MODULUL 2 DEZVOLTAREA CURRICULARĂ – DEMERSURI PRACTICE.

APLICAŢII ASUPRA DOCUMENTELOR CURRICULARE

Scopul şi obiectivele

- să analizeze specificul dezvoltării curriculare ca demers de asigurare a

relevanţei programelor curriculare

- să diferenţieze între diferitele demersuri de dezvoltare curriculară

- să exerseze modalităţi de punere în practică a acestor demersuri.

S c h e ma logică a mo du l ui

1. Dezvoltare curriculară şi concepte conexe

2. Nivele de dezvoltare curriculară şi etape specifice acestui proces

3. Curriculum-ul la decizia şcolii – un domeniu flexibil de dezvoltare curriculară

Conţinutul informaţional detaliat

1. Dezvoltare curriculară şi concepte conexe

În majoritatea ţărilor lumii se operează diferenţa destul de neta între „teoria

curriculum-ului”, „curriculum-ul”, în calitatea sa de concept, şi, de ce nu,

„teoreticienii” curriculum-ului - pe de o parte - şi „dezvoltarea curriculară” (engl.

„curriculum development”), „curriculum-ul ca produse” şi „conceptorii”, „descriptorii” sau

„proiectanţii”de curriculum - pe de alta parte.

Dezvoltarea curriculară îşi propune, în esenţa, să elaboreze şi să testeze – în

vederea relativei oficializări, deci şi a generalizării ulterioare - acel corpus de

documente care consemnează ofertele educaţionale si experienţele de invatare pe care şcoala

le poate propune elevului. Este vorba - în principal - despre documente de tip proiectiv

(liste de finalităţi si obiective de diverse categorii; corpusuri de „contexte”, „condiţii” şi

„activităţi” de învăţare; programe etc.) sau aplicativ (materiale-suport pentru profesori

si elevi, diverse materiale auxiliare, manuale, standarde de tip curricular etc.).

În aceeaşi ordine de idei, „conceptorii de curriculum” pot oferi fie materiale de

utilizat nemijlocit î n sistem, fie documente care să orienteze/ghideze testarea şi

implementarea unui nou curriculum.

De fapt, „circuitul curricular” ar trebui să acopere - în principiu – următorul ciclu

complet: elaborare – testare - evaluare - revizuire .

Într-adevăr, din punctul de vedere al „proiectanţilor de curriculum”, mai

1

important chiar decât elaborarea produselor curriculare ar fi verificarea acestora în proces

şi - mai mult - operarea, pe baza datelor şi a informaţiilor acumulate, a unor revizuiri si

corecturi permanente la nivelul textelor programatice, de tip mai mult sau mai puţin

prescriptiv. Concluzia absolut necesara de reţinut este ca „dezvoltarea curriculară” nu

reprezintă o suma de acte punctuale, finalizate - aşa cum se crede, deseori, în mod eronat

- prin elaborarea unor programe, ci un proces de permanentă reconsiderare critica si

rafinare a practicilor curriculare în uz.

Importanţa şi caracterul permanent al unui asemenea demers sunt confirmate, de

altfel, de existenţa, în numeroase ţări a unor institute de dezvoltare, special create în acest

sens, precum şi de recunoaşterea inechivocă a profesiei de „proiectant de curriculum”

1.1. Demersuri de construire a curriculumului

Deliberarea curriculară – operaţia de selectare a criteriilor şi principiilor de

procedură ce reglementează acţiunea educaţională

Negocierea curriculară – proiectarea curriculară în urma deliberării, care

implică acordul beneficiarilor proiectului curricular

Explorarea curriculară – precede construcţia şi se referă la:

analiza documentelor curriculare anterioare (care eventual nu mai corespund

momentului)

exigenţele curriculumului naţional ca ofertă oficială, formală

explorarea specificului beneficiarilor programului curricular

Selectarea curriculară – continuă explorarea curriculară şi presupune deliberarea

asupra elementelor curriculare noi care răspund nevoilor identificate

Interpretarea curriculară – trecerea de la curriculum ca ansamblu de

finalităţi şi conţinuturi la transpunerea acestora în programul complex de predare şi

învăţare; presupune decizia cu privire la resursele metodologice, materiale, umane şi de

timp utile în parcurgerea curriculumului

Adaptarea curriculară – reconfigurarea în sensul accesibilizării a ofertei curriculare

(în general, pentru întâmpinarea nevoilor educaţionale speciale)

Diversificarea curriculară – multiplicarea manierelor concrete de parcurgere a

curriculumului (simultan sau prin acumularea experienţelor de adaptare curriculară)

Dezvoltarea curriculară – în sens larg – o consecinţă, dar şi o activitate

„umbrelă” a celorlalte activităţi curriculare în ansamblu. În plan vertical, dezvoltarea

curriculară se obiectivează în sporirea bazei de date privind modalităţile de parcurgere a

2

ofertei curriculare

Dacă termenul « curriculum » constituie o achiziţie relativ recentă în teoria şi

practica educaţională din ţara noastră, sinatgma « dezvoltare curriculară » şi domeniul de

expertiză descris de această expresie sunt achiziţii încă şi mai recent. Totuşi, practica

dezvoltării curriculare a existat într-o oarecare măsură, în special pe linia diferenţierii

curriculare pentru eficientizarea ofertei curriculare pentru copiii supradotaţi, respectiv pentru

cei cu performanţe submedii.

2. Nivele de dezvoltare curriculară şi etape specifice acestui proces

Aşa cum am arătat deja, domeniul dezvoltării curriculare începe să se

constituie şi la noi ca un domeniu aparte care îşi propune analiza, elaborarea,

aplicarea şi evaluarea unor adaptări curriculare realizate pornind de la oferta

curriculară instituţională, pentru eficientizarea parcurgerii curriculum-ului în contexte

pedagogice aparte.

Dezvoltarea curriculară este o preocupare prezentă la toate nivelele de definire a

currriculum-ului. În figura de mai jos sunt identificate responsabilităţile de

dezvoltare curriculară pentru fiecare din aceste nivele:

Indiferent de nivelul la care ne referim, procesul de dezvoltare curriculară în

3

NIVELJUDEŢEAN

NA#IONAL NIVEL NAŢIONAL

Structura legislativă Regulamente şi recomandări Alocarea resurselor

NIVEL ŞCOLAR

NIVELULCLASEI

Alocarea resurselor Recomandări şi ghiduri de implementare Formarea continuă a cadrelor didactice

Coordonarea programelor de dezvoltare curriculară Formarea continuă a cadrelor didactice

Proiectarea lecţiilor Identificarea nevoilor Planurile individuale de educaţie Diferenţierea curriculară

RESPONSABILITĂŢI DE DEZVOLTARE CURRICULARĂ

vederea eficientizării programului educaţional va parcurge acelaşi ciclu a cărui stadii le

descriem pe scurt în continuare:

Analiza

Presupune identificarea specificului situaţiei pentru care se intenţionează adaptarea

curriculară şi formularea finalităţilor vizate în demersul de adaptare. În orice demers

de dezvoltare curriculară definirea clară a valorilor promovate, a contextului de

convingeri pedagogice în care are loc adaptarea curriculară şi în consecinţă definirea clară

a obiectivelor urmărite constituie condiţii fundamentale.

În afara acestor demersuri procesul de dezvoltare curriculară este cel mai adesea

nestructurat, incoerent şi inconsecvent.

Elaborarea

Odată clarificare finalităţile procesului de dezvoltare curriculară, toate variabilele

relevante pentru eficientizarea ofertei curriculare trebuie structurate coerent într-un plan

unitar de acţiune. Un astfel de plan va descrie direcţiile de acţiune şi activităţile de

întreprins, ordinea activităţilor cu eşalonarea lor în timp, diferitele responsabilităţi ale celor

implicaţi şi va anticipa rezultatele.

Aplicarea

Problema principală în aplicarea planului de dezvoltare curriculară este alocarea

resurselor materiale, de timp şi umane necesare.

Evaluarea

Acest stadiu reprezintă mai degrabă o validare a progreselor şi nu o judecare a

rezultatelor, o certificare a faptului că optimizările apar în direcţia aşteptată.

2.1. Criterii de calitate a demersului de dezvoltare curriculară

1. Globalitatea în raport cu:

a. sursele unui conţinut pertinent:

- evoluţia ştiinţelor exacte şi socio-umane

- evoluţia tehnologiilor

- evoluţia lumii muncii

- evoluţia culturii şi artei

4

- aspiraţiile tinerilor

- importanţa crescândă a mijloacelor de informare în masă

- problematica lumii contemporane

b. subsistemele sistemului de învăţământ

c. formele educaţiei

- educaţia formală

- educaţia nonformală

- educaţia informală

2. Coerenţa – pe axa: finalităţi educaţionale criterii de pertinenţă a curriculum-ului

principiile didacticii tradiţionale şi moderne forme de organizare a experienţelor de

învăţare criterii şi standarde de evaluare.

3. Relevanţa semnifică concordanţa între standardele de performanţă descrise

în planul de adaptare curiculară/ cerinţele subiecţilor planului de adaptare curriculară şi

cerinţele societăţii

4. Echilibrul între curriculum-ul general şi cel specific sugerat de planul de adaptare

curriculară

5. Integrarea şi compactizarea conţinuturilor sunt modalităţi văzute în general ca

o rezultantă a cooperării dintre diferiţi agenţi din câmpul educaţional (individuali şi

colectivi, formali şi nonformali, guvernamentali şi nonguvernamentali, şcolari şi familiali)

în elaborarea, planificarea şi realizarea curriculum-ului.

3. Curriculum-ul la decizia şcolii (CDŞ) – un domeniu flexibil de dezvoltare

curriculară

Demersurile de dezvoltare curriculară au ca obiectiv major asigurarea

relevanţei ăi eficienţei formative a programelor curriculare, în contextul în care acestea

sunt aplicate. Obiectul dezvoltării curriculare este curriculum-ul oficial, care astăzi este

structurat în termeni flexibili. Elementele de flexibilitate ale programului curricular sunt

acele spaţii, componente, elemente care nu sunt în totalitate predefinite, permiţind

decizia contextualizată a cadrului didactic sau, în general, al dezvoltatorului de curriculum.

Unul din aceste domenii este curriculum-ul la decizia şcolii, această secvenţă a

Curriculum-ului Naţional incluzând, în diferitele ei forme de obiectivare, elemente de

flexibilitate în termenii, unităţilor de conţinut, a finalităţilor urmărite, a timpului alocat

pentru parcurgerea acestei secvenţe de curriculum.

Aşa cum vom arăta mai jos, o serie de demersuri de dezvoltare curriculară se pot

5

pune în practică pe acest palier al CDŞ. Acesta este motivul pentru care acordăm mai multă

atenţie descrierii specificului CDŞ, în contextul de faţă.

3.1.Tipuri de CDS în învăţământul obligatoriu

Aprofundarea

– Reprezintă, pentru învăţământul general, acea formă de CDS care urmăreşte

aprofundarea obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin diversificarea

activităţilor de învăţare în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei

discipline. Conform Ordinului ministrului nr. 3638/ 11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică

numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc să atingă nivelul minimal al

obiectivelor prevăzute de programă în anii anteriori.

Extinderea

– Reprezintă, pentru învăţământul general, acea formă de CDS care urmăreşte

extinderea obiectivelor şi a conţinuturilor din curriculumul-nucleu prin noi obiective de

referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară a unei

discipline. Aceasta presupune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele

marcate cu asterisc).

Disciplinele opţionale

Tipologia opţionalelor, după criteriul integrării ariilor curriculare

1. Opţionalul la nivelul disciplinei

• Constă fie din activităţi, module, proiecte care nu sunt incluse în programa

şcolară avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care nu este prevăzută ca

atare în planul-cadru sau nu apare la o anumită clasă/ciclu curricular.

2. Opţionalul la nivelul ariei curriculare

• Presupune alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline dintr-o arie.

În acest caz, pornind de la obiectivele-cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective

de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.

3. Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare

• Implică cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare diferite. Ca şi în

cazul opţionalului integrat la nivel de arie, informaţiile cu care elevii vor opera au un

caracter complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii cognitive de ordin înalt (de

tipul generalizării, transferului etc.).

T a b e l u l d e m a i j o s p r e z i n t ă d i v e r s e l e f o r m e d e

6

o b i e c t i v a r e p r a c t i c ă a d i s c i p l i n e i o p ţ i o n a l e

Tip de CDS Caracteristici ale programei Regim orar

Notare în catalog

Aprofundare Programa pentru trunchiul comun în numărul maxim de ore al plajei orare prevăzute prin planul cadru (în cazuri de recuperare – respectiv pentru elevi care nu au reuşit să dobândească achiziţiile minimale prevăzute prin programa anilor de studiu anteriori)

Ore din plaja orară

Aceeaşi rubrică din catalog cu disciplina sursă

Extindere Obiective de referinţă notate cu *. Conţinuturile notate cu * (se regăsesc în programa de trunchi comun a disciplinei)

Ore din plaja orară

Aceeaşi rubrică din catalog cu disciplina sursă

Opţionalul la nivelul disciplinei

Noi obiective de referinţă.Noi conţinuturi (noutatea este diferită faţă de programa disciplinei de trunchi comun)

Ore de opţional

Rubrică nouă în catalog

Opţional integrat la nivelul ariei sau opţionalul croscurricular

Noi obiective - complexeNoi conţinuturi – complexe (noutatea este diferită faţă de programa disciplinei de trunchi comun implicate în integrare)

Ore de opţional

Rubrică nouă în catalog

Sursa: Consiliul Naţional pentru Curriculum, http://cnc.ise.ro

3.2. Componentele unei programe pentru o disciplină opţională

Programapentru disciplinele opţionale trebuie să primească avizul inspectoratului

judeţean, în cazul în care nu se utilizează una dintre programele avizate de ministerul

educaţiei. În vederea avizării programei, aceasta trebuie redatată după rigorile de structurare

a programelor curriculare, fiind obligatorie includerea următoarelor elemente componente:

• Argumentul. Se va redacta 1/2 - 1 pagină care motivează cursul propus: nevoi ale

elevilor, ale comunităţii locale, formarea unor competenţe de transfer etc.

• Obiectivele de referinţă vor fi formulate după modelul celor din programa

naţională (al materiilor de trunchi comun), dar nu vor fi reluări ale acestora.

Dacă opţionalul ar repeta obiectivele de referinţă ale programei şcolare a

disciplinei, atunci opţionalul respectiv nu ar aduce nimic nou din punctul de vedere al

formării şi dezvoltării unor capacităţi ale gândirii (ar aprofunda eventual, prin

adăugarea unor conţinuturi, abilităţile care se formează prin urmărirea obiectivelor din

programa naţională).

Un obiectiv de referinţă este corect formulat dacă, prin enunţul său, răspunde la

întrebarea „ce poate să facă elevul”. Dacă răspunsul la această întrebare nu este clar (ceea

ce poate face elevul nu poate fi demonstrat şi evaluat), atunci obiectivul este prea general

definit. Pentru un opţional de o oră pe săptămână se vor defini şi urmări 5-6 obiective de

7

referinţă - pe care elevii urmează să le atingă până la sfârşitul anului.

Lista de conţinuturi cuprinde informaţiile pe care opţionalul le propune ca bază

de operare pentru formarea capacităţilor vizate de obiective. Altfel spus, sunt trecute în

listă acele informaţii care vor fi introduse, combinate şi recombinate între ele şi cu

altele învăţate anterior, într-un cuvânt, acele informaţii care vor fi vehiculate în cadrul

opţionalului.

Ca şi în cazul informaţiilor prevăzute în programele obligatorii (ale

disciplinelor de trunchi comun), informaţiile din lista opţionalului nu vor fi considerate ca

un scop în sine, ci ca un mijloc pentru formarea intelectuală

Ca modalităţi de evaluare, vor fi menţionate tipurile de probe care se

potrivesc opţionalului propus (de ex. probe scrise, probe orale, probe practice, referat,

proiect etc.). NU vor fi incluse probele ca atare.

Prezentăm în continuare o listă de monitorizare / verificare a criteriilor de calitate în

întocmirea programelor pentru disciplinele opţionale:

Obiectivele cadru sau competenţele generale (pentru opţionale care se studiază în

mai mulţi ani):

• se reflectă în obiective de referinţă/competenţe specifice?

• în cazul aprofundărilor, extinderilor: sunt aceleaşi ca în programa de trunchi

comun?

Obiectivele de referinţă sau competenţele specifice sunt:

• măsurabile, specifice (nu sunt formulate la modul general, ci le corespund

anumite conţinuturi)?

• în număr corespunzător?

• corelate cu tema opţionalului? (de exemplu: competenţe de integrare, transfer, în

cazul unui opţional integrat)

• adecvate nivelului de cunoştinţe ale elevului?

• derivă din obiective cadru, competenţe generale (dacă acestea sunt

formulate)?

• unice (sau se repetă sub diferite forme)?

• altele, decât în programa de trunchi comun? (dacă nu e aprofundare)

• Căror etape a unui proces de învăţare corespund?

Conţinuturile sunt:

• corelate cu obiectivele de referinţă, competenţele specifice?

• altele, decât în programa de trunchi comun ?

8

• resursă cuprinzătoare pentru obiective de referinţă, competenţe specifice ?

• organizate articulat, sistematic?

• astfel încât să se cumuleze şi să permită progresul?

• entităţi esenţiale, fără contradicţii?

• posibil de învăţat, adaptate la experienţa elevului?

• adecvate intereselor, nevoilor prezente şi viitoare ale elevului?

Activităţile de învăţare:

• Duc la dezvoltarea competenţelor propuse?

• Pot fi organizate efectiv? Cum?

• Presupun activitatea nemijlocită a elevului?

• Permit învăţarea în cooperare?

• Conţin referiri la utilizarea resurselor materiale?

Exerciţii:

1. Identificaţi factori din exteriorul şi din interiorul şcolii care influenţează

procesul de dezvoltare curriculară

2. Analizaţi impactul pe care introducerea computerului în şcoală l-a avut asupra

procesului de dezvoltare curriculară şi analizaţi specificul criteriilor de calitate a dezvoltării

curriculare în procesul de instruire asistată de calculator

Sumar

Modulul 2 introduce conceptul de dezvoltare curriculară. Acţiunile de dezvoltare

curriculară sunt intrinseci demersurilor de ofertare ăi parcurgere a curriculum-ului.

Ele se obiectivează într-o serie de demersuri specifice, a căror particularităţi sunt

explicitate.

Sarcini şi teme ce vor fi notate:

Studenţii vor continua rezolvarea sarcinilor de tip proiect menţionate la finele

modulului 1.

Bibliografie modul

Bocoş, M., (2008), Teorie curriculumului – elemente conceptuale ţi metodologice,

Ed. C.C.de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Creţu, C., (1998), Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi

Chiş, V., (2001), Activitatea profesorului între curriculum şi evaluare, Ed. Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ungureanu, D., (1999), Educaţie şi curriculum Ed. Eurostampa, Timişoara

9