CAPITOLUL II. Activitatea a S.A.”Moldtelecom” CT Cahul

2.1.Prezentarea generală a S.A.”Moldtelecom” CT Cahul

S.A. "Moldtelecom" este Operatorul Naţional de telefonie fixa din Republica

Moldova. Întreprinderea de Stat "Moldtelecom" a fost creata pe data de 1 aprilie

anului 1993 in rezultatul restructurării a sectorului de telecomunicaţii in

Republica Moldova.(vezi anexa 1 ) La 5 ianuarie anului 1999 întreprinderea de

Stat "Moldtelecom" a fost reorganizata in Societate pe Acţiuni. Statul fiind

fondator si unic acţionar deţinînd 100% din acţiuni. S.A. "Moldtelecom" CT

Cahul gestionează o reţea telefonica de capacitate de 12 mii de linii prin

intermediu filialei,. Baza de clientela a companiei este in creştere permanenta si

la momentul de fata depăşeşte cifra de 12 mii abonaţi, formând o densitate

telefonica de 25.3% pe întregul raionul. Calitatea serviciilor o asigura 149 de

lucrători. In prezent, utilizarea tehnologiilor de ultima ora este vitala. Inovaţiile -

o combinaţie perfecta de tehnologii know-how si a managementului flexibil -

devin si mai importante in condiţiile pieţii competitive. Viitoarea companie de

succes va fi aceea care utilizează tehnologiile înalte, generează venituri si

minimizează cheltuielile. Dorinţa de a stabili noi relaţii tehnice si comerciale

este vitala pentru menţinerea contribuţiei valoroase a companiei "Moldtelecom"

in dezvoltarea industriei telecomunicaţiilor. Fiind o companie social

responsabila, noi garantam Clienţilor noştri păstrarea acestei moşteniri naţionale

prin disponibilitatea ei la caţi mai mulţi oameni.

Compania noastră face tot posibilul pentru asigurarea Clientelei noastre cu

servicii de cel mai înalt nivel tehnic. Implementarea serviciilor noi: telefonie

fixă, mobilă „Unite”

Videotelefonie – Serviciul Videotelefonie este un nou serviciu de

telecomunicaţie audiovizuala in timp real oferit de Moldtelecom, care, prin

intermediul reţelelor de telecomunicaţii, permite transmiterea simetrica si

bidirecţională, intre doua sau mai multe puncte, a vocii si imaginilor color

dinamice.

CUM FUNCTIONEAZA?

Serviciul Videotelefonie va permite să comunicaţi cu orice persoana care are acces

la un sistem de videotelefonie compatibil cu cel utilizat de Moldtelecom.

Conexiunile de videotelefonie pot fi după modelul “punct la punct” sau

“multipunct”. Conexiunea “multipunct“ va oferă o noua facilitate — Serviciul

Videoconferinta. Serviciul Videoconferinta face posibila comunicaţia cu mai

multe destinaţii simultan atît pe plan naţional, cit şi pe plan internaţional.

CrossNet - CrossNet este o reţea suprapusă (overlay network) pentru serviciile

de linii închiriate. Aceasta reţea a fost creată pentru extinderea serviciului de

linii închiriate pe toată suprafaţa Moldovei cu posibilitatea organizării circuitelor

digitale atît între Chisinău si subdiviziunile in teritoriu ale Moldtelecom (centre

raionale) precum şi între aceste centre.

Reţeaua dă posibilitate abonaţilor să închirieze circuite punct-punct de diferite

capacităţi (Nx64Kbps) intre locaţiile unde se afla echipamentul terminal al

abonatului, utilizînd reţeaua primară digitala existenta precum si reţeaua de

acces a companiei Moldtelecom.

Pentru soluţionarea problemei de acces a abonatului (aşa numita problema a

ultimei mile) se vor utiliza tehnologii de vîrf precum HDSL, IDSL etc.

Echipamentul utilizat la nodurile reţelei va permite extinderea serviciilor ISDN,

telefoanelor digitale, telefoanelor publice cu cartele etc. practic pe întreg

teritoriul acoperit de reţeaua suprapusă pentru linii închiriate.

Facilităţi:

Conexiuni digitale punct-punct 64-128 Kbps din orice centru de sector către

altul.

Conexiuni digitale punct-punct Nx64 Kbps in centrele judeţene şi Chisinău.

Extinderea liniilor ISDN BRA din Chişinău in toate localităţile cuprinse de

aceasta reţea.

Conectarea la nodurile reţelei a telefoanelor publice cu cartele.

Linii analogice tonale interurbane de calitate.

Modeme cu interfeţe seriale sincrone V.35, X.21, V.24, Ethernet.

Soluţii pentru reţele corporative mari.

One-stop shopping (comanda şi plata intr-un singur loc) pentru toate

serviciile, inclusiv soluţiile de ultima milă de la Moldtelecom.

Distanţele dintre puncte sunt măsurate in bază de linie dreapta.

ISDN - este o abreviatură engleză (Integrated Services Digital Network) care in

traducere ar însemna Reţea Digitala cu Integrarea Serviciilor.

Definiţia dată de Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii reţelei ISDN este:

“... o reţea care permite conectivitate digitală de la abonat la abonat, pentru a

asigura integrarea unei game largi de servicii, incluzînd telefonia si serviciile

înrudite cu transmisiunile de date.”

Internet prin ADSL - Serviciul "Internet prin ADSL" — este un serviciu modern

de transport date la viteze ridicate prin intermediul liniilor telefonice tradiţionale

deja instalate la D-voastra acasă sau in oficiu. Avantajele acestui serviciu sunt:

viteza ridicată de surfing (broadband) a reţelei Internet, accesibilitatea altor servicii

prin intermediul accesului de banda largă (VoIP, VoD, etc.), linia telefonica liberă

pentru apeluri voce si tarife accesibile. Acest serviciu este modalitatea de baza

pentru asigurarea accesului Internet în majoritatea ţărilor dezvoltate, deoarece

asigură un raport optim preţ — calitate

Telegraf si telex - sunt servicii de telecomunicaţii documentare prestate de

Moldtelecom. Informaţia transmisă prin intermediul acestor servicii poate fi

utilizată în orice întreprindere sau instanţă judiciara în calitate de document

legitim. Telegraful este un serviciu utilizat pentru expedierea telegramelor de la

clienţi, prin intermediul oficiilor poştale şi unităţilor specializate ce prestează

servicii de telegraf.

Moldtelecom oferă clienţilor utilizarea următoarelor tipuri de telegrame:

cu confirmare de primire telegrafică;

cu distribuirea în termenele indicate;

cu distribuirea într-o localitate, care nu are legătură telegrafică;

cu distribuirea pe blancheta artistică;

telegrama confirmată de operator;

telegrama-schemă;

criptograme.

Unul dintre serviciile telegrafice noi este recepţia telegramelor prin telefon (în

credit). Formînd numărul “1699”, clientul poate transmite telegrame în ţările

CSI, Baltice şi Romania în regim non-stop.

Telex este reţeaua de telecomunicaţii ce interconectează toate aparatele

telegrafice de abonat. Abonaţii reţelei Telex pot fi orice organizaţii, întreprinderi

şi de asemenea persoane fizice. Actualmente în calitate de aparat telegrafic de

abonat poate fi utilizat computerul în complex cu un modem special de telegraf.

Prin reţeaua Telex informaţia în cantitate de 40-50 rînduri se transmite in 6-7

minute. Tarificarea se efectuează pentru timpul real al conectării în reţeaua

Telex, în corespundere cu tarifele prevăzute. Toate acestea sunt încă o dovada a

intenţiilor S.A. "Moldtelecom" de a promova si in continuare tot ce este actual si

de mare utilitate, ca răspuns la cerinţele pieţei. S.A. Moldtelecom este Operator

de telefonie fixa, transport date si acces internet; Oferă acces Internet altor ISP;

2.2. Analiza asigurării cu resurse umane şi eficienţa utilizării acestora.

În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se

acorde eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi

calitatea lor influenţează esenţial asupra rezultatelor economico – financiare

obţinute de întreprindere în urma activităţii desfăşurate. Actualmente în Republica

Moldova, majoritatea resurselor materiale utilizate în sfera de producţie sunt foarte

costisitoare şi numai resursele umane continuă să rămînă nejustificat de ieftine.

[9.P32]

În opinia noastră s-a creat o situaţie anormală cînd la majoritatea unităţilor

economice de producţie din ţară mijloacele băneşti alocate pentru retribuire muncii

nu pot asigura un nivel material suficient pentru angajaţii săi. Pornind de la

experienţa acumulată de întreprinderile mixte cu capital străin care funcţionează în

ţară, este necesară o reevaluare esenţială a sistemului de salarizare în cadrul

economiei naţionale şi elaborarea unor concepte noi în acest domeniu. Este

cunoscut faptul că salariu mediu anual la aceste întreprinderi depăşeşte esenţial

salariu respectiv al angajaţilor din sfera de producţie autohtonă. Şi, indiferent de

motivele pe care explică această stare de lucruri, considerăm că sfera de producţie

poate atrage tînăra generaţie numai cu condiţia că ea va asigura implementarea

unui sistem argumentat de remunerare şi stimulare materială a salariaţilor prin

sporirea efortului propriu al colectivului de muncă în activitatea desfăşurată de

întreprindere.

2.2.1. Însemnătatea, sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie

Forţa de muncă este unicul factor important care este capabil să producă valori noi.

Concomitent, acest factor joacă un rol determinat în dirijarea procesului de

producţie, este creatorul şi animatorul mijloacelor de producţie.

Actualmente, orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resursele

umane de sine stătător, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a

resurselor umane este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi

calitative care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie.

Sarcinile principale ale analizei:

1) aprecierea asigurării întreprinderii cu resurse umane necesare din punct de

vedere cantitativ, structural şi calitativ;

2) aprecierea eficienţei utilizării timpului de muncă;

3) examinarea şi estimarea productivităţii muncii, precum şi a factorilor ce

influenţează modificarea acestui indicator rezultativ;

4) calculul şi aprecierea factorilor de muncă la devierea volumului activităţii de

bază;

5) evidenţierea rezervelor interne de majorare a volumului activităţii de bază în

urma utilizării mai eficiente a resurselor umane pe viitor;

6) elaborarea măsurilor concrete privind mobilizarea rezervelor specificate în

pct. 5 în activitatea practică.

Sursele principale de informaţie:

1. programul social – economic de dezvoltare a întreprinderii (capitolul

„Resursele umane şi utilizarea lor”) sau planul de afacere.

2. raportul statistic nr. 1-p (anual) „Producţie”.

3. raportul statistic nr. 1-m (anual) „Munca”.

4. raportul statistic nr. 1-c „Mişcarea personalului şi locurilor de muncă

existente”.

5. alte surse de informaţie, inclusiv cele care nu se referă la evidenţă (nota

informativă, actul de revizie, materiale sociologice ect.)

2.2.2. Analiza asigurării cu resurse umane sub aspect cantitativ, structural şi

calitativ

Orice activitate de producţie poate fi desfăşurată cu o eficacitate maximă

numai cu condiţia că unitatea economică respectivă este asigurată la timp cu

resursele umane necesare din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ.

Pentru a examina modul de asigurarea a unităţilor de producţie cu resurse

umane se utilizează indicatorul generalizator „numărul mediu scriptic al

salariaţilor”. După conţinut acest indicator reflectă situaţia asigurării întreprinderii

cu resurse umane sub aspect cantitativ.

Ca moment supus controlului operativ poate servi situaţia în care indicele de

creştere a volumului activităţii de bază (fie volumul producţie fabricate sau

volumul producţiei vîndute) trebuie să depăşească indicele de creştere a numărului

mediu scriptic al salariaţilor.

Deci,

În caz contrar, nu se vor respecta cerinţele economiei de piaţă.

Pentru un studiu mai amplu al asigurării întreprinderii cu resurse umane din punct

de vedere structural este necesar să se ţină cont de posibilităţile de grupare a

personalului unei întreprinderi după anumite criterii:

a) din punct de vedere al legăturii cu activitatea desfăşurată:

- personal din activitatea de bază,

- personal din activitatea secundară,

b) în funcţie de rolul personalului din activitatea de bază în procesul de

producţie:

- muncitori

- funcţionari.

În acest context scopul principal al analizei constă în:

- studierea modificărilor absolute şi relative ale efectivului pe întreprindere şi

pe categorii de personal;

- studierea structurii personalului şi raportului dintre numărul mediu scriptic

al salariaţilor din activitatea de bază şi activitatea secundară, pe de o parte, şi

numărul total al muncitorilor şi funcţionarilor din activitatea de bază, pe de

altă parte.

De regulă cu cît ponderea muncitorilor în numărul total al personalului din

activitatea de bază este mai mare, cu atît condiţiile de organizare a procesului de

producţie şi capacitatea acestuia sunt mai favorabile. Este de menţionat că

ponderea muncitorilor depinde şi în mare măsură de particularităţile sferei de

producţie referitoare la întreprinderea analizată. Aprecierea asigurării întreprinderii

cu resurse umane pe categorii de personal se efectuează cu ajutorul tabelului

analitic 1.1. Toată informaţia necesară la nivel efectiv se ia din Raportul statistic

nr. 1-m (anual) (cap. 1 „Efectivul de personal existent şi fondul de retribuire a

muncii”),

Tabelul 1.1

Aprecierea asigurării întreprinderii cu personal pe categorii în dinamică

(Persoane)Categorii de

personal

Anul

preceden

t

Anul de gestiune Abaterea absolută (+, -)

programat efectiv Programată

faţă de anul

precedent

Efectivă faţă

de anul

precedent

Efectivă faţă

de nivelul

programat

A 1 2 3 4= 2-1 5= 3-1 6= 3-2

1. numărul mediu

scriptic al salariaţilor-

total

inclusiv:

1.1 personal din

activitatea de bază

din care:

1.1.1 muncitori

1.1.2 funcţionari

1.2 personal din

activitatea secund

141

130

90

40

11

152

142

98

44

10

149

136

94

42

13

11

12

8

4

1

8

6

4

2

2

-3

-6

-4

-2

3

Din tabelul 1.1 rezultă că la întreprinderea analizată se observă o tendinţă de

majorare a efectivului de personal faţă de anul precedent, atît la total cît şi la

fiecare activitate în parte. Astfel, numărul mediu scriptic al salariaţilor în total pe

întreprindere s-a majorat faţă de anul precedent cu 8 persoane, inclusiv personal

din activitatea de bază cu 6 persoane şi cel din activitatea secundară cu 2 persoane.

Examinînd asigurarea întreprinderii cu resurse umane faţă de nivelul

programat, se observa o reducere a numărului efectiv al salariaţilor în total cu 3

persoane, inclusiv al personalului din activitatea de bază cu 6 persoane. Însuşi

faptul majorării personalului din activitatea de bază poate fi apreciat pozitiv,

deoarece ritmul creşterii volumului de producţie fabricată la întreprinderea

analizată faţă de nivelul programat constituie

151,68% (9996279/6590036)*100,

iar ritmul creşterii personalului respectiv numai 95,77 (136/142)*100.

În continuare este necesar să se acorde o atenţie deosebită structurii personalului

activităţii de bază care se divizează în două categorii semnificative: muncitori şi

funcţionari

Din tabelul 1.1 rezultă că numărul mediu scriptic al muncitorilor sa micşorat

cu 4 persoane, iar numărul funcţionarilor numai cu 2 persoane. Însă pentru o

apreciere mai obiectivă este necesar de ţinut cont că abaterea absolută la categoria

de muncitori nu va fi justificată, dacă nu se va lua în consideraţie gradul de

îndeplinire a programului de producţie.

În acest context apare necesitatea calculării abaterii relative la categoria de

muncitori (ca diferenţa dintre numărul mediu scriptic al muncitorilor efectiv cu cel

programat, recalculat la nivelul îndeplinirii programului de producţie). Acest calcul

poate fi prezentat în tabelul analitic 1.2

Tabelul 1.2Aprecierea asigurării relative a întreprinderii cu muncitori

Indicatori Persoane

A 1

1. Numărul mediu scriptic al muncitorilor

1.1 programat

1.2 efectiv

98

94

2. Îndeplinirea programului de producţie în baza

volumului producţiei fabricate (%)

151,68

3. Numărul mediu scriptic al muncitorilor recalculaţi

ţinînd cont de îndeplinirea programului de producţie

148,64

(rd 1.1*rd 2) / 100

4. Abaterea relativă muncitorilor (rd. 1.2-rd.3) +3,04

Conform datelor din tabelul 1.2 se poate constata că la întreprinderea

analizată se menţine situaţia cu semnul (-) la abaterea absolută şi cu semnul (+) la

abaterea relativa la categoria muncitori, ceea ce corespunde punctului 3 din nota la

tabelul 1.2 aceasta situaţie poate fi justificată dacă concordanţa dintre necesitatea

întreprinderii în muncitori şi volumul productiei obţinute n-a influenţat negativ

asupra îndeplinirii programului de producţie.

În practica analitică, pe lîngă asigurarea cantitativă a întreprinderii cu

personal sub aspect calitativ. Dat fiind acest fapt, structura personalului din

activitatea de bază se examinează din diferite puncte de vedere, şi anume după gen,

vîrstă, vechime în muncă, profesie, gradul de calificare, studii ect.

Există mai multe metode de studiu în acest domeniu, dar cel mai frecvent se

examinează următoarele:

a) vechimea în muncă calculată după media aritmetică ponderată.

Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic (tab. 1.3)

Tabelul 1.3

Aprecierea asigurării întreprinderii cu personal din activitatea de bază după

vechimea în muncă

Categorii de personal

din activitatea de bază

> 1 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30> Vechimea

medie în

muncă, ani

Muncitori 6 18 20 16 14 15 5 - 13,13

Funcţionari 1 3 10 6 11 9 2 - 14,19

unde reprezintă vechimea medie în muncă la categoria „muncitori”;

vechimea medie în muncă la categoria „funcţionari”;

De regulă, rezultatele obţinute dau posibilitatea să apreciem vechimea medie

în muncă personalului din activitatea de bază pe categorii, ţinînd cont de

particularităţile activităţii întreprinderii analizate de la momentul înfiinţării şi

modificarea rezultatelor obţinute în dinamică.

De obicei, cu cît vechimea medie în muncă a personalului întreprinderii este

mai mare, cu atît stabilitatea cadrelor este mai bună, ceea ce constituie un moment

pozitiv.

În baza datelor din tabelul 1.3 se poate constata că vechimea medie în muncă

la întreprinderea analizată pe categoriile „muncitori” şi „funcţionari” se află în

limita rezonabilităţii favorabile pentru desfăşurarea unei activităţi de prestare a

serviciilor pe o perioadă durabilă.

b) gradul de calificare a personalului din activitatea de bază.

Examinarea nivelului calificării a personalului implicat în activitatea de bază a

întreprinderii reprezintă un aspect important, deoarece producţia şi evoluţia

productivităţii muncii depind nemijlocit de acest nivel.

La analiza calificării personalului respectiv se evidenţiază următoarele aspecte:

- structura cadrelor pe categorii de calificare;

- evoluţia gradului de calificare;

- corelaţia dintre gradul de calificare a personalului şi complexitatea lucrărilor

executate.

De regulă, prima grupare a personalului din activitatea de bază poate fi efectuată

după studiile obţinute:

- absolvenţi ai scolii profesionale

- absolvenţi ai colegiilor

- absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior

- alte studii.

A doua grupare a personalului productiv se efectuiază pe categorii de calificare.

Gradul de calificare se evidenţiază cu ajutorul coeficientului calificării medii a

muncitorilor şi gradul de complexitate a lucrărilor executate.

La rîndul său, coeficientul calificării medii a muncitorilor ( ) se determină

conform formulei medii aritmetice ponderate:

unde coeficientul tarifar;

numărul de muncitori din categoria respectivă.

La calcularea şi aprecierea coeficientului calificării medii a muncitorilor toată

informaţia necesară se acumulează în prealabil in următorul tabel (tab. 1.4):

De obicei, modificarea coeficientului calificării medii a muncitorilor se apreciază

faţă de anul precedent (în dinamică) sau faţă de nivelul programat (ca în exemplul

nostru).

Tabelul 1.4

Date iniţiale privind analiza gradului de calificare a muncitorilor în total pe

întreprindere

Gradul de

calificare

Coeficientul tarifar Numărul de muncitori Abaterea absolută

(+,-)programat efectiv

A 1 2 3 4= 3-2

I 2,05 12 11 -1

II 2,90 19 21 +2

III 3,70 27 26 -1

IV 4,19 40 37 -3

Total muncitori x 98 94 -4

În cazul în care se evidenţiază reducerea acestui indicator relativ, acest fapt

se apreciază negativ, deoarece dovedeşte că activitatea de producţie desfăşurată pe

parcursul anului de gestiune putea fi afectată din punct de vedere calitativ, ca

urmare a unor consecinţe negative de nerespectare a gradului calificării medii a

muncitorilor.

Dacă gradul calificării medii a muncitorilor efectiv este mai mare decît cel

programat sau cel din anul precedent, rezultatul obţinut se apreciază pozitiv numai

în condiţiile cînd retribuirea suplimentară a muncii este justificată prin majorarea

productivităţii medii a unui muncitor (ritmul de creştere a consumurilor privind

retribuirea muncii trebuie să fie mai mic decît suportul relativ obţinut la

productivitatea medie a muncitorilor).

Folosind datele din tabelul 1.4 şi formula determinării coeficientului calificării

medii a muncitorilor în total pe întreprindere, obţinem următoarele rezultate:

unde 0mK şi reprezintă coeficientul calificării medii a muncitorilor programat

şi efectiv.

Examinînd gradul calificării medii a muncitorilor la întreprinderea analizată,

observăm că acest indicator relativ, deşi are o tendinţă de creştere faţă de nivelul

programat ea nu este atît de esenţială. Deci, situaţia în cauză demonstrează că la

întreprinderea dată efectivul de muncitori corespunde convenţional gradului

calificării medii programat.

Un compartiment semnificativ al analizei îl constituie de asemenea

aprecierea gradului de stabilitate a personalului din activitatea de bază ( ) care se

determină ca raportul dintre numărul de salariaţi care a activat la întreprinderea

analizată în perioada 01.01 – 31.12 a anului de gestiune şi numărul mediu scriptic

al salariaţilor la finele acestui an.

De obicei, majorarea acestui indicator relativ contribuie la ridicarea specializării

personalului productiv, sporirea productivităţii munci şi îmbunătăţirea rezultatelor

economico – financiare ale întreprinderii.

Factorul de bază ce influenţează stabilitatea personalului productiv este

mişcarea acestuia intr-o anumită perioadă de timp. Pe parcursul examinării acestui

aspect este necesar să se facă distincţie între circulaţie şi fluctuaţie, în funcţie de

cauzele obiective sau subiective ce le provoacă.

Circulaţia forţei de muncă se examinează în baza următorilor indicatori analitici:

Coeficientul circulaţiei la intrare care se calculează prin relaţia:

unde reprezintă numărul de salariaţi încadraţi în cîmpul muncii în perioada

analizată;

numărul de salariaţi promovaţi dintr-o categorie în alta în cadrul

întreprinderii a analizate pe aceeaşi perioadă de timp

numărul mediu scriptic al salariaţilor din activitatea de bază în perioada

analizată.

Coeficientul de circulaţie la ieşire care se determină prin relaţia:

unde numărul de salariaţi ieşiţi din întreprindere în perioada analizată din

motive întemeiate

3. Coeficientul circulaţiei totale care se determină astfel:

Fluctuaţia forţei de muncă reprezintă un fenomen anormal în activitatea unităţilor

economice, deoarece este determinată de concedieri fără permisiunea conducerii

(din motive proprii) sau ca urmare a încălcării prevederilor contractului colectiv de

muncă.

Coeficientul de fluctuaţie se determină prin relaţia:

unde numărul salariaţilor concediaţi din întreprindere fără permisiunea

conducerii

numărul salariaţilor concediaţi ca urmare a încălcărilor disciplinei de

muncă.

Principalele cauze obiective privind circulaţia forţei de muncă într-o întreprindere

pot fi:

modificarea sarcinilor de producţie şi a structurii organizatorice de

producţie;

perfecţionarea procesului tehnologic şi sporirea gradului de înzestrare

tehnică a activităţii desfăşurate;

pensionări;

plecări la studii;

satisfacerea serviciului militar şi îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti;

decese;

etc.

Clauzele subiective privind fluctuaţia forţei de muncă pot fi:

plecări fără permisiunea conducerii;

demisionarea din propria iniţiativă;

desfacerea contractului de muncă;

absenţe nemotivate şi alte încălcări disciplinare;

De regulă, pe parcursul analizei toţi coeficienţii menţionaţi mai sus se examinează

în dinamică în baza datelor din Raportul statistic 1-C „Mişcarea personalului şi

locurilor de muncă existente”.

Calcului şi aprecierea se efectuează pe fiecare indicator în parte, ţinînd cont şi de

sensul modificării acestuia în dinamică.

Utilizarea timpului de muncă în unităţile de producţie reflectă calea extensivă de

folosire a personalului productiv. Însă folosirea raţională a acestui timp poate fi

asigurată şi pe cale intensivă (prin reducerea manoperei la lucrările executate şi

serviciile prestate).

2.2.3. Analiza utilizării timpului de muncă

Analiza utilizării timpului de muncă prevede descoperirea rezervelor interne

legate nemijlocit de folosirea completă a timpului disponibil, precum şi a cauzelor

care au provocat pierderile de timp în om-zile şi om-ore evidenţiate în perioada de

gestiune.

În practica analitică se aplică un şir de indicatori specifici privind formarea şi

utilizarea fondului total de timp, şi anume:

- fondul de timp calendaristic;

- fondul de timp maxim disponibil;

- fonul de timp efectiv utilizat;

- timpul neutilizat în total din care: justificat şi nejustificat.

Fondul de timp maxim disponibil se calculează prin scăderea din fondul de

timp calendaristic a sărbătorilor legale şi zilele de odihnă. El este format din timpul

efectiv lucrat şi timpul neutilizat în total, inclusiv întreruperi de o zi; concedii de

maternitate şi boală; îmbolnăviri, concedii fără plată; îndeplinirea obligaţiunilor

cetăţeneşti; absenţe nemotivate.

Deci, în acest caz fondul de timp efectiv lucrat se calculează ca diferenţa dintre

fondul de timp maxim disponibil şi timpul neutilizat în total. Este necesar de

menţionat că evidenţa timpului de lucru se ţine în om-zile şi om-ore. Prin om-zile

se subînţelege ziua de prezenţă a muncitorului la lucru, fără a ţine seama de orele

lucrate în ziua respectivă. Într-o perioadă de timp lucrată putem distinge:

- om-zile lucrate efectiv în întreprindere;

- om-zile lucrate suplimentar;

- om-zile în cadrul deplasărilor în interes de serviciu;

- om-zile lucrate în cadrul altor activităţi desfăşurate ca urmare a

întreruperilor de muncă în activitatea de bază.

Totodată, unitatea de măsură „om-zile” nu poate asigura examinarea completă a

gradului de utilizare a timpului de muncă, întrucît nu evidenţiază pierderile de timp

în cursul zilelor lucrate. În acest context se utilizează altă unitate de măsură „om-

ore” care asigură evidenţa mult mai amplă a gradului de utilizare a timpului de

muncă, inclusiv a pierderilor de timp în cadrul schimbului de lucru.

Analiza utilizării timpului de muncă, de regulă, se efectuează în baza datelor din

balanţa timpului de muncă în om-zile şi om-ore care se elaborează şi se adoptă de

fiecare întreprindere, conform unor acte normative privind formarea şi utilizarea

timpului de muncă în perioada de gestiune.

Conform datelor din tabelul 1.5 fondul total de timp efectiv utilizat pe parcursul

anului de gestiune

Conform datelor din tabelul 1.5 fondul total de timp efectiv utilizat pe parcursul

anului de gestiune s-a micşorat faţă de nivelul programat cu 140 de zile. Totodată,

gradul de utilizare a fondului maxim disponibil s-a redus faţă de nivelul programat

de la 83,39% la 82,81%. În acest caz în perioada raportată timpul neutilizat a sporit

faţă de nivelul programat. Din tabelul 1.5 rezultă că pentru un muncitor această

majorare constituie 2 zile, iar pentru toţi muncitorii 172 de zile. Examinînd cauzele

care au provocat aceste abateri negative, observăm că în primele 3 cazuri

întreprinderea a redus timpul neutilizat faţă de nivelul programat respectiv cu 382,

620 şi 617 de zile. Şi numai concediile fără plată care practic n-au fost programate

au majorat timpul neutilizat cu 1639 de zile.

Tabelul 1.5 Balanţa timpului de muncă.

indicatori Anul de gestiune

Pentru un muncitor Pentru toţi muncitorii

programat efectiv abaterea + - programat efectiv abaterea + -

A 1 2 3= 2-1 4 5 6= 5-4

1. fondul de timp

calendaristic

365 365 - 35770 34310 -1460

2. zile de odihnă şi

sărbători legale

112 109 -3 10976 10246 -730

3. fondul de timp maxim

disponibil (1-2)

253 256 +3 24794 24064 -730

4. absenţe de la lucru

total

inclusiv:

4.1 concedii anuale şi

suplimentare

4.2 concedii de studii

4.3 concedii medicale

4.4 concedii fără plată

43

28

8

7

-

45

26

5

3

11

+2

-2

-3

-4

+11

4214

2744

784

684

-

4230

2444

470

282

1034

+16

-300

-314

-404

+1034

5. fondul de timp utilizat

(3-4)

211 212 +1 20580 19834 -746

Situaţia de faţă nu poate fi justificată, deoarece aceasta a provocat pierderi

esenţiale în utilizarea fondului de timp maxim disponibil. Numai în urma acestui

factor negativ întreprinderea analizată a pierdut în valoare de 502242,58 lei

lei

unde 485727,84 reprezintă productivitatea medie pe zi programată pe anul de

gestiune

în lei

pentru a asigura o analiză mai amplă a utilizării timpului de muncă vom examina

fondul de timp utilizat în om – ore, ţinînd cont de modificarea numărului mediu

scriptic al muncitorilor (tab 1.6)

Tabelul 1.6Analiza utilizării timpului de muncă

Indicatori Om-ore

A 1

1. fondul de timp de muncă programat recalculat la numărul efectiv de muncitori 148050

2. fondul de timp efectiv utilizat – total

inclusiv:

2.1 timpul utilizat suplimentar

143796

-

3. fondul de timpefectiv utilizat în timpul de lucru (rd.2 – rd.2.1) 143796

4. timpul neutilizat – total (rd.3 - rd.1)

inclusiv:

4.1 îndeplinirea obligaţiunilor cetăţeneşti

4.2 absenţe nemotivate

4.3 întreruperi pe parcursul schimbului

4.4 întreruperi de o zi

4.5 absenţe de la lucru peste plan din cauza concediilor de boală şi de maternitate

4.6 alte pierderi de timp

4253

250

3003

-

-

-

1000

Din tabelul 1.6 rezultă că gradul de utilizare a fondului de timp în om-ore faţă de

nivelul programat recalculat la numărul efectiv de muncitori a constituit 102,95 %

timpul neutilizat din diferite motive pe parcursul anului de gestiune a fost egal cu

4253 om-ore, ceea ce a dus la reducerea volumului producţiei fabricate cu 275,38

lei

unde 64,75 reprezintă productivitatea medie pe oră programată pentru anul de

gestiune, în lei (vezi tabelul 1.14).

acest compartiment de analiza poate fi completat şi prin examinarea sistemului

factorial ce stă la baza modificării fondului de timp utilizat, în om-ore :

unde numărul mediu scriptic al muncitorilor;

numărul mediu de zile lucrate de un muncitor pe parcursul perioadei de

gestiune;

durata medie a zilei de lucru

calculul şi aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ

sau metoda diferenţelor absolute. Toată informaţie necesară pentru analiză se

acumulează în prealabil în următorul tabel (tab. 1.7)

Tabelul 1.7Date iniţiale privind analiza factorială a fondului de timp utilizat

Indicatorii Semne

convenţionale

Anul de gastiune Abaterea (+,-)

programat efectiv

A B 1 2 3=2-1

1. fondul de timp utilizat om-ore 154350 143796 -10553

2. numărul mediu scriptic al

muncitorilor, persoane

98 94 -4

3. numărul mediu de zile lucrate de un

muncitor pe an

211 212 +1

4. durata medie a zilei de lucru a unui

muncitor, ore

7,30 7,20 -0,10

Din tabelul 1.7 rezultă că fondul de timp efectiv utilizat pe parcursul anului de

gestiune s-a redus faţă de nivelul programat cu 4253 om-ore. Această abatere a fost

determinată de influenţa următorilor trei factori:

1) modificarea numărului mediu scriptic al muncitorilor;

2) modificarea numărului de zile lucrate de un muncitor pe an

3) modificarea duratei medii a zilei de lucru a unui muncitor.

Primii doi factori sunt cantitativi, iar ultimul, numai în acest caz, ca excepţie,

îndeplineşte rolul factorului calitativ.

2.2.4. Analiza productivităţii muncii

Productivitatea muncii este o categorie economică semnificativă care

determină eficienţa utilizării resurselor umane în economia naţională la diferite

niveluri şi în diferite activităţi. Pînă în prezent indicatorul generalizator de eficienţă

privind utilizarea personalului productiv este productivitatea medie a unui salariat

care se calculează ca raportul dintre volumul producţiei fabricate şi numărul mediu

scriptic al salariaţilor din activitatea de bază. De regulă, majorarea acestui indicator

în dinamică sau faţă de nivelul programat se apreciază pozitiv, deoarece constituie

un factor intensiv în activitatea de producţie. Întrucît de procesul productiv sunt

nemijlocit legaţi nu toţi salariaţii, ci numai categoria de muncitori, în practica

analitică se utilizează şi indicatorul intermediar de eficienţă – productivitatea

medie a unui muncitor.

Ţinîmd cont de evidenţă timpului efectiv utilizat, acest indicator poate fi divizat în:

a) productivitatea medie anuală a unui muncitor care se calculează

prin relaţia:

unde VPF - volumul producţiei fabricate (lei)

numărul mediu scriptic al muncitorilor, persoane

b) productivitatea pe zi a unui muncitor care se calculează prin relaţia:

unde fondul de timp efectiv utilizat în perioada de gestiune, în om-zile;

c) productivitatea medie pe oră a unui muncitor care se calculează prin

relaţia

unde reprezintă fondul de timp efectiv utilizat în perioada de gestiune, în om-

ore.

De obicei ritmurile de creştere a productivităţii medii pe oră, zi şipe an a

unui muncitor nu coincid. Însă între aceşti indicatori calitativi există o legătură

directă: sporirea productivităţii medii anuale a unui muncitor este însoţită de

majorarea productivităţii medii respectiv pe oră şi pe zi, în baza utilizării cît mai

eficiente a fondului de timp programat pentru perioada de gestiune la

întreprinderea analizată. Totodată, între productivitatea medie a unui salariat şi a

unui muncitor există o legătură reciprocă care este determinată de influenţa

factorilor extensivi şi intensivi asupra modificării acestor indicatori rezultativi.

Analiza productivităţii muncii începe cu examinarea generală a modificării

productivităţii medii anuale a unui salariat şi a unui muncitor în dinamică sau faţă

de nivelul programat. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic (tab.1.8)

Tabelul 1.8Analiza generală a productivităţii muncii

Indicatori Semne

convenţionale

Anul de gestiune Abaterea

(+,-)

În % faţă de

nivelul programaprogramat Efectiv

A B 1 2 3= 2-1 4= 2/1*100

1. volumul producţiei

fabricate lei

VPF 9996279 9998357 +2078 100,02079

2. numărul mediu scriptic al

salariaţilor, persoane

152 149 -3 98,0263

3. numărul mediu scriptic al

muncitorilor, persoane

98 94 -4 95,9283

4. ponderea muncitorilor în

numărul total al salariaţilor,

% (3/2)*100

64,47 63,08 -1,38 97,84

5. productivitatea medie

anuală a unui salariat, lei

(1/2)*100

65764,9 67103,06 +1338,1 102,034

6. productivitatea medie

anuală a unui muncitor, lei

(1/3)*100

102002 106365 +4363 104,277

Din tabelul 1.8 rezultă că la întreprinderea analizată productivitatea medie

anuală a unui salariat, precum şi a unui muncitor s-a majorat faţă de nivelul

programat respectiv cu 1338,1 şi 4363 lei, ceea ce constituie un surplus relativ de

2,034 şi 4.27%. însuşi faptul că ritmul de creştere a volumului producţiei fabricate

depăşeşte ritmul sporirii personalului din activitatea de bază, inclusiv la categoria

de muncitori, arată modificările pozitive menţionate recent.

Pe lingă etapele abordate la acest compartiment de analiză care rămîn în

viguare pentru unităţile economice d e producţie pînă în prezent, este necesar de

menţionat încă un aspect esenţial privind examinarea productivităţii muncii.

Este ştiut că în condiţiile economiei de piaţă accentul principal se pune nu

atît pe activitatea de producţie, ci şi pe cea de desfacere, care utilizează alt sistem

de indicatori rezultativi cum sunt: volumul vînzărilor nete, costul vînzărilor,

profitul brut. În literatura de specialitate unii autori propun ca productivitatea

muncii în contextul noilor cerinţe să fie calculat ca raportul dintre volumul

vînzărilor nete şi numărul mediu scriptic al salariaţilor. La prima vedere, totul este

normal şi această sugestie poate fi acceptată. Însă, dacă luăm în consideraţie faptul

că între activitatea de producţie şi cea de desfacere există o interacţiune reciprocă,

apare necesitatea utilizării unui nou indicator pentru caracterizarea eficienţei

utilizării resurselor umane, fără a reduce sistemul existent în acest domeniu. Mai

mult ca atît, acest indicator trebuie să determine posibilitatea evidenţierii justificate

a legăturii reciproce dintre activităţile menţionate mai sus.

După părerea noastră, rolul de bază în acest caz poate s-ăl joace profitul

mediu brut pe un salariat care se calculează ce raportul dintre profitul brut din

activitatea operaţională şi numărul mediu scriptic al salariaţilor. Dacă luăm în

consideraţie conţinutul acestui indicator, legătura factorială a celor două activităţi

(de producţie şi de desfacere) referitoare la eficienţa utilizării personalului

productiv poate fi determinată prin următoarea relaţie:

unde profitul brut din activitatea operaţională

VPF – volumul producţiei fabricate

VV – venitul din vînzări

Respectiv această relaţie reflectă următorii indicatori:

profitul mediu brut pe un salariat sau

productivitatea medie anuală a unui salariat sau

corelaţia dintre venitul din vînzări şi volumul producţiei fabricate sau

rentabilitatea venitului din vînzări sau

astfel este de menţionat că în baza modificării profitului mediu brut pe un salariat

poate fi evidenţiată şi determinată influenţa următorilor trei factori:

a) modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat (indicator

generalizator de eficienţă privind activitatea de producţie);

b) modificarea corelaţiei dintre venitul din vînzări şi volumul producţiei

fabricate (indicator generalizator privind echilibrul dintre activitatea de

producţie şi cea de desfacere prin dirijarea justificată a soldurilor producţiei

finite aflate în stocuri);

c) modificarea rentabilităţii venitului din vînzări (indicator generalizator

privind eficacitatea activităţii de desfacere a produselor finite, vînzarea

mărfurilor, prestarea serviciilor etc.).

La prima etapă a analizei pentru determinarea şi aprecierea influenţei acestor

factori asupra modificării profitului mediu brut pe un salariat toată informaţia

necesară se acumulează în urătorul tabel. (tab.1.9):

Tabelul 1.9Date iniţiale privind analiza factorială a profitului mediu brut pe un salariat

Indicatori Semne

convenţional

e

Anul

precedent

Anul de

gestiune

Abaterea (+,-)

A B 1 2 3=2-1

1. volumul producţiei fabricate VPF 6590036 9996279 +3406243

2. venitul din vînzări VV 13431736 20280257 +6848521

3. profitul brut 1458594 2339407 +880813

4. numărul mediu scriptic al

salariaţilor

141 149 +8

5. productivitatea medie anuală a

unui salariat

46737.84 670891.12 +20351.28

6 corelaţia dintre venitul din vînzări

şi VPF (rd.2-rd.1)

2.0381 2.0287 -0.0094

7. rentabilitatea venitul din vizări %

(rd.3/rd.2)*100

10.859 11.535 +0.676

8. profitul mediu brut pe un salariat

lei(rd.3/rd.4)

10344.63 15700.71 +5356.08

După cum se observă din tabelul 1.9 profitul mediu brut pe un salariat are o

tendinţă pozitivă de majorare faţă de anul precedent cu 5356,08 lei (15700,71 –

10344,63). Este de menţionat că din cei 3 factori care contribuie la modificarea

acestui indicator productivitatea medie anuală a unui salariat precum şi

rentabilitatea comercială au o tendinţă pozitivă de majorarea respectiv cu 20351,28

lei şi 0,676 puncte procentuale, iar corelaţia dintre venitul din vînzări şi producţia

fabricată – o tendinţă de reducere de la 2.0381 la 2.0287 sau cu 0,0094 puncte.

2.2.5. Calculul influenţei factorilor de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

În practica analitică există mai multe metode de calcul şi apreciere a influenţei

factorilor legaţi de asigurarea şi utilizarea resurselor umane la devierea volumului

activităţii de bază (fie VPF, VA, VPV). Însă cel mai frecvent se utilizează modelul

bazat pe două metode:[10.P76]

1. calculul şi aprecierea factorilor generali de muncă (în baza sistemului

factorial cu 2 factori):

2. calculul şi aprecierea factorilor detaliaţi de muncă (în baza sistemului

factorial du cinci sau patru factori)

sau

concomitent informaţia necesară pentru analiza acestor factori se acumulează într-

un tabel special (tab 1.10)

Tabelul 1.10Baza informaţională privind analiza eficienţei utilizării forţei de muncă

Indicatori Semne

convenţionale

Anul de gestiune Abaterea

(+,-)programat efectiv

A B 1 2 3

1.Volumul producţiei fabricate VPF 9996279 9998357 +2078

2. numărul mediu scriptic al salariaţilorsN 152 149 -3

3. numărul mediu scriptic al muncitorilor,

persoane mN 98 98 -4

4. ponderea muncitorilor în numărul total al

salariaţilor, %mP

64,47 63,08 -1,39

5. timpul efectiv utilizat în total,

om-zile

20580 19834 -746

6. timpul efectiv utilizat în total,

om – ore

154350 143796 -10553

7. numărul mediu de zile lucrate de un

muncitor pe an, zile (rd.5/rd.3)

211 212 +1

8. durata medie a zilei de lucru, ore

(rd.6 /rd. 5)

7,30 7,15 -0,15

9. productivitatea medie anuală a unui

salariat, lei (rd. 1/ rd. 2)

65764.99 67089,12 +1338.071

10. productivitatea medie anuală a unui

muncitor, lei (rd.1 /rd.3)

102002,85 106365,5 4362,65

11. productivitatea medie pe oră a unui

muncitor, lei (rd.1 /* rd.6)

64,763 69,531 4,768

La prima etapă se calculează influenţa factorilor generali de muncă la

devierea volumului producţiei fabricate prin metoda diferenţelor absolute cu doi

factori (tab 1.11).

Tabelul 1.11Calculul influenţei factorilor generali de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

Indicatori Anul de gestiune Abaterea

absolut +-

Inclusiv sub influenţa

programat efectiv

A 1 2 3=2-1 4 5

1. volumul producţiei fabricate 9996279,0 9998357,0 +2078 -197,294 +1993,72

2. numărul mediu scriptic al

salariaţilor, persoane

152 149 -3 X X

3. productivitatea medie anuală a

unui salariat, lei

65764.99 67103,06 +1338.071 X X

În baza datelor din tabel se poate constata că la întreprinderea analizată volumul

producţiei fabricate s-a majorat faţă de nivelul programat cu 2078 lei. Această

abatere a fost determinată de influenţa următorilor doi factori:

modificarea numărului mediu scriptic al salariaţilor ( ) care a contribuit

la micşorarea indicatorului rezultativ cu -197.294 lei

modificarea productivităţii medii anuale a unui salariat ( ) care a

contribuit la sporirea indicatorului rezultativ cu 1993.72 lei

1993.72

Balanţa influenţei factorilor: = (-197,294+1993,72)*1000 = +2078 lei

Deci rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să deducem că ambii

factori au influenţat pozitiv asupra modificării indicatorului rezultativ.

Concomitent meritul întreprinderii constă în faptul că ponderea principală îi

revine factorului calitativ, ceea ce corespunde cerinţelor economiei de piaţă şi

dovedeşte că o bună parte din volumul producţiei fabricate a sporit faţă de nivelul

programat pe cale intensivă.

Şi totuşi deoarece la procesul de producţie nu participă nemijlocit toţi salariaţii, ci

numai categoria de muncitori, apare necesitatea unui studiu mai aprofundat al

acestui compartiment al analizei.

De regulă, această etapă a analizei prevede calculul şi aprecierea factorilor

detaliaţi de muncă la devierea volumului producţiei fabricate care poate fi efectuat

prin sistemul factorial cu cinci sau patru factori, conţinutul căruia a fost reflectat

anterior.

Este necesar de menţionat că, dacă se utilizează sistemul cu cinci factori,

calculul şi aprecierea lor se efectuează prin metoda substituţiei în lanţ, iar dacă se

utilizează sistemul cu patru factori se recomandă metoda diferenţierilor absolute

prin următorul tabel analitic (tab 1.12)

Tabelul 1.12

Calculul influenţei factorilor detaliaţi de muncă la devierea volumului producţiei fabricate

Denumirea factorilor Metoda de calcul Calculul influenţei factorilor Rez. Inf. (+;-), lei

A B 1 2

1. modificarea numărului mediu

scriptic al muncitorilor

-409,94

2. modificarea numărului mediu

de zile lucrate de un muncitor

pe an

-409,94

3. modificarea duratei medii a

zilei de lucru

+45,657

4. modificarea productivităţii

medii pe oră a unui muncitor

d

+688,87

Total x x +2078

Verificare: 9998357-9996279=2078