Fizica în şcoală 75

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 3, nr. 1-2, 2005

MODALITĂŢI DE APLICARE A TEORIEI INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN CADRUL LECŢIEI DE FIZICĂ

Prof. drd. Viorica CHIOREAN, Baia Mare

Prof. Florinela MICU, Brăila Teoria inteligenţelor multiple este considerată cea mai profundă pătrundere în domeniul

educaţiei, de la Piaget încoace. Este vorba de un alt mod de a aborda elevii ţinând cont de diferenţele dintre ei. De multe ori, la clasă se induce că unii sunt destepţi, iar alţii nu. Se consideră deştept cel care are note mai bune sau punctaj mai mare la testele de inteligenţă; ei sunt consideraţi ”născuţi inteligenţi”. Gardner utilizează termenul de inteligenţă ’intelligence’ datorită conotaţiilor pozitive. Iniţial el a definit o inteligenţă ca fiind: «abilitatea sau seturi de abilităţi care permit unei persoane să rezolve problemele sau să creeze produse care sunt preţuite în unul sau mai multe contexte culturale» (Frames of Mind, 1983). Recent, el şi-a nuanţat definiţia. Acum el vede inteligenţa ca fiind: «un potenţial bio-psihologic de a prelucra informaţia care poate fi activat intr-un context cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse care sunt de valoare într-o cultură» (Intelligence Reframed, 1999). Cuvântul ‘potenţial’ «ne sugerează că inteligenţele nu sunt lucruri care pot fi văzute sau numărate». Gardner işi concepe inteligenţele ca fiind: «potenţialuri – probabil neurale - care vor fi sau nu vor fi activate, în funcţie de valorile unei anumite culturi, de oportunităţile disponibile în acea cultură şi de deciziile personale luate de indivizi şi/sau de familiile lor, de profesorii lor şi de alţii» (Intelligence Reframed, 1999, p. 34).

Inteligenţa ≈ modul de a rezolva o problemă sau de a crea un produs.

CELE 8 CRITERII («SEMNE» DE EXISTENŢĂ) PENTRU O INTELIGENŢĂ ALE LUI GARDNER

Inteligenţele: a) au localizare pe creier; b) sunt observabile în forme izolate la: savanţi, copii minune, persoane autiste, populaţii excepţionale; c) au o operaţie cheie sau un set de operaţii cheie identificabile (operaţiile cheie = identificabile ca mecanisme de calcul sau operaţii mintale); d) au o istorie de dezvoltare distinctă (au un set de performanţe finale de tip expert ce pot fi definite); e) au o istorie a evoluţiei şi plauzibilitate a evoluţiei; f) pot fi identificate prin sarcini de lucru / experimente psihologice; g) pot fi identificate prin cercetări / teste psihometrice; h) sunt susceptibile de a se codifica în sisteme de simboluri (un sistem de simboluri = cheia unei inteligenţe).

Există următoarele tipuri de inteligenţe: spaţială (vizuală), intrapersonală, lingvistică (verbală), muzicală (ritmică), kinestezică (corporală), logică (fizica - matematica), interpersonală, naturalistă, existenţială.

1. Lingvistică. A gândi în cuvinte şi a folosi limba pentru a exprima şi înţelege realităţi complexe. Sensibilitate pentru înţelesul şi ordinea cuvintelor, sonoritatea, ritmurile limbilor. Este inteligenţa cea mai des folosită în comunicare. Copiii cu inteligenţă lingvistică învaţă repede limba materna, învaţă limbi străine, citesc, folosesc de timpuriu metafora, dezvoltă abilităţi lingvistice şi i-şi aleg cariera în funcţie de capacităţile lingvistice.

2. Logico-matematică. A gândi la cauză şi efect, a înţelege relaţiile dintre acţiuni, obiecte şi idei. Abilitatea de-a calcula, cuantifica, evalua propoziţii şi de-a efectua operaţii matematice şi logice complexe. Implică abilităţi de gândire deductivă şi inductivă, precum şi capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor. Oamenii cu inteligenţă logico-matematică dezvoltată devin contabili, matematicieni, chimişti, fizicieni.

3. Muzicală. A gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. A fi sensibil la tonuri, la

76 Fizica în şcoală

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 3, nr. 1-2, 2005

intensitatea, înălţimea şi timbrul sunetului. Abilitatea de-a recunoaşte, crea şi reproduce muzica şi ritmurile folosind un instrument sau vocea. Implică ascultare activă şi existenţa unei legături puternice între muzică şi emoţii.

4. Spaţială. A gândi în imagini şi a percepe cu acurateţe lumea vizuala. Abilitatea de-a gândi în trei dimensiuni, de-a transforma percepţiile şi de-a recrea aspecte ale experienţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. A lucra cu obiecte. Capacitatea de-a înţelege relaţiile din spaţiu. O au artiştii, arhitecţii, fotografii. Matematicienii buni, ca Einstein, au dovedit inteligenţe matematică şi spaţială. Elevii care au această inteligenţă dezvoltată sunt adesea etichetaţi ca fiind elevi cu deficienţe de atenţie.

5. Kinestezică. A gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate. Implică simţul timing-ului şi al coordonării în mişcări ale întregului corp şi ale mâinilor, în manipularea obiectelor. O au dansatorii, sculptorii, sportivii. Pot fi abilităţi motorii de fineţe sau ample. Actoria este mai mult kinestezică şi mai puţin lingvistică. (Pentru a-l înţelege complet pe Shakespeare, trebuie 6-8 inteligenţe…).

6. Interpersonală. A gândi despre alte persoane şi a le înţelege. A avea empatie, a recunoaşte diferenţele dintre oameni şi a aprecia modul lor de gândire, fiind sensibil la motivele, intenţiile şi stările lor. Implică o interacţiune eficientă cu una sau mai multe persoane în familie, între prieteni sau colegi, în mediul de lucru.

Cei cu inteligenţa interpersonală “tare” sunt conducători, vânzători, psihologi, se pricep la motivarea oamenilor, dar şi la manipulare. Ei înţeleg modul cum “funcţionează” oamenii. Un profesor bun trebuie sa aibă această inteligenţă.

7. Intrapersonală. A gândi despre şi a se înţelege pe sine. A fi conştient de punctele tari şi de cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. Implică monitorizarea şi controlul eficient al gândurilor şi al emoţiilor. Abilitatea de a se monitoriza în relaţii interpersonale. E vorba de cunoaşterea de sine şi de luarea deciziilor pe baza cunoaşterii.

8. Naturalistă. A înţelege lumea naturală, incluzând plante, animale şi studii ştiinţifice. Abilitatea de-a recunoaşte şi de-a clasifica indivizi, specii şi relaţii ecologice. A interacţiona eficient cu fiinţe vii şi a discerne scheme legate de viaţă / forţele naturii. Inteligenţa naturalistă a fost a opta inteligenţă în ordinea identificării. Celelalte nu explicau personalităţi ca Darwin, biologi, astronomi, ecologi. Ei nu operează cu simboluri, scheme sau formule matematice, ca fizicienii sau chimiştii, ci mai degrabă organizează tiparele observate intr-un mod care diferă de cele ale celorlalte ştiinţe “exacte”. În această categorie se includ şi maeştrii bucătari.

9. Existentială. Gardner e convins ca e o modalitate de cunoaştere, dar nu a reuşit să-i stabilească legătura pe creier. De aceea vorbeşte despre ea ca despre “o jumătate de inteligenţă”. O posedă mai dezvoltată filosofii, cei ce pun întrebări despre sensul fericirii, originea Universului, etc. Probabil spiritualitatea aparţine acestui tip.

MODALITĂŢI DE APLICARE A TEORIEI INTELIGENŢELOR MULTIPLE ÎN LECŢIE

A - la începutul lecţiilor obişnuite se poate folosi o activitate care stimulează diverse inteligenţe în scopul de a creşte motivaţia elevilor (folosirea inteligenţelor multiple ca “punct de plecare“).

B - pe parcursul orei-învăţarea şi verificarea învăţării prin produse realizate prin coduri de simboluri diverse şi din perspective diferite (atenţie la evaluarea elevilor în acest caz – evaluam învăţarea, nu “talentul” elevului pe acel cod, sau produsul!).

C - exploatarea unei teme la nivelul fizicii prin coduri de reprezentare. D - exploatarea unei teme interdisciplinare realizată intr-un grup constituit din elevi

reprezentând diverse inteligenţe “tari’ care vor colabora în realizarea sarcinii prin coduri de

Fizica în şcoală 77

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 3, nr. 1-2, 2005

simboluri şi din perspective diferite. E - în cadrul unui proiect individual prin care fiecare elev îşi va realiza tema din

perspectiva şi cu mijloacele inteligenţelor “tari”. F - in cadrul unui proiect de grup fiecare elev îşi va realiza sarcina de lucru din

perspectiva şi cu mijloacele inteligenţelor “tari”. Teoria inteligenţelor multiple a atras atenţia datorită faptului că: “nu suntem toţi la fel,

nu avem toţi acelaşi fel de minte, la majoritatea oamenilor educaţia este mai degrabă eficientă, daca se ţine seama de aceste diferenţe în activitatea şi capacitatea mintală, decât dacă acestea sunt ignorate”.

MODEL DE PROCESARE A INFORMAŢIEI

a. Atragerea atenţiei: unii elevi nu sunt atenţi daca începem lingvistic: visează, îşi deranjează vecinii. Nu putem da informaţii pană nu-i atragem. Putem folosi inteligenţele multiple pentru a începe lecţia în mod captivant.

b. Codificarea: dacă prezentam în mai multe moduri, oferim mai multe şanse pentru a reuşi codificarea. Unii preferă limbajul, alţii imaginea, alţii o poveste. Secretul este sa-i implicăm ca pe profesionişti. (ex., daca predăm ceva despre inginerie, folosim şi metode inginereşti). Daca folosim metode autentice ale disciplinei înseamnă că folosim inteligenţele multiple.

78 Fizica în şcoală

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 3, nr. 1-2, 2005

c. Revenire (fixarea informaţiei): daca ştii ceva, poţi comunica cel puţin în doua sisteme de simboluri diferite. De exemplu, teorema lui Pitagora poate fi exprimată prin:

DEZVOLTAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE CU AJUTORUL FIZICII

Formează-ţi deprinderile de lucru încă din şcoală! 1. Deprinderi de comunicare (prezinţi informaţiile bine atunci când scrii sau vorbeşti). 2. Deprinderi de a lucra în echipă (colaborezi cu alţii în cadrul unor activităţi). 3. Deprinderi de a rezolva probleme (găseşti soluţii). 4. Deprinderi de organizare a timpului (organizează-ţi proiectele pe termen scurt, mediu

sau lung). 5. Deprinderi de învăţare (caută experienţe noi şi învaţă din greşeli). 6. Deprinderi de creativitate (foloseşte-ţi imaginaţia şi caută soluţii). 7. Deprinderi de conducere (coordonează proiecte şi motivează-i pe ceilalţi). 8. Deprinderi de a utiliza calculatorul (pentru calcule, prelucrarea datelor, susţinerea unor

lucrări, simularea unor fenomene, tehnoredactare). 9. Deprinderi de ascultare (prezentarea lucrărilor colegilor, momentul predării, evaluării). 10. Deprinderi manuale şi mecanice (efectuarea experienţelor în cadrul laboratorului).

Traiectoria dezvoltării umane după Gardner Traiectoria lui Gardner

Începutul / perioada

fiecărui stadiu

Inteligenţa adecvată / aplicabilă

Dovezi / exemple / elemente observabile

Abilitatea de

structurare brută

Pruncia Grădiniţa

Verbală / Lingvistică Vizuală / Spaţială

Kinestezică Muzicală

Comunicare iniţială Aranjament tridimensional Iniţierea deprinderilor motorii de bază Diferenţieri tonale

Sistemul de simboluri

Grupa pregătitoare

Şcoala primară Clasele 5-6

Lingvistică / Verbală Vizuală / Spaţială

Muzicală / Ritmică Naturalistă

Propoziţii, fraze, povestiri Creează desene / înscrisuri recognoscibile Începe să exprime melodii, tonuri şi cântece Începe să clasifice şi să stratifice

Sistemul de notare

Clasele 7-8 Clasele 9-11

Logică / Matematică Interpersonală

Lucrează în grupuri mai mari Utilizează gândirea inductivă

Scopuri vocaţionale

Clasa a 12-a Universitate

Verbală / Lingvistică Logică / Matematică

Dezvoltă şi promovează un simţ mai pregnant al scopurilor

Fizica în şcoală 79

FIZICA ŞI TEHNOLOGIILE MODERNE, vol. 3, nr. 1-2, 2005

sau nevocaţiona

le

Vârsta adultă Vizuală / Spaţială Corporal-kinestezică Muzicală / Ritmică

Interpersonală Intrapersonală

Naturalistă

personale Realizarea multiplă

IMPLICAŢIILE EDUCAŢIONALE ALE INTELIGENŢELOR MULTIPLE

1. Toţi posedăm inteligenţe, într-o măsură mai mare sau mai mică. 2. Nici una dintre inteligenţe nu este mai mare decât cealaltă. 3. Inteligenţele se pot schimba, nu sunt fixate din naştere. 4. Majoritatea oamenilor pot să-şi dezvolte fiecare inteligenţă pana la un nivel adecvat de competenţă. 5. În general tindem să dezvoltăm una sau două dintre inteligenţe, celelalte fiind ascunse. 6. Inteligenţele puternice pot fi folosite pentru a trezi şi întări inteligenţele ascunse. 7. Inteligenţele acţionează împreună în interacţiuni complexe în diferite părţi ale creierului. Ele sunt independente una de cealaltă. 8. Există mai multe moduri de a fi inteligent. Noi exteriorizăm aceste moduri în diferite combinaţii. Suntem caracterizaţi de un profil de inteligenţă. 9. Teoria inteligenţelor multiple este o teorie bazată pe cercetări empirice. 10. Putem sa îi ajutăm pe ceilalţi să devină conştienţi de punctele lor tari şi să îi motivăm sa-şi dezvolte profiluri mai puternice de inteligenţe şi abilităţi.

BIBLIOGRAFIE

1. Howard Gardner. „Intelligence Reframed”, 1999, Boston. 2. Octavian Patraşcu. „Inteligenţe multiple”, 2001.