deCătălin-Iulian Balog, intitulat „Securitate şiechilibru în Regiunea Extinsă a Mării Negre”, încare fiecare jucător din arealul Mării Negre, fieacesta statal sau nonstatal, este prezentatindividual, recreând, astfel, complicatul puzzle desecuritate din periferia estică a NATO şi a UniuniiEuropene. Autorul nu se limitează doar la prezen-tarea evoluţiilor politice din statele riverane şidin cele învecinate arealului Mării Negre (Armeniaşi Azerbaidjan), ci se apleacă, în egală măsură,asupra rolului jucat de actorii internaţionali(Statele Unite, NATO, OSCE, Uniunea Europeană)în regiune. Pe lângă cele două articole menţionatemai sus, în paginile revistei „Infosfera” sunttratate şi alte subiecte de interes, precum riscurilede natură teroristă în Regiunea Extinsă a MăriiNegre sau raportarea României la spaţiul men-ţionat.

Revista „Infosfera” reuşeşte, aşadar, să aco-pere o varietate de probleme de securitate,articolele publicate având inclusiv meritul de a secompleta reciproc.

Cc. şt. Alexandru Voicu

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010176

Monitor Strategic

Dinamica incertitudinii

Cartea lui George Cristian Maior – „Incerti-tudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionaleîn secolul XXI”, este o binevenită culegere deeseuri, publicate de către autor în intervalul 2006-2009 (unele completate cu ocazia alcătuirii acestuiop) asupra problematicii relaţiilor internaţionaleîn secolul în care am intrat.

Trebuie afirmat de la început că această carteconstituie o dovadă convingătoare a participăriiintelectuale româneşti la dezbaterea interna-ţională privind evoluţia relaţiilor internaţionaleîn secolul XXI şi schimbările de viziune strategicăasupra acestora, determinate de transformărileuriaşe intervenite recent în sistemul de state şiîn tabloul de securitate globală. În întreaga lume,schimbările la care ne referim sunt amplu urmă-rite şi interpretate, încercându-se desprindereaunor concluzii necesare academic, dar şi practiciipolitice, efort în care sunt implicate institute decercetare şi think-tank-uri, universităţi, NGO-urişi alte entităţi publice sau private de cercetare.Importanţa academică rezidă – dacă mai estenevoie s-o spunem – în utilitatea manifestată înprimul rând în cadrul procesului educaţional,înarmându-se experţii de mâine cu arme sofis-ticate de acţiune în domeniul internaţional, maiales în ceea ce priveşte capacitatea de influenţarea trendurilor diplomatice şi strategice-militare.Iar, în câmpul practicii politice, astfel de cercetărisunt folositoare şi necesare pentru că asigurărepere de acţiune politico-diplomatică şi militarăcu care să fie exprimată conduita în plan interna-ţional a unui actor sistemic. La urma urmei, situa-ţia unui stat în sistem este un proces în evoluţia

George Cristian Maior – „Incertitudine. Gândirestrategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI

Rao International Publishing House, 2009, 252 p.

căruia intră, între atât de mulţi vectori, nu doarPIB-ul, capacitatea militară şi vizibilitatea eiinternaţională, resursele de diverse feluri saunumărul laureaţilor Nobel, dar şi capacitateaintelectuală de a discerne şi codifica imaginativpotrivit propriilor interese „durata lungă” şitrăsăturile ei semnificative. Iar în secolul în caream intrat, resursa „intelectuală” este cu atât maiimportantă cu cât trăim, cum arată Maior, într-oepocă a conectivităţii planetare determinate destrăpungerile tehnologice fără precedent, dar şide simbioza incredibilă până mai ieri între pro-cesele decizionale în cele mai diverse părţi aleplanetei aparţinând unor actori diferiţi, urmărindinterese variate, dar fiind determinate şi deter-minând neapărat interdependenţe.

Aşadar, acest volum ne arată sincroni cuefortul intelectual de anvergură, întreprins la nivelinternaţional, iar referinţele din cuprinsul lui suntsuficiente ca demonstraţie. Nu doar referinţelefăcute la autori consacraţi în domeniul relaţiilorinternaţionale – de la Alexis de Tocqueville,gânditorul politic formator de direcţie intelectualădin secolul XIX, şi H. Mackinder, întemeietor deşcoală geopolitică tradiţională, la H. Kissinger,expresie a realismului teoretic şi practic în secolulXX, la Z. Brzezinski, „dinamitorul” geografiei cla-sice sau Robert Kaplan, care schimbă viziuneacomună şi reabilitează geografia canonică – suntproba acestui sincronism lăudabil şi tonic. În fapt,multe dintre eseurile lui Maior au ca punct de por-nire chiar cărţi ale unor vârfuri ale teoriei şi prac-ticii relaţiilor internaţionale, de la Charles Kupchan(sfârşitul erei americane, unipolarismul) şi PhillipBobbit (reconstrucţia teoretică a sistemului) la

Monitor Strategic


K. Waltz (impactul sfârşitului Războiului Rece),Joseph Joffe (SUA ca imperiu), Robert Cooper(apariţia actorului nonstatal şi impactul sistemic),Dominic Lieven (UE ca imperiu) sau Niall Ferguson(imperiul britanic ca paradigmă actuală, intrealtele) şi alţii. Dar problematica abordata este, cusupra de măsură, ceea ce ne indreptăţeşte laaceastă concluzie. Să cităm din titlurile eseurilor,dar şi din concluziile acestora: „Incertitudine”(familiarizarea cu un nou concept şi trăsăturasistemică); „Cum inţelegem lumea internaţionalăîn care trăim după 11 septembrie 2001” (aşadar,cum răspundem expunerii unei schimbări totale,intrării într-o lume în care nimic nu mai este caînainte ); „Diplomaţi, soldaţi şi strategi în secolulXXI. Vechi şi noi roluri “ (adagii noi la o mai vecheproblemă, dar extrem de complexă azi ); „Nouageopolitică . Petrol şi politică în secolul XXI” (rolulresurselor în ierarhia de putere de azi din sistem,dar şi o nouă citire a geopoliticii lui Haushofer şiMackinder); „America: excepţionalism şi geopo-litică” – neapărat de citit cu creionul în mână;„Europa şi America – o alianţă dificilă, dar puter-nică” – atât de actuala temă din zilele noastre,când SUA se focusează cu toată forţa lor în Asia,destinând Europa unui rol secundar, bătrânulcontinent având a se acomoda cu dispariţiaeuropocentrismului secular); „Postmodernismnuclear. Rachete intercontinentale şi scuturiantirachetă: arme politice, ‘Grand Strategy’ sauun nou tip de război”– de citit cu mare atenţiemai ales după decizia românească din februarie2010 de a accepta instalaţii de scut antirachetă alSUA pe teritoriul naţional; „Irak, Afganistan şiterorismul global” – cu referiri personale foarteimportante (am reţinut-o pe cea privind motivaţiavizibilizării strategice marcate a Poloniei în Irakprovenind de la un comandant polonez întâlnit înteatru), Maior fiind un decident al implicăriiRomâniei în cele două războaie contemporane;„Kim şi transformarea serviciilor de informaţiiîn era globalizării” – important pentru noua filo-sofie a rolului serviciilor secrete în lumea secoluluiXXI, aşadar schimbată decisiv faţă de era RudyardKipling; „Cazul Miloşevici şi ideea de justiţieinternaţională” – oferă şi amănuntele unei discuţiicu B. Tadic, politicianul sârb atât de implicat în

evoluţia post-Miloşevic a ţării; „Spânzurarea‘Poetului’ dictator“ – o traducere literară a unuitestament fără o astfel de valoare, dar care parea fi fost citit cu atenţie de cei care au reintegratrecent circa 20 000 de foşti ofiţeri din armata luiSaddam Hussein în actuala armată irakiană etc.

Stilul este … George Cristian Maior. Adicărafinament intelectual, aşadar „foamea” dupăproducţia unor experţi pe potrivă din azimutulaliat, informaţie amplă şi la zi, conexiuni surprin-zătoare, trimiteri istorice sau predicţii neaşteptate,intercalări de experienţe personale, refuzulretoricii, sublinierea apăsată a esenţialului,înălţimea speculaţiei teoretice, dar nu rareori cutemeiul practicii solide şi verificate, instanta-neitatea concluziei, aşadar frecvent precedenţaacesteia faţă de demonstraţie, eleganţa frazăriiromâneşti chiar când este vorba de traduceri difi-cile pentru că aparţin unui domeniu specializat încare româna este în mişcare continuă. Afirm: oplăcere intelectuală rară în limba română, oferităspecialiştilor în domeniu, food for thought, îndemnla replică şi dezbatere, din care să nu lipseascăcontroversa.

Ce „marchează” Maior, adică unde se aflăcontribuţia sa în efortul intelectual pe care îlînchide această carte?

Mai întâi, „incertitudinea”. Potrivit dicţiona-relor disponibile, „principiul incertitudinii” a apă-rut iniţial în mecanica cuantică, W. Heisenbergfiind cel care îl consacră. De aici îşi începe cală-toria intelectuală către alte orizonturi, poposindşi în domeniul relaţiilor internaţionale. Nu doarîn fizică incertitudinea este prezentă, fiind vorbade procese naturale în ansamblul atomului, daroriunde intervine acţiunea umană – relaţiile inter-naţionale potrivindu-se perfect – el acţioneazădinamic. Aşa cum în fizică principiul incertitudiniia dinamizat înţelegerea proceselor lumii mate-riale, deosebindu-se fundamental de teoriileclasice, tot astfel prezenţa lui în câmpul relaţiilorinternaţionale încearcă depăşirea relativeistagnări interpretative pe care au impus-oabordări teoretice mai vechi, cum ar fi cea aechilibrului de putere, linearitatea evoluţiei sis-temice sau anarhia inerentă ordinii westphalice.

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010178

Monitor Strategic

Pentru Maior, lumea de azi are o complexitateparadoxală: „ coexistenţa ordinii clasice a statelor– cu vechi şi noi principii de legitimitate şi cu unexerciţiu testat al politicii de putere, al geopoliticiişi al diplomaţiei tradiţionale ca mod de promovarea intereselor – politice, economice, strategice –cu ordini noi (sau cu lumi internaţionale noi) cese întrepătrund într-un amestec tot mai greu dedescifrat, de decodat. Sunt ordini/lumi care în-corporează aceste noi forţe foarte dinamice, carecreează multiple interdependenţe şi conexiuni lanivel local, naţional şi internaţional şi care seintersectează, se aglutinează cu ordinea tradi-ţională a statelor generând presiuni şi oportuni-taţi, după caz, forme diferite de stabilitate şiinstabilitate, de exprimare a legitimităţii în sis-temul internaţional” ( p. 27). Observând că nuexistă o teorie dominantă utilizabilă pentru expli-carea coerentă a realităţilor actuale ale relaţiilorinternaţionale, că vechile teorii sunt supuseeroziunii sau provocărilor surprinzătoare şiparadoxale ale realităţii cotidiene, Maior, laolaltăcu Bobbit, apelează la principiul împrumutat fiziciial incertiudinii pentru a identifica o axă explica-tivă. Adică a raţionaliza necunoscutul.

Două finale menţionări asupra acestei cărţi –eseurile cuprinse în ea fiind publicate iniţial înrevista „Cultura”– care îmbogăţeste peisajulcultural autohon. Prima se referă la intuiţii presă-rate în mai multe locuri ale cărţii care compun–pe linia lui Robert Kaplan – o nouă geopolitică asecolului XXI. Axul acesteia ar fi nu precum îngândirea lui Brzezinski (Eurasia) şi nici potrivitgeneralului italian Carlo Jean, atât de prolific peacest domeniu strategic (pretutindeni unde suntfluxuri de creştere economică sustenabilă), ci peterenul reabilitării geografiei clasice. Aşadar„Rim”-ul – cu terminologia lui H. Mackinder – dela canalul Suez, prin Marele Ocean Indian ( Kaplan)la Shanghai sau Seul ori mai spre Nord, ar fiviitoarea axă a secolului XXI inţeleasă geopolitic.Aici se vor înfrunta mari puteri ţintind la un locfruntaş în ierarhia mondială (sistemul westphalianneintrat, cum se spera, în era postmodernăsecretă inexorabil astfel de competiţii pentruhegemonie), aici va fi viitoarea Eurasie (Brzezinski)

a carei stăpânire dă supremaţie pe planetă. Dinaceastă axiomă decurg toate evoluţiile de azi şi demâine, nu mai puţin poziţionările urmărite azi demari actori din Golful Aden, în Afganistan, dinstrâmtoarea Malaca până la teritoriul ASEAN. Maiorîndeamnă să gândim la datoria decidenţilor româniîn acest nou şi provocator context geopolitic, caresupune Europa unui alt centrism decât cel pe carel-a întruchipat în ultimii cinci sute de ani. Şi acestîndemn este practic o datorie politică şi intelectuală.

A doua menţiune se referă la distincţiaoperată fin între power politics şi securitateacooperativă, concepte mai vechi, cel dintâi foartevechi descinzând din secolul XVIII, cel din urmăabia de la W. Wilson, preşedintele american căruiaautorul îi face un portret binemeritat ca iniţiatorde schimbare sistemică. Tentaţia power politicsrămâne validă şi este şi un refugiu al marilor actoriîn pierdere de viteză şi prestigiu, aflaţi pe povâr-nişul ierarhiei globale. A demonstrat-o recentRusia în august 2008, când vreme de câteva ziles-a înfruntat cu un actor minuscul numai pentrua semnala că nu poate fi neglijată în jocul de putereglobal. A arătat-o şi prezumtiva reacţie luată încalcul la Washington, unde s-a gândit recurgereala acelaşi concept prin retorsiune cu lovituriaviatice chirurgicale contra coloanelor blindateruseşti în coridoarele montane georgiene. Aşadar,ca luare aminte că power politics înseamnă forţamilitară brută de tip secolul al XIX-lea şi primajumătate de veac XX, întâi de toate, şi nu arma-ment strategic nuclear. S-a renunţat la o astfelde retorsiune din raţiuni care se cer altundevaexplicate, dar a fost suficient pentru a arăta cătentaţia utilizării power politics rămâne azi laîndemâna decidenţilor 1 .

Securitatea cooperativă este un conceptinovativ căruia chiar doctrina loviturii preemp-tive – aşadar la rădăcina ameninţării – lansată deBush i-a cizelat teritoriul şi l-a impus astfel cavector de transformare militară în acest secol –pe potriva noilor pericole şi ameninţări – determi-

1 http://blogs.ft.com/rachmanblog/2010/02/did-dick-cheney-want-to-start-a-war-with-russia/

Monitor Strategic


nând reformulări strategice şi redefiniri de alianţe(ca în cazul NATO, practic cel dintâi astfel decaz, dar nu cel din urma, Rusia străduindu-se săînţeleagă evoluţia). Cel puţin într-un domeniu –cel al trasăturii principale a armatelor în acestsecol – „armata de securitate”– acest conceptimpune şi se impune. Chiar evoluţia transformăriiarmatei române – la încheierea misiunii în Irak,în iulie 2009, s-a văzut că s-au rulat peste 8 000 demilitari români în acest conflict – urmează

această paradigmă. Iar Maior este unul care ştiefoarte bine acest lucru, fiind între primii care auîncetăţenit şi sintagma, dar şi practica în domeniuîn Romania (până în 2005). În înfruntarea dintrecele două concepte, Maior afirmă că învingător– dar aplicaţi principiul incertitudinii – va fi celdin urmă. Ce va face însă România ?

În încheiere o evaluare generică: o carte decitit neapărat de experţi şi decidenţi.

Dr. Mihail E. Ionescu

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010180

Monitor Strategic

Revista Armada International este o publicaţiespecializată în prezentarea tehnicii militare specificăarmatelor lumii, fiind editată bi-lunar la Zurich, înElveţia. Publicaţia atrage cititorii pasionaţi deechipamentele militare de vârf prin calitateaimaginilor şi claritatea textelor ce le acompaniază.

Autoarea, Paola Valpolini, face o incursiune bine-argumentată şi excelent ilustrată prin universulfascinant al maşinilor blindate de luptă în contextuldezvoltării componentei electronice aechipamentelor militare. Astfel, ea afirmă că existăo tendinţă a marilor firme producătoare de vehiculeblindate de a mări talia acestora, de a le sporiînălţimea spre a creşte distanţa faţă de sol şi a fiastfel mai protejate faţă de efectele minelor terestreşi ale aruncătoarelor de grenade. Dar protecţiasporită are şi efecte perverse, deoarece prin sporireagreutăţii vehiculelor şi mărirea suprafeţelor cetrebuie protejate, se reduc mobilitatea şi vitezaacestora. Iar în epoca noastră, nu se pot anticipaexact tipurile de misiuni unde aceste vehicule vor fitrimise. Cu toate acestea, vehiculele trebuie să poatăfi transportate aerian, de aceea nu ar trebui să seexagereze în această direcţie.

Accentul cade pe analiza pieţei vehiculelorblindate pe roţi, dintre care probabil cel mai„revoluţionar” model este BAE Systems Sep(Splitterskyddad Enhets Plattform for ModularArmoured Tactical System). Sistemul de moto-rizare este unul hibrid diesel-electric. Energiaelectrică a motorului este transferată prin cabluricătre motoare electrice de tip magnetic, acesteapunând în mişcare roţile. În acest fel se optimi-zează folosirea capacităţii cilindrice, nemaifiindnevoie de curelele de transmisie mecanică. Sefolosesc două motoare mai mici în loc de unul

singur, acest lucru sporeşte siguranţa în cazul căun motor este avariat. Vehiculul este silenţios,funcţionând prin baterii, şi reducând emisiile degaz de eşapament. În iulie 2006, agenţia suedezăa armamantelor a decis să se retragă din consor-ţiul ce fabrică acest vehicul, dar BAE Systems acontinuat să investească în proiect spre a nupierde piaţa. A reuşit să coopteze firma KongsbergDevotek din Norvegia.

Un alt vehicul blindat este AMV, născut înepoca Războiului Rece şi ameliorat constant dupăaceea. Ţări precum Croaţia, Polonia şi Finlanda,dar şi Emiratele Arabe Unite au comandat dejaacest vehicul în sute de exemplare.

Vehiculul blindat Piranha, fabricat de firmaMowag din Elveţia, parte a General DynamicsEuropean Land System, reprezintă cea maiextinsă familie de blindate produse în Occident,având peste 9 000 exemplare funcţionale răspân-dite în lume. Piranha se mai fabrică şi în Chile,Canada şi Marea Britanie. De precizat că modelulPiranha III a fost comandat şi de România, alăturide Spania şi Brazilia. Mai performant este PiranhaIV, dotat cu subansamble produse de firmasuedeză Saab. Acest vehicul beneficiază de oprotecţie sporită contra mecanismelor exploziveimprovizate şi a proiectilelor balistice. În curândva ieşi pe piaţă modelul Piranha V.

Vehiculul blindat Pandur II este folosit dearmatele din Belgia, Austria, Slovenia, SUA şiKuweit, fiind vorba de peste 300 exemplare întotal. Portugalia şi Republica Cehă au semnat dejacontracte de achiziţionare a acestui model.

Alte vehicule blindate prezentate în articolsunt: VBCI (Nexter Vehicule Blindé de combatd’infanterie seria BTR) produs de Giat Industries

Supliment al revistei Armada nr. 1, volumul 34, februarie/martie 2010

„Compendium Medium Armoured Vehicles2010”

Monitor Strategic


şi Renault, VBMR (Vehicule Blindé Multi-Role),Boxer (produs de Franţa, Germania şi o vreme şide Marea Britanie), Freccia Centauro (produs deFiat, Iveco şi Oto Melara). De asemenea, suntprezentate modele ruseşti precum VehiculeBlindé de combat d’infanterie seria BTR şiucrainene de tipul BTR 4.

În concluzie, revista oferă multe informaţiiutile, având ataşate desene şi pliante extrem debine realizate. Ca puncte slabe, se remarcăstructura de tip catalog, lipsa unor capitole şi aunui sumar care să îl ajute pe cititor. Cu toateacestea, primează aspectul tehnic-funcţional şicomercial, capitol la care publicaţia excelează.

Dr. Şerban F. Cioculescu

’

B 136/19/05/2007

IS

PA

IM

— m

onito

r stra

tegic

1-2

/ 200

7SUMMARY

ISPA

IM —

mon

itor

str

ateg

ic 1

-2 /

2010

• NATIONAL AND INTERNATIONAL SECURITY– The state of the research in the realm of national security and societal-military transformationin Romania: 1989-2009 – Peter Szasz ....................................................................................................... 5– NATO’s and other world super-structures’ influence on the possible evolutions of Romania’snational security strategy – Georgeta Chirleşan ..................................................................................... 17– The Revolution in Military Affairs with the international context – Răzvan Beşchea ....................... 27

• COMBATING TERRORISM– The new terrorism and its dilemmas. A foray in the terrorist reason – Andreea Mihai ........................... 47– Terrorism and the traps of female martyrdom. Psychological Implications– Simona Ţuţuianu ..................................................................................................................................... 59– Terrorism and counter-terrorism in the USA: from Nixon’s “no-concession” policy to the“war” against terrorism – Simona Hobincu ................................................................................................ 67

• ESDP– The EU Treaty of Reform and its impact on the development of the European Securityand Defense Policy – Dragoş Ilinca ........................................................................................................... 77– Pleading for a Europe of the defence – Şerban Filip Cioculescu ............................................ 81

• FOREIGN POLICY– The Romanian-Russian bilateral relationship in the aftermath of Romania’s euroatlanticIntegration – Simona Soare ....................................................................................................................... 93– The Turkish-Armenian reconciliation – Şerban Pavalescu ................................................................. 122

• MISCELLANEA– The Great Game or the many misunderstandings about the Russian advance in CentralAsia – Andrei Miroiu .................................................................................................................................... 131– Strenghtening cooperation in the Greater Black Sea Area: Lessons Learned andWay-Ahead. A View from Russian Federation – Petr Razvin ....................................................................... 142– Romania 2025 – between ambitions and desilusion – Ionel Stoica ........................................................ 147

• SCIENTIFICAL ACTIVITIES AND REVIEWS– The Regional Stability Within The Greater Black Sea Area Working Group of thePfP Consortium: 2009 Agenda of Activities – Carmen Rîjnoveanu ........................................................... 163– Niall Fergusson, Colossus. The rise and fall of the American Empire – review bySilviu Petre ..................................................................................................................................................... 173– Infosfera, Ist year, no. 4, 2009 – review by Alexander Voicu ................................................................. 175– Cristian Maior, Uncertainity. Strategic Thinking and International Relations in the XXIstCentury, review by – Mihail E. Ionescu ....................................................................................................... 176– “Compendium Medium Armoured Vehicles 2010”, supplement of the review Armada, volume no. 34, February/Match 2010, review by Şerban Filip Cioculescu .......................................................... 180

Monitor Strate-gic

Nr. 1-2/2010184

Monitor Strategic

MONITOR STRA TEGIC - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...

Documents

Transcript of MONITOR STRA TEGIC - ispaim.mapn.roispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Monitor...