UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” BACAUFACULTATEA DE STIINTE ALE MISCARII SPORTULUI SI SANATATII

MASTER AMCTL

Modificări metabolice induse de efortul fizic în metabolismul Magneziului

Suditu Paul AMCTL 401 B

Magneziul este elementul chimic din tabelul periodic al elementelor care are simbolul Mg și numărul atomic 12. Magneziul este al optulea element și al treilea metal după aluminiu și fier ca abundență în scoarța solidă terestră, formând aproximativ 2% din masa acesteia.

Magneziul este al treilea ca și componență în sărurile dizolvate în apa mării.

Magneziul este un oligo-element,cheia echilibrului nervos si muscular care lupta impotriva oboselii,a stresului si a anxietatii.

Magneziul joaca un rol important in fixarea calciului in oase si in decontractarea muschilor. De asemenea, acesta intervine in reglarea ritmului cardiac, favorizeaza scaderea nivelului de colesterol si regleaza tranzitul intestinal.

Magneziul mai este denumit elixir pentru sanatate si pentru o viata lunga deoarece este un nutrient capabil sa previna crizele cardiace, simptomele premenstruale, hipertensiunea arteriala, aritmia cardiaca, inflamatiile, calculii renali si multe alte afectiuni. De asemenea, magneziul mai contribuie la pierderea in greutate si la tratarea infectiilor puternice.

Magneziul este combinat intr-o anumita masura cu calciu si fosfor in formarea oaselor.De asemenea este prezent in fiecare dintre celulele noastre si implicat in numeroase reactii metabolice ale organismului. Magneziul joaca un rol important in transmiterea de mesaje nervoase si in functionarea muschilor(relaxare).

Magneziul și aliajele lui în forma lor pură sunt foarte inflamabile când sunt topite sau sub formă de pulbere. Magneziul reacționează exotermic la contactul cu aerul și apa și trebuie mânuit cu grijă. Lumina albă strălucitoare (care include ultraviolete), produsă la arderea magneziului, poate dăuna ochilor, de aceea trebuie folosiți ochelari de protecție. Apa nu trebuie folosită la stingerea magneziului aprins, deoarece alimentează focul în loc să-l stingă, conform reacției:

Mg(s) + 2 H2O(l) → Mg(OH)2(aq) + H2(g)

Metabolismul Mg :

- Rol capital in procesele metabolice. Magneziul este indispensabil pentru crestere. Este important in formarea oaselor, a proteinelor si a acizilor grasi, in reactiile catalitice indeplinind un numar mare de functii metabolice cruciale, in special in transformarea alimentelor in energie si transmiterea influxurilor electrice de catre nervi si muschi. Magneziul contribuie la formarea noilor celule si stimuleaza grupul de vitamine B. De asemenea, joaca un rol special in ceea ce priveste relaxarea musculara. Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar normal, organismul preia 30-40% din aport

- Important in pierderea in greutate. Magneziul este important in transformarea grasimilor in energie si in organizarea alimentarii celulelor in oxigen, ceea ce contribuie la eliminarea grasimilor. O mare parte din magneziu se gaseste in interiorul celulelor pentru activarea enzimelor necesare metabolismului hidratilor de carbon si acizilor aminati.

- Ajuta la mentinerea balantei aciditate-alcalinitate din organism. Favorizeaza absorbtia si metabolismul altor minerale precum calciu, fosfor, sodiu si potasiu. Exercita o actiune favorabila in ceea ce priveste utilizarea vitaminelor din grupul B, vitaminelor C si E.

- Rol vital in prevenirea crizelor cardiace. Magneziul joaca un rol important in modul in care influxurile electrice sunt utilizate de organism pentru a facilita transportul nutrientilor la celule. Magneziul detine proprietati euforizante asupra sistemului nervos central, caci intervine in starile depresive, de aceea este considerat un calmant natural.

- Magneziul intervine in metabolismul glucidelor si al calciului, evitand astfel sa se depuna calciul pe peretii arteriali si pe articulatii (ateroscleroza, leziuni coronariene, miocardite etc).Impreuna cu calciul, magneziul actioneaza pentru mentinerea densitatii oaselor.

Aportul zilnic recomandat se incadreaza intre 320mg la femei si 400mg la barbati si la femeile insarcinate sau care alapteaza. Totusi, este indicat ca acest oligoelement sa fie luat in urma unei recomandari medicale. O carenta in magneziu poate provoca aparitia oboselii, scaderea apetitului, varsaturi, greturi, crampe etc.

Cele mai expuse persoane la o carenta de magneziu sunt:Cele care fac sport si care se hranesc incorect;Persoanele in varsta;Consumatorii de alcool;Pacientii care sufera de tulburari digestive cronice;Pacientii care iau diverse medicamente cum sunt cele impotriva tensiunii arteriale (diureticele).

Totusi, un exces de magneziu in organism poate antrena tulburari digestive (diaree), o scadere a tensiunii arteriale, oboseala exagerata. Aceasta survine destul de rar: in urma unei administrari prelungite de magneziu. Persoanele care sufera de insuficienta renala risca un exces de magneziu si trebuie sa evite administrarea suplimentelor vitaminice.

Unde gasim magneziu?

Cacao pudra si ciocolata;Susan, nuci, seminte de floarea-soarelui etc;Legume uscate (fasole alba si linte);Cereale: germeni de grau, faina, musli, ovaz;Moluste si crustacee: creveti, scoici etc;Legume si fructe: brocoli, cartofi, banane, avocado etc.Apa minerala.

• Sportivii trebuie sa compenseze pierderea de magneziu cauzata de efortul fizic sustinut;

Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie, hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala.

Modificari induse de efortul fizic in metabolismul Mg :

Magneziul joaca un rol deosebit de important in sustinerea unui anumit effort fizic de catre organism datorita rolului de activator pentru numeroase enzime implicate in sinteza proteinelor,metabolismul carbohidratilor si sinteza acizilor nucleici.

Mg mai are un rol important in glicoliza,respiratia celulara si transportul calciului transmembranar. Fiecare molecula de ATP se combina cu un ion de magneziu inainte de a fi implicata in orice reactie catalizata enzimatic. Este un cofactor ce caracterizeaza numeroase enzime de fosforilare implicate in functii mitocondriale si un activator pentru numeroase enzime implicate in sinteza proteinelor.

Nivelul sanguin fiziologic normal este de 1,5-2,2 mEq/l acest nivel putand sa scada dupa efpturi fizice intense precum cele des intalnite in sportul de performanta,mai putin in educatie fizica.

Magneziul este implicat in numeroase procese care afectează funcţia musculare,inclusiv consumul de oxigen,producţia de energie şi echilibrului electrolitic. Astfel, relaţia dintre starea de magneziu şi exerciţiu a primit o atenţie de cercetare semnificative. Această cercetare a arătat că exercitarea induce o redistribuire de magneziu în organism pentru a se potrivi nevoilor metabolice. Există dovezi care afecteaza marginal deficitul de magneziu in cadrul unui exerciţiu de performanţă şi amplifică consecinţele negative ale exercitiilor fizice intense (de exemplu, stresul oxidativ),aparent creşte pierderile urinare şi sudoare care pot creşte necesarul de magneziu cu 10-20%.

Pe baza anchetelor alimentare şi a experimentelor umane recente, un aport de magneziu mai mic de 260 mg / zi pentru bărbaţi şi 220 mg / zi pentru sportivii de sex feminin poate avea ca rezultat o stare de magneziu-deficit.Sportivii care participă la sport care necesită controlul greutatii (de exemplu, lupte, gimnastica) sunt aparent mai vulnerabil la o stare de magneziu inadecvat.

Suplimentarea cu magneziu sau creşterea cantităţilor de magneziu va avea efecte benefice asupra performanţei in exerciţii la persoanele cu deficit de magneziu. Suplimentarea de magneziu ale persoanelor

active fizic cu statutul de magneziu adecvat nu a fost demonstrat pentru a îmbunătăţi performanţa fizică. O activitate RNI-linked sau ADR pe baza datelor pe termen lung arata ca echilibrul de la experimente bine controlate umane ar trebui să fie stabilite astfel încât persoanele active fizic pot stabili dacă acestea au un aport de magneziu care ar putea afecta performanţele lor sau spori riscul de consecinţe negative asupra sănătăţii ( de exemplu, imunosupresie, daune oxidativ, aritmii).

Bibliografie :

Conf. Univ. Dr Culea Catalina, Biochimia, 2008

SUA Biblioteca Naţională de Medicină Institutele Naţionale de Sănătate www.pubmed.gov

Enciclopedia Wikipedia – Magneziul (Mg) – Element chimic