Model de analiză structurală a PIB după resurse, utilizări ... · vedere capitalul, factorul...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 21

Model de analiză structurală a PIB după resurse, utilizări şi proprietate

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Lector univ. dr. Ana CARP ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Lector univ. dr. Mariana BUNEA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Drd. Maria MIREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract

Produsul intern brut, ca indicator macroeconomic de rezultate

este consecința utilizării efi ciente a factorilor de producție respectivi, a resurselor, capitalului, potențialului uman și desigur, dezvoltarea sectorului privat în economie. În acest context, autorii se axează pe a reliefa modul în care principalele resurse ale economiei naționale sunt utilizate în realizarea produsului intern brut. În acest sens, se prezintă ponderea resurselor la formarea produsului intern brut în interval de 13 ani, evidențiind pe de o parte, contribuția anuală a fi ecărei resurse la realizarea produsului intern brut, iar pe de altă parte, modul în care a evoluat ponderea fi ecărei resurse la formarea produsului intern brut, an de an. Apoi, după această prezentare este interesant și important de văzut cum a evoluat produsul intern brut pe utilizări. În termenii cei mai generali, produsul intern brut pe utilizări ar fi consumul, formarea brută de capital, variația stocurilor și exportul net. În termeni generali, dacă concentrăm consumul, vom constata că e vorba de ponderea consumului în produsul intern brut, formarea brută de capital și variația stocurilor pot reprezenta investițiile care s-au realizat în economie și modul în care aceste investiții își aduc contribuția la formarea produsului intern brut. Din analiza efectuată, se desprind idei concludente, iar articolul devine și mai sugestiv, prin aceea că este însoțit de tabele sintetizate de autori și grafi ce relevante care pun în evidență și susțin aprecierile pe care autorii le fac în conținutul acestui articol. Cuvinte cheie: PIB, resurse, utilizări, forme de proprietate, model econometric Clasifi carea JEL: C87, E60

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 201822

Introducere

Exportul net, statistic se stabilește ca diferență între export și import, și exprimă modul în care, pentru nevoile de dezvoltare și consum ale economiei naționale, se recurge la importuri de completare sau importuri de consum, sau în cazul în care economia produce peste nevoile de consum și investiții interne, se realizează exporturi, cele care aduc valori ce contribuie la creșterea în cifră absolută a produsului intern brut. Din păcate, exportul net în România este negativ, singura dată întâlnindu-se un nivel aproape de 0 în anul 2015. În rest, produsul intern brut este ușor afectat de importurile – uneori mai mult, alteori mai puțin necesare – dar realizabile în perioada respectivă. Din alt punct de vedere, ca factor de creștere a produsului intern brut putem lua și structura lui pe forme de proprietate, în sensul că, sectorul privat a crescut ca pondere an de an, iar sectorul public, s-a diminuat și trebuie să-și mai diminueze încă ponderea la realizarea produsului intern brut. Aceasta nu pentru că autorii ar fi adepții dictonului că statul este cel mai slab administrator, dar pornind de aici și concretizând mai atent, pentru că trebuie afl ate resursele private din economie, la investiții care să creeze locuri de muncă, pe această cale să lărgească calea pentru formarea bugetului consolidat și, mai apoi, să crească și calitatea producției care să devină competitivă, pe această cale să crească și exportul.

Literature review

Anghel, Diaconu and Sacală (2015) au efectuat un studiu al Produsului Intern Brut din România pe categorii de utilizatori. Anghelache (2017) a realizat o amplă analiză a evoluției economiei românești. Anghelache and Anghel (2017) au utilizat instrumentarul econometric în vederea analizei factorilor care infl uențează creșterea PIB. Censolo and Colombo (2008) au studiat aspecte referitoare la structura cheltuielilor publice. Chamberlin (2011) a analizat corelația dintre PIB, venitul real și creșterea economică. Dornbusch, Fischer and Startz (2007) au prezentat noțiunile fundamentale ale macroeconomiei. Fleurbaey (2009) a studiat posibilitățile de creștere a bunăstării sociale. Garin, Lester and Sims (2016) au investigat metodele de realizare a PIB nominal propus. Newbold, Karlson and Thorne (2010) au prezentat elementele esențiale ale statistice economice. Pistoresi and Rinaldi (2012) au studiat legătura dintre comerțul internațional și creșterea economică.


Metodologie, date, rezultate și discuții

Un element important în evoluția economică a unei țări îl reprezintă moul în care se reușește utilizarea și valorifi carea avantajului pe care îl reprezintă resursele economice. Din punct de vedere al funcției Cobb-Douglas tragem concluzia că atunci când vorbim despre resurse trebuie să avem în vedere capitalul, factorul muncă sau munca și resursele fi nanciare. Din acest punct de vedere vom constata că pe resurse, în ramurile economiei naționale, rezultatele sunt dintre cele mai contradictorii.

Ponderea resurselor în structura PIB în perioada 2003-2015 (%)

Tabelul 1

Sursa: Institutul Național de Statistică

În tabelul 1 am reliefat ponderea resurselor în structura produsului intern brut pe total și apoi repartizat pe ramurile economiei naționale. Dacă dorim o adâncire a analizei putem să calculăm și să inventariem și modul în care pe ramurile economiei naționale aceste reurse sunt subsumate la nivelul doi pe regiuni de dezvoltare. În ceea ce privește la nivelul regiunilor de dezvoltare datele relevă același fapt, discrepanța dintre primele trei regiuni ale țării, cu o capacitate economică superioară și celelalte. Constatăm că din punct de vedere al resurselor pe ramuri ale economiei naționale agricultura este domeniul care a avut cel mai mult de suferit. Astfel, dacă în anii 2003 și 2004 agricultura asigura 11,6 respectiv 10,6% din produsul intern brut, s-a ajuns la situația ca după anul 2012, până în 2015 să înregistrăm procente de 4,7% din totalul produsului intern brut în 2012, 4,8% în 2013, 3% în 2014 și abia 3,4% în 2015. În anii 2016 și 2017 este o ușoară redresare a participării


acestei ramuri la formarea produsului intern brut. Cam aceeași situație se înregistrează și în domeniul construcțiilor în care perioada 2007-2009, pe baza acumulărilor respective, ponderea acestui domeniu de activitate la formarea produsului intern brut a fost cuprinsă între 9,1 ( în 2007) și 10,6% în 2008. În anii 2014-2015, ca urmare și a unei crize în domeniul resurselor și pieței imobiliare, ponderea acestei ramuri a ajuns la 4,8% în 2014, respectiv 4,3% în 2015. Industria a continuat să fi e pilonul principal al creșterii economice, al realizării produsului intern brut, care deși în procesul de privatizare a avut mult de suferit, și-a menținut o contribuție cuprinsă între 23,1% în anul 2015, nivelul cel mai redus și 26,4% în 2010. Activitatea de comerț, repararea automobilelor și activitățile casnice, hoteluri, restaurante, transporturi și telecomunicații se situează pe locul 2 după industrie, inclusiv energie, cu procente cuprinse între 15,6%, anul cel mai slab din punct de vedere al ponderii la formarea produsului intern brut, la 22,7% în anul 2007, adică în anul aderării României la Uniunea Europeană, dar anul de dinaintea crizei economico-fi nanciare. În rest, în întreaga perioadă, inclusiv în anii 2016-2017 ponderea s-a situat la nivelul de 18-22%. Activitățile fi nanciare, imobiliare, închirieri și servicii au avut un trend aproximativ constant înregistrându-se vârfuri în anul 2010 când a participat cu 16,2% la formarea produsului intern brut, 2009 cu 15,1%, 2014 cu 16,9% din formarea produsului intern brut, în rest depășind în fi ecare an, 12,3 procente balansând între aceste nivele. În alte activități de servicii așa cum le avem metodologic structurate pentru analiza produsului intern brut considerăm că și aici am înregistrat o pondere relativ constantă, cel mai redus nivel fi ind de 12,7% în anul 2013, iar cel mai ridicat, 14%, înregistrat în doi ani, respectiv în 2014 și 2015. Este un domeniu care împreună cu activitățile fi nanciare, comerț, repararea automobilelor și activitățile casnice, hoteluri, restaurante, transporturi și telecomunicații dau o pondere de aproximativ 48-50% din produsul intern brut. Impozitele nete pe produs, unica categorie în care se utilizează resursele, a reprezentat ponderi cuprinse între 10% în anul 2009, anul de după criză, 10,9% în 2008, anul de vârf al crizei, ajungând la cel mai înalt nivel, de 13,9% din produsul intern brut în anul 2014. În anii 2015, 2016 și 2017 ponderea s-a situat în limite rezonabile.


Ponderea resurselor la formarea PIB-ului în perioada 2003-2015 (%)

Figura 1

Datele și prezentarea sunt prelucrate de autori după datele furnizate de INS

În fi gura 1 ponderea resurselor la formarea produsului intern brut în perioada 2013-2015 s-a încercat reprezentarea grafi că a acelor sapte domenii de activitate rezultând, mai sugestiv, modul în care acestea au evoluat. Constatăm că impozitele nete împreună cu industria, construcțiile și serviciile au avut uneori o contribuție importantă la reducerea produsului intern brut. Având în vedere criza din perioada 2007 care s-a prelungit până în 2010-2012, precum și evoluția ulterioară de după anul 2012, cu creșteri mai accentuate începând cu 2015, 2016, 2017 putem aprecia că economia României este pe un trend pozitiv, dovadă fi ind și ratele de creștere ale produsului intern brut și produsului intern brut/locuitor la paritatea puterii de cumpărare le-a obținut România în cei trei ani. Anii 2016 și 2017 au fost ani de vârf de după criza economico-fi nanciară, existând o posibilitate de menținere a acestui ritm sau de intensifi care a acestuia. Subliniem un fapt care nu trebuie neglijat și anume acela că întrucât creșterea economică din țara noastră s-a realizat de regulă pe seama consumului, trebuie să facem o analiză pertinentă asupra nivelului veniturilor și a indicelui prețurilor care în multe împrejurări afectează capacitatea de consum a populației. Din acest punct de vedere trebuie impusă o strategie economică, cel puțin de dezvoltare pe seama celor două componente, construcții și investiții. La capitolul investiții trebuie să avem


în vedere, utilizarea resurselor proprii ale capitalului privat din România, atragerea de investiții străine directe și a unor investitori de nivel pentru a veni cu posibilități ridicate de dezvoltare a economiei românești, de îmbunătățire a managementului, de creștere a veniturilor, care venituri vor constitui baza pentru veniturile populației prin salarii și alte forme de remunerare a muncii, așa încât și consumul să crească. Și nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere accesarea proiectelor comunitare, să reușim să valorifi căm fondurile nerambursabile, ca si pe cele rambursabile, pe bază de proiecte certe și de anvergură, așa încât să utilizăm cât mai bine resursele disponibilizate de Uniunea Europeană pentru România. Cunoaștem că procentul de accesare a fost uneori de 7%, anii 2016, 2017 și începutul lui 2018 relevă o sedimentare și clarifi care mai bună a posibilităților de a iniția proiecte. Nu trebuie să uităm că acel dicton, „dezvoltarea Europei în mai multe viteze”, este doar un fapt și nu o realitate, în contextul în care va trebui ca prin proiectele de cercetare-inovare, prin participare la cooperări economice și tehnico-științifi ce internaționale România să aibă acces la acele proiecte de anvergură care să aibă ca efect pe plan intern creșterea rezultatelor obținute, dar și pe plan internațional pe acela de a realiza participarea la proiecte care să asigure o creștere economică în întreaga Uniune Europeană.

• Evoluția Produsului Intern Brut pe utilizări Pe baza datelor furnizate de Eurostat și Institutul Național de Statistică analiza evoluție produsului intern brut se poate face și după a treia structură și anume, structura produsului intern brut total și pe locuitor din punct de vedere a utilizării produsului intern brut. Desigur, la realizarea produsului intern brut, an de an, contribuie consumul gospodăriilor, variația stocurilor, formarea capitalului fi x, consumul individual, dar în fi nal consumul fi nal. De asemenea o contribuție o are și costul net care din punctul de vedere al României constatăm că an de an prin devansarea exporturilor de către importuri, cu procente sufi cient de mari, ajungem la concluzia că în activitatea relațiilor economice internaționale, România are defi ciențe foarte ridicate.


Ponderea categoriilor de utilizări în evoluția Produsul Intern Brut în

intervalul 2003-2015

Tabelul 2

Sursa: Institutul Național de Statistică

În acest sens, un studiu efectuat pe intervalul de timp 2003-2015, găsim foarte clar că realizarea produsului intern brut, s-a realizat în procentul cel mai mare cuprins între 72,2% în 2015 și 76,5% în 2004 pe seama consumului individual efectiv al gospodăriilor. Consumul colectiv, al doilea element din structură a reprezentat între 6,1% în anul 2013 și 9,8% în anul 2003, anii cei mai reprezentativi din punct de vedere ai seriei de date de 11ani luată în calcul. În ceea ce privește formarea brută de capital, constatăm că au fost evoluții diferite, în anii 2014, 2013 înregistrându-se o pondere de 19,0%, respectiv 12,0% la formarea produsului intern brut. Anul 2008, pe baza creșterii din anul 2007, a avut o participare la produsului intern brut de 31,9%, respectiv în anul 2007, 30,2%, după care efectele crizei s-au resimțit și participarea formării brute de capital la formarea produsului intern brut a rămas destul de redusă în jurul cifrei de 21-22%. Variația stocurilor din punct de vedere statistic poate fi analizată din două puncte de vedere. Pe de o parte sunt stocurile de continuare a producției în exercițiul fi nanciar următor, dar pe de altă parte pot fi și stocuri care să releve incapacitatea pieței de a absorbi producția realizată. În acest sens, putem menționa că în perioada crizei, 2008-2009 am avut solduri negative ale stocurilor datorită scăderii producției, iar după criză producția continuând într-un ritm pe care l-a dat posibilitățile de resurse complexe de care dispune România s-au situat între 3,5 în anul 2013 și 4,1% în 2012, arătând o perspectivă de participare a stocurilor în mod moderat la formarea produsului intern brut. Din punct de vedere al utilizării fi nale, exportul net a fost întotdeauna până în


anul 2015, un factor negativ care a contribuit la reducerea rezultatelor economiei naționale. Astfel, în anii crizei, 2007 și 2008, ponderea exportului net la formarea produsului intern brut a fost de 3,9% în 2007 și 13,0% în anul 2008. După criză, atât importurile cât și exporturile au crescut cu un trend mai ridicat pentru export, ajungându-se la reducerea procentului cu care exportul net diminuează produsul intern brut calculat. Așa de pildă în anul 2014, excedentul a fost negativ de 0,5%. În perioada următoare desigur problema relațiilor economice internaționale, trebuie să constituie o preocupare deosebită a factorilor de decizie guvernamentali deoarece acestea pot să aducă un spor al realizării produsului intern brut. Cunoaștem că în momentul în care exporturile sunt mai ridicate, aceasta înseamnă consum din rezultatele obținute pe piața internă, pentru plata importurilor. Dacă exporturile sunt la nivelul pe care îl presupune capacitatea economiei naționale a României, atunci vom avea o creștere cu totul convenabilă din punct de vedere al acestei categorii economice, produs intern brut. Participarea României la cooperarea economică internațională poate să fi e benefi că, în sensul că prin rezultatele obținute în obiective economice calculate se pot obține sporuri la realizarea produsului intern brut. Ponderea principalelor categorii de utilizări în Produsul Intern Brut în

perioada 2003-2015

Figura 2

În fi gura 2 am reprezentat grafi c ponderea principalelor categorii de utilizări a produsului intern brut în prețuri comparabile calculat în perioada 2003-2015. Desigur nu am luat în discuție și anii 2016-2017 întrucât pentru acești doi ani datele privind produsul intern brut și de aici produsul intern brut/


locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare nu sunt defi nitive, rezultatele incluzând sau nu și acești doi ani relevă aceeași situație. Constatăm și din

reprezentarea grafi că că acest consum individual efectiv al gospodăriilor a fost

cel care a asigurat o creștere importantă a produsului intern brut. Constatăm că

formarea brută de capital și consumul efectiv al administrației publice s-a situat

într-o zonă oarecum neutră, variația stocurilor nu a fost alarmantă, exceptând

unele perioade în care a fost aproape de zero sau chiar zero. Grafi cul relevă că

între 2003 și 2015, în anii 2006, 2007 și 2008 ponderea negativă a exportului

net a avut efect asupra creșterii economice din țara noastră.

• Analiza structurală a PIB pe forme de proprietate

Cunoaștem că în 1990 România a trecut la adoptarea pieței libere.

Sigur, piața liberă este guvernată de legea fundamentală a pieței, cea care

presupune că oferta și cererea, având la mijloc prețurile pieței sunt cele care

reglementează piața. Din 1991-92 s-a trecut în mod intens la privatizarea

economiei României. Acest studiu nu își propune să scoată în evidență

concluziile negative care au existat în procesul privatizării industriei,

turismului, transporturilor, ș.a.m.d. ci să releve ponderea pe care cele două

sectoare ale economiei naționale au avut-o la formarea produsului intern brut.

Ponderea sectorului privat/public în structura Produsului Intern Brut

național din perioada 2003-2015*

Tabelul 3

Sursa de date: Institutul Național de Statistică


Am reprezentat în tabelul 3 ponderea sectoarelor privat și public la formarea produsului intern brut în perioada pe care am menționat-o. Constatăm că produsul intern brut în anul 2003 a reprezentat 66,7%, cu o creștere accelerată în anul 2004 ajungând la 71,5%, după care a început un proces mai lent, acela de sporire a sectorului privat, cu procente care au ajuns la un nivel maxim în 2014, respectiv 76,9% și în 2015 76,6%. Această înseamnă că sectorul privat a prins consistență și poate să joace un rol important în creșterea economică. În ceea ce privește sectorul public, după unele perioade de creștere nealarmante din 2004 până în 2007, a continuat să scadă, ajungând în 2014 să reprezinte 23,1% din produsul intern brut realizat, respectiv 23,3% în 2015 din produsul intern brut realizat. O contribuție a creșterii economice a avut-o sectorul privat, care a realizat în special în domeniul construcțiilor o valare adăugată ridicată și care se menține într-un trend ridicat în continuare. Sectorul privat este afectat ca pondere de participare la formarea produsului intern brut de către agricultură, pentr ucă agricultura în totalitate este privată, iar ponderea ei la formarea produsului intern brut a ajuns în anii 2014-2015 și 206-2017 la procente cuprinse între 2 și 4% din produsul intern brut. O economie ca a României se poate dezvolta, se poate consolida numai în măsura în care creșterea ponderii produsului intern brut la creșterea economică se va realiza pe seama tuturor resurselor a utilităților și a participării mai semnifi cative a sectorului privat. Desigur, există și unele sectoare ale economiei naționale care nu pot fi privatizate fără a aduce daune la formarea capitalului brut dar acestea sunt încă în administrarea statului care poate să asigure o creștere. Iată deci că în acest capitol am surprins într-o analiză structurală cu datele culese din sursele Eurostat, Institutul Național de Statistică, Uniunea Europeană și altele, pe cele patru categorii de factori structurali pe care le-am considerat. Am avut în vedere repartiția regională la formarea produsului intern brut, apoi am avut în vedere resursele și utilizarea acestora la realizarea produsului intern brut, a utilizărilor și în fi nal am concluzionat cu participarea celor două sectoare, privat și public, la realizarea produsului intern brut. Desigur, aceste analize pot fi extinse, dar acest în studiul, ne-am orientat către elemente semnifi cative, ca puse în pagină să poată să releve modul în care indicatorii macroeconomici de rezultate s-au realizat de-a lungul acestei perioade de timp și pe baza acestora să putem prognoza și perspectivele pe care le are România în direcția însănătoșirii și creșterii sale economice. Perioada de timp supusă analizei, 2003-2015, mi s-a părut importantă deoarece a acoperit o perioadă de timp de dinaintea crizei economice-fi nanciare, a cuprins prezentarea datelor pe perioada crizei economico-fi nanciare 2008-2011 și apoi s-a axat pe analiza evoluțiilor care au urmat perioadei de după criza economico-fi nanciară.


Concluzii

Din studiul efectuat de autori se desprin unele concluzii teoretice și practice. În primul rând, din punct de vedere teoretic se subliniază faptul că resursele și utilizările sunt factori determinanți ai realizării produsului intern brut și pe această cale, sunt factori care asigură creșterea economică. Resursele în sensul că, cu cât fi ecare dintre acestea sunt mai bine utilizate și participă în cifră absolută, la un nivel pozitiv de la o perioadă de timp la alta, se asigură în mod cert o creștere a produsului intern brut la nivelul economiei naționale. Din punct de vedere al utilizărilor, constatăm că pe măsura creșterii produsului intern brut, ponderea din produsului intern brut care se utilizează pentru consum și cea pentru formare brută de capital, investiții deci, trebuie să se modifi ce în sensul că, prin creșterea în cifră absolută a produsului intern brut se creează posibilități de creștere a veniturilor individuale ale populației dar se creează și resurse suplimentare pentru a asigura investiții în domeniile economiei naționale. O altă concluzie este aceea că sunt anumite resurse care sunt insufi cient valorifi cate, iar investițiile care se fac sunt nesemnifi cative pentru a da un impuls utilizării mai bune a resurselor și astfel a crește produsul intern brut. Un exemplu grăitor este acela al participării agriculturii la formarea produsului intern brut, în sensul că, an de an, acesta a scăzut sau s-a limitat la o pondere destul de redusă. Cunoaștem că potențialul agriculturii românești este sufi cient de mare, numai că prin lipsa de investiții, prin lipsa de concentrare și valorifi care prin agrotehnici superioare a suprafețelor agricole, rezultatele sunt modeste și nu aduc aceea creștere la care ne-am dori să ajungem. În cifre relative de multe ori avem rezultate pozitive numai că acestea fi ind comparate cu cifrele absolute care s-au modifi cat de la o perioadă de timp la alta, ne dăm seama că există încă resurse insufi cient valorifi cate. O concluzie la care se ajunge din studiul efectuat, este aceea că România trebuie să acceseze mai activ și mai consistent fonduri comunitare prin inițierea de proiecte autentice, de interes pentru România, dar și pentru Uniunea Europeană, pentru a deschide aria pieței de valorifi care a produselor românești și nu numai aceasta dar și atragerea de investiții străine directe care să se localizeze în țara noastră.Acest ultim aspect nu se poate realiza în orice condiții ci numai în contextul în care se va ajunge la un cadru legislativ coerent și sufi cient de clar, de atractiv pentru investitorii străini care doresc să-și valorifi ce resursele de capital și fi nanciare în dezvoltarea investițiilor existente deja în România, sau prin inițierea de alte obiective economice adică de investiții suplimentare. Concluzia este că acest aspect va duce la o creștere mai consistentă și sustenabilă a economiei românești, având o sumedenie de avantaje. Ne referim poate dacă e cazul, numai la infrastructură și vom constata că fără atragerea de capital străin, mă refer la societăți care să-și asume rolul pre-fi nanțării și realizării de obiective


în domeniul infrastructurii rutiere să spunem nu se poate ajunge prea departe. Explicităm puțin acest aspect pentru a nu rămâne ambiguu. Prin participarea unor societăți comerciale prin licitație corect și legal la realizarea obiectivelor de investiții în infrastructură înseamnă atragerea de parteneri economici specializați care să fi nanțeze în prima parte, să la realizarea acestora pentru ca

în fi nal, când proiectele sunt terminate să poată accesa și fondurile europene

care sunt masive în acest domeniu și pe care România le poate utiliza.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Diaconu, A. and Sacală, C. (2015). Analysis of the evolution of

Gross Domestic Product by categories of users. Romanian Statistical Review Supplement, 10, 35-42

2. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la

aderare, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). Econometric methods and models used

in the analysis of the factorial infl uence of the gross domestic product growth.

Network Intelligence Studies, V (9), 67-78

4. Anghelache, C. and Anghelache, G.V. (2013). Macroeconomic Models Used in the

Structural Analysis of the Gross Domestic Product. Romanian Statistical Review,

61 (1), 94 – 102

5. Censolo, R. and Colombo, C. (2008). Public consumption composition in

a growing economy. Journal of Macroeconomics, 30 (4), 1479-1495

6. Chamberlin, G. (2011). Gross domestic product, real income and economic

welfare. Economic & Labour Market Review, 5 (5), 5-25

7. Dornbusch, R., Fischer, S. and Startz, R. (2007). Macroeconomie - traducere,

Editura Economică, Bucureşti

8. Fleurbaey, M. (2009). Beyond GDP: The Quest for a Measure of Social Welfare.

Journal of Economic Literature, 47 (4), 1029-1075

9. Garin, J., Lester, R. and Sims, E. (2016). On the Desirability of Nominal GDP

Targeting. Journal of Economic Dynamics and Control, 69, 21–44

10. Newbold, P., Karlson, L.W. and Thorne, B. (2010). Statistics for Business and

Economics, 7th ed., Pearson Global Edition, Columbia, U.S.

11. Pistoresi, B. and Rinaldi, A. (2012). Exports, imports and growth. Explorations in

Economic History, 49 (2), 241-254

12. *** www.insse.ro, Institutul Național de Statistică

Model de analiză structurală a PIB după resurse, utilizări ... · vedere capitalul, factorul...

Documents

Transcript of Model de analiză structurală a PIB după resurse, utilizări ... · vedere capitalul, factorul...