Moarte pe Nil - Agatha Christie

7/29/2019 Moarte pe Nil - Agatha Christie

http://slidepdf.com/reader/full/moarte-pe-nil-agatha-christie 1/146

Agatha Christie Moarte pe Nil

Capitolul unu

I

- Linnet Ridgeway!- Chiar ea! spuse domnul Burnaby, proprietarul barului Three Crowns, i-i dădu un cotș

tovară ului său.șCei doi bărba i holbară ni te ochi rotunzi bucolici i râmaseră cu gurile întredeschise.ț ș ș

Un Rolls-Royce masiv, ro u aprins, se oprise în fa a Po tei.ș ț șDin el ie i iute o fa ă, cu capul gol i îmbrăcată într-o rochi ă ce părea (dar numaiș ț ș ț

părea) cât se poate de simplă. Era o fată cu păr auriu i cu trăsături regulate, care-i trădauș

autoritatea, i cu o siluetă încântătoare - o fată cum rar se vedea în Malton-under-Wode.șCu pa i repezi, imperativi, intră în localul Po tei.ș ș- Ea e! zise din nou domnul Burnaby. i continuă impresionat, cu voce scăzută: EȘ

milionară... Are de gând să bage zeci de mii în proprietatea aia. Piscine, grădini italiene ti,ș o sală de bal, plus jumătate din casă dărâmată i reconstruită...ș

- O să aducă bani în ora , spuse prietenul său, un ins sub ire, cam jerpelit. Vocea îi eraș ț plină de invidie i de resentimentș

Domnul Burnaby fu de acord.- Da, e mare lucru pentru Malton-under-Wode. Mare lucru.Domnul Burnaby era mul umit că a a stăteau lucrurile.ț ș

- O să ne scuture pe to i cum trebuie, adăugă.ț

- Nu ca, Sir George, zise celălalt.- O, pe el caii l-au nenorocit, replică domnul Burnaby indulgent. N-a avut niciodată

noroc.- Cât a luat pentru mo ie?ș- Vreo aizeci de mii bunicele, a a am auzit.ș șBărbatul cel sub ire scoase un fluierat.ț

Domnul Burnaby continuă triumfător:- i se zice că ea va mai cheltui aizeci de mii cu toate reamenajările.Ș ș- Groaznic! replică sub iraticul. Deț unde are to i banii ă tia?ț ș

- Din America, a a am în eles. Mama ei a fost unica fiică a unuia dintre milionarii ăia aiș ț lor. Ca în filme, nu?

Fata ie i din localul Po tei i se urcă în ma ină. Bărbatul cel sub ire o urmări cu privireaș ș ș ș ț în timp ce pornea motorul i se îndepărta mormăind:ș

- E o mare nedreptate - să arate în felul ăsta. i bani,Ș iș frumuse e - e prea mult! O fatăț atât de bogată n-ar trebui să fie i frumoasă. Iar asta eș chiar frumoasă... Are tot ce- i po iț ț dori. Nu e drept…

II

Extras din rubrica de mondenită i a ziaruluiț Daily Blague:

Printre cei care luau cina la Chez Ma Tante am zărit-o pe frumoasa LinnetRidgeway. Stătea la masă cu onorabila Joanna Southwood, cu lordul Windlesham iș cu domnul Toby Bryce. Domni oara Ridgeway, după cum se tie, este fiica luiș ș Melhuish Ridgeway, care s-a căsătorit cu Anna Hartz. A mo tenit de la bunicul ei,ș



Leopold Hartz, o avere imensă. Încântătoarea Linnet este senza ia momentului, i seț ș zvone te că logodna ei ar putea fi anun ată curând. Cu siguran ă lordul Windleshamș ț ț

părea foarte „prins”!

III

Onorabila Joanna Southwood spuse:- Draga mea, cred că totul are să fie absolut superb!

edea în dormitorul lui Linnet Ridgeway din Wode Hall.ȘPe fereastră, dincolo de grădini, se vedea câmpul deschis, mărginit de umbrele albastre

ale pădurilor.- E perfect, nu-i a a? zise Linnet.șSe sprijinea cu bra ele de pervazul ferestrei. Chipul îi era însufle it, înflăcărat, energic.ț ț

Lângă ea, Joanna Southwood părea întru câtva tearsă - o tânără înaltă, sub ire, de 27 deș ț ani, cu o figură alungită, inteligentă, i cu sprâncene fantezist pensate.ș

- i ai făcut atât de multe în atât de pu in timp! Ai avut mul i arhitec i?Ș ț ț ț- Trei.- Cum sunt arhitec ii? Nu cred că am văzut vreodată vreunul.ț

- Erau bunicei. Cam nepractici câteodată.- Draga mea, sunt sigură că ai avut tu grijă de asta! E ti cea maiș pragmatică fiin ă dinț

lume!Joanna luă în mână un irag de perle de pe toaletă.ș- Bănuiesc că astea sunt adevărate, nu, Linnet?- Bineîn eles.ț

- tiu că e „bineîn eles” pentru tine, draga mea, dar n-ar fi la fel pentru majoritateaȘ ț oamenilor. Mul i s-ar mul umi cu unele de cultură sau chiar cu imita ii. Scumpa mea, suntț ț ț absolut incredibile, se asortează perfect. Trebuie să coste o avere!

- i se par cam vulgare?Ț- Nu, nici vorbă - sunt doar o mostră de frumuse e pură.ț Cât valorează, până la urmă?- Cam cincizeci de mii.- O sumă de toată frumuse ea! Nu i-e teamă c-o să i le fure cineva?ț ț ț

- Nu, le port în fiecare zi - i, oricum, sunt asigurate.ș- Dă-mi voie să le port până la cină, te rog! M-a sim i atât de bine!ș țLinnet râse.- Desigur, dacă vrei.- tii, Linnet, te invidiez cu adevărat. Ai pur i simpluȘ ș tot ce- i po i dori. Iată-te laț ț

douăzeci de ani propria stăpână, cu o avere incalculabilă, frumoasă i debordând deș sănătate. i mai e ti iȘ ș ș de teaptă!ș Când împline ti douăzeci i unu de ani?ș ș

- În iunie. O să dau atunci o mare petrecere de majorat la Londra.- i pe urmă ai de gând să te mări i cu Charles Windlesham? To i gazetăra ii ă tiaȘ ț ț ș ș dezgustători de scandal sunt pu i pe jar. Iar Charles i-e într-adevăr incredibil de devotat.ș ț

Linnet dădu din umeri.- Nu tiu. Adevărul e că nu vreau să mă mărit cu nimeni deocamdată.ș- Draga mea, câtă dreptate ai! După aceea nu mai e niciodată acela i lucru, nu?șTelefonul sună strident, i Linnet se duse să răspundă.ș- Da? Alo?Îi răspunse vocea majordomului.- Vă caută domni oara de Bellefort. Să vă fac legătura?ș- Bellefort? O, da, desigur, fă-mi legătura.

Se auziră un clic i apoi o voce, însufle ită, plăcută, u or gâfâind.ș ț ș- Bună ziua, domni oara Ridgeway?ș Linnet!- Jackie, draga mea! N-am mai auzit nimic de tine de o grămadă de vreme!- tiu. E groaznic. Linnet, a vrea nespus de mult să te văd.Ș ș



- Draga mea, nu po i să vii până aici? Să-mi vezi noua pasiune. Mi-ar face o plăcereț grozavă să i-o arăt.ț

- Chiar asta voiam să fac.- Foarte bine, ia repede un tren sau o ma ină.ș- A a am să fac. Am un hârb cu două locuri. Am cumpărat-o pentru 15 lire. În unele zileș

se comportă foarte frumos, dar are toane. Dacă nu ajung până la ora ceaiului, să tii că deș vină e vreun capriciu de-al ei. La revedere, scumpa mea.

Linnet puse receptorul jos i se apropie din nou de Joanna.ș

- E prietena mea cea mai veche, Jacqueline de Bellefort. Am fost împreună la omănăstire de maici din Paris. A avut un ghinion teribil. Tatăl ei era conte francez, mama -americancă, din Sud. Tatăl a fugit cu o altă femeie, iar mama ei i-a pierdut to i banii înș ț crahul bursei de pe Wall Street. Jackie a rămas complet lefteră. Nu tiu cum o fi reu it să seș ș descurce în ultimii doi ani.

Joanna î i tot lustruia unghiile sângerii. Se lăsă pe spate, cu capul într-o parte,ș examinând rezultatul.

- Draga mea, lungi ea vocalele, nu e oare plicticos? Dacă prietenii mei pă esc vreoț nenorocire, eu renunț imediat la ei! Sună foarte crud, dar astfel sunt scutită de o mul imeț de neplăceri mai târziu! Întotdeauna fie vor să le împrumu i bani, fie î i deschid vreunț ș atelier de croitorie, i trebuie să cumperi de la ei tot felul de haine oribile. Sau se apucă deș

pictat abajururi, sau de confec ionat e arfe.ț ș- Adică, dacă mâine mi-a pierde to i banii, m-ai lăsa balta?Da, scumpa mea, te-a lăsa.ș ț ș

Nu po i spune că nu sunt sinceră! Îmi plac numai oamenii care au succes. i ai săț Ș descoperi că lucrul ăsta e valabil pentru aproape toată lumea - numai că majoritatea nu vor să-l recunoască. Spun doar că nu se mai pot în elege nicicum cu Mary, cu Emily sau cuț Pamela! „Problemele astea au făcut-o atât de acră i de ciudată, biata de ea!”ș

- Ce dezgustătoare e ti, Joanna!ș- Doar dau din coate, ca toată lumea.- Eu nu dau din coate!- Din motive evidente! Nu ai de ce să fii hrăpărea ă când ai ni te tutori chipe i, înț ș ș

floarea vârstei, care î i plătesc o sumă enormă în fiecare lună.ț

- i nu ai dreptate în ceea ce o prive te pe Jacqueline, spuse Linnet. Nu e o cer etoare.Ș ș ș Am vrut să o ajut, dar nu m-a lăsat. E îngrozitor de mândră.

- De ce crezi că ine să te vadă atât de repede? Pun pariu că vrea ceva. A teaptă doar iț ș ș ai să vezi.

- Părea entuziasmată de ceva, recunoscu Linnet. Jackie se ambala întotdeauna foartetare. Odată a înfipt un briceag în cineva!

- Ah, ce pasionant!- Un băiat chinuia un câine. Jackie a încercat să-l facă să se oprească, el n-a vrut, ea l-a

tras i l-a smucit, i până la urmă a scos un briceag i l-a înfipt în el. A fost o scenă absolutș ș ș îngrozitoare!

- Cred i eu. Sună de-a dreptul neplăcut!șCamerista lui Linnet intră în odaie. Murmurând câteva scuze, luă o rochie din ifonier iș ș

ie i cu ea.ș- Ce-i cu Marie? întrebă Joanna. Se vede că a plâns.- Biata de ea! tii că i-am spus că voia să se mărite cu un tip care avea o slujbă înȘ ț

Egipt. Nu aflase prea multe despre el, a a că m-am gândit că era cazul să-l verific. S-aș dovedit că avea deja o so ie - i trei copii.ț ș

- Cred că- i faci o mul ime de du mani, Linnet.ț ț ș

- Du mani? Linnet era surprinsă.șJoanna încuviin ă din cap i se servi cu o igară.ț ș ț

- Da, du mani, scumpa mea. E ti atât de cumplit de eficientă. i te pricepi mult preaș ș Ș

bine să faci exact ceea ce trebuie.Linnet râse.- Nici gând, n-am nici un du man pe lumea asta.ș



IV

Lordul Windlesham stătea sub cedrul din fa a casei, contemplând propor iile gra ioaseț ț ț ale lui Wode Hall. Nimic nu-i tirbea frumuse ea de modă veche - noile clădiri iș ț ș dependin e se înăl au după col , nevăzute. Era o priveli te plăcută i pa nică, scăldată înț ț ț ș ș ș lumina apusului de toamnă. i totu i, pe măsură ce privea, Charles Windlesham vedea dinȘ ș ce în ce mai pu in Wode Hall. În fa a ochilor îi apărea în schimb tot mai clar o clădireț ț elisabetană mai impozantă, cu un parc vast, pe un fundal mai auster... Era casa familiei

sale, Charltonbury, i în fa a ei se vedea o siluetă - silueta unei fete cu păr auriu strălucitor ș ț i cu un chip însufle it ce trăda încrederea în sine... Linnet, stăpână la Charltonbury!ș ț

Lordul se sim ea plin de speran e. Refuzul ei nu fusese nici pe departe definitiv. Eraț ț mai degrabă o amânare. Ei bine, el î i putea permite să mai a tepte...ș ș

Cât de uimitor de bine se potriveau toate! Era, desigur, preferabil să se însoare cu o persoană bogată, dar nevoia nu-l presa într-atât încât să fie nevoit ca, la o adică, să- i ignoreș sentimentele. Iar pe Linnet o iubea. i-ar fi dorit s-o aibă de so ie chiar i dacă ar fi fostȘ ț ș

practic lipsita de orice mijloace, în loc să fie una dintre cele mai bogate fete din Anglia. Numai că, din fericire, Linnet era una dintre cele mai bogate fete din Anglia...

Mintea lordului Windlesham croia tot felul de planuri de viitor. Să ob ină poateț administra ia mo iei Roxdale, să restaureze aripa de vest, să nu mai fie nevoit să- iț ș ș închirieze cabana de vânătoare din Sco ia...ț

Charles Windlesham visa cu ochii deschi i.ș

V

Era ora patru când micul automobil hârbuit cu două locuri se opri pe pietri ul din fa aș ț casei cu un scrâ net. Din el ie i o fată - o fiin ă micu ă, zveltă, cu o claie de păr întunecat -ș ș ț ț care se repezi pe scări i trase zdravăn de clopo el.ș ț

Câteva minute mai târziu era introdusă în sufrageria lungă i impozantă, i un majordomș ș cu mutră de preot o prezentă pe tonul mohorât propriu slujbei sale:

- Domni oara de Bellefort.ș- Linnet!- Jackie!Windlesham stătea deoparte, privind cu în elegere cum mica fiin ă impetuoasă seț ț

aruncă asupra lui Linnet cu bra ele deschise.ț

- Lordul Windlesham - domni oara de Bellefort, prietena mea cea mai bună.ș„O copilă drăgu ă”, se gândi el - nu chiar drăgu ă, dar cu siguran ă atrăgătoare, cuț ț ț

părul acela negru inelat i cu ochii enormi. Lordul murmură câteva nimicuri politicoase, iș ș apoi ie i pe nesim ite, lăsându-le pe cele două prietene singure.ș ț

Jacqueline se năpusti îndată asupra lui Linnet - într-un fel care, î i aminti aceasta, îi eraș caracteristic.

- Windlesham? Windlesham? Deci ăsta e bărbatul despre care ziarele spun întotdeaunacă i-e logodnic! Te mări i, Linnet? Chiar te mări i?ț ț ț

Linnet murmură:- Poate.- Draga mea! Mă bucur atât de mult! Arată bine.- A, nu fi atât de sigură - nici eu nu sunt încă.- Bineîn eles că nu! Reginele î i aleg întotdeauna cu multă grijă prin ul consort.ț ș ț

- Nu fi ridicolă, Jackie.- Dar e tiș o regină, Linnet! Ai fost întotdeauna. Sa Majesté, la reine Linette. Linette la

blonde! Iar eu - ei bine, eu sunt confidenta reginei. Domni oara de onoare i de încredere.ș ș- Jackie, scumpa mea, vorbe ti prostii! Unde ai fost tot timpul ăsta? Dispari pur iș ș

simplu i nu scrii niciodată.ș- Urăsc să scriu scrisori. Unde am fost? Eh, cam pe trei sferturi scufundată. în SLUJBE.

Slujbe sinistre cu femei sinistre!



- Scumpa mea, ce mult a fi vrut să...ș- Profit de generozitatea reginei? Ei bine, draga mea, sinceră să fiu, exact de asta sunt

aici. Nu, nu ca să- i cer bani cu împrumut. Încă n-am ajuns acolo! Dar am venit să- i cer oț ț mare favoare.

- Dă-i drumul!- Dacă ai să te mări i cu Windlesham, poate că ai să mă în elegi.ț ț

Pentru câteva clipe, Linnet păru buimăcită. Apoi fa a i se lumină.ț

- Jackie, vrei să spui că...?

- Da, scumpa mea. Sunt logodită!Deci asta era! Mi s-a părut mie că arătai cumva foarte plină de via ă. Ară i întotdeauna a a, bineîn eles, dar acum parcă mai mult ca de obicei.ț ț ș ț

- Chiar a a mă i simt.ș ș- Spune-mi despre el.- Îl cheamă Simon Doyle. E mare, lat în umeri, incredibil de simplu i de copilăros, iș ș

absolut adorabil! E sărac - nu are nici un ban. E ceea ce se nume te un băiat bun de la ară -ș ț dar dintr-o regiune foarte săracă -, fiul cel mai mic, i tot tacâmul. Familia lui e dinș Devonshire. Îi place mult via a la ară, dar în ultimii cinci ani a trăit la Londra, lucrândț ț într-un birou aglomerat. Iar acum firma lor face concedieri, i el a rămas fără slujbă.ș Linnet, am să mor dacă nu mă mărit cu el! Am să mor! Am să mor! Am să mor...

- Nu fi ridicolă, Jackie.

- Am să mor, î i spun eu! Sunt nebună după el. i el e nebun după mine. Nu putem trăiț Ș unul fără altul.

- Draga mea, chiar că te-ai înfierbântat!- tiu. E groaznic, nu? Dragostea asta te prinde cu totul i nu mai ai ce-i face.Ș ș

Jacqueline făcu o scurtă pauză. Ochii ei întuneca i se dilatară, devenind deodată tragici. Fuț străbătută de un fior. Câteodată e... înfrico ător! Eu i Simon am fost făcu i unul pentruș ș ț altul. N-am să iubesc niciodată pe nimeni altcineva. i tu trebuie să ne aju i, Linnet. AmȘ ț auzit că ai cumpărat locul ăsta, i mi-a venit o idee. Ascultă, va trebui să ai unș administrator - poate chiar doi. A vrea să-i dai slujba lui Simon.ș

- Oh!Linnet era surprinsă.

Jacqueline continuă grăbită:- Să tii că se pricepe de minune la chestiile astea. tie totul despre mo ii - a crescut elș Ș ș

însu i pe una. i are i un pic de experien ă în afaceri. Oh, Linnet, ai să-i dai o slujbă, nu,ș Ș ș ț de dragul meu? Dacă nu se descurcă, dă-l afară. Dar se va descurca. i putem locui într-oȘ căsu ă, i am să te văd tot timpul, i totul în grădina va fi absolut divin. Jacqueline seț ș ș ridică de pe scaun. Spune da, Linnet. Spune da. Frumoasa mea Linnet! Linnet cea înaltă cu

părul de aur! Linnet cea deosebită! Spune da!- Jackie...- Da?Linnet izbucni în râs.- Jackie cea ridicolă! Adu-l aici pe tânărul tău domn i lasă-mă să-l văd, i apoi mai

ș ș

stăm de vorbă.Jackie se repezi asupra ei, sărutând-o exuberant.- Draga mea Linnet - e ti o adevărată prietenă! tiam eu că a a e. Nu m-ai lăsaș Ș ș

niciodată baltă - niciodată. E ti cea mai minunată fiin ă din lume. La revedere.ș ț- Dar, Jackie, credeam că rămâi.- Eu? Nu. Mă întorc la Londra, i mâine mă întorc i-l aduc pe Simon, i aranjăm totul.ș ș ș

O să- i placă mult de tot. Eț foarte dulce.- Dar nu po i măcar să a tep i să luăm ceaiul?ț ș ț

- Nu, nu pot, Linnet. Sunt prea entuziasmată. Trebuie să mă întorc i să-i spun luiș Simon. tiu că sunt nebună, draga mea, dar n-am ce face. Mă a tept ca măriti ul să măȘ ș ș

vindece. Pare întotdeauna să aibă un efect lini titor asupra oamenilor.șCând ajunse la u ă, Jacqueline se întoarse, stătu o clipă, apoi se repezi înapoi spreș Linnet i o îmbră i a încă o dată în grabă.ș ț ș

- Draga mea Linnet, nu mai e nimeni ca tine.



VI

Domnul Gaston Blondin, proprietarul micului restaurant monden Chez Ma Tante, nu eraun om căruia să-i facă plăcere să- i flateze clientela. Vizitatorii săi boga i, frumo i, celebriș ț ș sau aristocratici puteau să a tepte mult i bine să fie observa i i trata i cu toate onorurile.ș ș ț ș ț

Numai în cazuri foarte rare domnul Blondin î i permitea, cu o condescenden ă gra ioasă, săș ț ț salute vreun client, să îl înso ească la o masă privilegiat amplasată i să schimbe cu elț ș câteva remarci cât se poate de pertinente.

În seara aceasta, domnul Blondin î i exercitase de trei ori prerogativele regale - o datăș cu o ducesă, a doua oară cu un jocheu faimos i a treia, cu un omule cu înfă i are comică,ș ț ț ș

posesor al unor mustă i negre uria e, care unui vizitator întâmplător i-ar fi părut că nuț ș onorează prin nimic restaurantul Chez Ma Tante.

Dar domnul Blondin era cât se poate de onctuos fa ă de oaspetele său. De i de jumătateț ș de oră doritorilor li se spunea că nu mai sunt mese libere, una apăru acum în mod misterios,amplasată într-o pozi ie foarte bună. Domnul Blondin î i conduse clientul la ea dând toateț ș semnele că era de-a dreptul impresionat.

- Oh, dar bineîn eles, pentruț dumneavoastră se găse teș întotdeauna o masă, Monsieur

Poirot! Ce bine ar fi dacă ne-a i onora mai des cu prezen a!ț ț

Hercule Poirot surâse, amintindu- i de un vechi incident în care fuseseră implica i unș ț cadavru, un ospătar, domnul Blondin i o foarte frumoasă doamnăș 1.

- Sunte i prea amabil,ț Monsieur Blondin, spuse el.- Sunte i singur,ț Monsieur Poirot?- Da, sunt singur.- Ei bine, Jules, aici de fa ă, va compune pentru dumneavoastră un mic meniu asemeneaț

unui poem - un adevărat poem! Femeile, oricât de încântătoare ar fi, au marele dezavantajcă ne distrag aten ia de la mâncare! Astăzi vă ve i savura cina,ț ț Monsieur Poirot, vă

promit. Cât despre vin...Urmă o conversa ie destul de tehnică, la care asistă i sus-numitul Jules,ț ș maître d'hôtel.

Înainte de a se depărta, domnul Blondin mai zăbovi pu in, coborându- i vocea la un tonț ș confiden ial.ț

- Ave i treburi grave de rezolvat?ț

Poirot clătină din cap.- Sunt, din păcate, un om fără treburi, spuse el încet. Am făcut ceva economii la vremea

mea i dispun acum de mijloacele necesare pentru o via ă de trândăvie.ș ț- Vă invidiez.- Nu, nu, n-ar fi în elept din partea dumneavoastră. Vă asigur că nu e atât de plăcut peț

cât sună. Poirot oftă. Zicala că omul a fost nevoit să inventeze munca pentru a scăpa deefortul de a gândi e cât se poate de adevărată.

Domnul Blondin făcu un gest de uimire.

- Dar sunt atâtea alte lucruri de făcut! Pute i călători!ț- Da, pot să călătoresc. Am făcut-o deja. Iarna aceasta am să vizitez, cred, Egiptul.

Clima, se spune, e minunată. Po i scăpa de cea ă, de zilele cenu ii, de monotonia ploiiț ț ș neîntrerupte din Anglia.

- O, Egiptul! opti domnul Blondin.ș- Mi se pare că acum se poate chiar ajunge acolo cu trenul, evitând orice călătorie pe

mare, afară de traversarea Canalului Suez.- A, marea, nu vă pică prea bine, nu?Hercule Poirot clătină din cap i fu scuturat de un fior.ș- Nici mie, spuse domnul Blondin în elegător. E curios efectul pe care îl are asupraț

stomacului.- Dar numai asupra anumitor stomacuri! Sunt oameni care nu suferă nici un pic de râu

de mare. Ba chiar le place!- O nedreptate a bunului Dumnezeu, spuse domnul Blondin.

1 Falsă trimitere la un caz cunoscut al lui Hercule Poirot. Agatha Christie face adesea aluzii la întâmplări sau personaje din alte romaneale sale, dar Gaston Blondin nu apare nicăieri altundeva în opera scriitoarei, (n.tr.)



Dădu trist din cap i, meditând la impietatea proferată, se retrase.șMasa fu pusă de ospătari îndemânatici, aproape neauzi i. Apărură felii sub iri de pâineț ț

prăjită, unt, un recipient cu ghea a - toate accesoriile unei cine rafinate.ț

Orchestra de negri se dezlăn ui într-o ciudată simfonie de note discordante. Londraț dansa.

Hercule Poirot privea în jur cu aten ie, înregistrând impresiile în spa iul ordonat alț ț min ii sale.ț

Ce plictisite i obosite erau cele mai multe dintre fe e! Unii dintre bărba ii aceia solizi seș ț ț

sim eau totu i bine... în timp ce pe chipurile partenerelor lor părea să se citească maiț ș degrabă o răbdare stoică. Femeia aceea grasă în purpuriu radia... Fără îndoială, grăsimeaoferă anumite compensa ii în via ă... o însufle ire, o ardoare de care cei cu forme mai deț ț ț model sunt lipsi i.ț

Destul de mul i tineri - unii inexpresivi, al ii plictisi i, al ii categoric neferici i. Ceț ț ț ț ț absurd e să nume ti tinere ea vremea fericirii - tinere ea, perioada celei mai acuteș ț ț vulnerabilită i!ț

Privirea lui Poirot se îmblânzi când dădu peste un cuplu de pe ring. Făceau o pereche potrivita - el era înalt i spătos, ea, sub ire i delicată. Două trupuri care se mi cau perfectș ț ș ș în ritmul fericirii. Fericire că erau acolo, la ora aceea, împreună.

Dansul se opri brusc. Lumea aplaudă, i melodia porni din nou. După un al doileaș

encore, cei doi se întoarseră la locurile lor, în apropierea mesei lui Poirot. Fata seîmbujorase, râdea. În timp ce se a eza, Poirot putu să-i studieze fa a, pe care i-o ridicase,ș ț ș luminată de râs, spre partenerul ei.

Ochii ei sugerau i altceva în afara bucuriei. Hercule Poirot clătina din cap cu îndoială.ș- ine prea mult la el, micu a, spuse pentru sine. Nu e prea sănătos. Nu, chiar deloc.Ț ț

Apoi prinse din zbor o vorbă:- Egipt.Vocile lor îi ajungeau la urechi foarte clar - a ei era tânără, plină de vioiciune, arogantă,

cu vagi r-uri mai moi, străine; a lui, plăcută, joasă, într-o engleză cultivată.- Nu zic hop înainte de a sări pârleazul, Simon. I i spun eu că Linnet nu ne va lăsaț

baltă!- i dacă o lasȘ eu baltă pe ea?- Prostii - slujba i se potrive te perfect.ț ș

- De fapt, cred că da... Sincer, nu mă îndoiesc de priceperea mea. i am de gând să fac oȘ treabă bună - de dragul tău!

Fata râse u or - un râs de fericire pură.ș- O să a teptăm trei luni, ca să fim siguri că nu e ti concediat, i apoi...ș ș ș- i apoi am să î i pun la picioare tot ce am - asta-i ideea, nu?Ș ț- i, cum spuneam, o să mergem în Egipt în luna de miere. La naiba cu grijile băne ti!Ș ș

Toată via a mi-am dorit să merg în Egipt. Nilul, piramidele, nisipul...ț

El spuse, cu o voce u or înecată:ș- O să-l vedem împreună, Jackie... împreună. Nu e grozav?- Chiar mă întreb. O să fie i pentru tine la fel de grozav ca pentru mine? Î i dore ti i tuș ț ș ș

la fel de mult ca mine?Vocea ei era deodată ascu ită - i ochii dilata i - aproape temătoare.ț ș ț

Răspunsul bărbatului veni imediat, fără ezitare:- Jackie, nu fi absurdă.Dar fata repetă:Mă întreb... Apoi dădu din umeri. Hai să dansăm. Hercule Poirot murmură pentru sine: -Une qui aime et un qui se laisse aimer. Da, i eu mă întreb.ș



VII

Joanna Southwood spuse:- i dacă e vreo brută?ȘLinnet clătină din cap.- Nu, sunt sigură. Am încredere în gustul lui Jacqueline.- Da, dar oamenii nu se comportă rău în dragoste, chiar dacă sunt ni te ticălo i,ș ș

murmură Joanna.Linnet clătină din cap enervată i schimbă subiectul.ș- Trebuie să mă duc să-l văd pe domnul Pierce pentru proiectele acelea.- Proiecte?- Da, ni te bordeie vechi, absolut insalubre. Vreau să le dărâm i să-i mut pe oameni dinș ș

ele.- Ce salubru i generos din partea ta, draga mea!ș- Oricum trebuiau să plece. Chi imiile acelea se află chiar în apropierea noii meleț

piscine.- i cei care locuiesc acolo sunt de acord să plece?Ș-

Majoritatea sunt încânta i. Unul sau doi se comportă proste te - de fapt, de-a dreptulț ș

enervant. Par să nu- i dea seama în ce condi ii incomparabil mai bune vor trăi!ș ț- Dar presupun că ie nu- i prea pasă de ce spun ei, nu?ț ț

- Draga mea Joanna, e numai spre binele lor.- Da, draga mea. Sunt convinsă. Bine cu de-a sila.Linnet se încruntă. Joanna râse.- Haide, doar e tiș tiranică, recunoa te. Un tiran binevoitor, dacă vrei.ș- Nu sunt nicidecum tiranică.- Dar î i place să faci totul după capul tău!ț

- Nu neapărat.- Linnet Ridgeway, po i să te ui i în ochii mei i să-mi daiț ț ș măcar un singur exemplu de

situa ie în care n-ai putut să faci exact ceea ce i-ai dorit?ț ț- Nenumărate.- O, da, „nenumărate”, dar nici un singur exemplu concret. i nu po i inventa unul,Ș ț

draga mea, oricât ai încerca! Linnet Ridgeway i cursa ei triumfală în ma ina ei de aur!ș ș- Crezi că sunt egoistă? întrebă tăioasă Linnet.- Nu - doar irezistibilă. Efectul combinat al banilor i al farmecului personal. Totul seș

pleacă în fa a ta. Ce nu po i cumpăra cu bani, cumperi cu un surâs. Rezultatul? Linnetț ț Ridgeway, Fata-Care-Are-Totul.

- Joanna, nu fi ridicolă!- Oare nu ai totul?- Ba bănuiesc că da... Dar sună cumva respingător.

- Bineîn eles că e respingător, draga mea! Probabil că în curând vei fi cumplit deț plictisită i de blazată. Până atunci însă, savurează- i cursa triumfală în ma ina de aur. Măș ț ș întreb doar - chiar mă întreb - ce se va întâmpla când vei vrea să o iei pe o stradă pe carescrie: „Interzis circula iei publice”.ț

- Nu fi stupidă, Joanna. i, în timp ce lordul Windlesham intra în cameră, LinnetȘ continuă, întorcându-se spre el: Joanna îmi spune tot felul de răută i.ț

- Din invidie, draga mea, numai din invidie, spuse Joanna indistinct în timp ce se ridica. Nu se scuză că pleacă - căci zărise sclipirea din ochii lui Windlesham.Acesta râmase tăcut un minut sau două. Apoi intră direct în subiect.- Ai luat vreo hotărâre, Linnet?Linnet spuse rar:- Oare a fi grosolană dacă...? Bănuiesc că, dacă nu sunt sigură, ar trebui să spun:ș

„Nu”...El o întrerupse:- Nu spune asta. Vei avea timp - cât timp dore ti. Dar, tii, eu cred că vom fi ferici iș ș ț

împreună.



- Vezi tu - Linnet părea că se scuză, aproape ca un copil mă simt atât de bine a a cumș sunt, mai ales cu toate astea. Flutura o mână. Mi-am dorit să transform Wode Hall într-oîntruchipare a idealului meu de casă la ară, i cred că am reu it, nu i se pare?ț ș ș ț

- Ba da, Linnet. E minunat. Totul e perfect. E ti foarte inteligentă, Linnet. Charles făcuș o pauză, i apoi continuă: Dar î i place i Charltonbury, nu? Bineîn eles că are nevoie să fieș ț ș ț modernizat, i toate celelalte. Dar tu te pricepi a a de bine la asta. Î i place s-o faci.ș ș ț

- O, desigur, Charltonbury e superb.Linnet vorbi cu un entuziasm autentic, dar în interiorul său sim i deodată un fior deț

ghea ă. Răsunase acolo o notă străină, discordantă, care nu-i dădea voie să se bucureț complet de via a pe care o ducea. Pe moment, nu- i analiză senza ia, dar mai apoi, dupăț ș ț ce Windlesham plecă, încercă să- i examineze dedesubturile min ii.ș ț

Charltonbury - da, asta era: îi displăcuse întrebarea despre Charltonbury. Dar de ce?Charltonbury era o proprietate destul de faimoasă. Apar inea familiei lui Windlesham deț

pe vremea reginei Elisabeta. A fi stăpână la Charltonbury i-ar fi conferit o pozi ie socialăț de invidiat. Windlesham era una dintre cele mai bune partide din Anglia.

Bineîn eles că el nu putea să ia Wode prea în serios... Nu se putea în nici un felț compara cu Charltonbury.

Ah, dar Wode era al ei! Ea îl văzuse, îl cumpărase, îl reconstruise i renovase, cheltuiseș o grămadă de bani cu el. Era posesiunea ei - micul ei regat.

Dar, într-un fel, Wode nu ar mai fi contat dacă ea s-ar fi căsătorit cu Windlesham. Ce ar face ei cu două mo ii? i, evident, din cele două, Wode avea să fie cea la care vor renun a.ș Ș ț

Ea, Linnet Ridgeway, nu ar mai exista. Ar deveni contesa Windlesham, aducătoareaunei zestre considerabile stăpânului de la Charltonbury. Ar fi deja regina cuiva, nu regină,

pur i simplu.ș„Sunt ridicolă”, î i spuse LinnetșDar era curios cât de mult ura ideea de a abandona Wode...

i oare nu exista i altceva care o sâcâia?Ș șVocea lui Jackie, cu acea bizară notă u or neclară în ea când îi spusese: „Am săș mor

dacă nu mă mărit cu el. Am să mor. Am să mor...”Atât de convinsă, atât de sinceră. Oare ea, Linnet, sim ea acela i lucru pentruț ș

Windlesham? Cu siguran ă nu. Poate că ea n-ar fi putut sim i niciodată a a ceva pentruț ț ș nimeni. Trebuie să fie foarte plăcut să sim i asta...ț

Prin fereastra deschisă se auzi zgomotul unei ma ini.șLinnet î i întrerupse irul gândurilor, nerăbdătoare. Probabil erau Jackie i tânărul eiș ș ș

cavaler. Se va duce i îi va întâmpina.șLinnet stătea în u ă în timp ce Jacqueline i Simon Doyle coborâră din ma ină.ș ș ș- Linnet! Jackie se repezi spre ea. El e Simon. Simon, iat-o pe Linnet. E cea mai

minunată persoană din lume.Linnet văzu un bărbat înalt, lat în umeri, cu ochi alba tri întuneca i, cu un păr castaniuș ț

aspru i ondulat, cu o bărbie pătrată i cu un zâmbet atrăgător, simplu, băie esc...ș ș țÎi întinse mâna. Mâna care o strânse drept răspuns era fermă i caldă... Lui Linnet îi

ș

plăcu felul în care tânărul o privi, cu o neprefăcută admira ie.ț

Jackie îi spusese că Linnet era extraordinară, i în mod evident lui i se păreaș extraordinară...Un soi de be ie caldă i plăcuta i se răspândi în trup. - Nu e minunat totul?ț ș spuse ea. Intră, Simon, i dă-mi voie să-mi întâmpin noul administrator a a cum se cuvine.ș ș

i, pe când se întorcea să-i conducă în casă, gândi: „Sunt nespus - nespus de fericită.Ș Îmi place prietenul lui Jackie... îmi place foarte tare...”

i apoi avu o tresărire bruscă de durere: „Norocoasa...”Ș



VIII

Tim Allerton se lăsă pe spate în fotoliul său de răchită i căsca, privind marea. Apoiș aruncă o căutătură piezi ă spre mama sa.ș

Doamna Allerton era o femeie căruntă, de vreo cincizeci de ani, care se inea încăț foarte bine. Expresia severă a gurii sale de fiecare dată când î i privea fiul era o încercareș de a- i ascunde marea afec iune pentru el, dar până i străinii se lăsau rareori păcăli i deș ț ș ț acest subterfugiu, iar lui Tim însu i îi era foarte clar cum stau lucrurile.ș

- Chiar î i place Mallorca, mamă? întrebă el.ț

- Hm, se gândi o clipă doamna Allerton, e ieftin aici.- i frig, spuse Tim cu un u or tremur.Ș șEra un tânăr înalt, slăbu , cu părul negru i pieptul mai degrabă îngust. Gura sa avea oț ș

expresie foarte dulce, ochii îi erau tri ti, i bărbia, nedecisă. Avea mâini lungi i delicate.ș ș șAmenin at de tuberculoză cu ceva ani în urmă, Tim nu avusese niciodată un fizic preaț

robust. Printre prieteni se tia că „scrie”, dar era cumva subîn eles că întrebările despreș ț produc ia sa literară nu ar fi fost bine-venite.ț

- La ce te gânde ti, Tim?ș

Doamna Allerton îl privea cu îngrijorare. Ochii ei căprui-închis strălucitori exprimaususpiciune.Tim Allerton zâmbi strâmb.- Mă gândeam la Egipt.- Egipt? Vocea doamnei Allerton sugera rezervă.- Căldură adevărată, mamă. Nisipuri de aur, leneveală... Nilul. Mi-ar plăcea să facem o

călătorie în sus pe Nil. ie nu?Ț

- Oh, ba da, spuse doamna Allerton cu o voce uscată. Dar Egiptul e scump, dragul meu. Nu e pentru cei care trebuie să- i numere fiecare bănu .ș ț

Tim râse. Se ridică i se întinse. Arăta deodată plin de via ă i de însufle ire. În glasul luiș ț ș ț se sim ea o anume febrilitate.ț

- Cheltuielile cad în seama mea. Da, mamă. O mică specula ie la bursă. Cu rezultateț mai mult decât satisfăcătoare. Am aflat azi-diminea ă.ț

- Azi-diminea ă? întrebă tăios doamna Allerton. Ai primit o singură scrisoare, iț ș aceea...

Se opri brusc i- i mu că buzele.ș ș șTim păru să ezite o clipă între amuzament i enervare. Amuzamentul învinse.ș- i aceea, de la Joanna, încheie el pe un ton rece. Într-adevăr, mamă. Ai fi un detectivȘ

pe cinste! Faimosul Hercule Poirot ar trebui să- i simtă amenin ată reputa ia dacă te-ar ș ț ț întâlni.

Doamna Allerton arăta mai degrabă iritată.- Am văzut doar din întâmplare scrisul de pe plic...

- i ai tiut că nu era al unui agent de bursă? Într-adevăr. De fapt, ieri am aflat. ScrisulȘ ș bietei Joanna este destul de u or de identificat - se întinde pe toată suprafa a plicului ca oș ț pânză de păianjen.

- Ce mai zice Joanna? Ceva noută i?ț

Doamna Allerton se străduia să pară calmă i nepăsătoare. Prietenia dintre fiul său iș ș veri oara lui de a doua,șJoanna Southwood, o deranjase întotdeauna. Nu că „ar fi fost ceva la mijloc”, cum spuneaea. Era sigură că nu. Tim nu manifestase niciodată vreun interes de ordin sentimental fa ăț de Joanna, i nici ea fa ă de el. Atrac ia mutuală dintre ei părea să se bazeze pe plăcereaș ț ț

bârfelor i pe existen a unui număr considerabil de prieteni i de cuno tin e comune.ș ț ș ș ț Amândurora le plăceau oamenii i le plăcea să discute despre ei. Joanna avea o limbăș

ascu ită i un fin sim al umorului.ț ș ț

Nu pentru că se temea că Tim ar fi putut să se îndrăgostească de Joanna deveneadoamna Allerton cam eapănă de fiecare dată când Joanna era prezentă sau când soseauț scrisori de la ea.



Era un alt sentiment, greu de definit - poate o gelozie nemărturisită fa ă de plăcereaț vădită pe care Tim părea să o resimtă întotdeauna în compania Joannei. Ea i fiul ei erauș tovară i atât de buni, încât a-l vedea pe Tim absorbit i interesat de o altă femeie îi provocaș ș întotdeauna doamnei Allerton o anumită surpriză. Î i închipuia, de asemenea, că în astfelș de cazuri prezen a ei ridica o barieră între cei doi reprezentan i ai tinerei genera ii. Adeseaț ț ț dăduse peste ei antrena i în conversa ii pasionate, care, la vederea ei, păreau să pălească,ț ț să o includă i pe ea oarecum for at, parcă de nevoie. În mod cert, doamna Allerton nu oș ț

plăcea pe Joanna Southwood. O găsea nesinceră, afectata i, în esen ă, superficială. Îi eraș ț

foarte greu să se ab ină de la a- i exprima aceste păreri pe un ton u or cam exagerat.ț ș șÎnainte de a-i răspunde la întrebare, Tim scoase scrisoarea din buzunar i- i trecu ochiiș ș

peste ea. Era destul de lungă, observă mama lui.- Nimic deosebit, spuse el. Cei doi Devenish divor ează. Bătrânul Monty a fost re inutț ț

pentru conducere sub influen a alcoolului. Windlesham a plecat în Canada. Se pare că aț fost foarte afectat de refuzul lui Linnet Ridgeway. Care în mod sigur se va căsători cuadministratorul acela al ei.

- Ce lucru neobi nuit! E o persoană dezgustătoare?ș- Nu, nici vorbă. E unul dintre membrii familiei Doyle din Devonshire. N-are nici un

ban, bineîn eles - i, de fapt, a fost logodit cu una dintre prietenele cele mai bune ale luiț ș Linnet. Asta e cam groasă.

- Nu mi se pare deloc plăcut, zise doamna Allerton, ro ind.șTim îi aruncă o privire scurtă, plină de afec iune.ț

- tiu, mamă. ie nu- i place când femeile fură so ii altora, i chestii de genul ăsta.Ș Ț ț ț ș- Pe vremea mea aveam ni te reguli, spuse doamna Allerton. i erau foarte bune!ș Ș

Tineretul de astăzi pare să creadă că poate să facă orice-i trece prin cap, fără a se teme deurmări.

Tim zâmbi.- Nu doar crede. Chiar o face. Vezi Linnet Ridgeway!- Ei bine, mie mi se pare oribil!Tim îi făcu cu ochiul.- Hei, capul sus, bătrânică demodată ce e ti! S-ar putea să fiu de acord cu tine.ș Eu, cel

pu in, încă n-am atentat la so ia sau la logodnica nimănui.ț ț

- Sunt sigură că n-ai face-o niciodată, spuse doamna Allerton i adăugă energic: Te-amș crescut a a cum trebuie.ș

- A adar, meritul e al tău, nu al meu.șTim îi zâmbi cu o sclipire de tachinare în ochi, în timp ce împăturea scrisoarea i o băgaș

la loc în buzunar. Doamna Allerton gândi fulgerător: „îmi arată majoritatea scrisorilor, însădin ale Joannei îmi cite te numai mici pasaje”.ș

Dar imediat î i alungă din minte gândul acesta nedemn i, ca întotdeauna, decise să seș ș poarte cu noble e.ț

- Ce mai face Joanna, cum se mai distrează? întrebă ea.- A a i a a. Zice că vrea să- i deschidă un magazin de delicatese în Mayfair

ș ș ș ș

1.Joannavorbe te mereu despre cât e de săracă, replică doamna Allerton cu o urmă de ciudă în voce,ș dar călătore te mai peste tot, i hainele trebuie s-o coste o avere. E întotdeauna foarteș ș frumos îmbrăcată.

- Ei, da, spuse Tim, probabil că nu plăte te pentru ele. Nu, mamă, nu vreau să spun ceeaș ce- i închipuie mintea ta virtuoasă. Probabil că pur i simplu nu- i plăte te croitorii.ș ș ș ș

Doamna Allerton suspină.- N-am în eles niciodată cum reu esc unii oameni să facă a a ceva.ț ș ș

- E un talent special, spuse Tim. E de ajuns să ai gusturi suficient de extravagante i niciș un pic de sim al valorii banilor, i atunci po i primi credite oricât de mari.ț ș ț

- Da, dar până la urmă ajungi în fa a Biroului de Falimente, ca bietul Sir George Wode.ț

- Ai o slăbiciune pentru jocheul acela bătrân - probabil pentru că în 1898, la vreun bal,i-a spus că semeni cu un boboc de trandafir.ț

- Nu mă născusem încă în 1898, replică doamna Allerton cu aplomb. Sir George este unom cu maniere rafinate, i nu- i permit să-l nume ti “jocheu bătrân”.ș ț ș

- Am auzit câteva istorii rizibile despre el de la oameni care tiu ce spun.ș



- Pe tine i pe Joanna nu vă interesează ce spune i despre al ii: orice merge, atâta vremeș ț ț cât e suficient de răutăcios.

Tim ridică din sprâncene.- Dragă mamă, dar tiu că te-ai cam aprins. Nu-mi închipuiam că bătrânul Wode e unulș

dintre favori ii tai.ț

- Nu- i dai seama cât de greu i-a fost să vândă Wode Hall. inea extrem de mult laț Ț proprietatea aceea.

Tim î i înfrână tendin a de a-i da replica mamei sale. Până la urmă, cine era el să judeceș ț

oamenii? Îi răspunse în schimb gânditor:- Mda, cred că ai dreptate aici. Linnet l-a invitat să vină i să vadă ce a făcut la Wodeș Hall, i el a refuzat-o destul de grosolan.ș

- Bineîn eles. Iar ea ar fi trebuit să- i imagineze că nu era cazul să-l invite.ț ș

- i mi se pare că el vorbe te cu destulă înveninare despre ea - mormăie câte ceva deȘ ș fiecare dată când o vede. Nu-i poate ierta faptul că i-a oferit un pre atât de bun pentruț

proprietatea aceea dărăpănată a familiei.- i oare nu e de în eles? întrebă doamna Allerton tăios.Ș ț- Sincer să fiu, spuse Tim calm, nu. De ce să trăie ti în trecut? De ce să te agă i deș ț

lucruri care s-au întâmplat demult?- i ce să pui în locul lor?Ș

Tim ridică din umeri.- Să- i trăie ti via a, eventual. Să trăie ti pasiunea pentru nou. Bucuria de a nu tiț ș ț ș ș

niciodată ce- i rezervă ziua de mâine. În loc de a mo teni o fâ ie de pământ nefolositoare,ț ș ș să- i oferi plăcerea de a face bani pentru tine însu i - prin propriile puteri.ț ț

- Printr-o specula ie reu ită la bursă!ț ș

Tim râse.- De ce nu?- i dacă specula ia se dovede te tot atât deȘ ț ș nereu ită?ș- Asta, dragă mamă, e o mi care lipsită de tact. i cu totul nepotrivită în ziua de azi... Ceș Ș

părere ai de excursia în Egipt?- Păi...

El o întrerupse, zâmbind.- Deci am stabilit. Amândoi ne dorim să vedem Egiptul.- i când propui să se întâmple asta?Ș- Luna viitoare. Ianuarie e perioada cea mai potrivită pentru Egipt. O să mai savurăm

câteva săptămâni compania extrem de plăcută a oaspe ilor acestui hotel.ț

- Tim, spuse doamna Allerton cu repro în glas. Apoi adăugă pe un ton vinovat: Mi-eș teamă că i-am promis doamnei Leech că vei merge cu ea la poli ie. Nu în elege o boabăț ț spaniolă.

Tim făcu o grimasă.- În legătură cu inelul acela al ei? Rubinul acela sângeriu al fiicei de potcovar 1? Tot mai

crede că i-a fost furat? Mă duc, dacă vrei, dar e pierdere de vreme. N-o să facă decât săchinuie câteva cameriste nenorocite. L-am văzut foarte clar pe degetul ei când a intrat înmare în ziua aceea. I-a căzut în apă i pur i simplu n-a observat.ș ș

- Ea spune că e foarte sigură că i l-a scos de pe deget i l-a lăsat pe noptieră.ș ș- Ei bine, nu. L-am văzut cu ochii mei. Femeia asta e stupidă. Orice femeie care se

aruncă în mare în decembrie, pretinzând că apa e caldă numai pentru că se întâmplă casoarele să strălucească în momentul respectiv, e stupidă. Femeile grase oricum n-ar trebuisă aibă voie să se scalde în mare; arată respingător în costume de baie.

- Zău că mi se pare că ar trebui să nu mă mai scald nici eu, murmură doamna Allerton.Tim scoase un hohot de râs.- Tu? Tu po i să stârne ti invidia multor fete tinere.ț ș

Doamna Allerton oftă i spuse:ș- A fi vrut să fie mai mul i tineri aici, în jurul tău.ș țTim Allerton clătină din cap vehement.- Eu nu. Noi doi ne sim im foarte bine împreună dacă nu ne deranjează nimeni.ț

1 Joc de cuvinte intraductibil: cuvântul folosit aici pentru „potcovar” este horse-leech, o aluzie la numele de familie Leech (n.tr.)



- i-ar fi plăcut ca Joanna să fie aici.Ț

- Nu mi-ar fi plăcut. Vocea lui Tim era nea teptat de decisă. Aici chiar gre e ti. Joannaș ș ș mă amuză, dar nu-mi place cu adevărat, i, dacă a petrece prea mult timp cu ea, m-ar călcaș ș

pe nervi. Mă bucur că nu e aici. Cred că m-a împăca u or cu ideea de a nu o mai vedeaș ș niciodată. Apoi adăugă, aproape în oaptă: Există o singură femeie pe lumea asta pe care oș respect i o admir, i cred, draga doamnă Allerton, că tii cine este aceea.ș ș ș

Mama sa se înro i, i pe chip îi apăru brusc o expresie buimăcită.ș șTim spuse pe un ton grav:

- Nu sunt prea multe femei cu adevărat plăcute pe lume. Tu e ti una dintre ele.ș

IX

Într-un apartament din New York cu vedere spre Central Park, doamna Robsonexclamă:

- Vai, dar e minunat! E ti o fată grozav de norocoasă, Cornelia.ș

Cornelia Robson ro i. Era o tânără corpolentă, cam stângace, cu ochi căprui ca de câine.ș- Ah, va fi splendid! spuse ea cople ită.șBătrâna domni oară Van Schuyler î i înclină capul, satisfăcută de reac ia rudelor saleș ș ț

sărace.- Întotdeauna mi-am dorit să călătoresc în Europa, suspină Cornelia, dar n-am crezut

niciodată că am să ajung acolo.- Domni oara Bowers mă va înso i, ca de obicei, spuse domni oara Van Schuyler, dar ș ț ș

ca parteneră în societate este cât se poate de mărginită. Cornelia mă poate ajuta în multefeluri.

- A fi fericita să o fac, veri oară Marie, spuse Cornelia cu însufle ire. Foarte bine,ș ș ț atunci totul e aranjat, încheie domni oara Van Schuyler. Du-te i găse te-o pe domni oaraș ș ș ș

Bowers, draga mea. E timpul să-mi beau cocteilul de ouă.Cornelia ie i. Mama ei spuse:ș- Dragă Marie, î i sunt într-adevăr ț atât de recunoscătoare! tii că mi se pare că biataȘ

Cornelia suferă mult pentru că nu e remarcată în societate. Lucrul ăsta o face să se simtăcumva umilită. Dacă mi-a putea permite s-o scot în lume - dar tii cum au stat lucrurile deș ș la moartea lui Ned.

- Sunt foarte bucuroasă să o iau cu mine, spuse domni oara Van Schuyler. Cornelia aș fost întotdeauna drăgu ă i gata să se ocupe de tot felul de mărun i uri, i nu e atât deț ș ț ș ș egoistă ca mul i dintre tinerii de azi.ț

Doamna Robson se ridică i sărută fa a ridată i u or îngălbenită a rudei sale bogate.ș ț ș ș- Î i sunt atât de recunoscătoare, declară ea.ț

Pe scări, se întâlni cu o femeie înaltă, care părea foarte energică, ducând un pahar încare se afla un lichid galben spumos.

- Deci, doamnă Bowers, vă pregăti i pentru Europa?ț

- O, da, doamnă Robson.- Ce călătorie frumoasă va fi!- O, da, cred că va fi cât se poate de plăcută.- Dar a i mai fost în străinătate până acum?ț

- O, da, doamnă Robson. Am fost la Paris cu domni oara Van Schuyler, toamna trecută.ș Dar n-am vizitat niciodată Egiptul.

Doamna Robson ezită.- Sper din tot sufletul... că nu vor fi... nici un fel de probleme.

Î i coborâse vocea. Domni oara Bowers replică în schimb pe tonul său obi nuit:ș ș ș- O, nu, doamnă Robson. O să am mare grijă de asta. Sunt întotdeauna foarte atentă.Dar o vagă umbră de îngrijorare persistă pe chipul doamnei Robson în timp ce cobora

încet mai departe.



X

În biroul său din centrul ora ului, domnul Andrew Pennington î i cercetaș ș coresponden a. Deodată, pumnul i se încle tă i se prăbu i cu zgomot pe masă; fa a i seț ș ș ș ț făcu ro ie ca sângele, i două vene groase i se iviră pe frunte. Apăsă pe un buton de peș ș masă, i în cameră intră, cu o promptitudine demnă de admira ie, o secretară cu o figurăș ț inteligentă.

- Spune-i domnului Rockford să vină până la mine.- Da, domnule Pennington.Câteva minute mai târziu, Sterndale Rockford, asociatul domnului Pennington, intră în

birou. Cei doi bărba i semănau întru câtva - amândoi erau înal i, zvel i, cu părul grizonatț ț ț i cu fe e inteligente, proaspăt bărbierite.ș ț

- Ce este, Pennington?Pennington î i ridică ochii de pe scrisoarea pe care o recitea.ș- Linnet s-a măritat!- Poftim?- Ai auzit foarte bine! Linnet Ridgeway s-a măritat!-

Cum? Când? i noi de ce n-am aflat?ȘPennington se uită la calendarul de pe masă.- Nu era căsătorită când a scris scrisoarea asta, dar acum este. În diminea a zilei deț

patru. Adică azi.Rockford se prăbu i pe un scaun.ș- Uau! Fără să ne prevină, nimic! Cine e tipul?Pennington se uită din nou în scrisoare.- Doyle. Simon Doyle.- Ce fel de om e? Ai auzit vreodată de el?- Nu. Nu spune prea multe... Pennington î i trecu ochii peste rândurile drepte, ordonate.ș

Am impresia că e ceva secret în toată povestea asta... Dar nu contează. Principalul e că

Linnet s-a măritat.Ochii celor doi se întâlniră. Rockford dădu din cap.- Trebuie să ne gândim ce e de făcut, spuse el încet.- Ce putem face?- Asta te întreb i eu.șCei doi bărba i râmaseră a eza i în lini te. Apoi Rockford întrebă:ț ș ț ș

- Ai vreun plan?Pennington spuse, lungind cuvintele:- Normandie pleacă astăzi din port. Unul din noi ar putea s-o prindă.- E ti nebun! i ce să facă?ș Ș- Avoca ii aceia englezi... începu Pennington, i se opri.ț ș

- Ce-i cu ei? Doar n-ai de gând să te duci acolo ca să-i abordezi? E ti nebun!ș- Nu spun ca unul din noi să meargă în Anglia.- Atunci?Pennington netezi foaia întinsă pe masă.- Linnet pleacă în Egipt în luna de miere. Are de gând să stea acolo o lună, sau chiar

mai bine...- Egipt, a?Rockford se gândi o clipă. Apoi î i ridică privirea i se uită în ochii celuilalt.ș ș- Egipt, spuse el. Deci asta e ideea ta.- Da, o întâlnire întâmplătoare. Într-o excursie. Linnet va fi cu so ul ei, într-o atmosferăț

de lună de miere... Ar putea să ne iasă.

Rockford spuse neîncrezător:- E de teaptă Linnet... dar...șPennington continuă cu glas încet:- Cred că situa ia poate fi... rezolvată cumva.ț

Ochii li se întâlniră din nou. Rockford încuviin ă din cap.ț



- Bine, băiete.Pennington aruncă o privire la ceas.- Va trebui să ne grăbim - oricare din noi va pleca.- Du-te tu, răspunse Rockford prompt. Ai avut întotdeauna trecere la Linnet. „Unchiul

Andrew.” Exact ce trebuie!Fa a lui Pennington se înăspri.ț

- Sper să rezolv lucrurile, zise el.- Trebuie să le rezolvi, îi răspunse asociatul. Situa ia e critică...ț

XI

William Carmichael îi spuse tânărului slăbănog care deschisese u a întrebător:ș- Trimite-l la mine pe domnul Jim, te rog.Jim Fanthorp intră în cameră i îl privi pe unchiul său cu un aer întrebător. Bătrânul î iș ș

ridică ochii, dădu din cap i scoase un mormăit.ș- Hm, e ti aici.ș-

M-a i chemat?ț

- Arunca o privire peste chestia asta.Tânărul se a eză i trase teancul de hârtii mai aproape. Bătrânul îl urmărea.ș ș- Ei bine?- Domnule, mi se pare cam dubios.Asociatul cel mai în vârstă al firmei Carmichael, Grant & Carmichael scoase din nou

mormăitu-i caracteristic.Jim Fanthorp reciti scrisoarea care tocmai sosise cu po ta aeriană din Egipt:... Pareș

de-a dreptul aiurea să scrii scrisori de afaceri într-o asemenea zi. Am petrecut osăptămână la hotelul Mena House1 i am fost într-o expedi ie la Fayumș ț 2. Poimâinemergem cu vaporul în susul Nilului la Aswan i la Luxor, i poate mai departe, pânăș ș

la Khartoum3

. Când am intrat azi-diminea ă în biroul agen iei Thomas Cook pentruț ț bilete, cine crede i că a fost prima persoană pe care am văzut-o? Andrew Pennington,ț tutorele meu american. Cred că l-a i cunoscut acum doi ani, când a venit în Anglia.ț

N-aveam habar că se află în Egipt, i el n-avea idee că eu sunt aici! i nici că m-amș Ș măritat! Scrisoarea în care îi spuneam despre căsătorie a ajuns probabil chiar după

plecarea lui. Vine i el în aceea i călătorie pe Nil. Ce coinciden ă, nu? Vă mul umescș ș ț ț pentru tot ce a i făcut în toată această perioadă atât de agitată. Eu...ț

Chiar în momentul în care tânărul voia să întoarcă pagina, domnul Carmichael îi luăscrisoarea din mână.

- Asta e tot, spuse el. Restul nu contează. Ei bine, ce crezi? Nepotul său se gândi timp decâteva momente, apoi spuse:

- Păi, nu cred să fie o coinciden ă... Celălalt dădu din cap aprobator.ț- i-ar plăcea să faci o călătorie în Egipt? lătră el.Ț

- Crede i că e recomandabil?ț

- Cred că nu avem timp de pierdut.- Dar de ce eu?- Pune- i mintea la contribu ie, băiete, pune- i mintea la contribu ie. Linnet Ridgewayț ț ț ț

nu te-a întâlnit niciodată; i nici Pennington. Dacă iei avionul, s-ar putea să ajungi acolo laș timp.

- Nnnn... nu-mi place chestia asta.- Poate că nu- i place - dar trebuie s-o faci.ț

- E absolut necesar?- După părerea mea, spuse domnul Carmichael, e vital.

1 Hotel luxos din Cairo (n.tr.)2 Localitate în Egipt unde a fost descoperita o faimoasă mască mortuară din perioada ocupa iei romane, (n.tr.)ț

3 Capitala actualului stat independent Sudan, care, din 1899 până în 1956, a fost condominiu al Angliei i al Egiptului (aflat, la rândulș lui, sub influen ă britanică). Ora ul este amplasat la confluen a Nilului Albastru cu Nilul Alb. (n.tr.)ț ș ț



XII

Îndreptându- i turbanul din mătase orientală pe care îl purta pe cap, doamnaș Otterbourne spuse cu ar ag:ț

- Chiar că nu văd nici un motiv de ce n-am merge în Egipt. Sunt sătulă până peste capde Ierusalim. Apoi, cum fiica sa nu replica în nici un fel, adăugă: Ai putea cel pu in săț răspunzi când i se vorbe te.ț ș

Rosalie Otterbourne privea o fotografie dintr-un ziar. Sub ea era scris:

Doamna Simon Doyle, fostă înainte de căsătorie frumoasa domni oarăș Linnet Ridgeway, bine-cunoscută în societate. Domnul i doamna Doyle î iș ș

petrec vacan a în Egipt.ț

- Vrei să mergem în Egipt, mamă? întrebă Rosalie.- Da, vreau, răspunse violent doamna Otterbourne. Consider că aici am fost tratate cu o

totală lipsă de respect. Prezen a mea în acest loc le face reclamă - ar trebui să ne dea oț reducere specială. Când le-am făcut aluzie la a a ceva, s-au purtat absolut - dar ș absolut -

impertinent. Le-am spus exact ceea ce gândesc despre ei.Fata oftă i spuse:ș- Toate locurile sunt la fel. A vrea să putem pleca deîndată.ș- Iar în diminea a asta, continuă doamna Otterbourne, directorul hotelului a avut chiar ț

impertinen a să îmi spună că toate camerele au fost rezervate dinainte i că suntem rugateț ș să plecăm peste două zile.

- Deci va trebui să mergem în altă parte.- Nici gând. Sunt pregătita să-mi apăr drepturile până la capăt.- Bănuiesc că la fel de bine am putea să mergem în Egipt. Nu văd nici o diferen ă,ț

murmură Rosalie.Doamna Otterbourne fu de acord.

- Cu siguran ă nu e o chestiune de via ă i de moarte. Dar aici gre ea - căci era exact oț ț ș ș chestiune de via ă i de moarte.ț ș



Capitolul doi

- E Hercule Poirot, detectivul, spuse doamna Allerton.Ea i fiul ei stăteau pe două fotolii vopsite în ro u aprinsș ș

În grădina hotelului Cataract din Aswan, urmărind siluetele a două persoane care seîndepărtau - un bărbat scund îmbrăcat într-un costum alb de mătase i o fată înaltă iș ș sub ire.ț

Tim Allerton se ridică neobi nuit de brusc în capul oaselor.ș- Omule ul acela caraghios? întrebă el neîncrezător.ț

- Omule ul acela caraghios.ț

- Ce, Doamne iartă-mă, face aici?Mama sa râse.- Dragul meu, pari de-a dreptul fascinat. De ce oare bărba ilor le plac atât de multț

crimele? Eu urăsc romanele poli iste i nu le citesc niciodată. Dar nu cred căț ș Monsieur Poirot este aici din vreun motiv ascuns. Îmi închipui că a câ tigat destui bani în via ă i căș ț ș acum profită de ei.

- Pare să se priceapă s-o ochească pe cea mai frumoasă fată din zonă.Doamna Allerton î i înclină u or capul într-o parte, examinând silueta tot maiș ș

îndepărtată a domnului Poirot i a înso itoarei sale.ș țFata de lângă el era mai înaltă cu aproape un cap. Pă ea frumos, nici eapăn, niciș ț

de elat.ș- Pare într-adevăr frumoasă, spuse doamna Allerton, aruncându-i o privire piezi ă luiș

Tim.Oarecum spre surprinderea ei, acesta mu că momeala.ș- E mai mult decât OK. Păcat că arata atât de nervoasa i de posomorâtă.ș- Poate e doar expresia fe ei ei, dragul meu.ț

- O tânără drăcoaică nesuferita, bănuiesc. Dar e foarte drăgu ă.ț

Persoana care fusese subiectul acestor remarci mergea încet alături de Poirot. RosalieOtterbourne învârtea în mână o umbrelu ă de soare nedeschisă, iar expresia de pe chipul eiț

justifica întru totul ceea ce Tim spusese despre ea. Arăta nervoasă i mohorâtă. Sprânceneleș i se uniseră într-o încruntătură, iar linia sângerie a gurii avea col urile coborâte.ț

Cei doi o luară la stânga, ie ind pe poarta hotelului, i intrară în umbra răcoroasă aș ș grădinii publice.

Hercule Poirot sporovăia amabil, plin de o bună dispozi ie perfect senina. Purta unț costum de mătase albă, atent călcat, i o pălărie de panama, i inea în mână o apărătoare deș ș ț mu te cu mâner ornamentat din imita ie de chihlimbar.ș ț

-... Mă încântă, spunea el. Stâncile negre de pe Insula Elefantină1, soarele i micile bărciș de pe râu. Da, ce bine e să trăie ti. Făcu o pauză, i apoi adăuga: Nu vi se pare,ș ș mademoiselle?

- E bine, presupun, răspunse scurt Rosalie Otterbourne. Aswan mi se pare un loc cammohorât. Hotelul e pe jumătate gol, i toată lumea de aici are o sută...ș

Rosalie se întrerupse i- i mu că buzele.ș ș șOchii lui Hercule Poirot clipiră.- Ave i dreptate, da. Sunt cu un picior în groapă.ț

- Nu... nu mă gândeam la dumneavoastră, spuse fata.Scuza i-mă. Am fost grosolană.ț

- Deloc. E firesc să vă dori i companioni de vârsta dumneavoastră. Ei, există măcar ț untânăr în hotel.

- Cel care sta toată ziua cu mama lui? Ea îmi place, dar el mi se pare groaznic - atât deînfumurat!

Poirot zâmbi.- Iar eu - vă par înfumurat?- O, nu, dumneavoastră nu.

1 Insulă în mijlocul Nilului, în apropiere de Aswan i de prima cataractă. Aici au fost descoperite papirusuri datând din secolul al V-ș

lea î.Hr. (n.tr.)



Rosalie era evident prea pu in interesata de subiect - dar asta nu păru să-l deranjeze peț Poirot, care observa doar cu o satisfac ie placidă:ț

- Prietenul meu cel mai bun sus ine că sunt foarte înfumurat.ț

- Ei bine, spuse Rosalie neatentă, bănuiesc că ave i motive. Din păcate, crimele nu măț interesează câtu i de pu in.ș ț

- Sunt încântat să aflu că nu ave i nimic de ascuns, zise Poirot solemn.ț

Pentru o clipă, masca mohorâta de pe chipul fetei păru să se transforme, pe când îiarunca lui Poirot o scurtă privire întrebătoare. Dar Poirot nu păru s-o observe i continuă:ș

- Madame, mama dumneavoastră, nu a coborât azi la masa de prânz. Sper că se simte bine.- Locul acesta nu-i face bine, spuse Rosalie scurt. Abia a tept să plecăm.ș- Vom călători împreună, nu? Mergem cu to ii până la Wadi Halfaț 1 i spre a douaș

cataractă?- Da. Cei doi ie iră din umbra grădinii i pă iră pe un drum prăfos pe marginea fluviului.ș ș ș

Fură îndată înconjura i de cinci vânzători vigilen i de mărgele, doi comercian i deț ț ț ilustrate, trei vânzători de scarabei din ipsos, vreo doi băie i care închiriau măgăru i iț ș ș câ iva mici zdren ăro i cam flegmatici, dar care sperau să capete ceva.ț ț ș

- Dori i mărgele, domnu'? Foarte bun, domnu'. Foarte ieftin...ț

- Doamna, dori i scarabeu? Uita i - regină - aduc noroc...ț ț

- Uita i, domnu', lapis adevărat. Foarte bun, foarte ieftin...ț- Vre i călărit un măgăru , domnu'? Foarte bun măgăru . Măgăru Whisky cu Sifon,ț ș ș ș

domnu'...- Vre i merge i la cariera de granit, domnu'? Măgăru ul meu foarte bun. Alt măgăruț ț ș ș

foarte prost, domnu', cade...- Dori i ilustrată - foarte ieftin - foarte frumos...ț

- Uita i, doamna... Numai zece pia tri - foarte ieftin - lapis - filde ...ț ș ș

- Apărătoare foarte bun - tot chihlimbar...- Vre i merge i cu barca, domnu'? Am barcă foarte bun, domnu'...ț ț

- Vre i merge i înapoi la hotel, doamna? Acest măgăru foarte lini tit...ț ț ș ș

Hercule Poirot făcu neatent câteva gesturi anemice pentru a alunga roiul de mu teș

umane. Rosalie mergea printre ei ca o somnambulă.- E mai bine să te prefaci surd i orb, zise ea.șMicii zdren ăro i alergau pe lângă ei, plângăcio i.ț ș ș

- Bakshish?Bakshish? Ura, ura, foarte frumos, foarte bun...Hainele lor peticite în culori vii se târau pe pământ, i mu tele le asaltau ochii urduro i.ș ș ș

Ei fură cei mai insisten i. Ceilal i renun ară i rămaseră în urmă, ca să-l atace peț ț ț ș următorul trecător.

Poirot i Rosalie trebuiră acum să treacă prin furcile caudine ale vânzătorilor dinș magazine, cu accentele lor mai suave, mai persuasive...

- Nu vre i vizita i magazinul meu, domnule?ț ț

- Vre i crocodil de filde , domnule?ț ș

- N-a i fost în magazinul meu, domnule? Vă arăt lucruri foarte frumoase.ț

Cei doi intrară în al cincilea magazin, unde Rosalie înmâna vânzătorului câteva role defilm - scopul plimbării. Apoi ie iră i se îndreptară spre ărmul fluviului.ș ș ț

Unul dintre vapoarele de pe Nil tocmai arunca ancora. Poirot i Rosalie se uitară cuș interes la pasageri.

- Destul de mul i, nu? comentă Rosalie.ț

Întoarse capul chiar în timp ce Tim Allerton li se alătura. Acesta gâfâia u or, ca i cumș ș s-ar fi grăbit.

Stătură acolo câteva clipe, apoi Tim rupse tăcerea.- Bănuiesc că sunt la fel de neinteresan i ca întotdeauna, spuse el dispre uitor, arătândț ț

înspre pasagerii care debarcau.- De obicei sunt groaznici, fu de acord Rosalie.

1 Ora pe Nil, în nordul actualului Sudan, în apropierea fostei a doua cataracte (azi înghi ita de apele lacului Nasser, creat în urmaș ț construirii barajului de la Aswan). Prima dintre cele ase cataracte clasice ale Nilului se afla lângă Aswan, celelalte sunt toate peș teritoriul Sudanului, (n.tr.)



To i trei aveau aerul acela de superioritate afi at de obicei de oamenii care se află dejaț ș într-un anume loc atunci când îi studiază pe nou-veni i.ț

- Uau! exclamă Tim, însufle indu-se brusc. Pun pariu că aia e Linnet Ridgeway.ț

Dacă informa ia aceasta îl lăsă rece pe Poirot, ea stârni în schimb interesul lui Rosalie.ț Se aplecă înainte, i toată posomoreala de pe chipul ei aproape dispăru când întrebă:ș

- Unde? Femeia în alb?- Da, acolo, lângă bărbatul acela înalt. Coboară acum pe ărm. El e proaspătul so ,ț ț

bănuiesc. Nu-mi amintesc cum îl cheamă.

- Doyle, spuse Rosalie. Simon Doyle. Scria în toate ziarele. E plină de bani, nu?- Cam cea mai bogată fată din Anglia, replică Tim cu aplomb.Cei trei privitori se uitară în tăcere cum pasagerii debarcau. Poirot examină cu interes

persoana care făcuse obiectul remarcilor celor doi tineri i murmură:ș- E foarte frumoasă.- Unii oameni au de toate, spuse Rosalie înciudată.Pe fa a ei apăru o stranie expresie de invidie în timp ce privea cum cealaltă fată coboraț

pe pasarelă.Linnet Doyle arăta superb, de parcă ar fi pă it pe un podium. Avea, de asemenea, cevaș

din siguran a de sine a unei actri e celebre. Era obi nuită să fie privită, admirată, să fie înț ț ș centrul aten iei oriunde ar fi mers.ț

Era con tientă de privirile curioase a intite asupra ei - i, în acela i timp, aproape că nuș ț ș ș le băga în seamă; toate acestea făceau parte din via a ei de zi cu zi.ț

Coborî pe ărm jucând un rol - chiar dacă o făcea incon tient. Frumoasa, bogata iț ș ș celebra mireasă în luna de miere. Se răsuci, cu un mic zâmbet i câteva cuvinte, spreș

bărbatul înalt de lângă ea. El îi răspunse, i sunetul vocii lui îi atrase aten ia lui Herculeș ț Poirot. Ochii acestuia se aprinseră i sprâncenele i se apropiară.ș

Perechea trecu destul de aproape de ei. Poirot îl auzi pe Simon Doyle zicând:- O să încercăm să ne facem timp pentru el, draga mea. Putem sta fără probleme aici o

săptămână sau două, dacă vrei.Chipul lui era întors spre al ei, înflăcărat, adorator, u or umil.șOchii lui Poirot îl cercetară atent - umerii puternici, fa a bronzată, ochii alba triț ș

întuneca i, simplitatea copilăroasă a zâmbetului.ț

- Norocosul, spuse Tim după ce cuplul se depărtă. Cum e oare să- i găse ti oț ș mo tenitoare bogată care să n-aibă platfus i probleme cu sinusurile?ș ș

- Arată cât se poate de ferici i, spuse Rosalie cu o notă de invidie în glas. i adăugăț Ș brusc, dar cu o voce atât de joasă, încât Tim nu-i putu în elege vorbele: Nu e drept.ț

Poirot însă le auzi. Se încruntase până atunci oarecum consternat, dar acum îi aruncăfetei de alături o privire rapidă.

- Trebuie să-i aduc mamei câteva lucruri, spuse Tim, ridicându- i pălăria iș ș îndepărtându-se.

Poirot i Rosalie se întoarseră încet spre hotel, pe acela i drum, încercând să ignoreș ș propunerile reînnoite ale stăpânilor de măgăru i.

ș- Deci nu vi se pare drept, mademoiselle? întrebă Poirot blând.Fata se îmbujoră, mânioasă.- Nu tiu despre ce vorbi i.ș ț- Repet doar ceea ce a i optit mai adineauri. O, ba da, a i optit.ț ș ț ș

Rosalie Otterbourne dădu din umeri.- Mi se pare prea mult pentru o singură persoană. Bani, frumuse e, o siluetă de invidiatț

i...șRosalie făcu o pauză, i Poirot continuă:ș- i dragoste? Da? i dragoste? Dar nu se tie - poate că a fost luată de so ie pentruȘ Ș ș ț

banii ei!

- N-a i văzut cum o privea?ț- O, ba da, mademoiselle. Am văzut tot ce era de văzut - de fapt, am văzut ceva ce

dumneavoastră nu a i sesizat.ț

- Adică?



- Am văzut, mademoiselle, spuse rar Poirot, ochii încercăna i ai unei femei. Am văzut oț mână care strângea bastonul unei umbrelu e atât de tare, încât încheieturile i se albiseră...ț

Rosalie îl privea intă.ț

- Ce vre i să spune i?ț ț

- Vreau să spun că nu tot ce zboară se mănâncă. Vreau să spun că, de i această doamnăș e frumoasă, i bogată, i iubită, există totu iș ș ș ceva în neregulă aici. i mai tiu un lucru.Ș ș

- Da? tiu, spuse Poirot încruntându-se, că, la un moment dat, undeva, am mai auzitȘ această voce - vocea domnului Doyle -, i tare a vrea să-mi amintesc unde.ș ș

Dar Rosalie nu-l mai asculta. Se oprise nemi cată i, cu vârful umbrelu ei de soare,ș ș ț desena linii pe nisipul rar. Deodată izbucni violent:- Sunt odioasă. Sunt pur i simplu odioasă. Sunt un monstru. Mi-a dori să-i smulgș ș

hainele alea de pe ea i să o calc în picioare. Să-i calc în picioare figura aceea atât deș frumoasa, de arogantă i de încrezătoare. Sunt doar o invidioasă nenorocită - dar asta simt.ș E atât de oribil de populară, de echilibrată i de sigură pe sine!ș

Hercule Poirot păru oarecum uimit de izbucnirea aceasta. O apucă pe Rosalie de bra iț ș i-l scutură u or, prietene te.ș ș

- Tenez - vă ve i sim i mai bine acum, că a i spus toate astea!ț ț ț

- O urăsc! N-am urât niciodată pe cineva atât de mult la prima vedere.- Minunat!

Rosalie îl privi cu suspiciune. Gura i se strâmbă, i ea râse.ș- Bien, spuse Poirot, i râse i el.ș șO porniră ca doi tovară i înapoi spre hotel.ș- Trebuie să văd unde e mama, spuse Rosalie pe când intrau în holul răcoros, slab

luminat.Poirot o luă în partea cealaltă, spre terasa care dădea către Nil. Aici erau a ezate câtevaș

mese pentru ceai, dar, fiind devreme, erau toate goale. Poirot privi fluviul pre de câtevaț clipe, apoi coborî în gradină.

Câ iva oameni jucau tenis sub soarele fierbinte. Se opri o vreme să-i privească, apoi oț luă în jos pe cărarea abruptă. Aici, a ezată pe o băncu ă cu vedere spre Nil, dădu peste fataș ț din restaurantul Chez Ma Tante. O recunoscu imediat. Chipul pe care îl văzuse în noaptea

aceea i se întipărise în minte. Expresia lui era acum foarte diferită. Fata era mai palidă, maislabă, i pe fa a ei se vedeau cute care sugerau o mare oboseală i durere.ș ț ș

Poirot se dădu pu in înapoi. Ea nu îl zărise, i un timp el o urmări fără ca ea să-iț ș bănuiască prezen a. Bătea nervos cu talpa piciorului mic în pământ. Ochii ei, în careț strălucea un foc mocnit, întunecat, exprimau o ciudată suferin ă sumbră, triumfătoare.ț Privea Nilul, pe care bărci cu pânze albe pluteau în ambele sensuri.

Un chip - i o voce. Poirot i le aminti pe amândouă. Chipul acestei fete i vocea pe careș ș ș tocmai o auzise, vocea unui proaspăt mire...

Chiar în timp ce Poirot stătea acolo contemplând-o pe fata adâncită în gânduri, o nouăscenă a acestei drame era în plină desfă urare.ș

Se auziră voci deasupra. Fata de pe băncu ă se ridică brusc în picioare. Linnet Doyle iț ș so ul ei coborau pe potecă. Linnet părea fericită i sigură de sine. Încordarea de pe fa a eiț ș ț dispăruse, tânăra fiind acum lini tită.ș

Fata care se ridicase făcu un pas sau doi înainte. Perechea încremeni locului.- Bună, Linnet, spuse Jacqueline de Bellefort. Deci aici era i! S-ar părea că nu contenimț

să dăm unii peste al ii. Bună, Simon, ce mai faci?ț

Cu un mic ipăt, Linnet Doyle se dăduse u or înapoi, lipindu-se de o stâncă. Chipulț ș frumos al lui Simon Doyle se schimonosi deodată de furie. El făcu un pas înainte, de parcăar fi vrut să o lovească pe fata din fa a lui.ț

Cu o rapidă răsucire a capului, ea îi făcu semn că observase prezen a unui străin. Simonț î i întoarse privirea i îl zări pe Poirot. Apoi spuse pe un ton for at:ș ș ț

- Bună, Jacqueline. Nu ne a teptam să te vedem aici.șCuvintele lui sunau cu totul neconvingător.Fata schi ă un zâmbet rapid.ț

- O surpriză, nu?



Apoi, cu un mic gest din cap, o luă în sus pe cărare. Poirot porni discret în direc iaț opusă i o auzi pe Linnet Doyle spunând:ș

Simon - pentru numele lui Dumnezeu! Simon - ce putem face?



Capitolul trei

Cina se sfâr ise. Terasa hotelului Cataract era discret luminata. Majoritatea oaspe ilor ș ț hotelului edeau afară, la mesele micu e.ș ț

Simon i Linnet Doyle apărură i ei, înso i i de un bărbat înalt, grizonat i proaspăt ras,ș ș ț ț ș cu o figură distinsă, inteligentă, tipic americană. Pe când micul grup ezita în u a terasei,ș Tim Allerton se ridică de la o masă din apropiere i le ie i în întâmpinare.ș ș

- Simt convins că nu vă mai aminti i de mine, i se adresa el lui Linnet cu o intona ieț ț plăcută, sunt vărul Joannei Southwood.- Desigur, ce tâmpenie din partea mea! Sunte i Tim Allerton. Acesta este so ul meu -ț ț

un vag tremur al vocii - mândrie, sfială? -, iar acesta, tutorele meu american, domnulPennington.

- Mi-ar face plăcere s-o cunoa te i pe mama, spuse Tim.ș țCâteva minute mai târziu, erau to i cinci împreună - cuț

Linnet în col , între Tim i Pennington, care se întreceau să-i atragă aten ia. Doamnaț ș ț Allerton discuta cu Simon Doyle.

U ile batante fluturară. Frumoasa care edea demnă în col , între cei doi bărba i, seș ș ț ț crispă dintr-odată. Apoi figura ei se relaxă când văzu că pe terasă ie ise un omule , careș ț

traversă spre capătul celălalt.- Nu e ti singura celebritate de aici, draga mea, spuse doamna Allerton. Omule ul acelaș ț

caraghios e Hercule Poirot.Vorbise pe un ton degajat, dintr-un soi de instinct al conversa iei de convenien ă,ț ț

pentru a încheia o pauză incomodă, dar Linnet păru cu adevărat surprinsă de cele auzite.- Hercule Poirot? Desigur - am auzit de el...Căpăta dintr-odată un aer absent. Cei doi bărba i de lângă ea rămaseră câteva clipeț

pierdu i în gânduri.ț

Poirot se rezemase de marginea terasei, dar fu imediat abordat.- Lua i loc,ț Monsieur Poirot. Ce noapte minunată!Poirot se a eză ascultător.ș

- Mais oui, madame, e într-adevăr foarte frumoasă.Poirot îi zâmbi politicos doamnei Otterbourne. Ce mai valuri de satin - i turbanul acelaș

ridicol! Doamna Otterbourne continuă cu vocea sa pi igăiată:ț

- O mul ime de persoane însemnate pe aici, nu? Mă a tept să citim despre ele curând înț ș ziare. Doamne de societate, romanciere faimoase...

Făcu o pauză i chicoti u or, cu falsă modestie.ș șPoirot sim i, mai degrabă decât văzu, cum fata posomorâtă de vizavi de el tresări iț ș

cum gura i se strânse i mai tare.ș- Lucra i la vreun roman,ț Madame Otterbourne? întrebă el.Doamna Otterbourne scoase din nou chi ăitul acela deliberat.ț

- Sunt cumplit de lene ă. Trebuie într-adevăr să mă apuc de treabă. Cititorii mei devinș

din ce în ce mai nerăbdători, iar editorul meu - bietul om! Îmi trimite scrisori cu fiecare

po tă! Ba chiar i telegrame!ș șPoirot sim i din nou cum fata se mi că în umbră.ț ș

- Pot să vă spun, Monsieur Poirot, că sunt aici i pentru a studia atmosfera locală.ș Zăpadă pe fa a de ertuluiț ș - acesta este titlul noii mele căr i. Plin de for ă - sugestiv.ț ț Zăpada - pe fa a de ertului - topită de flacăra pasiunii.ț ș

Rosalie se ridică, murmurând ceva, i se îndepărtă în grădina întunecată.ș- Trebuie să avem for a, continuă doamna Otterbourne, clătinând emfatic din turban.ț

Mostre de for ă - asta sunt căr ile mele -, asta e cel mai important. Că bibliotecile nu mi leț ț acceptă - nu contează! Eu grăiesc adevărul. Sexul - ah! Monsieur Poirot, de ce e toată

lumea atât de speriată de sex? E piatra de temelie a universului! Mi-a i citit căr ile?ț ț- Vai, madame! în elege i, eu nu citesc prea multe căr i. Munca mea...ț ț ț

- Trebuie să vă dau un exemplar din Sub smochin, spuse doamna Otterbourne pe un tonferm. Cred că o ve i găsi foarte relevantă. Este extrem de francă, dar esteț adevărată!

- Sunte i foarte amabilă,ț madame. Am s-o citesc cu plăcere.



Doamna Otterbourne tăcu pentru un minut sau două, jucându-se cu un lung irag deș mărgele pe care i-l înfă urase de două ori în jurul gâtului. Apoi aruncă o privire rapidă înș ș

jur.- Poate că... mă reped chiar acum sus i vă aduc un exemplar.ș- O, madame, vă implor să nu vă deranja i. Mai târziu...ț

- Nu, nu. Nu e nici un deranj. Doamna Otterbourne se ridică. A vrea să vă arăt...ș- Ce e, mamă?Rosalie apăruse deodată alături de ea.

- Nimic, draga mea. Voiam doar să mă duc sus să aduc o carte pentru Monsieur Poirot.- Smochinul? O aduc eu.- Dar tu nu tii unde este, draga mea. Mă duc eu.ș- Ba tiu.șFata traversă iute terasa i intră în hotel.ș- Da i-mi voie să vă felicit,ț madame, pentru frumoasa dumneavoastră fiică, spuse

Poirot cu o înclinare a capului.- Rosalie? Da, da, e într-adevăr drăgu ă. Dar este foarteț dură, Monsieur Poirot. i nuȘ

are pic de compasiune fa ă de cei bolnavi. I se pare întotdeauna că le tie pe toate. Î iț ș ș imaginează că tie despre sănătatea mea mai multe decât mine...ș

Poirot făcu semn unui ospătar în trecere.

- Un lichior, madame? Chartreuse1? Crème de menthe?Doamna Otterbourne clatină viguros din cap.- Nu, nu. Sunt practic abstinentă. A i observat poate că nu beau niciodată decât apă -ț

sau, eventual, limonada. Nu suport gustul de alcool.- Atunci pot să vă ofer o limonadă proaspătă, madame?Poirot comandă o limonadă i un pahar deș benedictine2.U a batantă se deschise din nou. Rosalie ie i pe terasă i o traversă, apropiindu-se de eiș ș ș

cu o carte în mână.- Poftim, spuse ea. Vocea îi era aproape complet inexpresivă - într-un mod de-a dreptul

remarcabil.- Monsieur Poirot tocmai mi-a comandat o limonadă proaspăta, spuse mama ei.- i dumneavoastră,Ș mademoiselle, ce vre i să servi i?ț ț

- Nimic. Dându- i brusc seama că fusese nepoliticoasă, Rosalie adăugă: Nimic,ș mul umesc.ț

Poirot luă volumul pe care i-l întindea doamna Otterbourne. Încă mai avea supracopertaoriginală, o ilustra ie în culori vii reprezentând o doamnă cu o tunsoare scurtă foarte ic iț ș ș cu unghii vopsite în ro u sângeriu a ezată pe o blană de tigru, în tradi ionalul costum alș ș ț Evei. Deasupra ei se vedea un copac cu frunze ca de stejar, în care atârnau un fel de meremari, de o culoare incerta.

Cartea era intitulată Sub smochin, de Salome Otterbourne. Pe una din clape, o notă aeditorului vorbea despre superbul curaj i despre realismul acestui studiu al vie ii amoroaseș ț a femeii moderne. „Temerară, neconven ională, realistă” erau cuvintele folosite.ț

Poirot se înclină i murmură:ș- Sunt onorat, madame.Când î i ridică privirea, ochii săi îi întâlniră pe ai tinerei fete. Poirot tresări aproapeș

involuntar, uluit i întristat de durerea pe care o citi în ei.șÎn acest moment sosiră băuturile, o bine-venită diversiune.Poirot ridică galant paharul.- Â votre santé, madame - mademoiselle.Sorbind din limonada, doamna Otterbourne murmură:- E atât de tonică ... delicioasă!Tăcerea se a ternu între cei trei. Priveau to i stâncile negre din albia fluviului, careș ț

păreau fantastice în lumina lunii. Parcă erau ni te uria i mon tri preistorici pe jumătateș ș ș ie i i din apă. O u oară briză se stârni brusc i tot la fel de brusc se stinse. În aer plutea oș ț ș ș lini te parcă prevestitoare - un sentiment de a teptare.ș ș

1 Lichior aromat, cu coji de portocala i frunze de mentă; originar dintr-o mănăstire franceză (n.tr.)ș

2 Lichior preparat la origine de călugării benedictini (n.tr.)



Hercule Poirot î i întoarse privirea spre terasă i spre oaspe ii de la mese. Se în ela sauș ș ț ș aceea i a teptare părea să plutească i printre ei? Era ca acel moment în care toată lumeaș ș ș a teaptă intrarea în scenă a eroinei principale.ș

i exact în acest moment u ile batante ale terasei se mi cară pentru a treia oară, deȘ ș ș această dată cu o notă specială de solemnitate. Toată lumea tăcuse, privind într-acolo.

O fată brunetă, zveltă, într-o rochie de seară de culoarea vinului, se ivi în u ă. Se opri oș clipă, apoi pomi cu pas decis de-a lungul terasei i se a eză la o masă goală. Nu era nimicș ș ostentativ, nimic ie it din comun în atitudinea ei, i totu i întreaga ei comportare păreaș ș ș

studiată - o adevărată intrare în scenă.- Ei bine, spuse doamna Otterbourne, zvâcnind u or din capul învelit în turban, pare săș se creadă cineva feti cana asta!ș

Poirot nu-i răspunse. Privea. Fata se a ezase într-un loc de unde se putea uita în voie laș Linnet Doyle. Imediat, observă Poirot, Linnet se aplecă în fa ă i spuse ceva, apoi se ridicăț ș i î i schimbă locul. edea acum cu spatele.ș ș Ș

Cam cinci minute mai târziu, cealaltă fată se mută la capătul opus al terasei. Fuma,zâmbind tăcută, întruchipare a lini tii i a relaxării. Dar privirea ei meditativă era a intităș ș ț constant, parcă incon tient, asupra so iei lui Simon Doyle.ș ț

După un sfert de oră, Linnet Doyle se ridica brusc i intră în hotel. So ul ei o urmăș ț aproape imediat.

Jacqueline de Bellefort zâmbi i î i întoarse scaunul. Î i aprinse o igară i privi spreș ș ș ț ș apele Nilului, continuând să zâmbească parcă pentru sine.



Capitolul patru

- Monsieur Poirot.Poirot se ridică grăbit în picioare. Rămăsese singur pe terasă după ce toată lumea

plecase. Pierdut în gânduri, privea stâncile negre netezite de apă, când fu readus la realitatede o voce care-l chema pe nume.

Era o voce cultivată, sigură de sine, foarte plăcută, de i poate un pic arogantă.ș

Ridicându-se deîndată, Hercule Poirot întâlni privirea imperativă a lui Linnet Doyle.Tânăra purta un al bogat de catifea purpurie peste rochia albă de satin i arăta maiș ș frumoasă i mai aristocratică decât î i putuse Poirot imagina.ș ș

- Sunte iț Monsieur Hercule Poirot? întrebă Linnet.Era mai degrabă o afirma ie decât o întrebare.ț

- La dispozi ia dumneavoastră,ț madame.- ti i probabil cine sunt.Ș ț- Da, madame. V-am auzit numele. tiu exact cine sunte i.Ș țLinnet dădu din cap. Se a tepta la asta. Continuă, în stilul ei regal, fermecător:ș- Sunte i amabil să veni i cu mine în cazino? Sunt foarte nerăbdătoare să vă vorbesc.ț ț

- Desigur, madame.

Linnet porni înainte. Poirot o urmă. Ea intră în cazino i îi făcu semn să închidă u a.ș ș Apoi se lăsă într-un fotoliu la una dintre mese, în timp ce Poirot se a eza în fa a ei.ș ț

Linnet intră direct în subiect, fără să ezite, vorbind fluent.- Am auzit multe despre dumneavoastră, Monsieur Poirot, i în eleg că sunte i un omș ț ț

foarte inteligent. În momentul acesta se întâmplă să am mare nevoie de ajutorul cuiva - iș mi se pare foarte probabil ca dumneavoastră să fi i persoana cea mai potrivita.ț

Poirot înclina din cap.- Sunte i foarte amabilă,ț madame, dar, vede i dumneavoastră, eu mă aflu în vacan ă,ț ț

i, în vacan ă, nu preiau cazuri.ș ț- Asta se poate aranja.Cuvintele acestea nu fuseseră spuse într-un mod ofensator - ci doar cu siguran a calmaț

a unei tinere care fusese întotdeauna capabilă să aranjeze lucrurile a a cum dorise.șLinnet Doyle continuă:- Sunt, Monsieur Poirot, inta unei persecu ii intolerabile. i aceasta trebuie săț ț Ș

înceteze! Am fost tentată să anun poli ia, dar so ul... so ul meu pare să creadă că poli iaț ț ț ț ț nu va putea face nimic.

- A i putea... să-mi explica i lucrurile ceva mai în detaliu? murmura Poirot plin deț ț deferen ă.ț

- O, da, desigur. Problema e cât se poate de simplă.În vocea ei nu se sim ea încă nici o ezitare, nici un tremur. Linnet Doyle abordaț

lucrurile ca pe o afacere, cu o minte clară i ordonata. Făcu o scurtă pauză doar pentru aș putea prezenta faptele cât mai concis.

- Înainte de a-l cunoa te pe so ul meu, el a fost logodit cu o anume domni oară deș ț ș Bellefort, o prietenă a mea. So ul meu a rupt logodna, căci ei doi nu se potriveau deloc.ț Îmi pare rău s-o spun, dar ea a luat totul foarte în tragic... Eu - îmi pare foarte râu pentrucele întâmplate, dar lucrurile acestea nu pot fi controlate. Domni oara de Bellefort aș

proferat... în fine... ni te amenin ări, cărora eu le-am dat foarte pu ină aten ie i cărora potș ț ț ț ș să spun că nu a încercat să le dea curs. În loc de asta, a adoptat metoda cu totul neobi nuităș de a ne urmări oriunde mergem.

Poirot ridică din sprâncene.- Ah, o formă destul de inedită de... hm... răzbunare.- Foarte inedită - i foarte ridicola! i, de asemenea, absolut enervanta.ș Ș

Linnet î i mu că buza.ș șPoirot încuviin ă din cap.ț

- Da, îmi pot imagina. În eleg că sunte i în luna de miere?ț ț

- Da. Prima oară s-a întâmplat la Vene ia. Am întâlnit-o la hotelul Danielii. Am crezutț că era doar o coinciden ă. Destul de jenant, dar atât. Apoi am dat peste ea pe vasul careț



pleca de la Brindisi. Noi... în elesesem că se ducea în Palestina. Am lăsat-o, credeam, peț vas. Dar... dar când am ajuns la Mena House, ea era deja acolo - a teptându-ne.ș

Poirot dădu din cap.- i acum?Ș- Am venit pe Nil cu vaporul. Mai că mă a teptam să o găsesc la bordul vasului. Cândș

am văzut că nu era acolo, am crezut că încetase să se comporte atât de... de copilăre te.ș Dar, când am ajuns aici, ea... ea era prezentă - ne a tepta.ș

Poirot o privi o clipă foarte atent pe Linnet. Era încă perfect calmă, dar încheieturile

degetelor care apucaseră marginea mesei îi erau albe de încordare.- i va e teamă că situa ia aceasta ar putea continua? întrebă el.Ș ț- Da. Linnet făcu o pauză. Bineîn eles ca toată povestea e complet stupidă! Jacquelineț

se poartă absolut ridicol! Sunt surprinsa să văd că nu are mai multă mândrie - mai multademnitate.

Poirot făcu un gest vag.- Sunt momente în via ă,ț madame, când mândria i demnitatea nu mai au nici un pre .ș ț

Când simt înlocuite de alte emo ii - mai puternice.ț

- Da, poate. în vocea lui Linnet se sim ea nerăbdarea. Dar ce Dumnezeu speră săț câ tigeș în felul ăsta?

- Nu e vorba întotdeauna de a câ tiga ceva,ș madame.

Ceva din tonul lui Poirot o impresiona neplăcut peLinnet. Ro i i spuse în grabă:ș ș

- Ave i dreptate. O discu ie despre motivele acestui comportament ar fi irelevantă.ț ț Principalul este că el trebuie să înceteze.

- i cum sugera i că s-ar putea face a a ceva,Ș ț ș madame?- Cum e de a teptat, eu i so ul meu nu putem continua să ne lăsăm agresa i în felulș ș ț ț

acesta. Trebuie să existe vreun fel de remediu legal împotriva unui astfel de comportament.Linnet era nerăbdătoare. Poirot o privi gânditor i întrebă:ș- V-a amenin at explicit în public? A folosit un limbaj insultător? A încercat să văț

rănească în vreun fel?- Nu.- Atunci, sincer vă spun, madame, nu văd ce pute i face. Dacă este plăcerea acesteiț

tinere doamne să călătorească în anumite locuri, iar aceste locuri sunt acelea i în care văș nimeri i dumneavoastră i so ul dumneavoastră -ț ș ț eh bien -, ce-i cu asta? Toată lumea aredreptul să respire acela i aer! Vă deranjează cumva în privat? Întâlnirile acestea au locș întotdeauna în public?

- Vre i să spune i că nu se poate face nimic?ț ț

Linnet părea neîncrezătoare.- Absolut nimic, din câte îmi dau seama, spuse Poirot pe un ton placid. Mademoiselle de

Bellefort face pur i simplu uz de drepturile sale.ș- Dar... dar este exasperant! Este intolerabil să trebuiască să accept a a ceva!ș- Ave i toată simpatia mea,ț madame, spuse Poirot cu o voce uscată, cu atât mai mult cu

cât îmi închipui că nu a i fost silita prea des să accepta i lucruri neplăcute.ț ț

Linnet se încruntă.- Trebuie să existe un mod de a o opri, murmură ea.Poirot ridică din umeri.- Pute i oricând să pleca i - să merge i în altă parte, sugeră el.ț ț ț

- Dar ne va urma!- Foarte probabil.- E absurd!- Într-adevăr.- În orice caz, de ce ar trebui să fug... să fugim? Ca i cum... ca i cum...ș ș

Linnet se întrerupse.- Exact, madame. Ca i cum...! Aici e totul, nu?șLinnet î i ridică privirea i i-o a inti asupra lui Poirot.ș ș ș ț- Ce vre i să spune i?ț ț



Poirot î i schimbă intona ia. Se aplecă înainte, i vocea lui luă o notă confiden ială,ș ț ș ț persuasivă. Spuse foarte blând:

- De ce vă deranjează atât de tare, madame?- De ce? Dar e exasperant! E iritant la culme! V-am spus de ce!Poirot clătină din cap.- Nu tocmai.- Ce vre i să spune i? întrebă Linnet din nou.ț ț

Poirot se lăsă pe spate, î i împreună mâinile i vorbi cu o voce deta ată, impersonală:ș ș ș

- Ecoutez, madame. Am să vă spun o mică istorie. S-a întâmplat ca acum o lună saudouă să cinez într-un restaurant în Londra. La masa de lângă mine erau doi oameni, untânăr i o fată. Păreau foarte ferici i, foarte îndrăgosti i unul de altul. Vorbeau plini deș ț ț încredere despre viitor. Nu că a asculta ceea ce nu mă prive te. Cei doi ignorau cu totulș ș faptul că cineva i-ar putea auzi. Bărbatul stătea cu spatele la mine, dar chipul fetei îmi era

perfect vizibil. i reflecta o intensitate emo ională remarcabilă. Era îndrăgostită - cu inima,Ș ț cu sufletul i cu trupul -, i nu era dintre cei care iubesc adesea i superficial. Pentru ea eraș ș ș clar o chestiune de via ă i de moarte. Cei doi erau logodi i i aveau de gând să seț ș ț ș căsătorească - asta am în eles; i vorbeau despre unde au să- i petreacă luna de miere.ț ș ș Plănuiau să meargă în Egipt.

Poirot făcu o pauză. Linnet întrebă tăios:

- Ei bine?- Asta se întâmpla acum o lună sau două, continuă Poirot, dar tiu, din seara aceea, că n-ș

am să uit chipul acelei fete. Am să mi-l amintesc dacă îl văd din nou. i in minte, deȘ ț asemenea, vocea bărbatului. i cred că ghici i,Ș ț madame, când mi s-a întâmplat să văd iară iș acel chip i să aud acea voce. Aici, în Egipt. Bărbatul este în luna de miere, da - dar cu oș altă femeie.

- i ce-i cu asta? întrebă Linnet pe un ton tăios. V-am relatat deja faptele.Ș- Faptele - da.- Atunci?- Fata din restaurant, continuă Poirot rar, vorbea despre o prietenă - o prietenă care, era

sigură, nu o va lăsa baltă. Acea prietenă, cred, era i dumneavoastră,ț madame.- Da. V-am spus că am fost prietene.Linnet se înro i.ș- i ea avea încredere în dumneavoastră?Ș- Da. Linnet ezită o clipă, mu cându- i buzele nerăbdătoare; apoi, cum Poirot nu păreaș ș

dispus să continue, izbucni: Bineîn eles că toată situa ia a fost foarte neplăcută. Dar ț ț asemenea lucruri se întâmplă, Monsieur Poirot.

- O, da, se întâmplă, madame. Poirot făcu o pauză. Sunte i anglicană, bănuiesc?ț

- Da.Linnet păru u or uimită.ș- Atunci a i auzit fragmente din Biblie citite în biserică. A i auzit despre regele Davidț ț

i despre bogatul care avea multe turme de oi i multe cirezi de vite i despre săracul careș ș ș

avea o singură mioară - i cum bogatul i-a luat săracului singura mioară. Asta a fost ceva ceș s-a întâmplat, madame.

Linnet se ridică. Ochii îi sclipiră de mânie.- Văd foarte bine încotro bate i,ț Monsieur Poirot! Crede i, ca să vorbesc vulgar, ca i-ț

am furat iubitul prietenei mele. Din punct de vedere sentimental - i aceasta este, bănuiesc,ș perspectiva pe care oamenii din genera ia dumneavoastră nu se pot ab ine să o adopte -,ț ț poate a a e. Dar adevărul adevărat e altul. Nu neg că Jackie îl iubea cu pasiune pe Simon,ș dar nu cred că lua i în considera ie faptul că el nu-i era poate la fel de devotat. inea foarteț ț Ț mult la ea, dar cred că, încă înainte de a mă întâlni pe mine, începuse să simtă că făcuse ogre eală. Privi i lucrurile în fa ă,ș ț ț Monsieur Poirot. Simon descoperă că eu sunt cea pe care

o iube te, nu Jackie. Ce să facă? Să se poarte ca un erou nobil i să se însoare cu o femeieș ș la care nu ine, distrugând astfel, probabil, trei vie i? Căci e îndoielnic că, în acesteț ț circumstan e, ar fi putut s-o facă pe Jackie fericită. Dacă ar fi fost realmente căsătorit cu eaț atunci când m-a întâlnit pe mine, sunt de acord că era, poate, de datoria lui să rămână cu ea- de i nu sunt chiar a a de sigură. Dacă unul din membrii cuplului este nefericit, celălaltș ș



suferă i el. Dar o logodnă nu este neapărat un angajament. Dacă a fost făcută o gre eală, înș ș mod cert e mai bine să privim lucrurile în fa ă înainte de a fi prea târziu. Recunosc că aț fost o decizie foarte dură pentru Jackie, i îmi pare foarte râu pentru ea - dar asta este. Eraș inevitabil.

- Oare?Linnet îl privi intă.ț

- Ce vre i să spune i?ț ț

- Tot ceea ce mi-a i mărturisit este foarte adevărat, foarte logic. Dar nu explică un lucru.ț

- Anume?- Atitudinea dumneavoastră, madame. Vede i, a i putea lua această urmărire în douăț ț feluri: fie să vă irite, fie să vă stârnească mila - că prietena dumneavoastră a fost atât deadânc rănită, încât să renun e la orice urmă de mândrie. Dar nu aceasta este reac iaț ț dumneavoastră. Nu, pentru dumneavoastră, această persecu ie esteț intolerabilă - i de ce?ș Aici poate exista un singur motiv - anume, faptul că vă sim i i vinovată.ț ț

Linnet sări în picioare.- Cum îndrăzni i?ț Monsieur Poirot, a i mers într-adevăr prea departe.ț

- Iată că îndrăznesc, madame! Am să vă vorbesc cât se poate de sincer. Vă sugerez că,de i a i încercat poate să ascunde i acest fapt de dumneavoastră însevă, v-a i propus înș ț ț ț realitate în mod deliberat să-i fura i iubitul prietenei dumneavoastră. V-a i sim it puternicț ț ț

atrasă de el de la bun început. Dar a existat un moment în care a i ezitat, în care v-a i datț ț seama că avea iț de ales - să vă opri i sau să continua i. Ini iativa a fost aț ț ț dumneavoastră,nu a lui Monsieur Doyle. Sunte i frumoasă,ț madame; bogată; inteligentă; pricepută - iș ave i mult farmec. Putea i să vă exercita i acest farmec sau să vă ab ine i. Avea i tot ceț ț ț ț ț ț via a vă putea oferi,ț madame. Via a prietenei dumneavoastră era strâns legată de o singurăț

persoană. tia i asta, dar, de i a i ezitat, nu v-a i retras mâna. A i întins-o i, asemeneaȘ ț ș ț ț ț ș bogatului din Biblie, a i luat singura mioară a săracului.ț

Urmă o tăcere. Linnet se controla cu o sfor are i spuse pe un ton rece:ț ș

- Toate acestea sunt irelevante. Nu, nu sunt irelevante. V-am explicat de ce apari iileț nea teptate ale domni oarei de Bellefort v-au supărat atât de tare. Pentru că, de i ceea ceș ș ș face ea e poate nedemn de o femeie i de un om în general, dumneavoastră ave iș ț

convingerea intimă că are dreptate.- Nu e adevărat.Poirot ridică din umeri.- Refuza i să fi i cinstită cu dumneavoastră însevă.ț ț

- Deloc.- Cred, madame, spuse Poirot blând, că a i avut o via ă fericită, că a i fost generoasă iț ț ț ș

bună fa ă de al ii.ț ț

- Am încercat să fiu, spuse Linnet.Mânia aceea intolerantă se terse de pe chipul ei. Vorbea acum simplu - aproape trist.ș- i acesta este motivul pentru care sentimentul că a i provocat în mod deliberat oȘ ț

suferin ă cuiva vă deranjează atât de tare i pentru care ezita i atât să recunoa te i faptul.ț ș ț ș ț Ierta i-mă dacă am fost impertinent, dar aspectul psihologic este cel mai important într-unț caz.

Linnet spuse rar:- Chiar presupunând că ceea ce a i spus e adevărat - i eu nu accept asta, ine i seamaț ș ț ț

-, ce se mai poate face acum? Nu putem schimba trecutul; trebuie să luăm lucrurile a a cumș sunt.

Poirot încuviin ă.ț

- Ave i o minte limpede,ț madame. Da, nu ne putem întoarce în trecut. Trebuie săacceptam lucrurile a a cum sunt. i, uneori, asta e tot ce putem face - să acceptămș Ș consecin ele faptelor noastre.ț

- Vre i să spune i, întreba Linnet neîncrezătoare, că nu pot face nimic -ț ț nimic?- Trebuie să ave i curaj,ț madame - a a mi se pare mie.ș- N-a i putea, rosti Linnet rar, să vorbi i cu Jackie... cu domni oara de Bellefort? Săț ț ș

încerca i să o convinge i?ț ț



- Ba da, asta pot face. i am s-o fac dacă a a dori i. Dar nu mă a tept la cine tie ceȘ ș ț ș ș rezultate. Îmi închipui că Mademoiselle de Bellefort este atât de prinsă de o anume ideefixă, încât nimic nu o va clinti.

- Dar în mod sigur trebuie să putem face ceva ca să ie im din această situa ie.ș ț- Vă pute i, bineîn eles, întoarce în Anglia, să vă stabili i la mo ia dumneavoastră.ț ț ț ș

- Chiar i atunci, bănuiesc, Jacqueline e capabilă să se pripă ească în sat, a a încât să oș ș ș văd de fiecare dată când ies din casă.

- Adevărat.

- În plus, spuse Linnet rar, nu cred că Simon va fi de acord să fugim de ea.- Care e atitudinea lui fa a de toată povestea asta?ț

- E furios - pur i simplu furios.șPoirot dădu din cap gânditor.- Ve i... vorbi cu ea? întrebă Linnet rugătoare.ț

- Da, am să vorbesc. Dar părerea mea este că nu voi reu i să ob in nici un rezultat.ș ț- Jackie e imprevizibilă! afirmă Linnet cu violen ă. Nimeni nu poate prevedea ce vaț

face.- Vorbea i adineauri de ni te amenin ări pe care le-a proferat. Îmi pute i spune în ceț ș ț ț

constau?Linnet ridică din umeri.

- Ne-a amenin at că... hm... ne omoară pe amândoi. Uneori e foarte... impulsivă.ț- În eleg, zise Poirot pe un ton grav.ț

Linnet i se adresă pe un ton rugător:- Ve i ac iona în numele meu?ț ț

- Nu, madame. Glasul lui Poirot era foarte ferm. Nu pot să accept vreo misiune din partea dumneavoastră. Am să fac tot ce pot în interesul umanită ii. Asta, da. Avem aici oț situa ie foarte dificilă i periculoasă. Am să fac tot ce îmi stă în puteri ca s-o lămuresc - dar ț ș nu sunt prea optimist în privin a anselor mele de reu ită.ț ș ș

- Dar nu ve i ac iona în numeleț ț meu? întrebă Linnet rar.- Nu, madame, spuse Hercule Poirot.



Capitolul cinci

Hercule Poirot o găsi pe Jacqueline ezând pe ni te pietroaie chiar deasupra Nilului.ș ș Fusese sigur că nu se dusese la culcare i că avea să dea de ea pe undeva prin apropiereaș hotelului.

Jacqueline edea cu bărbia în palme, i nu- i întoarse capul, nici nu privi în jur când îlș ș ș auzi că se apropie.

- Mademoiselle de Bellefort? întrebă Poirot. Îmi permite i să vă vorbesc pentru unț minut?Jacqueline î i răsuci u or capul. Zâmbea vag.ș ș- Desigur, spuse. Sunte iț Monsieur Hercule Poirot, nu-i a a? Îmi da i voie să ghicesc?ș ț

Veni i în numele doamnei Doyle, care v-a promis o recompensă substan ială dacă văț ț duce i misiunea la îndeplinire.ț

Poirot se a eză pe bancă lângă ea.ș- Presupunerea dumneavoastră e par ial corectă, spuse el zâmbind. Tocmai am vorbitț

cu Madame Doyle, dar nu am acceptat nici un fel de recompensă din partea ei, i, strictș vorbind, nu ac ionez în numele ei.ț

- Ah!

Jacqueline îl studie cu aten ie.ț- Atunci de ce sunte i aici? întrebă ea aspru.ț

Răspunsul lui Poirot veni tot sub forma unei întrebări.- M-a i mai văzut vreodată,ț mademoiselle?Jacqueline clătină din cap.- Nu, nu cred.- i totu i, eu v-am mai văzut. Am stat odată în apropierea dumneavoastră înȘ ș

restaurantul Chez Ma Tante. Era i acolo împreună cuț Monsieur Simon Doyle.Chipul fetei căpătă o expresie ciudată, ca a unei mă ti.ș- Îmi amintesc seara aceea, spuse ea.- S-au întâmplat multe de atunci, zise Poirot.- Într-adevăr, s-au întâmplat multe.Vocea ei sună aspru, încărcată de o amărăciune deznădăjduită.- Mademoiselle, vă vorbesc ca un prieten. Îngropa i trecutul!ț

Jacqueline păru surprinsă.- Ce vre i să spune i?ț ț

- Nu vă mai agă a i de trecut! Privi i spre viitor! Ceea ce s-a făcut nu se mai poateț ț ț desface. Înveninarea n-o să vă ajute.

- Sunt sigură că asta i-ar conveni de minune lui Linnet.Poirot făcu un gest cu mâna.- Nu la ea mă gândesc! Mă gândesc la dumneavoastră. A i suferit, da - dar ceea ceț

face i acum nu va avea ca rezultat decât prelungirea acestei suferin e.ț ț

Jacqueline clătină din cap.- Gre i i. Sunt momente în care aproape că mă simt fericită.ș ț- i ăsta,Ș mademoiselle, e lucrul cel mai rău.Fata î i ridică iute privirea.ș- Sunte i perspicace, spuse ea, i adăugă lent: Cred că încerca i să fi i bun cu mine.ț ș ț ț

- Întoarce i-vă acasă,ț mademoiselle. Sunte i tânără; sunte i de teaptă; ave i toată via aț ț ș ț ț înainte.

Jacqueline clătină încet din cap.- Nu în elege i - sau nu vre i să în elege i. Simon e lumea mea.ț ț ț ț ț

- Dragostea nu e totul, mademoiselle, spuse Poirot blând. Numai în tinere e ni se pareț

că este.Dar fata clătină încă o dată din cap.- Nu în elege i. Îi aruncă o scurtă privire. ti i toată povestea, nu? A i vorbit cuț ț Ș ț ț

Linnet? i a i fost în restaurant în seara aceea... Eu i Simon ne iubeam.Ș ț ș- tiu că dumneavoastră îl iubea i.Ș ț



Ea percepu imediat nuan a din vorbele sale. Repetă cu emfază:ț

- Ne iubeam. Iar eu o iubeam pe Linnet. Aveam încredere în ea. Era prietena mea ceamai bună. Toată via a ei, Linnet a putut să- i cumpere orice a vrut. Nu i-a refuzat nimicț ș ș niciodată. Când l-a văzut pe Simon, l-a dorit - i l-a luat, pur i simplu.ș ș

- i el s-a lăsat... cumpărat?ȘJacqueline clătină încet din cap.- Nu, nu e chiar a a. Dacă ar fi a a, n-a mai fi aici... Dumneavoastră sugera i că Simonș ș ș ț

nu merită iubit... Dacă s-ar fi căsătorit cu Linnet pentru banii ei, asta ar fi adevărat. Dar el

nu s-a însurat cu ea pentru bani. E mai complicat decât atât. Există ceva numit glamour, Monsieur Poirot. i banii ajută în acest caz. Vede i dumneavoastră, Linnet are o anumităȘ ț „aură”. Era regina unui regat - o tânără prin esă -, aristocrată până în vârful unghiilor.ț Umbla ca pe podium. Avea întreaga lume la picioare, avea pe unul dintre cei mai râvni i iț ș

boga i tineri din Anglia gata să se însoare cu ea. i, în loc de asta, aten ia ei se opre teț Ș ț ș asupra necunoscutului Simon Doyle... Oare e de mirare că el s-a lăsat dus de val?Jacqueline făcu un gest nea teptat. Uita i-vă la lună! O vede i foarte bine, nu? E cât seș ț ț

poate de reală. Dar, când soarele străluce te, luna nu se vede deloc. Cam a a a fost. Eu amș ș fost luna... Când a ie it soarele, Simon nu m-a mai văzut... A fost orbit. N-a mai pututș vedea decât soarele - pe Linnet. Jacqueline făcu o pauză i continuă: A a că, vede i, a fostș ș ț vorba de glamour. El a fost, pur i simplu orbit. i mai e i siguran a ei totală de sine -ș Ș ș ț

obi nuin a de a porunci. E atât de încrezătoare în sine, încât le dă i altora încredere înș ț ș propriile for e. Simon a fost poate slab, dar el e o persoană foarte simplă. M-ar fi iubitț numai pe mine dacă Linnet n-ar fi apărut i nu l-ar fi târât în calea ca ei de aur. i tiuș ș Ș ș foarte bine că el nici măcar nu s-ar fi îndrăgostit de ea dacă ea nu l-ar fi făcut să seîndrăgostească.

- Asta e ceea ce crede i dumneavoastră.ț

- Asta e ceea ce tiu.ș Simon mă iubea - mă va iubi întotdeauna.- Vă iube te chiar i acum? întrebă Poirot.ș șLui Jacqueline păru să-i vină imediat pe buze o replică, dar se stăpâni. Se uită la Poirot,

i fa a i se acoperi de o ro ea ă intensă. Privi într-o parte. Capul îi căzu în piept.ș ț ș ț- Da, tiu, spuse ea cu o voce joasă, înăbu ită. Acum mă ură te. Da, mă ură te... Dar ar ș ș ș ș

trebui să fie atent!Cu un gest iute, scotoci într-o gentu ă de mătase aflată pe băncu ă. Apoi întinse palma.ț ț

În ea se afla un mic pistol cu mâner sidefiu. Era ca o jucărie delicată.Frumoasă jucărioara, nu? spuse ea. Arată cam prea prostească pentru a fi adevărată, dar eadevărată! Un glon din ăsta poate ucide un om. Iar eu sunt o bună inta ă. Pe buzele luiț ț ș Jacqueline flutură un zâmbet depărtat, ca o amintire. Când am fost cu mama, în copilărie,în Carolina de Sud, bunicul m-a învă at să trag cu arma. Era genul acela de om demodat,ț care credea în dueluri - mai ales când era vorba de onoare. Tata a participat i el la câtevaș dueluri când era tânăr. Mânuia bine sabia. Odată a omorât un om. Pentru o femeie. A a că,ș vede i,ț Monsieur Poirot - Jacqueline îl privi drept în fa ă -, prin vine îmi curge sângeț foarte fierbinte! Am cumpărat pistolul ăsta când s-a întâmplat prima oară. Am vrut să-lomor pe unul din ei - dar problema a fost că nu m-am putut hotărî pe care. Pe amândoi numi-ar fi convenit. Dacă mi s-ar fi părut că Linnet era speriată... - dar are foarte mult curaj.Poate să facă fa ă unui atac fizic. Apoi m-am gândit să... a tept! Mi s-a părut o idee din ceț ș în ce mai bună. Până la urmă, o puteam face oricând; ar fi mult mai interesant să a tept iș ș să mă gândesc! i apoi mi-a venit ideea acesta - să-i urmăresc! De fiecare dată când ar fiȘ ajuns în vreun loc îndepărtat i ar fi fost singuri i ferici i, m-ar fi văzut peș ș ț Mine! i aȘ func ionat. A întors-o pe dos pe Linnet - cum n-ar fi făcut-o nimic altceva! A atins-o înț

punctul cel mai sensibil— Atunci am început să mă simt fericită... i ea nu poate faceȘ nimic! Sunt întotdeauna absolut decentă i politicoasă! Nu se pot lega de nici o vorbă de-aș mea. Le otrăvesc întreaga via ă.ț

Râsul fetei răsună ca un clopo el de argint.țPoirot o prinse de bra .ț

- Mai încet. Mai încet, vă spun.Jacqueline îl privi.- Ei bine? întrebă ea.



Zâmbetul ei era provocator.- Mademoiselle, vă implor, nu mai face i ceea ce face i.ț ț

- Adică s-o las în pace pe draga de Linnet!- Mai mult decât atât. Nu lăsa i răul să pătrundă în inima dumneavoastră.ț

Buzele fetei râmaseră întredeschise; ochii ei căpătară o expresie de uluire.- Pentru că, dacă-l lăsa i, continuă Poirot grav, răul va veni... Da, în mod sigur vaț

veni... Va intra i- i va face săla în inima dumneavoastră, i, după o vreme, nu ve i maiș ș ș ș ț putea să-l scoate i de acolo.ț

Jacqueline îl privea. Ochii ei părură să ezite, să sclipească incert.- Nu... tiu... spuse ea. Apoi strigă hotărât: Nu mă pute i opri.ș ț- Nu, spuse Hercule Poirot. Nu vă pot opri.Vocea îi era tristă.- Chiar dacă ar fi s-o... ucid, tot nu mă pute i opri.ț

- Nu - nu dacă ve i fi dispusă să plăti i pre ul.ț ț ț

Jacqueline de Bellefort râse.- O, nu mi-e teamă de moarte! Ce motiv mai am să trăiesc, la urma urmelor? Bănuiesc

că dumneavoastră crede i că e o mare gre eală să ucizi pe cineva care i-a provocatț ș ț suferin ă - chiar i când i-a luat tot ce aveai mai scump pe lume.ț ș ț

- Da, mademoiselle, răspunse Poirot cu o voce fermă. Cred că a ucide este un păcat de

neiertat.Jacqueline râse din nou.- Atunci ar trebui să fi i de acord cu metoda mea curentă de răzbunare; pentru că, atâtaț

timp cât func ionează, n-am să folosesc acel pistol... Dar mi-e teamă - da, mi-e teamăț câteodată... totul mi se face negru înaintea ochilor... atunci îmi doresc să o fac să sufere...să înfig un cu it în ea, să-i pun micul meu pistol la tâmplă i... să apăs pe trăgaci...ț ș Oh!

Exclama ia îl surprinse pe Poirot.ț

- Ce este, mademoiselle?Ea î i întoarse capul i privi intă în întuneric.ș ș ț- Era cineva... stătea acolo. A plecat.Hercule Poirot se uită atent în jur.

Locul părea pustiu.- Nu suntem decât noi, mademoiselle. Poirot se ridică. În orice caz, am spus tot ce

aveam de spus. Vă doresc noapte bună.Jacqueline se ridică i ea i zise pe un ton aproape rugător:ș ș- Vă da i seama, nu, că nu pot face ceea ce îmi cere i?ț ț

Poirot clătină din cap.- Nu - pentru că pute i! Există întotdeauna un moment! Pentru prietena dumneavoastră,ț

Linnet... a existat i pentru ea un moment în care ar fi putut să- i retragă mâna... Dar ea l-aș ș lăsat să treacă. i, dacă cineva face asta, atunci este deja antrenat într-o întreagă poveste iȘ ș nu mai poate da înapoi.

- Nu mai poate da înapoi... spuse Jacqueline de Bellefort. Medită o clipă, apoi î i înăl ăș ț

capul sfidătoare. Noapte bună, Monsieur Poirot.

El clătină din cap cu triste e i o urmă pe cărare până la hotel.ț ș



Capitolul aseș

A doua zi diminea ă, Simon Doyle i se alătură lui Hercule Poirot pe când acesta părăseaț hotelul pentru a coborî în ora .ș

- Bună diminea a,ț Monsieur Poirot.- Bună diminea a,ț Monsieur Doyle.- Merge i în ora ? Vă deranjează dacă vă înso esc?ț ș ț

- Deloc. Voi fi încântat.Cei doi bărba i merseră alături, ie iră pe poarta hotelului i intrară în umbra răcoroasă aț ș ș grădinii publice. Atunci Simon î i scoase pipa din gură i spuse:ș ș

- Monsieur Poirot, în eleg că so ia mea a avut o conversa ie cu dumneavoastră aseară?ț ț ț

- Într-adevăr.Simon Doyle era un pic încruntat. Era unul dintre acei bărba i de ac iune cărora le vineț ț

mai greu să- i pună gândurile în cuvinte i să se exprime clar.ș ș- Mă bucur pentru un lucru, spuse el. Că a i făcut-o să- i dea seama că suntem mai multț ș

sau mai pu in lipsi i de posibilitatea de a face ceva în aceste împrejurări.ț ț

- În mod sigur nu există nici o posibilitate legală, fu de acord Poirot.- Exact. Linnet părea sa nu în eleagă asta. Simon zâmbi slab. A fost crescută cuț

convingerea că orice neplăcere poate fi automat raportată poli iei.ț- Ar fi bine dacă a a ar sta lucrurile.șUrmă o pauză; apoi Simon spuse deodată, înro indu-se treptat:ș- Este... este o infamie să fie făcută să sufere în felul ăsta! Ea n-a gre it cu nimic! Dacăș

îi place cuiva să spună că eu m-am comportat ca un ticălos, n-are decât! Bănuiesc că a a e.ș Dar n-am să accept ca Linnet să devină o victimă. Ea nu a avut nimic de a face cu asta.

Poirot î i plecă ochii grav, dar nu scoase o vorbă.ș- A i... hm... a i... vorbit cu Jackie?ț ț

- Da, am vorbit.- i a i făcut-o să- i vină în fire?Ș ț ș- Mă tem că nu.

Simon izbucni enervat:- Oare nu- i dă seama că se face de râs? Nu- i dă seama că nici o femeie decentă nu s-ar ș ș

purta a a? N-are nici un pic de mândrie sau de demnitate?șPoirot ridică din umeri.- Are doar un sentiment de... durere, să-i spunem?- Da, dar dă-o-ncolo de treabă, femeile decente nu se comportă în felul ăsta! Recunosc

că eu sunt de condamnat. M-am purtat cu ea ca naiba, i toate celelalte. A în elege dacă ar ș ș ț fi sătulă până peste cap de mine i n-ar mai vrea să mă vadă niciodată. Dar această urmărireș e... e pur i simpluș indecentă! Să se facă atâta de râs! Ce, Doamne iartă-mă, o fi crezând că

poate ob ine?ț

- Poate... răzbunare!- Dar e aiurea! A mai în elege dacă ar încerca vreun gest melodramatic - să mă împu teș ț ș

de aproape, de exemplu.- Vi s-ar părea mai potrivit cu firea ei?- Sincer, da. Jackie e temperamentală i greu de controlat. N-a fi surprins dacă ar faceș ș

cine tie ce la mânie. Dar spionatul ăsta...șSimon Doyle clătină din cap.- Da, e o metodă mai subtilă! Mai inteligentă!Doyle îl privi intă pe Poirot.ț

- Nu în elege i. O face praf pe Linnet.ț ț

- i pe dumneavoastră?Ș

Simon îl privi o clipă surprins.- Pe mine? Eu a vrea să-i frâng gâtul afurisitei ăleia.ș- Nu v-a mai rămas deci nimic din vechile sentimente?



- Dragul meu Monsieur Poirot... cum să spun? E ca i cu luna atunci când răsareș soarele. Nu mai tii că e acolo. Odată ce am întâlnit-o pe Linnet, Jackie a încetat să maiș existe.

- Tiens, c'est drôle, ça! murmură Poirot.- Scuza i-mă?ț

- Nimic, compara ia dumneavoastră mi s-a părut interesantă.ț

Ro ind din nou, Simon reluă:ș- Presupun că Jackie v-a spus că m-am căsătorit cu Linnet numai pentru bani. E o

minciună! Nu m-a căsători cu nici o femeie pentru bani! Ceea ce Jackie nu în elege e că eș ț foarte dificil pentru un bărbat să se lase iubit a a... a a cum mă iubea ea pe mine.ș ș- Aha!Poirot ridică deodată ochii.Simon continuă, stângaci:- E... sună oribil, dar Jackie mă iubea prea mult!- Une qui aime et un qui se laisse aimer, murmură Poirot.- A? Ce spune i? Vede i dumneavoastră, un bărbat nu vrea să simtă că o femeie îlț ț

iube te mai mult decât o iube te el pe ea. Vocea lui Simon se încălzea pe măsură ceș ș vorbea. Nu vrea să se simtă posedat trup i suflet. Eș posesivitatea aia nenorocită! Bărbatulăsta e al meu - îmi apar ine!ț E o chestie pe care n-o suport - nici un bărbat n-o suportă! Î iț

vine să fugi - să te desprinzi. Orice bărbat vrea el să- i posede femeia, nu să fie posedat deș ea.

- Simon se întrerupse i, cu degete tremurânde, î i aprinse o igară. i a a vă sim ea i cuș ș ț Ș ș ț ț Mademoiselle Jacqueline? întrebă Poirot.

- A? Simon îl privi o clipă fix, apoi recunoscu: Ăăă... da... de fapt, da. Ea nu- i dăș seama de asta, bineîn eles. i nu e ceva pe care a fi putut să i-l spun. Dar ț Ș ș mă sim eamț cumva nelini tit - i pe urmă am întâlnit-o pe Linnet, care m-a dat pur i simplu gata! N-amș ș ș cunoscut niciodată o fată atât de încântătoare. Totul a fost ame itor. Toată lumea se plecaț în fa a ei, i ea a ales un prostovan ca mine.ț ș

Simon vorbea cu o uimire i cu o deferen ă copilăre ti.ș ț ș- În eleg, spuse Poirot i încuviin ă gânditor din cap. În eleg.ț ș ț ț

- De ce nu poate Jackie să ia lucrurile ca un bărbat? întrebă Simon pe un ton poruncitor i revoltat.ș

Pe buza de sus a lui Poirot înflori un zâmbet foarte vag.- Vede i dumneavoastră,ț Monsieur Doyle, în primul rând ea nu e bărbat.- Nu, nu - am vrut să spun să ia lucrurile mai u or! Până la urmă, to i trebuie să neș ț

primim por ia de amărăciune. A fost gre eala mea, recunosc! Dar asta e! Dacă nu maiț ș iube ti o fată, e pur i simplu aberant să te însori cu ea. Iar acum, când văd de ce e în stareș ș Jackie i până unde poate să meargă, mi se pare că am avut chiar noroc că am scăpat.ș

- Până unde poate să meargă... repetă Poirot gânditor. Ave i idee,ț Monsieur Doyle, până unde?

- Nu... sau, cel pu in, ce vre i să spune i?ț ț ț

- ti i că are un pistol în geantă?Ș țSimon se încruntă, apoi clătină din cap.- Nu cred că îl va folosi - acum. Putea s-o fi făcut mai demult. Dar cred că a trecut de

faza asta. Acum e doar plină de ură - vrea să ne facă zile fripte la amândoi.Poirot ridică din umeri.- Poate, spuse el neîncrezător.- Pe mine mă îngrijorează Linnet, declară Simon, oarecum futil.- Îmi dau seama foarte bine, spuse Poirot.- Nu mi-e teamă de fapt că Jackie va încerca cine tie ce trăsnăi melodramatice, dar ș

chestia asta cu spionatul i cu urmăritul a dat-o gata pe Linnet. Am să vă spun ce plan amș

conceput, i poate îmi ve i sugera ni te îmbunătă iri. În primul rând, am anun at public că oș ț ș ț ț să stăm aici zece zile. Dar mâine, vaporul Karnak pleacă de la Shellal la Wadi Halfa. M-amgândit să iau bilete pentru el sub nume false. Mâine o să mergem în excursie la Philae 1.Camerista lui Linnet poate să ne ia bagajele. La Shellal ne urcăm pe Karnak. Până când

1 Insulă pe Nil, azi acoperita de apele lacului Nasser; complexul arheologic de pe ea (între care un faimos templu dedicat zei ei Isis) aț fost mutat, în anii 1970-l980, pe o insulă din apropiere, (n.tr.)



Jackie o să afle că nu ne mai întoarcem, va fi prea târziu - noi vom fi plecat. O să creadă căam fugit de ea i că ne-am întors la Cairo. De fapt, a putea chiar să-l mituiesc pe hamal să-ș și spună asta. La biroul de turism n-o să aibă ce să afle, pentru că vom pleca sub nume false.Cum vi se pare?

- E bine chibzuit, da. i dacă vă a teaptă aici până vă întoarce i?Ș ș ț- S-ar putea să nu ne mai întoarcem. Ne putem duce până la Khartoum, i de acolo, cuș

avionul, până în Kenya. Nu ne poate urmări peste tot.- Nu; va veni o vreme când nu va mai putea face fa ă financiar. în eleg că are foarteț ț

pu ini bani.țSimon îl privi cu admira ie.ț

- Sunte i de tept. ti i că nu m-am gândit la asta?! Jackie e într-adevăr foarte săracă.ț ș Ș ț

- i totu i, până acum a reu it să se ină după dumneavoastră?Ș ș ș ț- Are un mic venit, desigur, spuse Simon cu îndoială. Undeva sub două sute pe an,

bănuiesc. Presupun... da, presupun că i-a vândut tot ce avea ca să poată face ceea ce face.ș- A a încât va veni o vreme când î i va epuiza rezervele i va rămâne fără nici un ban...ș ș ș- Da...Simon nu părea prea în largul lui. Gândul acesta îl cam nelini tea. Poirot îl privi atent.ș- Nu, spuse el. Nu e un gând prea plăcut...Simon răspunse cam furios:

- Ei bine, n-am ce să-i fac! Apoi adăugă: Ce crede i despre planul meu?ț- Cred că ar putea să func ioneze. Dar este, bineîn eles,ț ț o retragere.Simon se înro i.ș- Vre i să spune i că fugim de ea? Da, e adevărat... Dar Linnet...ț ț

Poirot îl privi atent, apoi încuviin a scurt.ț

- S-ar putea să ave i dreptate, i să fie cel mai bun lucru. Dar nu uita i,ț ș ț Mademoisellede Bellefort e de teaptă.ș

- Într-o zi, spuse Simon sobru, simt că va trebui să luăm pozi ie i să ne confruntăm cuț ș ea. Comportarea ei nu este nicicum rezonabilă.

- Rezonabilă, mon Dieu! strigă Poirot.- Nu văd nici un motiv pentru care femeile n-ar trebui să se poarte ca ni te fiin eș ț

ra ionale, declară Simon ritos.ț

- Foarte adesea chiar o fac, replică Poirot pe un ton uscat. Iar asta e chiar mai supărător!Apoi adăugă: Am să fiu i eu peș Karnak. Face parte din itinerarul meu.

- Oh! Simon ezită, apoi spuse, alegându- i vorbele cu oarecare stânjeneală: Asta nu e...ș nu e... din cauza noastră cumva? Adică, n-a vrea să...ș

Poirot îl lini ti imediat.ș- Nici gând. Totul e aranjat de la Londra. Întotdeauna îmi plănuiesc călătoria dinainte.- Nu merge i dintr-un loc în altul după cum vă vine? Nu e oare mai plăcut a a?ț ș

- Poate. Dar, pentru a reu i în via ă, toate amănuntele trebuie planificate din timp.ș țSimon râse i spuse:ș- Presupun că a a fac criminalii mai sofistica i, nu?

ș ț- Da - de i trebuie să recunosc că totu i crima cea mai inteligentă pe care mi-o amintesc,ș ș i una dintre cele mai dificile pe care le-am avut de rezolvat, a fost comisă sub un impulsș

de moment.Simon spuse pe un ton copilăresc:- Trebuie să ne povesti i câte ceva despre cazurile dumneavoastră când ne vom întâlniț

pe Karnak.- Nu, nu; asta ar însemna să discutăm - cum se zice? - despre serviciu.- Da, dar serviciul dumneavoastră e captivant. Doamna Allerton e de această părere.

Abia a teaptă să aibă ocazia să vă interogheze.ș- Doamna Allerton? Doamna aceea grizonată încântătoare care are un fiu atât de

devotat?- Da. Va fi i dânsa peș Karnak.- tie că dumneavoastră...?Ș- Sigur că nu, spuse Simon emfatic. Nimeni nu tie. Am mers pe ideea că nu e bine să aiș

încredere în nimeni.



- Un principiu admirabil - pe care îl adopt întotdeauna. Apropo, al treilea membru algrupului dumneavoastră, bărbatul acela înalt, cărunt...

- Pennington?- Da. Călătore te cu dumneavoastră?ș- Nu e tocmai obi nuit pentru o lună de miere, nu? Bănuiesc că a a crede i, zise Simonș ș ț

mohorât. Pennington este tutorele american al lui Linnet. Ne-am întâlnit întâmplător înCairo.

- Ah, vraiment! Pot să vă pun o întrebare? So ia dumneavoastră este majoră?ț

Simon păru amuzat.- Nu are încă douăzeci i unu de ani -, dar nu a trebuit să ceară acordul nimănui pentru aș se mărita cu mine. A fost o surpriză imensă pentru Pennington. Plecase din New York cunava Carmanic cu două zile înainte ca scrisoarea în care Linnet îi spunea despre căsătoriesă ajungă acolo, a a încât nu tia nimic.ș ș

- Nava Carmanic, murmură Poirot.- A fost uluit când ne-am întâlnit la hotelul Shepheard din Cairo.- Asta da, coinciden ă!ț

- Da, i am aflat că mergea i el în această călătorie pe Nil, a a că, în mod firesc, ne-aș ș ș înso it. Nu aveam de ales dacă voiam să fim politico i. În plus, a fost... cumva... o u urare.ț ș ș Simon păru din nou încurcat. Linnet era foarte încordată - se a tepta s-o vadă pe Jackieș

peste tot. Cât timp am fost singuri, problema a fost foarte presantă. Andrew Pennington s-adovedit de ajutor, am putut discuta i despre alte lucruri.ș

- So ia dumneavoastră nu i-a spus domnului Pennington cum stau lucrurile?ț

- Nu. Chipul lui Simon căpătă o expresie agresivă. E o chestiune strict personală. În plus, la începutul excursiei pe Nil credeam că totul se sfâr ise.ș

Poirot clătină din cap.- Nu, încă nu s-a sfâr it. Sfâr itul nu e încă aproape. Sunt sigur de asta.ș ș- Monsieur Poirot, n-a zice că sunte i foarte încurajator.ș țPoirot îl privi pe Simon cu un sentiment vag de enervare i gândi: „Anglo-saxonii ă tia!ș ș

Nu iau nimic în serios afară de jocurile de noroc. Nu se maturizează niciodată”.Linnet Doyle i Jacqueline de Bellefort luau amândouă lucrurile foarte în serios. Dar, înș

atitudinea lui Simon, Poirot nu vedea decât nerăbdarea i iritarea masculului.ș- Îmi da i voie să vă pun o întrebare impertinentă? spuse el. A dumneavoastră a fostț

ideea să veni i în Egipt în luna de miere?ț

Simon se înro i.ș- Nu, desigur. De fapt, eu a fi mers oriunde în altă parte, dar Linnet era absolutș

hotărâtă. A a că... a a că...ș șSimon se întrerupse, încurcat.- Desigur, spuse Poirot grav.Constată încă o dată faptul că, dacă Linnet Doyle era chitită pe ceva, acel ceva

trebuia să se întâmple. i se gândi: “Am auzit acum trei relatări diferite ale acesteiȘ pove ti - a lui Linnet Doyle, a lui Jacqueline de Bellefort i a lui Simon Doyle. Careș ș

este cea mai aproape de adevăr?”



Capitolul apteș

Linnet i Simon Doyle plecară în excursia spre Philae a doua zi de diminea a în jurulș ț orei unsprezece. ezând pe terasa hotelului, Jacqueline de Bellefort îi privi cum seȘ îndepărtează într-o ambarca iune cu pânze, pitorească. Ceea ce nu văzu însă fu ma inaț ș care porni în acela i timp din fa a hotelului - încărcată cu bagaje i în care se afla oș ț ș cameristă cu un aer rezervat.

Hercule Poirot decise să- i petreacă orele râmase până la masa de prânz pe Insulaș Elefantină, aflată chiar în fa a hotelului.ț

Coborî la debarcader. Doi bărba i tocmai pă eau într-una dintre bărcile hotelului, iț ș ș Poirot li se alătură. În mod evident nu se cuno teau. Cel mai tânăr sosise cu trenul în ziuaș anterioară. Era înalt, brunet, cu o fa ă ascu ită i o bărbie bătăioasă. Purta o pereche deț ț ș

pantaloni de flanel foarte murdari i un pulover pe gât cu totul nepotrivit climei. Celălaltș era un bărbat de vârstă mijlocie, u or corpolent, care intră imediat în vorbă cu Poirot într-oș engleză fluentă, de i u or agramată. Departe de a voi să participe la conversa ie, tânărul leș ș ț aruncă o căutătură încruntată, apoi le întoarse spatele i începu să contemple agilitatea cuș care barcagiul nubian1 îndrepta cârma ambarca iunii cu degetele de la picioare, în timp ceț cu mâinile manipula pânzele. Atmosfera era foarte lini tită pe râu - stâncile negre masive,ș

strălucitoare i netede treceau agale pe lângă ei i o briză plăcută le răcorea fe ele. Ajunserăș ș ț imediat pe Insula Elefantină i, de la ărm, Poirot i noul i flecarul său tovară o pornirăș ț ș ș ș drept spre muzeu. Acesta din urmă scoase o carte de vizită i i-o înmână lui Poirot cu oș înclinare a capului. Pe ea scria: signor Guido Richetti, archeologo”.

Ca să nu se lase mai prejos, Poirot îi întoarse plecăciunea i îi oferi propria carte deș vizită. Odată aceste formalită i încheiate, cei doi bărba i intrară împreună în muzeu,ț ț italianul revărsând în urechile lui Poirot o avalan ă de informa ii erudite. Conversau deja înș ț franceză.

Tânărul în pantaloni de flanel se plimbă apatic prin muzeu, căscând din timp în timp, iș apoi ie i la aer.ș

Poirot iș Signor Richetti dădură în cele din urmă peste el. Italianul se apucă să

examineze atent ruinele, dar Poirot, zărind pe stâncile de la ărm o umbrelu ă cu marginiț ț verzi pe care o recunoscu, se grăbi în direc ia ei.ț

Doamna Allerton edea pe o stâncă masivă, cu un caiet de schi e alături i o carte înș ț ș poală.

Poirot î i scoase politicos pălăria, i doamna Allerton intră pe dată în vorbă.ș ș- Bună diminea a, spuse ea. Bănuiesc că e practic imposibil să scapi de copiii ă tiaț ș

nesuferi i.ț

Era înconjurată de un grup de mici creaturi negricioase, care rânjeau, se schimonoseaui întindeau mâini rugătoare, optind din când în cândș ș bakshish, pline de speran ă.ț

- Credeam că o să se plictisească de mine, spuse doamna Allerton tristă. Măsupraveghează de vreo două ore deja - i mă înghesuie tot mai mult, încet-încet. Dacă strig

ș

la ei imshi!2 i îi amenin cu umbrela, se împră tie timp de un minut sau două. Dar apoiș ț ș revin i se holbează, se holbează cu ni te ochi pur i simplu dezgustători i- i bagă nasurileș ș ș ș ș alea oribile. Nu cred că îmi plac cu adevărat copiii - cel pu in nu dacă nu sunt cât de câtț spăla i i nu au ni te maniere măcar rudimentare.ț ș ș

Doamna Allerton râse cu triste e.ț

Poirot încercă, galant, să alunge mul imea din jurul ei, dar fără succes. Copiii seț împră tiară, dar apărură din nou, i din nou se strânseră în jurul lor.ș ș

- Dacă ai putea să ai un pic de lini te în Egipt, mi-ar plăcea mai mult, spuse doamnaș Allerton. Dar nu e ti lăsat în pace nicăieri. Oriunde mergi, te pisează cineva, fie cerându- iș ț

bani, fie oferindu- i măgăru i, sau mărgele, sau excursii în satele tradi ionale, sauț ș ț

vânătoare de ra e.ț- E un mare dezavantaj, într-adevăr, spuse Poirot.Î i întinse cu grijă batista pe stâncă i se a eză precaut.ș ș ș

1 Din Nubia, regiune cu tradi ii i istorie distincte din sudul Egiptului i din nordul Sudanului, de-a lungul văii Nilului. Mare parte dinț ș ș ea se află azi sub apele lacului Nasser. (n.tr.)

2 „Pleca i!” (arabă)ț



- Fiul dumneavoastră nu vă înso e te în diminea a aceasta? întrebă el.ț ș ț

- Nu, Tim a vrut să pună ni te scrisori la po tă înainte să plecăm. Mergem în excursieș ș până la a doua cataractă.

- i eu.Ș- Ce bine! Voiam să vă spun că sunt încântată să vă cunosc. Când am fost în Mallorca,

am întâlnit acolo o anume doamnă Leech, care ne-a povestit lucruri minunate despredumneavoastră. Î i pierduse un inel cu rubin în timp ce se scălda în mare i deplângeaș ș faptul că nu sunte i acolo ca să i-l găsi i.ț ț

- Ah, parbleu, dar nu sunt un înotător!Amândoi râseră.- V-am văzut azi-diminea ă de la fereastră cu Simon Doyle, continuă doamna Allerton.ț

Spune i-mi, vă rog, ce părere vă face? Suntem foarte curio i.ț ș

- Ah, într-adevăr?- Da. ti i, căsătoria lui cu Linnet Ridgeway a fost o surpriză extraordinară. Ea trebuiaȘ ț

să se mărite cu lordul Windlesham, i deodată se căsătore te cu acest bărbat despre care nuș ș a auzit nimeni!

- O cunoa te i bine,ș ț madame?- Nu, dar o vară a mea, Joanna Southwood, este una dintre prietenele ei cele mai bune.- A, da, am citit numele prin ziare. Poirot tăcu o clipă, i apoi continuă:ș Mademoiselle

Joanna Southwood este foarte prezenta în rubricile de mondenită i.ț- O, da, tie cum să- i facă reclamă, zise doamna Allerton cam violent.ș ș- Nu vă place de ea, madame?- A fost o remarcă răutăcioasă din partea mea. Doamna Allerton avea un aer spă it.ș

Vede i dumneavoastră, sunt o persoană demodată. Nu-mi prea place de ea. Dar este unaț dintre cele mai bune prietene ale lui Tim.

- Aha, murmură Poirot.Tovară a sa îi arunca o privire rapidă i schimbă subiectul.ș ș- Ce pu ini oameni tineri sunt pe aici! Fata aceea drăgu ă cu păr castaniu i cu mama eiț ț ș

dezagreabilă în turban este aproape singura persoană tânără din hotel. A i vorbit mult cuț ea, am observat. Mi se pare interesantă mititica.

- De ce, madame?- Îmi pare rău pentru ea. Po i suferi mult când e ti tânăr i sensibil. i ea cred că suferă.ț ș ș Ș

- Da, nu e fericită, biata fată.- Eu i Tim o numim „fata cea încruntată”. Am încercat să vorbesc cu ea o dată sau deș

două ori, însă m-a repezit de fiecare dată. Dar cred că vine i ea în călătoria pe Nil, iș ș probabil că va trebui să fim to i mai mult sau mai pu in prieteno i unii cu al ii, nuț ț ș ț crede i?ț

- E posibil, madame.- Eu sunt foarte sociabilă - oamenii mă interesează mult. Oamenii de toate genurile.

Doamna Allerton făcu o pauză, apoi spuse: Tim mi-a spus că fata aceea mai oache ă -ș domni oara de Bellefort - este fosta logodnică a lui Simon Doyle. E destul de neplăcut

ș

pentru ei - să se întâlnească aici.- Da, e neplăcut, fu de acord Poirot.- ti i, o să vi se pară poate stupid, dar ea aproape că m-a speriat. Pare atât de... intensă.Ș țPoirot dădu încet din cap.- Nu sunte i departe de adevăr,ț madame. O mare intensitate emo ională esteț

întotdeauna întru câtva înfrico ătoare.ș- Vă interesează i pe dumneavoastră oamenii,ș Monsieur Poirot? Sau vă rezerva iț

curiozitatea pentru poten ialii criminali?ț

- Madame, categoria aceasta îi cuprinde pe aproape to i oamenii.ț

Doamna Allerton se arătă u or surprinsă.ș

- Chiar crede i asta?ț- Dacă au motiva ia necesară, vreau să spun, adăugă Poirot.ț

- Diferită de la caz la caz?- Desigur.Doamna Allerton ezită un moment, cu un mic zâmbet pe buze.



- Chiar i eu?ș- Mamele, madame, sunt deosebit de crude când î i simt copiii în pericol.ș- Cred că e adevărat, spuse doamna Allerton grav, da, ave i perfecta dreptate. Tăcu preț ț

de un minut sau două, apoi spuse, zâmbind: încerc să-mi imaginez motivele pe care le-ar avea oaspe ii hotelului pentru a comite o crimă. E amuzant. De pildă, Simon Doyle?ț

Poirot spuse, zâmbind la rândul lui:- Ar comite o crimă foarte simplă, o scurtătură pentru a- i atinge obiectivul. Fărăș

subtilită i.ț

- A adar, u or de dezlegat?ș ș- Da, n-ar face uz de prea multă ingeniozitate.- Iar Linnet?- Ar fi precum Regina din Alice în ara Minunilor:Ț „Să i se taie capul!”- Desigur. Dreptul divin al monarhilor! Un pic din povestea viei lui Nabot1. Iar fata

aceea periculoasă - Jacqueline de Bellefort -, crede i că i ea ar putea comite o crimă?ț ș

Poirot ezită câteva clipe, apoi spuse cu o voce îndoită:- Da, cred că da.- Dar nu sunte i sigur?ț

- Nu. Mă deconcertează micu a aceasta.ț

- Nu cred că domnul Pennington ar putea fi un criminal, nu? Arată atât de deshidratat iș

de dispeptic - parcă n-ar avea sânge în el.- Dar are poate un puternic instinct de conservare.- Da, bănuiesc că ave i dreptate. i biata doamnăț Ș

Otterbourne cu turbanul ei?- Există totdeauna vanitatea.- Ca motiva ie a unei crime? întrebă neîncrezătoare doamna Allerton.ț

- Motivele unei crime pot fi foarte triviale, madame.- Care sunt motivele cele mai obi nuite,ș Monsieur Poirot?- Cel mai adesea, banii. Cu alte cuvinte, câ tigul - sub cele mai variate forme. Apoiș

răzbunarea - i dragostea, spaima, ura pură, spiritul caritabil...ș- Monsieur Poirot!- O, da, madame. Am văzut cazuri în care, să zicem, A este înlăturat de B numai pentru

a-i face un bine lui C. Crimele politice intră adeseori în această categorie. Cineva esteconsiderat periculos pentru umanitate i, pe baza acestei judecă i, este înlăturat. Oameniiș ț uită în asemenea cazuri că via a i moartea sunt treaba bunului Dumnezeu.ț ș

Poirot vorbea pe un ton grav.- Mă bucur că spune i asta, zise încet doamna Allerton. i totu i, Dumnezeu î i alegeț Ș ș ș

instrumentele.- E periculos să gândi i astfel,ț madame.Doamna Allerton adoptă un ton mai vesel.- După conversa ia aceasta,ț Monsieur Poirot, am să mă minunez că mai sunt i oameniș

în via ă!ț

Doamna Allerton se ridică.- Trebuie să ne întoarcem. Pornim îndată după prânz.Ajungând la debarcader, cei doi dădură peste tânărul în pulover, care tocmai se urca în

barcă. Italianul era deja acolo, în timp ce nubianul întinse pânza i barca se depărta de ărm,ș ț Poirot i se adresa politicos străinului.

- Sunt lucruri extraordinare de văzut în Egipt, nu-i a a, domnule?șTânărul fuma acum o pipă urât mirositoare. i-o scoase din gură i replică scurt iȘ ș ș

emfatic, cu un accent extrem de cultivat:- Pe mine mă îngre o ează.ț ș

Doamna Allerton î i puse pince-nez-ul i îl studie cu vizibil interes.ș ș

- Într-adevăr? De ce? întrebă Poirot.- Piramidele, de pildă. Ni te blocuri enorme, inutile, puse unele peste altele pentruș satisfacerea dorin elor egoiste ale unui despot umflat. Gândi i-vă la masele de oameni careț ț

1 Nabot israelitul de inea o vie pe care n-a vrut să o vândă regelui Ahab. So ia acestuia, Izabel, a poruncit sa fie ucis, i i-a dat astfelț ț ș regelui posibilitatea de a lua via în stăpânire. (vezi 3 Regi 21) (n.tr.)



au asudat i au murit construindu-le. Mă îngre o ează să mă gândesc la suferin ele i laș ț ș ț ș torturile pe care le încorporează piramidele.

Doamna Allerton spuse pe un ton degajat:- Dacă ar fi după dumneavoastră, n-ar mai exista nici piramidele, nici Parthenonul, nici

marile morminte sau temple - ci doar satisfac ia de a ti că oamenii au avut asigurate treiț ș mese pe zi i au murit în patul lor.ș

Tânărul î i îndreptă spre ea căutătura mânioasă.ș- Cred că fiin ele umane contează mai mult decât pietrele.ț

- Dar nu rezistă la fel de mult, remarca Hercule Poirot.- Prefer un muncitor bine hrănit unei a a-numite opere de artă. Ceea ce contează esteș viitorul, nu trecutul.

Asta fu prea mult pentru Signor Richetti, care izbucni într-un torent de argumente pasionate, nu tocmai u or de urmărit.ș

Tânărul replică spunându-le tuturor ce credea el despre sistemul capitalist. Vorbea cu oură nedisimulată.

Tirada lui luă sfâr it când ajunseră la debarcaderul hotelului.ș- Măi, măi, murmură vesel doamna Allerton i pă i pe ărm. Tânărul o urmări cu oș ș ț

privire răuvoitoare.În holul hotelului, Poirot dădu peste Jacqueline de Bellefort, Îmbrăcată în costum de

călărie. Ea îl salută cu o înclinare ironică a capului.- Fac o mică excursie pe măgăru . Îmi recomanda i cumva satele tradi ionale,ș ț ț Monsieur

Poirot?- Acolo merge i astăzi,ț mademoiselle? Eh bien, sunt pitore ti - dar nu cheltui i preaș ț

mult pe suvenire.- Aduse aici din Europa? Nu, nu sunt a a de u or de păcălit.ș șÎnclinând pu in capul, Jacqueline ie i în soarele strălucitor de afară.ț ș

Poirot termina de împachetat - treabă simplă, căci lucrurile îi erau întotdeauna în perfecta ordine. Apoi se îndreptă spre sala de mese i mâncă devreme de prânz.ș

După dejun, autobuzul hotelului îi duse pe cei care urmau să se îmbarce pentru a douacataractă până la sta ia de unde luau expresul ce mergea de la Cairo la Shellal - o călătorieț

de zece minute.Pasagerii erau familia Allerton, Poirot, tânărul în pantaloni murdari de flanel i italianul.ș

Doamna Otterbourne i fiica ei plecaseră în excursie până la baraj i la Philae i aveau să seș ș ș urce pe vas la Shellal.

Trenul care venea de la Cairo i Luxor întârzie vreo douăzeci de minute. Când sosi, înș sfâr it, începu i agita ia obi nuita. Hamalii egipteni care scoteau bagajele din tren seș ș ț ș ciocneau de cei care puneau altele în locul lor.

În cele din urmă, rămas aproape fără suflare, Poirot se pomeni într-un compartimentîmpreună cu o selec ie dintre geamantanele sale, ale familiei Allerton i unele cu totulț ș necunoscute, în timp ce Tim i mama sa rămăseseră în altă parte cu restul bagajelor.ș

Compartimentul în care se trezi Poirot era ocupat de o doamnă în vârstă foarte ridată,care purta un guler alb eapăn, o sumedenie de diamante, i, pe chip, o expresie de supremț ș dispre fa ă de cea mai mare parte a omenirii.ț ț

Doamna îi aruncă lui Poirot o privire aristocratică i se retrase în spatele unei revisteș americane. O tânără solidă, oarecum greoaie, sub treizeci de ani, edea vizavi de ea. Aveaș ni te ochi cafenii însufle i i, asemănători cu ai unui câine, părul în neorânduiala, i dădeaș ț ț ș impresia că era gata să facă orice pentru a plăcea. Din când în când, doamna mai în vârstăî i ridica ochii peste marginea revistei i îi arunca o poruncă.ș ș

- Cornelia, strânge covoarele.- Când ajungem, ai grijă de geamantanul meu cu haine, în nici un caz să nu la i peș

altcineva să pună mâna pe el.

- Nu uita cu itul de hârtie.țCălătoria fu scurtă. în zece minute, se aflau cu to ii pe pontonul lângă care îi a teptaț ș vaporul Karnak. Familia Otterbourne era deja la bord.

Karnak era o navă mai mică decât Papyrus iș Lotus, vapoarele care mergeau până la prima cataractă i care erau prea masive pentru a putea trece printre por ile barajului de laș ț



Aswan. Pasagerii urcară la bord i î i luară în primire cabinele. Cum nava nu era plină,ș ș majoritatea aveau cabinele pe puntea de promenadă. întreaga parte din fa ă a acestei pun iț ț era ocupată de un salon de observa ie, cu pere i din sticlă, în care călătorii puteau edea iț ț ș ș admira fluviul. Pe puntea de dedesubt se aflau o încăpere pentru fumat i o mică sufragerie,ș iar pe cea mai de jos, sala de mese.

După ce- i văzu geamantanele instalate în cabină, Poirot ie i din nou pentru a urmăriș ș plecarea vasului. Se apropie de Rosalie Otterbourne, care se aplecase peste balustradă.

- Intrăm deci în Nubia. Sunte i mul umită,ț ț mademoiselle?

Fata inspiră adânc.- Da. Mi se pare că ne îndepărtăm în sfâr it de toate.șRosalie făcu un gest cu mâna. întinderea de apă dinaintea lor, stâncile lipsite de

vegeta ie care ajungeau până la ărm aveau un aspect sălbatic. Ici-colo se vedeau rămă i eț ț ș ț ale unor foste case, abandonate i distruse de acumularea apei în spatele barajului. întreagaș

priveli te avea un farmec melancolic, aproape sinistru.ș- Departe de oameni, spuse Rosalie Otterbourne.- Mai pu in de cei din grupul nostru,ț mademoiselle, nu?Fata ridică din umeri, apoi spuse:- E ceva în această ară care mă face să mă simt rea. Scoate la suprafa ă toateț ț

sim ămintele care fierb înăuntru. Totul pare atât de nedrept, de injust.ț

- Oare? Nu pute i judeca totu i după probele materiale.ț șUita i-vă la mamele altora, murmură Rosalie, i uita i-vă la a mea. Nu există altț ș ț

Dumnezeu decât Sexul, i Salome Otterbourne este profetul său. Se opri. N-ar fi trebuit săș spun asta, presupun. Poirot făcu un gest cu mâinile.

- De ce să nu mi-o spune i - mie? Sunt unul dintre oamenii aceia care aud multe. Dacă,ț a a cum spune i, sim i i că fierbe i pe dinăuntru - ca gemul în crati ăș ț ț ț ț ț eh bien, lăsa i spumaț să iasă la suprafa ă, i atunci ea poate fi îndepărtată cu o lingură - iată cum.ț ș

Poirot făcu un gest ca i cum ar fi aruncat ceva în Nil.ș- i a dispărut.Ș- Sunte i un om extraordinar! spuse Rosalie, i linia posomorâtă a gurii i se îndreptăț ș

într-un zâmbet. Apoi în epeni deodată, în timp ce exclama: Ah, iată-i pe doamna Doyle iț ș

pe so ul ei! N-aveam habar că vinț i ei!șLinnet tocmai ie ise dintr-o cabină amplasată pe la jumătatea pun ii. în spatele ei veneaș ț

Simon. Poirot fu aproape uimit de înfă i area ei, atât era de radioasa i de sigură pe sine.ț ș ș Degaja o fericire pur i simplu arogantă. Simon Doyle părea i el altul. Zâmbea cu toataș ș fa a i arăta ca un adolescent fericit.ț ș

- Priveli tea e mărea ă, spuse el în timp ce se rezema de balustrada. Abia a tept excursiaș ț ș asta, nu, Linnet? Pare ceva mult mai pu in turistic - de parcă am intra într-adevăr în inimaț Egiptului.

So ia sa răspunse iute:ț

- tiu. Totul e mult mai sălbatic.ȘMâna ei se strecură într-a lui. El i-o strânse de-a lungul corpului.- Plecăm, Linn, murmură el.Vaporul se îndepărta de ponton. Porniseră în călătoria de apte zile până la a douaș

cataractă i înapoi.șîn spatele lor se auzi un râs cristalin ca de clopo el. Linnet se întoarse brusc.ț

în fa a ei se afla Jacqueline de Bellefort. Părea amuzată.ț

- Bună, Linnet! Nu mă a teptam să te găsesc aici. Credeam că avea i să mai sta i înș ț ț Aswan încă zece zile. Sunt surprinsă!

- N-am... n-ai... Linnet se bâlbâi. Se sili să adopte un oribil zâmbet conven ional. Nici...ț nici eu nu mă a teptam să te văd.ș

- Nu?

Jacqueline o porni spre cealaltă latură a vaporului. Linnet strânse mai tare mâna so uluiț ei.- Simon... Simon...Toată plăcerea binevoitoare de pe fa a lui Simon dispăruse. Era acum furios. Mâinile iț

se încle tară în ciuda eforturilor de a se controla.ș



Perechea se retrase. Fără a- i întoarce capul, Poirot prinse câteva cuvinte disparate:ș-... întoarcem... imposibil... am putea... i apoi, ceva mai tare, vocea lui Doyle,Ș

disperată, dar îndârjită: Nu putem fugi ia nesfâr it, Lin. Trebuie să mergem înainte, până laș capăt.

Câteva ore mai târziu, la asfin it, Poirot stătea în picioare in salonul de sticlă, privindț drept înainte. Karnak trecea printr-o por iune îngustă a fluviului. Stâncile de pe margine seț aruncau feroce asupra apei care curgea năvalnic adânc sub ele. Se aflau în Nubia.

Poirot auzi un zgomot, i îndată Linnet Doyle se ivi lângă el. Degetele i se strângeau i iș ș

se desfăceau convulsiv. Poirot n-o mai văzuse niciodată astfel. Avea aerul unui copil uluit.- Monsieur Poirot, mi-e frică, spuse ea, mi-e frică de orice. Nu m-am sim it niciodatăț a a. Toate stâncile i priveli tea asta cumplită i pustie. încotro mergem? Ce are săș ș ș ș seîntâmple? Mi-e frică. Toată lumea mă ură te. Niciodată nu m-am sim it a a. Am fostș ț ș întotdeauna amabilă cu oamenii, am făcut atâtea pentru ei, i ei mă urăsc - o mul ime deș ț oameni mă urăsc. în afară de Simon, to i cei din jurul meu îmi sunt du mani... E groaznicț ș să sim i că există oameni care te urăsc...ț

- Dar ce se întâmplă, madame?Linnet scutură din cap.- Bănuiesc că sunt nervii mei... Simt că nimic nu e sigur în jurul meu. Aruncă o privire

iute peste umărul lui Poirot, apoi spuse brusc: Cum se vor sfâr i toate astea? Suntem prin iș ș

aici. Prin i! N-avem nici o scăpare. Trebuie să mergem înainte. Eu... nici măcar nu tiuș ș unde mă aflu.

Se lăsă de îndată să alunece pe un scaun. Poirot o privi grav, nu fără o anumităcompasiune.

- Cum a aflat că suntem pe vasul ăsta? întrebă Linnet. Cum ar fi putut să afle?Poirot clătină din cap în timp ce răspundea.- E de teaptă,ș madame.- Simt că n-am să pot scăpa de ea niciodată.- Există un plan pe care a i fi putut să-l adopta i, spuse el. De fapt, sunt surprins că nuț ț

v-a trecut prin cap. La urma urmelor, madame, banii nu sunt o problemă pentrudumneavoastră. De ce nu a i închiriat unț dahabiyeh1 particular?

Dacă am fi tiut... dar, vede i, atunci nu tiam... i ar fi fost dificil... Linnet izbucni cu oș ț ș Ș bruscă nerăbdare: Oh, dumneavoastră nu cunoa te i nici măcar jumătate din problemeleș ț mele. Trebuie să fiu foarte atentă cu Simon... E... e absurd de sensibil când vine vorba de...

bani. De faptul că am atât de mul i. Voia să mergem într-un sătuc în Spania... să plăteascăț singur totul. Ca i cumș ar fi avut vreo importan ă!ț Bărba ii sunt atât de stupizi! Trebuie săț se obi nuiască să... să... să trăiască în confort. Simpla idee a unuiș dahabiyeh l-a întors pedos - ideea unor cheltuieli în plus. Trebuie să-l educ - treptat. Linnet î i ridică privirea i î iș ș ș mu că buzele enervată, pârând a con tientiza busc faptul că se lăsase antrenată într-oș ș discu ie prea liberă despre problemele ei. Se ridică.ț

- Trebuie să merg să mă schimb. Ierta i-mă,ț Monsieur Poirot. Mă tem că am spuso mul ime de prostii.ț

1 Ambarca iune îngusta, cu vele, care transportă pasageri pe Nil. (n.tr.)ț



Capitolul opt

Doamna Allerton, lini tită i distinsă în rochia sa neagră de dantelă, coborî două etajeș ș până la sala de mese. La u ă, fiul ei o ajunse din urmă.ș

- Scuză-mă, mamă. Credeam că am să întârzii.- Mă întreb unde vom fi a eza i.ș țSala era presărată cu măsu e. Doamna Allerton a teptă până când ospătarul, care seț ș

ocupa de un alt grup, se îndreptă spre ei.- Apropo, adăugă ea, l-am invitat pe micul Hercule Poirot să stea cu noi.- O, nu, mamă!Tim părea cu adevărat neplăcut surprins i iritat.șMama lui îl privi intă, uimită. Tim era de obicei foarte prietenos.ț

- Dragul meu, te deranjează?- Da, mă deranjează. E un mic ticălos fără scrupule.- O, nu, Tim! Nu sunt de acord cu tine.- Oricum, de ce am vrea să ne încurcăm cu un străin? Sechestra i cum suntem pe navaț

asta, nu ne va fi decât o povară. O să stea cu noi în fiecare diminea ă, la prânz i seara.ț ș

- Scuză-mă, dragul meu. Doamna Allerton arăta foarte încurcată. Am crezut că î i vaț

face plăcere. La urma urmelor, trebuie să fie un om cu o experien ă bogată. Iar ie î i placț ț ț povestirile poli iste.ț

Tim scoase un mormăit de protest.- Ce bine ar fi dacă n-ai mai avea asemenea idei nemaipomenite, mamă. Bănuiesc că

acum nu mai putem da înapoi, nu?- Nu, Tim, nu văd cum am putea.- Of, presupun că va trebui să mă împac cu ideea.Ospătarul se apropie de ei i îi conduse la o masă. Pe chipul doamnei Allerton persista oș

expresie deconcertată. Tim era de obicei atât de prietenos i de binevoitor. Izbucniri caș aceasta nu-i stăteau în fire. Nu era vorba de obi nuita respingere - i neîncredere - aș ș

britanicilor fa ă de străini. Tim era un cosmopolit.ț

- Of, suspină ea.Bărba ii erau de neîn eles! Chiar i cel mai apropiat i mai bine cunoscut putea aveaț ț ș ș

reac ii i sentimente nea teptate.ț ș ș

în timp ce se a ezau la masă, Hercule Poirot intră cu pas repede i lini tit în sală. Se opriș ș ș cu mâna pe spătarul celui de al treilea scaun de la masa lor.

- într-adevăr îmi da i voie,ț madame, să profit de amabila dumneavoastră invita ie?ț

- Desigur. Lua i loc,ț Monsieur Poirot.- Sunte i foarte drăgu ă.ț ț

Doamna Allerton observă cu stinghereală că, în timp ce se a eza, Poirot îi aruncă oș scurtă privire lui Tim i că Tim nu reu ise să- i ascundă o expresie mai degrabăș ș ș

bosumflată.Doamna Allerton se hotărî să învioreze atmosfera. în timp ce serveau supa, luă în mână

lista pasagerilor, care îi fusese a ezată lângă farfurie.ș- Haide i să încercăm să-i identificăm, spuse ea vioaie, întotdeauna mi se pare oț

îndeletnicire amuzantă. începu să citească: „Doamna Allerton i domnul T. Allerton”. Astaș e u or! „Domni oara de Bellefort.” Au pus-o la masă cu familia Otterbourne, după cumș ș văd. Sunt curioasă cum se va în elege cu Rosalie. Cine urmează? „Doctorul Bessner.”ț Doctorul Bessner? Cine-l poate identifica pe doctorul Bessner?Doamna Allerton î i îndreptă privirea spre o masă la care edeau patru bărba i. Cred căș ș ț trebuie să fie bărbatul cel gras, tuns scurt i cu musta ă. Neam , îmi închipui. Pare să- iș ț ț ș savureze supa.

Ajungeau până la ei ni te plescăieli zgomotoase.ș- „Domni oara Bowers”? continuă doamna Allerton. Putem să încercăm să ghicim cineș

e? Sunt trei sau patru femei - nu, s-o lăsăm deocamdată. „Domnul i doamna Doyle.” într-șadevăr, eroii acestei excursii. Ea este realmente foarte frumoasă - i ce rochie simplă, dar ș încântătoare poartă.



Tim se răsuci. Linnet, so ul ei i Andrew Pennington fuseseră a eza i la o masă într-unț ș ș ț col . Linnet purta o rochie albă i colierul de perle.ț ș

- Mie mi se pare teribil de simplă, spuse Tim. Numai o bucată de material legată lamijloc cu un cordon.

- Da, dragul meu, spuse mama lui. E o descriere foarte pertinenta făcută de un bărbatunei rochii de optzeci de guinee1.

- Nu pot să în eleg de ce femeile cheltuiesc atâta pe îmbrăcăminte, comentă Tim. Mi seț pare absurd.

Doamna Allerton continuă să- i examineze tovară ii de călătorie.ș ș- Domnul Fanthorp trebuie să fie unul dintre cei patru de la masa aceea. Tânărul acela

foarte tăcut, care nu vorbe te niciodată. O figură mai degrabă plăcută - precaută iș ș inteligentă.

- Inteligentă, da, încuviin ă Poirot. Nu vorbe te, dar ascultă foarte atent - i se uită. Da,ț ș ș da, e cu ochii în patru. Nu e chiar genul de om pe care te-ai a tepta să-l găse ti călătorindș ș de plăcere în această ară. Mă întreb ce caută aici.ț

- „Domnul Ferguson”, citi doamna Allerton mai departe. Am sentimentul că Fergusontrebuie să fie prietenul nostru anticapitalist. „Doamna i domni oara Otterbourne.” Leș ș cunoa tem. „Domnul Pennington”? Alias „unchiul Andrew”. E un bărbat chipe , mi seș ș

pare...

- Ei, mamă, spuse Tim.- Mi se pare foarte chipe în felul lui uscat, spuse doamna Allerton. O fa ă destul deș ț

feroce. Probabil e genul de om despre care citim în ziare, care operează pe Wall Street - sause zice „în” Wall Street? Trebuie să fie extrem de bogat. Apoi, .Monsieur Hercule Poirot” -ale cărui talente se irosesc aici. Nu po i să aranjezi o crimă pentruț Monsieur Poirot, Tim?

Dar ironia ei bine inten ionată nu reu i decât să-l irite din nou pe Tim, care se încrunta.ț ș Doamna Allerton se grăbi să continue:

- Domnul Richetti. Prietenul nostru italian, arheolog. Apoi domni oara Robson i, înș ș fine, domni oara Van Schuyler. Ultima e u or de ghicit. Americanca aceea bătrână i foarteș ș ș urâtă, care în mod clar va fi foarte exclusivistă i nu va vorbi cu nimeni care nu se ridică laș nivelul preten iilor ei extrem de stricte! E foarte interesantă în felul ei, nu? Un fel de piesăț

de muzeu. Cele două femei din preajma ei trebuie să fie domni oara Bowers i domni oaraș ș ș Robson - poate o secretară, cea sub ire cu pince-nez, i o rudă săracă, tânăra aceea camț ș demnă de plâns care se vede că se simte foarte bine în ciuda faptului că e tratată ca osclavă. Cred că Robson e secretara, i Bowers - ruda săracă.ș

- Gre e ti, mamă, spuse Tim cu un fel de rânjet.ș șî i recăpătase brusc buna dispozi ie.ș ț- De unde tii?ș- Eram în sufragerie înainte de cină i am auzit-o pe bătrână spunându-i domni oarei deș ș

companie: „Unde e domni oara Bowers? Găse te-o imediat, Cornelia”. Iar Cornelia aș ș plecat ca din pu că, precum un câine docil.ș

- O să mă duc să vorbesc cu domni oara Van Schuyler, spuse gânditoare doamnaș

Allerton.

Tim zâmbi din nou.- O să te ignore, mamă.- Deloc. O să pregătesc terenul a ezându-mă lângă ea i discutând, pe un ton grav (dar ș ș

pătrunzător) i foarte cultivat, despre toate rudele i to i prietenii aristocra i de care-mi aducș ș ț ț aminte. Cred că, dacă îl men ionez în treacăt pe fiul vărului tău de-al doilea, ducele deț Glasgow, succesul mi-e asigurat.

- Ce lipsita de scrupule e ti, mamă!șCeea ce urmă după cină fu o adevărată mostră de umor pentru cineva interesat de

studiul naturii umane.

Tânărul cu convingeri socialiste (care se dovedi a fi domnul Ferguson, după cum se presupusese) se retrase în camera pentru fumat, afi ând un dispre evident fa ă de grupul deș ț ț pasageri care se strânsese în salonul de observa ie de pe puntea superioară.ț

1 Guinee - monedă veche, egală cu o liră i un shilling (n.tr.)ș



Domni oara Van Schuyler î i asigură, cum se putea a tepta, locul cel mai bun i maiș ș ș ș apărat de curent în salon, apropiindu-se foarte decisă de masa la care edea doamnaș Otterbourne i spunându-i:ș

- Scuza i-mă, vă rog, dar ț cred că mi-am lăsat aici lucrul de mână!Sub privirea ei hipnotizantă, doamna cu turban se ridică i îi cedă locul. Domni oaraș ș

Van Schuyler se stabili acolo, împreună cu suita. Doamna Otterbourne se a eză înș apropiere i încercă să avanseze câteva remarci, care fură însă întâmpinate cu o polite e atâtș ț de înghe ată, încât curând renun ă. Domni oara Van Schuyler rămase deci într-o izolareț ț ș

regală. Cuplul Doyle stătea împreună cu familia Allerton. Doctorul Bessner i-l păstraseș drept tovară pe tăcutul Fanthorp. Jacqueline de Bellefort edea singură, cu o carte în mână.ș șRosalie Otterbourne nu- i găsea locul. Doamna Allerton i se adresă o dată sau de două oriș i încercă să o atragă în grupul lor, dar fata îi răspunse pe un ton destul de dezagreabil.ș

Hercule Poirot î i petrecu restul serii ascultând ce avea de spus doamna Otterbourneș despre misiunea sa ca scriitoare.

Pe când se întorcea spre cabină, se întâlni cu Jacqueline de Bellefort. Era aplecată peste balustradă, i, când întoarse capul, Poirot fu surprins de expresia profundei suferin e de peș ț fa a ei. Nici vorbă de non alan a, de sfidarea răutăcioasă, de sclipirea întunecată iț ș ț ș triumfătoare de până acum.

- Noapte bună, mademoiselle.

- Noapte bună, Monsieur Poirot. Jacqueline ezită, apoi spuse: A i fost surprins să măț vede i pe vasul acesta?ț

- Nu am fost atât surprins, cât mi-a părut râu, foarte rău...Poirot vorbise pe un ton grav.- Râu - pentru mine?- Da, mademoiselle. A i ales un drum primejdios... La fel cum noi, cei afla i pe acestț ț

vapor, am pornit într-o călătorie, i dumneavoastră a i pornit în propria călătorie - pe unș ț fluviu repede, printre stânci amenin ătoare - i vă lăsa i purtată de cine tie ce curen iț ș ț ș ț distrugători...

- De ce spune i asta?ț

- Pentru că a a este... A i tăiat odgoanele care vă ineau ancorată într-un loc sigur. Măș ț ț

îndoiesc că acum mai ave i cale de întoarcere, chiar dacă a i vrea.ț ț

- E adevărat, spuse Jacqueline foarte încet. Apoi î i azvârli capul pe spate. Oh, Doamneș - fiecare trebuie să- i urmeze steaua, indiferent unde îl va duce.ș

- Ave i grijă,ț mademoiselle, să nu fie o stea mincinoasă...Jacqueline râse i imită vorbirea stâlcită a băie a ilor careș ț ș

închiriau măgăru i:șStea foarte rău, domnu'! Stea asta cade...Poirot era aproape adormit, când fu trezit de un

murmur de voci. Era glasul lui Simon Doyle repetând cuvintele pe care le spusese cândvaporul plecase din Shellal.

- Trebuie să mergem înainte, până la capăt...„Da, î i spuse Hercule Poirot, trebuie să mergem înainte, până la capăt...”

șNu era deloc bucuros.



Capitolul nouă

Devreme a doua zi diminea ă, nava ajunse la Ez-Zebua.ț

Cornelia Robson, cu o figură radioasă i o pălărie cu boruri largi pe cap, fu printre primiiș care coborâră pe ărm. Cornelia nu se pricepea să expedieze oamenii. Era amabilă prinț natura ei i gata să- i îndrăgească to i semenii.ș ș ț

Vederea lui Hercule Poirot, îmbrăcat într-un costum alb, cu căma ă roz, papion negru latș

i cască albă colonială pe cap, nu o făcu să se strâmbe, a a cum ar fi făcut-o cu siguran ă peș ș ț aristocratica domni oară Van Schuyler. în timp ce mergeau printre două iruri de sfinc i,ș ș ș Cornelia răspunse binevoitoare întrebării de convenien ă cu care Poirot intră în vorbă:ț

- Companioanele dumneavoastră nu coboară să viziteze templul?- Ah, vede i, veri oara Marie - adică domni oara Van Schuyler - nu se treze teț ș ș ș

niciodată prea de diminea ă. Trebuie să fie foarte, foarte atentă cu sănătatea. i bineîn elesț Ș ț că a re inut-o pe domni oara Bowers - sora care are grijă de ea - pentru tot felul de treburi.ț ș în plus, a spus că acesta nu e unul dintre cele mai frumoase temple. Dar a fost nespus deamabilă i mi-a dat voie să vin eu.ș

- Foarte drăgu din partea ei, spuse Poirot uscat.ț

Ingenua Cornelia încuviin ă fără să suspecteze nimic.ț

- O, da, e foarte buna. A fost un gest atât de generos din partea ei să mă ia în călătoriaasta. Mă consider foarte norocoasă. Mai că nu mi-a venit să cred când i-a propus mamei. iȘ v-a plăcut până acum?

- O, e minunat! Am fost în Italia - la Vene ia, la Padova i la Pisa -, apoi la Cairo -ț ș numai că veri oara Marie nu s-a sim it prea bine în Cairo, a a că n-am putut să văd preaș ț ș mult ora ul -, iar acum excursia aceasta minunata până la Wadi Calfa i înapoi.ș ș

- Ave i o natură fericită,ț mademoiselle, spuse Poirot zâmbitor.i î i îndreptă privirea gânditoare de la Cornelia la Rosalie, care, tăcută i încruntată,Ș ș ș

mergea singură în fa a lor.ț

- E foarte drăgu ă, nu? spuse Cornelia, care-i urmărise privirea. Numai că arată camț dispre uitoare. într-un mod foarte englezesc, desigur. Nu e atât de fermecătoare ca doamnaț

Doyle. Cred că doamna Doyle e cea mai fermecătoare i mai eleganta femeie pe care amș văzut-o vreodată! Iar so ul ei pur i simplu o adoră, nu? Cred că doamna aceea căruntă areț ș o figură distinsa, nu vi se pare? Am impresia că este veri oara unui duce. Vorbea despre elș aseară, chiar în apropierea noastră. Dar ea însă i nu are un titlu, nu?ș

Cornelia continuă să trăncănească până când ghidul grupului îi invită să se oprească iș începu să recite:

- Acest templu a fost dedicat zeului egiptean Amun i zeului soarelui Ra-Herakhty, alș cărui simbol era un cap de oim...ș

Discursul continuă monoton. Doctorul Bessner, cu un ghid Baedeker în mână, mormăiaceva în germană pentru sine. Prefera, evident, cuvântul scris.

Tim Allerton nu se alăturase grupului. Mama lui încerca să spargă ghea a conversa ieiț ț cu tăcutul domn Fanthorp. Andrew Pennington, cu bra ul strecurat pe sub al lui Linnetț Doyle, asculta atent, aparent foarte interesat de dimensiunile templului recitate de ghid.

- Douăzeci de metri înăl ime, a? Mi se pare ceva mai pu in înalt. Bun băiat, Ramsesț ț ăsta. Spirt, nu alta!

- Un mare om de afaceri, unchiule Andrew.Andrew Pennington o privi admirativ pe Linnet.- Ară i bine în diminea a asta, Linnet. Am fost ni el îngrijorat în privin a ta în ultimaț ț ț ț

vreme. Păreai cam nervoasă.Sporovăind, grupul se întoarse la navă. încă o dată, Karnak porni lin în sus pe fluviu.

Peisajul era acum mai pu in auster. Se vedeau palmieri i câmpuri cultivate.ț ș

Schimbarea priveli tii părea să fi adus cu sine o domolire a tensiunii secrete care-iș inuse încorda i pe pasageri. Tim Allerton î i revenise după toane. Rosalie arăta mai pu inț ț ș ț mohorâtă. Linnet părea aproape veselă.

Pennington îi spuse:



- tiu că e lipsit de tact să discu i afaceri cu o mireasă aflată în luna de miere, dar suntȘ ț unul sau două lucruri...

- Ah, desigur, unchiule Andrew. Linnet căpătă de îndată un aer pragmatic. Căsătoriamea a adus unele schimbări, e firesc.

- Exact. La un moment dat am să te rog să semnezi câteva documente.- De ce nu acum?Andrew Pennington aruncă o privire în jur. Col ul salonului în care se aflau ei eraț

aproape pustiu. Majoritatea pasagerilor erau afară, pe punte, în spa iul dintre salon iț ș

cabine. Singurii a eza i în salon erau domnul Ferguson - care bea bere la o măsu ă dinș ț ț mijloc, cu pantalonii de flanel murdari pe el, cu picioarele întinse în fa ă i fluierândț ș pentru sine între înghi ituri -, domnul Hercule Poirot, care stătea în fa a lui, i domni oaraț ț ș ș Van Schuyler, care edea într-un col , citind.ș ț

- Foarte bine, spuse Andrew Pennington i ie i din salon.ș șLinnet i Simon î i zâmbiră - într-un zâmbet lent, careș ș

înflori pe deplin de-a lungul a câteva minute.- E ti bine, iubito? întrebă el.ș- Da, sunt bine... E curios cum a dispărut starea de nervozitate.- E ti minunată, spuse Simon cu convingere.șPennington se înapoie, aducând un teanc de acte scrise

mărunt.- O, ai milă de mine! strigă Linnet. Trebuie să semnez toate astea?Andrew Pennington î i ceru scuze.ș- tiu că e neplăcut, dar a vrea să- i pun afacerile în perfectă ordine. Mai întâi, eȘ ș ț

clădirea închiriată de pe Fifth Avenue... apoi sunt concesiunile de pe Coasta de Est...Pennington vorbea întruna, fo nind i aranjând hârtiile. Simon căscă.ș ș

U a salonului fu deschisă, lăsându-l să intre pe domnul Fanthorp. Acesta se uită în jur ș fără o intă anume, apoi pă i înainte i se opri lângă Poirot, privind afară spre apa albastrăț ș ș a fluviului i spre nisipurile galbene care o mărgineau...ș

- ... doar să semnezi aici, încheie Pennington, întinzându-i lui Linnet un document iș arătându-i unde să scrie.

Linnet luă actul i îl parcurse rapid. Se întoarse să mai citească o dată prima pagină,ș apoi, cu stiloul pe care i-l oferise Pennington, î i semnă numele: Linnet Doyle...ș

Pennington luă hârtia i îi întinse o alta.șFanthorp se apropie de ei cu pas de plimbare. Se opri i- i a inti privirea, prin geamulș ș ț

lateral, la ceva ce părea să-l intereseze pe mal.- Ăsta e doar transferul ac iunilor, spuse Pennington. Nu e nevoie să-l cite ti.ț ș

Dar Linnet îl parcurse repede cu privirea. Pennington a eză în fa a ei o a treia foaie deș ț hârtie, pe care Linnet o citi din nou cu aten ie.ț

- Sunt toate destul de clare, spuse Pennington. Nimic interesant. Numai limbaj juridic.Simon căscă din nou.- Scumpa mea, doar nu ai de gând să cite ti tot mormanul ăsta, nu? Ai să stai aici până

ș

la prânz, ba chiar mai mult.- Citesc întotdeauna totul, spuse Linnet. A a m-a învă at tata. Spunea că oricând potș ț

apărea gre eli de formulare.șPennington râse destul de aspru,- E ti o excelentă femeie de afaceri, Linnet.ș- E mult mai con tiincioasă decât a fi eu, spuse Simon, râzând i el. N-am cititș ș ș

niciodată un document până la capăt în via a mea. Semnez pur i simplu unde mi se spuneț ș să semnez, i gata.ș

- E foarte neglijent din partea ta, spuse Linnet dezaprobatoare.- N-am cap pentru afaceri, recunoscu Simon însufle it. N-am avut niciodată. Dacă mi seț

spune să semnez, semnez. E cel mai simplu.Andrew Pennington îl privea gânditor. Spuse apoi cu o voce uscată, bătându-se cudegetul peste buza de sus:

- Nu e pu in cam riscant câteodată, Doyle?ț



- Aiurea, replică Simon. Nu sunt genul care să creadă că toată lumea vrea să-l păcălească. Sunt mai degrabă încrezător - i să tii că nu am de pierdut. N-am fost maiș ș niciodată în elat.ș

Deodată, spre surpriza tuturor, tăcutul domn Fanthorp se răsuci i i se adresă lui Linnet:ș- Sper că nu inoportunez, dar a vrea să vă spun cât de mult vă admir competen a înș ț

afaceri. în profesiunea mea - sunt... hm... avocat - dau adesea peste doamne care suntîntristător de nepricepute la afaceri. A nu semna niciodată un document până nu-l citi i miț se pare admirabil - absolut admirabil.

Fanthorp se înclină u or. Apoi, ro u în obraji, se întoarse la contemplarea malurilor ș ș Nilului.Linnet era oarecum nesigură de ce ar trebui să spună.Ăăă... mul umesc. î i mu că buzele ca să- i reprime un chicotit. Tânărul fusese atât deț ș ș ș

incredibil de solemn.Andrew Pennington arăta de-a dreptul enervat.Simon Doyle nu tia dacă trebuie să fie amuzat sau iritat.șDin spate, urechile domnului Fanthorp erau ro ii ca racul.ș- Următorul, te rog, spuse Linnet, zâmbindu-i lui Pennington.Dar Pennington arăta cu totul întors pe dos.- Poate ar fi bine s-o lăsăm pe altă dată, spuse el epos. Vorba lui... hm... Doyle, dacă aiț

să stai să le cite ti pe toate, o să rămânem aici până la prânz. N-ar trebui să pierdemș priveli tea. Oricum, acestea două au fost singurele urgente. O să ne ocupăm de celelalteș mai târziu.

- E cumplit de cald aici, spuse Linnet. Haide i afară!ț

Cei trei ie iră prin u ile batante. Hercule Poirot întoarseș șcapul i privi gânditor spatele domnului Fanthorp, apoi î i mută ochii asupra domnuluiș ș Ferguson, care stătea cu capul dat pe spate i fluiera înceti or pentru sine.ș ș

în fine, Poirot se uită la domni oara Van Schuyler, care edea foarte dreaptă în col ul ei.ș ș ț Domni oara Van Schuyler se holba la domnul Ferguson.ș

U a batantă dinspre babord se deschise i Cornelia Robson intră grăbită.ș ș- Ai lipsit multă vreme, observă bătrâna domni oară iritată. Unde ai fost?ș

- Scuză-mă, veri oara Marie. Sculul nu era acolo unde mi-ai spus - era în cu totul altș geamantan...

- Draga mea copila, e ti absolut nepricepută când e vorba să găse ti ceva! tiu că e tiș ș Ș ș plină de bune inten ii, drăgu ă, dar trebuie să fii un pic mai rapidă i mai istea ă. Nu- iț ț ș ț ț trebuie decât pu inăț concentrare!

- Scuză-mă, veri oara Marie. Mă tem că sunt cam bleagă.ș- Nimeni nu are de ce să fie bleg dacă încearcă, draga mea. Te-am adus în călătoria

aceasta, i am preten ia la pu ină aten ie în schimb.ș ț ț ț- Iartă-mă, veri oara Marie.ș- i unde e domni oara Bowers? Trebuia să-mi iau picăturile acum zece minute. Te rogȘ ș

du-te i adu-o imediat. Doctorul a spus că este extrem de important...șîn acest moment intră domni oara Bowers cu un pahar în mână.ș

- Picăturile dumneavoastră, domni oară Van Schuyler.ș- Ar fi trebuit să le iau la unsprezece, spuse acru bătrâna domni oară. Lipsa deș

punctualitate e ceea ce detest mai mult pe lume.- Absolut, spuse domni oara Bowers i î i privi ceasul de la mână. Este exactș ș ș

unsprezece fără o jumătate de minut.- Ceasul meu arată unsprezece i zece minute.ș- Cred că al meu arată ora bine. Nu rămâne niciodată în urmă i nici nu o ia înainte.șDomni oara Bowers era imperturbabilă.șDomni oara Van Shuyler dădu pe gât con inutul paharului cu medicament.ș ț

- Mă simt în mod cert mai rău, zise ea cu violen ă.ț- Regret să aud asta, domni oară Van Schuyler.șDomni oara Bowers nu părea deloc să regrete. Arătaș

complet neinteresată de starea pacientei sale. în mod evident ii dăduse mecanic răspunsulcel mai potrivit.



- E prea mare zăpu eală aici, trânti bătrâna domni oară. Găsi i-mi un scaun pe punte,ș ș ț domni oară Bowers. Cornelia, adu-mi lucrul de mână. Ai grijă i nu-l scăpa pe jos. i apoiș ș Ș o să am nevoie să-mi răsuce ti ni te lână.ș ș

Grupul ie i din salon.șDomnul Ferguson ofta, î i mi că picioarele i zise cu voce tare:ș ș ș- Doamne, ce i-a mai frânge gâtul babei ăsteia.șPoirot întrebă curios:- E genul care vă displace, nu?

- Dacă-mi displace? Ba bine că nu. Ce lucru bun a făcut femeia asta în via ă? N-a lucratț niciodată i n-a ridicat nici măcar un pai. N-a făcut decât să trăiască pe spatele altora. E oș parazită - i încă una al naibii de nesuferită. Există o mul ime de oameni pe nava asta fărăș ț de care cred că lumea n-ar avea deloc de suferit.

- într-adevăr?- Da. Fata aceea care a fost aici adineauri, cu semnăturile i cu aerele ei. Sunt sute i miiș ș

de muncitori amărâ i care fac o muncă de robi pentru un salariu de mizerie ca s-o ină peț ț ea în ciorapi de mătase i într-un lux inutil. E una dintre cele mai bogate fete din Anglia,ș a a mi s-a spus - i n-a muncit nici măcar o zi în via a ei.ș ș ț

- Cine v-a spus că e una dintre cele mai bogate fete din Anglia?Domnul Ferguson îi aruncă lui Poirot o privire bătăioasă.

- Un om cu care dumneavoastră nu a i sta de vorbă! Un om care munce te cu bra ele iț ș ț ș căruia nu-i e ru ine de asta! Nu unul dintre ace ti linge-blide sclivisi i ai dumneavoastră.ș ș ț

Privirea lui Ferguson se oprise acuzatoare asupra papionului negru i asupra cămă iiș ș roz.

- în ce mă prive te, eu muncesc cu mintea, i nu-mi e ru ine de asta, spuse Poirot,ș ș ș răspunzând privirii tânărului.

Domnul Ferguson replică printr-un sforăit.- Ar trebui împu ca i - cu to ii! declară el.ș ț ț- Domnule dragă, spuse Poirot, sunte i atât de pasionat de violen ă!ț ț

- îmi pute i spune ce bine se poate face pe lume fără ea? Trebuie să distrugi i săț ș desfiin ezi înainte de a crea ceva nou.ț

- E în mod cert mai u or, mai zgomotos i mult mai spectaculos.ș ș- Cu ce vă ocupa iț dumneavoastră? Cu nimic, pot să pun pariu. Probabil vă considera iț

un om din clasa de mijloc.- Nu sunt un om din clasa de mijloc. Apar in elitei, declară Poirot cu o urmă deț

arogan ă.ț

- Ce meserie ave i?ț

- Sunt detectiv, spuse Hercule Poirot cu modestia celui care declară: „Sunt rege”.- Dumnezeule mare! Tânărul păru cu adevărat surprins. Vre i să spune i că fata aceeaț ț

î i cară după ea un detectiv privat?ș Atât de tare se teme pentru propria piele?- Nu am nici o legătură cu Monsieur Doyle i cuș Madame Doyle, răspunse Poirot

în epat. Sunt în vacan ă.ț ț

- Sunte i în vacan ă, da?ț ț

- Dar dumneavoastră? Nu sunte i tot în vacan ă?ț ț

- Vacan ă! aruncă dispre uitor domnul Ferguson, după care adăugă sibilinic: Eu studiezț ț condi iile.ț

- Foarte interesant, murmură Poirot i ie i fără zgomot pe punte.ș șDomni oara Van Schuyler se a ezase în col ul cel mai bun. Cornelia îngenunchease înș ș ț

fa a ei, cu un sul de lână gri întins peste palmele depărtate. Domni oara Bowers edeaț ș ș foarte dreaptă, citind revista Saturday Evening Post.

Poirot o porni agale de-a lungul tribordului. Când înconjură pupa, aproape că se ciocnide o femeie care întoarse spre el o figură surprinsă - o fa ă oache ă, atrăgătoare, latină. Eraț ș

îmbrăcată elegant în negru i stătuse de vorba cu un bărbat solid, înalt, în uniformă -ș probabil unul dintre ingineri, după înfă i are. Pe fe ele amândurora apăru o expresieț ș ț ciudată - de vinovă ie i de panică în acela i timp. Poirot se întrebă despre ce vorbiseră.ț ș ș

- Ocoli pupa i î i continuă plimbarea de-a lungul babordului. U a unei cabine seș ș ș deschise, i din ea ie i doamna Otterbourne, care aproape îi căzu în bra e. Purta un capotș ș ț



ro u sângeriu de satin. Ierta i-mă, se scuză ea. Ierta i-mă, vă rog, dragăș ț ț Monsieur Poirot.Tangajul - e tangajul, ti i. întotdeauna am avut rău de mare. Dacă nava asta ar putea săș ț meargă fără să se mi te... Se prinse de bra ul lui Poirot. Nu suport legănatul... Niciodată nuș ț m-am sim it bine pe apă... i sunt lăsată singură aici ore întregi. Fata aceea a mea - n-areț Ș nici un pic de simpatie... de în elegere pentru biata ei mamă care a făcut totul pentru ea...ț Doamna Otterbourne începu să plângă. Am muncit ca o sclavă pentru ea... m-am spetitmuncind... m-am spetit. O grande amoureuse - asta a fi putut să fiu - oș grande amoureuse-, i am sacrificat totul... totul... i nimănui nu-i pasă! Dar am să le spun tuturor... am să leș Ș

spun acum... cum mă neglijează... cât e de crudă... mă face să merg în această călătorie... o plictiseală de moarte... O să mă duc să le spun acum...Doamna Otterbourne se repezi înainte. Poirot o re inu cu blânde e.ț ț

- O s-o trimit la dumneavoastră, madame. Intra i în cabină. E mai bine a a...ț ș

- Nu. Vreau să le spun tuturor... tuturor de pe vas...- E prea periculos, madame. Fluviul e prea agitat. Poate să vă arunce peste bord.Doamna Otterbourne îl privi cu suspiciune.- Crede i? Chiar crede i asta?ț ț

- Da.Poirot avu câ tig de cauză. Doamna Otterbourne se clătină, ezită i intră la loc în cabină.ș șPoirot strânse o dată sau de două ori din nări. Apoi dădu din cap i se apropie de loculș

unde Rosalie Otterbourne edea între doamna Allerton i Tim.ș ș- Mama dumneavoastră are nevoie de dumneavoastră mademoiselle.Rosalie râdea fericită. Acum fa a i se înnegură. îi aruncă lui Poirot o privire rapidă plinăț

de suspiciune i o porni repede de-a lungul pun ii.ș ț- N-o în eleg pe fata asta, spuse doamna Allerton. E atât de schimbătoare. Azi eț

prietenoasă, mâine e pur i simplu grosolană.ș- Total răsfă ată i irascibilă, spuse Tim.ț ș

Doamna Allerton clătină din cap.- Nu, nu cred că asta e. Cred că e nefericită.Tim ridică din umeri.- Bănuiesc că to i avem problemele noastre personale.ț

Vocea îi sunase dură i tăioasă.șSe auzi un sunet bubuitor.- Prânzul, strigă doamna Allerton încântată. Sunt moartă :e foame.în acea seară, Poirot observă că doamna Allerton discuta :u domni oara Van Schuyler.ș

Pe când trecea pe lângă ele, doamna Allerton îi făcu cu ochiul. Tocmai spunea:- Desigur, la castelul Calfries, ducele...Cornelia, eliberată de îndatoririle ei de slujnică, se afla :e punte. îl asculta pe doctorul

Bessner, care o ini ia cam plicticos în egiptologie după paginile ghidului Baedeker.ț Cornelia asculta cu o aten ie concentrată.ț

Aplecat peste balustradă, Tim Allerton spunea:- Oricum, e o lume putredă...- E nedrept, răspunse Rosalie Otterbourne. Unii oameni ii tot ce- i pot dori.șPoirot suspină. Era bucuros că nu mai era tânăr.



Capitolul zece

Luni diminea ă, la bordul naveiț Karnak se auziră tot felul de expresii de încântare i deș admira ie. Vasul era ancorat la ărm, i, la numai câteva sute de metri de el, abia luminatț ț ș de soarele matinal, se afla un templu enorm sculptat în stâncă. Patru figuri uria e, dăltuiteș în piatră, priveau în eternitate apele Nilului, cu fa a spre soarele răsăritului.ț

Cornelia Robson vorbi incoerent:

- Oh, Monsieur Poirot, nu e minunat? Adică, sunt atât de mari i de lini tite - i, dacă teș ș ș ui i la ele, te sim i atât de mic - ca o insectă - i ai senza ia că nimic nu contează cuț ț ș ț adevărat, nu?

Domnul Fanthorp, care stătea în apropiere, murmură:- Foarte... hm... impresionant.- Măre , nu? spuse Simon Doyle, apropiindu-se de Poirot. căruia îi rosti confiden ial:ț ț

ti i, eu nu sunt genul ahtiat după temple, i călătorii, i toate celelalte, dar un loc ca ăsta teȘ ț ș ș prinde, dacă în elege i ce vreau să spun. Faraonii ăia din vechime trebuie să fi fost ni teț ț ș tipi grozavi.

Poirot făcu câ iva pa i într-o parte. Simon î i coborî vocea.ț ș ș

- Nici nu pot să vă spun cât mă bucur că am venit în excursia asta. A lămurit lucrurile. E

uimitor - dar a a s-a întâmplat. Linnet i-a revenit. Zice că datorită faptului ca până la urmăș ș a acceptat să înfrunte situa ia.ț

- Mi se pare foarte probabil, spuse Poirot.- Mi-a zis că, atunci când a văzut-o pe Jackie pe vapor, s-a sim it groaznic - i că apoi,ț ș

brusc, s-a lini tit. Am căzu: amândoi de acord că n-o s-o mai evităm. O s-o înfruntăm i oș ș să-i arătăm că scamatoria asta ridicolă a ei nu ne deranjează deloc. E doar o chestie foartede prost gust - i atât. Credea că ne-a pus pe jar, dar acum pur i simplu nu ne mai pasă.ș ș Asta ar trebui să-i fie învă ătură de minte.ț

- Da, bâigui Poirot gânditor.- E grozav, nu vi se pare?- Ba da, ba da.

Linnet se apropie de ei. Era îmbrăcată într-o rochie de in de culoarea caisei i zâmbea. îlș salută pe Poirot destul de rece, doar cu o înclinare a capului, i î i luă so ul de lângă el.ș ș ț

Poirot î i dădu seama, cu o licărire momentană de amuzament, că nu îi câ tigaseș ș bunăvoin a prin atitudinea sa critică. Linnet era obi nuită să fie admirată necondi ionatț ș ț pentru tot ceea ce era i făcea. Hercule Poirot păcătuise vizibil împotriva ei.ș

Alăturându-i-se, doamna Allerton murmură:- Ce mult s-a schimbat feti a asta! La Aswan arăta îngrijorată i nu tocmai fericită.ț ș

Astăzi pare atât de radioasă, încât mai că i-e teamă să nu se fi icnit.ț ț

înainte ca Poirot să poată răspunde, grupul fu chemat la ordine. Ghidul o luă înainte i îiș conduse pe ărm către templul Abu Simbel.ț

Poirot se trezi alături de Andrew Pennington.- E prima dumneavoastră vizita în Egipt? întreba el.- O, nu, am mai fost aici în 1923. Adică am fost în Cairo. N-am mai făcut niciodată

călătoria asta în sus pe Nil.- A i venit cu vaporulț Carmanic, mi se pare - cel pu in u a mi-a spus doamna Doyle.ț ș

Pennington îi aruncă o privire vicleană.- Ei, da, a a e, recunoscu el.ș- Mă întrebam dacă i-a i cunoscut cumva pe ni te prieteni ai mei care se aflau la bord -ț ș

familia Rushington Smith.- Nu-mi amintesc de nimeni cu numele ăsta. Vaporul era plin, i vremea a fost foarteș

proasta. O mul ime de pasageri abia dacă i-au făcut apari ia pe punte, i, în orice caz,ț ș ț ș

călătoria e atât de scurtă, încât nu apuci să afli cine e la bord i cine nu.ș- Da, e adevărat. Ce surpriză plăcută trebuie să fi fost să da i pesteț Madame Doyle iș

peste so ul ei. Nu tia i că sunt căsători i?ț ș ț ț

- Nu. Doamna Doyle mi-a scris, dar scrisoarea a ajuns prea târziu, a fost trimisă încoacei am primit-o abia la câteva zile după ce ne-am întâlnit în Cairo.ș



- O cunoa te i de mul i ani, dacă am în eles bine?ș ț ț ț- Păi, a zice că da,ș Monsieur Poirot. O cunosc pe Linnet Ridgeway de când era o

copili ă numai atâtica - Pennington făcu un gest ilustrativ. Eu i tatăl ei am fost prieteni de-ț ș

o via ă. Melhuish Ridgeway era un om remarcabil - i de mare succes.ț ș

- Fiica lui va mo teni o avere considerabilă, în eleg... Ah,ș ț pardon, poate nu e preaelegant ce spun.

Andrew Pennington păru u or amuzat.ș- A, toată lumea tie. Da, Linnet e o femeie bogată.ș

- Bănuiesc totu i că recentul crah la bursă are să-i afecteze i ei afacerile, nu? Oricât ar ș ș fi de solide.Pennington nu răspunse imediat. în cele din urmă, zise:- Da, într-o anumită măsură. Situa ia e foarte dificilă în această perioadă.ț

- îmi imaginez totu i, murmură Poirot, căș Madame Doyle e o foarte bună femeie deafaceri.

- Asta a a e. Da, a a e. Linnet este o fată de teaptă i pragmatică.ș ș ș șSe opriseră. Ghidul începu să le povestească despre templul construit de marele Ramses.

Cei patru colo i reprezentându-l pe însu i Ramses, câte o pereche de fiecare parte a intrării,ș ș sculpta i în piatră, priveau de sus la grupul de turi ti răzle i i.ț ș ț ț

Signor Richetti, neluând în seamă discursul ghidului, examina cu aten ie reliefurileț

prizonierilor sirieni i negri de la baza colo ilor de lângă intrare.ș șCând pătrunse în templu, grupul fu întâmpinat de semiobscuritate i de tăcere. Ghidul leș

indica reliefurile încă viu colorate de pe unele fragmente ale pere ilor, dar turi tii începurăț ș să se împartă în bisericu e.ț

Doctorul Bessner citea sonor în germană din ghidul său Baedeker, oprindu-se din cândîn când să traducă pentru Cornelia, care îl înso ea docilă. Alăturarea lor nu dură însă preaț mult. Domni oara Van Schuyler, intrând la bra ul flegmaticei domni oare Bowers, rostiș ț ș

poruncitor: „Cornelia, vino încoace”, i lec ia doctorului Bessner fu astfel întreruptă.ș ț Doctorul zâmbi vag în urma ei, privind-o prin lentilele groase ale ochelarilor.

- O fată foarte drăgu ă, îl anun ă el pe Poirot. Nu arată atât de înfometată ca multeț ț dintre tinerele de azi. Are formele mai pronun ate. i se pricepe foarte bine să asculte; e oț Ș

plăcere să-i ii lec ii.ț ț

Poirot se gândi în treacăt că soarta Corneliei era ori să fie repezită, ori să i se ină lec ii.ț ț în orice caz, ea era întotdeauna cea care asculta, nu cea care vorbea.

Domni oara Bowers, eliberată pe moment din pricina convocării Corneliei, stătea înș mijlocul templului, privind în jur cu o expresie rece, lipsită de curiozitate. Reac ia ei laț minunile trecutului fu foarte succintă.

- Ghidul spune că numele unuia dintre ace ti zei sau zei e era Mut. Nu e grozav?ș țîn templu se afla un sanctuar în care edeau patru figuri impunătoare, cu un aer ciudat deș

demnitate i de deta are.ș ș- Linnet i so ul său le admirau. Bra ul ei se odihnea într-al iui, capul privea în sus - cuș ț ț

o expresie tipică pentru reprezentan ii noii civiliza ii: inteligentă, curioasă, neatinsă deț ț trecut. Hai să ie im de aici, spuse Simon deodată. Nu-mi plac băie ii ă tia patru, mai alesș ț ș cel cu pălărie înaltă.

- Bănuiesc că e Amon. Iar celălalt e Ramses. De ce nu- i plac? Mie mi se par ț impresionan i.ț

- La naiba, sunt prea impresionan i; e ceva bizar în ei. Hai afară la soare!ț

Linnet râse, dar cedă.Ie iră din templu, călcând pe nisipul galben i cald. Linnet începu să râdă. La picioareleș ș

lor, înfă i ând pe moment o priveli te cam sinistră a a cum păreau desprinse de trup, seț ș ș ș în irau capetele a cinci, ase băie i nubieni. Ochii li se învârteau, capetele se legănau dintr-ș ș țo parte într-alta, buzele lor rosteau un soi de invoca ie:ț

- Hip, hip, uraaa! Hip, hip, uraaa! Foarte bun, foarte frumos. Mul umim foarte mult.ț- Ce absurditate! Cum fac chestia asta? Sunt îngropa i oare cu totul?ț

Simon scoase ni te mărun i .ș ț ș- Foarte bun, foarte frumos, foarte scump, îi imită el.Doi dintre băie a ii responsabili de spectacol culeserăț ș



imediat monedele.Linnet i Simon porniră mai departe. Nu aveau nici un chef să se întoarcă pe navă iș ș

obosiseră să facă pe turi tii. Se a ezară cu spatele la imensa rocă i se lăsară mângâia i deș ș ș ț razele soarelui.

„Ce minunat e soarele, gândi Linnet. Ce cald - ce prietenos... Ce minunat e să fiifericit... Ce minunat e să fiu eu... eu... Linnet...”

închise ochii. Râmase amor ită, pe jumătate trează, dusa de gânduri ca de nisipurile careț se mi cau neîncetat în jurul ei.ș

Ochii lui Simon erau deschi i i păreau i ei plini de mul umire. Ce prost fusese să seș ș ș ț lase atât de afectat în acea prima noapte... Nu avea nici un motiv... Totul era în regulă...Până la urmă, putea avea încredere în Jackie...

Se auzi un strigăt... văzu oameni care alergau spre el, dând din mâini... strigând...Simon se holbă proste te pre de o clipă. Apoi sări în picioare, târând-o pe Linnet dupăș ț

el.Exact la timp. Un pietroi uria căzu cu zgomot de pe stâncă chiar în spatele lor. Dacăș

Linnet ar fi rămas unde era, ar fi fost strivită cu totul.Albi la fa ă, cei doi se strânseră unul într-altul. Hercule Poirot i Tim Allerton seț ș

apropiară în fugă.- Ma foi, madame, a fost cât pe ce s-o pă i i.ț ț

To i patru priviră instinctiv spre vârful stâncii. Nu se vedea nimic. Dar exista o cărareț care ducea sus. Poirot î i aminti că văzuse câ iva bă tina i urcând, la început, cândș ț ș ș coborâseră cu to ii pe ărm.ț ț

Se uită la cei doi. Linnet arăta încă ame ită - uluită. Simon însă era negru de furie.ț

- Dracu' s-o ia! se strop i el.șîncercă să se stăpânească, după ce-i aruncă o privire fugară lui Tim Allerton.- Ptiu, mai că n-a i pă it-o! spuse acesta. A rostogolit cineva pietroiul ăla sau s-aț ț

desprins singur?Linnet era foarte palidă. Spuse cu dificultate:- Cred că... a făcut-o cineva.- Putea să vă facă terci. Sunte i sigură că nu ave i vreun du man?ț ț ș

Linnet înghi i în sec de două ori, i nu reu i să răspundă binevoitoarei tachinări a luiț ș ș Tim.

- întoarce i-vă îndată pe vapor,ț madame, spuse iute Poirot. Trebuie să lua i ceva tonic.ț

Porniră cu pas repede înapoi. Simon era încă plin de o furie reprimată. Tim încerca săconverseze vesel i să distragă gândul lui Linnet de la pericolul prin care trecuse. Poirotș avea o expresie gravă pe chip.

i apoi, exact când ajunseră la pasarelă, Simon se opri ca înlemnit. Pe fa ă i se întipări oȘ ț expresie de uluială.

Jacqueline de Bellefort tocmai cobora pe ărm. îmbrăcată într-o rochie albastrăț cadrilată, avea o înfă i are aproape copilărească.ț ș

- Dumnezeule mare! spuse el încet. Deci a fost un accident până la urmă.Mânia îi dispăru de pe fa ă. U urarea lui fu atât de mare, încât Jacqueline î i dăduț ș ș

seama că era ceva în neregula.- Bună diminea a, spuse ea. Mă tem că am întârziat pu in.ț ț

înclina capul în direc ia tuturor, pă i pe ărm i o luă înspre templu.ț ș ț ș

Simon strânse mâna lui Poirot. Ceilal i doi mergeau înainte.ț

- Dumnezeule, ce u urare! Am crezut... am crezut...șPoirot dădu din cap.- Da, da, tiu ce a i crezut.ș țDar el însu i arăta în continuare grav i preocupat. întoarse capul i observa cu aten ieș ș ș ț

ce se întâmpla cu restul grupului care coborâse de pe vapor.

Domni oara Van Schuyler se înapoia încet, la bra ul domni oarei Bowers.ș ț șCeva mai departe, doamna Allerton stătea în fa a irului de capete nubiene pozna e,ț ș ș râzând. Doamna Otterbourne i se alăturase.

Ceilal i nu se vedeau.ț

Poirot clătina din cap în timp ce îl înso ea pe Simon pe vapor.ț



Capitolul unsprezece

- Pute i să-mi explica i,ț ț madame, sensul cuvântului „a se icni”?ț

Doamna Allerton fu u or surprinsă. Ea i Poirot urcau încet spre vârful stâncii de pe careș ș se putea admira a doua cataractă. Majoritatea celorlal i pasageri închiriaseră cămile, dar luiț Poirot mi carea cămilei îi amintea întru câtva de legănatul navei. Doamna Allertonș considerase că ar fi fost nedemn să nu facă drumul pe jos.

Ajunseseră la Wadi Halfa în seara dinainte. în diminea a aceasta, două bărci mariț aduseseră întregul grup în preajma celei de a doua cataracte, cu excep ia luiț signor Richetti, care insistase să meargă singur până într-un loc îndepărtat numit Semna, care,explică el, era de un excep ional interes ca fostă poartă de intrare din Nubia în Egipt peț vremea faraonului Amenemhat al III-lea i unde se afla o stela ce men iona faptul ca, laș ț intrarea în Egipt, negrii trebuiau să plătească taxe vamale. Fuseseră depuse toate eforturile

pentru a descuraja acest act de discriminare, dar fără rezultat. Signor Richetti era hotărât, iș contracarase fiecare obiec ie ce i se adusese: 1. că expedi ia nu merita făcută; 2. căț ț expedi ia nu putea fi făcuta, pentru că era imposibil să închiriezi o ma ină până acolo; 3.ț ș că nu putea găsi nici o ma ină care să-l ducă până acolo; 4. că a închiria o ma ina pânăș ș acolo l-ar fi costat o avere. După ce râse dispre uitor la auzul primei obiec ii, se arătăț ț

foarte neîncrezător fa a de a doua, se oferi să- i găsească singur o ma ină la a treia iț ș ș ș negocie fluent în arabă pentru a o contracara pe cea de a patra, Signor Richetti plecă în celedin urmă, pe furi , pentru a evita ca i altor pasageri să le vină ideea să se depărteze de laș ș itinerarul turistic stabilit.

- „A se icni”? Doamna Allerton î i înclina capul într-o parte în timp ce se gândea cumț ș să răspundă. De fapt, e un cuvânt sco ian. înseamnă a manifesta acea fericire exaltată deț dinaintea unei nenorociri. ti i, sentimentul acela că totul e prea frumos pentru a fiȘ ț adevărat.1

Doamna Allerton dădu mai multe detalii. Poirot o asculta atent.- Mul umesc,ț madame. Acum în eleg. E ciudat că a i spus asta ieri - cândț ț Madame

Doyle a fost atât de aproape de moarte.

Doamna Allerton fu scuturată de un fior.- Probabil că a scăpat printr-o minune. Crede i că au rostogolit pietroiul vreunii dintreț

băie a ii ăia nesuferi i, ca să se distreze? E genul de năzbâtie pe care l-ar putea faceț ș ț băie ii din toată lumea - probabil fără inten ia de a provoca vreun râu.ț ț

Poirot dădu din umeri.- Posibil, madame.Schimba subiectul, aducând vorba despre Mallorca i punând tot felul de întrebăriș

pragmatice, ca i cum ar fi fost interesat să viziteze insula.șDoamna Allerton ajunsese să-l placă foarte mult pe micul detectiv - poate, în parte, dinspirit de contradic ie. I se părea că Tim încearcă tot timpul să o facă să se poarte mai pu inț ț

prietenos cu Hercule Poirot, pe care fiul ei îl catalogase definitiv drept „un ticălos de celmai rău soi”. Dar ea nu-l considera un ticălos; presupunea că vestimenta ia oarecumț exotică a lui Poirot îl a â ase atâta pe Tim. Ea îl considera pe Poirot un companionț ț inteligent i stimulator, i, în plus, foarte în elegător. Doamna Allerton se trezi până laș ș ț urmă împărtă indu-i antipatia ei pentru Joanna Southwood, ceea ce îi făcu bine. i, în celeș Ș din urmă, de ce nu i-ar fi spus? El nu o cuno tea pe Joanna - i nu o va întâlni probabilș ș niciodată. De ce nu s-ar u ura de această constantă povară provocată de gelozie?ș

Chiar în acest timp, Tim i Rosalie Otterbourne discutau despre ea. Tim tocmai î iș ș exagerase, autoironie, soarta: sănătatea lui ubredă, niciodată suficient de proastă pentru aș fi cu adevărat interesantă, dar, pe de altă parte, nu îndeajuns de bună pentru a-i permitevia a pe care i-ar fi plăcut s-o ducă; foarte pu in bani; nici o îndeletnicire care să-lț ț

pasioneze.- O existen ă absolut domestică i căldu ă, încheie el nemul umit.ț ș ț ț

- Ave i ceva pentru care o grămadă de oameni v-ar invidia, spuse Rosalie brusc.ț

- Adică?

1 Cuvântul românesc „ icnit" nu redă exact sensul originaluluiț fey. (n.tr.)



- Pe mama dumneavoastră.Tim fu surprins i plăcut impresionat.ș- Mama? Da, bineîn eles, e o persoană cu totul deosebită. E frumos din parteaț

dumneavoastră să observa i asta.ț

- Mie mi se pare minunată. Are o expresie atât de plăcută - atât de echilibrată i deș calmă -, de parcă nimic n-ar putea-o atinge, i totu i... totu i, într-un fel, e întotdeaunaș ș ș dispusă să facă haz de tot soiul de lucruri...

Rosalie se bâlbâi u or de atâta ardoare.ș

Tim sim i cum inima i se încălze te fa ă de această fată. Vru să-i facă un complimentț ș ț similar, dar, din nefericire, pentru el, doamna Otterbourne era întruchiparea a tot ce putea fimai periculos pe lume. Incapacitatea de a-i răspunde cu aceea i monedă îl făcu să se simtăș stânjenit.

Domni oara Van Schuyler rămăsese într-una din bărci. Nu riscase să urce pe stâncă niciș în spinarea unei cămile, nici pe propriile picioare. Spusese în epată:ț

- îmi pare râu că trebuie să vă rog să sta i cu mine, domni oara Bowers. Aveam deț ș gând s-o in aici pe Cornelia i să vă las pe dumneavoastră să pleca i, dar fetele astea suntț ș ț atât de egoiste. A plecat în grabă fără să-mi spună o vorbă. i, de fapt, am văzut-o stând deȘ vorbă cu tânărul acela nesuferit i prost-crescut, Ferguson. Cornelia m-a dezamăgitș

profund. Nu are nici cea mai vagă idee despre cum trebuie să te por i în societate.ț

Domni oara Bowers răspunse în stilul ei foarte pragmatic:ș- Nu e nici o problemă, domni oară Van Schuyler. E foarte cald ca să fi urcat pe jos, iș ș

nu-mi place deloc cum arată eile de pe cămilele acelea. Cel mai probabil sunt pline deș purici. î i potrivi ochelarii, î i ridică privirea ca să se uite la grupul care cobora de pe dealș ș

i remarcă: Domni oara Robson nu mai este cu tânărul acela. S-a alăturat doctoruluiș ș Bessner.

Domni oara Van Schuyler scoase un mormăit.șDe când descoperise că doctorul Bessner avea o mare clinică privată în Cehoslovacia iș

reputa ia unui medic la modă în toată Europa, era dispusă să fie mai drăgu ă cu el. în plus,ț ț putea avea nevoie de serviciile lui înainte de încheierea călătoriei.

Când grupul se întoarse pe Karnak, Linnet scoase un strigăt de surpriză.- O telegramă pentru mine.O înha ă de pe ghi eu i o deschise.ț ș ș

- Hm... nu în eleg... cartofi, sfeclă... ce-i asta, Simon?ț

Simon tocmai se apropia să se uite peste umărul so ieiț

sale, când o voce furioasă spuse:- Ierta i-mă, telegrama este a mea.ț

iȘ Signor Richetti o smulse cu bădărănie din mâna lui Linnet, a intind asupra ei oț privire plină de mânie.

Linnet se holbă nedumerită timp de o secundă, apoi privi din nou plicul.- Oh, Simon, ce proastă sunt! E Richetti, nu Ridgeway - i oricum nu mai suntș

Ridgeway, evident. Trebuie să-mi cer scuze.i Linnet porni după arheolog până la pupa vasului.Ș

- îmi pare nespus de râu, Signor Richetti. Numele meu era Ridgeway înainte decăsătorie, i nu sunt căsătorită de prea mult timp, a a că...ș ș

Linnet se opri, toată numai zâmbet, invitându-l pe Signor Richetti să zâmbească i el laș gre eala proaspetei mirese.ș

Dar Richetti, în mod evident, nu era deloc amuzat de povestea aceasta. Nici reginaVictoria în momentele ei cele mai proaste nu arătase a a de fioroasă.ș

- Numele trebuie citite cu aten ie. E impardonabil să fi i atât de neatentă.ț ț

Linnet î i mu că buzele i se înro i. Nu era obi nuită ca scuzele ei să fie primite astfel.ș ș ș ș ș Se întoarse i, reluându- i locul alături de Simon, spuse supărată:ș ș

- Italienii ă tia sunt cu adevărat insuportabili.ș- Nu te îngrijora, draga mea; hai să mergem să ne uităm la crocodilul acela mare care î iț

plăcuse.Cei doi ie iră împreună pe ărm.ș ț



Poirot, care îi privea din urmă, auzi lângă el o răsuflare întretăiată. Se întoarse i o zăriș alături pe Jacqueline de Bellefort, cu mâinile încle tate pe balustradă. Expresia de pe chipulș ei, când se răsuci spre el, îl surprinse. Nu mai era nici veselă, nici mali ioasă. Păreaț

pârjolită de un foc interior.- Nu le mai pasă, spuse ea cu o voce joasă, grăbită. Au trecut peste mine. Nu îi mai pot

atinge... Nu îi mai interesează că sunt aici... Nu mai pot... nu mai pot să le fac nici un râu...Mâinile ei tremurau pe balustradă.- Mademoiselle...O, e prea târziu acum, îl întrerupse Jacqueline, prea târziu să mă mai

avertiza i... A i avut dreptate. N-ar fi trebuit să vin. Nu în această călătorie. Cum a iț ț ț numit-o? O călătorie a sufletului? Nu mai pot da înapoi; trebuie să merg înainte. i voiȘ merge. Nu vor fi ferici i împreună. Nu. Mai degrabă îl omor...ț

Jacqueline se depărtă brusc. în timp ce o urmărea cu privirea, Poirot sim i o mână peț umăr.

- Prietena dumitale pare pu in supărată,ț Monsieur Poirot.Poirot se răsuci i se holbă surprins la o veche cuno tin ă.ș ș ț- Colonelul Race!Bărbatul înalt i bronzat zâmbi.ș- O mică surpriză, nu?Hercule Poirot îl întâlnise pe colonelul Race cu un an în urmă, la Londra. Fuseseră

invita i amândoi la o foarte ciudată cină - care se încheiase cu moartea i mai ciudatei lor ț ș gazde.1

Poirot tia că Race era un om care apărea i dispărea pe nea teptate. De obicei putea fiș ș ș găsit într-unui dintre locurile îndepărtate ale imperiului unde necazurile nu se lăsau preamult a teptate.ș

- Deci ai venit la Wadi Halfa, spuse el gânditor.- Am venit pe această navă.- Adică?- Mă voi întoarce împreună cu dumneata la Shellal.Hercule Poirot ridică din sprâncene.- Foarte interesant. Nu vrei să luăm ceva de băut?

Intrară în salonul de observa ie, acum pustiu. Poirot comandă un whisky pentru colonelț i o oranjadă dublă cu mult zahăr pentru el.ș

- Deci te întorci împreună cu noi, spuse Poirot în timp ce sorbea. Ai ajunge mai repedecu vaporul guvernamental - care merge i ziua, i noaptea, nu?ș ș

Fa a colonelului se încre i de admira ie.ț ț ț

- Ai nimerit chiar la intă, ca de obicei,ț Monsieur Poirot, spuse el amabil.- Deci e vorba de pasageri?- Unul dintre pasageri.- Care dintre ei oare? se întrebă Hercule Poirot, cu privirea în tavan.- Din păcate, nu tiu nici eu, spuse Race cu triste e.ș țPoirot se arătă interesat.- Nu e cazul să am secrete fa ă de dumneata, admise colonelul. Am avut multe necazuriț

în regiunea aceasta - de toate felurile. Nu oamenii care-i conduc în văzul lumii peinsurgen i ne interesează. Ci cei care pun totul la cale, într-un mod foarte inteligent. Auț fost trei. Unul dintre ei este mort. Un altul zace în închisoare. îl caut pe cel de-al treilea - unom care are la activ cinci sau ase crime comise cu sânge rece. Este unul dintre cei maiș inteligen i agitatori plăti i din câ i au existat vreodată... i se află pe acest vas. tiu astaț ț ț Ș Ș dintr-o scrisoare care ne-a ajuns în mâini. în mod cifrat, spunea: „X va fi pe vaporul

Karnak de pe apte pe treisprezece ale lunii”. Nu men iona însă sub ce nume va călători.ș ț- Ai vreo descriere a lui?- Nu. Genealogie mixtă, americană, irlandeză i franceză. O amestecătură. Asta nu neș

ajută însă prea mult. Ai vreo idee?- O idee - i asta e deja foarte bine, spuse Poirot meditativ.șCunoscându-l, Race nu insistă. tia că Hercule Poirot nu vorbea niciodată dacă nu eraȘ

sigur.

1 Referire la subiectul romanului Căr ile pe masăț de Agatha Christie (n.tr.)



Poirot î i frecă nasul i spuse amărât:ș ș- Se întâmplă ceva pe vaporul acesta care mă nelini te te foarte tare.ș șRace îl privi întrebător.- Imaginează- i, spuse Poirot, o persoană A care a făcut foarte tare să sufere o altăț

persoană B. Persoana B vrea să se răzbune. Proferează ni te amenin ări...ș ț- A i B aflându-se amândouă pe acest vas?șPoirot încuviin ă din cap.ț

- Exact.

- i B fiind, bănuiesc, o femeie?Ș- într-adevăr.Race î i aprinse o igară.ș ț- Eu nu mi-a face griji. Oamenii care se apucă să vorbească despre ceea ce vor face nuș

ajung de obicei s-o facă.- i asta e în mod special valabil pentruȘ Ies femmes, ai adăuga! Da, e adevărat.Dar Poirot părea tot nelini tit.ș- Altceva? întrebă Race.- Da, mai este ceva. Ieri, persoana A a scăpat ca prin urechile acului de la moarte, o

moarte care ar fi putut fi foarte u or numită accidentală.ș- Pusă la cale de B?

- Nu, tocmai asta e ideea. B nu a avut nimic de a face cu ea.- Atunci a fost un accident.- Presupun - dar mie nu-mi plac asemenea accidente.- E ti sigur că B nu a fost implicată?ș- Absolut.- Ei, se mai întâmplă i coinciden e. Apropo, cine este A? Vreo fiin ă abjectă?ș ț ț- Din contră. Este o tânără doamnă bogată, fermecătoare i foarte frumoasă.șRace zâmbi cu gura până la urechi.- Sună a melodramă.- Peut-être. Dar, î i spun sincer, mie nu îmi sună deloc bine, dragă prietene. Dacă amț

dreptate, i, până la urmă, am obiceiul de a avea dreptate - Race zâmbi pe sub musta ă laș ț

această declara ie tipică a lui Poirot -, atunci lucrurile sunt cât se poate de nelini titoare. iț ș Ș acum apari i dumneata cu o nouă complica ie. îmi spui că peș ț Karnak există un criminal.

- Nu ucide de obicei tinere doamne fermecătoare.Poirot clătină din cap nemul umit.ț

- Mi-e teamă, prietene, spuse el. Mi-e teamă... Astăzi am sfătuit-o pe această doamnă, Madame Doyle, să plece împreună cu so ul ei la Khartoum, să nu se mai întoarcă pe vapor.ț Dar n-au fost de acord. Mă rog cerului să ajungem la Shellal fără vreo nenorocire.

- Nu e ti cam prea pesimist?șPoirot clătină din cap.

- Mi-e teamă, spuse el simplu. Da, mie, Hercule Poirot, îmi e teamă...



Capitolul doisprezece

Cornelia Robson stătea în mijlocul templului de la Abu Simbel. Era seara zileiurmătoare - o seară fierbinte, lini tită.ș Karnak ancorase încă o dată la Abu Simbel pentru a

permite pasagerilor o a doua vizită la templu, de data asta în lumină artificială. Diferen aț era considerabilă, i Cornelia comenta uimită faptul în fa a domnului Ferguson, care stăteaș ț lângă ea.

- O, se vede mult mai bine acum! exclamă ea. To i du manii aceia cărora regele le taieț ș capul ies atât de bine în relief! i acolo e un castel foarte drăgu pe care nu-l observasem.Ș ț Ce bine ar fi dacă doctorul Bessner s-ar afla aici, mi-ar spune ce e cu el.

- Nu-mi vine să cred că îl supor i pe prostul ăla bătrân, comentă Ferguson mohorât.ț

- O, e una dintre cele mai amabile persoane pe care le-am întâlnit.- Un bătrân bombastic i plicticos.ș- Nu cred că ar trebui să vorbi i în felul ăsta.ț

Tânărul o prinse deodată de mână. Tocmai ie eau din templu la lumina lunii.ș- De ce accep i să fii îndoctrinată de ni te mo negi umfla i i repezită i dispre uită deț ș ș ț ș ș ț

băbătia aia respingătoare?- Ah, domnule Ferguson!

- Nu ai nici un pic de curaj? Nu tii că e ti la fel de bună ca ea?ș ș- Nu, nu sunt!Cornelia vorbea cu sinceritate.- Nu e ti la fel de bogată, asta vrei să spui.ș- Nu, nu e vorba de asta; veri oara Marie este o persoana foarte cultivată i...ș ș- Cultivată! Tânărul dădu drumul bra ului Corneliei la fel de brusc cum i-l prinsese.ț

Cuvântul acesta mă scârbe te.șCornelia îl privi alarmată.- Nu îi convine că vorbe ti cu mine, nu? întrebă tânărul.șCornelia ro i i păru stingherită.ș ș- i de ce? Pentru că i se pare că nu sunt egal cu ea din punct de vedere social. Oh! Nu eȘ

revoltător?Cornelia ezită.- Ar fi mai bine dacă nu v-a i enerva atâta.ț

- Nu î i dai seama - tu, o americancă get-beget - că to i oamenii sunt născu i egali iț ț ț ș liberi?

- Nu sunt, spuse Cornelia cu o siguran ă calmă.ț

- Draga mea, asta declară însă i constitu ia voastră!ș ț- Veri oara Marie sus ine că politicienii nu sunt ni te gentlemeni, spuse Cornelia. i,ș ț ș Ș

fire te, că oamenii nu sunt egali.ș E de la sine în eles. Eu tiu că arăt cam urâ ică, i a fost oț ș ț ș vreme când mă sim eam uneori umilită din pricina asta, dar am trecut de etapa aceea. Mi-ț

a fi dorit să fiu i eu frumoasă i elegantă ca doamna Doyle, dar nu sunt, a a că nu are rostș ș ș ș

să-mi fac probleme.

- Doamna Doyle! spuse Ferguson cu un dispre nedisimulat. E genul de femeie care ar ț trebui împu cată ca exemplu pentru al ii.ș ț

Cornelia îl privi temătoare.- Cred că digestia dumneavoastră e de vină, spuse ea blând. Am o pepsină specială pe

care veri oara Marie a încercat-o odată. Vre i s-o încerca i i dumneavoastră?ș ț ț ș- E ti imposibilă! izbucni Ferguson.șSe întoarse i se îndepărtă. Cornelia o porni către navă. Chiar în timp ce mergea peș

pasarelă, el o ajunse iară i din urmă.ș- E ti cea mai amabilă persoană de pe vaporul ăsta. ine minte asta.ș Ț

îmbujorată de plăcere, Cornelia se întoarse în salonul de observa ie. Domni oara Vanț ș Schuyler avea cu doctorul Bessner o conversa ie agreabilă despre câ iva dintre pacien iiț ț ț de rang regal ai acestuia.

- Sper din tot sufletul că n-am întârziat prea mult, veri oară Marie, spuse Cornelia cu unș aer vinovat.



Verificându- i ceasul, bătrâna doamnă spuse abrupt:ș- Nu se poate spune că te-ai grăbit, draga mea. i ce ai făcut cu alul meu de catifea?Ș șCornelia privi în jur.- Să mă duc să văd dacă e în cabină, veri oară?ș- Bineîn eles că nu e! L-am avut aici după cină, i nu am ie it din locul ăsta. Era peț ș ș

scaunul de acolo.Cornelia căută cam la întâmplare.- Nu-l văd nicăieri, veri oară Marie.ș

- Prostii! sări domni oara Van Schuyler. Uită-te mai bine!șEra un ordin dat ca unui că el, i, ca un că el, Cornelia i seț ș ț

supuse. Tăcutul domn Fanthorp, care edea la o masă în apropiere, se ridică i încercă să oș ș ajute. Dar alul nu era de găsit.ș

Ziua fusese atât de toridă i de umedă, încât majoritatea pasagerilor se retrăseserăș devreme după ce vizitaseră templul de pe ărm. Familia Doyle juca bridge cu Penningtonț i cu Race la o masă într-un col . în salon se mai afla doar Hercule Poirot, care căsca dinș ț

toate puterile la o măsu ă de lângă u ă.ț ș

Pornind cu pas regal spre cabina sa, domni oara Van Schuyler i suita se opriră o clipăș ș în dreptul lui Poirot. Acesta sări politicos în picioare, înăbu indu- i un căscat colosal.ș ș

- Tocmai mi-am dat seama cine sunte i,ț Monsieur Poirot. Pot să vă spun că am auzit de

dumneavoastră de la vechiul meu prieten Rufos Van Aldin. 1 Trebuie să-mi povesti iț cândva despre cazurile dumneavoastră.

Poirot, cu ochii u or împăienjeni i de somn, făcu o plecăciune exagerată. Cu o înclinareș ț a capului amabilă, dar condescendentă, domni oara Van Schuyler trecu mai departe.ș

Poirot căscă încă o dată. Se sim ea greoi i inept din pricina somnolen ei i abia î iț ș ț ș ș putea ine ochii deschi i. Aruncă o privire spre jucătorii de bridge, absorbi i de jocul lor,ț ș ț apoi spre tânărul Fanthorp, adâncit în lectura unei căr i. In afara lor, nu mai era nimeni înț salon.

Poirot ie i prin u ile batante pe punte, unde aproape se ciocni de Jacqueline de Bellefort,ș ș care venea precipitat înspre el.

- Pardon, mademoiselle.- Arăta i cam somnoros,ț Monsieur Poirot, spuse ea.Poirot recunoscu:- Mais oui - sunt mort de somn. Abia îmi pot ine ochii deschi i. A fost o zi foarteț ș

apăsătoare i neplăcută.ș- Da. Jacqueline păru să mediteze la cele spuse de Poirot. A fost una dintre zilele acelea

când lucrurile - pac! se frâng, se rup! Când sim i că nu mai po i merge înainte...ț ț

Vocea ei era joasă i pătima ă. Jacqueline nu se uita la Poirot, ci privea spre ărmulș ș ț nisipos. Mâinile îi erau încordate, rigide...

Brusc, corpul ei se relaxă.- Noapte bună, Monsieur Poirot, spuse ea.- Noapte bună, mademoiselle.Privirea ei o întâlni pe a lui, pre de o clipa. Rememorând a doua zi întâlnirea, Poirotț

ajunse la concluzia că în acel moment zărise în ochii ei ceva ca o chemare. Poirot nu aveasă uite asta.

Apoi el se îndreptă spre cabină, iar ea o luă spre salon. După ce reu i să satisfacăș numeroasele nevoi i fantezii ale domni oarei Van Schuyler, Cornelia î i luă lucrul deș ș ș mână i se întoarse în salon. Spre deosebire de Poirot, ea nu se sim ea deloc somnoroasă.ș ț Din contră, era cât se poate de trează i chiar u or exaltată.ș ș

Cei patru jucători de bridge edeau încă în jurul mesei, într-un alt fotoliu, tăcutulș Fanthorp citea o carte. Cornelia se a eză i începu să coasă.ș ș

Deodată, u a se deschise i Jacqueline de Bellefort intră în salon. Rămase câtevaș ș

momente în prag, cu capul dat pe spate. Apoi apăsă butonul soneriei, porni agale de-acurmezi ul sălii spre Cornelia i se a eză lângă ea.ș ș ș- A i fost pe ărm? o întrebă.ț ț

1 Bogăta american, personaj principal al romanuluiș Misterul trenului albastru de Agatha Christie, men ionat în treacăt i în alte crea iiț ș ț ale autoarei (n.tr.)



- Da. Mi s-a părut fascinant la lumina lunii.Jacqueline dădu din cap.- Da, minunată noapte... O noapte perfectă pentru cei afla i în luna de miere.ț

î i îndreptă ochii spre masa unde se juca bridge i-i a intiș ș ț0 clipă asupra lui Linnet Doyle.

Un ospătar veni să ia comanda. Jacqueline ceru un gin dublu. Simon Doyle îi aruncă o privire scurtă. O crestătură vagă de nelini te îi apăru între sprâncene.ș

- Simon, e rândul tău, spuse Linnet.

Jacqueline îngâna o melodie pentru sine. Când ospătarul îi aduse por ia de gin, ea ridicăț paharul, spuse: „Pentru crimă”, îl dădu pe gât i ceru încă unul.șSimon o privi din nou de la masa de bridge. Deveni i mai absent. Partenerul său,ș

Pennington, îi făcu de câteva ori repro uri.șJacqueline începu din nou să fredoneze, la început cu voce scăzută, apoi din ce în ce mai

tare:

He was her man and he did her wrong...1

- Scuze, îi spuse Simon lui Pennington. Sunt un prost că nu i-am urmărit mâna. Au unț rober.

Linnet se ridică.- Mi-e cam somn. Cred că a vrea să merg la culcare.ș- Da, ar cam fi cazul, spuse colonelul Race.- i mie mi se pare, încuviin ă Pennington.Ș ț- Vii, Simon?- Nu încă, spuse rar Simon. Cred că am să iau întâi ceva de băut.Linnet dădu din cap i ie i, urmată de Race. Pennington î i termină paharul i plecă i el.ș ș ș ș șCornelia începu să- i strângă broderia.ș- Nu pleca, domni oară Robson, spuse Jacqueline. Te rog. Cred că n-a vrea să dorm înș ș

noaptea asta. Nu mă părăsi.Cornelia se a eză la loc.ș

- Noi, fetele, trebuie să stăm împreună, murmură Jacqueline.î i dădu capul pe spate i râse - un râs sub ire, fără veselie.ș ș țVeni i al doilea pahar cu gin.ș- Gustă, o îndemnă Jacqueline.- Nu, mul umesc frumos, răspunse Cornelia.ț

Jacqueline î i dădu scaunul pe spate. Fredona acum destul de tare:ș

He was her man and he did her wrong...

Domnul Fanthorp întoarse o pagină din Europe from Within.- Cred că am să merg totu i la culcare, spuse Cornelia. Se face foarte târziu.ș- Nu te duci nicăieri, declară Jacqueline. î i interzic. Poveste te-mi despre tine.ț ș

- Păi... nu prea tiu. Nu sunt multe de spus. Cornelia ezită. Am stat în general acasă i n-ș șam călătorit prea mult.Asta e prima mea excursie în Europa, i îmi place extraordinar de mult.ș

Jacqueline râse.- E ti o fire fericită, a a-i? Oh, Doamne, ce mi-ar plăcea să fiu ca tine!ș ș- O, într-adevăr? Dar... adică... Sunt sigură că...Cornelia sim i că devine agitată. Fără îndoială, domni oara de Bellefort bea prea mult.ț ș

Nu era nimic nou pentru Cornelia, care văzuse nenumăra i be ivi în timpul Prohibi iei.ț ț ț Dar aici se ascundea altceva... Jacqueline de Bellefort vorbea cu ea, se uita la ea, i totu i, iș ș

se păru Corneliei, era ca i cum, într-un fel, vorbea cu altcineva...șDar în salon mai erau doar doi oameni, domnul Fanthorp i domnul Doyle. Domnulș Fanthorp părea absorbit de cartea sa. Domnul Doyle arăta cam ciudat - avea pe fa ă oț expresie atentă, mai degrabă stranie.

1 „El era bărbatul ei i a gre it fată de ea…ș ș “ – versuri dintr-o cunoscută baladă americană, Frankie and Johnnie, în care Frankie î iș împu că iubitul infidel. (n.tr.)ș



Jacqueline spuse din nou:- Poveste te-mi despre tine!șAscultătoare ca întotdeauna, Cornelia încercă să se supună. Povesti, oarecum stângaci,

cu detalii inutile, despre via a ei zilnică. Era prea pu in obi nuită să vorbească. Rolul eiț ț ș fusese întotdeauna al unei ascultătoare. i totu i, domni oara de Bellefort părea să vrea săȘ ș ș afle mai multe. Când Cornelia se întrerupse la un moment dat, tânăra cealaltă o împinse dela spate.

- Haide, continuă!

i Cornelia continuă („Desigur, mama e o fiin ă foarte delicată - în unele zile nuȘ ț mănâncă decât cereale”), în mod neplăcut con tientă că tot ceea ce spunea era absolutș neinteresant i totu i flatată de aparentul interes al interlocutoarei. Dar era ea cu adevăratș ș interesată? Nu asculta, oare, altceva - sau nu a teptaș să audă altceva? Se uita la Cornelia,da, dar nu era oare altcineva în sală?

- i, bineîn eles, avem ni te cursuri de arta foarte bune, i iarna trecută am urmat un cursȘ ț ș ș de...

(Cât era ora? în mod sigur foarte târziu. Cornelia vorbea, i vorbea. Numai de s-ar ș întâmpla ceva...)

i deîndată, ca i cum dorin a i s-ar fi împlinit, ceva se întâmpla într-adevăr. Numai că,Ș ș ț în momentul acela, totul păru foarte firesc.

Jacqueline î i întoarse capul i-i spuse lui Simon Doyle:ș ș- Simon, sună clopo elul, te rog. Mai vreau un rând.ț

Simon Doyle ridică privirea din revista pe care o citea ișspuse încet:

- Ospătarii s-au dus să se culce. E trecut de miezul nop ii.ț

- Iar eu î i spun că mai vreau un rând.ț

- Ai băut destul, Jackie, zise Simon.Ea se întoarse cu totul înspre el.- i de ce naiba ai impresia că e treaba ta?ȘSimon ridică din umeri.- Nu e treaba mea.

Ea îl privi timp de un minut sau două. Apoi spuse:- Ce este, Simon? i-e frică?Ț

Simon nu răspunse. Cu un gest destul de ostentativ, î i luă din nou revista de pe masă.șCornelia murmură:- O, Doamne, e a a de târziu... Trebuie să…șîncepu să se agite, î i scăpă un degetar...ș- Nu te duce la culcare, te rog, insista Jacqueline. A vrea să mai fie o femeie aici, cuș

mine - să mă sus ină. începu din nou să râdă. tii de ce se teme Simon cel de colo? Se temeț Ș că eu am să- i spun povestea vie iiț ț mele.

-A, da?Cornelia era asaltată de emo ii contradictorii. Se sim ea foarte stânjenită, dar în acela iț ț ș

timp exaltată. Ce Întunecată era privirea lui Simon Doyle!- Da, e o poveste foarte trista, o asigură Jacqueline. Vocea ei plăcută era joasă i plinăș

de ironie. Dânsul s-a purtat cu mine destul de urât, nu, Simon?Simon Doyle izbucni cu brutalitate:- Du-te la culcare, Jackie! E ti beată.ș- Dacă asta te face să te sim i prost, dragă Simon, ar trebui să părăse ti sala.ț ș

Simon Doyle o privi. Mâna în care inea revista îi tremura pu in, dar el spuse fărăț ț ezitare:

- Rămân.Cornelia murmură pentru a treia oară:

- Trebuie neapărat să... e a a de târziu...ș- N-ai să pleci, sări Jacqueline. întinse mâna i o inu pe Cornelia lipită de scaun. Ai săș ț

stai i ai să ascul i ce am de spus.ș ț- Jackie, spuse Simon tăios, te faci de râs! Pentru Dumnezeu, du-te la culcare!Jacqueline se îndreptă deodată pe scaun. începu să vorbească repede, aproape optit:ș



- Te temi de o scenă, nu? Asta pentru că e ti englez - e ti atât de reticent! Vrei să măș ș port „decent”, nu? Dar nu-mi pasă dacă mă port decent sau nu! Ai face mai bine să ie i deș aici cât mai repede - pentru că am să spun multe.

Jim Fanthorp î i închise cu grijă cartea, căscă, se uită la ceas, se ridică i ie i cu pasș ș ș agale - o ie ire tipic britanică i total neconvingătoare.ș ș

Jacqueline se răsuci cu totul în scaun i îl fulgeră pe Simon cu privirea.ș- Prost nenorocit, spuse ea răgu it, crezi că po i să te por i cu mine a a cum te-ai purtatș ț ț ș

i să scapi nepedepsit?ș

Simon Doyle deschise gura să spună ceva, dar o închise la loc. Râmase nemi cat, ca iș ș cum spera că izbucnirea ei se va consuma dacă n-o va provoca în nici un fel.Vocea lui Jacqueline era vâscoasă i neclară. Cornelia, total neobi nuită să vadăș ș

explozii emo ionale, se sim ea fascinată.ț ț

- i-am spus, continuă Jacqueline, că mai degrabă te omor decât să te văd cu altăȚ femeie... Nu crezi că vorbeam serios? Te în eli.ș Am a teptat doar. E ti bărbatul meu! Aiș ș auzit? îmi apar ii mie...ț

Simon încă nu spunea nimic. Mâna lui Jacqueline scotoci în poală timp de o clipă.Apoi fata se aplecă înainte.

- i-am spus că te-a omori, i n-am glumit... Scoase deodată mâna, în care inea cevaȚ ș ș ț ce sclipea. Am să te ucid ca pe un câine... ca pe o javră ce e ti...ș

Simon făcu în sfâr it o mi care. Sări în picioare, dar în acela i moment Jacquelineș ș ș apăsă pe trăgaci...

Simon căzu încovrigat peste un scaun... Cornelia ipă i se repezi spre u ă. Jimț ș ș Fanthorp se afla pe punte, aplecat peste balustradă.

- Domnule Fanthorp... Domnule Fanthorp...El se apropie în fugă. Ea se agă ă de el, incoerentă:ț

- L-a împu cat! O, Doamne, l-a împu cat!ș șSimon Doyle zăcea în continuare a a cum căzuse, peste un scaun. Jacqueline stătea caș

paralizată. Tremura violent, i ochii ei, dilata i i îngrozi i, priveau pata sângerie care seș ț ș ț întindea încet pe pantalonul lui Simon, chiar sub genunchi, unde Simon inea o batistăț

presată asupra rânii.- N-am vrut... se bâlbâi ea. O, Doamne, n-am vrut...Pistolul îi căzu din mâinile tremurânde pe podea, cu un .

pocnet. Jacqueline îl lovi cu piciorul, i pistolul se rostogoli sub o canapea.șSimon murmură cu o voce slabă:Fanthorp, pentru numele lui Dumnezeu, vine cineva... spune că nu s-a întâmplat nimic -

a fost un accident, ceva. Nu vreau nici un fel de scandal. Fanthorp dădu din cap în semn deîncuviin are. Se întoarse spre u ă, în cadrul căreia apăruse fa a uimită a unui nubian.ț ș ț

- E în regulă, spuse el, e în regulă! Ne jucam doar.Fa a negricioasă păru întâi suspicioasă, apoi deconcertatăț

i, în fine, lămurită. Rânji cu toată gura, arătându- i din ii. Nubianul dădu din cap i seș ș ț ș îndepărtă.

Fanthorp se întoarse.- Gata. Nu cred c-a auzit altcineva. A fost numai ca un pocnet de ampanie. Acum...șFanthorp tresări. Jacqueline începu brusc să plângă isteric.- O, Doamne, mai bine a fi murit... O să mă omor. Mai bine a fi murit... Oh, ce-amș ș

făcut, ce-am făcut?Cornelia se repezi lângă ea.- Mai încet, draga mea, mai încet.Simon, cu sprâncenele ude de nădu eală i cu fa a schimonosită de durere, spuse grăbit:ș ș ț- Scoate i-o de-aici. Pentru Dumnezeu, scoate i-o de-aici! Du-o în cabina ei, Fanthorp.ț ț

Domni oară Robson, fi i atentă, aduce i-o pe sora aceea a dumneavoastră. Se uită rugător ș ț ț

de la unul la altul. N-o lăsa i singură. Ave i grijă să fie în siguran ă, cu sora aceea. Apoiț ț ț găsi i-l pe bătrânul Bessner i aduce i-l aici. i, pentru Dumnezeu, nu lăsa i ca so ia meaț ș ț Ș ț ț să afle ceva.

Jim Fanthorp încuviin a din cap. Tânărul cel tăcut avea sânge rece i era descurcăre înț ș ț situa ii critice.ț



El i Cornelia o luară între ei pe fata care plângea i se chinuia să se elibereze i oș ș ș duseră în cabina ei. Acolo fură nevoi i să se lupte pu in cu ea: se zbătea să scape i începuț ț ș să se văicărească i mai tare.ș

- O să mă înec... O să mă arunc în apă... Nu merit să trăiesc... Oh, Simon, Simon!- Aduce i-o mai bine pe domni oara Bowers, îi spuse Fanthorp Corneliei. Stau eu cuț ș

ea.Cornelia dădu din cap i se îndepărtă în grabă.șDe îndată ce plecă, Jacqueline îl prinse pe Fanthorp strâns de bra .ț

- Piciorul lui - sângerează - e rupt... Poate să moară. Trebuie să mă duc să-l văd... Oh,Simon, Simon - cum am putut?Vocea ei răsuna.- Mai încet, mai încet, îi spuse Fanthorp poruncitor. N-are să pă ească nimic.ț

Jacqueline începu din nou să se zbată.- Lasă-mă! Vreau să mă arunc peste bord! Vreau să mă omor!

inând-o de umeri, Fanthorp o sili să se a eze din nou pe pat.Ț ș

- Trebuie să sta i aici. Nu face i gălăgie. Veni i-vă în fire. Totul e în regulă, vă asigur.ț ț ț

Spre u urarea sa, fata reu i să se controleze într-o oarecare măsură, dar Fanthorp fuș ș mul umit când draperiile cabinei fură date la o parte, i eficienta domni oară Bowers,ț ș ș îmbrăcată într-un chimono hidos, se ivi, înso ită de Cornelia.ț

- Ei, asta-i, spuse însufle ită domni oara Bowers, ce s-a întâmplat?ț șSe ocupă de Jacqueline deîndată, fără să dea vreun semn de surpriză sau de panică.Recunoscător, Fanthorp o lăsă pe fata epuizată în mâinile ei i porni în grabă spre cabinaș

doctorului Bessner. Bătu la u ă i intră fără să mai a tepte vreun răspuns.ș ș ș- Domnule doctor?Un ir de sforăituri cutremurătoare se întrerupse brusc i o voce surprinsă spuse:ș ș- So! Ce este?Fanthorp tocmai aprinsese lumina. Doctorul clipi la el, ca o bufni ă uria ă.ț ș

- Simon Doyle. A fost împu cat. De către domni oara de Bellefort. E în salon. Pute i săș ș ț veni i?ț

Corpolentul doctor reac ionă imediat. Puse câteva întrebări concise, î i luă papucii i unț ș ș

halat, apucă o trusă de prim ajutor i îl înso i pe Fanthorp în salon.ș țSimon reu ise să deschidă fereastra cea mai apropiată i stătea cu capul rezemat de ea,ș ș

inhalând aerul de afară. Fa a lui avea o culoare înspăimântătoare.ț

Doctorul Bessner se apropie de el.- Ha! Sol Ce avem aici?Pe covor zăcea o batistă plină de sânge i se vedea o pată maronie.șConsultul fu presărat cu mormăieli i cu exclama ii nem e ti.ș ț ț ș- Da, e o rană urâtă... Osul e fracturat. i a pierdut mult sânge.Ș Herr Fanthorp, trebuie să

mă ajuta i să-l ducem în cabina mea.ț So - a a. Nu poate să meargă. Trebuie să-l luăm peș sus.

în timp ce îl ridicau, Cornelia apăru în u ă. Văzând-o, doctorul scoase un mormăit deș

satisfac ie.ț

- Ach, dumneavoastră sunte i?ț Gut. Veni i cu noi. Am nevoie de ajutor. O să fi i maiț ț bună decât domnul acesta. Arată deja cam palid.

Fanthorp zâmbi nesigur.- Să o chem pe domni oara Bowers? întrebă el.ș- O să vă descurca i foarte bine, tânără doamnă, o asigură doctorul. N-o să le ina i i n-ț ș ț ș

o să-mi face i prostii,ț hein?- O să fac exact ce-mi spune i dumneavoastră, zise Cornelia fără ezitare.ț

Bessner dădu din cap satisfăcut.Grupul porni de-a lungul pun ii.ț

Următoarele zece minute fură dedicate unor opera iuni strict medicale, pe care domnulț Jim Fanthorp le suportă cu greu. Se sim i în ascuns ru inat de tăria superioară pe care oț ș demonstra Cornelia.



- So, asta e tot ce pot face, declară într-un final doctorul Bessner. Ai fost un erou, prietene. îl bătu aprobator pe Simon pe umăr, apoi î i suflecă mâneca i scoase un acș ș hipodermic. i acum am să- i dau ceva ca să dormi. So ia ta, ce ai de gând cu ea?Ș ț ț

Simon spuse slab:- Nu trebuie să tie nimic până diminea ă... i adăugă: Să n-o învinovă i i pe Jackie... Aș ț Ș ț ț

fost numai vina mea. M-am purtat cu ea oribil... biata... n-a tiut ce face...șDoctorul Bessner dădu din cap aprobator.- Da, da... în eleg...ț

- A fost vina mea, insistă Simon. î i mută privirea spre Cornelia. Cineva... trebuie să steaș cu ea. i-ar putea... face vreun rău...ȘDoctorul Bessner injectă acul. Cornelia spuse, cu o siguran ă lini tită:ț ș

- Totul e în regulă, domnule Doyle. Domni oara Bowers are să stea cu ea toată noaptea...șSimon îi adresă o privire recunoscătoare. Corpul i se relaxă. Ochii i se închiseră. Brusc,

Simon îi deschise.- Fanthorp?- Da, Doyle.- Pistolul... nu-l lăsa acolo. O să-l găsească băie ii ăia diminea ă...ț ț

Fanthorp încuviin ă din cap.ț

- Ai dreptate. Mă duc chiar acum să-l iau.

Fanthorp porni pe punte. Domni oara Bowers apăru în u a cabinei lui Jacqueline.ș ș- O să se lini tească, anun ă ea. I-am făcut o injec ie cu morfină.ș ț ț- Dar rămâne i cu ea?ț

A, da. Morfina îi agită pe unii oameni. O să stau toată noaptea. Fanthorp merse maideparte spre salon. Vreo trei minute mai târziu, la u a doctorului Bessner se auzi o bătaie.ș

- Domnule doctor? - Da?Corpolentul doctor apăru în u ă. Fanthorp îi făcu semn să iasă pe punte.ș- Uita i ce este - nu găsesc pistolul...ț

- Ce anume?- Pistolul. I-a căzut fetei din mână. Ea l-a lovit cu piciorul, i pistolul s-a dus sub oș

canapea. Dar nu mai e acolo.

Cei doi se priviră în ochi.- Dar cine ar fi putut să-l ia? Fanthorp ridică din umeri.

- Curios, spuse Bessner. Dar nu văd ce putem face. Uimi i i oarecum alarma i, cei doiț ș ț bărba i se despăr iră.ț ț



Capitolul treisprezece

Hercule Poirot tocmai î i cură a spuma de pe fa a proaspăt rasă, când în u a cabinei seș ț ț ș auzi o bătaie scurtă i, fără să mai a tepte să fie invitat, colonelul Race intră, lipsit deș ș obi nuitu-i aer ceremonios, i închise u a în urma sa.ș ș ș

- Instinctul dumitale nu te-a în elat, spuse el. Râul s-a întâmplat.șPoirot se îndreptă i întrebă tăios:ș

- Ce s-a întâmplat?- Linnet Doyle este moartă - a fost împu cată în cap noaptea trecută.șPoirot râmase tăcut câteva clipe, asaltat de două amintiri: o fată în grădina din Aswan,

care optea cu o voce dură: „A vrea să-i pun micul meu pistol la tâmplă i... să apăs peș ș ș trăgaci...”, i o altă amintire, mai recentă, în care aceea i voce spunea: „una dintre zileleș ș acelea când lucrurile - pac! se frâng, se rup! Când sim i că nu mai po i merge înainte...” -ț ț i acea ciudată chemare de o clipa din ochii fetei. Cum de putuse să nu răspundă aceleiș

chemări? Fusese orb, surd, prostit cu totul de somnolen ă...ț

- Am aici o pozi ie oarecum oficială, continuă Race, a a că am fost chemat i mi s-aț ș ș pus totul în bra e. Vaporul trebuie să plece peste jumătate de oră, dar nu va porni până nuț au încuviin area mea. Există, desigur, i posibilitatea ca criminalul să fi venit de pe ărm.ț ș ț

Poirot clătină din cap. Race fu de acord.- Da, a a e. Putem, cred, să eliminăm varianta asta. Ei bine, prietene, dumneata e tiș ș

eful. E cazul tău.șPoirot se îmbrăcase între timp cât putuse de repede i de elegant.ș- Sunt la dispozi ia dumitale, spuse.ț

Cei doi bărba i ie iră pe punte.ț ș

- Bessner ar trebui să fie deja acolo. Am trimis un steward după el. Nava avea patru cabine de lux, cu toaletă proprie. Din cele două de la babord, una era

ocupată de doctorul Bessner, cealaltă, de Andrew Pennington. La tribord, prima era adomni oarei Van Schuyler, iar a doua, a lui Linnet Doyle. Cabina folosită de so ul ei dreptș ț garderobă se afla alături.

Un steward alb la fa ă stătea la u a cabinei lui Linnet Doyle. Le deschise, i cei doiț ș ș intrară. Doctorul Bessner, aplecat peste pat, privi în sus i scoase un mormăit.ș

- Ce ne pute i spune, doctore, despre povestea asta? întrebă Race.ț

Bessner î i frecă gânditor falca.ș- Ach! A fost împu cată de foarte aproape. Uita i - aici, chiar deasupra urechii - pe aici aș ț

intrat glon ul. Un glon foarte mic - probabil de calibru 5,6. Pistolul a fost inut aproapeț ț ț de cap - vede i, pielea e înnegrită i arsă.ț ș

Din nou Poirot î i aminti cu durere de cuvintele auzite în grădina din Aswan.ș- Doamna Doyle era adormită. N-a avut loc nici un fel de luptă. Criminalul s-a strecurat

în întuneric i a împu cat-o în timp ce dormea.ș ș- Ah, non! strigă Poirot. Aptitudinile sale de psiholog se revoltau. Jacqueline de

Bellefort strecurându-se într-o cabină cufundată în întuneric, cu un pistol în mână - nu,imaginea aceasta nu „se potrivea” deloc.

Bessner îl privi inta prin lentilele groase.ț

- Dar asta s-a întâmplat, vă spun eu.- Da, da. N-am vrut să spun asta. Nu v-am contrazis.Bessner scoase un mormăit satisfăcut.Poirot se apropie de el i se uita. Linnet Doyle zăcea pe o parte, într-o pozi ie firească iș ț ș

lini tită. Dar deasupra urechii se vedea o gaură mică înconjurată de o crustă de sânge uscat.șPoirot clătină trist din cap.Apoi privirea îi căzu pe peretele vopsit alb din fa a lui, i Poirot trase brusc aer în piept.ț ș

Albea a imaculată era murdărită de o mare literă J, scrijelita ezitant cu ceva ro u-maroniu.ț șPoirot se holba o clipă, apoi se aplecă peste corpul tinerei femei i îi ridica foarte u or ș ș mâna dreapta. Unul dintre degete era pătat cu aceea i culoare.ș

- Nom d'un nom d'un nom! lăsă să-i scape Hercule Poirot- Poftim? Ce-a i spus?ț



Doctorul Bessner î i ridică privirea.ș- Ach! Asta.- Fir-ar al naibii! izbucni Race. Ce zici de asta, Poirot?Poirot se clătină u or pe vârful degetelor de la picioare.ș- Ce zic de asta? Eh bien, e foarte simplu, nu? Madame Doyle e pe moarte; vrea să lase

o indica ie asupra uciga ului i scrie cu degetul înmuiat în propriul sânge ini iala numeluiț ș ș ț acestuia. Da, e incredibil de simplu.

- Ach, dar...

Doctorul Bessner vru să replice, dar un gest peremptoriu al colonelului Race îlîntrerupse.- Deci te uime te asta, prietene? întrebă Race rar.șPoirot se întoarse spre el i dădu din cap.ș- Da, a a e. E, într-adevăr, de o simplitate uluitoare! i atât de familiar, nu? Seș Ș

întâlne te atât de des în romanele poli iste! E deja, s-ar putea spune, unș ț vieux jeu! Ne facesă bănuim că criminalul nostru este cam... demodat!

- C' est de l'enfantillage, încuviin ă Poirot.ț

- Dar totul a fost făcut cu un scop, sugeră Race.- A, desigur, fu de acord Poirot, i chipul îi deveni grav.ș- Ce înseamnă acest J? întrebă Race.

Poirot răspunse prompt:- J vine de la Jacqueline de Bellefort, o tânără doamnă care mi-a declarat acum mai

pu in de o săptămână că ar vrea nici mai mult, nici mai pu in decât - aici Poirot se opri oț ț clipă i apoi cită - „să-i pun micul meu pistol la tâmplă i să apăs pe trăgaci...”ș ș

- Gott im Himmel! exclamă doctorul Bessner.Pre de un minut, se a ternu tăcerea. Apoi colonelul Race inspiră adânc i spuse:ț ș ș

- i asta s-a întâmplat aici?ȘBessner dădu din cap aprobator.- Da, într-adevăr. A fost un pistol foarte mic - cum spuneam, probabil de calibru 5,6.

Bineîn eles, glon ul trebuie extras înainte, ca să tim cu precizie.ț ț ș

Race încuviin ă.ț

- Dar momentul mor ii? întrebă el.ț

Bessner î i mângâie din nou obrazul cu un gest zgomotos.ș- A prefera să nu fiu foarte precis. Acum este ora opt. A zice, dacă luăm înș ș

considera ie temperatura nop ii trecute, că doamna Doyle este moartă de cel pu in aseț ț ț ș ore, dar de nu mai mult de opt.

- Deci undeva între miezul nop ii i două.ț ș

- Exact.Urmă o pauză. Race privi în jur.- Dar so ul ei? întrebă el. Bănuiesc că doarme în cabina de alături.ț

- La ora aceasta, răspunse doctorul Bessner, doarme în cabina mea.Poirot i Race părură foarte surprin i.

ș șBessner dădu de câteva ori din cap.- Ach, so. Văd că nu a i fost informat. Domnul Doyle a fost împu cat noaptea trecută înț ș

salon.- împu cat? De către cine?ș- De către tânăra doamnă Jacqueline de Bellefort.- E rânit grav? întrebă Race aspru.- Da, osul a fost sfărâmat. Am făcut tot ce se putea pe moment, dar vă da i seama că eț

nevoie cât mai repede de o radiografie i de un tratament imposibil de oferit pe aceastăș navă.

- Jacqueline de Bellefort, murmură Poirot.

Privirea i se mută din nou asupra literei de pe perete.- Dacă nu mai avem nimic de făcut aici deocamdată, spuse Race tăios, să mergem pe puntea de dedesubt. Căpitanul vasului ne-a pus salonul pentru fumat la dispozi ie. Trebuieț să aflăm detaliile a ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută.

Ie iră cu to ii din cabină. Race încuie u a i luă cheia cu el.ș ț ș ș



- Ne putem întoarce mai târziu, spuse el. Mai întâi trebuie să lămurim faptele.Coborâră pe puntea de dedesubt, unde căpitanul navei îi a tepta anxios în fa a u iiș ț ș

salonului pentru fumători. Bietul om era extrem de supărat i de nelini tit i păreaș ș ș nerăbdător să îi paseze totul colonelului Race.

- Cred că, în această situa ie, cel mai bun lucru este să las totul în seamaț dumneavoastră, domnule, dată fiind pozi ia dumneavoastră oficială. Am primit ordine săț vă stau la dispozi ie în... hm... alte privin e. Dacă prelua i cazul, o să am grijă ca totul săț ț ț fie îndeplinit a a cum dori i.ș ț

- Foarte bine! Pentru început, a vrea ca sala aceasta să ne fie rezervată mie i luiș ș Monsieur Poirot pe timpul interogatoriilor.- Desigur, domnule.Asta e tot deocamdată. Vezi- i de treburile dumitale. tiu unde să te găsesc. Oarecumț Ș

u urat, căpitanul părăsi salonul.ș- Lua i loc, doctore, spuse Race, i povesti i-ne ce s-a întâmplat noaptea trecută.ț ș ț

El i Poirot ascultară în tăcere relatarea doctorului, spusă cu o voce bubuitoare.ș- Da, e destul de clar, conchise Race când Bessner încheie. Fata i-a făcut curaj cu unș

rând sau două de băutură i până la urmă a tras asupra bărbatului cu un pistol de calibruș 5,6. Apoi s-a dus în cabina doamnei Doyle i a împu cat-o i pe ea.ș ș ș

Dar doctorul Bessner clătină din cap.

- Nu, nu, nu cred. Nu cred că a a ceva a fostș posibil. In primul rând, nu i-ar fi scrisș ini iala pe perete; ar fi fost ridicol,ț nicht wahr?

- Ar fi putut s-o facă, declară Race, dacă ar fi fost atât de surescitată i de geloasă pe câtș părea; ar fi putut să- i „semneze” crima, ca să zicem a a.ș ș

Poirot clătină i el din cap.ș- Nu, nu, nu cred că ar fi atât de... atât de lipsită de rafinament.- Atunci există o singură explica ie pentru acel J. A fost mâzgălit acolo în modț

deliberat de către altcineva, pentru a arunca bănuiala asupra ei.Bessner încuviin a din cap.ț

- Da, i criminalul a avut ghinion; pentru că, vede i dumneavoastră, nu e doar ș ț improbabil ca tânăra Fräulein să fi comis crima; este, cred eu, imposibil.

- De ce?Bessner povesti despre istericalele domni oarei de Bellefort i despre împrejurările înș ș

care domni oara Bowers venise să aibă grijă de ea.ș- i cred - sunt sigur, de fapt - că domni oara Bowers a stat cu ea toată noaptea.Ș ș- Dacă a a stau lucrurile, spuse Race, atunci problema e mult mai simplă.ș- Cine a descoperit crima? întrebă Poirot.- Camerista doamnei Doyle, Louise Bourget. A venit diminea ă să- i trezească stăpâna,ț ș

ca de obicei, a găsit-o moartă, a ie it imediat i a le inat în bra ele stewardului. Acesta s-aș ș ș ț dus la căpitan, care a venit la mine. Eu l-am anun at pe Bessner, i apoi m-am grăbit să teț ș caut pe dumneata.

Poirot dădu din cap.- Doyle ar trebui să afle, spuse Race. Spune i că încă doarme?ț

Bessner încuviin ă cu o mi care a capului.ț ș

- Da, doarme încă în cabina mea. I-am dat un somnifer puternic noaptea trecută.Race se întoarse spre Poirot.- Ei bine, spuse el, nu cred că mai avem nevoie de doctorul Bessner, nu? Mul umim,ț

doctore.Bessner se ridică.- Mă duc la micul dejun. Apoi am să mă întorc în cabină i am să văd dacă domnulș

Doyle poate fi trezit.- Mul umim.ț

Bessner ie i. Cei doi bărba i se priviră.ș ț- Ei bine, ce crezi, Poirot? întrebă Race. Dumneata e ti eful. A tept ordine. Dumneataș ș ș

să-mi spui cum trebuie procedat.Poirot făcu o mică plecăciune.



- Eh bien! spuse el. Trebuie să purcedem cu întrebările. în primul rând, cred că trebuiesă verificăm povestea întâmplărilor de azi-noapte. Adică, trebuie să-i chestionăm peFanthorp i pe domni oara Robson, care au fost martorii oculari. Dispari ia pistolului este oș ș ț chestiune de mare însemnătate.

Race apăsă pe un buton i trimise un steward cu o însărcinare.șPoirot oftă i scutură din cap.ș- E urâtă povestea asta, murmură el. Tare urâtă.- Ai vreo idee? întrebă Race curios.

- Am câteva idei contradictorii. Nu sunt puse cap la cap, nu sunt aranjate. înainte detoate este foarte important faptul că fata aceasta o ura pe Linnet Doyle i voia s-o omoare.ș- Crezi că ar fi fost capabilă de asta?- Da, cred că da.Vocea lui Poirot trăda însă îndoiala.- Dar nu astfel. Asta e ceea ce nu- i place, nu? Nu strecurându-se în cabina ei iț ș

împu când-o în somn. Calmul acesta este ceea ce nu- i sună bine, nu?ș ț- Da, într-un fel.- Crezi că fata aceasta, Jacqueline de Bellefort, este incapabilă de o crimă plănuită cu

sânge rece?- Vezi dumneata, nu sunt sigur, spuse Poirot rar. Are inteligen a necesară. Dar măț

îndoiesc că, fizic, s-ar fi încumetat s-o facă...Race dădu din cap.- Da, în eleg... Ei bine, dacă e să-l credem pe doctorul Bessner, i-ar fi fost i practicț ș

imposibil s-o facă.- Dacă e adevărat, atunci asta limpeze te mult lucrurile. Să sperăm că e adevărat. Poirotș

făcu o pauză, i apoi adaugă simplu: A fi bucuros dacă ar fi a a, căci micu a mi-e foarteș ș ș ț simpatică.

U a se deschise, i în salon intrară Fanthorp i Cornelia. Bessner îi urma.ș ș șCornelia era cutremurată.- E groaznic, nu-i a a? Biata, biata doamnă Doyle! i era atât de frumoasă. Numai unș Ș

adevărat monstru a putut să facă asta! i bietul domn Doyle - o s-o ia razna când va afla!Ș

Noaptea trecuta era atât de îngrijorat de ce va spune ea când va afla despre accident.- Exact asta am vrea să ne relata i, domni oară Robson, zise Race. Vrem să tim precisț ș ș

ce s-a întâmplat noaptea trecută.Cornelia începu să povestească destul de confuz, dar o întrebare sau două din partea lui

Poirot îi fură de ajutor.- A, da, în eleg. După bridge,ț Madame Doyle a plecat la culcare. Mă întreb dacă s-a dus

cu adevărat în cabină.- Da, spuse Race. Am văzut-o eu. I-am spus „noapte bună” la u ă.ș- i cât era ceasul?Ș- O, Doamne, n-a putea să spun, răspunse Cornelia.ș- Era unsprezece i douăzeci, lămuri Race.

ș- Bien. Deci la unsprezece i douăzeciș Madame Doyle era bine sănătoasă. La ora aceeacine mai era în salon?

- Doyle, răspunse Fanthorp, domni oara de Bellefort, domni oara Robson i eu.ș ș ș- A a e, încuviin a Cornelia. Domnul Pennington a băut un pahar, i apoi s-a dus laș ț ș

culcare.- Cam la cât timp după aceea?- O, la vreo trei, patru minute.- Deci înainte de unsprezece i jumătate.ș- O, da.- A adar, în salon rămăseseră i dumneavoastră,ș ț Mademoiselle Robson, Mademoiselle de

Bellefort, Monsieur Doyle iș Monsieur Fanthorp. Ce făcea i fiecare?ț- Domnul Fanthorp citea o carte. Eu îmi adusesem o broderie. Domni oara deș

Bellefort... ăăă...Fanthorp îi veni în ajutor.- A băut destul de mult.



- Da, fu de acord Cornelia. A vorbit mai mult cu mine i mi-a pus tot felul de întrebăriș despre via a mea. i tot spunea câte ceva - în general mie, dar mi s-a părut că i se adresaț Ș mai mult domnului Doyle. El s-a cam supărat pe ea, dar n-a spus nimic. Cred că s-a gânditcă, dacă nu zice nimic, ea ar putea să se potolească.

- Dar nu s-a potolit?Cornelia clătină din cap.- Eu am vrut să plec o dată sau de două ori, dar ea nu m-a lăsat, i mă sim eam din ce înș ț

ce mai prost. i pe urmă domnul Fanthorp s-a sculat i a ie it...Ș ș ș

- Era o situa ie cam neplăcută, spuse Fanthorp. Mi-am zis să ies fără să mă facț remarcat. Domni oara de Bellefort pregătea în mod clar o scenă.ș- i apoi a scos pistolul, continua Cornelia, i domnul Doyle a sărit în picioare ca săȘ ș

încerce să i-l ia, i pistolul s-a descărcat i l-a împu cat în picior; i atunci ea a început săș ș ș ș plângă i să suspine, i eu m-am speriat îngrozitor, i am ie it în fugă după domnulș ș ș ș Fanthorp, i am venit înapoi amândoi, i domnul Doyle a spus să nu facem gălăgie, i unulș ș ș dintre băie ii nubieni a auzit zgomotul i a venit la u ă, dar domnul Fanthorp i-a zis căț ș ș totul era în regulă; i pe urmă am dus-o pe Jacqueline în cabina ei, i domnul Fanthorp aș ș stat cu ea până când am adus-o pe domni oara Bowers.ș

Cornelia se opri, fără suflare.- La ce oră se întâmpla asta? întrebă Race.

- O, Doamne, nu tiu, spuse Cornelia din nou.șFanthorp răspunse prompt:- Trebuie să fi fost cam douăsprezece i douăzeci. tiu că era douăsprezece i jumătateș Ș ș

când am ajuns în cabina mea.- Da i-mi voie să clarific definitiv câteva amănunte, spuse Poirot. După ceț Madame

Doyle a plecat, a mai ie it vreunul dintre dumneavoastră patru din salon?ș- Nu.- Sunte i siguri căț Mademoiselle de Bellefort nu a ie it deloc din salon?ș- Absolut, răspunse prompt Fanthorp. Nici Doyle, nici domni oara de Bellefort, niciș

domni oara Robson, nici eu n-am ie it.ș ș- Bun. Asta înseamnă că Mademoiselle de Bellefort n-ar fi putut în nici un caz s-o

împu te peș Madame Doyle înainte de - să zicem - douăsprezece i douăzeci. Acum,ș Mademoiselle Robson, dumneavoastră v-a i dus s-o aduce i peț ț Mademoiselle Bowers. Arămas cumva Mademoiselle de Bellefort singură în cabină în timpul acesta?

- Nu. Domnul Fanthorp a stat cu ea.- Bun! Deocamdată, Mademoiselle de Bellefort are un alibi perfect. Urmează s-o

chestionăm i peș Mademoiselle Bowers, dar, înainte de a trimite după ea, a vrea să-miș spune i părerea dumneavoastră în câteva privin e.ț ț Monsieur Doyle, spune i, dorea foarteț mult ca Mademoiselle de Bellefort să nu fie lăsată singură. Crede i că se temea ca ea să nuț facă vreun alt pas nefericit?

- A a mi s-a părut, spuse Fanthorp.ș- îi era teamă că ar putea-o ataca pe Madame Doyle?- Nu. Fanthorp clătină din cap. Nu cred că la asta se gândea. Cred că îi era teamă ca ea

să nu... hm... se rănească pe sine.- Să se sinucidă?- Da. Vede i dumneavoastră, domni oara de Bellefort părea să se fi trezit i să sufereț ș ș

foarte tare pentru ceea ce făcuse. î i făcea mii de repro uri. Spunea întruna că mai bine ar fiș ș murit.

- Cred că el era îngrijorat pentru ea, spuse Cornelia timid. A vorbit... foarte frumos. Azis că fusese numai vina lui - că se purtase urât cu ea. A fost... a fost foarte nobil.

Hercule Poirot dădu gânditor din cap.- Acum pistolul, continuă el. Ce s-a întâmplat cu el?

- Ea l-a scăpat, lămuri Cornelia.- i apoi?ȘFanthorp povesti cum se întorsese să-l caute, dar fără succes.- Aha! spuse Poirot. Ne apropiem de momentul decisiv. Haide i, vă rog, să fim foarteț

exac i. Descrie i-mi precis ce s-a întâmplat.ț ț



- Domni oara de Bellefort i-a dat drumul. Apoi l-a lovit cu piciorul.ș- Parcă l-ar fi urât, sublinie Cornelia. îmi închipui foarte bine cum se sim ea.ț

- i pistolul a ajuns sub o canapea, spune i dumneavoastră. Acum fi i foarte aten i.Ș ț ț ț Mademoiselle de Bellefort nu a recuperat cumva pistolul înainte de a părăsi salonul?

Atât Fanthorp, cât i Cornelia erau siguri că a a ceva nu se întâmplase.ș ș- Précisément. Caut doar să stabilesc faptele foarte exact, în elege i. i atunci ajungemț ț Ș

la următorul moment: când Mademoiselle de Bellefort părăse te salonul, pistolul este subș canapea, i, întrucâtș Mademoiselle de Bellefort nu rămâne singură - Monsieur Fanthorp,

Mademoiselle Robson sau Mademoiselle Bowers sunt cu ea -, nu are nici o posibilitate de arecupera pistolul după ce iese din salon. Cât era ceasul, Monsieur Fanthorp, când v-a iț întors să căuta i pistolul?ț

- Trebuie să fi fost pu in înainte de douăsprezece i jumătate.ț ș

- i cât timp a trecut din momentul în care dumneavoastră i doctorul Bessner l-a i căratȘ ș ț pe Monsieur Doyle afară din salon până când v-a i întors să căuta i pistolul?ț ț

- Cam cinci minute - poate o idee mai mult.- Deci, în aceste cinci minute, cineva ia pistolul din locul acela ascuns unde zăcea, sub

canapea. Acel cineva n-a fost Mademoiselle de Bellefort. Cine a fost? Este foarte probabilca persoana care l-a luat să fi fost uciga ul luiș Madame Doyle. Putem presupune, deasemenea, că persoana aceea a auzit sau a văzut ceva din cele petrecute înainte.

- Nu văd cum a i ajuns la această concluzie, obiectă Fanthorp.ț- Pentru că, spuse Hercule Poirot, dumneavoastră tocmai ne-a i spus că pistolul eraț

practic invizibil sub canapea. Este deci greu de crezut că a fost descoperit accidental. Afost luat de cineva care tia că se află acolo. A adar, cineva trebuie să fi asistat la scenă.ș ș

Fanthorp clătină din cap.- Eu n-am văzut pe nimeni când am ie it pe punte, chiar înainte de împu cătură.ș ș- Da, dar a i ie it pe u a dinspre tribord.ț ș ș

- Da, pe partea unde se află cabina mea.- Deci, dacă ar fi fost cineva care se uita prin geamul u ii dinspre babord, nu l-a i fiș ț

văzut, nu?- Nu, admise Fanthorp.- A mai auzit cineva împu cătura în afară de nubian?ș- Nu, din câte mi-am dat seama. Fanthorp adăugă: Vede i dumneavoastră, ferestrele dinț

salon erau toate închise. Domni oara Van Schuyler se plânsese de curent ceva maiș devreme, în timpul serii. U ile batante erau închise. Mă îndoiesc sincer că împu cătura aș ș

putut fi auzită prea bine. Probabil a sunat ca i cum cineva ar fi deschis o sticlă deș ampanie.ș

- După câte în eleg, nimeni nu pare să fi auzit cealaltă împu cătură - cea care a ucis-oț ș pe doamna Doyle.

- Despre asta vom vorbi imediat, spuse Poirot. Deocamdată suntem încă interesa i deț Mademoiselle de Bellefort. Trebuie să vorbim cu Mademoiselle Bowers. Dar, mai întâi,înainte să pleca i - îi opri el cu un gest pe Fanthorp i pe Cornelia -, vreau să-mi da iț ș ț câteva informa ii despre dumneavoastră în ivă. Astfel nu va mai fi necesar să vă chemămț ș mai târziu. Dumneavoastră mai întâi, monsieur - numele dumneavoastră.

- James Lechdale Fanthorp.- Adresa?- Glasmore House,Market Donnington,Northhamptonshire.- Profesiunea?- Avocat.- i de ce vizita i această ară?Ș ț țUrmă o pauză. Pentru prima dată, impasibilul domn Fanthorp păru descumpănit. Spuse

în cele din urmă, aproape înghi ind cuvintele:ț

- Hm... de plăcere.- Aha! spuse Poirot. Sunte i în vacan ă, da?ț ț

- Hm... da.- Foarte bine, Monsieur Fanthorp. Sunte i amabil să-mi relata i pe scurt ce a i făcutț ț ț

după evenimentele despre care tocmai am vorbit?



- M-am dus direct la culcare.- Asta a fost la...?- Imediat după douăsprezece i jumătate.ș- Cabina dumneavoastră are numărul 22 pe partea dinspre tribord - este cea mâi

apropiată de salon.- Da.- Am să vă mai pun o singură întrebare. A i mai auzit ceva - orice - după ce v-a i dus înț ț

cabină?

Fanthorp se gândi.- M-am culcat foarte repede. Cred că am auzit un fel de plescăit chiar pe cândadormeam. Nimic altceva.

- Un fel de plescăit? Aproape?Fanthorp clătină din cap.- N-a putea să spun cu precizie. Eram pe jumătate adormit.ș- i la ce oră a i plasa acest lucru?Ș ț- Poate în jur de ora unu. Nu pot spune exact.- Mul umesc,ț Monsieur Fanthorp. Asta a fost tot.Poirot î i îndreptă aten ia spre Cornelia.ș ț- Acum dumneavoastră, Mademoiselle Robson. Numele dumneavoastră?

- Cornelia Ruth. i adresa mea este The Red House, Bellfield, Connecticut.Ș- Ce face i în Egipt?ț

- Veri oara Marie, domni oara Van Schuyler, m-a luat cu ea în călătorie.ș ș- A i întâlnit-o vreodată peț Madame Doyle înainte de această călătorie?- Nu, niciodată.- i ce a i făcut noaptea trecută?Ș ț- După ce l-am ajutat pe doctorul Bessner să aibă grijă de piciorul domnului Doyle, m-

am dus direct la culcare.- Cabina dumneavoastră este...?- Numărul 43 pe latura dinspre babord - chiar alături de cea a domni oarei de Bellefort.ș- i a i mai auzit ceva?Ș ț

Cornelia clătină din cap.- N-am auzit absolut nimic.- Nici un plescăit?- Nu, dar nici nu cred că a fi auzit, pentru că pe partea mea vaporul e chiar lângă ărm.ș țPoirot dădu din cap.- Mul umesc,ț Mademoiselle Robson. Acum am să vă rog să fi i atât de amabilă i săț ș

ne-o trimite i peț Mademoiselle Bowers.Fanthorp i Cornelia ie iră.ș ș- Lucrurile par destul de clare. în afară de cazul în care trei martori independen i mint cuț

to ii, Jacqueline de Bellefort nu putea să pună mâna pe pistol. Dar cineva l-a luat. i cinevaț Ș a văzut scena. i acel cineva a fost suficient de răutăcios încât să scrie un J mare pe perete.

Ș- Se auzi o bătaie în u ă i intră domni oara Bowers, care se a eză în stilul ei re inut iș ș ș ș ț ș eficient. Răspunzându-i lui Poirot, î i dădu numele, adresa i meseria, adăugând:O îngrijescș ș

pe domni oara Van Schuyler de peste doi ani.ș- Este sănătatea lui Mademoiselle Van Schuyler foarte ubreda?ș- O, nu, n-a spune asta, răspunse domni oara Bowers. Nu mai e prea tânără, i e destulș ș ș

de preocupată de ine, i îi place să aibă o soră medicală prin preajmă. Nu suferă de nimicș ș grav. îi place pur i simplu să i se acorde foarte multă aten ie, i e dispusă să plăteascăș ț ș

pentru asta.Poirot dădu din cap în semn că pricepe. Apoi spuse:- în eleg căț Mademoiselle Robson v-a chemat noaptea trecută?

- O, da, a a e.ș- Pute i să-mi spune i exact ce s-a întâmplat?ț ț

- Păi, domni oara Robson mi-a spus foarte pe scurt ce se petrecuse, i am mers cu ea.ș ș Am găsit-o pe domni oara de Bellefort într-o stare de extrema surescitare, isterica.ș

- A proferat vreo amenin are la adresa luiț Madame Doyle?



- Nu, nimic. î i repro a la nesfâr it ceea ce făcuse. Băuse o cantitate considerabilă deș ș ș alcool, a zice, i se sim ea râu din cauza asta. Mi s-a părut că n-ar fi trebuit s-o las singură.ș ș ț I-am făcut o injec ie cu morfină i am rămas cu ea.ț ș

- Acum, Mademoiselle Bowers, a vrea să-mi răspunde i la următoarea întrebare: i-aș ț Ș părăsit Mademoiselle de Bellefort cabina?

- Nu.- Dar dumneavoastră?- Am stat cu ea până azi-diminea ă devreme.ț

- Sunte i sigură?ț- Absolut sigură.- Mul umesc,ț Mademoiselle Bowers.Sora ie i. Cei doi bărba i se uitară unul la altul.ș țJacqueline de Bellefort era în mod cert eliberată de orice suspiciune. Cine o împu caseș

atunci pe Linnet Doyle?



Capitolul paisprezece

- Cineva a terpelit pistolul, spuse Race. Dar nu Jacqueline de Bellefort. Cineva tiaș ș suficient de multe ca să fie sigur că această crimă i-ar putea fi atribuită fetei. Dar acelcineva n-a tiut că o soră medicală avea să-i facă o injec ie cu morfină i să stea cu ea toatăș ț ș noaptea. i încă un lucru. Cineva încercase deja s-o ucidă pe Linnet Doyle rostogolind unȘ

pietroi de pe stâncă. Acel cineva nu a fost Jacqueline de Bellefort. Cine a fost atunci?

- Ar fi mai simplu de spus cine n-a fost, zise Poirot. Monsieur Doyle, Madame Allerton, Monsieur Allerton, Mademoiselle Van Schuyler iș Mademoiselle Bowers nu pot fisuspecta i. Erau to i în aria mea vizuală.ț ț

- Hm, spuse Race. Asta lasă destul de mul i suspec i. Iar motivul?ț ț

- Aici sper că ne va putea ajuta Monsieur Doyle. Au avut ioc câteva incidente...U a se deschise, i pe ea intră Jacqueline de Bellefort. Era foarte palidă, i se împiedicăș ș ș

u or în timp ce mergea.ș- N-am omorât-o eu, spuse ea cu vocea unui copil înspăimântat. N-am fost eu. Vă rog,

crede i-mă. Toată lumea va crede că eu am făcut-o, dar n-am fost eu, n-am fost. E... eț groaznic. Ce bine ar fi fost să nu se fi întâmplat nimic! Puteam să-l omor pe Simon noapteatrecută; cred că am fost nebună. Dar n-am împu cat-o eu...ș

Jacqueline se a eză i izbucni în lacrimi. Poirot o bătu pe umăr.ș ș- Haide i, haide i. tim că nu a i ucis-o peț ț Ș ț Madame Doyle. E un fapt dovedit - da,

dovedit, mon enfant. Nu a i fost dumneavoastră.ț

Jackie se îndreptă brusc în scaun, strângând în mână batista udă de lacrimi.- Dar cine?- Exact asta este întrebarea pe care ne-o punem i noi, mărturisi Poirot. Nu ne pute iș ț

ajuta?Jacqueline clătină din cap.- Nu tiu... Nu-mi pot imagina... Nu, n-am nici cea mai vagă idee. Se încruntă. Nu,ș

spuse în final. Nu tiu pe nimeni care să- i fi dorit s-o vadă moartă. Vocea îi ezită u or. înș ș ș afară de mine.

- Scuza i-mă un moment, spuse Race. Tocmai mi-a venit o idee.ț

i se repezi afară din cameră.ȘJacqueline de Bellefort edea cu capul plecat, frângându- i degetele. Brusc, izbucni:ș ș- Moartea e oribilă - oribilă! Urăsc ideea de moarte!- Da, spuse Poirot. Nu e deloc plăcut să te gânde ti că acum, chiar în acest moment,ș

cineva se bucură că i-a îndeplinit cu succes planul, nu?ș- Nu, nu! strigă Jackie. Ceea ce spune i dumneavoastră sună oribil.ț

Poirot ridică din umeri.- Dar e adevărat.- Eu... mi-am dorit s-o văd moartă, spuse Jackie cu o voce joasă, i iată căș e moartă... i,Ș

mai rău... a murit exact a a cum spuneam eu că vreau să moară.ș- Da, mademoiselle. A fost împu cată în cap.ș

- Deci am avut dreptate, atunci, noaptea, la hotelul Cataract, strigă Jackie. Era cinevaacolo!

- Ah! Poirot dădu din cap. Mă întrebam dacă vă aminti i momentul acela. Da, este oț prea mare coinciden ă caț Madame Doyle să fie ucisă chiar în felul despre care vorbea iț dumneavoastră.

Pe Jackie o trecu un fior.- Bărbatul din noaptea aceea - cine ar fi putut fi?Poirot tăcu pre de câteva clipe, apoi spuse pe un tonț

foarte diferit:

- Sunte i sigură că era un bărbat,ț mademoiselle?Jackie îl privi surprinsă.- Da, desigur. Adică...- Ei bine?Jackie se încruntă, mijind ochii în efortul de a- i aminti. Apoi spuse rar:ș



- Am crezut că era un bărbat...- Dar acum nu mai sunte i sigură?ț

- Nu, nu sunt sigură, zise Jackie rar. Am presupus doar că era un bărbat, dar era de faptdoar... o siluetă... o umbră... Făcu o pauză, i apoi, cum Poirot nu spunea nimic, adăugă:ș Crede i că putea să fi fost o femeie? Dar este vreo femeie pe acest vapor care să fi vrut să oț omoare pe Linnet?

Poirot î i clătină doar capul dintr-o parte într-alta.șU a se deschise, lăsându-l să intre pe doctorul Bessner.ș

- Vre i să veni i să sta i pu in de vorbă cu domnul Doyle,ț ț ț ț Monsieur Poirot? Dore te săș vă vadă.Jackie sări în picioare i îl prinse pe Bessner de bra .ș ț- Ce face? E bine?- Fire te că nu e bine, răspunse doctorul Bessner pe un ton plin de repro . Are osulș ș

fracturat, vă da i seama.ț

- Dar nu are să moară? strigă Jackie.- Ach, cine vorbe te aici de moarte? O să-l ducem înapoi in lumea civilizată, i acolo îiș ș

vom face o radiografie i va primi tratamentul adecvat.ș- Oh!Mâinile fetei se împreunară convulsiv. Jackie se prăbu i din nou pe scaun.ș

Poirot ie i pe punte alături de doctor, căruia i se alătură i Race. Merseră cu to ii spreș ș ț puntea de promenadă i apoi spre cabina lui Bessner.ș

Simon Doyle zăcea sprijinit pe perne, cu o atelă improvizată la picior. Fa a lui avea oț culoare sinistră, părea răvă ită de durere i de oc. Dar expresia predominantă era uluirea -ș ș ș uluirea unui copil bolnav.

- Intra i, vă rog, spuse el. Doctorul mi-a spus... mi-a spus... despre Linnet... Eu nu potț să cred. Pur i simplu nu pot să cred.ș

- tiu. E o lovitură dură, spuse Race.Ș- Să ti i - nu Jackie a făcut-o, se bâlbâi el. Sunt sigur că nu Jackie a făcut-o! Sor ii suntș ț ț

împotriva ei, probabil, dar nu ea a ucis-o pe Linnet. Era... era un pic ame ită ieri-seară iț ș foarte surescitată, i de asta s-a luat de mine. Dar n-ar face... n-ar comite oș crimă... nu o

crimă cu sânge rece...Poirot spuse cu blânde e:ț

- Nu vă îngrijora i,ț Monsieur Doyle. Nu Mademoiselle de Bellefort a ucis-o pe so iaț dumneavoastră.

Simon îl privi cu îndoială.- Vorbi i serios?ț

- Dar, dacă nu a fost Mademoiselle de Bellefort, continuă Poirot, ne pute i da vreoț indica ie despre cine ar fi putut fi?ț

Simon clătină din cap. Uluirea de pe fa a lui deveni mai intensă.ț

- E complet aiurea. în afară de Jackie, nimeni n-ar fi putut să- i dorească s-o omoare.ș- Gândi i-vă,ț Monsieur Doyle. Nu avea nici un fel de du mani? Nu era nimeni care să-i

ș

poarte pică?Simon scutură din nou din cap deznădăjduit.- Sună pur i simplu incredibil. Este Windlesham, desigur - Linnet l-a cam lăsat baltă caș

să se mărite cu mine. Dar nu-mi pot imagina că un fraier ca Windlesham ar comite o crima- i, oricum, el se află la sute de kilometri depărtare. La fel cu bătrânul Sir George Wode.ș Se supărase pe Linnet din cauza casei - nu-i plăcea ce făcea ea acolo. Dar i el e la mamaș naibii, în Londra, i e pur i simplu de necrezut că ar fi vrut s-o ucidă.ș ș

- Uita i ce e,ț Monsieur Doyle. Poirot vorbea pe un ton foarte sincer. în prima noastră zi pe Karnak am fost impresionat de o scurtă conversa ie pe care am avut-o cu so iaț ț dumneavoastră. Era foarte supărată - foarte nelini tită. Spunea - lua i aminte - căș ț toată

lumea o ură te. Spunea că îi este teamă, că se simte în primejdie - ca i cumș ș to iț cei din jur i-ar fi fost du mani.ș- Era foarte supărată că dădusem iar peste Jackie. i eu eram, recunoscu Simon.Ș



- Foarte adevărat, dar asta nu explica întru totul cuvintele ei. Când a spus că eraînconjurata de du mani, exagera fără îndoială, dar, cu siguran ă, avea în mod sigur înș ț vedere nu doar o singură persoană.

- Poate că ave i dreptate, admise Simon. Cred că pot să explic asta. Exista un nume peț lista de pasageri care o indispusese.

- Un nume pe lista de pasageri? Ce nume?Păi, să ti i că nu mi-a spus. De fapt, nici nu oș ț ascultam foarte atent. Mă gândeam atunci la toată povestea cu Jacqueline. Din câte îmiamintesc, Linnet a zis ceva despre faptul că unii pierd în afaceri i că nu se sim ea bine saș ț

întâlnească pe cineva care purta pică familiei sale. De i nu tiu prea bine istoria familiei ei,ș ș am în eles că mama lui Linnet era fata unui milionar. Tatăl ei era un tip oarecare, înstărit,ț dar, după căsătorie, a început să joace la bursă - sau oricum s-o numi asta. i, evident, dinȘ cauza lui, anumi i oameni au pă it-o. ti i cum e - azi ai de toate, mâine e ti lefter. Eiț ț Ș ț ș

bine, am în eles că tatăl unuia dintre pasagerii de pe vapor i se împotrivise tatălui luiț Linnet i o luase rău pe coajă. îmi amintesc că Linnet a spus: „E groaznic când oamenii teș urăsc fără ca măcar să te cunoască”.

- Mda, spuse Poirot gânditor. Asta ar explica spusele ei. Pentru prima dată în via ăț sim ea povara mo tenirii pe care o primise, nu avantajele ei. Sunte i sigur,ț ș ț Monsieur Doyle, că Linnet nu a men ionat numele acestei persoane?ț

Simon clătină din cap cu triste e.ț

- Nu am dat mare aten ie cuvintelor ei. I-am spus doar: „Ei, nimănui nu-i mai pasăț astăzi de ce a pă it taică-său. Via a înaintează prea rapid”. Ceva de genul ăsta.ț ț

- Ach, dar nu e greu de ghicit, spuse Bessner uscat. Există în mod sigur un tânăr plin deresentimente aici pe vas.

- Vă gândi i la Ferguson? întrebă Poirot.ț

- Da. A vorbit o dată sau de două ori foarte du mănos despre doamna Doyle. L-am auzitș chiar eu.

- Ce putem face ca să aflăm adevărul? întrebă Simon.- Eu i colonelul Race va trebui să interogăm to i pasagerii. Până când nu vorbim cu ei,ș ț

ar fi neîn elept să avansăm vreo ipoteză. Apoi mai este camerista, care trebuie chestionatăț prima. Poate ar fi mai bine dacă am chema-o chiar acum, aici. Monsieur Doyle ne poate fi

de folos.- Da, e o idee bună, admise Simon.- Era de mult în slujba lui Madame Doyle?- Numai de vreo două luni.- Numai de vreo două luni! exclamă Poirot.- De ce, doar nu crede i...ț

- Madame avea cu ea bijuterii de valoare?- Perlele ei, spuse Simon. Mi-a spus odată că valorau patruzeci sau cincizeci de mii de

lire. Simon se cutremură. Dumnezeule, crede i că perlele alea nenorocite...?Tâlhăria e unț posibil motiv al crimei, spuse Poirot, de i pu in probabil... Vom vedea. Haide i s-o chemămș ț ț pe cameristă!

Louise Bourget era bruneta aceea oache ă i plină de via ă pe care Poirot o întâlnise într-ș ș țo zi la bord i pe care acesta o remarcase.ș

Acum vivacitatea părea să-i fi dispărut cu totul. Plânsese i arăta speriată. i totu i, peș Ș ș fa a ei se vedea un soi de viclenie care îi făcu pe cei doi bărba i să o privească oarecum cuț ț neîncredere.

- Sunte i Louise Bourget?ț

- Da, monsieur.- Când a i văzut-o ultima oară peț Madame Doyle în via ă?ț

- Aseară, monsieur. Am fost în cabina ei s-o ajut să se dezbrace.- La ce oră?

- Cam după unsprezece, monsieur. Nu pot spune exact când. Am ajutat-o să se dezbracei să se culce, i apoi am plecat.ș ș- Cât timp a durat asta?- Zece minute, monsieur. Madame era obosită. Mi-a spus să sting luminile când ies.- i, după ce a i ie it, ce a i făcut?Ș ț ș ț



- M-am dus în cabina mea, monsieur, pe puntea de dedesubt.- i n-a i văzut sau n-a i auzit nimic altceva care ne-ar putea fi de folos?Ș ț ț- Cum a fi putut,ș monsieur?- Asta, domni oară, ar trebui să ne spune i dumneavoastră, replică Poirot.ș ț- Louise îi aruncă o privire piezi ă. Dar,ș monsieur, nu eram deloc aproape... Ce a fiș

putut să văd sau să aud? Mă aflam pe puntea de dedesubt. Cabina mea era, mai mult, pecealaltă latură a vaporului. E imposibil să fi auzit ceva. Evident, dacă n-a fi putut să dorm,ș dacă a fi urcat pe puntea de sus,ș atunci poate că l-a fi văzut pe asasin, pe monstrul acela,ș

intrând sau ie ind din cabină, dar a a...ș șLouise î i îndreptă mâinile într-un gest rugător spre Simon.ș- Monsieur, vă implor, nu vede i cum stau lucrurile? Ce pot spune eu?ț

- Draga mea, spuse Simon aspru, nu fi bleagă. Nimeni nu crede că ai văzut sau ai auzitceva. Totul va fi în regulă. O să am grijă de tine. Nimeni nu te acuză de nimic.

- Monsieur este foarte bun, murmură Louise i- i coborî cu modestie privirea.ș ș- Să în elegem deci că nu a i văzut i nu a i auzit nimic? întrebă Race nerăbdător.ț ț ș ț

- Asta am vrut să spun, monsieur.- i nu cunoa te i pe nimeni care îi purta pică stăpânei dumneavoastră?Ș ș țSpre surpriza tuturor, Louise dădu din cap cu însufle ire.ț

- O, ba da. Cunosc. La întrebarea aceasta pot răspunde afirmativ fără urmă de îndoială.

- Vă referi i laț Mademoiselle de Bellefort? întrebă Poirot.- i la ea, desigur. Dar nu pe ea o aveam în vedere. Era aici pe vas altcineva care nu oȘ

agrea pe madame, care era foarte furios din pricina felului în care madame îl tratase.- Dumnezeule mare! exclamă Simon. Ce mai e i asta?ș- Louise continuă, dând mai departe energic din cap. Da, da, da, a a e cum spun! Eș

vorba de camerista de dinaintea mea. Unul dintre inginerii de pe acest vas a vrut să o ia deso ie. Iar predecesoarea mea - Marie îi era numele - a fost de acord. Dar ț Madame Doyle afăcut unele cercetări i a descoperit că acest Fleetwood avea deja o so ie - adică o so ie deș ț ț culoare, în elege i, din această ară. Ea se întorsese la neamurile ei, în elege i, dar erauț ț ț ț ț tot căsători i. A a căț ș madame i-a spus toate astea lui Marie, i Marie a fost foarte nefericităș i n-a mai vrut să-l vadă pe Fleetwood. i acest Fleetwood s-a înfuriat i mi-a spus că îiș Ș ș

venise s-o omoare când aflase că Madame Doyle era fosta Mademoiselle LinnetRodgeway! Interven ia ei îi dăduse via a peste cap, mi-a spus.ț ț

Louise făcu o pauză, triumfătoare.- Interesant, recunoscu Race.Poirot se răsuci spre Simon.- Avea i cuno tin a de a a ceva?ț ș ț ș

- Deloc, răspunse Simon cu vizibilă sinceritate. Mă îndoiesc chiar i că Linnet tia căș ș omul se află pe vapor. Probabil uitase incidentul cu totul.

Simon se întoarse cu brusche e spre camerista.ț

- I-ai spus ceva despre asta doamnei Doyle?- Nu, monsieur, bineîn eles că nu.ț

- ti i ceva despre perlele stăpânei dumneavoastră? întrebă Poirot.Ș ț- Perlele? Louise căscă ochii. Le purta aseară.- Le-a i văzut când s-a culcat?ț

- Da, monsieur.- Unde le-a pus?- Pe masa de lângă pat, ca întotdeauna.- Acolo le-a i văzut ultima oară?ț

- Da, monsieur.- Le-a i văzut acolo azi-diminea ă?ț ț

Chipul fetei luă o expresie surprinsă.

- Mon Dieu! Nici nu m-am uitat. M-am apropiat de pat, am văzut... am văzut-o pemadame; apoi am ipat i am ie it în fugă din cameră, i am le inat.ț ș ș ș ș

Hercule Poirot dădu din cap.- Deci nu v-a i uitat. Dar eu am obiceiul să observ, i pe masa de lângă pat nu erau azi-ț ș

diminea ă nici un fel de perle.ț



Capitolul cincisprezece

Hercule Poirot avusese dreptate. Pe masa de lângă patul lui Linnet Doyle nu se afla niciun irag de perle.ș

Louise Bourget fu rugată să caute prin lucrurile lui Linnet. Concluzia ei fu că totul era lalocul său. Numai perlele dispăruseră.

Când ie iră din cabină, un steward care îi a teptase la u ă le spuse că micul dejun le eraș ș ș

servit în salonul pentru fumători. Pe când străbăteau puntea, Race se opri să privească peste balustradă.- Aha! Văd că ai o idee, prietene.- Da. Mi-a venit în minte când l-am auzit pe Fanthorp spunând că i s-a părut că a

deslu it un pleoscăit. E foarte posibil ca, după crimă, uciga ul să fi aruncat pistolul pesteș ș bord.

- Chiar crezi că e posibil, prietene? întrebă Poirot lungind cuvintele.Race ridică din umeri.- E doar o sugestie. La urma urmei, pistolul nu era nicăieri în cabină. A fost primul

lucru după care m-am uitat.- i totu i, spuse Poirot, e greu de crezut că a fost aruncat peste bord.Ș ș

- Unde e atunci? întrebă Race.- Dacă nu e în cabină la Madame Doyle, replică Poirot gânditor, atunci, logic vorbind,

există doar un singur alt loc unde s-ar putea afla.- Adică?- în cabină la Mademoiselle de Bellefort.- Da, în eleg, răspunse Race îngândurat.ț

i se opri brusc.Ș- Domni oara de Bellefort nu e în cabină. Să mergem să ne uităm acum?șPoirot clătină din cap.- Nu, dragă prietene, ar fi o dovadă de pripeală. Poate că nu a fost încă pus acolo.- Ce-ar fi atunci să facem o perchezi ie imediată a întregului vapor?ț

- în felul ăsta ne-am da de gol. Trebuie să lucrăm cu multă grijă. Pozi ia noastră e foarteț delicată la ora actuala. Hai să discutăm lucrurile la micul dejun!

Race fu de acord. Intrară amândoi în salonul pentru fumători.- Deci, spuse Race în timp ce- i turna o cafea, avem două fire clare. Mai întâi, dispari iaș ț

perlelor. i apoi, domnul Fleetwood. Perlele par să fi fost obiectul unui jaf, dar - nu tiuȘ ș dacă vei fi de acord cu mine...

- A fost ales un moment ciudat pentru jaf, nu? îl completă Poirot.- Exact. Furtul perlelor într-un asemenea moment înseamnă că toată lumea de pe vas va

fi atent perchezi ionată. Cum poate atunci ho ul să spere că va scăpa cu prada intactă?ț ț

- Poate că a coborât pe ărm i a ascuns-o pe undeva.ț ș

- Compania are întotdeauna un supraveghetor pe ărm.ț

- Atunci varianta asta cade. Crima să fi fost cumva comisă pentru a distrage aten ia deț la furt? Nu, nu are nici un sens; e o posibilitate total nesatisfăcătoare. Dar dacă MadameDoyle s-a trezit i l-a surprins pe ho în ac iune?ș ț ț

- i atunci el a împu cat-o? Dar a fost împu cată în somn.Ș ș ș- Deci nu se poate... tii, am o idee în legătură cu perlele acestea - i totu i... nu... eȘ ș ș

imposibil. Pentru că, dacă ideea mea ar fi corectă, perlele n-ar fi dispărut. Spune-mi, cumi s-a părut camerista?ț

- M-am întrebat, spuse Race rar, dacă nu cumva tia mai mult decât ne-a spus.ș- Aha, i tu ai avut impresia asta?ș- în mod cert, nu mi-a inspirat încredere.

Hercule Poirot dădu din cap.- Da, nu prea i-a acorda credit.ș- Crezi că are vreo legătură cu crima?- Nu, n-a crede.ș- Atunci cu furtul perlelor?



- Asta pare mai probabil. Lucra pentru Madame Doyle numai de foarte pu in timp.ț Poate că face parte din vreo bandă de ho i de bijuterii. în cazurile astea există adesea oț cameristă cu referin e foarte bune. Din nefericire, nu suntem capabili acum să investigămț asemenea chestiuni. i totu i, ideea aceasta nu mă mul ume te... Perlele... ah, sacre, micaȘ ș ț ș mea idee trebuie sa fie corectă. i totu i, nimeni n-ar fi atât de imbecil...Ș ș

Poirot se întrerupse.- Iar Fleetwood?- Trebuie să-l interogăm. E posibil ca asta să fie solu ia. Dacă povestea lui Louiseț

Bourget e adevărată, Fleetwood avea în mod sigur un motiv să vrea să se răzbune. Poate căa surprins scena dintre Jacqueline iș Monsieur Doyle i, când salonul a rămas gol, s-aș repezit înăuntru i a luat pistolul. Da, e foarte posibil. i litera aceea J scrijelită cu sânge...ș Ș S-ar potrivi foarte bine cu o fiin ă mai simplă, mai brută.ț

- Adică, e chiar persoana pe care o căutăm?- Da... numai că... Poirot î i frecă nasul i spuse cu o mică grimasă: Vezi tu, îmiș ș

recunosc slăbiciunile. S-a spus despre mine că îmi place să fac cazurile dificile. Solu iaț aceasta pe care mi-o sugerezi... e prea simplă, prea u oară. Nu pot să cred că a a s-aș ș întâmplat de fapt. i totu i, poate că e doar o prejudecată de-a mea.Ș ș

- Cel mai bun lucru ar fi să-l chemăm pe inginer aici.Race sună i ceru să fie adus Fleetwood. Apoi întrebă:ș

- Alte variante?- O mul ime, prietene. De pildă, tutorele american.ț

- Pennington?- Da, Pennington. Am fost martor la o mică scenă interesantă zilele trecute. Poirot îi

relată lui Race întâmplarea. Vezi - e semnificativ. Madame a vrut să citească toatedocumentele înainte de a le semna. A a că Pennington găse te o scuză i amână totul pe oș ș ș altă zi. i apoiȘ Monsieur Doyle face o remarcă foarte importantă.

- Anume?- Spune:„Eu nu citesc niciodată nimic. Semnez unde mi se spune să semnez”. î i daiț

seama ce înseamnă asta. Pennington i-a dat. Am văzut-o în ochii lui. S-a uitat la Doyle caș i cum acesta i-ar fi sugerat o idee complet nouă. Imaginează- i, dragă prietene, că ai fostș ț

desemnat tutorele fetei unui om extrem de bogat. Folose ti, poate, ace ti bani ca să faciș ș specula ii pe cont propriu. tiu că a a e în toate romanele poli iste - dar despre a a ceva seț Ș ș ț ș

poate citi i în ziare. Se întâmplă, prietene, se întâmplăș în realitate.- Nu te contrazic, spuse Race. Mai ai timp, poate, să faci avere speculând intens. Pupila

ta nu a ajuns încă la maturitate. i apoi, deodată, ea se căsătore te! Brusc, totul trece dinȘ ș mâinile tale în mâinile ei. Dezastru! Dar mai există o ansă. Fata se află în luna de miere.ș Va fi poate mai neatentă cu afacerile. O hârtie neobservată, strecurată printre celelalte,semnată fără a fi fost citită... Dar Linnet Doyle nu era genul. Lună de miere sau nu, ea era ofemeie de afaceri. i atunci so ul ei face acea remarcă, i în mintea celui disperat, careȘ ț ș încearcă să se salveze de la ruină, răsare o nouă idee. Dacă Linnet Doyle ar muri, averea eii-ar reveni so ului - care e o pradă u oară; ar fi o jucărie în mâna unui tip priceput precumț ș Andrew Pennington. Mon cher colonel, î i spun căț am văzut gândul acesta trecând prinmintea lui Andrew Pennington. „Dacă a avea de a face numai cu Doyle...” La asta seș gândea.

- Foarte posibil, presupun, spuse Race sec, dar nu ai nici o dovadă.- Nu, din păcate.- îl avem apoi pe tânărul Ferguson, zise Race, cu remarcile lui înveninate. Nu că m-aș

lua după vorbe. Dar se poate ca el să fie tipul al cărui tată să fi fost ruinat de bătrânulRidgeway. Sună pu in cam for at, dar eț ț posibil. Oamenii se aga ă uneori de ofense dinț trecut. Race făcu o scurtă pauză, i apoi continuă: i mai e i omul meu.ș Ș ș

- Da, mai e i „omul tău”, cum îi spui dumneata.ș

- E un uciga , îl asigură Race. Asta tim. Pe de altă parte însă, nu văd cum ar fi putut săș ș aibă ceva cu Linnet Doyle. Drumurile lor nu se încruci ează nicicum.șPoirot replică rar:- Afară de cazul când, din întâmplare, ea intrase în posesia unor dovezi ale adevăratei

lui identită i.ț



- E posibil, dar mi se pare foarte pu in probabil.ț

Se auzi o bătaie în u ă.ș- Ah, iată-l pe poten ialul nostru bigam.ț

Fleetwood era un bărbat solid, cu o înfă i are destul de fioroasă. îi privi pe amândoi cuț ș suspiciune în timp ce intra în cameră. Poirot recunoscu în el pe omul cu care o văzuse stândde vorbă pe Louise Bourget.

- A i vrut să mă vede i? întrebă Fleetwood neîncrezător.ț ț

- Da, spuse Race. ti i probabil că noaptea trecută pe vas a fost comisă o crimă.Ș ț

Fleetwood încuviin ă din cap.ț- i se pare că dumneavoastră avea i motive să fi i furios pe femeia care a fost ucisă.Ș ț țOchii lui Fleetwood căpătară brusc o expresie alarmată.- Cine v-a spus asta?- Credea i că doamna Doyle s-a amestecat în rela ia dintre dumneavoastră i o tânără.ț ț ș

- tiu cine v-a spus - fufa aia fran uzoaică, mincinoasa. Fata aia minte de înghea ă apele.Ș ț ț- Dar povestea aceasta se întâmplă să fie adevărată.- Sunt numai gogo i!ș- Spune i asta, de i nici măcar nu ti i despre ce e vorba.ț ș ș ț

Remarca lovi în plin. Bărbatul ro i vizibil i înghi i în sec.ș ș ț- E adevărat, nu, că avea i de gând să vă căsători i cu Marie i că ea a rupt rela iaț ț ș ț

atunci când a aflat că era i deja căsătorit?ț- Ce treabă avea ea cu asta?- Vre i să spune i, ce treabă avea cu asta doamna Doyle? Păi, oricum a i lua-o, bigamiaț ț ț

e bigamie.- Nu e chiar a a. M-am însurat cu o femeie de aici. Dar n-a fost ce trebuia. Ea s-a întorsș

la ai ei. N-am mai văzut-o de ase ani.ș- Dar era i încă însurat cu ea.ț

Omul tăcu.- Doamna Doyle - sau domni oara Ridgeway, cum era încă pe atunci - a fost cea care aș

aflat despre asta?- Da, ea, lua-o-ar naiba! Eu m-a fi purtat frumos cu Marie. A fi făcut orice pentru ea.ș ș

i ea n-ar fi aflat niciodată despre cealaltă dacă n-ar fi fost băgăcioasa aia de stăpână a ei.Ș Da, recunosc, îi purtam pică femeii ăleia, i m-am înfuriat când am văzut-o aici pe vapor,ș împopo onată cu perle i cu diamante i făcând pe stăpâna peste tot, fără să-i treacă prinț ș ș cap că distrusese via a unui om! M-am înfuriat rău de tot, dar, daca vă imagina i că suntț ț un uciga nenorocit — că m-am dus i am împu cat-o asta e o mare gre eală! Nici n-amș ș ș ș atins-o. Ăsta e adevărul adevărat.

Bărbatul se opri. Sudoarea îi curgea pe fa ă.ț

- Unde a i fost azi-noapte între orele douăsprezece i două?ț ș

- în patul meu, am dormit - tovară ul meu vă poate spune.ș- Vom vedea, îl asigură Race. Deocamdată asta e tot.

i îi făcu semn omului să iasă.Ș- Eh bien? întrebă Poirot când u a se închise în urma lui Fleetwood.șRace înăl ă din umeri.ț

-E o poveste destul de clară. Omul e nervos, desigur, dar nu fără motiv. Va trebui să-iverificăm alibiul - de i nu cred că asta va lămuri lucrurile pe deplin. Tovară ul lui probabilș ș dormea, i tipul ar fi putut să se strecoare afară i înapoi fără să fie observat. Depinde dacăș ș l-a mai văzut cineva.

- Da, trebuie să încercăm să aflăm.- Următorul lucru, spuse Race, este, mi se pare, să vedem dacă a auzit cineva ceva care

ne-ar putea da o indica ie cu privire la momentul crimei. Bessner îl plasează întreț douăsprezece i două. Cred că nu gre im dacă sperăm că vreunul dintre pasageri a auzitș ș

împu cătura - chiar dacă n-a recunoscut sunetul. Eu n-am auzit nimic. Dumneata?șPoirot clătină din cap.- Eu am dormit pur i simplu bu tean. N-am auzit nimic - absolut nimic. Ai zice că amș ș

fost drogat.



- Păcat, spuse Race. Ei bine, să sperăm că avem mai mult noroc cu cei ale căror cabinese află la tribord. Cu Fanthorp am vorbit. Urmează familia Allerton. îl trimit pe steward săni-i aducă.

Doamna Allerton intră destul de energic. Purta o rochie gri palid de mătase cudunguli e. Arăta supărată.ț

- E oribil, spuse ea în timp ce se a eza pe scaunul pe care i-l oferise Poirot. Aproape căș nu-mi vine să cred. Fiin a aceea atât de drăgu ă, căreia via a părea să-i fi oferit totul, săț ț ț fie moartă! Mi se pare atât de greu de crezut.

- tiu ce sim i i,Ș ț ț madame, spuse Poirot cu în elegere.ț- Mă bucur că sunte iț i dumneavoastrăș la bord, spuse doamna Allerton simplu.

Dumneavoastră ve i afla cine e criminalul. Mă bucur foarte mult că nu e vorba de aceaț biată fată cu o soartă atât de tragică.

- Vă referi iț la Mademoiselle de Bellefort. Cine v-a spus că nu ea e criminala?- Cornelia Robson, răspunse doamna Allerton cu un zâmbet ters. Ea e pur i simpluș ș

fascinată de toată povestea. Cred ca e singurul lucru interesant care i s-a întâmplat în via ăț i probabil singurul care i se va întâmpla vreodată. Dar e o fată atât de bună, încât îi eș

cumplit de ru ine că savurează cele întâmplate. I se pare groaznic din partea ei. Doamnaș Allerton îi aruncă o privire lui Poirot, i apoi adăugă: Dar nu e cazul să bârfesc. Am în elesș ț că vre i să-mi pune i ni te întrebări.ț ț ș

- Dacă nu vă supăra i. Când v-a i culcat,ț ț madame?- Pu in după zece i jumătate.ț ș

- i a i adormit imediat?Ș ț- Da, mi-era somn.- A i auzit ceva - orice - în timpul nop ii?ț ț

Doamna Allerton î i încre i sprâncenele.ș ț- Da, cred că am auzit un pleoscăit i pe cineva fugind - sau au fost în ordine inversă?ș

Nu mi-e clar. Am avut pentru o clipă vaga impresie că a căzut cineva în apă - ca într-un vis-, i atunci m-am trezit i am ascultat, dar n-am mai auzit nimic.ș ș

- ti i cumva pe la ce oră?Ș ț- Nu, mi-e teamă că nu pot să vă spun. Dar nu cred că a fost la prea mult timp după ce

adormisem. Adică undeva în prima oră.- Din păcate, madame, nu e o indica ie prea precisă. Nu, tiu că nu e. Dar nu cred căț ș

are rost să încerc să ghicesc, nu, dacă n-am nici cea mai vagă idee!?- i asta e tot ce ne pute i spune,Ș ț madame?- Mi-e teamă că da.- A i întâlnit-o cumva peț Madame Doyle înainte?- Nu, dar Tim a cunoscut-o. i auzisem destul de multe despre ea de la o veri oară de-aȘ ș

noastră, Joanna Southwood. Dar n-am vorbit niciodată cu ea până la Aswan.- Mai am o singură întrebare, madame, i îmi cer scuze că am să v-o pun.șDoamna Allerton murmură cu un zâmbet vag:- Abia a tept să mi se pună o întrebare indiscretă.

ș- Iat-o. A i suferit dumneavoastră - sau familia dumneavoastră - vreodată vreo pierdereț financiară de pe urma afacerilor tatălui lui Madame Doyle, Melhuish Ridgeway?

Doamna Allerton fu uluită.- A, nu! Finan ele familiei noastre n-au suferit niciodată decât de pe urma scăderii...ț

ti i, dobânzile au scăzut peste tot. Sărăcia noastră n-a avut niciodată nimic melodramatic.ș ț So ul meu ne-a lăsat foarte pu ini bani, dar îi am încă pe to i, de i azi nu mai produc la felț ț ț ș de mult ca înainte.

- Vă mul umesc,ț madame. Fi i bună i ruga i-l pe fiul dumneavoastră să vină aici?ț ș ț

Când mama sa se întoarse, Tim o întrebă zâmbitor:- Gata rechizitoriul? E rândul meu. Ce te-au întrebat?

- Numai dacă am auzit ceva noaptea trecută, răspunse doamna Allerton. i, dinȘ nefericire, nu am auzit absolut nimic. Nu pot să-mi închipui de ce. La urma urmelor, doar osingură cabină mă desparte de camera lui Linnet. Mă gândesc că ar fi fost imposibil să nuaud împu cătura. Du-te, Tim; te a teaptă.ș ș

Poirot repetă în fa a lui Tim întrebările puse anterior.ț



- M-am culcat devreme, pe la zece i jumătate, răspunse Tim. Am citit un pic, i amș ș stins lumina pu in după unsprezece.ț

- A i mai auzit ceva după aceea?ț

- Am auzit o voce de bărbat spunând „noapte bună”, cred, nu departe de cabina mea.- Eu i-am urat „noapte bună” doamnei Doyle, spuse Race.- Da. După aceea am adormit. Apoi, mai târziu, am auzit un fel de zarvă - cineva îl

chema pe Fanthorp, dacă-mi amintesc bine.- Mademoiselle Robson, când a ie it în fugă din salonul de observa ie.ș ț

- Da, bănuiesc că asta a fost. i apoi, o mul ime de voci. Apoi, pe cineva care fugea peȘ ț punte. Apoi, un pleoscăit. Apoi l-am auzit pe bătrânul Bessner cu vocea lui bubuitoarespunând ceva de genul: „Aten ie acum” i „Nu a a de repede”.ț ș ș

- A i auzit un pleoscăit.ț

- Da, ceva de genul ăsta.- Sunte i sigur că nu a fost vorba deț o împu cătură?ș- Mda, bănuiesc că ar fi putut fi... Am auzit un dop de ampanie â nind. Poate că asta aș ț ș

fost împu cătura. Poate mi-am închipuit că e un pleoscăit pentru că am legat ideea de dopș de lichidul care curge în pahar... îmi amintesc că impresia mea atunci a fost că avea loc o

petrecere, i m-am gândit ce bine ar fi fost dacă se potoleau to i i se duceau la culcare.ș ț ș- Altceva după aceea?

Tim ridică din umeri.- După aceea - uitarea.- N-a i mai auzit nimic?ț

- Absolut nimic.- Mul umesc,ț Monsieur Allerton.Tim se ridică i părăsi salonul.ș



Capitolul aisprezeceș

Race examina gânditor planul pun ii de promenadă de peț Karnak.- Fanthorp, tânărul Allerton, doamna Allerton. Apoi o cabină goală - a lui Simon Doyle.

Iar de partea cealaltă a doamnei Doyle? Bătrâna americancă. Dacă a auzit cineva ceva, eatrebuie să fie. Dacă e trează, ar fi cazul s-o chemăm aici.

Domni oara Van Schuyler intră în salon. în diminea a aceasta arăta încă mai bătrână iș ț ș

mai gălbejită. Ochii mici i negri aveau în ei o expresie de neplăcere înveninată.șRace se ridică i se înclină.ș- Ne pare foarte râu să vă deranjăm, domni oară Van Schuyler. Sunte i amabilă că a iș ț ț

venit. Vă rog, lua i loc.ț

- îmi displace să fiu amestecată în afacerea asta, spuse tăios domni oara Van Schuyler.ș Chiar foarte tare. Nu vreau să fiu asociată în nici un fel cu această... hm... poveste foarteneplăcută.

- într-adevăr, într-adevăr. Tocmai îi spuneam domnului Poirot că e cel mai bine dacă văsolicităm mărturia imediat, căci astfel nu va mai trebui să fi i deranjată ulterior.ț

Domni oara Van Schuyler îi aruncă lui Poirot o privire care exprima ceva ce semăna aș recuno tin ă.ș ț

- Mă bucur că îmi în elege i sentimentele. Nu sunt obi nuită cu lucruri de felul acesta.ț ț ș- Exact, mademoiselle, spuse Poirot împăciuitor. i de aceea dorim să vă eliberăm deȘ

aceste sentimente cât mai curând posibil. Deci aseară v-a i culcat... cam pe la ce oră?ț

- De obicei mă culc la ora zece. Aseară am întârziat pu in, întrucât Cornelia Robson m-ț

a lăsat, foarte nepoliticoasă, să a tept.ș- Très bien, mademoiselle. Ce a i auzit după ce v-a i retras?ț ț

- Dorm foarte u or, spuse domni oara Van Schuyler.ș ș- O merveille! Spre marele nostru noroc.- M-a trezit tânăra aceea cam vulgară, camerista doamnei Doyle, care a spus: Bonne

nuit, madame, cu o voce pe care nu o pot califica decât mult prea tare.- i apoi?Ș

- Am adormit din nou. M-am trezit crezând că era cineva în cabina mea, dar mi-am datseama că era cineva în cabina alăturată.

- în cabină la Madame Doyle?- Da. Apoi am auzit pe cineva afară, pe punte, i apoi un pleoscăit.ș- Ave i idee la ce oră se întâmplau astea?ț

- Vă pot spune cu exactitate. Era unu i zece minute.ș- Sunte i sigură?ț

- Da. M-am uitat la ceasul de lângă pat.- N-a i auzit o împu cătură?ț ș

- Nu, nimic asemănător.- Dar e posibil să vă fi trezit o împu cătură?

șDomni oara Van Schuyler se gândi - cu capul ei ca deș broască aplecat pe o parte.

- E posibil, admise ea cam fără voie.- i ave i vreo idee ce ar fi putut cauza pleoscăitul pe care l-a i auzit?Ș ț ț- tiu exact ce l-a cauzat.ȘColonelul Race se ridică brusc în capul oaselor.- ti i?Bineîn eles. Nu mi-a plăcut zgomotul acela, ca i cum cineva se furi a pe acolo.Ș ț ț ș ș

M-am ridicat i m-am dus la u a cabinei. Domni oara Otterbourne era aplecată pesteș ș ș balustrada. Tocmai aruncase ceva în apă.

- Domni oara Otterbourne?ș

Race părea cu adevărat surprins.- Da.- Sunte i sigură că era domni oara Otterbourne?ț ș

- I-am văzut clar fa a.ț

- Ea nu v-a văzut?



- Nu cred.Poirot se aplecă înainte.- i ce exprima fa a ei,Ș ț mademoiselle?- O mare emo ie.ț

Race i Poirot schimbară o privire rapidă.ș- i apoi? o îndemnă Race.Ș- Domni oara Otterbourne s-a depărtat pe la pupa, i eu m-am întors în pat.ș șLa u ă se auzi o bătaie i intră căpitanul vasului. inea în mână o grămăjoară din careș ș Ț

picura apă.- L-am găsit, domnule colonel.Race luă grămăjoara. Dintre falduri de catifea îmbibată de apă căzu o batistă grosolană,

vag pătată cu roz, înfă urată în jurul unui mic pistol cu mâner de filde .ș șRace îi aruncă lui Poirot o privire triumfătoare, u or mali ioasă.ș ț- Vezi, spuse el, am avut dreptate. A fost aruncat peste bord.

inu pistolul în palma întinsă.Ț

- Ce mai spui, Monsieur Poirot? Acesta este pistolul pe care l-ai văzut la hotelulCataract în noaptea aceea?

Poirot îl examina atent, apoi spuse încet:- Da, acesta este. Are un ornament pe el - i ini ialele J.B. Este unș ț article de luxe, un

obiect special pentru femei, dar o armă mortală.- E de 5,6 milimetri, murmură Race i scoase lama pentru cartu e. Două gloan e trase.ș ș ț

Da, nu avem motive de îndoială.Domni oara Van Schuyler tu i în mod semnificativ.ș ș- i alul meu? întreba ea.Ș ș- alul dumneavoastră,Ș mademoiselle?- Da, ave i acolo alul meu de catifea.ț ș

Race ridică faldurile din care picura apa.- E al dumneavoastră, domni oară Van Schuyler?ș- Bineîn eles că e al meu! răspunse iritată bătrâna doamnă. L-am pierdut noapteaț

trecută. Am întrebat pe toată lumea dacă nu l-a văzut.

Poirot îi adresa lui Race o privire întrebătoare, iar acesta îi răspunse cu o u oarăș încuviin are din cap.ț

- Unde l-a i văzut ultima dată, domni oară Van Schuyler?ț ș

- L-am avut în salon ieri-seară. Când am vrut să mă duc la culcare, nu l-am mai pututgăsi.

- Vă da i seama la ce a fost folosit? întrebă Race repede, desfăcând alul i indicând cuț ș ș un deget arsurile i câteva mici găuri. Uciga ul a înfă urat pistolul în el ca să înăbu eș ș ș ș zgomotul împu căturii.ș

- Ce impertinen ă! izbucni domni oara Van Schuyler.ț ș

Obrajii usca i i se înro iră.ț ș

- V-a fi recunoscător, domni oară Van Schuyler, dacă mi-a i spune cât de bine oș ș ț

cuno tea i dinainte pe doamna Doyle.ș ț

- Nu o cuno team.ș- Dar tia i cine este?ș ț- tiam, desigur.Ș- Dar familiile dumneavoastră nu se cuno teau?ș- Familia noastră s-a mândrit întotdeauna cu caracterul său exclusivist, domnule

colonel. Iubita mea mamă nu s-ar fi gândit niciodată să apeleze la vreunul dintre membriifamiliei Hartz, care, dincolo de bogă ia lor, erau ni te nimeni.ț ș

- Asta e tot ce ne pute i spune, domni oară Van Schuyler?ț ș

- Nu mai am nimic de adăugat. Linnet Ridgeway a fost crescută în Anglia, i n-amș

văzut-o niciodată până când nu am ajuns la bordul acestui vas.Bătrâna doamnă se ridică. Poirot îi deschise u a, i ea ie i cu pas solemn.ș ș șCei doi schimbară o privire.- Asta e versiunea ei, spuse Race, i în mod sigur nu va renun a la ea! Poate că eș ț

adevărata. Nu tiu. Dar - Rosalie Otterbourne? Nu mă a teptam la asta.ș ș



Poirot clătină din cap, perplex. Apoi izbi brusc cu pumnul în masă.- Dar nu are nici un sens! strigă el. Nom d'un nom d'un nom! Nu are nici un sens.Race îl privi.- Ce vrei să spui?- Vreau să spun că, până la un punct, totul e clar. Cineva a vrut s-o ucidă pe Linnet

Doyle. A auzit scena din salon de ieri-seară. S-a furi at acolo i a luat pistolul - pistolul luiș ș Jacqueline de Bellefort, ine minte. A împu cat-o pe Linnet Doyle cu acel pistol i a scrisț ș ș litera J pe perete... Totul e atât de limpede, nu? Totul plănuit astfel încât să o acuze pe

Jacqueline de Bellefort. i apoi ce face criminalul? Lasă oare ca pistolul - pistolulȘ incriminatorul, pistolul lui Jacqueline de Bellefort - să fie găsit? Nu, el - sau ea - aruncă pistolul, dovada aceasta profund incriminatorie, peste bord. De ce, dragă prietene, de ce?

Race clătină din cap.- E ciudat.- E mai mult decât ciudat - e imposibil!- Nu e imposibil, de vreme ce s-a întâmplat!

- Nu asta am vrut să spun. Vreau să spun că ordinea evenimentelor e imposibilă. Cevanu merge.



Capitolul aptesprezeceș

Colonelul Race î i privi tovară ul plin de curiozitate. Respecta - avea motive să respecteș ș - perspicacitatea lui Hercule Poirot. Dar, pentru moment, nu reu ea să-i urmărească irulș ș gândurilor. Nu-i adresă însă nici o întrebare. Punea arareori întrebări. Purcese mai departecu cercetarea indiciilor pe care le avea.

- Ce avem de făcut acum? S-o chestionam i pe domni oara Otterbourne?ș ș

- Da, asta ne-ar putea ajuta.Rosalie Otterbourne intră fără chef. Nu părea nervoasa sau speriată, ci doar refractară iș posomorâtă.

- Ei bine, întrebă ea, ce este?Race luă cuvântul.- Cercetăm moartea doamnei Doyle, explică el.Rosalie dădu din cap.- Pute i să-mi spune i ce a i făcut noaptea trecută?ț ț ț

Rosalie reflecta pre de câteva momente.ț

- Eu i mama ne-am culcat devreme - înainte de unsprezece. N-am auzit nimic special,ș doar ceva gălăgie lângă cabina doctorului Bessner. Vocea aceea bubuitoare, cu accent

nem esc, depărtându-se. Bineîn eles că n-am aflat despre ce era vorba până azi-diminea ă.ț ț ț- N-a i auzit o împu cătură?ț ș

- Nu.- V-a i părăsit cabina noaptea trecută?ț

- Nu.- Sunte i sigură? Rosalie îl privi intă.ț ț

- Ce vre i să spune i? Bineîn eles că sunt sigură.ț ț ț

- Nu v-a i dus cumva, de pildă, la tribord, ca să arunca i ceva în apă?ț ț

Rosalie se împurpura.- Există vreo regulă care interzice aruncarea obiectelor peste bord?- Nu, desigur. Deci a i făcut a a ceva?ț ș

- Nu. Nu am ie it din cabina, v-am spus.ș- Deci, dacă cineva spune că v-a văzut... Rosalie îl întrerupse.- Cine spune că m-a văzut?- Domni oara Van Schuyler.ș- Domni oara Van Schuyler? Rosalie părea sincer uimită.ș- Da. Domni oara Van Schuyler spune că s-a uitat afară din cabina ei i v-a văzutș ș

aruncând ceva peste bord.- E o minciună sfruntată, spuse Rosalie limpede. Apoi, ca i cum i-ar fi venit un gândș

nea teptat, întrebă: i la ce oră?ș Ș- La unu i zece,ș mademoiselle, îi răspunse Poirot. Fata dădu gânditor din cap.- A mai văzut ceva?Poirot o privi curios i- i mângâie bărbia.ș ș- De văzut, nu a văzut, dar a mai auzit ceva.- Ce a auzit?- Pe cineva mi cându-se în cabina doamnei Doyle.ș- în eleg, murmură Rosalie. Era acum palidă - ca o stafie.ț

- i continua i să afirma i că nu a i aruncat nimic peste bord,Ș ț ț ț mademoiselle?- De ce Dumnezeu crede i că a alerga pe punte în mijlocul nop ii ca să arunc lucruriț ș ț

peste bord?- Poate că avea i un motiv - un motiv nevinovat.ț

- Nevinovat? întrebă fata tăios.

- Exact. Vede i,ț mademoiselle, un obiect a fost aruncat peste bord noaptea trecută - unobiect deloc nevinovat.Race îi arătă în tăcere catifeaua pătată i con inutul ei.ș țRosalie Otterbourne se dădu înapoi.- Asta a fost... cu asta a fost împu cată?ș



- Da, mademoiselle.- i crede i că eu... că eu am omorât-o? Ce prostie! De ce Dumnezeu să vreau să o omor Ș ț

pe Linnet Doyle? Nici măcar nu o cuno team!șRosalie râse i se ridică în picioare, dispre uitoare.ș ț- Toată povestea asta e ridicolă.- ine i minte, domni oară Otterbourne, spuse Race, că domni oara Van Schuyler eȚ ț ș ș

gata să jure că v-a văzut fa a foarte clar în lumina lunii.ț

Rosalie râse din nou.

- Scorpia aia bătrână? Probabil că oricum e pe jumătate oarbă. Nu pe mine m-a văzut.Se opri o clipă, apoi întrebă: Pot să plec?Race încuviin ă din cap, i Rosalie Otterbourne ie i.ț ș ș

Cei doi bărba i schimbară o privire. Race î i aprinse o igară.ț ș ț

- Ei bine, asta e situa ia. Se bat cap în cap. Pe care din ele să o credem?ț

Poirot clătină din cap.- Am impresia că nici una nu a fost tocmai sinceră.- Asta e partea cea mai rea a meseriei noastre, spuse Race cu deznădejde. Atât de mul iț

oameni nu spun adevărul din motive derizorii. Ce să facem? Să continuăm cuinterogatoriile?

- A a a zice. E bine întotdeauna să fim ordona i i metodici.ș ș ț ș

Race încuviin ă din cap.țDoamna Otterbourne, îmbrăcată într-o rochie largă de batic, îi urmă fiicei sale. Ea

confirma declara ia lui Rosalie că se culcaseră amândouă înainte de ora unsprezece. Eaț însă i nu auzise nimic interesant în timpul nop ii. Nu putea spune dacă Rosalie părăsiseș ț cabina sau nu. Pe tema crimei era înclinată să fabuleze la nesfâr it.ș

- Crime passionnel! exclamă ea. Instinctul primitiv - de a ucide! Atât de strâns legat deinstinctul sexual. Fata aceea, Jacqueline, pe jumătate de sânge latin, sânge fierbinte,ascultând de instinctele cele mai primare, strecurându-se cu revolverul în mână...

- Dar nu Jacqueline de Bellefort a împu cat-o peș Madame Doyle. Asta tim sigur. E unș fapt dovedit, explică Poirot.

- So ul ei, atunci, spuse doamna Otterbourne, evitând lovitura. Setea de sânge iț ș

instinctul sexual - o crimă sexuală. Există numeroase exemple bine-cunoscute.- Domnul Doyle a fost împu cat în picior i era incapabil să se mi te, explică Race. i-aș ș ș Ș

petrecut noaptea cu doctorul Bessner.Doamna Otterbourne fu i mai dezamăgită. Scotoci prin minte, în căutarea unei noiș

versiuni.- Ah, desigur! spuse ea. Ce bleagă sunt! Domni oara Bowers!ș- Domni oara Bowers?ș- Da. Evident. E atât de clar din punct de vedere psihologic. Reprimarea! Virgina care- iș

reprimă instinctele! înnebunită de prezen a celor doi - so ul i so ia, amândoi tineri iț ț ș ț ș îndrăgosti i nebune te unul de celălalt. Bineîn eles că ea a fost! Este exact genul - delocț ș ț atrăgătoare din punct de vedere sexual, respectabilă până în vârful unghiilor. în cartea mea,Vi a stearpă...ț

Colonelul Race o întrerupse cu tact.- Sugestiile dumneavoastră ne-au fost de mare ajutor, doamnă Otterbourne. Acum

trebuie să ne continuăm munca. Vă mul umim foarte mult.ț

Race o conduse galant până la u ă i se întoarse tergându- i fruntea de sudoare.ș ș ș ș- Doamne, ce femeie veninoasă! De ce n-a omorât-o cineva pe ea?- Mai e încă timp, îl consolă Poirot.- S-ar putea să ai oare icare dreptate. Cine ne-a mai rămas? Pennington - cred că o să-lș

lăsăm la sfâr it. Richetti i Ferguson.ș șSignor Richetti era foarte volubil, foarte agitat.

- Dar ce oroare, ce infamie - o femeie atât de tânără i de frumoasă! O crimă cuș adevărat inumană!Mâinile lui Signor Richetti fluturară expresiv prin aer.Răspunsurile sale fură prompte. Se culcase devreme - foarte devreme. De fapt, chiar

după cină. Citise un timp o bro ură foarte interesantă publicată recent -ș Prähistorische



Forschung in Kleinasien -, care arunca o lumină cu totul nouă asupra ceramicii pictate dinPodi ul Anatoliei.ș

Stinsese lumina undeva înainte de unsprezece. Nu, nu auzise nici o împu cătură. Niciș un zgomot asemănător cu pocnetul unui dop de ampanie. Singurul lucru pe care-l auzise -ș dar asta mai târziu, pe la mijlocul nop ii - fusese un pleoscăit puternic, chiar lângă ochiulț său de geam.

- Cabina dumneavoastră este pe puntea de jos, la tribord, nu?- Da, da, a a este. i am auzit un pleoscăit puternic. Mâinile luiș Ș Signor Richetti fluturară

încă o dată prin aer pentru a descrie for a pleoscăitului.ț- îmi pute i spune cam pe la ce oră s-a întâmplat asta?ț

Signor Richetti reflectă.- Cam la o oră, două sau trei după ce m-am culcat. Poate două ore.- Cam pe la unu i zece, de exemplu?ș- Da, s-ar putea foarte bine. Ah! Dar ce crimă îngrozitoare! Ce inuman! O femeie atât

de fermecătoare...Signor Richetti ie i, încă gesticulând.șRace se uită la Poirot. Poirot ridică expresiv din sprâncene, apoi din umeri. Trecură la

domnul Ferguson.Ferguson se dovedi dificil. Se trânti insolent pe un scaun.

- Mare tevatură cu toată povestea asta! spuse el dispre uitor. Ce e a a mare pagubă?ț ș Sunt o grămadă de femei inutile pe lume!

- Ne pute i spune ce a i făcut noaptea trecută, domnule Ferguson? întrebă Race cuț ț răceală.

- Nu văd de ce v-a spune, dar nu mă deranjează. Am hoinărit o vreme. Am fost pe ărmș ț cu domni oara Robson. După ce ea s-a întors pe vas, am mai umblat un timp singur. M-amș înapoiat i m-am dus la culcare pe la miezul nop ii.ș ț

- Cabina dumneavoastră este pe puntea de jos, la tribord?- Da. Printre potenta i.ț

- A i auzit cumva o împu cătură? Se poate să fi sunat mai mult ca un dop de ampanie.ț ș ș

Ferguson reflectă.

- Da, cred că am auzit ceva ca un dop de ampanie... Nu-mi amintesc când - înainte de aș adormi. Dar la momentul acela erau o mul ime de oameni prin preajmă - era zarvă, cinevaț fugea pe puntea de sus.

- A fost probabil glon ul tras de domni oara de Bellefort. N-a i auzit nici o altăț ș ț împu cătură?ș

Ferguson clătină din cap.- Nici un pleoscăit?- Un pleoscăit? Ba da, mi se pare că am auzit un pleoscăit. Dar era atât de multă gălăgie,

încât nu sunt foarte sigur.- V-a i părăsit cabina în timpul nop ii?ț ț

Ferguson rânji.- Nu. i n-am participat la îndeplinirea misiunii, din păcate.Ș- Haide i, haide i, domnule Ferguson, nu vă purta i copilăre te!ț ț ț ș

Tânărul reac ionă furios.ț

- De ce n-a spune ce cred? Cred în violen ă.ș ț- Dar nu practica i această credin ă? murmură Poirot. Nu cumva? Se aplecă în fa ă.ț ț ț

Bărbatul acela, Fleetwood, v-a spus că Linnet Doyle este una dintre cele mai bogate femeidin Anglia, nu?

- Ce legătură are Fleetwood cu povestea asta?- Fleetwood, prietene, avea un motiv excelent de a o ucide pe Linnet Doyle. îi purta o

pică grozavă.

Domnul Ferguson sări de la locul lui ca un arc.- Deci ăsta e jocul vostru murdar, nu? întrebă el plin de mânie. Arunca i totul înț spinarea unui amărât ca Fleetwood, care nu se poate apăra i n-are bani să- i angajezeș ș avoca i. Dar uita i ce vă spun: dacă încerca i cumva să-l vârâ i pe Fleetwood în povesteaț ț ț ț asta, ve i avea de-a face cu mine.ț



- i cine anume sunte i dumneavoastră, mai exact? întrebă Poirot cu glas dulce.Ș țDomnul Ferguson se făcu ro u la fa ă.ș ț- Pot să-mi apăr prietenii, în orice caz, spuse el violent.- Bine, domnule Ferguson, cred că asta e tot pentru moment, spuse Race.Pe când u a se închidea în urma lui Ferguson, colonelul remarcă pe nea teptate:ș ș- Un că elandru destul de simpatic, de fapt.ț

- Nu crezi că el e omul pe care îl cau iț tu? întrebă Poirot.- N-a crede. Bănuiesc că acelaș se află totu i la bord. Informa ia era foarte clară. Ei, dar ș ț

să luăm lucrurile pe rând. Hai să ne încercăm norocul cu Pennington.



Capitolul optsprezece

Andrew Pennington etala toate indiciile conven ionale ale durerii i ale surprizei. Era,ț ș ca întotdeauna, îmbrăcat foarte îngrijit. Purta acum o cravată neagră. Fa a lungă, proaspătț

bărbierită, exprima uluire.- Domnii mei, spuse el cu glas trist, povestea asta m-a deprimat complet! Micu a Linnetț

- să ti i că mi-o amintesc ca pe cea mai dulce feti ă din lume. i cât de mândru de ea eraș ț ț Ș

Melhuish Ridgeway! Ah, dar nu are nici un rost să depăn amintiri. Spune i-mi cu ce vă potț ajuta - asta e tot ce vă cer.- Pentru început, domnule Pennington, spuse Race, a i auzit ceva noaptea trecută?ț

- Nu, domnule, nu pot spune c-am auzit ceva. Cabina mea se află chiar lângă cea adoctorului Bessner - numărul 41 —, i am auzit într-adevăr ceva forfoteală pe acolo cam peș la miezul nop ii. Bineîn eles că nu tiam atunci ce se întâmpla.ț ț ș

- N-a i auzit nimic altceva? Nici o împu cătură?ț ș

Andrew Pennington clătină din cap.- Nimic de felul ăsta.- i când v-a i culcat?Ș ț- Trebuie să fi fost după ora unsprezece.

Pennington se aplecă înainte.- Bănuiesc că ti i i dumneavoastră zvonurile care circulă pe vapor. Fata aceea peș ț ș

jumătate fran uzoaică, Jacqueline de Bellefort... era ceva dubios la mijloc. Linnet nu mi-aț spus nimic, dar, bineîn eles, nu sunt orb i nici surd. A fost ceva între ea i Simon cândva,ț ș ș nu? Cherchez la femme - e o regulă destul de sănătoasă, i a zice că nu ave i săș ș ț cherchez preadeparte.

- Vre i să spune i că, după părerea dumneavoastră, Jacqueline de Bellefort a împu cat-ț ț ș

o pe Madame Doyle? întrebă Poirot.- Cam a a mi se pare mie. Bineîn eles, nuș ț tiuș nimic...- Din păcate, noi timș ceva!- Poftim?

Domnul Pennington păru surprins.- tim că este imposibil caȘ Mademoiselle de Bellefort să o fi împu cat peș Madame Doyle.Poirot explică în detaliu circumstan ele. Pennington păru prea pu in dispus să leț ț

accepte ca dovezi.- Sunt de acord că, la suprafa ă, lucrurile par în regulă, dar sora aceea medicală... punț

pariu că n-a stat trează toată noaptea. A mo ăit probabil, i fata s-a strecurat afară i înapoi.ț ș ș

- Foarte pu in probabil,ț Monsieur Pennington. Nu uita i că îi fusese administrat unț narcotic puternic. i, oricum, o soră medicală are de regulă somnul u or i se treze teȘ ș ș ș atunci când pacientul său e treaz.

- Mie totul mi se pare foarte dubios, declară Pennington.Race spuse cu o voce blândă, dar fermă:- Cred că trebuie să mă crede i pe cuvânt, domnule Pennington, că am examinat foarteț

atent toate posibilită ile. Concluzia este cât se poate de clară - Jacqueline de Bellefort nu aț ucis-o pe doamna Doyle. A a că suntem nevoi i să căutăm în altă parte. Aici sperăm să neș ț

pute i ajuta.ț

- Eu?Pennington tresări.- Da. Era i un prieten apropiat al victimei. Cunoa te i amănunte din via a ei, foarteț ș ț ț

probabil, mult mai bine decât so ul său, care a întâlnit-o abia acum câteva luni. Ar trebui săț ti i, de pildă, dacă exista cineva care avea resentimente fa ă de ea. Care, poate, avea unș ț ț

motiv să-i dorească moartea.

Andrew Pennington î i trecu limba peste buzele uscate.ș- Vă asigur că n-am nici cea mai vagă idee... Vede i dumneavoastră, Linnet a fostț

crescută în Anglia. tiu foarte pu in despre mediul în care se învârtea i despre cuno tin eleȘ ț ș ș ț ei.



- i totu i, medita Poirot, a existat cineva pe vas care era interesat să se descotoroseascăȘ ș de madame. A scăpat ca prin urechile acului - vă aminti i? - chiar în acest loc, cândț

pietroiul acela s-a prăbu it - ah, dar poate că nu era i acolo?ș ț- Nu. în momentul acela eram în templu. Am auzit despre asta ulterior, desigur. A

scăpat ca prin urechile acului. Dar poate a fost un accident, nu crede i?ț

Poirot ridica din umeri.- Am crezut asta atunci. Acum începem să ne punem întrebări.- Da, da, desigur.

Pennington î i terse fa a cu o batistă fină de mătase.ș ș ț- Domnul Doyle, continuă colonelul Race, ne-a pomenit despre cineva de pe vapor care

i-ar fi purtat pică - nu doamnei Doyle personal, ci familiei ei. ti i cumva cine ar putea fi?Ș țPennington fu sincer uimit.- Nu, habar n-am.- Doamna Doyle nu v-a spus nimic?- Nu.- A i fost un prieten apropiat al tatălui ei - nu vă aminti i nici o afacere de-a lui care săț ț

fi dus poate la ruinarea vreunui concurent?Pennington clătină din cap deznădăjduit.- Nici un caz special. Asemenea lucruri se întâmplau frecvent, desigur, dar nu-mi

amintesc să fi proferat cineva vreodată amenin ări.ț- Cu alte cuvinte, domnule Pennington, nu ne pute i ajuta?ț

- Cam a a ceva. îmi pare nespus de rău, domnilor.șRace schimbă o privire cu Poirot, apoi spuse:- i mie îmi pare râu. Ne făcuserăm ceva speran e.Ș țSe ridică, în semn că întrebările luaseră sfâr it.ș- Cum Doyle e imobilizat, spuse Andrew Pennington, e de a teptat că va dori să măș

ocup eu de situa ie. Scuza i-mă, domnule colonel, dar îmi pute i spune ce aranjamente s-ț ț ț

au făcut?- Vom merge de aici direct la Shellal, fără oprire. Ajungem mâine-diminea ă.ț

- i corpul neînsufle it?Ș ț

- Va fi transportat la o morgă.Andrew Pennington înclină din cap i părăsi camera.șPoirot i Race schimbară din nou o privire.ș- Domnul Pennington, spuse Race, aprinzându- i o igară, nu era deloc în largul său.ș țPoirot dădu din cap.- i, spuse el,Ș Monsieur Pennington a fost suficient de tulburat ca să spună o minciună

cam stupidă. Nu se afla în templul Abu Simbel când a căzut pietroiul acela. Eu - moi quivous parle - pot să jur. Abia ie isem de acolo.ș

- O minciună foarte stupidă, spuse Race - i foarte revelatoare.șPoirot încuviin ă din nou.ț

- Dar, pentru moment, spuse el i zâmbi, îl tratăm cu mânu i, nu?ș ș- Cam asta e ideea, aprobă Race.

- Dragă prietene, noi doi ne în elegem de minune.ț

Se auzi un sunet vag, ca un huruit, i ceva se mi că sub tălpile lor.ș ș Karnak î i începuseș călătoria spre locul său de ba tină, Shelall.ș

- Perlele, spuse Race. Acesta e următorul lucru care trebuie lămurit.- Ai vreun plan?Da. Race î i privi ceasul. Peste jumătate de oră e prânzul. Măș

gândesc să fac un anun la sfâr itul mesei - să spun doar că perlele au fost furate i căț ș ș sunt nevoit să rog pe toată lumea să rămână în sala de mese cât timp va fi efectuată o

perchezi ie.ț

Poirot dădu din cap aprobator.

- E bine gândit. Cel sau cea care a luat perlele trebuie să le aibă încă. Fără oavertizare, n-o să aibă ocazia să le arunce peste bord în caz că se panichează.Race trase spre el câteva foi de hârtie i murmură pe un ton de scuză:ș- A vrea să fac un sumar a ceea ce tim până acum. Mă ajută să-mi clarificș ș

gândurile.



- Faci foarte bine. Ordinea i metoda sunt esen iale, spuse Poirot.ș țRace scrise o vreme în caligrafia sa măruntă i ordonată, într-un final, împinse foileș

spre Poirot.- E ceva cu care nu e ti de acord? Poirot luă filele de hârtie. Pe ele era scris:ș

MOARTEA DOAMNEI LINNET DOYLEDoamna Doyle a fost văzută pentru ultima dată în via ă de către camerista sa,ț

Louise Bourget. Ora: 23.30 (aprox.)

între orele 23.30 i 0.20 următorii au alibiuri: Cornelia Robson, Jamesș Fanthorp, Simon Doyle, Jacqueline de Bellefort - nimeni altcineva -, dar crimaaproape sigur a fost comisă după acest interval, deoarece este practic cert că

pistolul folosit a fost cel al lui Jacqueline de Bellefort, aflat în acest timp în geantaei. Faptul că pistolul ei a fost arma crimei nu este absolut sigur până când nu vor fidisponibile rezultatele autopsiei i ale analizei balistice, dar poate fi considerat maiș mult decât probabil.

Desfă urarea cea mai probabilă a evenimentelor: X (asasinul) a fost martor laș scena dintre Jacqueline i SimonșDoyle din salonul de observa ie i a văzut unde s-a dus pistolul sub canapea. Dupăț ș ce salonul a rămas gol, X a luat pistolul, în ideea de a face să pară ca Jacqueline de

Bellefort este autoarea crimei. Dacă această teorie este adevărată, anumite persoane sunt automat eliminate de pe lista suspec ilor:ț

Cornelia Robson, întrucât nu a avut nici o posibilitate de a lua pistolul înainteca James Fanthorp să se întoarcă să-l caute.

Domni oara Bowers - la fel.șDoctorul Bessner - la fel.

N.B. - Fanthorp nu poate fi complet eliminat de pe lista, deoarece ar fi putut defapt să ia el însu i pistolul i să declare apoi că nu l-a găsit.ș ș

Oricine altcineva ar fi putut să ia pistolul în timpul celor zece minute cât salonula fost gol.

Posibile motive ale crimei:

Andrew Pennington. Suspect pe baza prezum iei că s-a făcut vinovat deț practici frauduloase. Există o serie de dovezi în sprijinul acestei presupuneri, dar nu suficiente pentru a-l acuza. Dacă el a fost cel care a împins pietroiul asupra luiLinnet Doyle, înseamnă că este o persoană care se pricepe să profite de ocazie. înmod cert, nu a premeditat crima decât la modul general. Scena de aseară dinsalonul de observa ie s-a dovedit o ocazie ideală.ț

Obiec ii la teoria vinovă iei lui Pennington: De ce a aruncat pistolul peste bord,ț ț odată ce acesta constituia o dovadă pre ioasă împotriva lui J.B.?ț

Fleetwood. Motivul - dorin a de răzbunare. Fleetwood considera că Linnetț Doyle l-a făcut să sufere. E posibil să fi fost din întâmplare martor la scenă i să fiș inut minte locul unde se afla pistolul. A luat pistolul poate mai degrabă pentru căț

era o armă la îndemâna decât cu gândul de a arunca vina asupra lui Jacqueline.Asta ar explica de ce l-a aruncat apoi peste bord. Dar, dacă a a stau lucrurile, de ceș a scris litera J cu sânge pe perete?

N.B. - Batista simplă în care era învelit pistolul a apar inut mai probabil unuiț om ca Fleetwood decât unuia dintre pasagerii înstări i.ț

Rosalie Otterbourne. Trebuie să acceptăm ca adevărată mărturia domni oareiș Van Schuyler sau dezmin irea dată de Rosalie? Ceva a fost aruncat în apă noapteaț trecută, i acel ceva a fost, se poate presupune, pistolul înfă urat în alul de catifea.ș ș ș

Observa ii. Avea Rosalie vreun motiv să comită crima? Poate că nu o agrea peț Linnet Doyle i era chiar invidioasă pe ea, dar, ca justificare pentru o crimă,ș

asemenea sentimente par complet nepotrivite. Mărturia împotriva ei poate ficonsiderată convingătoare numai dacă îi descoperim un motiv adecvat.Deocamdată, după câte tim, nu există nici o legătură între Rosalie Otterbourne iș ș Linnet Doyle, care nu se cuno teau dinainte.ș



Domni oara Van Schuyler. alul de catifea în care era înfă urat pistolul îiș Ș ș apar ine domni oarei Van Schuyler. Conform propriei mărturii, domni oara Vanț ș ș Schuyler l-a văzut pentru ultima oară în salonul de observa ie. în timpul serii ea i-aț observat absen a, dar alul a fost căutat fără succes.ț ș

Cum a ajuns alul în posesia lui X? L-a furat acesta mai devreme în decursulș serii? Dar, dacă da, de ce? Nimeni n-ar fi putut să spună în avans că va avea loc oscenă între Jacqueline i Simon. A găsit X alul în salon atunci când a intrat să iaș ș

pistolul de sub canapea? Dar atunci de ce nu a fost găsit mai devreme? Oare alul aș

fost de fapt în tot acest timp în posesia domni oarei Van Schuyler? Cu alte cuvinte:ș A ucis-o domni oara Van Schuyler pe Linnet Doyle? Este acuzarea lui Rosalieș Otterbourne o minciună deliberată? Dacă domni oara Van Schuyler a omorât-o peș Linnet Doyle, care a fost motivul ei?

Alte posibilită i:ț

Tâlhăria ca motiv al crimei. Posibil, întrucât perlele au dispărut, iar LinnetDoyle le purta în mod cert aseară.

Cineva care purta pică familiei Ridgeway. Posibil - din nou, nici o dovadă.Se tie că la bordul vasului se află un om periculos - un uciga . Aici e vorba deș ș

un uciga i de o crimă. Există oareș șo legătură între cele două? Ar trebui să dovedim însă că Linnet Doyle era în

posesia unor informa ii periculoase despre această persoană.țConcluzii: Putem grupa pasagerii în două categorii - cei care aveau Un motiv

plauzibil pentru crimă sau împotriva cărora există dovezi certe i cei care, judecândș după ceea ce tim deocamdată, pot fi considera i nevinova i.ș ț ț

Primul grup Al doilea grupAndrew Pennington doamna AllertonFleetwood Tim AllertonRosalie Otterbourne Cornelia Robsondomni oara Van Schuyler ș domni oara BowersșLouise Bourget (tâlhărie?) doctorul Bessner

Ferguson (motive politice?) Signor Richettidoamna OtterbourneJames Fanthorp

Poirot împinse hârtia înapoi spre Race.- Ceea ce ai scris este foarte adevărat i exact.ș- E ti de acord cu mine?ș- Da.- i acum, care este părerea ta?ȘPoirot se îndreptă plin de demnitate.- Eu îmi pun următoarea întrebare: De ce a fost aruncat pistolul peste bord?- i atât?Ș- Pe moment, da. Până nu voi căpăta un răspuns satisfăcător la această întrebare, totul

este lipsit de sens. Cu alte cuvinte, acesta trebuie să fie punctul de plecare. i probabilȘ observi, prietene, că, în sumarul dumitale, nu ai încercat să răspunzi la această întrebare.

Race ridică din umeri.Criminalul s-a panicat. Poirot clătină din cap uimit. Luă alul ud de catifea i îl întinse,ș ș

moale, pe masă. Urmări cu degetele petele arse i găurile de glon .ș ț- Spune-mi, prietene, zise el deodată. E ti mai priceput la arme de foc decât mine. Unș

obiect ca acesta, înfă urat în jurul unui pistol, înăbu ă mult zgomotul?ș ș

- Nu. Nu a a cum ar face-o un amortizor, de pildă.șPoirot dădu din cap i continua:ș- Un bărbat - i cu siguran ă un bărbat care a mai mânuit arme de foc - ar ti asta. Dar oș ț ș

femeie nu ar ti.șRace îl privi cu interes.



- Probabil că nu.- Nu. Ea a citit probabil povestiri din acelea poli iste, în care autorii nu sunt întotdeaunaț

suficient de aten i la detalii.ț

Race dădu un bobârnac micului pistol.- Jucărioara asta nu face prea mult zgomot oricum, spuse el. Doar un pocnet. Dacă se

mai aude i altceva prin preajmă, ai toate ansele să nu-l remarci.ș ș- Da, m-am gândit la asta.Poirot luă în mână batista i o examină.ș

- O batistă bărbătească - dar nu una de domn. Ce cher Woolworth1

, îmi închipui. Marfăieftină.- Genul de batistă pe care l-ar avea un tip ca Fleetwood.- Da. Andrew Pennington, am observat, avea o batistă de mătase foarte fină.- Ferguson? sugeră Race.- Posibil. în semn de sfidare. Dar atunci ar trebui să fie o batistă din aceea mare cu

buline.- A fost folosita, bănuiesc, în loc de mânu ă, pentru a ine pistolul i a evita să laseș ț ș

amprente. Race adăugă pe un ton u or glume : Indiciul Batistei îmbujorate.ș ț- Ah, da. O culoare potrivita pentru o jeune fille, nu? Poirot puse batista jos i se întoarseș

la al, examinând încă o data urmele lăsate de glon . i totu i, murmura el, e ciudat...ș ț Ș ș

- Ce anume?- Cette pauvre Madame Doyle, spuse Poirot blând. Zăcea acolo atât de lini tită... cu gauraș

aceea deasupra urechii, î i aminte ti cum arăta?ț ș

Race îl privi plin de curiozitate.- tii, spuse el, mi se pare că încerci să îmi spui ceva - dar n-am nici cea mai vagă ideeȘ

ce anume.

1 Lan de magazine universale ieftine, de sorginte americana (n.tr.)ț



Capitolul nouăsprezece

Se auzi o bătaie u oară la u ă.ș ș- Intră, spuse Race.în u ă se ivi un steward.ș- Ierta i-mă, domnule, i se adresă el lui Poirot, dar domnul Doyle vă roagă să veni iț ț

până la el.

- Vin îndată.Poirot se ridică. Ie i din cameră, urcă pe puntea de promenadă i merse până la cabinaș ș doctorului Bessner.

Simon, cu fa a îmbujorată de febră, stătea pe pat, sprijinit pe perne. Părea stingherit.ț

- Sunte i foarte amabil că a i venit,ț ț Monsieur Poirot. Uita i, a vrea să vă rog ceva.ț ș

- Da?Simon se înro i mai tare.ș- E... e vorba de Jackie. A vrea s-o văd. Crede i... v-ar deranja... crede i că ar deranja-oș ț ț

dacă v-a ruga s-o chema i aici? ti i, am stat aici i m-am gândit... Copilul ăsta nefericit - eș ț Ș ț ș doar un copil, la urma urmei, i m-am purtat atât de urât cu ea...ș

Simon se opri, încurcat.

Poirot îl privi cu interes.- Dori i s-o vede i peț ț Mademoiselle Jacqueline? Mă duc să v-o aduc.- Mul umesc. Sunte i foarte amabil.ț ț

Poirot porni în căutarea fetei. O găsi ezând ghemuită într-un col al salonului deș ț observa ie. Avea în poală o carte deschisă, dar nu citea.ț

- Vre i să veni i cu mine,ț ț mademoiselle? îi spuse Poirot cu blânde e.ț Monsieur Doylevrea să vă vadă.

Jacqueline tresări. Chipul ei se înro i, apoi tânăra păli, uluită.ș- Simon? Vrea să mă vadă - pe mine?Poirot fu mi cat de neîncrederea ei.ș- Veni i,ț mademoiselle?

Ea îl urmă docilă, ca un copil, dar un copil buimăcit.- Eu... da, sigur că vin.Poirot intră în cabină.- Iat-o pe mademoiselle.Ea intră în urma lui, se clătină u or, rămase apoi nemi cată... mută, incapabilă să scoatăș ș

un sunet, cu ochii a inti i asupra lui Simon.ț ț

- Bună, Jackie. i el era stingherit. Continuă: Foarte drăgu din partea ta că ai venit.Ș ț Voiam să- i spun... adică... vreau să spun...ț

Aici ea îl întrerupse. Cuvintele îi izbucniră de pe buze disperate, parcă fără suflu:- Simon, n-am omorât-o eu pe Linnet. Doar tii că n-am omorât-o eu... Eu... am... eramș

nebuna aseară. Oh, vei putea să mă ier i vreodată?ț

El î i găsi acum cuvintele mai u or.ș ș- Bineîn eles. Nu-i nimic! Nu e absolut nimic! Asta am vrut să- i spun. M-am gândit căț ț

probabil erai pu in îngrijorată...ț

- îngrijorată?Pu in?ț Oh, Simon!- De-asta am vrut să te văd. Dar totul e în regulă, da, feti o? i-ai pierdut doar pu inț Ț ț

firea aseară - i erai un pic ame ită. Nimic mai firesc.ș ț- O, Simon! A fi putut să te omor!ș- A, nu. Nu cu o prostioară de pistol ca ăla...- i piciorul tău! Poate că n-ai să mai po i merge niciodată...Ș ț- Hai, Jackie, nu cădea în sentimentalisme! Cum ajungem la Aswan, doctorii o să îmi

facă o radiografie i o să-mi scoată glon ul ăla de doi bani, i totul o să fie perfect în regulă.ș ț șJacqueline înghi i de două ori în sec, apoi se repezi i îngenunche lângă patul lui Simon,ț ș îngropându- i fa a în el, scuturată de suspine. Simon o mângâie stingherit pe cap. Privireaș ț lui o întâlni pe a lui Poirot, i, cu un oftat, acesta părăsi cabina cam fără voie.ș

în timp ce ie ea, auzi murmure înecate:ș



- Cum am putut fi atât de groaznică? O, Simon!... Dac-ai ti cât de rău îmi pare!șPe punte, în fa a u ii, Cornelia Robson se sprijinea de balustradă. întoarse capul când îlț ș

auzi pe Poirot.- A, dumneavoastră sunte i,ț Monsieur Poirot. Pare cumva teribil că e o zi a a deș

frumoasă.Poirot ridică privirea.- Când soarele străluce te, nu po i vedea luna, spuse el. Dar, când soarele dispare, ah,ș ț

când soarele dispare...

Cornelia râmase cu gura căscată.- Ierta i-mă?ț

- Spuneam, mademoiselle, că, atunci când soarele va apune, vom vedea luna. A a e, nu?ș-A... da... desigur...Cornelia îl privi cu îndoială.Poirot râse cu blânde e.ț

- Spun prostii, zise el. Nu mă lua i în seamă.ț

Porni agale către pupa. La u a cabinei următoare se opri. Dinăuntru se auzeau frânturiș de dialog:

-... absolut nerecunoscătoare... după tot ce am făcut pentru tine... nici un pic de respect pentru mama ta bolnavă... nici nu ai idee cât sufăr...

Poirot strânse din buze, ridică o mână i ciocăni la u ă.ș ș- Mademoiselle Rosalie este aici?Rosalie apăru în prag. Poirot fu ocat de înfă i area ei. Avea cearcăne sub ochi i riduriș ț ș ș

în jurul gurii.- Ce s-a întâmplat? întrebă ea nepoliticoasă. Ce dori i?ț

- O scurtă conversa ie cu dumneavoastră,ț mademoiselle. Vre i să veni i cu mine?ț ț

Rosalie luă imediat o expresie posomorâta i îl privi cu suspiciune.ș- De ce a veni?ș- Va rog frumos, mademoiselle.- Oh, probabil că...Rosalie ie i pe punte, închizând u a în urma ei.ș ș

- Deci?Poirot o luă blând de bra i porni mai departe înspre pupa. Trecură de toalete i dădurăț ș ș

col ul. La pupa nu mai era nimeni. Nilul curgea în spatele lor.ț

Poirot î i sprijini coatele de balustradă. Rosalie rămase dreaptă, eapănă.ș ț- Deci? întrebă ea din nou, cu aceea i voce nepoliticoasă.șPoirot vorbi rar, alegându- i cuvintele.ș- A putea să vă pun câteva întrebări,ș mademoiselle, dar nu cred nici o clipă că ve i fi deț

acord să-mi răspunde i.ț

- Atunci probabil degeaba m-a i adus aici.ț

Poirot zgârie u or cu degetul balustrada de lemn.ș- Sunte i obi nuită,ț ș mademoiselle, să vă duce i singură poverile... Dar e posibil s-oț

face i pentru prea mult timp. Greutatea devine prea mare. Pentru dumneavoastră, acum,ț greutatea devine prea mare.

- Nu tiu la ce vă referi i, spuse Rosalie.ș ț- Mă refer la anumite realită i,ț mademoiselle, realită i cotidiene i urâte. Hai să spunemț ș

lucrurilor pe nume într-o singură propozi ie,ț mademoiselle. Mama dumneavoastră bea.Rosalie nu răspunse. Deschise gura, apoi o închise. Părea să fie pentru prima dată prinsă

pe picior gre it.ș- Nu e nevoie să vorbi i,ț mademoiselle. Am să vorbesc eu. încă la Aswan am devenit

interesat de rela iile dintre dumneavoastră i mama dumneavoastră. Am în eles deîndatăț ș ț că, în ciuda comentariilor dumneavoastră nefavorabile atent studiate, în realitate încerca iț

din toate puterile să o proteja i de ceva. Mi-am dat seama foarte repede de ce anume. Amț realizat asta cu mult înainte ca, într-o diminea a, sa dau peste mama dumneavoastră într-oț stare inconfundabila de ebrietate. Mai mult, am în eles că, în cazul ei, este vorba deț răbufniri periodice, pe care încearcă să le ascundă - cazul de departe cel mai dificil detratat. Dumneavoastră a i suportat totul bărbăte te. i totu i, mama dumneavoastră posedăț ș Ș ș



toată iretenia alcoolicului care se fere te. A reu it cumva să- i facă o rezervă de băutură iș ș ș ș ș să o ină ascunsă de dumneavoastră. N-a fi surprins dacă a afla că abia ieri a iț ș ș ț descoperit-o. A a încât, noaptea trecuta, de îndată ce mama dumneavoastră a adormitș zdravăn, v-a i strecurat afară din cabina cu con inutul aceluiț ț cache, v-a i dus pe laturaț cealaltă a vasului (căci cabina voastră se afla pe partea ancorată la ărm) i a i aruncatț ș ț totul în Nil. Poirot făcu o pauză. Am dreptate, nu?

- Da, ave i dreptate. Rosalie vorbi deodată cu o pasiune subită. A fost stupid din parteaț mea să nu vă spun, bănuiesc! Dar n-am vrut să afle toată lumea. Ar fi făcut înconjurul

vaporului. i părea atât de... atât de prostesc... vreau să spun... ca eu...ȘPoirot termina propozi ia în locul ei.ț

- Atât de prostesc să fi i bănuită de o crimă?ț

Rosalie dădu din cap. Apoi izbucni din nou:- Am încercat din răsputeri să... nu afle nimeni. Nu e, de fapt, vina ei. i-a pierdutȘ

curajul. Căr ile nu i se mai vindeau. Publicul s-a săturat de toate pove tile astea ieftineț ș despre sex... Mama s-a sim it rănită - cumplit. A a că a început să bea. Multă vreme n-amț ș tiut de ce se purta a a ciudat.ș ș

Apoi, când mi-am dat seama, am încercat să... s-o opresc. Un timp totul era în regula, dar apoi, brusc, începea să bea, i atunci urmau certuri i scandaluri îngrozitoare cu toatăș ș lumea. Era groaznic. Rosalie fu străbătută de un fior. Trebuia să fiu tot timpul cu ochii în

patru - să o re in... Pe urmă, ea a început să mă acuze pentru asta. Ea... s-a întors cumvaț împotriva mea. Cred că uneori aproape mă ură te.ș

- Pauvre petite, spuse Poirot.Rosalie deveni deodată violentă.- Nu-mi plânge i de milă! Nu am nevoie de compasiune. Mi-e mai u or a a. Oftă - unț ș ș

oftat lung, sfâ ietor. Sunt atât de obosită... Atât de cumplit de obosită...ș- tiu, spuse Poirot.Ș- Oamenilor li se pare că sunt nesuferita. Aroganta, prost dispusă, nevricoasă. Dar n-am

ce face. Am uitat să... să fiu amabilă.- Asta încercam să vă spun i eu. V-a i dus povara de una singură prea multă vreme.ș ț- E o mare u urare să pot vorbi despre asta, spuse Rosalie rar. Dumneavoastră... a i fostș ț

întotdeauna bun cu mine, Monsieur Poirot. Mi-e teamă că am fost adesea grosolană.- La politesse nu e necesară între prieteni.Deodată, chipul ei luă din nou o expresie suspicioasă.- Ave i de gând... să spune i tuturor? Bănuiesc că va trebui, din cauza acelor nenorociteț ț

de sticle pe care le-am aruncat peste bord.- Nu, nu, nu e necesar. Spune i-mi doar ceva ce a vrea să tiu. La ce oră s-a întâmplatț ș ș

asta? La unu i zece?ș- Cred că în jur de. Nu-mi amintesc exact.- Acum spune i-mi,ț mademoiselle. Mademoiselle Van Schuyler v-a văzut pe

dumneavoastră, dumneavoastră a i văzut-oț pe ea?- Rosalie clătină din cap. Nu, n-am văzut-o.- Ea spune că a deschis u a i s-a uitat afară.ș ș- Nu cred că a fi văzut-o. M-am uitat doar pe punte, i apoi la fluviu.ș șPoirot încuviin ă din cap.ț

- i a i văzut pe cineva când v-a i uitat pe punte? Urmă o pauză - o pauză lunga. RosalieȘ ț ț se încrunta. Părea

să se gândească foarte serios.în cele din urmă, clătină hotărât din cap.- Nu, spuse ea. N-am văzut pe nimeni.Hercule Poirot dădu încet din cap. Dar privirea îi era plină de gravitate.



Capitolul douăzeci

Pasagerii se strecurau în sala de mese singuri sau în perechi, cât mai discret. Părea sădomnească sentimentul general că a te a eza la masă cu poftă de mâncare ar fi fost oș nefericită dovadă de lipsă de inimă. Unul după altul, călătorii intrară i- i luară locurile cuș ș un aer aproape vinovat.

Tim Allerton sosi la câteva minute după ce mama lui se a ezase. Părea iritat la culme.ș

- Mai bine n-am fi venit niciodată în călătoria asta blestemată, bombăni el.Doamna Allerton clătină trist din cap.- Oh, dragul meu, într-adevăr. Fata aceea atât de frumoasă! E a a o mareș pierdere! Când

te gânde ti că cineva a împu cat-o cu sânge rece. Mi se pare îngrozitor. i copila cealaltă,ș ș Ș biata!

- Jacqueline?- Da. Mă doare inima pentru ea. Arată atât de nefericită.- înva -o să nu se mai plimbe pe vapor descărcând la nimereală pistoale de jucărie,ț

spuse Tim nepăsător în timp ce î i punea unt pe pâine.ș- Probabil n-a fost crescută cum trebuie.- Oh, mamă, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fi atât de maternă.

- E ti incredibil de prost dispus, Tim.ș- Da, sunt. Cine n-ar fi în situa ia asta?ț

- Nu văd ce motiv ai avea să fii nervos. E doar un lucru nespus de trist.- Prive ti totul dintr-o perspectivă romantică, mamă! spuse Tim iritat. Cred că nu- i daiș ț

seama că nu e de glumă să fim implica i într-o crimă.ț

Doamna Allerton păru pu in surprinsă.ț

- Dar bineîn eles...ț

- Suntem implica i, i cu asta basta. Fără nici un „dar bineîn eles”. Toată lumea de peț ș ț vaporul ăsta blestemat e suspectă - i eu, i tu, la fel ca to i ceilal i.ș ș ț ț

Doamna Allerton obiectă:- Tehnic vorbind, suntem, bănuiesc, dar în realitate e ridicol!- Nimic nu e ridicol când e vorba de o crimă! Tu n-ai decât să stai aici, draga mea,

radiind virtute i demnitate, dar o grămadă de poli i ti nesuferi i din Shellal n-o să fie delocș ț ș ț impresiona i.ț

- Poate că până atunci se va afla adevărul.- De ce î i imaginezi asta?ț

- Poate că Monsieur Poirot îl va descoperi.- arlatanul ăla bătrân? N-o să descopere nimic. Nu e nimic de capul lui, afară deȘ

vorbărie i de mustă i.ș ț- Tim, spuse doamna Allerton, probabil că tot ce spui tu e adevărat, dar, chiar dacă este,

n-avem ce face, a a că ar fi cel mai bine să ne împăcăm cu situa ia i să îi face fa ă cât deș ț ș ț bine putem.

Fiul ei nu dădu însă nici un semn de înseninare.- i mai sunt i perlele alea afurisite care lipsesc.Ș ș- Perlele lui Linnet?- Da. Se pare că le-a terpelit cineva.ș- Bănuiesc că ăsta a fost motivul crimei, spuse doamna Allerton.- De ce ar fi? Amesteci două lucruri absolut distincte.- Cine i-a spus că lipsesc perlele?ț

- Ferguson. I-a spus prietenul lui, tipul acela dur din sala ma inilor, care a aflat de laș cameristă.

- Erau ni te perle superbe, declară doamna Allerton.ș

Poirot se a eză la masă după ce o salută cu o înclinare așcapului pe doamna Allerton.- Am întârziat pu in, spuse el.ț

- Probabil a i fost ocupat, îi răspunse doamna Allerton.ț

- Da, am fost foarte ocupat.



Poirot comanda o sticlă de vin.- Suntem foarte liberali în gusturi, după cum văd, observă doamna Allerton.

Dumneavoastră be i întotdeauna vin, Tim bea whisky i sifon, iar eu încerc diferitele soiuriț ș de apă minerală.

- Tiens! spuse Poirot i o privi intă pre de o clipă. Apoi murmură ca pentru sine: Asta eș ț ț o idee...

Apoi, ridicând nerăbdător din umeri, îndepărtă gândul nea teptat care-i distrăsese aten iaș ț i începu să pălăvrăgească despre alte lucruri.ș

- Domnul Doyle e rănit grav? întrebă doamna Allerton.- Da, e o rană destul de serioasă. Doctorul Bessner este nerăbdător să ajungem la Aswanca să i se facă o radiografie i să-i scoată glon ul. Dar speră că nu va rămâne chiop.ș ț ș

- Bietul Simon, spuse doamna Allerton. Ieri încă arăta ca un copil fericit, care avea totce- i dorea. Azi frumoasa lui so ie zace moartă, iar el însu i e imobilizat în pat, neajutorat.ș ț ș Sper totu i că...ș

- Ce spera i,ț madame? întrebă Poirot, căci doamna Allerton se oprise.- Sper că nu e prea furios pe copila aceea, biata.- Pe Mademoiselle Jacqueline? Din contră. Era foarte îngrijorat din pricina ei. Poirot se

întoarse spre Tim. Vede i dumneavoastră, e o mica problemă de psihologie aici. Tot timpulț cât Mademoiselle Jacqueline i-a urmărit dintr-un loc în altul, Monsieur Doyle a fost pur iș

simplu furios; dar acum, când ea l-a împu cat în cele din urmă i l-a rănit destul de grav -ș ș poate că va rămâne chiop pentru totdeauna -. toată furia pare să-i fi dispărut. Pute iș ț în elege asta?ț

- Da, spuse Tim gânditor, cred că da. Urmărirea aceea îl făcea să se simtă un prost...Poirot încuviin ă din cap.ț

- Ave i dreptate. Era un atac la demnitatea sa masculină.ț

- Dar acum, dacă prive ti lucrurile dintr-un anumit punct de vedere,ș ea este cea care s-acomportat proste te. Toată lumea o acuză pe ea, a a că...ș ș

- El o poate ierta plin de generozitate, încheie doamna Allerton. Ce imaturi sunt bărba ii!ț

- O afirma ie profund falsă pe care o fac toate femeile, murmură Tim.ț

Poirot zâmbi, apoi i se adresă lui Tim:- Spune i-mi, veri oara lui Linnet Doyle, Joanna Southwood, seamănă cu ea?ț ș

- A i în eles pu in gre it,ț ț ț ș Monsieur Poirot. Joanna era veri oara noastră i prietena luiș ș Linnet.

- Ah, pardon, m-am încurcat. E o tânără foarte populară, se pare. Persoana ei m-ainteresat în ultima vreme.

- De ce? întrebă tăios Tim.Poirot se ridică pu in de pe scaun pentru a o saluta pe Jacqueline de Bellefort, careț

intrase i trecu pe lângă ei în drum spre masă. Avea obrajii îmbujora i, ochii îi sclipeau iș ț ș răsufla pu in gâfâit. Când î i reluă locul, Poirot păru să fi uitat întrebarea pe care i-o puseseț ș Tim. Murmură doar indistinct:

- Mă întreb dacă toate tinerele doamne care poartă bijuterii de valoare sunt atât deneglijente ca Madame Doyle.

- E deci adevărat că au fost furate? întrebă doamna Allerton.- Cine v-a spus asta, madame?- Ferguson, răspunse Tim.Poirot încuviin ă grav din cap.ț

- E foarte adevărat.- Bănuiesc, spuse doamna Allerton pe un ton nervos, că asta ne va aduce o mul ime deț

neplăceri. A a zice Tim.șFiul ei se încruntă, dar Poirot se întorsese spre el.

- A! A i mai avut asemenea experien e? A i fost cumva in vreo casă în care a avut locț ț ț un furt?- Nu, niciodată, răspunse Tim.- O, ba da, dragul meu, erai atunci la Portalingtoni - când au fost furate diamantele

femeii aceleia îngrozitoare.



- Of, întotdeauna răstălmăce ti groaznic lucrurile, mamă. Eram acolo când s-aș descoperit că diamantele pe care le purta la gât erau false! Imita ia fusese probabil făcutăț cu câteva luni înainte. De fapt, foarte mul i spuneau că o comandase chiar ea!ț

- Joanna spunea asta, bănuiesc.- Joanna nu a fost acolo.- Dar îi cuno tea destul de bine. i o asemenea sugestie pare stilul ei.ș Ș- întotdeauna ai fost împotriva Joannei, mamă.Poirot schimbă în grabă subiectul. Avea de gând să cumpere ceva foarte scump dintr-un

magazin din Aswan. O stofă foarte frumoasă, purpurie cu auriu, de la un comerciant indian.Trebuia, desigur, să plătească taxele vamale, dar...- Mi s-a spus că o pot - cum se spune? - expedia ei pentru mine, la un pre convenabil.ț

Ce crede i, va ajunge cu bine?ț

- Doamna Allerton spuse că multe persoane - a a auzise ea, cel pu in - ceruseră să li seș ț trimită mărfuri cumpărate din magazinele respective în Anglia i ca pachetele ajunseseră cuș

bine. Bien. Atunci a a am să fac. Dar ce problemă să te afli în străinătate i să trebuiască săș ș prime ti ceva din Anglia! A i făcut vreodată a a ceva? A i primit vreun pachet de cândș ț ș ț sunte i pleca i din ară?ț ț ț

- Nu cred că am primit, Tim, nu-i a a? Tu prime ti uneori căr i, dar, fire te, căr ile nuș ș ț ș ț pă esc niciodată nimic.ț

- A, nu, căr ile sunt altă mâncare de pe te.ț șFu servit desertul. Apoi, pe nea teptate, colonelul Race se ridică i făcu anun ul plănuit.ș ș țSe referi pe scurt la împrejurările crimei i-i informă pe meseni că perlele fuseserăș

furate. Urma să se facă o perchezi ie a întregului vas, i colonelul ar fi fost recunoscător ț ș tuturor dacă ar rămâne în sala de mese până la încheierea ei. După care, dacă pasagerii eraude acord - cum el nu se îndoia că sunt -, ei în i i aveau să fie atât de amabili să se supunăș ș unei perchezi ii individuale.ț

Poirot se strecură iute lângă el. în jurul lor se stârni un zumzet - se auzeau vociincredule, indignate, exaltate...

Poirot se apropie de Race i îi opti ceva la ureche chiar în momentul când acesta seș ș pregătea să părăsească sala de mese.

Race ascultă, încuviin ă din cap i făcu semn unui steward. îi spuse acestuia câtevaț ș cuvinte, apoi, împreună cu Poirot, ie i pe punte, închizând u a în urma sa.ș ș

Cei doi bărba i râmaseră câteva momente lângă balustradă. Race î i aprinse o igară.ț ș ț

- N-a fost o idee rea, spuse el. Vom vedea curând dacă dă roade. îi lăsăm trei minute.U a sălii de mese se deschise, i stewardul cu care vorbise Race ie i, îl salută i spuse:ș ș ș ș- A i avut dreptate, domnule. O doamnă spune că vrea să vă vorbească fără întârziere.ț

- Ah! Pe chipul lui Race se putu citi o expresie de satisfac ie. Cine e doamna?ț

- Domni oara Bowers, domnule, sora medicală.ș- Race se arătă u or surprins. Adu-o în salonul pentru fumători, spuse el. Nu lăsa peș

nimeni altcineva să plece.- Nu, domnule, celălalt steward va sta de pază.Omul se înapoie în sala de mese. Poirot i Race merseră în salonul pentru fumători.ș- Bowers, da? mormăi Race.Abia intraseră, când stewardul apăru din nou, înso it de domni oara Bowers. O lăsă săț ș

intre i ie i, închizând u a.ș ș ș- Deci, domni oară Bowers... Race o privi întrebător. Ce s-a întâmplat?șDomni oara Bowers avea înfă i area ei obi nuită, calmă i stăpânită. Nu părea delocș ț ș ș ș

emo ionată.ț

- Ierta i-mă, domnule colonel, spuse ea, dar, în împrejurările date, m-am gândit că ar fiț cel mai în elept să vă vorbesc deîndată i - î i deschise geanta neagră îngrijită - să văț ș ș înapoiez acest obiect.

Scoase din geantă un irag de perle i le puse pe masă.ș ș



Capitolul douăzeci i unuș

Dacă domni oara Bowers ar fi fost genul de femeie care caută să facă senza ie, ar fi fostș ț acum pe deplin satisfăcută de efectele gestului său.

Chipul colonelului Race luă o expresie de uluire în timp ce ridica perlele de pe masă.- E de necrezut, spuse el. Ne pute i da o explica ie, domni oară Bowers?ț ț ș

- Desigur. Pentru asta am venit. Domni oara Bowers se a eză confortabil într-un fotoliu.ș ș

Fire te, mi-a fost destul de greu să decid ce era de făcut. Familia este, desigur, împotrivaș oricărui scandal, i au avut încredere în discre ia mea, dar circumstan ele sunt atât deș ț ț neobi nuite, încât nu am de ales. Când nu ve i fi găsit nimic în cabine, urma să face iș ț ț

perchezi ii individuale, i, dacă perlele ar fi fost găsite asupra mea, situa ia ar fi fost cât seț ș ț poate de stânjenitoare, i adevărul tot ar fi ie it la lumină.ș ș

- i care este adevărul? Dumneavoastră a i luat aceste perle din cabina doamnei Doyle?Ș ț- O, nu, domnule colonel, nici vorbă. Domni oara Van Schuyler le-a luat.ș- Domni oara Van Schuyler?ș- Da. Nu se poate ab ine, ti i, să... hm... ia lucruri. Mai ales bijuterii. De fapt, de aceeaț ș ț

o înso esc întotdeauna. Nu e vorba de sănătatea ei, ci de acest obicei. Sunt întotdeaunaț vigilentă i, din fericire, n-am avut niciodată nici o problema de când lucrez pentru ea.ș

Trebuie doar să fiu foarte atenta. i ascunde întotdeauna lucrurile în acela i loc - înfă urateȘ ș ș într-o pereche de ciorapi a a încât e foarte simplu. Verific în fiecare diminea ă. Bineîn eles,ș ț ț am somnul u or i dorm întotdeauna în odaia alăturată, cu u a dintre camere deschisă dacăș ș ș suntem la hotel, a a încât de obicei o aud. în cazul acesta mă duc după ea i o conving să seș ș întoarcă în pat. Bineîn eles, a fost ceva mai dificil pe vapor. Dar, de regulă, nu se scoalăț noaptea. Mai degrabă culege lucruri pe care le vede lăsate fără supraveghere. Natural,

perlele sunt o slăbiciune a ei.Domni oara Bowers se opri.ș- Cum a i descoperit că luase perlele? întrebă Race.ț

- Erau în ascunzătoare azi-diminea ă. tiam ale cui sunt, desigur. Le-am admirat adesea.ț Ș M-am dus să le pun înapoi, sperând că doamna Doyle nu se trezise i că nu le descoperiseș

încă absen a. Dar la u a ei stătea un steward, care mi-a spus despre crimă i că nimeni nuț ș ș putea intra. A a că, vă da i seama, am rămas în impas. Speram totu i să le pot strecuraș ț ș înapoi în cabină mai târziu, înainte să li se descopere lipsa. Vă asigur că am petrecut odiminea ă foarte neplăcută încercând să-mi dau seama ce era mai bine să fac. Vede iț ț dumneavoastră, familia Van Schuyler este extraordinar de speciala i de exclusivistă. Ar fiș un dezastru dacă aceasta întâmplare ar ajunge pe paginile ziarelor. Dar sper că nu va finevoie, nu?

Domni oara Bowers părea realmente îngrijorata.ș- Depinde de împrejurări, spuse precaut colonelul. Dar vom face tot posibilul, desigur.

Ce spune domni oara Van Schuyler despre asta?ș- O, va nega, bineîn eles. A a face întotdeauna. Pretinde că i le-a pus acolo cineva care-ț ș

i dore te râul. Nu recunoa te niciodată. De aceea, dacă o prinzi la vreme, se întoarce în patș ș ca un mielu el. Spune că ie ise doar ca să privească luna, sau ceva de felul ăsta.ș ș

- Domni oara Robson tie despre acest mic... defect?ș ș- Nu, nu. Mama ei tie, dar ea este o fată foarte simplă, i mama ei a considerat că e maiș ș

bine să nu tie nimic. Am reu it întotdeauna să fac fa ă cu bine situa iei, adăugăș ș ț ț domni oara Bowers sigură pe sine.ș

- Vă mul umim,ț mademoiselle, că a i răspuns atât de prompt solicitării noastre, spuseț Poirot.

Domni oara Bowers se ridică.ș- Sper din tot sufletul că am făcut ceea ce era mai bine.

- Fi i sigură că da.ț- Cu toată povestea crimei acesteia...Colonelul Race o întrerupse, cu o voce gravă:



- Domni oara Bowers, am să vă pun o întrebare, i vreau să insist să-mi răspunde iș ș ț sincer. Domni oara Van Schuyler este u or dezechilibrată mental i are înclina ii spreș ș ș ț cleptomanie. Are cumva i tendin e criminale?ș ț

Domni oara Bowers răspunse imediat:ș- O, nu, Doamne, nu! Nici vorbă. Să n-ave i nici o îndoiala. Bătrâna doamnă n-ar faceț

râu nici unei mu te.șRăspunsul fu rostit cu atâta siguran ă, încât părea că nu mai e nimic de spus. Cu toateț

acestea, Poirot adăugă o mică întrebare:

- Mademoiselle Van Schuyler suferă cumva de surzenie?- De fapt, da, Monsieur Poirot. Nu într-un mod vizibil,nu dacă vorbi i cu ea, de pildă. Dar adesea nu aude oamenii intrând în cameră. Lucruri deț genul ăsta.

- Crede i că ar fi auzit dacă cineva se mi ca în cabină laț ș Madame Doyle, care este chiar alături de a ei?

- Nu, nu cred, nici gând. Vede i dumneavoastră, patul ei se află în partea cealaltă aț camerei, nu lângă peretele comun. Nu, nu cred că ar fi auzit ceva.

- Vă mul umim,ț Mademoiselle Bowers.- Sunte i amabilă acum să vă întoarce i în sala de mese, spuse Race, i să a tepta iț ț ș ș ț

acolo împreună cu ceilal i?ț

Colonelul îi deschise u a i o privi cum cobora scara i intra în sala de mese. Apoiș ș ș închise u a i se întoarse la masă. Poirot luase perlele în mână.ș ș

- Mda, spuse Race posomorât, a reac ionat destul de repede. E o tânără cu mult sângeț rece i foarte perspicace - perfect capabilă să ne mintă, i chiar mai mult de atât, dacă astaș ș îi convine. i deci cum rămâne cu domni oara Van Schuyler? Nu cred că o putem eliminaȘ ș dintre suspec i. Ar fiț putut să comită crima pentru a intra în posesia perlelor. N-o putemcrede pe soră pe cuvânt. E clar devotată familiei.

Poirot încuviin ă din cap. Examina foarte atent perlele, răsucindu-le pe degete iț ș privindu-le de aproape.

- Putem admite, spuse el, că parte din mărturia bătrânei doamne e adevărată. S-a uitatîntr-adevăr afară din cabină i a văzut-o pe Rosalie Otterbourne. Dar nu cred că a auzitș

ceva sau pe cineva în cabina lui Linnet Doyle. Cred că doar între-deschisese u a la cabinaș proprie ca să cerceteze puntea înainte de a se duce să ia perlele.

- i deci tânăra Otterbourne a fost acolo?Ș- Da. Arunca peste bord sticlele de băutură dintr-un cache al mamei sale.Colonelul Race clatină compătimitor din cap.- A a deci! Trebuie să-i fie greu, mititica.ș- Da, via a ei n-a fost până acum prea veselă,ț cette pauvre petite Rosalie.- Ei bine, sunt bucuros că am clarificat asta. Ea n-a văzut i n-a auzit nimic?ș- Am întrebat-o. i mi-a răspuns - după o pauză de vreo douăzeci de secunde bune - căȘ

n-a văzut pe nimeni.- Aha! Race păru interesat.- Da, e semnificativ. Dacă Linnet Doyle a fost împu cată în jur de unu i zece. spuseș ș

Race rar, sau, de fapt, la orice oră după ce toată lumea pe vapor se lini tise, mi se pareș incredibil ca nimeni să nu fi auzit împu cătura. Să admitem că un pistola ca acela nu faceș ș mare zgomot, dar totu i, pe vapor ar fi fost lini te deplină, i orice sunet, oricât de mic, s-ar ș ș ș fi auzit. însă acum încep să în eleg. Cabina dinaintea ei era goală - căci so ul ei se afla înț ț camera doctorului Bessner. Cea din spate era ocupată de domni oara Van Schuyler, care eș surdă. A a că ne rămâne...ș

Race se opri i îl privi întrebător pe Poirot, care încuviin ă din cap.ș ț- Cabina vecină de pe cealaltă latură a vasului. Adică... Pennington. Se pare că revenim

întotdeauna la Pennington.

- O să ne întoarcem la el imediat, dar fără mânu i! O, da. abia a tept să-mi fac aceastăș ș plăcere.- între timp, ar fi bine să continuăm perchezi ia vasului. Perlele sunt în continuare oț

scuză bună, chiar dacă au fost returnate - căci domni oara Bowers nu a bătut probabil tobaș despre asta.



- Ah, perlele acestea!Poirot le ridică încă o dată în lumină. Scoase limba i le linse; strânse chiar u or unaș ș

între din i. Apoi, cu un oftat, le aruncă la loc pe masă.ț

- Lucrurile sunt mai complicate decât credeam, dragă prietene, spuse el. Nu sunt unexpert în pietre pre ioase, dar am avut de-a face cu multe la vremea mea i îmi permit săț ș fiu destul de sigur că am dreptate. Perlele acestea sunt numai o imita ie abilă.ț



Capitolul douăzeci i doiș

Colonelul Race era enervat la culme.- Cazul ăsta nenorocit devine din ce în ce mai complicat. Race luă perlele de pe masă.

Oare nu te în eli cumva? Mie mi se par în regulă.ș- Da, sunt o imita ie foarte reu ită.ț ș

- Bun, i acum asta ce înseamnă? Bănuiesc că Linnet Doyle nu- i comandase o imita ieș ș ț

pe care s-o fi adus cu ea pe vas. Multe femei fac asta, ca să- i protejeze originalul.ș- Cred că, dacă ăsta ar fi fost cazul, so ul ei ar fi tiut.ț ș

- Poate că nu i-a spus.Poirot clătină din cap nemul umit.ț

- Nu, nu cred că a a stau lucrurile. Am admirat perlele pe care le purtaș Madame Doyle în prima seară pe vapor. Aveau un luciu i o netezime minunate. Sunt sigur că erau celeș adevărate.

- Asta lasă loc la două posibilită i. Prima, că domni oara Van Schuyler a furat doar unț ș fals, după ce originalul fusese furat de altcineva. A doua, că toată povestea cu cleptomaniaei e o minciună. Fie domni oara Bowers este o hoa ă, care a inventat totul la repezeală i aș ț ș vrut să ne adoarmă bănuielile înmânându-ne o imita ie, fie tot grupul e amestecat în treabaț

asta. Cu alte cuvinte, sunt o bandă de ho i de bijuterii foarte abili care se dau drept oț familie americană exclusivistă.

- Da, spuse Poirot. E greu de spus. Dar a vrea să- i atrag aten ia asupra unui lucru. Oș ț ț copie exactă a perlelor, cu închizătoare i tot tacâmul, suficient de bună pentru a o puteaș în ela peș Madame Doyle, este o reu ită tehnică de prim rang. Nu poate fi făcută în grabă.ș Cel care a copiat perlele trebuie să fi avut ocazia de a studia pe îndelete originalul.

Race se ridică în picioare.- N-are rost să mai speculăm pe tema asta. Hai să ne continuăm treaba! Trebuie să

găsim perlele adevărate. i vom fi aten i la orice altceva ne iese în cale.Ș țCei doi bărba i începură inspec ia cabinelor de pe puntea inferioară. în cea a luiț ț Signor

Richetti se găseau tot felul de lucrări de arheologie în diferite limbi, un bogat asortiment de

haine, uleiuri de păr foarte aromate i două scrisori personale - una primită de la o expedi ieș ț arheologică din Siria, cealaltă, aparent, de la o soră din Roma. Batistele erau toate demătase colorată.

Race i Poirot intrară mai departe, în cabina lui Ferguson.șAici găsiră câteva bro uri cu literatură comunista, mai multe instantanee, un exemplar ș

din Erewhonul 1 lui Samuel Butler i o edi ie ieftină aș ț Jurnalului lui Samuel Pepys2. Fergusonnu avea prea multe articole personale. Majoritatea hainelor erau rupte i murdare; lenjeria,ș

pe de alta parte, era de foarte bună calitate. Cei doi bărba i găsiră câteva batiste scumpe deț in.

- O discrepan ă interesantă, murmură Poirot.ț

Race dădu din cap aprobator.- E destul de bizar că nu are nici un fel de documente sau scrisori personale, spuse el.- Da; asta dă de gândit. Monsieur Ferguson e un tânăr ciudat.Poirot se uită îngândurat la un inel cu blazon pe care ii luase în mână i îl puse la loc înș

sertarul unde-l găsise.Urma cabina lui Louise Bourget. Camerista lua de obicei masa după restul pasagerilor,

dar Race lăsase vorbă să fie adusă de data aceasta împreună cu ceilal i pasageri. Unț steward îi întâmpină în fa a cabinei.ț

- Ierta i-mă, domnule, se scuză el, dar n-am reu it s-o găsim nicăieri pe domni oaraț ș ș Bourget. Nu-mi pot imagina unde s-a dus.

Race aruncă o privire în cabină. Era goală.

Cei doi urcară pe puntea de promenadă i începură de pe partea de la tribord. Primaș cabină îi apar inea lui James Fanthorp. Aici totul era pus în ordine cu meticulozitate.ț Domnul Fanthorp nu î i luase multe lucruri cu el, dar toate erau de bună calitate.ș

1Roman utopic (n.tr.)

2 Autor englez (1633–1703) al cărui faimos jurnal con ine descrieri detaliate, intre altele, ale unor dezastre petrecute in Angliaț secolului al XVII-lea. (n.tr.)



un muc de igară, nici scrum - sau, în cazul unei femei, vreo batistă, vreo urmă de ruj sauț vreo clemă de păr.

- Numai sticlu a cu oja?ț

Poirot ridică din umeri.- Trebuie s-o întreb pe cameristă. Da, e ceva pu in cam ciudat aici.ț

- Mă întreb unde Dumnezeu s-o fi dus fata aia, spuse Race.Ie iră din cabină, încuind u a după ei, i intrară în camera domni oarei Van Schuyler.ș ș ș ș

Aici dădură din nou peste toate însemnele bogă iei - obiecte scumpe de toaletă,ț

geamantane rezistente. O serie de scrisori i documente personale erau toate puse înș perfectă ordine.Cabina următoare era una dublă, ocupată de Poirot, i lângă ea se afla cea a colonelului.ș- Pu in probabil ca perlele să se afle într-una din ele. spuse Race.ț

Poirot obiectă.- E totu i posibil. Odată, în Orient Express, investigam o crimă. A fost atunci o micăș

întâmplare cu un chimono sângeriu. Dispăruse, i totu i trebuia să fie în tren. i unde creziș ș Ș că l-am găsit? în geamantanul meu, încuiat!1 Ah! A fost o adevărată impertinen ă!ț

- Hai să vedem dacă a fost cineva impertinent fa ă de mine sau de tine de data asta.ț

Dar ho ul bijuteriei nu fusese impertinent nici fa ă de Hercule Poirot, nici fa ă deț ț ț colonelul Race.

Trecând de partea cealaltă a navei pe la pupa, cei doi întreprinseră o căutare amănun ităț în cabina domni oarei Bowers. dar nu găsiră nimic care să le dea de bănuit. Batistele erauș aici simple, din in, cu o ini ială brodată.ț

Urmă cabina familiei Otterbourne. Poirot căută din nou cu mare aten ie, dar din nouț fără rezultat.

Intrară apoi în cabina doctorului Bessner. Simon Doyle zăcea pe pat, cu o tavă demâncare neatinsă în fa ă.ț

- Nu mi-e foame, spuse el pe un ton de scuză.Părea să aibă febră i arăta mult mai râu decât în cursul dimine ii. Poirot aprecieș ț

nerăbdarea doctorului Bessner de a-l vedea cât mai repede într-un spital, îngrijit cum secuvine. Micul belgian îi explică lui Simon ce făceau, i acesta dădu aprobator din cap.ș

Aflând că perlele fuseseră înapoiate de domni oara Bowers, dar că se dovediseră doar unș fals, Simon se arătă complet uluit.

- Monsieur Doyle, sunte i sigur că so ia dumneavoastră nu avea o imita ie pe care s-o fiț ț ț adus cu ea în locul perlelor adevărate?

Simon scutură hotărât din cap.- O, nu. Sunt absolut sigur. Linnet inea foarte mult la perlele acelea i le purta pesteț ș

tot. Erau asigurate împotriva oricărui risc, i asta cred că o făcea u or neglijentă cu ele.ș ș- Atunci trebuie să ne continuăm căutările.Poirot începu să deschidă sertarele. Race atacă un geamantan.Simon se holbă la ei.- Domnilor, nu cumva crede i că bătrânul Bessner le-a terpelit?ț ș

Poirot dădu din umeri.- E posibil. Până la urmă, ce tim noi despre doctorul Bessner? Numai ceea ce neș

poveste te el însu i.ș ș- Dar n-ar fi putut să le ascundă aici fără să-l văd.- N-ar fi putut să ascundă nimic astăzi fără să-l vede i. Dar nu tim când a fost făcutăț ș

substitu ia. Poate că le-a schimbat acum câteva zile.ț

- Nu m-am gândit la asta.Dar căutarea rămase fără rezultat.La rând veni cabina lui Pennington. Cei doi bărba i petrecură aici mai multă vreme.ț

Examinară, între altele, o mapă plină cu documente juridice i comerciale, care, înș

majoritate, aveau nevoie de semnătura lui Linnet.Poirot clătina posomorât din cap.- Toate astea par cât se poate de directe i de cinstite, nu-i a a?ș ș

1 Referire, evident, la întâmplări din romanul Crima din Orient Express (n.tr.)



- Absolut. i totu i, omul nu e prost. Dacă a existat un document compromi ător aici -Ș ș ț vreo împuternicire sau ceva de genul ăsta -, fii sigur că l-a distrus imediat.

- Asta a a e.șPoirot scoase un revolver masiv - un colt - din sertarul cel mai de sus, îl privi i îl puseș

la loc.- Deci se pare că mai sunt oameni care călătoresc cu revolverul în geantă, murmură el.- Mda, poate că faptul are o anumită semnifica ie. i totu i, Linnet Doyle nu a fostț Ș ș

împu cată cu a a ceva. Race făcu o pauză i continuă: tii, m-am gândit la un posibilș ș ș Ș

răspuns la întrebarea ta - de ce a fost pistolul aruncat peste bord. N-am putea oare presupune că uciga ul l-a lăsat într-adevăr în cabina lui Linnet Doyle i că altcineva - o aș ș doua persoană - l-a luat i l-a aruncat în apă?ș

- Ba da, e posibil. M-am gândit i eu. Dar varianta asta ridică o serie de întrebări. Cine aș fost a doua persoană? Ce interes ar fi avut s-o protejeze pe Jacqueline de Belleforteliminând pistolul? Ce făcea a doua persoană acolo? Singura persoană despre care mai timș că a intrat în cabină este Mademoiselle Van Schuyler. E posibil ca Mademoiselle VanSchuyler să-l fi luat? De ce ar vrea tocmai ea s-o apere pe Jacqueline de Bellefort? iȘ totu i, ce alt motiv poate exista de a arunca pistolul?ș

- Poate că i-a recunoscut alul, sugeră Race, a intrat în panică i a aruncat totul pesteș ș ș bord.

- alul, poate, dar ar fi aruncat oare i pistolul? Totu i, sunt de acord că e o posibilăȘ ș ș solu ie. Dar mi se pare -ț bor. Dieu! - foarte greoaie. i n-ai luat în considera ie un detaliuȘ ț legat de al...ș

Când ie iră din cabina lui Pennington, Poirot îi propuse lui Race să examineze singur ș cabinele rămase - pe cele ocupate de Jacqueline i de Cornelia i pe cele două goale de laș ș capătul pun ii -, în timp ce el avea să schimbe câteva cuvinte cu Simon Doyle. A adar,ț ș Poirot se întoarse i intră dir. nou în cabina doctorului Bessner.ș

- Să ti i că m-am mai gândit, spuse Simon. Sunt absolut sigur că ieri perlele erau înș ț regulă.

- De ce, Monsieur Doyle?- Pentru că Linnet - Simon tresări parcă de durere când pronun ă numele so iei sale - leț ț

răsucea pe degete chiar înainte de cină i vorbea despre ele. Se pricepea la perle. Suntș convins că i-ar fi dat seama dacă erau false.ș

- Era totu i un fals foarte bine executat. Spune i-mi,ș ț Madame Doyle avea obiceiul de a-i împrumuta perlele? De pildă, prietenelor?ș

Simon se înro i, u or stingherit.ș ș- Vede i,ț Monsieur Poirot, mi-e greu să spun... Eu... ti i... n-o cuno team pe Linnet deș ț ș

prea mult timp.- A, da, la dumneavoastră totul a mers foarte repede.- A a că n-a putea să tiu, continuă Simon. Dar Linnet era teribil de generoasă cuș ș ș

lucrurile ei. Mă gândesc că ar fi putut-o face.- Nu le-a împrumutat vreodată, de pildă - vocea lui Poirot era foarte blândă - lui

Mademoiselle de Bellefort?- Ce vre i să spune i? Simon se înro i tot, încercă să se ridice în capul oaselor, tresăriț ț ș

de durere i căzu înapoi. Ce vre i să insinua i? Că Jackie a furat perlele? Nu. Pot să jur căș ț ț nu ea le-a furat. Jackie e cinstită. Chiar i numai ideea că ar fi o hoa ă e ridicolă - absolutș ț ridicolă.

Poirot îl privi, clipind cu simpatie.- Oh, la! la! la! spuse el pe nea teptate. Sugestia mea a stârnit un adevărat vârtej deș

emo ii.ț

Simon repetă obstinat, neimpresionat de tonul u or ironic al lui Poirot:ș- Jackie e cinstită!

Poirot î i aminti de vocea unei fete, noaptea, lângă Nil, în Aswan.șîl iubesc pe Simon - i el mă iube te...Se tot întrebase care dintre cele trei explica ii peș ș ț care le auzise în noaptea aceea era adevărată. Acum i se părea că Jacqueline se dovedisecea mai aproape de adevăr.

U a se deschise i intră Race.ș ș '



- Nimic, spuse el scurt. Nici nu ne a teptam. Văd că vin i stewarzii să ne spună ce auș ș găsit asupra pasagerilor.

Un steward i o stewardesă apărură în prag. Bărbatul vorbi primul.ș- Nimic, domnule.- A protestat vreunul dintre gentlemeni?- Numai italianul, domnule. Ne-a inut un întreg discurs. Cică e dezonorant - lucruri deț

felul ăsta. i avea i o armă asupra lui.Ș ș- Ce fel de armă?

- Un Mauser automat de 6,35 milimetri.- Italienii sunt foarte temperamentali, spuse Simon. Richetti s-a făcut foc i pară laș Wadi Halfa din cauza unei simple gre eli, în legătură cu o telegramă. A fost de-a dreptulș grosolan cu Linnet.

Race se răsuci spre stewardesă. Era o femeie solidă, chipe ă.ș- N-am găsit nimic nici asupra doamnelor. S-au împotrivit toate, mai pu in doamnaț

Allerton, care a fost extrem de amabilă. Nici urmă de perle. Apropo, tânăra doamnăRosalie Otterbourne avea un mic pistol în geantă.

- Ce fel de pistol?- Unul foarte mic, domnule, cu mâner de sidef. Ca o jucărie.Race se holbă.

- Naiba să ia cazul ăsta, mormăi el. Credeam că măcar pe ea am exclus-o de pe listasuspec ilor - i acum... Oare toate tinerele fete de pe nava asta blestemată se plimbă cuț ș

pistoale de jucărie în geantă? A reac ionat în vreun fel când l-a i găsit? se adresă elț ț stewardesei.

Femeia clătina din cap.- Nu cred că a observat, domnule. Eram cu spatele la ea când i-am căutat prin geantă.- Totu i, trebuie să- i fi dat seama că a i dat de el. Nu tiu, sunt depă it. Dar camerista?ș ș ț ș ș- Am căutat-o peste tot, domnule. N-am putut-o găsi.- Ce mai e i asta? întrebă Simon.ș- Camerista doamnei Doyle - Louise Bourget. A dispărut.- A dispărut?- Poate că ea a furat perlele, spuse Race gânditor. E singura care a avut suficient acces

la perle pentru a putea comanda o imita ie.ț

- i, pe urmă, când a aflat că se face perchezi ie, s-a aruncat peste bord? sugeră Simon.Ș ț- Aiurea, replică Race iritat. O femeie nu se poate arunca în apă, în miezul zilei, de pe

un vapor ca ăsta, fără ca nimeni să- i dea seama. Trebuie să fie undeva pe vas. Race seș întoarse încă o dată spre stewardesa. Când a fost văzută ultima dată?

- Cam cu o jumătate de oră înainte de clopo elul de prânz.ț

- O să-i inspectăm cabina, oricum, spuse Race. Poate ne oferă vreun indiciu.Colonelul o luă primul spre puntea inferioara. Poirot îl urmă. Descuiară u a cabinei iș ș

intrară.Louise Bourget, a cărei sarcină era să ină lucrurile altora în ordine, se dovedi mult maiț

neglijentă când venea vorba de ale sale. Pe noptieră zăceau împră tiate tot felul deș mărun i uri; un geamantan era deschis, cu hainele ie ite pe o parte; articole de lenjerieț ș ș atârnau moale pe scaune.

în timp ce Poirot deschidea cu degete pricepute sertarele, Race cercetă geamantanul.Pantofii îi erau alinia i lângă pat. Unul dintre ei, din piele neagră, părea să fie a ezatț ș

într-un unghi cu totul nefiresc, aproape suspendat în aer. Stătea atât de ciudat, încât îi atraseaten ia lui Race.ț

Acesta închise geamantanul i se aplecă peste irul de pantofi. Apoi scoase o exclama ieș ș ț stridentă.

-Qu'est-ce qu'il y a?

- N-a dispărut, spuse Race mohorât. E aici, sub pat...



Capitolul douăzeci i treiș

Cadavrul celei care fusese Louise Bourget zăcea pe podeaua cabinei. Cei doi bărba i seț aplecară deasupra lui.

Race se îndreptă primul.- E moartă de aproape o oră, a zice. O să-l aducem pe Bessner. înjunghiată în inimă. Aș

murit practic instantaneu, bănuiesc. Nu arată prea bine, nu?

- Nu.Poirot scutură din cap cutremurat de un fior.Chipul oache , de felină, era convulsionat, parcă de surpriză i de furie. Buzeleș ș

dezveleau din ii.ț

Poirot se aplecă din nou u or i ridică mâna dreaptă a fetei. între degete i se zărea ceva.ș ș Poirot desprinse obiectul i i-l arătă lui Race: era o bucă ică de hârtie sub ire, colorată într-ș ț țun mov pal.

- Vezi ce este?- O bancnotă, spuse Race.- Cred că e col ul unei bancnote de o mie de franci.ț

- E clar ce s-a întâmplat, spuse Race. Fata tia ceva - i l-a antajat pe uciga . Ni s-aș ș ș ș

părut nouă că nu era sincera azi-diminea ă.ț- Ah, ce pro ti am fost! strigă Poirot. Ar fi trebuit să ne dăm seama - atunci. Ce a spusș

ea? „Ce a fi putut să văd sau să aud? Mă aflam pe puntea de dedesubt. Evident, dacă n-aș ș fi putut să dorm, dacă a fi urcat pe puntea de sus,ș atunci poate că l-a fi văzut pe asasin, peș monstrul acela, intrând sau ie ind din cabină, dar a a...” Bineîn eles, asta se i întâmplase!ș ș ț ș Ea urcase într-adevăr pe puntea de sus i văzuse pe cineva strecurându-se în cabina luiș Linnet Doyle - sau ie ind de acolo. i acum, din cauza lăcomiei ei proste ti, zace aiciș Ș ș moartă...

- Iar noi nu am aflat nimic în plus despre cel care a ucis-o, încheie Race dezgustat.Poirot clătină din cap.- Nu, nu. Acum tim mult mai mult. tim... aproape totul. Numai că tot ce tim pareș Ș ș

incredibil... i totu i, a a trebuie să fie. Doar că nu în eleg. Pah! Ce prost am fost azi-Ș ș ș țdiminea ă! Am sim it - amândoi - că fata ne ascundea ceva, i totu i nu ne-am gândit niciț ț ș ș o clipă la motivul logic, antajul.ș

- Trebuie să fi cerut bani imediat, spuse Race. A amenin at. Uciga ul a fost for at săț ș ț cedeze i să-i plătească în bancnote fran uze ti. Asta ne spune ceva?ș ț ș

Poirot clatină din cap meditativ.- Nu prea cred. Mul i oameni î i iau ni te rezerve băne ti cu ei în călătorii - uneori lire,ț ș ș ș

alteori dolari, dar foarte adesea i franci francezi. Poate că uciga ul i-a dat tot ce avea, înș ș mai multe valute. Hai să ne continuăm reconstituirea.

- Criminalul vine în cabina ei, îi dă banii, i apoi...ș- i apoi, spuse Poirot, ea îi numără. O, da, cunosc genul acesta de oameni. Ea a

Ș

numărat banii, i în timpul acesta a fost complet neatentă. i atunci criminalul a lovit-o.ș Ș După ce a omorât-o, a luat banii i a fugit - fără să observe că una dintre bancnote avea unș col rupt.ț

- Am putea să-l prindem după asta, spuse Race sceptic.- Mă îndoiesc, zise Poirot. Criminalul o să inspecteze probabil bancnotele i o săș

observe că una e defectă. Desigur, dacă ar fi o fire mai zgârcită, nu s-ar hotărî să rupă o bancnotă de une mille - dar tare mă tem că are un temperament exact opus.

- Cum ai dedus asta?- Atât aceasta crimă, cât i uciderea doamnei Doyle au necesitat anumite calită i - curaj,ș ț

îndrăzneală, o execu ie rapidă i precisă; asemenea caracteristici nu se potrivesc unuiț ș

temperament prudent i precaut.șRace clătină trist din cap.- Mai bine îl chem pe Bessner, spuse.Doctorul cel trupe î i încheie repede examinarea cadavrului, înso ind-o de o mul imeș ș ț ț

de ach iș so.



- E moartă de maxim o oră, anun ă el. Moartea a fost foarte rapidă - instantanee.ț

- i ce armă crede i că a fost folosită?Ș ț- Ach, e interesant. A fost un obiect foarte ascu it, foarte sub ire, foarte fin. Pot să văț ț

arăt ceva asemănător.întors în cabina lui, doctorul deschise o cutie i scoase un bisturiu lung i sub ire.ș ș ț- Ceva de felul ăsta, prietene; nu un cu it obi nuit de bucătărie.ț ș

- Bănuiesc, spuse Race cât putu de blând, că nici unul dintre bisturiele dumneavoastră,doctore, nu... lipse te?ș

Bessner se holbă la el câteva clipe, apoi fa a i se înro i de indignare.ț ș- Ce spune i? Crede i că eu - eu, Cari Bessner, cunoscut în toată Austria, eu, cuț ț

clientela mea, cu pacien ii mei aristocratici -, crede i că eu am omorât-o pe o amărâtă deț ț femme de chambre? Ah, dar e ridicol, e absurd! Nici unul dintre bisturiele mele nu lipse te -ș nici unul, vă spun eu. Sunt toate aici, la locul lor. Pute i să vă uita i i singuri. Iar aceastăț ț ș insultă la adresa profesiunii mele n-am s-o uit.

Doctorul Bessner î i închise valiza cu o pocnitură, o trânti jos i ie i furtunos pe punte.ș ș șUau! spuse Simon. L-a i enervat zdravăn. Poirot dădu din umeri.ț

- E regretabil.- Cred că vă în ela i aici. Bătrânul Bessner e unul dintre cei mai buni, chiar dacă e ni elș ț ț

cam nem ălău.ț

Doctorul Bessner reapăru pe nea teptate.ș- Sunte i amabili acum să părăsi i această cabină? Trebuie să refac pansamentulț ț

pacientului meu.Domni oara Bowers intrase împreună cu el i a tepta, vioaie i competentă, ca Race iș ș ș ș ș

Poirot să plece.Cei doi se strecurară afară. Race mormăi ceva i se îndepărtă. Poirot se răsuci spreș

stânga. Auzi frânturi de conversa ie, mici râsete feminine. Jacqueline i Rosalie erauț ș împreuna în cabina acesteia din urmă.

U a era deschisă, i cele două fete stăteau în picioare lângă prag. Când zăriră umbra luiș ș Poirot, amândouă priviră în sus. Poirot o văzu pe Rosalie zâmbindu-i pentru prima oară -era un zâmbet timid, prietenos, u or nesigur, ca i cum Rosalie făcea ceva nou, neobi nuitș ș ș

pentru ea.- Bârfi i,ț mesdemoiselles? întrebă el acuzator.- Nu, deloc, spuse Rosalie. De fapt, comparam ni te rujuri.șPoirot zâmbi.- Les chiffons d'aujourd'hui, murmură el.Dar zâmbetul lui avu ceva mecanic, iar Jacqueline de Bellefort, mai iute i maiș

perspicace decât Rosalie, îl observă. Lăsă din mână rujul i ie i pe punte.ș ș- S-a întâmplat... ce s-a mai întâmplat?- A i ghicit,ț mademoiselle, s-a întâmplat ceva.- Ce?Rosalie ie i i ea.

ș ș- O altă crimă, spuse Poirot.Rosalie trase brusc aer în piept. Poirot o privea atent. Pre de câteva clipe văzu în ochiiț

ei panică - i, în plus, consternare.ș- Camerista lui Madame Doyle a fost ucisă, spuse el abrupt.- Ucisa? strigă Jacqueline. Ucisă, a i spus?ț

- Da, asta am spus. De i răspunsul îi fusese adresat lui Jacqueline, Poirot o privea peș Rosalie. i ei îi vorbi mai departe: Fata văzuse ceva ce n-ar fi trebuit să vadă. A a că a fostȘ ș redusă la tăcere, ca să nu cumva să-i scape vreo vorbă.

- i ce a văzut?ȘDin nou, Jacqueline fu cea care întrebă, iar Poirot îi răspunse din nou lui Rosalie. Era o

scenă ciudată în trei.- Cred că nu încape îndoială asupra a ceea ce a văzut. A văzut pe cineva care a intrat iș apoi a ie it din cabina lui Linnet Doyle în noaptea fatală.ș

Poirot stătea cu urechile ciulite. Auzi iar răsuflarea întretăiată i o văzu pe Rosalieș clipind. Reac ionase exact a a cum se a tepta el.ț ș ș



- V-a spus cine era? întrebă Rosalie.Poirot clătină u or din cap, cu regret.șPe punte se auziră pa i u ori. Era Cornelia Robson. în ochii mari avea o expresie deș ș

uluire.- Oh, Jacqueline, strigă ea, s-a întâmplat ceva groaznic! Ceva îngrozitor!Jacqueline se întoarse spre ea. Amândouă se dădură un pas în fa ă. Aproape fără să- iț ș

dea seama, Poirot i Rosalie se traseră înapoi.ș- De ce mă privi i? întrebă Rosalie tăios. La ce vă gândi i?ț ț

- Mi-a i pus două întrebări. Eu am să vă pun una singură. De ce nu-mi spune i totț ț adevărul, mademoiselle?- Nu tiu la ce vă referi i. V-am spus... totul... azi-diminea ă.ș ț ț- Nu, sunt lucruri pe care nu mi le-a i spus. Nu mi-a i spus că ave i în geantă un pistolț ț ț

de calibru mic cu mâner de sidef. Nu mi-a i spus tot ce a i văzut noaptea trecută.ț ț

Rosalie se îmbujora, apoi spuse aspru:- Nu e adevărat. Nu am nici un revolver.- Nu am spus revolver. Am spus un mic pistol pe care îl purta i în geantă.ț

Rosalie se răsuci pe călcâie, se repezi în cabină, ie i la iu eală i aruncă în bra ele luiș ț ș ț Poirot geanta ei de mână, din piele gri.

- Vorbi i aiurea. Uita i-vă singur, dacă dori i.ț ț ț

Poirot deschise geanta. în ea nu era nici un pistol.Poirot îi înapoie fetei geanta i-i întâlni privirea triumfătoare, plină de dispre .ș ț- Nu, spuse el pe un ton plăcut. Nu este aici.- Vede i? Nu ave i întotdeauna dreptate,ț ț Monsieur Poirot. i nici celălalt lucru ridicolȘ

pe care l-a i spus nu este adevărat.ț

- Eu nu cred.- Sunte i enervant! Rosalie bătu din picior. Vă intră ceva în cap, i o ine i una i bunăț ș ț ț ș

la nesfâr it.ș- Pentru că vreau să-mi spune i adevărul.ț

- Care este adevărul? Dumneavoastră păre i să-l ti i mai bine decât mine.ț ș ț

- Vre i să vă spun ce a i văzut? întrebă Poirot. i, dacă am dreptate, o să recunoa te iț ț Ș ș ț

că am dreptate? Am să vă spun ce cred. Cred că, atunci când v-a i întors pe la pupa, v-a iț ț oprit fără să vre i pentru că a i văzut un bărbat ie ind dintr-o cabină de pe la jumătateaț ț ș

pun ii - cabina lui Linnet Doyle, după cum v-a i dat seama a doua zi. L-a i văzut ie ind,ț ț ț ș închizând u a după el i îndepărtându-se spre celălalt capăt al pun ii i, poate, intrând într-ș ș ț șuna din ultimele două cabine. Am dreptate, mademoiselle?

Rosalie nu răspunse.Poate crede i că e mai în elept să nu vorbi i, spuse Poirot. Poate vă e teamă că, dacă oț ț ț

face i, ve i fi i dumneavoastră ucisă. Timp de o clipă, Poirot crezu că Rosalie mu caseț ț ș ș momeala, că acuza ia de lipsă de curaj reu ise acolo unde argumente mai subtile ar fi datț ș gre .ș

Buzele ei se deschiseră, tremurară.- N-am văzut pe nimeni, spuse Rosalie Otterbourne.



Capitolul douăzeci i patruș

Domni oara Bowers ie i din cabina doctorului Bessner, trăgându- i man etele pesteș ș ș ș încheieturile mâinilor.

Jacqueline o părăsi brusc pe Cornelia i o acostă pe soră.ș- Cum se simte? întrebă ea pe un ton poruncitor.Poirot veni tocmai la timp ca să audă răspunsul. Domni oara Bowers arăta îngrijorata.ș

- Lucrurile nu merg chiar foarte rău, spuse ea.- Vre i să spune i că situa ia s-a înrăută it? strigă Jacqueline.ț ț ț ț

- Ei bine, trebuie să spun că voi fi u urată când ajun i la ărm, vom putea face oș ș ț radiografie i vom cură a rana sub anestezie. Când crede i că ajungem la Shellal,ș ț ț Monsieur Poirot?

- Mâine-diminea ă.ț

Domni oara Bowers strânse din buze i clătină din cap.ș ș- Foarte bine. Noi facem tot ce putem, dar există întotdeauna pericolul de septicemie.Jacqueline o prinse pe domni oara Bowers de bra i i-l scutură.ș ț ș- O să moară? O să moară?- O, Doamne, nu, domni oara de Bellefort. Adică, sper că nu. Rana în sine nu eș

periculoasă, dar în mod sigur trebuie făcută o radiografie cât mai repede. i, în plus, bietulȘ domn Doyle ar fi trebuit să stea astăzi cât se poate de lini tit. A avut parte de prea multeș emo ii i de nelini te. Nu-i de mirare că i-a crescut temperatura. ocul provocat deț ș ș Ș moartea so iei, i toate celelalte...ț ș

Jacqueline dădu drumul bra ului surorii i se întoarse cu spatele, sprijinindu-se deț ș balustradă.

- Ceea ce vreau să spun e că trebuie să ne păstrăm întotdeauna speran a, ziseț domni oara Bowers. Bineîn eles, domnul Doyle are o constitu ie foarte rezistentă - asta seș ț ț vede -, probabil n-a fost bolnav niciodată în via ă. A a că are un avantaj. Dar nu se poateț ș nega că temperatura crescută nu e un semn tocmai bun i...ș

Domni oara Bowers clătină din cap, î i aranjă încă o dată man etele i se depărtă cu pasș ș ș ș

vioi.Jacqueline se întoarse i porni bâjbâind, cu ochii plini de lacrimi, spre cabina ei. O mânăș

o sprijini de bra i o conduse. Fata privi printre lacrimi i îl văzu pe Poirot alături. Seț ș ș rezemă u or de el, i el o ajută să intre în cabină.ș ș

Jacqueline se aruncă pe pat i- i dădu drumul lacrimilor, înso ite de suspine adânci,ș ș ț care-i scuturau tot trupul.

- O să moară! O să moară! tiu că o să moară... i eu voi fi cea care l-a ucis. Da, eu voiȘ Ș fi...

Poirot ridică din umeri i clătină u or din cap, cu triste e.ș ș ț- Mademoiselle, ceea ce s-a făcut nu se mai poate desface. Nu putem întoarce cursul

ac iunilor noastre. E prea târziu să regreta i.ț ț

Jacqueline strigă i mai tare:ș- Eu voi fi cea care l-a ucis! i îl iubesc atât de mult... Atât de mult.ȘPoirot oftă.- Prea mult...Asta î i spusese el cu câteva luni în urmă, în restaurantul luiș Monsieur Blondin. Se

întâmpla din nou, acum.Spuse, ezitând u or:ș- Nu vă lua i, în orice caz, după ceea ce spuneț Mademoiselle Bowers. Surorile medicale

mie mi se par întotdeauna pesimiste! Sora de noapte e întotdeauna surprinsă să- i găseascăș pacientul viu i nevătămat seara; cea de peste zi nu se a teaptă să-l găsească viu diminea a!ș ș ț

Ele tiu prea bine pericolele care pândesc în fiecare situa ie. Când conducem, putem foarteș ț bine să gândim: „Dacă o ma ină ar veni în viteză din intersec ia aceea, sau dacă tractorulș ț acela ar da brusc cu spatele, sau dacă automobilului care se apropie i-ar sări o roată, saudacă un câine ar sări din tufi i m-ar mu ca de mâna cu care conduc -ș ș ș eh bien, probabil căa muri”. Dar de regulă presupunem - i pe bună dreptate - că nici unul dintre aceste lucruriș ș



nu se va întâmpla în realitate i că ne vom încheia drumul cu bine. însă, bineîn eles, dacăș ț am avut sau am văzut vreun accident, atunci suntem înclina i să adoptăm punctul deț vedere opus.

Jacqueline întrebă printre lacrimi, cu un zâmbet vag pe fa ă:ț

- încerca i să mă consola i,ț ț Monsieur Poirot?- Bon Dieu tie ce încerc să fac! N-ar fi trebuit să veni i în excursia aceasta.ș ț- Nu, a vrea i eu să nu fi venit. A fost atât de groaznic. Dar curând totul se va sfâr i.ș ș ș- Mais oui, mais oui.

- i Simon va fi dus la spital, i o să primească tratamentul potrivit, i totul va fi bine.Ș ș ș- Vorbi i ca un copil! „ i au trăit ferici i până la adânci bătrâne i.” Asta este, nu?ț Ș ț ț

Jacqueline se înro i deodată ca racul.ș- Monsieur Poirot, nu am vrut să spun... nu am vrut...-. „E prea devreme să mă gândesc la asta!” Asta e ipocrizia pe care ar trebui s-o

sus ine i, nu? Dar dumneavoastră va curge prin vine sânge latin,ț ț Mademoiselle Jacqueline.Ar trebui să fi i în stare să admite i adevărul chiar dacă nu sună tocmai decent.ț ț Le roi estemort - vive le roi! Soarele a apus. răsare luna. A a este, nu?ș

- Nu în elege i. Lui îi pare doar râu pentru mine - îi pare foarte râu, pentru că eț ț con tient de cât de groaznic mă simt tiind că i-am provocat atâta suferin ă.ș ș ț

- O, da, spuse Poirot. Mila pură este un sentiment foarte nobil.

i o privi pe jumătate ironic, pe jumătate cuprins de o altă emo ie, murmurând pentruȘ ț sine câteva versuri în franceză:

La vie est vaine.Un peu d'amour,Un peu de haine,

Et puis bonjour.

La vie est brève.Un peu d'espoir,Un peu de rêve,

Et puis bonsoir.

Poirot ie i din nou pe punte. Colonelul Race se plimba cu pa i mari, i-i făcu imediatș ș ș semn.

- Poirot! Ce bine că te vad. Aveam nevoie de tine. Am o idee.Luându-l de bra , Race o porni în susul pun ii.ț ț

- O remarcă întâmplătoare a lui Doyle. Abia dacă i-am dat aten ie la vremea respectiva.ț Ceva despre o telegramă.- Tiens - c'est vrai.

- Poate că nu e nimic, dar nu putem lăsa nici o posibilitate neexplorată. La naiba, prietene, avem două crime, i noi suntem încă în cea ă.

ș țPoirot clătină din cap.- Nu, nu în cea ă. Am ie it la lumină.ț ș

Race îl privi cu curiozitate.- Ai vreo idee?- Am mai mult decât o idee. Sunt sigur.- De când?- De la moartea cameristei.- Să fiu al naibii dacă în eleg!ț

- Prietene, e atât de clar, atât de clar. Numai că există dificultă i - piedici -ț impedimente! Vezi dumneata, în jurul unei persoane ca Linnet Doyle se adună atât de

multe... uri. i gelozii, i invidii, i meschinărie. E ca un nor de musculi e care bâzâie,ș ș ș ț bâzâie...- Dar crezi că tii? Race îl privi din nou cu interes. N-ai afirma asta dacă n-ai fi sigur.ș

Eu nu pot spune că am vreo idee clară. Am anumite suspiciuni, desigur...Poirot se opri i- i puse, într-un gest impunător, mâna pe bra ul lui Race.ș ș ț



- E ti un om mare,ș mon colonel... Nu-mi ceri: „Spune-mi. La ce te gânde ti?” tii că,ș Ș dacă a putea să vorbesc acum, a face-o. Dar mai întâi sunt multe de clarificat. Gânde te-ș ș ște însă, gânde te-te pentru un moment la următoarele lucruri. Sunt anumite indicii...ș Afirma ia domni oarei de Bellefort că ar fi ascultat cineva conversa ia noastră în noapteaț ș ț aceea, în grădina din Aswan. Apoi declara ia lui Tim Allerton despre ceea ce a auzit i aț ș făcut în noaptea crimei. Apoi răspunsurile foarte semnificative ale lui Louise Bourget laîntrebările noastre de azi-diminea ă. Apoi faptul căț Madame Allerton bea apă, că fiul ei beawhisky cu sifon, iar eu beau vin. Adaugă la toate acestea cele două sticlu e de ojă iț ș

proverbul pe care l-am men ionat. i, în fine, cheia de boltă a întregii pove ti, faptul căț Ș ș pistolul a fost înfă urat într-o batistă ieftină i un al de catifea i aruncat peste bord...ș ș ș șRace rămase tăcut timp de un minut sau două, apoi scutură din cap.- Nu, spuse el. Nu în eleg. Am o vagă idee despre ce vorbe ti, dar deocamdată nu mi seț ș

pare posibil.- Ba da... ba da. Pentru că vezi numai jumătate de adevăr. i ine minte că trebuie s-oȘ ț

luăm de la capăt, întrucât prima noastră versiune a fost complet gre ită.șRace făcu o mică grimasă.- Sunt obi nuit cu asta. Adesea mi se pare că în asta i constă munca de detectiv - în aș ș

renun a la falsele piste ini iale i a o lua de la capăt.ț ț ș

- Da, e foarte adevărat. i sunt oameni care exact asta nu vor să facă. Elaborează oȘ

anumită teorie, i totul trebuie să se conformeze ei. Dacă vreun fapt minor nu se potrive teș ș cu teoria, este ignorat. Dar întotdeauna faptele care nu se potrivesc sunt cele maisemnificative. în tot timpul ăsta am încercat să stabilesc însemnătatea faptului că pistolul afost înlăturat de la locul crimei. tiam că înseamnă ceva, dar ce anume am în eles abia cu oȘ ț

jumătate de oră în urmă.- Iar eu încă nu pricep!- O să pricepi! Reflectează numai la indiciile pe care le-am enumerat. i acum, hai săȘ

clarificăm povestea aceea cu telegrama! Adică, dacă Herr Doktor o să ne dea voie în cabină.Doctorul Bessner era încă într-o dispozi ie foarte proasta. La bătaia în u ă a celor doi,ț ș

ie i în prag cu o figură încruntată.ș- Ce este? Vre i să mai vorbi i o dată cu pacientul meu? Dar vă spun că nu e în elept ceț ț ț

face i. Are febră. A trecut prin prea multe emo ii.ț ț

- O singură întrebare, spuse Race. Atât, ave i cuvântul meu.ț

Cu un mormăit neprietenos, doctorul se dădu la o parte,i cei doi bărba i intrară în cabină. Bessner, bolborosind ceva pentru sine, ie i pe lângă ei.ș ț ș

- Mă întorc peste trei minute, spuse el. i atunci vă rog să ne lăsa i în pace!Ș ți porni cu pa i apăsa i pe punte.Ș ș ț

Simon se uită întrebător de la unul la altul.- Da, spuse el, ce este?Un mic detaliu, răspunse Race. Adineauri, când stewarzii mi-au

dat raportul, am aflat că Signor Richetti a protestat vehement la perchezi ie. Spunea i căț ț asta nu vă surprinde, pentru că tia i că e irascibil i că a fost grosolan cu so iiș ț ș ț dumneavoastră în legătură cu o telegramă. Pute i să-mi povesti i despre ce a fost vorba?ț ț

- Cu plăcere. Totul s-a petrecut la Wadi Halfa. Tocmai ne întorseserăm de la a douacataractă. Lui Linnet i s-a părut că pe ghi eu era o telegramă pentru ea. Uitase că nu se maiș numea Ridgeway, iar Richetti i Ridgeway arată destul de asemănător dacă sunt scrise într-șo caligrafie ilizibilă. A a că Linnet a deschis telegrama, n-a în eles nimic din ea, i tocmaiș ț ș încerca să-i dea de capăt, când tipul ăsta, Richetti, s-a apropiat, i-a smuls-o aproape dinmână i a început să spumege de furie. Ea s-a dus după el să- i ceară iertare, iar el i-aș ș răspuns cu o grosolănie fără margini.

Race trase aer în piept.- i ti i cumva, domnule Doyle, despre ce era vorba în acea telegramă?Ș ș ț- Da. Linnet a citit o parte din ea cu glas tare. Zicea că...

Simon se opri. Afară se auzea gălăgie - o voce ascu itățse apropia rapid.- Unde sunt Monsieur Poirot i colonelul Race? Trebuie să vorbesc cu ei imediat! Eș

foarte important. De in informa ii de însemnătate vitală. Sunt la domnul Doyle?ț ț



Bessner nu închisese u a, trăsese numai draperia. Doamna Otterbourne o mătură cuș mâna i intră valvârtej. Avea chipul ro u de emo ie, se clătina u or i părea să nu- iș ș ț ș ș ș stăpânească vorbele pe deplin.

- Domnule Doyle, spuse ea pe un ton patetic, tiu cine a ucis-o pe so ia dumneavoastră!ș ț- Poftim?Simon se holbă la ea. La fel făcură i cei doi bărba i.ș țDoamna Otterbourne îi măsură pe to i trei cu o privire triumfătoare. Era fericita - jubila.ț

- Da, spuse ea. Teoriile mele se confirmă în totalitate. Instinctele primare, primordiale,

cele mai profunde... poate că sună imposibil, fantastic, dar acesta este adevărul!- Să în eleg că dispune i de dovezi care arată cine a ucis-o pe doamna Doyle? întrebăț ț Race tăios.

Doamna Otterbourne se a eză pe un scaun i se aplecă înainte, dând viguros din cap.ș ș- în mod sigur. Sunte i de acord, nu, că acela care a ucis-o pe Louise Bourget a omorât-ț

o i pe Linnet Doyle - că ambele crime au fost comise de aceea i persoană?ș ș- Da, da, spuse Simon nerăbdător. Desigur. E logic. Continua i.ț

- Atunci am dreptate. tiu cine a ucis-o pe Louise Bourget; a adar, tiu cine a omorât-oȘ ș ș pe Linnet Doyle.

- Vre i să spune i că ave i o teorie despre cine a ucis-o pe Louise Bourget, îi sugerăț ț ț Race sceptic.

Doamna Otterbourne se întoarse spre el cu o privire de tigru.- Nu, tiu exact. L-amș văzut pe criminal cu propriii ochi.Simon, pradă febrei, strigă la ea:- Pentru numele lui Dumnezeu, lua i-o de la început. Spune i că ti i cine a ucis-o peț ț ș ț

Louise Bourget.Doamna Otterbourne încuviin ă din cap.ț

- Am să vă povestesc exact ce s-a întâmplat.Da, era foarte fericită, nici o îndoială! Era momentul ei de glorie, triumful ei! Ce dacă

romanele ei nu se mai vindeau, ce dacă cititorii stupizi care cândva le cumpărau i leș devorau cu lăcomie aveau acum al i favori i? Salome Otterbourne va fi din nou faimoasă.ț ț

Numele ei va ajunge pe prima pagină a ziarelor. Va fi principalul martor al acuzării la

proces.Doamna Otterbourne respiră adânc i deschise gura.ș- S-a întâmplat pe când mergem la masa de prânz N-aveam nici o poftă de mâncare - cu

toată grozăvia recente: tragedii... Nu mai e nevoie să intru în detalii. Pe la jumătateadrumului mi-am amintit că am... lăsasem ceva în cabina I-am spus lui Rosalie să se ducăînainte fără mine - ceea ce ea a i făcut.ș

Doamna Otterbourne făcu o scurtă pauză.Draperia de la u ă se mi că u or ca fluturată de vânt, dar nici unul dintre cei trei bărba iș ș ș ț

nu băgă de seamă.- Am... hm... Doamna Otterbourne se opri. Partea aceasta a pove tii era cam alunecoasă,ș

dar trebuia cumva să treacă de ea. Am... făcusem un aranjament cu unul dintre... hm...membrii personalului de pe vapor. Trebuia... să-mi dea ceva de care aveam nevoie, dar nuvoiam ca fiica mea să tie despre asta. Ea tinde să fie... neîn elegătoare în anumiteș ț

privin e...ț

Nu ie ise prea bine, dar avea timp să se gândească la o variantă mai bună înainte deș proces.

Race ridică din sprâncene în timp ce îl privi întrebător pe Poirot.Poirot dădu imperceptibil din cap, i pe buzele sale se ivi cuvântul „băutură”.șDraperia din dreptul u ii se mi că din nou. în spatele ei se întrezări o sclipire ca de o el.ș ș ț- Aranjasem să cobor pe la pupa pe puntea de dedesubt, continuă doamna Otterbourne,

i acolo să mă întâlnesc cu persoana respectiva. Pe când mergeam pe punte, u a unei cabineș ș

s-a deschis i cineva a privit afară. Era fata aceea - Louise Bourget, sau cum o chema.ș Părea să a tepte pe cineva. Când a văzut că eram eu, a fost probabil dezamăgită i a intratș ș repede înapoi. Nu mi-am închipuit nimic, desigur. M-am dus în locul stabilit i am luat...ș lucrurile de la omul respectiv. I-am plătit i... hm... am vorbit ceva cu el. Apoi m-am întors.ș



Exact când dădeam col ul, am văzut cum cineva a bătut la u a cameristei i a intrat înț ș ș cabină.

- i acel cineva era...? interveni Race.ȘBang!Zgomotul exploziei umplu cabina. în aer se răspândi un miros acru, în epător, de fum.ț

Doamna Otterbourne se răsuci încet pe o parte, cu o mi care suprem întrebătoare, apoi seș aplecă greoi în fa ă i se prăvăli la pământ. Sângele îi podidi printr-o gaură rotundă ivităț ș chiar în spatele urechii.

Timp de o clipă domni o stupefac ie totală. Apoi, cei doi bărba i în putere săriră de laț ț locurile lor. Trupul femeii le stânjeni pu in mi cările. Race se aplecă deasupra lui, în timpț ș ce Poirot se repezi ca un tigru pe u ă afară.ș

Puntea era goală. Pe jos, chiar lângă prag, zăcea un revolver mare, un colt.Poirot privi rapid în amândouă direc iile. Nu se vedea nimeni. Apoi se repezi spre pupa.ț

în timp ce dădea col ul, se ciocni de Tim Allerton, care venea în fuga mare din direc ieț ț opusă.

- Ce naiba a mai fost i asta? strigă Tim abia trăgându- i sufletul.ș șPoirot întrebă tăios:- A i întâlnit pe cineva venind încoace?ț

- Dacă am întâlnit pe cineva? Nu.

- Atunci veni i cu mine!țPoirot îl luă de bra i se întoarse. în fa a cabinei se strânsese deja un mic grup. Rosalie,ț ș ț

Jacqueline i Cornelia ie iseră în grabă din camerele lor. Alte câteva persoane se vedeauș ș venind dinspre salon - Ferguson, Jim Fanthorp i doamna Allerton.ș

Race stătea în picioare lângă revolver. Poirot întoarse capul i i se adresă aspru lui Timș Allerton:

Ave i cumva o pereche de mânu i în buzunare?Tim se scotoci.ț ș

- Da, am.Poirot le în facă, i le puse i se aplecă să examineze revolverul. Race se lăsă i el peș ș ș ș

vine. Ceilal i îi priveau fără suflare.ț

- Nu s-a dus în partea cealaltă. Fanthorp i Ferguson edeau pe banca de pe punteaș ș

aceasta. L-ar fi văzut.- Iar dacă s-ar fi dus spre pupa, ar fi dat peste Monsieur Allerton, răspunse Poirot.Race spuse, arătând spre revolver:- E ciudat că l-am văzut nu cu mult timp în urmă. Trebuie totu i să fim siguri.șCiocăni la u a cabinei lui Pennington. Nu-i răspunse nimeni. Camera era goală. Raceș

pă i spre servantă i smuci sertarul din dreapta. Revolverul dispăruse.ș ș- Ne-am lămurit, spuse Race. Acum, ia să vedem, unde e Pennington?Ie iră din nou pe punte. Doamna Allerton se alăturase privitorilor. Poirot veni repedeș

lângă ea.- Madame, lua i-o peț Mademoiselle Otterbourne la dumneavoastră i ave i grijă de ea.ș ț

Mama ei a fost - Poirot îi arunca o privire piezi ă lui Race, care încuviin ă din cap - ucisă.ș țDoctorul Bessner se apropie agitat.

- Gott im Himmel! Ce mai este?I se făcu loc să treacă. Race arătă spre cabină. Bessner intră.- Găsi i-l pe Pennington, spuse Race. Sunt amprente pe revolver?ț

- Nu, nici una, răspunse Poirot.Pennington era pe puntea de dedesubt. edea în mica sufragerie, scriind scrisori. RidicăȘ

spre ei un chip atrăgător, proaspăt bărbierit.- Ave i ceva noută i? întrebă el.ț ț

N-a i auzit o împu cătură?ț ș

- Păi... acum, că-mi spune i... mi s-a părut că aud un fel de pocnitură. Dar nici nu mi-amț

închipuit... Cine a fost împu cat?ș- Doamna Otterbourne.- Doamna Otterbourne? Pennington părea buimăcit. Ei bine, asta-i chiar o surpriză.

Doamna Otterbourne. Clătină din cap. Nu în eleg nimic. Continuă cu voce scăzută: Mi seț



pare, domnilor, că avem la bord un maniac criminal. Trebuie să concepem un plan deapărare.

- Domnule Pennington, spuse Race, de cât timp sunte i în camera aceasta?ț

- Păi, sta i pu in. Pennington î i frecă u or bărbia. Probabil de vreo douăzeci deț ț ș ș minute.

- i nu a i ie it deloc?Ș ț ș- Nu, deloc.Pennington se uită întrebător la cei doi.

- Domnule Pennington, doamna Otterbourne a fost împu cată cu revolverulș dumneavoastră.



Capitolul douăzeci i cinciș

Domnul Pennington fu ocat. Nu-i venea să creadă.ș- Domnilor, spuse el, este o situa ie foarte serioasa. Foarte serioasă.ț

- Extrem de serioasă în ceea ce vă prive te, domnule Pennington.ș- în ceea ce mă prive te? Pennington ridică surprins din sprâncene. Dar, domnule dragă,ș

când s-a tras, eu eram aici scriind lini tit scrisori.ș- Ave i, poate, un martor care v-ar putea adeveri afirma ia?ț ț

Pennington clătină din cap.- Nu, asta nu. Dar e evident imposibil să mă fi dus pe puntea de deasupra, s-o fi

împu cat pe biata femeie ( i de ce s-o împu c, în primul rând?) i să mă întorc aici fără săș ș ș ș mă vadă nimeni. Sunt întotdeauna o mul ime de oameni pe băncile de pe punte la ora asta.ț

- Cum vă explica i faptul că a fost folosit pistolul dumneavoastră?ț

- Hm... mi-e teamă că eu sunt de vină aici. Din câte îmi amintesc, la scurt timp după cene-am urcat pe vas, într-o seară, a avut loc în salon o conversa ie despre armele de foc, iț ș eu am spus atunci că în călătorii am întotdeauna la mine un revolver.

- Cine era prezent?- O, nu-mi amintesc exact. Majoritatea pasagerilor, cred. Oricum, destul de mul i.ț

Pennington clătină încet din cap.- O, da, spuse el, e clar că eu sunt de vină aici. i continuă: întâi Linnet, apoi cameristaȘ

ei, i acum doamna Otterbourne. Nu pare să aibă nici o logică.ș- Are o logică, spuse Race.- Are?- Da. Doamna Otterbourne era pe punctul de a ne spune că văzuse o anumită persoană

intrând în cabina lui Louise Bourget. înainte de a-i rosti numele, a fost împu cată mortal.șAndrew Pennington î i terse fruntea cu o batistă fină de mătase.ș ș- E cumplit, murmură el.- Monsieur Pennington, spuse Poirot, a dori să discut cu dumneavoastră anumiteș

chestiuni legate de acest caz. Sunte i amabil să veni i în cabina mea peste o jumătate deț ț

oră?- Voi fi încântat.Pennington nu sună însă prea încântat. Nici nu arăta prea încântat. Race i Poirotș

schimbară o privire i părăsiră iute camera.ș- E un diavol împieli at, spuse Race, dar se teme. Nu?ț

Poirot dădu aprobator din cap.- Da, nu e prea fericit, dragul nostru Monsieur Pennington.Când ajunseră din nou pe puntea de promenadă, doamna

Allerton tocmai ie ea din cabina sa i, văzându-l pe Poirot, îi făcu semn insistent din cap.ș ș- Madame?- Biata fată! Spune i-mi,ț Monsieur Poirot, există oare pe vas vreo cabină dublă unde ne-

am putea muta împreună? N-ar trebui să mai stea în cabina pe care a împăr it-o cu mamaț ei, iar a mea are un singur pat.- Se poate aranja, madame. Sunte i foarte amabilă.ț

- E doar o chestiune de bun-sim . în plus, mi-e dragă fata. Mi-a plăcut întotdeauna deț ea.

- E foarte supărata?- Groaznic. Pare să fi fost extrem de legată de mama aceea teribila. De aceea situa ia eț

atât de dificilă. Tim spune că e convins că doamna Otterbourne bea. E adevărat?Poirot încuviin ă din cap.ț

- O, Doamne, biata femeie, nu trebuie s-o judecăm prea aspru; dar fata a dus-o probabiltare rău.

- Da, madame. Este foarte mândră i i-a fost foarte devotată mamei sale.ș- Da, îmi place asta - devotamentul, vreau să spun. O calitate care nu mai e la modă azi.

Fata are o fire ciudată - e mândră, rezervată, nărăva ă, i totu i, în adâncul inimii, plină deș ș ș căldură, mi se pare.

- Văd că am lăsat-o pe mâini bune, madame.



- Da, nu vă face i griji. O să văd eu de ea. E tentată să se aga e de mine cu disperare.ț ț

Doamna Allerton intră în cabina sa. Poirot se înapoie la locul tragediei.Cornelia stătea încă pe punte, cu ochii larg deschi i.ș- Nu în eleg,ț Monsieur Poirot. Cum a dispărut cel care a împu cat-o fără să-l vedem?ș- Da, cum? întrebă i Jacqueline.ș- A, nu a fost chiar o scamatorie, a a cum vă închipui i,ș ț mademoiselle. Criminalul a avut

la dispozi ie trei căi de scăpare.ț

Jacqueline păru buimăcita.

- Trei?- Ar fi putut s-o ia la dreapta sau la stânga, dar nu văd cum altfel, zise Cornelianedumerita.

Jacqueline se încruntă. Apoi, deodată, fruntea i se descre i.ț

- Bineîn eles. Se putea duce în două direc ii într-un singur plan, dar putea i să seț ț ș mi te perpendicular pe el. Adică, n-ar fi putut-o luaș în sus prea u or, dar putea să o iaș în jos.

Poirot surâse.- Sunte i de teaptă,ț ș mademoiselle.- tiu că sunt chiar tâmpită, dar tot nu în eleg, spuse Cornelia.Ș ț- Draga mea, Monsieur Poirot vrea să spună că uciga ul putea să se azvârle pesteș

balustradă i să sară pe puntea de dedesubt.ș

- O, Doamne! Cornelia căscă ochii. Nu m-am gândit la asta. Ar fi trebuit s-o facă repedeînsă, nu? într-o clipită?

- Ar fi putut foarte bine s-o facă, interveni Tim Allerton. Nu uita i că, un asemeneaț eveniment, este urmat întotdeauna de câteva clipe de oc. Auzi o împu cătură, i pentruș ș ș câteva secunde e ti incapabil să te mi ti.ș ș

- Asta vi s-a întâmplat dumneavoastră, Monsieur Allerton?- Exact. Am rămas paralizat pre de câteva secundeț

bune. Apoi m-am repezit încoace.Race ie i din cabina doctorului Bessner i spuse cu o voce autoritară:ș ș- Sunte i amabili să vă îndepărta i? Vrem să scoatem corpul din cabină.ț ț

To i se dădură la o parte, ascultători. Poirot li se alătură. Cornelia îi spuse, cu oț

sinceritate plină de triste e:ț

- N-am să uit niciodată călătoria aceasta. Trei mor i... E ca i cum am trăi într-unț ș co mar.ș

Ferguson o auzi i replică violent:ș- Asta pentru că e ti prea civilizată. Ar trebui să prive ti moartea la fel ca orientalii. Eș ș

un simplu incident - prea pu in remarcabil.ț

- într-adevăr, spuse Cornelia. Orientalii aceia, bie ii, sunt complet needuca i.ț ț

- Da, i mai bine că sunt a a. Educa ia a vlăguit rasa albă. Uită-te la America - se avântăș ș ț într-o adevărată orgie a culturii. E pur i simplu dezgustător. Cred că vorbi i prostii, spuseș ț Cornelia, îmbujorându-se. Eu merg în fiecare iarnă la ni te prelegeri despre arta greacă iș ș despre Rena tere i am fost i la câteva despre femeile celebre din istorie.

ș ș ș- Arta greacă! Rena terea! Femei celebre! gemu domnul Ferguson. Mi se face râu cândș te-aud. Viitorul contează, drăgu ă, nu trecutul. Trei femei au murit pe vasul ăsta. Ei bine, iț ș ce dacă? N-a pierdut nimeni nimic! Linnet Doyle i banii ei! Camerista aceea fran uzoaicăș ț - o parazită. Doamna Otterbourne - o proastă care nu folosea nimănui. Crezi că îi pasăcuiva dacă trăiesc sau au murit? Mie nu-mi pasă. Ba cred că e foarte bine a a!ș

- Atunci să ti i că gre i i! i-o trânti Cornelia. i m-am săturat să vă aud vorbind întruna,ș ț ș ț Ș de parcă n-ar mai conta nimeni pe lumea asta afară de dumneavoastră. Mie nu mi-a plăcut

prea mult de doamna Otterbourne, dar fiica ei inea tare mult la ea, i moartea mamei saleț ș a distrus-o. Nu tiu prea multe despre cameristă, dar probabil cineva îi ducea dorul undeva;ș cât despre Linnet Doyle - ei bine, dincolo de toate, era pur i simplu minunat de frumoasă!ș

Era atât de frumoasă când intra în salon, încât mi se punea un nod în gât. Eu nu sunt preadrăgu ă, i asta mă face să apreciez cu atât mai mult frumuse ea. Ca femeie, era la fel deț ș ț frumoasă ca o operă de artă greacă. i, când ceva frumos dispare, e o pierdere pentruȘ întreaga lume. A a să ti i!ș ș ț



- Domnul Ferguson făcu un pas înapoi. Se luă cu mâinile de păr i se trase cu disperare.ș Mă dau bătut, spuse el. E ti incredibilă. N-ai în tine nici un pic de răutate femeiască. Seș întoarse spre Poirot. ti i, domnule, că tatăl Corneliei a fost practic ruinat de bătrânulȘ ț Ridgeway? Dar crede i că fiica lui scrâ nea din din i la vederea mo tenitoarei celei bogateț ș ț ș care se plimba la bord în perle i rochii de la Paris? Nu, ea nu făcea decât să behăie:ș „Doamne, ce frumoasă e!”, ca un mielu nevinovat. Cred că nici măcar n-a fost furioasă peț Linnet Doyle.

Cornelia ro i.ș

- Am fost - doar o clipă. ti i, tăticu', bietul de el, a murit de necaz că nu reu ise să- iȘ ț ș ș facă o situa ie.ț

- Furioasă doar o clipă? O, te rog!Cornelia i-o întoarse:- Ei bine, n-a i spus dumneavoastră adineauri că viitorul contează, nu trecutul? Toateț

astea s-au petrecut demult, nu? E un capitol încheiat.- Aici m-ai prins, spuse Ferguson. Cornelia Robson, e ti singura femeie de treabă peș

care am întâlnit-o vreodată. Vrei să fii so ia mea?ț

- Nu fi i absurd.ț

- Este o cerere în căsătorie autentică - chiar dacă e făcută în prezen a bătrânuluiț detectiv. În orice caz, îmi sunte i martor,ț Monsieur Poirot. Am cerut-o în mod deliberat în

căsătorie pe această femeie - împotriva tuturor principiilor mele, pentru că nu cred încontractul legal între sexe. Dar îmi închipui că nu ar accepta nimic altceva, a a că fie iș ș căsătorie. Haide, Cornelia, spune da.

- Cred că sunte i absolut ridicol, spuse Cornelia, ro ind.ț ș

- De ce nu vrei să te căsătore ti cu mine?ș- Nu sunte i serios, spuse Cornelia.ț

- Vrei să spui că nu sunt serios când te cer în căsătorie, sau din fire?- Amândouă, dar am vrut să spun din fire. Râde i de tot felul de lucruri serioase.ț

Educa ie, i cultură, i... i moarte. N-a i fi un bărbat de nădejde.ț ș ș ș ț

Cornelia se întrerupse, ro i din nou i se repezi în cabina ei.ș șFerguson o urmări cu privirea.

La naiba! Mi se pare că fata asta chiar crede ce spune. Vrea ca un bărbat să fie de nădejde. De nădejde - Dumnezeule!Ferguson făcu o pauză, i apoi continuă, curios: Ce s-a întâmplat,ș Monsieur Poirot? Păre i adâncit în gânduri.ț

Poirot tresări.- Reflectez, asta-i tot. Reflectez.- Medita ie asupra Mor ii. Moartea, zecimala periodică,ț ț de Hercule Poirot. Una dintre

cunoscutele sale monografii.- Monsieur Ferguson, spuse Poirot, sunte i un tânăr foarte impertinent.ț

- Îmi cer scuze, dar îmi place să atac institu iile tradi ionale.ț ț

- Iar eu sunt o institu ie tradi ională?ț ț

- Exact. Ce crede i despre fata asta?ț

- Despre Mademoiselle Robson?- Da.- Cred că e o persoană cu un caracter puternic.- Ave i dreptate. E plină de vlagă. Arată cam bleagă, dar nu e. Are curaj. E... o,ț

Doamne, o vreau pe fata asta. Cred că n-ar fi o idee rea să o abordez pe bătrâna doamnă.Dacă a asmu i-o zdravăn împotriva mea, poate a reu i s-o impresionez pe Cornelia.ș ț ș ș

Ferguson se răsuci pe călcâie i intră în salonul de observa ie. Domni oara Vanș ț ș Schuyler edea în col ul ei obi nuit. Arăta încă mai arogantă decât de obicei. Împletea.ș ț ș Ferguson se îndreptă spre ea. Hercule Poirot, intrând pe neobservate, găsi un loc la ooarecare distan ă i, discret, păru să se lase absorbit de o revistă.ț ș

- Bună ziua, domni oară Van Schuyler.șBătrâna doamnă î i ridică ochii numai pentru o clipă, apoi îi coborî i murmură înghe at:ș ș ț- Hm... bună ziua.- Uita i ce este, domni oară Van Schuyler, vreau să vorbesc cu dumneavoastră despreț ș

ceva destul de important. Pe scurt, doresc să mă căsătoresc cu veri oara dumneavoastră.ș



Ghemul de lână al domni oarei Van Schuyler căzu pe podea i se rostogoli prin totș ș salonul.

Bătrâna doamnă spuse pe un ton veninos:- Tinere, cred că v-a i pierdut min ile.ț ț

- Deloc. Sunt hotărât să mă însor cu ea. Am cerut-o în căsătorie!Domni oara Van Schuyler îl examină cu un interes rece, ca i cum ar fi privit o insectăș ș

neobi nuită.ș- Într-adevăr? i bănuiesc că ea v-a spus să vă vede i de treabă.Ș ț

- M-a refuzat.- Fire te.ș- Nu e deloc „fire te”. Am să continui să o cer în căsătorie până când se învoie te.ș ș- Vă asigur, domnule, că am să iau măsuri pentru ca tânăra mea veri oară să nu devinăș

subiectul unei asemenea persecu ii, spuse domni oara Van Schuyler pe un ton mu cător.ț ș ș

- Ce ave i împotriva mea?ț

Domni oara Van Schuyler ridică doar sprâncenele i trase cu putere de firul de lână,ș ș pregătindu-se să- i recupereze ghemul i să încheie întrevederea.ș ș

- Haide i, insistă domnul Ferguson, ce ave i împotriva mea?ț ț

- Cred că ar trebui să fie destul de limpede, domnule... ăăă... nu vă tiu numele.ș- Ferguson.

- Domnule Ferguson. Domni oara Van Schuyler pronun ă numele cu vizibilă repulsie.ș ț O asemenea idee este cu totul deplasată.

- Vre i să spune i, zise Ferguson, că nu sunt suficient de bun pentru ea?ț ț

- Credeam că asta ar trebui să vă fie evident.- În ce fel nu sunt destul de bun?Din nou, domni oara Van Schuyler nu răspunse.ș- Am două picioare, două mâini, o sănătate bună i o minte perfect în regulă. Unde eș

hiba?- Mai există i pozi ia socială, domnule Ferguson.ș ț- Pozi ia socială e o aiureală!ț

U a salonului se deschise i intră Cornelia, care se opri înmărmurită când o văzu peș ș

redutabila veri oara Marie conversând cu pretendentul său.ș Neobrăzatul domn Ferguson întoarse capul, rânji larg i îi strigă:ș- Vino încoace, Cornelia. Î i cer mâna în modul cel mai conven ional posibil.ț ț

- Cornelia, spuse domni oara Van Schuyler, i vocea ei era într-adevăr îngrozitoare,ș ș i-aidat speran e acestui tânăr?ț

- Eu... nu, bineîn eles că nu... cel pu in... nu tocmai... adică...ț ț

- Ce vrei să spui?- Nu mi-a dat nici o speran ă, îi sări Ferguson în ajutor Corneliei. E exclusiv ini iativaț ț

mea. Nu m-a luat la palme numai pentru că are o inimă prea mare. Cornelia, veri oara taș spune că nu sunt suficient de bun pentru tine. Lucru, de bună seamă, adevărat, dar nu însensul la care se gânde te ea. Sim ul meu moral nu e în mod sigur la fel de nobil ca al tău,

ș ț

dar argumentul ei e că î i sunt mult inferior social.ț

- Lucru care cred că e la fel de limpede i pentru Cornelia, spuse domni oara Vanș ș Schuyler.

- Este oare? Ferguson o privi pe Cornelia întrebător. De asta nu vrei să te mări i cuț mine?

- Nu, nu de asta. Cornelia se îmbujoră. Dacă... dacă mi-a i plăcea, m-a căsători cuț ș dumneavoastră indiferent cine a i fi.ț

- Dar nu î i plac?ț

- Cred... cred că sunte i pur i simplu necuviincios. Felul în care vorbi i... iț ș ț ș ceea cespune i... Eu... n-am mai întâlnit pe nimeni la fel. Eu...ț

Fu cât pe ce s-o podidească lacrimile. Cornelia se năpusti afară din salon.- Per total, spuse domnul Ferguson, nu e un început râu. Se lăsă pe spate în scaunul său, privi tavanul, fluieră, î i încruci a obraznic picioarele i observă: Am să încep să vă spunș ș ș „veri oară”.ș

Domni oara Van Schuyler tremura de furie.ș



- Ie i i imediat, domnule, sau chem stewardul să vă dea afară.ș ț- Mi-am plătit biletul, spuse domnul Ferguson. Nu poate nimeni să mă dea afară dintr-

un salon public. Dar am să vă fac pe plac.Murmură încet: „Yo ho, ho, and a bottle of rum”1 , apoi, ridicându-se, pă i non alant pânăș ș

la u ă i ie i.ș ș șÎnecându-se de furie, domni oara Van Schuyler se muncea să se ridice în picioare.ș

Poirot, apărând discret din spatele revistei sale, sări i îi recuperă ghemul.ș- Vă mul umesc,ț Monsieur Poirot. Dacă sunte i amabil să o trimite i pe domni oaraț ț ș

Bowers încoace... sunt foarte supărată... tânărul acela insolent...- Cam excentric, mi-e teamă, spuse Poirot. Majoritatea celor din familia lui sunt a a.ș Răsfă a i, desigur. Sunt înclina i sa se bată cu morile de vânt. i adăugă degajat: L-a iț ț ț Ș ț recunoscut, bănuiesc?

- Dacă l-am recunoscut?- Î i spune Ferguson i nu vrea să- i folosească titlul din cauza ideilor sale.ș ș șTitlul?Domni oara Van Schuyler vorbise pe un ton tăios.ș- Da, e tânărul lord Dawlish. Plin de bani, desigur, dar a devenit comunist pe când studia

la Oxford.Domni oara Van Schuyler, cu chipul sfâ iat de emo ii contradictorii, spuse:ș ș ț- De când ti i despre asta,ș ț Monsieur Poirot?

Poirot dădu din umeri.- Era o fotografie într-un ziar. Mi s-a părut că seamănă. Apoi am găsit un inel cu blazon.

A, nu am nici o îndoială că el este.Poirot se delectă privind succesiunea rapidă de expresii contradictorii de pe chipul

domni oarei Van Schuyler. În cele din urmă, cu o înclinare gra ioasă a capului, aceastaș ț spuse:

- Vă sunt foarte recunoscătoare, Monsieur Poirot.Poirot o urmări cu privirea i zâmbi în timp ce domni oara Van Schuyler ie ea dinș ș ș

salon. Apoi se lăsă pe un scaun, i chipul său luă din nou o expresie gravă. Derula ceva înș minte i din când în când dădea din cap.ș

- Mais oui, spuse el în cele din urmă. Totul se potrive te.ș

1 Frază repetată în refrenul unui cântec pirateresc men ionat fragmentar de Robert Louis Stevenson în romanul de aventuriț Comoaradin insulă - cântec probabil inventat de autor. A fost completat i pus pe muzica la sfâr itul secolului al XIX-lea, i versiunea aceasta aș ș ș devenit extrem de populară, (n.tr.)



Capitolul douăzeci i aseș ș

Race îl găsi încă a ezat.ș- Poirot, ce se mai întâmplă? Pennington urmează să vină peste zece minute. Îl las pe

mâinile tale.Poirot se ridică iute în picioare.- Mai întâi, adu-mi-l pe tânărul Fanthorp.- Fanthorp?

Race părea surprins.- Da. Adu-l în cabina mea.Race încuviin ă din cap i ie i. Poirot se îndreptă spre cabina sa. Race i Fanthorpț ș ș ș

ajunseră i ei acolo după două minute.șPoirot îi invită să se a eze i le oferi igări.ș ș ț- i acum,Ș Monsieur Fanthorp, spuse el, să trecem la treabă! Observ că purta i o cravatăț

la fel cu a bunului meu prieten Hastings1.Jim Fanthorp î i privi cu oarecare uimire cravata.ș- E o cravată de absolvent al colegiului Eton2.Exact. Poate vă da i seama că, de i sunt străin, cunosc întru câtva mentalitateaț ș

englezească. tiu, de pildă, că există „lucruri care se fac” i „lucruri care nu se fac”.JimȘ ș Fanthorp zâmbi silit.

- Expresiile acestea sunt demodate astăzi, domnule.- Poate că da, dar obiceiurile au rămas. Un absolvent de Eton e un absolvent de Eton, iș

sunt anumite lucruri ( tiu asta din experien ă) pe care nu le va face niciodată! Unul dintreș ț ele, Monsieur Fanthorp, este să intervină neinvitat într-o conversa ie atunci când nu-iț cunoa te pe interlocutori.ș

Fanthorp se holbă la el.- Dar mai deunăzi, continuă Poirot, dumneavoastră exact asta a i făcut. Anumiteț

persoane se ocupau în lini te de ni te afaceri în salonul de observa ie. Dumneavoastră v-a iș ș ț ț apropiat de ele, evident pentru a auzi despre ce vorbeau, i apoi v-a i întors spre ei i a iș ț ș ț

felicitat-o pe o doamnă - Madame Simon Doyle - pentru excelentul ei spirit de afaceri.Chipul lui Jim Fanthorp se făcu ro u ca racul. Poirot continuă în for ă, nelăsându-i timpș ț de replică.

- Acesta, Monsieur Fanthorp, nu este deloc un comportament tipic pentru cineva care poartă o cravată la fel cu a prietenului meu Hastings! Hastings este extrem de delicat, ar muri de ru ine înainte să facă a a ceva! A adar, luând în considera ie gestulș ș ș ț dumneavoastră, precum i faptul că sunte i prea tânăr ca să vă pute i permite o călătorieș ț ț atât de scumpă, că lucra i la o firmă de avoca i provincială, i deci nu ave i probabil ni teț ț ș ț ș venituri extravagante, i că nu păre i să fi suferit recent de vreo boală care să pretindă oș ț călătorie prelungită în străinătate, mă întreb - i vă întreb acum i pe dumneavoastră - careș ș este motivul prezen ei dumneavoastră pe acest vas.ț

Jim Fanthorp î i azvârli capul pe spate.ș- Refuz să vă dau vreo informa ie,ț Monsieur Poirot. Cred că sunte i nebun.ț

- Nu sunt nebun. Sunt foarte, foarte lucid. Unde se află firma dumneavoastră? în Northampton; adică nu prea departe de Wode Hall. Ce fel de conversa ie a i încercat săț ț asculta i? Una despre documente legale. Care a fost scopul interven iei dumneavoastră - oț ț interven ie făcută cu foarte multă stânjeneala iț ș malaise? Scopul ei a fost să o împiedice pe

Madame Doyle să semneze vreun document fără să-l fi citit. Poirot făcu o scurtă pauză. Monsieur Fanthorp, pe acest vapor a fost comisă o crimă, i apoi alte două, foarte repedeș una după alta. Dacă vă dezvălui în plus faptul că arma care a ucis-o pe MadameOtterbourne este un revolver aflat în proprietatea lui Andrew Pennington, poate vă ve i daț seama că este de fapt de datoria dumneavoastră să ne spune i tot ce ti i.ț ș ț

Jim Fanthorp râmase tăcut pre de câteva minute. În cele din urmă, spuse:ț

1Arthur Hastings, cel mai bun prieten al lui Poirot i tovară ul lui în multe dintre romanele în care apare micul detectiv (n.tr.)ș ș

2 Unul dintre cele mai faimoase licee de băie i din Marea Britanie. în buna tradi ie englezească, absolven ii lui au dreptul să poarte oț ț ț cravată speciala, care le conferă un anume prestigiu social, (n.tr.)



- Ave i un mod destul de ciudat de a pune problema,ț Monsieur Poirot, dar în eleg ceeaț ce îmi spune i. Problema este că nu vă pot furniza nici un fel de informa ii exacte.ț ț

- Vre i să spune i că ave i numai ni te suspiciuni.ț ț ț ș

- Într-adevăr.- i de aceea vi se pare nedrept să vorbi i? Legal vorbind, poate că ave i dreptate. Dar Ș ț ț

aici nu suntem la tribunal. Eu i colonelul Race încercăm să descoperim un criminal. Oriceș informa ie care ne-ar putea ajuta în acest sens e pre ioasă.ț ț

Jim Fanthorp reflectă din nou.

- Foarte bine, spuse el. Ce dori i să ti i?ț ș ț- De ce a i venit în această călătorie?ț

- Am fost trimis de unchiul meu, domnul Carmichael, avocatul englez al doamneiDoyle. El a avut în grijă multe dintre afacerile ei, a a că a corespondat mult cu domnulș Andrew Pennington, care era reprezentantul legal al doamnei Doyle. Câteva mici incidente(pe care nu le pot enumera aici) i-au trezit unchiului meu suspiciunea că administrareaaverii doamnei Doyle nu era în perfectă regulă.

- Cu alte cuvinte, zise Race, unchiul dumneavoastră bănuia că Pennington este unescroc?

Jim Fanthorp aproba din cap, cu un zâmbet vag pe buze.- A i spus-o mai pe leau decât mi-a permite eu, dar cam asta e ideea. Câteva ocazii înț ș ș

care Pennington a invocat diferite pretexte i anumite explica ii - de altfel, plauzibile - aleș ț unor mi cări de fonduri i-au trezit unchiului unele suspiciuni. Înainte să le poată clarifica,ș domni oara Ridgeway s-a căsătorit pe nea teptate i a plecat în călătorie de nuntă în Egipt.ș ș ș Asta l-a făcut pe unchiul meu să răsufle u urat, căci tia că, la întoarcerea ei în Anglia,ș ș averea urma să fie evaluată oficial i trecută în mâinile mo tenitoarei. Dar, într-o scrisoareș ș

pe care i-a scris-o unchiului din Cairo, doamna Doyle men iona în treacăt că dăduse aiciț peste Andrew Pennington. Bănuielile unchiului meu s-au intensificat brusc. Era aproapesigur că Pennington, aflat poate la acea vreme într-o situa ie disperată, avea de gând săț încerce să ob ină de la doamna Doyle câteva semnături care să-i acopere fraudele. Cumț unchiul nu avea nici un fel de dovadă concretă pe care să i-o prezinte doamnei Doyle,situa ia se vădea extrem de dificilă. Singura solu ie viabilă i s-a părut să mă trimită peț ț

mine aici, cu avionul, cu misiunea de a afla ce se petrece. Trebuia să fiu cu ochii în patru i,ș la o adică, să ac ionez rapid - o sarcina cât se poate de neplăcută, vă asigur. De fapt, înț situa ia despre care mi-a i vorbit, a trebuit să mă port mai mult sau mai pu in ca unț ț ț ticălos! Mi-a fost foarte peste mână, dar per total am fost mul umit de rezultat.ț

- Adică a i pus-o pe doamna Doyle în gardă? întrebă Race.ț

- Nu neapărat asta, dar i-am luat apa de la moară lui Pennington. Am rămas convins cănu va mai încerca o vreme nici un tertip, i între timp speram să mă pot apropia suficient deș domnul i de doamna Doyle ca să le pot transmite un mesaj voalat de avertizare. De fapt,ș speram să pot face asta cu ajutorul domnului Doyle. Doamna Doyle era atât de legată dedomnul Pennington, încât mi-ar fi fost greu să-i sugerez lucruri neplăcute despre el. Ar fifost mai u or să-l abordez pe so .

ș țRace încuviin ă din cap.ț

- Sunte i amabil să-mi spune i părerea dumneavoastră sinceră despre un anume lucru,ț ț Monsieur Fanthorp? întrebă Poirot. Dacă a i fi avut de gând să pune i la cale o în elătorie,ț ț ș v-a i fi orientat spreț Monsieur Doyle sau spre Madame Doyle?

Fanthorp surâse.- Domnul Doyle, fără îndoială. Linnet Doyle era foarte pricepută la afaceri. So ul ei, miț

se pare, este unul dintre oamenii aceia creduli care nu tiu nimic despre afaceri i care suntș ș întotdeauna gata să semneze unde i se spune să semneze, după cum afirma chiar el.

- Sunt de acord cu dumneavoastră, zise Poirot. Iată deci motivul, adăugă el, privindu-l pe Race.

- Dar toate acestea sunt numai presupuneri, zise Jim Fanthorp. Nu am dovezi.Poirot răspunse degajat:- Ah, bah! Vom face rost de dovezi!- Cum?- Poate chiar de la domnul Pennington.



Fanthorp îl privi neîncrezător.- Mă îndoiesc. Mă îndoiesc foarte tare.Race se uită la ceas.- Trebuie să apară.Jim Fanthorp pricepu aluzia i părăsi camera.șDouă minute mai târziu, Andrew Pennington î i făcu apari ia, tot numai zâmbet. Doar ș ț

linia încordată a maxilarului i expresia precaută a ochilor trădau faptul că acest luptător ș experimentat era cu garda ridicată.

Domnilor, spuse el, iată-mă. Se a eză i îi privi întrebător.ș ș- V-am rugat să veni i aici,ț Monsieur Pennington, începu Poirot, pentru că e limpede că

ave i o legătură specială i foarte directă cu cazul investigat de noi.ț ș

Pennington ridică u or din sprâncene.ș- Într-adevăr?- Desigur, spuse Poirot amabil. În eleg că o cuno tea i pe Linnet Ridgeway de când eraț ș ț

copil.- A, asta! Chipul lui Pennington se relaxă pu in. Ierta i-mă, nu în elesesem ce a i vrutț ț ț ț

să spune i. Da, a a cum v-am spus de diminea ă, o tiam pe Linnet de când era o fe i oarăț ș ț ș ț ș cu or ule .ș ț ț

- Era i prieten apropiat al tatălui ei?ț

- Dă. Eu i Melhuish Ridgeway am fost foarte buni prieteni - foarte buni.ș- Atât de apropia i, încât, înainte de a muri, v-a desemnat reprezentantul legal al fiiceiț

sale i administrator al averii imense pe care o mo tenea?ș ș- Da, în mare, a a e. Ochii lui Pennington redeveniră circumspec i. Tonul vocii era maiș ț

precaut. Nu am fost singurul tutore, desigur; eram asociat cu al ii.ț

- Care de atunci au murit?- Doi dintre ei au murit. Cel de al treilea, domnul Sterndale Rockford, trăie te.ș- Asociatul dumneavoastră?- Da.- În eleg căț Mademoiselle Ridgeway nu era încă majoră când s-a căsătorit?- Împlinea douăzeci i unu de ani în iulie următor.ș

- i, în mod normal, atunci ar fi preluat controlul averii sale?Ș- Da.- Dar căsătoria a precipitat lucrurile?Pennington î i încorda maxilarul i î i scoase bărbia în afară, cu un gest agresiv.ș ș ș- Ierta i-mă, domnilor, dar de ce vă privesc pe dumneavoastră aceste lucruri?ț

- Dacă nu vre i să răspunde i la întrebare...ț ț

- Nu e vorba de asta. Nu mă deranjează întrebările dumneavoastră. Dar nu le vădrelevan a.ț

- A, dar cum, Monsieur Pennington - Poirot se aplecă înainte, cu ochii verzi sclipind, caai unei pisici -, e vorba de motivul crimei. i atunci considera iile financiare suntȘ ț întotdeauna relevante.

- Conform testamentului lui Ridgeway, spuse Pennington posomorât, Linnet urma să î iș ia averea în primire când împlinea douăzeci i unu de ani sau când se căsătorea.ș

- Fără nici un fel de condi ii?ț

- Fără nici un fel de condi ii.ț

- i este vorba, sunt sigur, de milioane de lire.Ș- Într-adevăr.- A i avut pe umeri,ț Monsieur Pennington, spuse Poirot blând, dumneavoastră iș

asociatul dumneavoastră, o imensă responsabilitate.- Suntem obi nui i să ne asumăm responsabilită i, răspunse Pennington scurt. Nu e cevaș ț ț

care să ne îngrijoreze.

- Oare?Ceva în vocea lui Poirot îl zgândări pe celălalt.- Ce naiba vre i să spune i? întrebă Pennington furios.ț ț

Poirot răspunse cu o sinceritate afabilă:



- Mă întrebam, Monsieur Pennington, dacă nu cumva căsătoria nea teptată a lui Linnetș Ridgeway a produs consternare la firma dumneavoastră.

- Consternare?- Da, asta am spus.- Ce naiba insinua i?ț

- E foarte simplu. Afacerile lui Linnet Doyle sunt în perfectă ordine?Pennington se ridică în picioare.- Ajunge. Am plecat.

Se îndreptă spre u ă.ș- Dar îmi răspunde i mai întâi la întrebare?ț

- Sunt în perfectă ordine, spuse violent Pennington.- Nu cumva a i fost atât de alarma i când a i aflat de căsătoria lui Linnet, încât v-a iț ț ț ț

îmbarcat pe primul vapor spre Europa i a i înscenat o întâlnire aparent întâmplătoare înș ț Egipt? - Pennington se apropie din nou. Î i recăpătase stăpânirea de sine.ș

- Ceea ce spune i este o idio enie absolută! Nici măcar n-am tiut că Linnet esteț ț ș măritată până n-am întâlnit-o în Cairo. Am fost uluit. Scrisoarea ei a sosit probabil la o zidupă ce plecasem din New York. Mi-a fost trimisă aici, i am primit-o o săptămână maiș târziu.

- Mi se pare că a i spus că a i venit cu vaporulț ț Carmanic.

- Exact.- i scrisoarea a ajuns la New York după plecareaȘ Carmanicului?- De câte ori trebuie să repet asta?- E ciudat, spuse Poirot.- Ce e ciudat?- Că pe bagajele dumneavoastră nu există nici o etichetă a Carmanicului. Singurele

etichete ale unei călătorii transatlantice recente sunt de pe vaporul Normandie. Iar Normandie, din câte îmi amintesc, a ridicat ancora la două zile după Carmanic.

Pennington î i pierdu pentru o clipă stăpânirea de sine. Ochii îi ezitară.șColonelul Race interveni, eficace:- Haide i, domnule Pennington, spuse el. Avem destule motive să credem că a i sositț ț

cu Normandie, nu cu Carmanic, cum afirma i dumneavoastră. Dacă e a a, atunci înseamnăț ș că a i primit scrisoarea doamnei Doyle înainte de a părăsi New Yorkul. Nu are nici un rostț să nega i, pentru că ne e foarte u or să verificăm listele de pasageri ale companiilor ț ș maritime.

Andrew Pennington bâjbâi cu mâinile după un scaun, absent, i se a eză. Chipul îi eraș ș impasibil - o mască. Sub ea, mintea sa agilă căuta febrilă o ie ire.ș

- Trebuie să vă dau dreptate, domnilor. V-a i dovedit prea abili. Dar am avut motiveleț mele să ac ionez astfel.ț

- Fără îndoială, răspunse Race scurt.- Dacă am să vi le dezvălui, sper că e de la sine în eles că a vrea ca ele să rămânăț ș

confiden iale.ț

- Pute i să ave i încredere că ne vom comporta cum se cuvine. Evident, nu pot să văț ț dau asigurări orbe te.ș

- Ei bine, oftă Pennington, am să fiu sincer. În Anglia se petreceau ni te lucruriș dubioase, care m-au îngrijorat. N-am putut face prea mult prin scrisori. Singura solu ie eraț să merg acolo i să mă lămuresc la fa a locului.ș ț

- Ce în elege i prin „lucruri dubioase”?ț ț

- Aveam motive serioase să cred că Linnet era escrocată.- De către cine?- De către avocatul ei englez. Iar asta nu este genul de acuza ie pe care s-o azvârli cuț

u urin ă asupra cuiva. M-am hotărât să plec în Anglia imediat i să mă lămuresc personal.ș ț ș

O asemenea vigilen ă vă face cinste, cu siguran ă. Dar de ce iretlicul cu neprimitulț ț ș scrisorii?- Ei bine, domnilor... Pennington desfăcu bra ele. Nu po i da buzna peste un cupluț ț

aflat în luna de miere fără să trebuiască să- i dezvălui adevăratele motive. M-am gândit căț



ar fi fost mai bine să fac în a a fel ca întâlnirea să pară întâmplătoare. În plus, nu tiamș ș nimic despre so . Putea foarte bine să fie implicat i el în în elătorie.ț ș ș

- De fapt, toate ac iunile dumneavoastră au fost complet dezinteresate, spuse Race cu oț voce uscată.

- Exact.Urmă o pauză. Race îl privi pe Poirot. Acesta se aplecă înainte.- Monsieur Pennington, nu credem nici un cuvânt din povestea dumneavoastră.- Nu crede i pe naiba! i ce mama naibii crede i?ț Ș ț

- Credem că mariajul nea teptat al lui Linnet Ridgeway v-a adus într-un impasș financiar. Că a i venit încoace fără întârziere ca să găsi i o cale de scăpare - mai exact, unț ț mod de a câ tiga timp. Că, în acest scop, a i încercat să ob ine i semnătura lui Linnet Doyleș ț ț ț

pe anumite documente, dar n-a i reu it. Că, în timpul călătoriei în susul Nilului, pe cândț ș urca i stânca de la Abu Simbel, a i împins un pietroi care a căzut i i-a ratat inta laț ț ș ș ț musta ă...ț

- Sunte i nebuni.ț

- Mai credem că acela i tip de situa ie a apărut în timpul călătoriei de întoarcere. Adică,ș ț s-a ivit ocazia de a o îndepărta pe Madame Doyle astfel încât vina mor ii ei să fie aproapeț în mod sigur atribuită unei alte persoane. Nu doar credem, ci tim sigur ș că revolveruldumneavoastră a ucis-o pe femeia aflată pe punctul de a ne dezvălui numele persoanei care,

credea ea, le omorâse atât pe Linnet Doyle, cât i pe camerista Louise...ș- La naiba! Exclama ia virulentă a lui Pennington întrerupse fluxul elocven ei luiț ț

Poirot. Ce insinua i? Sunte i în toate min ile? Ce motiv a fi avut s-o ucid pe Linnet? N-ț ț ț ș

aveam cum să ob in banii ei; vor fi mo teni i de so . De ce nu-l suspecta i pe el?ț ș ț ț ț El e celcare va trage avantaje de pe urma mor ii lui Linnet, nu eu.ț

- Doyle nu a părăsit salonul în noaptea fatală până când nu a fost împu cat i rănit laș ș picior, spuse Race pe un ton rece. Faptul că după aceea i-a fost imposibil să mai facă un pas este confirmat de un doctor i de o soră medicală - amândoi martori independen i i deș ț ș încredere. Simon Doyle nu- i putea ucide so ia. N-ar fi putut-o omorî nici pe Louiseș ț Borget. în mod sigur n-a ucis-o pe doamna Otterbourne. ti i asta la fel de bine ca noi.Ș ț

- tiu că nu el a ucis-o. Pennington era ceva mai calm. Tot ce vreau să spun e - de ce măȘ

învinui i pe mine, când eu nu am nici un beneficiu de pe urma mor ii lui Linnet?ț ț

- Dar, dragul meu domn - vocea lui Poirot era blândă ca torsul unei pisici -, aceasta e ochestiune foarte discutabilă. Madame Doyle era o femeie de afaceri perspicace, care- iș cuno tea foarte bine interesul i se pricepea să depisteze orice neregulă. De îndată ce ar fiș ș

preluat controlul averii sale, lucru care s-ar fi întâmplat la întoarcerea în Anglia, ar fidevenit fără îndoială suspicioasă. Dar a a, dacă ea e moartă, i so ul ei, după cum a iș ș ț ț men ionat, mo tene te totul, lucrurile stau cu totul altfel. Simon Doyle nu tie nimicț ș ș ș despre averea so iei sale - decât că este imensă. El e un tip simplu, încrezător. V-ar fi u or ț ș să-i pune i în fa ă rapoarte complicate, să învălui i adevăratul lor scop într-o re ea deț ț ț ț cifre i să justifica i întârzierile în clarificarea lucrurilor prin formalită i birocratice i prinș ț ț ș recenta criză economică. Cred că are mare importan a pentru dumneavoastră dacă ave iț ț de-a face cu so ul sau cu so ia.ț ț

Pennington ridică din umeri.- Ideile dumneavoastră sunt... fantastice.- Timpul ne va arăta dacă e a a sau nu.ș- Poftim?- Am spus: „Timpul ne va arăta!” Avem pe vas trei mor i - s-au comis trei crime. Legeaț

va cere o investigare amănun ită a averii doamnei Doyle.ț

Poirot văzu cum spinarea lui Pennington se încovoaie u or i tiu că ei doi câ tigaseră.ș ș ș ș Suspiciunile lui Jim Fanthorp fuseseră îndreptă ite.ț

- A i jucat i a i pierdut, continuă el. E inutil să mai min i i.ț ș ț ț ț

- Nu în elege i, murmură Pennington. Totul e destul de simplu, de fapt. A fostț ț prăbu irea asta nenorocită a bursei - Wall Street-ul parcă a înnebunit în ultima vreme. Dar ș am conceput un plan de bătaie. Cu pu in noroc, totul va fi în regulă până la mijlocul luiț iunie.

Luă cu mâini tremurânde o igară, încercă să o aprindă, dar nu reu i.ț ș



- Bănuiesc, comentă Poirot, că pietroiul a fost o tenta ie subită. A i crezut că nu văț ț vede nimeni.

- A fost un accident. Vă jur că a fost un accident! Pennington se aplecă înainte, cu fa aț schimonosită i cu ochii îngrozi i. M-am împiedicat i am căzut peste el. Vă jur că a fost unș ț ș accident...

Cei doi bărba i nu spuseră nimic.ț

Pennington î i veni brusc în fire. Era încă descumpănit, dar spiritul bătăios îi reveniseș într-o oarecare măsură. Se îndreptă spre u ă.ș

- Nu mă pute i acuza, domnilor. A fost un accident. i nu eu am împu cat-o pe Linnet.ț Ș ș Auzi i? Nu mă pute i acuza nici de asta - i n-o ve i putea face niciodată.ț ț ș ț

i ie i.Ș ș



Capitolul douăzeci i apteș ș

După ce u a se închise în urma lui, Race scoase un oftat prelung.ș- Am ob inut mai mult decât mă a teptam. Recunoa terea fraudelor. Recunoa tereaț ș ș ș

unei tentative de crimă. E imposibil de mers mai departe. Un om va mărturisi, mai mult saumai pu in, că a încercat să omoare pe cineva, dar nu-l vei face să recunoască o crimă reală.ț

- Uneori se poate, spuse Poirot cu ochi visători, ca de pisică.Race îl privi curios.

- Ai vreun plan?Poirot încuviin ă din cap, apoi spuse, bifând pe degete:ț

- Grădina de la Aswan. Declara ia domnului Allerton. Cele două sticlu e de ojă. Sticlaț ț mea de vin. alul de catifea. Batista pătata. Pistolul care a fost lăsat la locul crimei.Ș Moartea lui Louise. Moartea doamnei Otterbourne. Da, toate se leagă. Nu Pennington ecriminalul, Race!

- Poftim?Race era surprins.- Nu Pennington e criminalul. Ar fi avut un motiv, într-adevăr. Avea voin aț necesară,

da. A mers până acolo încât a încercat să ucidă. Mais c'est tout. Crima aceasta a necesitatceva ce-i lipse te lui Pennington! Îndrăzneală, ac iune rapidă i precisă, curaj, nepăsare înș ț ș fa a pericolului i o minte inteligentă, calculată. Pennington nu are aceste calită i. N-ar ț ș ț

putea să comită o crimă decât dacă ar fi convins că nu riscă nimic. Iar crima aceasta aimplicat multe riscuri! A fost pe muchie de cu it. A necesitat multă îndrăzneală.ț Pennington nu e îndrăzne . E numai perspicace.ț

Race îl privi cu respectul pe care un om capabil i-l arată altuia.- Ai chibzuit-o bine, spuse el.- Da, a a cred. Mai sunt unul sau două lucruri - telegrama aceea, de pildă, pe care aș

citit-o Linnet Doyle. A vrea să clarificăm problema.ș- Pe to i dracii, am uitat să-l întrebăm pe Doyle. Tocmai ne spunea, când biata doamnăț

Otterbourne i-a făcut apari ia. O să-l întrebăm din nou.ș ț

- Imediat. Mai întâi, e altcineva cu care a vrea să vorbesc.ș- Cine anume?- Tim Allerton.Race ridică sprâncenele a mirare.- Allerton? Bine, o să-l chem aici.Sună soneria, i îl trimise pe un steward cu un mesaj.șTim Allerton intră cu o expresie întrebătoare pe fa ă.ț

- Stewardul mi-a spus că m-a i chemat.ț

- Într-adevăr, Monsieur Allerton. Lua i loc.ț

Tim se a eză. Părea atent, dar u or plictisit.ș ș- Pot să vă ajut cu ceva? întrebă el pe un ton politicos, dar lipsit de entuziasm.

- Da, poate, într-un anumit sens, spuse Poirot. Ceea ce am să vă rog însă este să măasculta i.ț

Tim ridică din sprâncene în semn de mirare politicoasă.- Desigur. Sunt cel mai bun ascultător din lume. Se poate conta pe mine să exclam

„ooo!” la momentul potrivit.- Foarte bine. „Ooo!” va fi cât se poate de expresiv. Eh bien, haide i să începem! Cândț

v-am întâlnit pe dumneavoastră i pe mama dumneavoastră la Aswan,ș Monsieur Allerton,am fost foarte atras de compania dumneavoastră. În primul rând, mi s-a părut că mamadumneavoastră este una dintre cele mai fermecătoare persoane pe care le-am întâlnitvreodată...

Chipul plictisit al lui Tim Allerton se însufle i pentru o clipă i căpătă o umbră deț ș

expresie.- Mama e... unică, spuse el.- Dar, în al doilea rând, m-a interesat men iunea dumneavoastră despre o anumitaț

doamnă.



- Serios? Da, o anume Mademoiselle Joanna Southwood. Vede i dumneavoastră, am totț auzit numele acesta în vremea din urmă. Poirot făcu o pauză i continuă: în ultimii trei ani,ș au avut loc câteva furturi de bijuterii care au nelini tit Scotland Yardul. E vorba de ceea ceș s-ar putea numi furturi „de societate”. Metoda este în general aceea i - substituireaș originalului cu o imita ie. Prietenul meu, inspectorul- ef Japp, a ajuns la concluzia căț ș furturile nu sunt opera unei singure persoane, ci a doi oameni care lucrează împreună într-un mod foarte inteligent. Era convins, judecând după cât de bine păreau ho ii să cunoascăț clasa de sus, că îi apar ineau ei în i i. în cele din urmă, aten ia lui s-a oprit asupra luiț ș ș ț

Mademoiselle Joanna Southwood. Toate victimele fuseseră prieteni sau cuno tin e de-aleș ț sale i în fiecare caz bijuteria trecuse prin mâinile ei sau îi fusese împrumutată. în plus,ș stilul ei de via ă îi depă e te cu mult posibilită ile financiare. Pe de altă parte, era foarteț ș ș ț clar că furtul propriu-zis - adică substitu ia -ț nu era săvâr it de ea. În unele cazuri, ea eraș

plecată din Anglia în perioada în care bijuteria fusese substituită. A a că, treptat, în minteaș inspectorului- ef Japp s-a conturat un anume tablou.ș Mademoiselle Southwood a avut la unmoment dat legături cu o Ghildă a Bijutierilor Moderni. Japp bănuia că ea procura

bijuteriile, făcea ni te desene exacte după ele, comanda imita iile unui bijutier modest, dar ș ț necinstit, iar a treia etapă a opera iunii era înlocuirea originalului de către o altă persoană -ț cineva despre care se putea demonstra că nu inuse niciodată în mână bijuteria autentică iț ș că nu avusese nimic de-a face cu copii sau cu imita ii de pietre pre ioase. Japp nu cuno teaț ț ș

identitatea acestei a treia persoane.Anumite lucruri pe care le-a i spus în conversa iile noastre mi-au stârnit aten ia. Unț ț ț

inel care a dispărut pe când era i în Mallorca, faptul că a i luat parte la o serată unde a fostț ț descoperită o bijuterie falsă, prietenia dumneavoastră cu Mademoiselle Southwood. Apoi,faptul că vă displăcea în mod clar prezen a mea i că a i încercat să o face i pe mamaț ș ț ț dumneavoastră să fie mai pu in prietenoasă cu mine. Ar fi putut, desigur, să fie doar oț antipatie personală, dar mi s-a părut că nu despre asta era vorba. Încerca i prea insistent săț vă ascunde i neplăcerea sub masca unui comportament amabil.ț Eh bien! După moartea luiLinnet Doyle, s-a descoperit că perlele ei lipseau. Vă da i seama că m-am gândit imediat laț dumneavoastră! Dar ideea nu m-a mul umit. Căci, dacă lucra i, a a cum bănuiesc,ț ț ș împreună cu Mademoiselle Joanna Southwood (care era o prietenă intimă a lui Linnet

Doyle), atunci metoda folosită ar fi trebuit să fie substitu ia - nu simplul furt. Dar curândț perlele ne simt returnate pe nea teptate - i ce descopăr? Că nu sunt adevărate, ci false. Amș ș

tiut atunci cine era adevăratul ho . iragul furat i înapoiat a fost cel fals - cu careș ț Ș ș dumneavoastră înlocuiseră i originalul.ț

Poirot îl privi pe tânărul din fa a sa. Tim era alb sub stratul de bronz de pe fa ă. Nu eraț ț un luptător la fel de bun ca Pennington; n-avea atâta rezisten ă. Spuse, străduindu-se să- iț ș

păstreze tonul zeflemitor:- Într-adevăr? i, dacă-i a a, ce am făcut cu el?Ș ș- i asta tiu.Ș ș- Chipul tânărului se schimbă - se descompuse. Există doar un singur loc unde poate să

se afle, continuă Poirot rar. M-am gândit mult, i logica îmi spune că a a trebuie să steaș ș

lucrurile. Perlele adevărate, Monsieur Allerton, sunt ascunse într-un rozariu care atârnă încabina dumneavoastră. Are ni te mărgele foarte detaliat sculptate. Cred că le-a i comandatș ț special. Mărgelele acelea se desfac, de i nu tiu cine s-ar gândi să verifice asta. Înăuntrulș ș fiecăreia se află o perlă, lipită cu clei. Majoritatea agen ilor de poli ie respectă simbolurileț ț religioase - doar dacă nu e ceva în mod vizibil neobi nuit la ele. A i contat pe asta. Amș ț încercat să aflu cum v-a trimis Mademoiselle Southwood iragul fals din Anglia. Astaș trebuie să fi făcut, odată ce dumneavoastră a i venit încoace direct din Mallorca, după ceț a i aflat căț Madame Doyle avea să fie aici în luna de miere. Presupunerea mea e că a fosttrimis într-o carte - în mijlocul căreia a fost tăiată o gaură rotundă. O carte călătore te cuș marginile la vedere i, practic, nu e niciodată deschisă la po tă.ș ș

Urmă o pauză - o pauză lungă. Apoi Tim spuse încet:- A i câ tigat! A fost o combina ie reu ită, dar s-a sfâr it până la urmă! Nu mai am ceț ș ț ș ș face, bănuiesc, decât să-mi accept soarta.

Poirot încuviin ă blând din cap.ț

- ti i că a i fost văzut în noaptea aceea?Ș ț ț



- Văzut?Tim tresări.- Da, în noaptea în care a murit Linnet Doyle, cineva v-a văzut ie ind din cabina ei laș

scurt timp după ora unu.- Ei, spuse Tim, doar nu vă gândi i... n-am omorât-o eu! Vă jur! Am intrat în cea maiț

mare porcărie. Cum de s-a nimerit să aleg tocmai noaptea aceea... Doamne, a fost groaznic!- Da, probabil că a i trecut prin momente neplăcute, spuse Poirot. Dar acum, căț

adevărul a ie it la suprafa ă, poate ne ve i fi de ajutor.ș ț ț Madame Doyle era vie sau moartă

când a i furat perlele?ț- Nu tiu, spuse Tim cu o voce răgu ită. Vă spun foarte sincer,ș ș Monsieur Poirot, nu tiu!ș

Aflasem unde le punea noaptea - pe noptiera de lângă pat. M-am strecurat înăuntru, am pipăit u or noptiera, le-am luat, le-am pus în locul lor pe celelalte i am ie it, la fel de încet.ș ș ș Am presupus, bineîn eles, că doamna Doyle dormea.ț

- A i auzit-o respirând? Trebuie să fi ascultat.ț

Tim se concentra vizibil, încercând să- i aducă aminte.ș- Era foarte lini te - da, într-adevăr, foarte lini te. Nu, nu-mi amintesc de fapt să-i fiș ș

auzit respira ia.ț

- A i sim it vreun miros de fum în aer, ca i cum o armă de foc ar fi fost descărcatăț ț ș recent?

- Nu cred. Nu-mi amintesc.Poirot oftă.- Atunci înseamnă că n-am avansat nici un pas.- Cine m-a văzut? întrebă Tim curios.- Rosalie Otterbourne. Venea dinspre celălalt capăt al vasului i v-a văzut când ie ea iș ș ț

din cabina lui Linnet Doyle i intra i în a dumneavoastră.ș ț- Deci ea v-a spus.- Ierta i-mă, dar nu ea mi-a spus, răspunse Poirot cu blânde e.ț ț

- Atunci de unde ti i?ș ț- Pentru că Hercule Poirot nu are nevoie să îi spună cineva. Când am presat-o cu

întrebările, ti i ce mi-a răspuns? Mi-a spus: „N-am văzut pe nimeni”. A min it.ș ț ț

- Dar de ce?- Poate pentru că a crezut că bărbatul pe care îl văzuse era criminalul, spuse Poirot cu o

voce impasibilă. A a părea.ș- Cred că era un motiv în plus să vă spună.Poirot ridică din umeri.- Ea nu a crezut a a, se pare.ș- Tim spuse cu o intona ie neobi nuită:E o fată extraordinară. Trebuie să-i fi fost foarteț ș

greu cu mama aceea a ei.- Da, n-a avut o via ă u oară.ț ș

- Biata fată, murmură Tim. Apoi î i îndreptă privirea spre Race. Ei bine, domnule, ceș urmează? Recunosc că am luat perlele din cabina lui Linnet Doyle, i le ve i găsi exact

ș ț

acolo unde credea i că sunt. Sunt vinovat, fără îndoială. Dar, în ce o prive te peț ș domni oara Southwood, nu recunosc nimic. Nu ave i nici un fel de dovezi împotriva ei.ș ț Cum am făcut rost de iragul fals e treaba mea.ș

- O atitudine foarte corectă, murmură Poirot.- Întotdeauna un gentleman, spuse Tim, cu o nuan ă autoironică în voce, i continuă:ț ș

Probabil vă imagina i cât de iritat am fost să văd că mama era atât de prietenoasă cuț dumneavoastră! Nu sunt un infractor chiar atât de înrăit încât să-mi facă plăcere să împartmasa cu un detectiv faimos chiar înainte de a da o lovitură destul de riscanta! Pe unii poateca asta i-ar a â a. Pe mine nu. Ca să fiu sincer, mă treceau fiorii.ț ț

- Dar asta nu v-a oprit să vă încerca i norocul?ț

Tim ridică din umeri.- N-am putut să fiu chiar atât de la . Substitu ia trebuia făcută la un moment dat, i peș ț ș vaporul ăsta aveam o ocazie unică - stăteam la numai două cabine distan ă, iar Linnetț

părea atât de preocupată de propriile probleme, încât era pu in probabil să observe căț perlele i-au fost înlocuite.



- Mă întreb dacă a a e...șTim ridică brusc privirea.- Ce vre i să spune i?ț ț

Poirot apăsă soneria.- Am s-o rog pe Mademoiselle Otterbourne să vină aici pentru un minut.Tim se încruntă, dar nu spuse nimic. Un steward apăru, primi ordinul i plecă săș

transmită mesajul.Rosalie veni după câteva minute. Ochii ei, înro i i de plâns, se făcură mari când îl zăriș ț

pe Tim, dar vechea expresie de suspiciune i de sfidare părea să-i fi dispărut cu totul de peș chip. Se a eză i, cu o docilitate neobi nuită la ea, î i trecu privirea de la Race la Poirot.ș ș ș ș- Ne pare foarte râu să vă deranjăm, domni oară Otterbourne, spuse Race cu blânde e.ș țEra u or enervat din cauza lui Poirot.ș- Nu e nimic, murmură fata.- Trebuie să clarificăm câteva lucruri, spuse Poirot. Când v-am întrebat dacă a i văzutț

pe cineva pe puntea de la tribord la unu i zece azi-noapte, mi-a i răspuns că nu a i văzut peș ț ț nimeni. Din fericire, am reu it să descopăr adevărul fără ajutorul dumneavoastră.ș Monsieur Allerton a recunoscut că a fost azi-noapte în cabina lui Linnet Doyle.

Rosalie îi aruncă o privire lui Tim. Acesta, cu o figură posomorâtă i rigidă, încuviin ăș ț scurt din cap.

- Ora este corectă, Monsieur Allerton?- Da.Rosalie îl privea intă. Buzele îi tremurară, se deschiseră...ț

- Dar nu a i... nu a i...ț ț

- Nu, nu am omorât-o eu, spuse el repede. Sunt un ho , nu un criminal. O să iasă totul laț iveală, a a că pute i foarte bine să afla i acum. Eu am furat perlele lui Linnet.ș ț ț

- Monsieur Allerton spune că a mers în cabina ei noaptea trecută i a înlocuit iragulș ș autentic cu o imita ie, spuse Poirot.ț

- Adevărat? întrebă Rosalie.Ochii ei, gravi, tri ti, copilăro i, îi adresau aceea i întrebare.ș ș ș- Da, spuse Tim.

Se lăsă tăcerea. Colonelul Race se fâ âi nervos.ț

Poirot spuse cu o voce mai pu in obi nuită:ț ș

- Asta este, după cum am men ionat, versiunea luiț Monsieur Allerton, par ial confirmataț de mărturia dumneavoastră.Dispunem, adică, de dovezi că Monsieur Allerton a fost azi-noapte în cabina lui LinnetDoyle, dar nu i de probe care să demonstreze de ce a fost acolo.ș

Tim îl privi intă.ț

- Dar ti i de ce!ș ț- Ce tiu?ș- ti i că am luat perlele!Ș ț- Mais oui, mais oui. tiu că ave i perlele, dar nu tiu când le-a i luat. Poate că a i făcut-o

Ș ț ș ț ț

înainte... Tocmai a i spus că Linnet Doyle nu ar fi observat substitu ia. Eu nu sunt atât deț ț sigur. Să presupunem că a observat totu i. Să presupunem chiar că tia cine le-a luat... Săș ș

presupunem că noaptea trecută v-a amenin at că va dezvălui totul i că era i convins că nuț ș ț glume te... i să mai presupunem că a i auzit din întâmplare scena din salon dintreș ș ț Jacqueline de Bellefort i Simon i că, imediat ce salonul a rămas gol, v-a i strecuratș ș ț înăuntru i a i luat pistolul, i apoi, o oră mai târziu, când toată lumea pe vapor se lini tise,ș ț ș ș v-a i furi at până la cabina lui Linnet Doyle i a i făcut în a a fel încât să nu vă maiț ș ș ț ș amenin e nici o dezvăluire...ț

- Dumnezeule mare! spuse Tim. De pe fa a lui pământie, doi ochi îngrozi i îl priveauț ț mu i pe Hercule Poirot.ț

- Dar v-a văzut altcineva, urmă acesta, camerista aceea, Louise. A doua zi a venit ladumneavoastră i v-a antajat: trebuie să-i da i o sumă frumu ică sau are să spună tot ceș ș ț ș tie. V-a i dat seama că a ceda antajului ar fi însemnat începutul sfâr itului. V-a i prefăcutș ț ș ș ț

că sunte i de acord i a i promis să veni i cu banii în cabina ei chiar înainte de masa deț ș ț ț prânz. Apoi, în timp ce Louise număra bancnotele, a i înjunghiat-o. Dar a i avut din nouț ț



ghinion. Cineva v-a văzut intrând în cabina ei... Poirot se răsuci spre Rosalie. Mamadumneavoastră. A trebuit încă o dată să ac iona i - să face i o mi care periculoasă,ț ț ț ș nesăbuită, dar care era singura dumneavoastră ansă. îl auziseră i pe Pennington vorbindș ț despre un revolver. V-a i repezit în cabina lui, l-a i luat, a i ascultat la u a cabineiț ț ț ș doctorului Bessner i a i împu cat-o peș ț ș Madame Otterbourne înainte să vă pronun eț numele.

- Nu-u! strigă Rosalie. N-a împu cat-o el! N-a împu cat-o!ș ș- După care a i făcut singurul lucru pe care îl putea i face - v-a i năpustit spre pupa i,ț ț ț ș

când m-am repezit după dumneavoastră, v-a i întors i v-a i prefăcut că venea i dinț ș ț ț direc ieț opusă. inuseră i revolverul cu mănu i în mâini - acelea i mănu i pe care mi le-Ț ț ș ș ș

a i dat când vi le-am cerut...ț

- Jur în fa a lui Dumnezeu că nu e adevărat - nici un cuvânt din ce-a i spus nu eț ț adevărat, zise Tim. Dar vocea lui, nesigură i tremurătoare, nu sună convingător.ș

În acel moment Rosalie îi surprinse pe to i.ț

- Bineîn eles că nu e adevărat! iț Ș Monsieur Poirot tie asta! A spus totul dintr-un motivș pe care doar el îl cunoa te.ș

Poirot o privi i surâse u or, apoi î i desfăcu bra ele în semn că se predă.ș ș ș ț- Mademoiselle e foarte inteligentă... Dar sunte i de acord că era o versiune plauzibilă?ț

- Ce naiba... începu Tim mânios, dar Poirot îl opri cu un gest al mâinii.

O acuza ie împotriva dumneavoastră ar fi foarte verosimilă,ț Monsieur Allerton, am vrutsă vă fac să în elege i asta. i acum am să vă spun ceva mai plăcut. Nu am examinat încăț ț Ș rozariul din cabina dumneavoastră. Poate că, atunci când am s-o fac, n-am să găsesc nimicîn el. i atunci, întrucâtȘ Mademoiselle Otterbourne continuă să nege că ar fi văzut pe cineva

pe punte noaptea trecută, eh bien! Nu există nici o acuza ie împotriva dumneavoastră.ț Perlele au fost luate de o cleptomană i au fost apoi returnate. În caz că ve i dori să leș ț cerceta i împreună cuț Mademoiselle Otterbourne, se află într-o cutie pe masa de lângă u ă.ș Tim se ridică. Timp de o clipă, rămase nemi cat, incapabil să vorbească. Atunci când oș făcu în sfâr it, cuvintele sale părură u or nepotrivite, dar ele fură probabil mul umitoareș ș ț

pentru ascultători.- Mul umesc! spuse el. Nu va fi nevoie să-mi mai spune i o dată!ț ț

Deschise u a pentru Rosalie i, luând de pe masă cutia de carton, ie i după ea.ș ș șTim i Rosalie merseră împreună. Tim deschise cutia, scoase iragul de perle false i îlș ș ș

azvârli departe în Nil.- Gată! spuse el. Nu mai e. Am să-i înapoiez lui Poirot cutia cu perlele adevărate. Ce

prost am fost!- De ce te-ai apucat să faci a a ceva? întrebă Rosalie cu voce gravă.ș- Adică de ce am început? Oh, nu tiu. Plictiseală, lene, curiozitate. Părea un mod multș

mai atrăgător de a câ tiga bani decât să te spete ti la vreo slujbă. Bănuiesc că ie i se pareș ș ț ț destul de josnic, dar să tii că a a ceva are farmecul său - probabil din cauza riscurilor.ș ș

- Cred că în eleg.ț

- Da, dar tu n-ai face-o niciodată.Rosalie se gândi o clipă, cu capul u or înclinat.ș- Nu, spuse ea simplu. N-a face-o.ș- Oh, draga mea, spuse Tim, e ti atât de minunată... atât de minunată. De ce n-ai vrut săș

spui că m-ai văzut azi-noapte?- M-am gândit că... s-ar putea să te suspecteze, răspunse Rosalie.- Tu m-ai suspectat?- Nu. N-am putut crede că ai omorî pe cineva.- Nu. Nu sunt suficient de dur pentru a fi un uciga . Sunt numai un amărât de ho .ș țEa întinse mâna timid i îi atinse bra ul.ș ț- Nu spune asta.

El îi prinse mâna într-a sa.- Rosalie, ai putea... în elegi ce vreau să spun? Sau m-ai dispre ui întotdeauna i mi-aiț ț ș scoate-o tot timpul pe nas?

Ea surâse vag.- i tu ai avea destule să-mi sco i pe nas...Ș ț



- Rosalie, draga mea...Dar ea râmase încă în rezervă.- Fata aceea... Joanna...Tim scoase un strigăt.- Joanna? E ti la fel de nesuferită ca mama. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie deș

Joanna. Are o fa ă de cal i ni te ochi hrăpăre i. O femeie cât se poate de neatrăgătoare.ț ș ș ț

- Mama ta nu trebuie să afle niciodată despre asta, urmă Rosalie.- Nu sunt sigur, zise Tim gânditor. Cred că am să-i spun. Mama e suficient de rezistenta.

Poate să privească adevărul în fa ă. Da, cred că am să-i spulber iluziile materne despreț mine. Va fi atât de u urata să afle că rela ia mea cu Joanna era una strict de afaceri, încâtș ț mă va ierta pentru toate celelalte.

Ajunseseră în fa a cabinei doamnei Allerton, i Tim ciocani tare la u ă. Doamnaț ș ș Allerton se ivi în prag.

- Eu i Rosalie... începu Tim i se opri.ș ș- O, dragii mei, spuse doamna Allerton i o strânse pe Rosalie în bra e. Draga, dragaș ț

mea copila. Am sperat tot timpul - dar Tim a fost atât de obositor i s-a prefăcut că nu-iș pasă de tine. Însă bineîn eles că mi-am dat seama ce însemnaț asta!

- A i fost atât de drăgu ă cu mine... întotdeauna, spuse Rosalie cu vocea întretăiata. Mi-ț ț

am dorit... mi-am dorit...

Se întrerupse i izbucni în suspine pe umărul doamnei Allerton.ș



Capitolul douăzeci i optș

În timp ce u a se închidea în urma lui Rosalie i a lui Tim, Poirot îi aruncă lui Race oș ș privire oarecum vinovată. Colonelul părea destul de posomorât.

- Sper că ai să fii de acord cu micul meu aranjament, da? întrebă Poirot rugător. E ilegal- da, tiu că e ilegal -, dar pentru mine fericirea oamenilor e foarte importantă.ș

- Nu i a mea, spuse Race.ș- Această jeune fille. in mult la ea, i ea evident îl iube te pe tânărul acela. Sunt oȚ ș ș

pereche perfectă: ea e un pic scor oasă, tocmai cât îi trebuie lui; mama lui o place; totul seț potrive te de minune.ș

- De fapt, căsătoria a fost pusă la cale de Dumnezeu împreună cu Hercule Poirot. Tot ceîmi rămâne mie de făcut e să comit o infrac iune.ț

- Dar, mon ami, i-am spus, totul a fost pură specula ie din partea mea.ț ț

Race zâmbi.- N-am nimic împotrivă, spuse el. Nu sunt un poli ist afurisit, slavă Domnului! Probabilț

că găgău ă ăsta tânăr nu se va mai abate de acum de la drumul drept. Iar fata e fărăț îndoială cinstită. Nu, ceea ce mă deranjează e felul cum te por i cuț mine! Sunt un omrăbdător, dar i răbdarea mea are o limită!ș tiiȘ cu adevărat cine a comis cele trei crime de pevas sau nu tii?ș

- tiu. Atunci de ce te tot învârte ti în jurul cozii?Ș ș- Crezi că nu fac decât să mă amuz dezlegând ghicitori irelevante? Asta te irită? Dar,

prietene, nu despre asta e vorba. Odată am luat parte, în cadrul profesiei mele, la oexpedi ie arheologică - i acolo am învă at un lucru. Când ceva iese la iveală din pământț ș ț în timpul săpăturilor, în jurul său totul este cură at foarte bine înainte ca obiectul să fieț scos. Se îndepărtează pământul i se înlătură toate sedimentele cu un cu ita , până cândș ț ș vestigiul rămâne liber, autentic, fără nici un adaos inutil, gata să fie desenat i fotografiat.ș Asta am încercat i eu să fac - să elimin materia sedimentara, ca să putem ajunge la adevăr,ș la adevărul pur, necamuflat.

- Bun, spuse Race. Să vedem acest adevăr pur i necamuflat. Nu a fost Pennington. Nuș

a fost tânărul Allerton. Bănuiesc că nu a fost Fleetwood. Hai să auzim cine a fost, pentruvaria ie.ț

- Prietene, exact asta aveam de gând să- i spun.ț

Se auzi un ciocănit la u ă. Race trase în oaptă o înjurătură. Erau doctorul Bessner iș ș ș Cornelia, care arăta supărată.

- Oh, domnule colonel, exclamă ea, domni oara Bowers tocmai mi-a spus despreș veri oara Marie. A fost un oc îngrozitor. A zis că nu- i mai poate asuma răspunderea deș ș ș una singură i că ar fi mai bine să tiu i eu, dat fiind că fac parte din familie. La începutș ș ș nici nu mi-a venit să cred, dar domnul doctor Bessner aici de fa ă mi-a fost de mare ajutor.ț

- Nu, nu, protestă doctorul cu modestie.- A fost atât de amabil, mi-a explicat totul, i cum oamenii pur i simplu nu se potș ș

controla. A avut i el pacien i cleptomani. i mi-a explicat cum adesea cauza e o nevrozăș ț Ș adânc înrădăcinata.Cornelia repeta cuvintele doctorului cu evlavie.- Are rădăcini adânci în subcon tient; uneori e vorba doar de un incident minor petrecutș

în copilărie. Iar doctorulBessner i-a vindecat unii pacien i făcându-i să- i examineze trecutul i să- i aminteascăș ț ș ș ș acel incident. Cornelia se opri, trase aer în piept i purcese din nou. Dar sunt foarteș îngrijorată că lucrurile ar putea ie i la iveală. Ar fi absolut groaznic. Toate revistele deș scandal din New York ar scrie pe prima pagină. Veri oara Marie, i mama, i toată lumeaș ș ș n-ar mai putea să privească în ochii nimănui de ru ine.ș

Race oftă.

- Nu vă face i griji, spuse el. Aici e biroul de păstrare a secretelor.ț- Poftim?- Încercam să spun că orice altceva afară de crimă va rămâne confiden ial.ț

- Oh! Cornelia bătu din palme. Sunt atât de u urată! Mi-am făcut o mie de griji.ș



- Ave i o inimă prea bună, spuse doctorul Bessner i o bătu binevoitor pe umăr. Apoi seț ș adresă celorlal i: Are o fire foarte sensibilă i frumoasă.ț ș

- O, nu e adevărat, nu am. Sunte i prea amabil.ț

- L-a i mai văzut peț Monsieur Ferguson? întrebă Poirot discret.Cornelia se îmbujora.- Nu, dar veri oara Marie a tot vorbit despre el.ș- Se pare că tânărul provine dintr-o familie aristocratică, spuse doctorul Bessner.

Trebuie să recunosc că n-a fi zis. Se îmbracă mizerabil. Nu pare nici pe departe bine-ș

crescut.- i dumneavoastră ce crede i,Ș ț mademoiselle?- Cred că e pur i simplu nebun, spuse Cornelia.șPoirot se răsuci spre doctor.- Ce mai face pacientul dumneavoastră?- Ach, o duce foarte bine. Tocmai am lini tit-o peș Fräulein de Bellefort. Poate nu vă vine

să crede i, dar am găsit-o pradă disperării. Doar pentru că tânărul a avut un pic deț temperatură azi după-amiază! Nimic mai firesc! Uimitor e faptul că acum nu are febrămare. Dar nu, seamănă cu unii dintre ăranii no tri; are o constitu ie excelentă, e ca unț ș ț taur. Am văzut astfel de oameni cu răni grave pe care ei abia dacă le simt. La fel i domnulș Doyle. Are pulsul normal i temperatura corpului doar foarte pu in ridicată. Am reu it săș ț ș

alung temerile tinerei domni oare. Oricum, e ridicol,ș nicht wahr? Împu ti un om, i apoi teș ș dai de ceasul mor ii că nu se simte bine.ț

- II iube te foarte tare, spuse Cornelia.ș- Ach! Dar nu e logic. Dacă dumneavoastră a i iubi un bărbat, a i încerca să-l împu ca i?ț ț ș ț

Nu, dumneavoastră sunte i o persoană cu bun-sim .ț ț

- Mie oricum nu-mi plac lucrurile zgomotoase.- Bineîn eles că nu vă plac. Sunte i foarte feminină.ț ț

Race întrerupse această scenă de măguliri intense.- Dacă Doyle se simte bine, putem atunci să mergem în cabina dumneavoastră i săș

reluăm cu el discu ia de după-amiază. Tocmai ne spunea ceva despre o telegramă.ț

Doctorul Bessner încuviin ă cu tot corpul.ț

- Ho, ho, ho, a fost foarte amuzant! Doyle mi-a spus despre ea. Era o telegramă plină delegume - cartofi, anghinare, praz... Ach! Poftim?

Race scoase o exclama ie înăbu ită i se ridică în scaun.ț ș ș

- Dumnezeule! spuse el. Deci asta era! Richetti!Privi în jur la cele trei fe e buimăcite.ț

- Este un cod nou - a fost folosit în revolta burilor 1. „Cartofi” înseamnă „mitraliere”,„anghinarele” sunt „explozibile”, i a a mai departe. Richetti e arheolog cum sunt eu popă!ș ș E un agitator extrem de periculos, un om care are câteva crime la activ, i pot să jur că el eș uciga ul. Doamna Doyle a deschis telegrama aceea din întâmplare. Richetti tia că, dacă eaș ș s-ar fi nimerit să-i repete vreodată con inutul în fa a mea, ar fi pus-o de mămăligă! Race seț ț întoarse spre Poirot. Am dreptate? Richetti e?

- Richetti e omul tău, spuse Poirot. Întotdeauna mi s-a părut că era ceva în neregulă cuel. î i juca prea bine rolul; era prea mult arheolog i prea pu in fiin ă umană. Poirot făcu oș ș ț ț

pauză, i apoi continuă: Dar nu Richetti a ucis-o pe Linnet Doyle. Cuno team deja, pânăș ș acum, ceea ce s-ar putea numi „prima jumătate” a criminalului. Acum am aflat-o i pe aș doua. Imaginea e completă. Dar trebuie să în elege i că, de i tiu ce s-a întâmplat, nu amț ț ș ș nici o dovadă. Intelectual vorbind, cazul e rezolvat, practic, nu. Singura speran ă e caț uciga ul să mărturisească.ș

Doctorul Bessner ridică sceptic din umeri.- Ah! Asta ar fi o minune!- Nu cred. Nu în împrejurările date.

- Dar cine este? strigă Cornelia. Nu ave i de gând să ne spune i?ț țPrivirea lui Poirot trecu în tăcere de la unul la altul - Race, cu un zâmbet sardonic pefa ă, Bessner, încă sceptic, Cornelia, cu gura u or întredeschisă, privindu-l nerăbdătoare.ț ș

1 Revolta împotriva guvernării britanice a Africii de Sud, în care burii au profitat de începerea Primului Război Mondial i de ajutorulș oferit de colonia germană a Africii de Sud-vest. A fost repede înăbu ită, (n.tr.)ș



- Mais oui, spuse el. Trebuie să recunosc că îmi place să epatez. Sunt un om vanitos.Sunt plin de îngâmfare. Îmi place să spun: „Vede i cât de de tept e Hercule Poirot?”ț ș

Race se a eză mai bine în scaun.ș- Ei bine, întrebă el cu voce blândă, cât de de tept e Hercule Poirot?șClătinând din cap cu triste e, Poirot spuse:ț

- De fapt, la început am fost un nătărău - cu N mare. Pentru mine, principala problemă afost pistolul - pistolul lui

Jacqueline de Bellefort. De ce nu rămăsese la locul crimei? Uciga ul voise în mod clar ș

s-o incrimineze pe ea. Atunci de ce nu lăsase pistolul acolo? Am fost atât de nătărău, încâtm-am gândit la tot felul de motive aberante. În timp ce motivul real a fost foarte simplu.Criminalul a luat pistolul pentru că a trebuit să-l ia - pentru că nu a avut de ales.



Capitolul douăzeci i nouăș

- Noi doi, prietene - Poirot se aplecă spre Race -, ne-am început cercetările cu o idee preconcepută. Ideea că această crimă a fost comisă dintr-un impuls de moment, fără nici o premeditare. Cineva voia s-o omoare pe Linnet Doyle, i s-a folosit de ocazie într-unș moment în care crima ar fi fost aproape fără îndoială atribuită lui Jacqueline de Bellefort.Concluzia, a adar, era că persoana respectivă auzise întâmplător scena dintre Jacqueline iș ș Simon Doyle i intrase în posesia pistolului atunci când salonul rămăsese gol.ș

Dar, prieteni, dacă ideea aceasta ar fi fost gre ită, tot cazul ar fi luat o nouă întorsătură.ș i eaȘ era gre ită! Aceasta nu a fost o crimă comisă spontan, dintr-o pornire de moment. Aș

fost, din contră, o crimă foarte atent plănuită i sincronizată, ale cărei detalii au fost toateș chibzuite dinainte, până la a adăuga un somnifer în sticla de vin a lui Hercule Poirot înseara respectivă!

Da, a a este! Mi s-a dat un soporific ca să nu am nici o posibilitate de a participa laș evenimentele de noaptea trecută. Am luat la un moment dat în considera ie aceastăț variantă. Eu beau vin; cei doi tovară i de masă ai mei beau whisky i, respectiv, apăș ș minerală. Nimic mai u or pentru cineva să toarne o cantitate mică dintr-un somnifer ș inofensiv în sticla mea de vin - căci sticlele rămân pe masă toată ziua. Dar am alungatideea. Fusese o zi fierbinte; eu obosisem mai tare ca de obicei; nu părea deci nefiresc ca,măcar o dată, să fi dormit profund, în loc să am somnul u or, cum mi se întâmplă de regulă.ș

Vede i, eram încă sub influen a ideii aceleia preconcepute. Dacă a fi admis că mi seț ț ș dăduse un somnifer, asta ar fi însemnat premeditare, ar fi însemnat că, înainte de ora apteș i jumătate, când se serve te cina, crima fusese deja aranjată; lucru care (având în vedereș ș

ideea mea preconcepută) era absurd.Prima mea îndoială s-a născut atunci când pistolul a fost recuperat din Nil. În primul

rând, dacă presupunerile noastre erau corecte, pistolul n-ar fi trebuit să fie aruncat peste bord deloc... i apoi au urmat alte indicii.Ș

Poirot se răsuci spre doctorul Bessner.- Vă aminti i că rana prezenta urme de arsură - cu alte cuvinte, pistolul fusese plasatț

foarte aproape de capul victimei înainte de a fi descărcat.Bessner dădu din cap.- So. A a este.ș- Dar, când a fost găsit, pistolul era învelit într-un al de catifea, i pe acel al erauș ș ș

semne clare că prin el trecuse un glon , fiind folosit, probabil, în ideea de a amortizaț zgomotul împu căturii. Dar, dacă glon ul care a omorât-o pe Linnet Doyle ar fi trecut prinș ț alul de catifea, pielea victimei nu ar fi fost arsă. Să fi fost deci acesta glon ul tras de cătreș ț

Jacqueline de Bellefort în piciorul lui Simon Doyle? Iară i nu, pentru că întâmplarea aceeaș a avut doi martori i despre ea tiam practic totul. Părea deci că e vorba de un al treileaș ș glon - despre care nu aveam nici o idee. Dar din pistol lipseau numai două gloan e, i nuț ț ș exista nici un fel de informa ie sau vreo sugestie despre o a treia împu cătură. Aveam deciț ș

de-a face cu o situa ie foarte ciudată.țUrmătorul indiciu interesant au fost două sticlu e de ojă pe care le-am găsit în cabinaț

lui Linnet Doyle. Doamnele î i schimbă foarte des culoarea unghiilor, dar, pe parcursulș călătoriei, Linnet Doyle folosise numai o ojă numită Cardinal - de un ro u sângeriu. Peș eticheta celeilalte sticlu e scria „Rose”, care este o nuan ă de roz pal, dar cele câtevaț ț

picături rămase pe fund nu erau roz, ci un ro u aprins. Asta m-a făcut suficient de curios caș să scot dopul i să miros con inutul. În locul obi nuitului lac de unghii, sticlu a mirosea aș ț ș ț o et! Cu alte cuvinte, părea că lichidul dinăuntru era cernealăț 1. Acum, doamna Doyle puteafoarte bine să aibă cerneală ro ie, dar ar fi fost mult mai firesc s-o ină într-o călimară, nuș ț într-o sticlu ă de ojă. Am făcut o legătură cu pata vagă de pe batista în care era înfă uratț ș

pistolul. Cerneala ro ie se dizolvă repede în apă, dar lasă întotdeauna o pată roz pal.ș

Probabil că a fi putut să ghicesc adevărul numai pe baza acestor câteva indicii, dar apoiș a survenit un incident care mi-a înlăturat orice urmă de îndoială. Louise Bourget a fostucisă în ni te împrejurări care indicau foarte precis faptul că încercase să-l antajeze peș ș

1 Acidul acetic era folosit în cerneluri ca stabilizator de culoare, (n.tr.)



criminal. inea între degete col ul unei bancnote de o mie de franci, i, în plus, mi-amȚ ț ș amintit de câteva cuvinte foarte semnificative pe care le spusese diminea ă.ț

Asculta i-mă cu aten ie, căci aceasta este cheia întregii istorii. Când am întrebat-o dacăț ț văzuse ceva noaptea trecută, ea mi-a dat acest răspuns foarte curios: „Evident, dacă n-a fiș

putut să dorm, dacă a fi urcat pe puntea de sus,ș atunci poate că l-a fi văzut pe asasin, peș monstrul acela, intrând sau ie ind din cabină...” Ce anume ne indică aceste cuvinte?ș

Bessner, strângând din nări în semn de curiozitate, răspunse prompt:- Că fata a urcat pe puntea de sus.

- Nu, nu; vă scapă esen ialul. De ce ne-ar spune eaț nouă a a ceva?ș- Făcea o aluzie.- Dar de ce să ne facă nouă o aluzie? Dacă tia cine e uciga ul, avea două posibilită i: săș ș ț

ne spună adevărul sau să- i ină gura i să ceară bani, în schimbul tăcerii, de la persoana înș ț ș cauză! Dar ea nu face nici una, nici alta. Nu spune limpede: „N-am văzut pe nimeni.Dormeam”. Dar nici: „Ba da, am văzut pe cineva, pe cutărică”. De ce să vorbească a a,ș neclar, i totu i semnificativ?ș ș Parbleu, dintr-un singur motiv! Îi vorbe te indirect însu iș ș criminalului; în consecin ă, criminalul trebuie să fi fost prezent acolo. Dar, în afară deț mine i de colonelul Race, numai doi oameni se aflau în cameră - Simon Doyle i doctorulș ș Bessner.

Doctorul sări în picioare cu un răget.

- Ach! Ce vre i să spune i? Mă acuza i? Iară i? Dar e absolut ridicol! Depă e te oriceț ț ț ș ș ș imagina ie!ț

- Tăce i din gură, spuse Poirot tăios. Vă spun ce am gândit la momentul respectiv.ț Păstra i-vă calmul.ț

- Nu vrea să spună că i acum crede acela i lucru, zise Cornelia împăciuitoare.ș șPoirot continuă fără zăbavă:- Deci uciga ul era unul din cei doi - doctorul Bessner sau Simon Doyle. Dar ce motivș

ar fi avut Bessner s-o omoare pe Linnet Doyle. Nici unul, din câte tiam. Atunci, Simonș Doyle? Dar era imposibil! Existau mai mul i martori care ar fi putut să jure că Doyle nuț

părăsise salonul în seara aceea înainte de cearta cu Jacqueline. După aceea fusese rănit, iș deci i-ar fi fost fizic imposibil să comită crima. Aveam mărturii suficient de credibile

despre ambele împrejurări? Da, Mademoiselle Robson, Jim Fanthorp i Jacqueline deș Bellefort o confirmaseră pe prima, iar experimentatul doctor Bessner iș MademoiselleBowers, pe a doua. Nu era posibilă nici o îndoială.

Deci doctorul Bessner trebuia să fi fost vinovatul. Teoria aceasta era sus inută de faptulț că fata fusese înjunghiată cu un bisturiu. Pe de alta parte, Bessner ne atrăsese în moddeliberat aten ia asupra acestui fapt.ț

i atunci, prieteni, un al doilea fapt absolut indiscutabil mi-a devenit deodată clar.Ș Louise Bourget nu ar fi putut să se adreseze indirect doctorului Bessner, pentru că acestuiai-ar fi putut vorbi între patru ochi oricând. Exista o singură persoană - i numai unaș - căreiaîi puteau fi adresate cuvintele ei: Simon Doyle! Simon Doyle era rănit, se afla constant subsupravegherea unui doctor, în cabina acestuia. Deci lui se aventurase ea să-i adreseze acelecuvinte riscante, ambigue, pentru cazul când n-ar mai fi avut o altă ocazie. i îmi amintescȘ că a continuat, întorcându-se spre el: “ Monsieur, vă implor, nu vede i cum stau lucrurile?ț Ce pot spune eu?” i răspunsul: „Draga mea, nu fi bleagă. Nimeni nu crede că ai văzut sauȘ ai auzit ceva. Totul va fi în regulă. O să am grijă de tine. Nimeni nu te acuză de nimic”. Eraexact ceea ce voia ea să audă!

Bessner scoase un fel de grohăit profund.- Ach, dar e stupid! Crede i că un om cu osul sfărâmat ar fi putut să se plimbe pe punteț

i să înjunghie oamenii? Vă spun că eraș imposibil ca Simon Doyle să- i părăsească patul.ș- tiu, spuse Poirot blând. E foarte adevărat. Era imposibil. Era imposibil, i totu i eraȘ ș ș

adevărat! Cuvintele lui Louise Bourget nu puteau avea decât un singur în eles. A adar, amț ș

luat-o de la capăt i am reexaminat crima în lumina acestor noi informa ii. Era cumvaș ț posibil ca, în intervalul de dinaintea certei, Simon Doyle să fi ie it din salon, i ceilal i să fiș ș ț uitat despre asta sau să nu fi observat? Nu vedeam cum a a ceva ar fi fost posibil. Putea fiș cumva mărturia experimenta ilor doctor Bessner iț ș Mademoiselle Bowers pusă la îndoială?Iară i, am fost convins că nu. Dar, mi-am amintit, exista un interval între situa iile descriseș ț



Ultimul act al dramei a fost perfect gândit i sincronizat. Mi s-a servit un somnifer, ca săș nu existe riscul să-mi bag nasul unde nu trebuia. Au urmat alegerea lui MademoiselleRobson drept martora, desfă urarea scenei, remu cările exagerate ale luiș ș Mademoiselle deBellefort i criza ei de isterie. Ea a făcut inten ionat mult zgomot, pentru ca sunetul celei deș ț a doua împu cături să nu fie auzit.ș En vérité, a fost o idee extraordinar de inteligentă.Jacqueline spune că l-a împu cat pe Doyle;ș Mademoiselle Robson confirmă; Fanthorpconfirmă; i, când piciorul lui Simon este examinat, se vede că într-adevăr aș fost împu cat!ș Amândoi au alibiuri perfecte - cu pre ul, e drept, al unei anumite suferin e i al unor ț ț ș

riscuri asumate de Simon Doyle, dar e neapărat necesar ca rana să-l facă incapabil să semi te.ș- i apoi lucrurile se poticnesc. Louise Bourget era trează. A urcat pe puntea de sus i l-Ș ș

a văzut pe Simon Doyle alergând spre cabina so iei sale i înapoi. A doua zi nu i-a fostț ș greu să- i dea seama ce s-a întâmplat. A a că, lacomă, se hotără te să ceară bani pentru aș ș ș

păstra tăcerea i, astfel, î i pecetluie te soarta. Dar domnul Doyle nu putea s-o omoare peș ș ș ea, obiectă Cornelia.

- Nu, tovară a lui a comis această crimă. Cât de repede poate, Simon Doyle cere să oș vadă pe Jacqueline. Mă roagă chiar să-i las singuri împreună. Îi spune despre pericol.Trebuie să ac ioneze fără întârziere. El tie unde î i ine Bessner bisturiele. Dupăț ș ș ț comiterea crimei, bisturiul este ters i returnat la locul său, i apoi, întârziată i abiaș ș ș ș

trăgându- i răsuflarea, Jacqueline de Bellefort vine la masa de prânz.și totu i, lucrurile nu se opresc aici, căciȘ ș Madame Otterbourne a văzut-o pe Jacqueline

intrând în cabina lui Louise Bourget. i vine cu o falcă-n cer i una-n pământ să-i spună luiȘ ș Simon. Jacqueline e uciga a. Vă aminti i cum a strigat Simon la biata femeie? De nervi, ne-ș țam gândit noi atunci. Dar u a era deschisă, i el încerca să-i transmită complicei saleș ș mesajul despre noul pericol. Ea a auzit i a ac ionat - iute ca fulgerul. i-a amintit căș ț Ș Pennington spusese ceva despre un revolver. L-a luat, s-a furi at în dreptul u ii, a ascultatș ș i, la momentul critic, a tras. Mi s-a lăudat odată că e o bună inta ă, i acelea n-au fostș ț ș ș

vorbe în vânt.După cea de a treia crimă, am remarcat că existau trei căi pe unde ar fi putut s-o ia

uciga ul. Putea să se fi dus spre prora (caz în care el ar fi fost Tim Allerton), să se azvârleș

peste balustrada pe puntea de dedesubt (lucru foarte pu in probabil) sau să fi intrat într-oț cabină. Cabina lui Jacqueline se afla la două u i distan ă. N-a trebuit decât să arunceș ț revolverul, să se repeadă în cameră, să- i umfle pu in părul i să se trântească pe pat. Eraș ț ș riscant, dar era singura ansă.ș

Urmă o tăcere, apoi Race întrebă:- i ce s-a întâmplat cu primul glon tras asupra lui Doyle?Ș ț- Cred că a intrat în masă. Am văzut acolo o gaură făcută recent. Cred că Doyle a apucat

să-l scoată cu un briceag i să-l arunce pe fereastră. Avea, desigur, un cartu de rezervă,ș ș astfel încât să pară că numai două gloan e fuseseră trase.ț

Cornelia suspină.- S-au gândit la toate! spuse ea. E oribil!Poirot rămase tăcut. Dar nu era o tăcere plină de modestie. Ochii lui păreau să spună:

„Vă în ela i. Nu s-au gândit la Hercule Poirot”.ș țTare însă, zise:- Iar acum, doctore, vom merge să discutăm pu in cu pacientul dumneavoastră.ț



Capitolul treizeci

Mult mai târziu, în aceea i seară, Poirot bătu la u a unei cabine.ș ș- Intră, spuse o voce, i Poirot pă i înăuntru.ș șJacqueline de Bellefort stătea pe un scaun. Într-un alt scaun, lângă perete, edeaș

stewardesa cea solidă.Ochii lui Jacqueline îl examinară pe Poirot cu aten ie. Apoi fata arătă cu un gest spreț

stewardesă.

- Poate să iasă pu in?țPoirot îi făcu femeii un semn din cap, i aceasta părăsi cabina. Micul detectiv î i traseș ș

scaunul ei mai aproape i se a eză lângă Jacqueline. Nici unul nu spuse nimic. Poirot păreaș ș trist.

În cele din urmă, fata vorbi.- S-a sfâr it, spuse ea. A i fost mai de tept decât noi,ș ț ș Monsieur Poirot.Poirot oftă i- i depărtă bra ele. Părea, în mod ciudat, să nu poată vorbi.ș ș ț- i totu i, spuse Jacqueline gânditoare, nu văd cum a i fi putut să strânge i prea multeȘ ș ț ț

probe. A i avut dreptate, desigur, dar, dacă am fi negat...ț

- - Mademoiselle, lucrurile n-ar fi putut să se întâmple decât a a cum le-am descris. Astaș e suficient din punct de vedere logic, dar nu cred că ar fi fost de ajuns pentru un juriu. Oh,acum nu mai are a face. I-a i trântit adevărul în fa ă lui Simon, i el s-a fâstâcit ca oț ț ș colări ă. i-a pierdut pur i simplu capul, bietul de el, i a recunoscut totul. Jacquelineș ț Ș ș ș

clătină din cap. Nu tie să piardă.ș- Dar dumneavoastră, mademoiselle, ti i.ș țEa râse - un râset ciudat, vesel, sfidător.- O, da, tiu foarte bine să pierd. Îl privi, apoi spuse brusc, impulsivă: Să nu vă pară râu,ș

Monsieur Poirot! Pentru mine, adică. Vă pare râu, a a-i?ș- Da, mademoiselle.- Dar nu m-a i fi lăsat să scap, nu?ț

- Nu, spuse Poirot încet.

Ea dădu din cap în semn de tăcută aprobare.- Nu, n-are rost să fim sentimentali. A putea-o face din nou... Nu mai sunt o persoanăș credibilă. Simt asta eu însămi... Jacqueline continuă pe un ton meditativ: E atât de cumplitde u or să omori oameni. Începi să sim i că nu contează... că numaiș ț tu contezi! E periculos.Făcu o pauză, apoi spuse, cu un mic zâmbet pe buze: A i făcut tot ce a i putut pentru mine.ț ț În noaptea aceea, la Aswan... mi-a i spus să nu las răul să-mi pătrundă în inimă... V-a i datț ț seama atunci ce era în mintea mea?

Poirot clătină din cap.- tiam doar că tot ce vă spuneam era adevărat.Ș- i era, ave i dreptate. A fi putut să mă opresc atunci. Aproape că am făcut-o... A fiȘ ț ș ș

putut să-i spun lui Simon că nu vreau să continuăm... Dar atunci poate că... Jacqueline se

întrerupse, apoi reluă: A i vrea să auzi i toată povestea? De la început?ț ț- Dacă dori i să mi-o spune i,ț ț mademoiselle.- Cred că vreau. E foarte simplă, de fapt. Vede i, eu i Simon ne iubeam...ț ș

Era o afirma ie neutră, i totu i, în ciuda tonului oarecum non alant, se sim eau în eaț ș ș ș ț anumite ecouri...

Poirot spuse simplu:- i pentru dumneavoastră dragostea ar fi fost de ajuns, dar pentru el, nu.Ș- Poate că e adevărat. Dar trebuie să-l în elege i pe Simon. Vede i, el i-a doritț ț ț ș

întotdeauna foarte tare să aibă bani. îi plăceau toate acele lucruri care se procură cu bani:caii, iahturile, cursele - lucruri plăcute, la care trebuie să se priceapă un bărbat. i n-a avutȘ niciodată acces la ele. Simon e un tip extrem de simplu. Î i dore te lucrurile la fel ca unș ș

copil - pur i simplu i le dore te.ș ș și totu i, n-a încercat niciodată să se însoare cu cineva bogat i gre os. Nu e genul. ApoiȘ ș ș ț

m-a cunoscut pe mine i... lucrurile au părut să se rezolve. Numai că nu prea vedeam cândș ne vom putea căsători. El avusese o slujbă decentă, dar o pierduse. Într-un fel, fusese vina



lui. încercase să facă o mecherie cu ni te bani, dar fusese prins imediat. Nu cred că a vrutș ș într-adevăr să fie necinstit. I s-a părut doar că a a se practică la Londra.ș

Pe fa a lui Poirot trecu o umbră, dar î i inu gura.ț ș ț

- A a că eram într-o situa ie dificilă. i atunci m-am gândit la Linnet i la noua ei casăș ț Ș ș la ară i m-am repezit să-i cer ajutorul. O iubeam pe Linnet,ț ș Monsieur Poirot, o iubeam cuadevărat. Era prietena mea cea mai bună, i niciodată nu mi-am imaginat că s-ar putea iviș ceva între noi. M-am gândit doar ce noroc aveam că era bogată. Dacă i-ar fi dat lui Simon oslujbă, asta ne-ar fi rezolvat toate problemele. Iar ea a fost foarte drăgu ă i mi-a spus să-lț ș

aduc pe Simon să-i vorbească. Cam atunci ne-a i văzut în noaptea aceea la Chez Ma Tante.ț Sărbătoream, de i nu ne-o prea puteam permite.șJacqueline se opri, oftă i apoi continuă:ș- Ceea ce am să vă spun acum e adevărul adevărat, Monsieur Poirot. Chiar dacă Linnet e

moartă, asta nu schimbă lucrurile. De aceea nu pot să spun că-mi pare râu pentru ea, nicimăcar acum. A făcut tot ce-a putut ca să mi-l ia peSimon. Ăsta e adevărul adevărat! Nu cred că a ezitat mai mult de o clipă. Eram prietena ei,dar nici nu i-a păsat. S-a repezit ca o hienă asupra lui Simon...

Iar lui Simon nu-i păsa de ea nici cât negru sub unghie! V-am vorbit mult despre glamour, dar bineîn eles că nu era adevărat. Lui nu-i plăcea de Linnet. I se părea frumoasă,ț dar mult prea autoritara, i el ură te femeile poruncitoare! Toată povestea asta îl necăjeaș ș

teribil. Dar îi convenea faptul că Linnet avea bani. Bineîn eles că mi-am dat seama deț asta... i până la urmă i-am sugerat că ar fi poate bine dacă... ar termina-o cu mine i s-ar ș ș căsători cu Linnet. Dar el a respins ideea cu dispre . A spus că, ori cu bani, ori fără bani, ar ț fi fost un chin să fie so ul ei. A mai spus că î i dore te să aibă bani el însu i, nu să fieț ș ș ș însurat cu o femeie bogată care să ină ea banii la ciorap. „N-a fi decât un amărât de prinț ș ț consort”, mi-a zis. i mi-a spus că nu voia pe nimeni afară de mine... Cred că tiu când i-aȘ ș venit ideea. Mi-a spus într-o zi: „Dacă a avea noroc, m-a căsători cu ea, i ea ar muri într-ș ș șun an de zile i mi-ar lăsa mie toată averea”. i apoi în ochi i-a apărut brusc o sclipireș Ș ciudată. Atunci s-a gândit prima oară...

Mi-a vorbit mult despre asta, a întors-o pe toate păr ile - cât de bine ar fi dacă Linnet ar ț muri. I-am spus că mi se părea o idee oribilă, i atunci a tăcut. Apoi, într-o zi, l-am surprinsș

citind despre arsenic. L-am luat la întrebări, iar el a râs i mi-a răspuns: „Cine nu riscă nuș câ tigă! E probabil singura dată în via ă când am ocazia de a pune mâna pe o grămadă deș ț

bani”. După ceva timp mi-am dat seama că se hotărâse. i am fost îngrozită - pur i simpluȘ ș îngrozită. Pentru că, vede i dumneavoastră, am în eles că n-ar fi reu it niciodată. El e oț ț ș natură prea simplă. N-are nici un fel de subtilită i - nici un pic de imagina ie. Ar fiț ț îndopat-o probabil cu arsenic i ar fi presupus că doctorul va spune că a murit de gastrită.ș Întotdeauna a crezut că lucrurile se rezolvă până la urmă. A a că a trebuit să intervin, ca săș am grija de el...

Jacqueline spuse asta cu simplitate i cu deplină bună-credin ă. Poirot nu avu nici oș ț îndoială că motivul ei fusese exact acesta. Ea însă i nu râvnise la banii lui Linnetș Ridgeway, dar îl iubise pe Simon Doyle, îl iubise dincolo de orice ra iune, de orice scrupulț moral, de orice sentiment de milă.

- M-am tot gândit, am tot încercat să croiesc un plan. Mi-am zis că ideea de bază trebuiasă fie crearea unui fel de dublu alibi. ti i, să facem cumva ca eu i Simon să depunemȘ ț ș mărturie unul împotriva altuia, dar ca aceste mărturii să ne elibereze de orice suspiciune.Era destul de u or pentru mine să mă prefac că îl urăsc pe Simon. Ar fi părut firesc înș situa ia dată. Apoi, dacă Linnet era ucisă, eu urma probabil să fiu suspectată, a a că maiț ș

bine a fi fost suspectată de la bun început. Am plănuit toate detaliile treptat. Eu voiam săș aranjez lucrurile astfel încât, dacă planul e ua, vina să cadă asupra mea, nu a lui Simon.ș Dar Simon î i făcea griji pentru mine. Singurul lucru de care m-am bucurat a fost faptul căș nu a trebuit să o omor eu. Pur i simplu n-a fi putut! N-a fi putut să mă duc i s-o ucid cuș ș ș ș

sânge rece în timp ce dormea! N-o iertasem - cred că a fi putut s-o omor într-o înfruntareș fa ă în fa ă, dar nu altfel... Am pus totul la cale cu foarte multă grijă. Chiar i a a, Simonț ț ș ș s-a apucat i a scris pe perete cu sânge un J - foarte stupid i melodramatic. E exact genulș ș de lucru la care s-ar fi gândit el! Dar totul a mers bine până la urmă.

Poirot dădu din cap.



- Da. Nu a fost vina voastră că Louise Bourget nu a putut dormi în noaptea aceea... iȘ apoi, mademoiselle?

- Ea îl privi drept în fa ă. Da, spuse, e cumplit, nu? Nu-mi vine să cred că... am făcutț asta! Pricep acum ce a i vrut să spune i când m-a i rugat să nu las râul să-mi pătrundă înț ț ț inimă... ti i doar cum s-a petrecut. Louise i-a dat de în eles lui Simon că tia ce făcuse.Ș ț ț ș Simon v-a rugat să mă chema i până la el. De îndată ce am rămas singuri, mi-a spus ce seț întâmplase. N-am fost nici măcar oripilată. Am fost înspăimântată - înspăimântată demoarte... Ăsta e efectul crimelor. Eu i Simon eram în siguran ă - dacă n-ar fi fostș ț

nenorocita aceea de fran uzoaică i antajul ei. I-am dus to i banii pe care i-am pututț ș ș ț aduna. Am pretins că mi-e teamă să nu vorbească. i apoi, în timp ce ea număra banii,Ș am... omorât-o! A fost destul de u or. Asta e ceea ce mă înspăimântă cel mai tare... Că aș fost atât de u or...ș

i nici măcar atunci n-am scăpat. Doamna Otterbourne mă văzuse, i a pornitȘ ș triumfătoare să vă caute pe dumneavoastră i pe colonel. N-am avut timp să gândesc. Aș trebuit să ac ionez instantaneu. A fost aproape plăcut. tiam că e o întreprindere riscată deț Ș data asta, lucru care a părut s-o facă mai interesantă... Jacqueline se opri din nou. Văaminti i când a i intrat apoi la mine în cabină? Spunea i că nu ti i de ce a i venit. Eramț ț ț ș ț ț atât de nefericită - de îngrozită. Credeam că Simon avea să moară...

- Iar eu... speram ca asta să se întâmple, spuse Poirot.

Jacqueline încuviin ă din cap.ț- Da, ar fi fost mai bine pentru el.- Nu la asta mă gândeam.Fata îi privi chipul sever.- Să nu vă pară râu pentru mine, Monsieur Poirot, spuse ea cu gentile e. La urma urmei,ț

am dus-o întotdeauna greu, ti i asta. Dacă planul nostru ar fi reu it, a fi fost foarteș ț ș ș fericită, i m-a fi bucurat de via ă, i probabil n-a fi regretat niciodată nimic. A a, ei bine,ș ș ț ș ș ș trebuie să ne acceptăm soarta. i adăugă: Bănuiesc că stewardesa stă cu mine ca să fi iȘ ț siguri că nu mă spânzur sau nu înghit vreo fiolă miraculoasă cu cianură, a a cum seș întâmplă întotdeauna în căr i. Nu vă teme i!ț ț

N-am să fac asta. Lui Simon îi va fi mai u or dacă am să fiu alături de el.ș

Poirot se ridică. Jacqueline făcu la fel i spuse cu un zâmbet nea teptat:ș ș- Mai ine i minte când v-am zis că trebuie să-mi urmez steaua? M-a i avertizat că s-ar ț ț ț

putea să fie o stea mincinoasă. Iar eu v-am răspuns: „Stea foarte rău, domnu', stea astacade”.

Poirot ie i pe punte având încă în urechi râsetul eiș .



Capitolul treizeci i unuș

Ajunseră la Shellal diminea ă devreme. Stâncile se apropiaseră, mohorâte, de ărm.ț ț

- Quel pays sauvage! murmură Poirot.Race stătea în picioare lângă el.- Ei bine, spuse, ne-am încheiat treaba. Am aranjat ca Richetti să fie debarcat primul.

Mă bucur că l-am prins. A fost un tip foarte alunecos, dă-mi voie să- i spun. Ne-a păcălitț de câteva zeci de ori. Colonelul făcu o pauză i continuă: Trebuie să facem rost de o targăș

pentru Doyle. E uimitor cum s-a dezumflat ca un balon.- Nu chiar, spuse Poirot. Tipul ăsta de criminal copilăros e de regulă plin de vanitate. E

de ajuns ca părerea sa exagerat de bună despre sine să primească o lovitură bine aplicată, iș se face ăndări.ț

- Merită să fie spânzurat1, spuse Race. E un ticălos fără scrupule. Îmi pare râu pentrufată - dar n-avem ce-i face.

Poirot scutură din cap.- Oamenii spun că dragostea scuză totul, dar nu e adevărat... Femeile care in la unț

bărbat a a cum Jacqueline ine la Simon Doyle sunt foarte periculoase. Asta mi-am spusș ț când am văzut-o prima oară. „Îl iube te prea mult.” i a a e.ș Ș ș

Cornelia Robson i se alătură.- Oh, zise ea, aproape am ajuns la debarcader. Făcu o pauză de câteva secunde, apoi

spuse: Am fost la ea.- La Mademoiselle de Bellefort?- Da. Mi s-a părut că trebuie să se simtă groaznic închisă acolo cu stewardesa aceea. Mă

tem însă că veri oara Marie s-a supărat rău pe mine pentru asta.șDomni oara Van Schuyler venea încet pe punte înspre ei, cu o privire plină de răutate.ș- Cornelia, spuse ea furioasă, te-ai purtat dezgustător. Am să te trimit direct acasă.Cornelia trase aer adânc în piept.- Îmi pare rău, veri oară Marie, dar nu mă întorc acasă. Mă mărit.ș- Deci i-a venit mintea la cap în cele din urmă, o repezi bătrâna doamnă.ț

Ferguson apăru cu pa i mari de după col .ș ț- Cornelia, ce-am auzit? spuse el. Nu pot să cred că e adevărat!- Ba e foarte adevărat, îi răspunse Cornelia. Mă mărit cu doctorul Bessner. Mi-a cerut

mâna aseară.- i de ce te mări i cu el? întrebă Ferguson mânios. Pur i simplu pentru că e bogat?Ș ț ș- Nu, nu de asta, spuse Cornelia indignată. Îmi place de el. E un om bun i tie oș ș

mul ime de lucruri. i întotdeauna m-au interesat oamenii bolnavi i spitalele, a a că o săț Ș ș ș fiu fericită cu el.

- Vrei să spui, întrebă domnul Ferguson neîncrezător, că te-ai mărita mai degrabă cu bătrânul ăla dezgustător decât cu mine?

- Da. Dumneavoastră nu sunte i un om de încredere! N-a i fi un tovară de via ă preaț ț ș ț

plăcut. Iar el nu e bătrân. Nu are nici cincizeci de ani.- Are burtă, spuse domnul Ferguson cu răutate.- Ei bine, i eu sunt cam plinu ă, veni replica. Nu contează cum arată cineva. El spuneș ț

că i-a fi de mare ajutor la clinica i că poate să mă înve e tot ce tie despre nevroze.ș ș ț șCornelia se îndepărta.Ferguson i se adresă lui Poirot:- Crede i că vorbe te serios?ț ș

- Cu siguran ă.ț

- Îl preferă pe mo ul ăla afectat i plicticos?ș ș- Fără îndoială.- E nebuna, declară Ferguson.

Poirot clipi.- E o femeie cu convingeri originale, spuse el. E probabil prima dată când întâlni i a aț ș

ceva.

1 Metoda tradi ionala de execu ie în Marea Britanie; la vremea respectivă, pedeapsa cu moartea pentru crimă nu fusese încă abolită înț ț aceasta ară. (n.tr.)ț



Vasul se apropie de debarcader. Pasagerii fuseseră înconjura i cu un cordon i ruga i săț ș ț a tepte.ș

Richetti, întunecat i tras la fa ă, fu înso it pe ărm de doi ingineri.ș ț ț țApoi, după oarecare întârziere, pe punte fu adusă o targă. Simon Doyle fu cărat până la

pasarelă.Pare alt om - scofâlcit, speriat, lipsit cu totul de non alan a sa tinereasca.ș țÎi urmă Jacqueline de Bellefort, înso ită de o stewardesă. Era palidă, dar altfel arătaț

neschimbată. Se apropie de targă.

- Bună, Simon! spuse.El ridică iute ochii spre ea. Pentru o clipă, în ei reînvie vechea lui privire copilărească.- Am făcut-o de oaie, spuse Simon. Mi-am pierdut capul i am recunoscut totul. Iartă-ș

mă, Jackie. Te-am lăsat baltă.Ea îi zâmbi.- Nu-i nimic, Simon. A fost un joc prostesc, i am pierdut. Asta-i tot.șRâmase alături. Cei doi bărba i care duceau targa apucară de mânere. Jacqueline seț

aplecă i- i legă iretul de la pantof. Apoi mâna îi aluneca în sus spre marginea ciorapuluiș ș ș i, când se îndrepta, Jacqueline avea ceva în mână.ș

Se auzi un pocnet exploziv.Simon Doyle zvâcni convulsiv i râmase nemi cat.ș ș

Jacqueline de Bellefort dădu din cap. Stătu o clipă dreapta, cu pistolul în mână, i-iș aruncă lui Poirot un zâmbet fugar.

Apoi, în timp ce Race se repezea la ea, î i îndreptă mica jucărioara strălucitoare spreș inimă i apăsă pe trăgaci.ș

Se prăbu i încet, moale.ș- De unde naiba a luat pistolul ăla? strigă Race.Poirot sim i o mână pe bra .ț ț

- tia i? întrebă doamna Allerton încet.Ș țEl încuviin ă din cap.ț

- Avea două pistoale din acelea. Mi-am dat seama când am aflat că unul fusese găsit îngeanta lui Rosalie Otterbourne în ziua perchezi iei. Jacqueline edea la masă cu ele. Când aț ș

realizat că avea să se facă o perchezi ie, l-a strecurat în po eta celeilalte fete. Mai târziu s-aț ș dus la Rosalie în cabina i l-a luat înapoi, după ce-i distrăsese aten ia cu ni te rujuri. Cum iș ț ș ș ea, i cabina ei au fost perchezi ionate ieri, s-a considerat că nu mai era nevoie caș ț opera iunea să fie repetată astăzi.ț

- A i lăsat-o să aleagă calea aceasta? întreba doamna Allerton.ț

- Da. Dar n-a vrut să meargă singură. De aceea Simon Doyle a avut o moarte mai u oarăș decât ar fi meritat.

Doamna Allerton fu străbătută de un fior.- Dragostea poate fi uneori înspăimântătoare.- De aceea majoritatea marilor pove ti de dragoste sunt tragedii.șPrivirea doamnei Allerton se opri asupra lui Tim i a lui Rosalie, care stăteau unul lângă

ș

altul în lumina soarelui, i ea spuse deodată, cu o voce plină de înflăcărare:ș- Dar, slavă Domnului, exista i fericire pe lume. Într-adevăr,ș madame, slava Domnului

pentru ea.Apoi pasagerii coborâră pe ărm.ț

Ceva mai târziu, corpul lui Louise Bourget i cel al doamnei Otterbourne fură scoase deș pe Karnak.

În fine, trupul lui Linnet Doyle fu adus i el pe ărm, i în toată lumea telegrafurileș ț ș începură să zumzăie, aducând la cuno tin a tuturor că Linnet Doyle, fostă Linnetș ț Ridgeway, celebra, frumoasa, bogata Linnet Doyle era moarta.

Sir George Wode află vestea din ziar în clubul londonez unde se afla, Sterndale

Rockford - în New York, Joanna Southwood - în Elve ia, i tirea fu comentată în barulț ș ș Three Crowns din Malton-under-Wode.- Se pare că nu i-a purtat prea mult noroc, biata fată, spuse domnul Burnaby plin de

compătimire.



Dar, după o vreme, lumea încetă să vorbească despre ea i se apucă să discute în schimbș despre cine avea să câ tige marea cursă de cai Grand National. Pentru că, a a cum domnulș ș

Ferguson spunea chiar în momentul acela la Luxor, nu trecutul contează, ci viitorul.

Moarte pe Nil - Agatha Christie

Documents

Transcript of Moarte pe Nil - Agatha Christie