1. Modelul cauzalității cumulative, Modelul Myrdal Pentru descrierea procesului cauzal cumulativ să presupunem, pentru început, că toate regiunile unei ţări

se află în acelaşi stadiu de dezvoltare, stadiu apreciat printr-un nivel apropiat al venitului pe locuitor, sau printr-un nivel identic al salariului şi a productivităţii pentru ocupaţii identice. Apoi, să admitem că un şoc exogen produce un dezechilibru, în sensul că o regiune înregistrează o dezvoltare mai rapidă decât celelalte. Myrdal demonstrează că forţele economice şi sociale tind să accentueze dezechilibrul astfel apărut, printr-o expansiune cumulativă în regiunea favorizată.

Modelul cauzalităţii cumulative (Myrdal) este în contradicţie cu teoria neoclasică a echilibrului, teorie care susţine faptul că mobilitatea factorilor de producţie are ca efect egalizarea între regiuni a nivelului salariilor şi a ratei profitului. În concordanţă cu teoria neoclasică, regiunile în care forţa de muncă este insuficientă, iar capitalul este abundent vor înregistra un sold pozitiv al migraţiei (un aflux al populaţiei active) şi un flux negativ al capitalului, astfel încât oferta în creştere a forţei de muncă va duce la scăderea salariilor, iar stocul mai redus de capital va avea ca efect o creştere a ratei profitului. În regiunile mai puţin dezvoltate, în care forţa de muncă este abundentă, iar capitalul este insuficient si va înregistra un proces invers: forţa se muncă va migra spre zonele bogate, ducând la scăderea ofertei pe piaţa muncii în regiunile de origine şi implicit la creşterea salariilor. Capitalul va fi atras de posibilităţile bune de afaceri, iar creşterea ofertei pe piaţă capitalurilor va avea ca efect epuizarea celor mai bune condiţii de plasament şi, în consecinţă, scăderea ratei profitului. Se ajunge astfel la o relativă egalizare interregională a salariilor şi a ratei profitului. În contrast cu teoria neo-clasică, modelul Myrdal analizează mecanismul prin care evoluţia economică are loc în favoarea zonelor deja relativ dezvoltate. Deoarece, în economiile moderne, salariul reprezintă elementul de bază în formarea venitului pe locuitor, pentru prezentarea modelului Myrdal este analizat procesul de stabilire şi diferenţiere interregională a salariilor (Thirlwall, 1999, p.177-180). Fie două regiuni A şi B şi să presupunem că salariile sunt determinate în funcţie de cererea şi oferta pe piaţa muncii.

Să admitem că, iniţial, salariile pentru aceleaşi ocupaţii sunt identice în cele două regiuni, adică WA =

WB. Apoi, să presupunem că un stimul (indiferent de cauză) duce la creşterea cererii de muncă în regiunea A, adică la o deplasare a curbei D din figura 2.1a spre poziţia D1. Efectul unei asemenea evoluţii va fi creşterea salariului în regiunea respectivă de la WA la WA1. Deoarece forţa de muncă reacţionează la apariţia unor posibilităţi mai bune de plasament, populaţia activă din regiunea B va migra în regiunea A, ca răspuns la diferenţa de oportunităţi creată de situaţia WA1 > WA = WB. Migraţia populaţiei active din regiunea B spre regiunea A va avea ca efect creşterea ofertei de muncă în A, de la S la S1, ceea ce va duce la scăderea salariului, de la WA1 la WA2. Scăderea ofertei de muncă în B (ca urmare a soldului migrator negativ) duce la creşterea salariului de la WB la WB1. Teoria neo-clasică a echilibrului prezice existenţa unui flux migrator din B spre A, până în momentul în care WA2 = WB1.

Potrivit modelului Myrdal, migraţia din regiunea B spre A depopulează prima regiune, în termeni de capital uman (forţă de muncă şi posibili antreprenori) şi duce la scăderea cererii pentru produse, servicii şi

factori de producţie. În regiunea A va creşte cererea de bunuri, va fi stimulat spiritul întreprinzător şi va spori cererea de factori de producţie, inclusiv de forţă de muncă. În concluzie, migraţia populaţiei active din B va avea ca efect o scădere a ofertei de muncă în regiunea respectivă (deplasarea curbei ofertei din poziţia S spre poziţia S1) şi o creştere a salariilor. Însă, fluxul pozitiv de populaţie înregistrat în regiunea A va duce la deplasarea, în continuare, a curbei cererii de muncă spre D2, astfel încât discrepanţa inter-regională a salariilor se va menţine, sau chiar va creşte. Cu alte cuvinte, după ce apare (din indiferent ce cauză) un dezechilibru în dezvoltare, se creează un mecanism care duce la favorizarea unei expansiuni economice cumulative în regiunea mai dezvoltată şi la ceea ce Myrdal numeşte efectul de vârtej (backwash effect) în celelalte regiuni.

În teoria lui Myrdal, fluxurile de capital şi comerţul joacă, de asemenea, un rol important în procesul cauzal cumulativ. Pe o piaţă concurenţială, capitalul, la fel ca forţa de muncă se deplasează spre acele plasamente care asigură cea mai bună valorificare şi acestea se întâlnesc în regiunile în care cererea este dinamică. Adică, forţa de muncă, întreprinzătorii şi capitalul tind să migreze împreună. Imigraţia în regiunile aflate în expansiune economică va induce dezvoltarea transporturilor şi a comunicaţiilor, a educaţiei şi a serviciilor de asigurare a sănătăţii ş.a.m.d. Ca urmare, va creşte eficienţa utilizării factorilor de producţie, ceea ce va duce la menţinerea avantajului competitiv al regiunilor respective.