Modelul ABC Furie

5/17/2018 Modelul ABC Furie - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/modelul-abc-furie 1/12

8. MODELUL ABCDacă în capitolul 5 am discutat sumar care sunt cauzele furiei acum vom înţelege

mai bine cum gândurile noastre duc la furie. Prin acest pas trecem la prevenţia apariţieistărilor de furie.

Modul în care gândurile duc la emoţii a fost sintetizat în ceea ce numim modelulABC, în care A reprezintă situaţiile în care apare emoţia, B reprezintă gândurile care netrec prin minte în acea situaţie iar C reprezintă ceea ce simţim şi ceea ce facem în aceasituaţie.

Vom analiza două modele: unul general care ne arată modul în care gândurile ducla emoţii indiferent dacă sunt adaptative sau dezadaptative (adică şi furie şi iritare) şi unul specific care ne arată gândurile care duc la furie şi cele care duc la iritare. Este esenţial săne dăm seama de acest lucru pentru că astfel ştim ce anume vom schimba pentru a modificafuria.

La începutul acestui ghid am văzut că de obicei spunem că situaţiile şi ceea ce seîntâmplă în jurul nostru ne face să ne înfuriem sau să ne irităm.

8.1 Modelul generalM-a enervat faptul că nu s-a uitat la mine, m-am înfuriat pentru că a uitat să mă

sune, m-a iritat la culme faptul că s-a băgat în faţa mea la coadă, m-am înfuriat pentru căam aşteptat atâta timp fără nici măcar să-mi aducă comanda. Dacă îţi aminteşti este ceea ceţi-ai spus ţie sau prietenilor tăi când ai fost în aceste situaţii.Cu alte cuvinte ne spunem că un eveniment duce la o emoţie. În acest model ABC, ar însemna că A (situaţia) duce la C (emoţie).

Acum să ne imaginăm următoarea situaţie. Să ne imaginăm că stăm la coadă la bilete pentru trenul care pleacă peste 30 de minute şi altcineva intră în faţa. Aceasta estesituaţia, evenimentul care consideri că îţi declanşează emoţia. O persoană care intră în faţă

la coadă. Acum să ne imaginăm că stăm la coadă de 4 ore. Probabil că te vei enerva foartetare sau te vei înfuria când te gândeşti că acea persoană nu a respectat rândul şi va trebui săaştepţi şi mai mult riscând să pierzi trenul.

Acum să ne imaginăm că în momentul în care ai văzut persoana care intră în faţa ta,îţi dai seama că este un foarte bun prieten de-al tău care îţi poate lua bilete. Cum te veisimţi în această situaţie? Mai mult ca sigur că te vei simţi uşurat sau foarte bucuros. Acumnu vei mai pierde trenul.

Totuşi în cele două situaţii avem acelaşi eveniment fizic: o persoană care intră înfaţa noastră când aşteptăm la bilete, şi două emoţii una de enervare sau furie şi alta deeliberare şi bucurie.

Înseamnă că nu situaţia ne face să ne înfuriem. Ce diferă este modul în care vedem

noi faptul că cineva intră în faţa noastră: dacă îl vedem ca o situaţie care ne blocheazăscopul (de a lua trenul, de a respecta o regulă, etc.) ne enervăm sau ne înfuriem; dacă îlvedem ca o situaţie în care ne ajută să ne atingem scopul (să luăm bilete, să prindem trenul,etc.) sau să evităm o situaţie nefericită (cum ar fi să rămânem într-un oraş necunoscut) nesimţim eliberaţi sau bucuroşi.

În concluzie, modelul general ne spune că nu situaţia generează stările noastreafective ci modul în care noi vedem situaţia ca o situaţie dorită sau nedorită.



De ce este important acest lucru? Este important pentru că schimbând modul în carevedem situaţiile, schimbăm şi emoţiile pe care trăim în aceste situaţii. De multe ori modulîn care vedem lucrurile, este supus unor erori ce ne fac să reacţionăm greşit.

8.2. Modelul specific

Dar ce face diferenţa între o emoţie dezadaptativă cum este furia şi una adaptativăcum este iritarea?Să luăm acelaşi exemplu: Eşti la coadă şi vezi pe cineva care intră în faţa ta. Mai ai

10 minute până pleacă trenul şi acea persoană care intră în faţa ta cumpără 10 bilete. În acelmoment te gândeşi că ai prefera ca să nu intre în faţa ta şi să respecte rândul dar se poateîntâmpla acest lucru chiar dacă este extrem de neplăcut. Probabil că te vei irita foarte tare şio vei atenţiona să stea la rând.

Acum aceeaşi situaţie dar te gândeşti ca trebuie să stea la rând şi că acest lucru nuse poate întâmpla pentru că nu suporţi ca cineva să intre în faţa ta. Probabil că acest lucru teva înfuria foarte tare, vei striga la acea persoană, o vei agresa verbal şi sper nu şi fizic.

Acelaşi mod în care vezi situaţia dar reacţiile sunt diferite: iritare sau enervare în

primul caz şi furie în cel de-al doilea.Ce face diferenţa între o emoţie adaptativă şi una dezadaptativă? Cum se poatedesprinde din exemplul de mai sus, diferenţa este făcută de către anumite gânduri saucredinţe evaluative cum sunt: Trebuie să stea la rând, trebuie să prind trenul, nu suport săse bage în faţă. Furia se leagă de credinţele iraţionale, iar iritarea de credinţele raţionale.

8.3. CREDINŢE IRAŢIONALE ŞI CREDINŢE RAŢIONALE

8.3.1 CREDINŢELE IRAŢIONALE

Se referă la modul în care noi evaluăm situaţiile pe care le întâlnim şi care ne blochează sau ne ameninţă atingerea scopurilor.Ele sunt de mai multe tipuri, în cazul furiei fiind cerinţele absolutiste faţă de

ceilalţi, referitoare la sine şi credinţele legate de toleranţa scăzută la frustrare.Cele mai frecvente credinţe iraţionale în cazul furiei sunt:1. Ceilalţi trebuie să facă ceea ce vreau eu.2. Lumea trebuie să fie dreaptă şi să respecte regulile care s-au stabilit.3. Lucrurile trebuie să fie mai uşoare decât sunt.4. Nu suport când ceilalţi se comportă astfel.

Vom discuta în capitolul următor cum le identificăm. Pentru moment doar întreabă-te

ce îţi spui astfel încât ajungi să te înfurii? Probabil că deja ţi-ai dat seama că este unadintre aceste credinţe iraţionale, într-o formă mai mult sau mai puţin asemănătoare.Dar de ce sunt aceste credinţe iraţionale?1. Pentru că nu ne ajută să ne atingem obiectivele şi să obţinem ceea ce vremÎntâi să ne amintim cazul lui Mihai. Faptul că el credea că soţia lui trebuie să facă

cafeaua dimineaţa l-a ajutat într-un fel? Nu, în nici un caz. Nu a reuşit să-şi bea cafeaua, s-aînfuriat foarte tare, şi-a uitat telefonul acasă şi în plus două nopţi a „dormit” singur.



Am spus de fapt primul criteriu (cel pragmatic) care face această credinţă să fieiraţională. Nu ne ajută să obţinem ceea ce vrem. Dacă l-ar fi ajutat, Mihai ar fi reuşit să beadimineaţa cafeaua. De multe ori când ne înfuriem obţinem ce vrem de la ceilalţi, dar beneficiul este doar pe termen scurt, pe termen lung efectele sunt dezastruoase.

2. Pentru că nu sunt logice.

Mihai ar fi vrut ca soţia lui să-i facă dimineaţa cafeaua (ca să salveze din timp).Dar este dorinţa lui, este ceea ce vrea el şi nu este o realitate. Problema este că atunci cândspune că trebuie, el transformă dorinţa lui într-o realitate necesară ca şi cum ar decurgelogic din faptul că el vrea ceva aceasta se va întâmpla. Dorinţele nostre nu sunt realităţi. Pe baza lor noi modificăm mediul nostru şi facem multe lucruri pentru a le face realităţi.Aceasta se poate întâmpla (în funcţie de ce facem pentru a o îndeplini) dar nu este onecesitate.

Când spunem că cineva trebuie să ne iubească, că trebuie să ne respecte sau să neaprecieze, noi de fapt uităm că acestea sunt dorinţe care stau la baza a ceea ce facem.

Dacă ceilalţi trebuie să facă lucrurile cum vrem noi, înseamnă că şi noi trebuie săfacem lucrurile cum vor alţii. Dar aşa este?

3. Pentru că nu sunt susţinute de ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.Când spunem că trebuie ca ceilalţi să mă respecte înseamnă că de fiecare datăceilalţi ne-au respectat. Înseamnă, la modul mai general, că de fiecare dată dorinţelenoastre s-au transformat în realitate. Oare în cazul nostru este aşa? Nu a existat nici osituaţie în care să nu fim respectaţi de ceilalţi, să fim grăbiţi sau împinşi pe stradă sau înautobus?

Cred că e momentul să ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă tot ce ne-am dori s-ar transforma în realitate? Avem o multitudine de dorinţe care mai de care mai „curioase”. Săne imaginăm că ele s-ar îndeplini. La ce concluzie ajungeţi? Prin urmare, nu avem unsuport în evenimentele din viaţa noastră care să ne spună că trebuie ca lucrurile să fie într-un mod sau altul, ci avem suport pentru a spune că am vrea foarte mult ca lucrurile să fie

astfel şi vom face tot ce putem ca să fie aşa.Pe scurt, spunem că o credinţă este iraţională în momentul în care nu ne ajută să neatingem obiectivele pe termen lung, nu este logică şi nu o regăsim în ceea ce trăim în viaţanoastră.

8.3.2 CREDINŢELE RAŢIONALELa fel ca cele iraţionale, se referă la modul în care evaluăm situaţiile. Diferenţa

constă în caracteristicile lor.Cred că deja ne-am dat seama că ele au următoarele proprietăţi:1. Ne ajută să ne atingem obiectivele atât pe termen scurt cât şi pe termen

lung. 2. Sunt logice.3. Se bazează pe experienţele din viaţa noastră.În cazul furiei avem trei alternative raţionale principale:Oamenii au dreptul de a gândi, a simţi şi a se comporta aşa cum vor, chiar dacă

este o prostie sau nu sunt de acord cu asta.



Chiar dacă modul în care se comportă este stupid sau deplasat nu le putem luadreptul lor de a se comporta astfel. Când ne înfuriem, în situaţia în care ceilalţi se comportăîntr-un anumit mod, este ca şi cum ne-am enerva că un bărbat nu poate naşte.

Chiar dacă aş vrea foarte mult să fiu tratat cu respect, nu este nici o regulă înunivers care să spună că aşa trebuie să fie.

Devenind furios când sunt nedreptăţit voi avea mai puţine şanse să găsesc cea mai bună soluţie în această situaţie. Dacă mă aştept ca lucrurile să fie mai uşoare, atunci s-ar putea să se întâmple

aşa, dar nu trebuie cu necesitate.Cu ce ne ajută să ne înfuriem când suntem în situaţia de a rezolva nişte probleme

mai grele decât ne-am aşteptat?Aceste credinţe reflectă dorinţele noastre, care ne ajută să acţionăm în funcţie de

schimbările care apar în situaţiile cu care ne confruntăm şi să ne adaptăm acestora. Decisunt logice.Ele reflectă experienţa noastră de viaţă. Cred că nu este un efort să ne gândim cât de stupids-au comportat de multe ori oamenii pe care îi cunoaştem sau chiar noi înşine; de câte ori

chiar dacă am stabilit nişte reguli, acestea au fost încălcate, sau de câte ori ceea ce ni se părea uşor s-a dovedit ulterior un calvar sau chiar ceva de netrecut.Repetarea acestor credinţe raţionale şi conştientizarea argumentelor pe care se

bazează în momentele în care de obicei te înfurii te ajută să transformi furia în iritare. Esimplu: ieşi din situaţia în care eşti, relaxează-te şi repetă credinţele raţionale precum şiargumentele care stau la baza lor. În continuare vom vedea cum schimbăm aceste credinţe.Pentru a reuşi e nevoie de efort. S-ar putea ca strategia simplă de mai sus să meargă dar decele mai multe ori, e nevoie de efort susţinut.

Pe scurt, modelul ABC ne ajută să înţelegem “anatomia” furiei. De asemenea,rezultatele acestei strategii sunt mai evidente dacă exersarea lui se face, cel puţin la început,cu ajutorul unui specialist (psiholog).

Practicarea modelului ABC presupune parcurgerea mai multor paşi: identificareacomponentelor, modificarea gândurilor iraţionale, asimilarea unor gânduri raţionale şi practicarea sau întărirea acestora.

8.4. CUM NE AJUTĂ MODELUL ABC?

Ceea ce ne arată modelul ABC este că dacă ne reducem gândurile care generează furia,nu va mai fi nevoie de o descărcare. Sesizând semnalele furiei din timp şi trimiţându-nemesaje de avertizare, nu vom mai ajunge să ne înfuriem. În cele ce urmează vom vedeacum putem identifica şi modifica gândurile care duc la furie adică vom folosi modelulspecific.

Pentru început ne vom întreba care sunt paşii pe care îi vom parcurge pentru

modificarea furiei în iritare?



1.Identificarea emoţiei (C), a situaţiei în care apare (A), şi a credinţeloriraţionale (B).2.Modificarea credinţelor iraţionale şi asimilarea celor raţionale- controlulla nivelul B3.Reducerea simptomelor fiziologice- controlul la nivelul C

4.Aplicarea în practică

8.5. CUM IDENTIFICĂM COMPONENTELE MODELULUI?

Vom învăţa cum să conştientizăm şi să identificăm fiecare componentă. În acelaşitimp vom vedea care sunt cele mai folositoare instrumente pentru a face acest lucru.Identificarea şi conştientizarea lor într-un mod corect este necesară pentru a obţine un efectmaxim. Reluând pe scurt ce vom identifica, avem astfel:A= Identificarea situaţiei sau a evenimentului activator—situaţia în care aveţi sentimentede furie;

B= Identificarea a ceea ce gândeşti şi îţi spui ţie însuţi în situaţia respectivă (credinţele proprii);C= Identificarea sentimentelor şi a acţiunilor—felul cum te simţi în situaţia respectivă(supărare sau furie) este determinat de ceea ce gândeşti şi felul cum te comporţi: auto-înfrângere sau consecinţe dureroase.

Exemplu. În acest exemplu vom vedea ce a identificat Călin ca fiind componenteleunui episod de furie.

A. Situaţia. Intru în bucătărie unde mă aştept ca micul dejun să fie pregătit deja astfelîncât să pot ajunge la timp la serviciu. În schimb o găsesc pe soţia mea ajutând-o pe fiica

noastră la teme - deci micul dejun nu este pregătit încă. B. Convingeri . Cred că ar fi trebuit ca soţia mea să-mi fi pregătit micul dejun până acum şică fiica noastră ar fi trebuit să-şi facă singură temele.C. Sentimente / Acţiuni Mă simt foarte furios. Strig la soţia mea şi îi spun că munca meaeste mai importantă decât temele copilului. Ies ca o furtună din casă. Sunt extrem de iritatcând mă apuc de lucru la serviciu.

„Dacă aş fi analizat obiectiv această situaţie, mi-aş fi dat seama că soţia mea a făcuto alegere - aceea de a o ajuta pe fiica noastră la teme. Alegerea mea, a reflectat doar pretenţiile mele egoiste şi a generat furie pe care am manifestat-o acasă şi am dus-o cumine şi la serviciu”.

8.5.1. CUM IDENTIFICĂM SITUAŢIILE?



Când trecem la modificarea furiei în iritare (control preventiv), identificareasituaţiilor în care ne înfuriem necesită o acurateţe mai mare decât în cazul controluluidirect.

Sunt mai multe moduri în care putem face acest lucru. În primul rând este importantsă nu cădem în capcana de a considera această sarcină ca fiind foarte uşoară. Vom vedea de

ce.

INDICII:

A (situaţiile activatoare care declanşează furia) pot fi persoane, situaţii, stărişi comportamente.

Caută evenimente ca şi respingerea, încălcarea regulilor de cătreceilalţi, argumente contrare, alcool, anxietate, şi perfecţionism.

Caută câştigurile pe care le percepi (posibil subconştient) ca

rezultând din faptul că se înfurie (ex. eliberarea tensiuni sau a frustrării,controlul celorlalţi, etc).

Răspunde la următoarele întrebări:

1) Ce mă face să mă înfurii atitudinea obraznica si ingamfata a sotului meu cand il confrunt cu privire la derapajele lui de comportament.

2) În ce situaţie mă înfurii cel mai des? Ma infurii doar cand persoanele apropiate(sotul, mama, tata, copiii) fac lucruri care ma ranesc emotional.

4) În ce moment mă înfurii? Cand nu sunt ascultata si acuzata pe nedrept.Acum alege o situaţie pe baza acestor răspunsuri. Situaţia pe care o alegieste cea cu care vom lucra în continuare. Sumarizează în câteva rânduri situaţia încare te înfurii.

Una din multele situatii cand sotul meu m-a tradat iar cand am dorit sa discutamdespre de ce? –uri si cauzele comportamentului sau raspunsul sau a fost obraznicsi ingamfat, refuzand in principiu sa detaliem aceste cauze.de ex: asa am avut chef,asa mi-a venit, am fost curios, ...

De cele mai multe ori, situaţia este destul de evidentă. Dar nu întotdeauna. Ce

ne interesează este elementul cel mai important din situaţie, elementul critic. Dupăce ai sumarizat situaţia verifică prin următoarele întrebări:



IDENTIFICĂ EVENIMENTUL CRITIC

Ce este cel mai important lucru care mă face să fiu furios înaceastă situaţie? De ce ar fi nevoie ca să nu te înfurii? (Inversul răspunsului

la această întrebare este elementul critic al situaţiei).

Fă o listă cu toate elementele situaţiei şi alege doar pe celmai important excluzându-le pe celelalte.

Scrie mai jos evenimentul critic din situaţie!!!!!!

Lipsa lui de incredere in mine si in capacitatea mea de a intelege; side a se simti sufiecient de in siguranta in aceasta relatie pentru alasa garda jos si a-si recunoaste slabiciunile sau nevoile reale...

Ca sa nu ma infurii ar fi nevoie de o reactie matura emotional dinpartea lui in momentele de criza si de a accepta discutii si concluziineplacute pentru el, fara a se inchide in carapace.

Furia mea este o eliberare de tensiune si un strigat de ajutor ; de a-lface sa vada cat de mult ma raneste comportamentul lui.

DESCOPERĂ CONFLICTELE INCOŞTIENTE CE STAU LA BAZAFURIEI TALE!!!

Acum vom complica puţin problema, întrebându-ne dacă se ascunde ceva înspatele situaţiei pe care noi o considerăm ca fiind critică pentru furie. Oare nuexistă altceva ce este implicat? Unii autori le-ar numi conflicte inconştiente. Acestlucru este necesar de verificat, deşi nu întotdeauna există. Dacă nu identificăm ce seaflă în spatele situaţiei pe care o incriminăm, vom face doar o modificaresuperficială.

Cazul lui Mihai :

Mihai a identificat ca fiind situaţia critică faptul că soţia lui nu i-a făcut cafea

în acea dimineaţă. Modificând gândurile care apăreau în acest tip de situaţii, Mihai

a devenit doar iritat, reuşind să comunice cu soţia lui. Dar după câteva zile, furia arevenit. Atunci i-am spus lui Mihai că este pregătit să aflăm cu adevărat care estesituaţia care activează furia. Cum am făcut acest lucru?

T: Hai să considerăm că în fiecare dimineaţă soţia ta uită să îţi facă cafeaua... ce e rău înacest lucru?M: Va trebui să mi-o fac eu...T: Şi ce e aşa de rău în asta?



M: Nu am timp, dimineaţa citesc şi mă gândesc la problemele cele mai importante care potsă apară în domeniul meu de cercetare...T: Hai să zicem că nu ai timp să te mai gândeşti dimineaţa...ce se întâmplă atunci?M: Atunci voi fi mediocru şi nu voi reuşi să fac nimic!!T: Ce crezi că e mai important dintre toate acestea: că nu ai cafeau pregătită, că pierzi

timpul să faci cafeaua, sau că nu vei reuşi să faci nimic şi vei fi mediocru?M: În mod cert să fiu mediocru.(printr-un lanţ de inferenţe ale lui Mihai, soţia lui în fiecare dimineaţă de fapt nu îi blochează scopul de a se simţi confortabil, de a-i „hrăni” o dependenţă de cofeină ci îi blochează scopul de a reuşi în meseria lui de cercetător).T: Şi crezi că dacă vei avea tot timpul cafeaua pregătită vei fi cel mai renumit cercetător?

Fiind pregătit prin exerciţiile pe care le-a făcut când a lucrat pentru modificareagândurilor, el a conştientizat repede că de fapt soţia lui prin ceea ce uită nu încearcă să-lîmpiedice să devină cel mai bun în domeniul său.

Dacă nu ar fi conştientizat acest lucru aş fi considerat ca element critic situaţia de afi mediocru trecând la paşii următori.

Răspunsul lui a fost plin de umor:M: Cred că o să umblu cu un termos peste tot mai ales la conferinţe...aşa voi reuşi sigur....

EXERCIŢIU:

Acum este rândul nostru să verificăm dacă în spatele situaţiilor evidente încare ne înfuriem se ascunde ceva „inconştient”. Exerciţiul următor ne va clarificaaceste „conflicte inconştiente”.

El constă într-o suită de paşi care se repetă până la epuizarea răspunsurilor

pe care le avem. Ultimul răspuns este de fapt „motivul inconştient” care stă la baza problemei noastre.

1. Scrie cel mai important lucru din situaţia reală în care te înfurii:lipsade incredere a sotului in a se deschide fara teama catre mine.2. Acum consideră acest lucru ca fiind existent sau ca ceva ce nu se vaschimba. Întreabă-te de ce e rău dacă ar fi aşa sau ce se va întâmpla dacă ar fiaşa (ce crezi că se va întâmpla). Răspuns:nu putem avea o relatie completfunctionala si armonioasa si echilibrata daca unul dintre noi nu se deschidecomplet catre celalalt.3. Repetă acest pas până la ultimul răspuns.

4. Selectează dintre toate răspunsurile pe cel pe care îl consideri ca fiindcel mai important.5. Notează-l în următoarea căsuţă.



Ideile gresite si experientele nefericite de cuplu traite de sotul meu l-aufacut sa se teama sa se deschida si sa se abandoneze emotional intr-o relatieacest lucru ducand la frustrari de ambele parti si derapaje de

comportament din partea lui.

Acest lucru pe mine ma face sa ma simt respinsa, ca nu sunt suficient debuna pentru a-i castiga increderea. Eu sunt constienta de valoarea mea inaceasta relatie si de aici furia mea ca el nu ma vede, nu vede ca sunt opersoana in care poate avea incredere, ca nu sunt ca celelalte femei dinviata lui.

8.5.2. CUM IDENTIFICĂM CONSECINŢELE? EMOŢII ŞICOMPORTAMENTE

În modelul ABC, C sunt consecinţele pe care le trăim. Ele sunt emoţionale, biologice,cognitive şi comportamentale. Sunt ce am analizat în capitolul 7 ca fiind semnalele furiei.Dacă în primul pas ne-a interesat care sunt primele semne pe care le observăm astfel încâtsă aplicăm rapid strategiile din capitolele 10 şi 11, acum ne interesează să observăm cumaceste consecinţe apar din gândurile noastre şi cum se vor modifica ca urmare a schimbăriigândurilor iraţionale.



INDICII FOLOSITOARE:

Caută ceea ce simţi în acele momente: furie, iritare,nervozitate. Caută semnale biologice ale tensiunii şi arousalului: anxietate,

tensiune musculară, crampe, transpiraţii reci/calde, modificări înfrecvenţa şi adâncimea respiraţiei, dureri de cap, îngustareavederii, etc Caută comportamente: răutatea, blamarea, sarcasmul, glumeforţate, retragere, purtarea extrem de cuviincioasă, tăcerea,agresivitatea pasivă, violenţa, modificarea somnului, etc. Caută gânduri care îi blamează pe ceilalţi

Răspunde la următoarele întrebări:

Cum mă simt în situaţia descrisă mai sus? Neiubita, furioasa, frustrata

Ce senzaţii corporale am? Anxietate, tremurul mainilor si picioarelor, palpitatii ,senzatii de greata.

Ce fac atunci când mă înfurii? Discut, cer explicatii apoi : Retragere, agresivitate pasiva, violenta.

Ce gânduri îmi vin în minte? Ca totul e degeaba, ca nu sunt inteleasa corect, il blamez pentru ce face, ma minte, e nebun, e pervers, e dereglat.

Scopul nostru este de a recunoaşte semnalele episoadelor de furie.

EXERCIŢIU 1: Tehnica termometrului

Pentru a realiza o monitorizare acurată vom învăţa cum să notămintensitatea emoţiilor pe care le avem. Acest lucru ne ajută în a diferenţia, prin prisma intensităţii emoţiilor, între situaţiile pe care le avem.

Să ne imaginăm că furia pe care o avem este la fel ca şi căldura corpuluinostru. Putem fi foarte furioşi sau mai puţin furioşi. Acum să considerăm că avem

un termometru pentru a măsura cât de furioşi suntem într-o anumită situaţie. Cândnu suntem deloc furioşi vom avea pe o scală de la 0 la 10 un nivel 0. Când suntemextrem de furioşi şi suntem pe punctul de a exploda vom avea un nivel de 10. Dar sunt şi situaţii în care nivelul furiei este de 2 sau 5 etc. Fă o listă cu zece situaţii încare te-ai înfuriat iar în dreptul fiecăreia trece în ordine crescătoare nivelul furiei.Pentru a te ajuta începe notând situaţiile extreme: începi cu 0 şi 10, pe urmă cu 1 şi9, 2 şi 8 etc. Acelaşi lucru îl poţi face şi pentru senzaţiile fiziologice.



EXERCIŢIU 2:

Continuă jurnalul folosind această formă, în care să treci A şi C. Noteazădata şi ora în care ai emoţiile tale problemă. Notează şi dacă te înfurii şi dacă eştiiritat. Prin acest exerciţiu vei putea recunoaşte mai uşor care sunt situaţiile în care te

înfurii.

Data/ora Situaţia Emoţia(0-10)

8.5.3. CUM IDENTIFICĂM GÂNDURILE IRAŢIONALE?:

Credinţele (B) sunt gânduri sau atitudini care sunt asociate cu anumite situaţii.Aminteşte-ţi că A nu cauzează C, ci B (gândurile) cauzează C. Situaţiile activeazăcredinţele – iar acestea, atât conştient cât şi inconştient, cauzează reacţiileemoţionale şi comportamentale.

Câteva exemple de credinţe iraţionale (dezadaptative) care duc la furie:

• Ceilalţi nu trebuie să se comporte niciodată într-un mod pe care nu-l agreez.• Ceilalţi nu trebuie să-mi provoace stări de frustrare sau să ameninţe stabilitatea

existenţei mele.• Oamenii trebuie să se comporte întotdeauna corect faţă de mine.• Oamenii care fac lucruri rele sunt oameni răi şi trebuie să fie pedepsiţi.• Furia este rea şi destructivă.• Nu suport ca ceilalţi să nu se comporte corect faţă de mine.Cum putem identifica aceste gânduri care ne fac să ne înfuriem?

Răspunde :La ce mă gândesc şi cum văd eu situaţia în care mă înfurii?Daca ma iubeste cu adevarat atunci are incredere in mine deci nu ma iubesteCaută-le completând următoarele afirmaţii:Trebuie ca ceilalţi: sa se comporte corect fata de mine

Trebuie ca eu să: inteleg ca fiecare suntem diferiti cu scale de valori si experiente de viata diferite si ca de multe ori comportamentul celorlalti nu are nimic personal. Nu mai suport ca sotul meu sa ma minta, sa nu se deschida complet fata de mine E groaznic: ca sotul meu sa mai repete aceleasi greseli fata de mine.

Scrie în căsuţa de mai jos care sunt gândurile pe care le ai când te înfurii:



1. e un mincinos2. mi-am irosit viata alaturi de el3. niciodata nu se va schimba4. sunt o proasta ca l-am crezut de fiecare data5. nu merit asta

6. nu vede cat de mult ma raneste

Pentru următoarele trei zile extinde monitorizarea pe care ai făcut-o incluzând gândurile.

Realizează un tabel după modelul de mai jos:

Data Situaţia Gânduri Emoţia(0-10) Nu au maifost situatii defurie

Modelul ABC Furie

Documents

Transcript of Modelul ABC Furie